Plecarea la băi. — Gara de Nord D - l e c a s i e r , t e r o g : u n b i l e t p e n t r u s t a ţ i a P u t e r e a 1 L a r â n d , d - l e l o r g a ' : c r e z i c ă d a c i i e ş t i ! u n g „ L a s ă , H a j e s t a t e , c ă t o t m a i l u n g e t i m p u l d e c â n d a ş t e p t i

2 F U R N I C A Anul XVIII, No. 34 Joi 12 Iulie 1923

Scotocind coşul Redacţiei

Există tipi cari cred că tot ce ne trimet ei spre publicare la „Furnica" sunt opere geniale şi eterne şi, dacă nu văd lu­mina tiparului, e numai fiindcă noi — directorii revistei — sun­tem geloşi şi ne este frică să ne eclipseze producţiile lor.

Pentru ca să spulberăm odată pentru totdeauna această insi­nuare calomnioasă, am luat ho­tărârea ca din când în când să publicăm manuscrisele ce le so­cotim bune, ci şi unele dintre acelea pe cari suntem nevoiţi să le aruncăm în coşul redacţiei.

începem astăzi cu câteva din „poezelele" cu pretenţii epigra-matice pe cari ni le-a adus poşta în cui sul săptămânei tre­cute.

Cu 00, neapărat, De mulţi va fi considerat C Academie !

* *

Un poetastru care iscăleşte cu pseudonimul „Un spectator dela teatrul Cărăbuş" ne adre­sează următoarea balivernă:

Doi«revuistic, cân d or să 'ţi spună : «Eu scris-am doar una §i bună», Să ştiţi că asta'i o minciună! Beviste-au scris mai multicele; Şi — ca şja bună — toate'ş rele.

* * Alt anonim, declarând d'alt-

minteri că nu se referă la in­trarea în Academie a scriitori­lor Sadoveanu şi Goga (atât ar mai fi trebuit), cari îşi merită locurile de onoare, ci la alţi doi academiciani ale căror nu­me are laşitatea să ni le as­cundă, ne trimete versurile (?) de mai jos, pe cari le socotim pe cât de veninoase, pe atât de scatologice:

Când doi de zero au intrat Ca membri la Academie, Acest local s'a transformat.

* * *

Un actual ministru, înciudat că venerabilul preşedinte al Se­natului nu'i sprijină nejustifi­catele sale pretenţii la şefiea partidului liberal, 'şi-a închi­puit că va găsi îu coloanele noastre un canal de scurgere ca să'şi depună o insipidă rău­tate. 0 ridicăm cu cleştele din coşul unde am aruncat-o cu dis­preţ, ca s'o comunicăm citito­rilor.

Soarta lui Lord Karnavon M'a hotărât a nu deschide Niciun mormânt de Faraon... Fără să risc a mă ucide, N'am oare totdauna gata, Sau cu «engros», sau cu bucata, Momâi â la Tutankamon ? 0 mostră: Mişu Ferechide.

* # * :

în sfârşit, ca să dovedim spi­ritul de imparţialitate cu care selecţionăm materia imprimată in „Furnica", am fost puşi în trista situaţie de-a svârli la coş chiar versurile unuia din cei mai vechi colaboratori.

Dar ce să'i facem băiatului dacă scrie nerozii ca urmă­toarele :

Vreau următorul epitaf Pe crucea mea de lemn să'mi scrie: — A fost slujbaş la Telegraf, Poet şi stâlp de berărie, Piese de teatru — a scris, ş'a fost Mulţi ani §i în gazetărie, Şi nimeni nu'l crezură prost, Ba chiar de toţi fu lăudat, Noroc că n'a fost deputat, Ministru... Toţi 'l-ar fi 'njurat! Ş'azi poate-ar fi în puşcărie.

Tarascon

- ORIGINALE —

Un fel de-a vorbi.

Sinaia e un petic de Elveţie fără vaci: cocotele bătrâne n'au ce căuta... fiindcă nu sunt cău­tate. Noaptea, orăşelul pare un cimintir cu cavouri colţurate, bo­tezate «vile», în care zac de veci cadavrele iubirilor moarte. Aici, protejate de falnici munţi sentinele, se înoadă ş i des-noadă, ca să se reînoade aiurea, cele mai neprevăzute amoruri clandestine.

Am zis «cimintir», fiindcă există şi strigoi. Uite unul!

L a două d u p ă m i e z u l nopţei o umbră tiptilă se stre­coară afară pe poarta locuinţei d-nei Keskevu.

— Un hoţ! — şopteşte Po-pescu, vilegiaturist de Duminecă, înghesuindu-se în braţul Miţei care începe să râdâ cu hohote:

— Ce hoţ, d ragă! . . . Ăsta-i Fasonel: a fost în vizită la ma-dam Keskevu...

Noaptea!? — Pă: tu nu ştii că azi e ziua

ei de primire!? Căci în aristocratica Sinaia

mori de foame fără... etichetă!

Un borfaş..

... vecinie în vizită cu Palatul Justiţiei.

Deunăzi a furat o pereche de ghete cari n'aveau nici măcar meritul de a'i veni bine.

—• Negustorule, gheata care mi-ai dat-o s'o încerc, mă strânge, j

— Nu-i de mirare: e dintr'o piele de vacă fostă mamă-soacră.

Negustorul întorcându'i spatele ca să se desfăteze în voe de spiritul avortat, borfaşul a şters o frumos pe uşe, lăsându'şi ghe-

F U R N I C Ă 3

tele vechi, sparte şi scofâlcite, drept carte de vizită.

Când ai ghete noui şi ieşti fudul, ce faci întâi?... Te duci în vizită, pe la cunoştinţe, ca să le admire.

Iată'l, dar, în vizită la Palatul Justiţiei.

D-nul preşedinte, după ce 1-a iscodit îndelung asupra originei ghetelor furate, îl înştiinţează po­liticos :

— Eşti condamnat la o mie lei despăgubiri sau o lună închi­soare. Alege.

— Dacă 'mi daţi d-voastră miea, renunţ la închisoare! — a rânjit borfaşul vesel că găsise subiect ca să prelungească con­versaţia.

Viaţa...

... e un sgomot zilnic care se stinge odată cu. ea.

Drrr... drrr... drrr... — Ia vezi, bărbate, cine vrea

să'ţi vorbească la telefon. Publicistul-1 iterat, nuvelist, ro­

mancier şi reporter la un ziar politic de partid, se scoală dela masa de scris, dă fuga d'apucă receptorul:

— Allo ?... Aicea casa... Nu, domnule : v'a dat greşit.

Două minute pauză întrebuin­ţată ca să'şi reia firul scrisului.

Drrr... drrr... drrr.... — Bărbate, ăsta trebue să fie

secretarul de redacţie al ziarului în care'ţi publici tu articolele.

Domnul lasă tocul proaspăt înmuiat în cerneală, se precipită spre aparat :

— Allo !... Poftim ?... Glumeşti domnule... Depe miros v'aţi fi putut convinge că aici nu-i Com­pania Barometrică!

Trânteşte receptorul pe furca aparatului, revine la birou ca să găsească peniţa tocului lipită de coala albă, într'un lac de cer­neală violetă. întoarce coala pe partea cealaltă, rupe un petic de

sugătoare ca să cureţe peniţa... Drrr... drrr... drrr... — Repede, bărbate : croitorul.

A mai telefonat odată azi dimi­neaţă, când tu ereai încă în pat şi n'am vrut să te deranjez.

Plictisit, nuvelistul ia în pi­cioare dunga făcută de covor din cauza scaunului târşiit brusc ca să poată părăsi masa de scris, cade cu nasul în aparat ca se'n-ceapă conversaţia:

— Allo!... Cum aţi zis?... Marcu?... Mărcuţa ?!... Acolo să te văd !

Furios, romancierul îşi reia ocupaţia de cronicar al modei la Ziarul Femeei...

Drrr... drrr... drrr... etc., etc. Şi-aşa mereu, până la ora me­

sei, când, însfârşit, a putut să scrie un... rând —• un aforism:

Telefonul este cea mai per­fecţionată mamă-soacră me­canică.

Unii pleacă...

... la munte, alţii se duc la mare; numai Lili a şters'o la mănăstire... ca să se facă maică.

Plăcerile lumeşti au îmbâtrâ-nit-o repede. Şi când casa sufle­tului — cum zic poeţii — a în­ceput să se derapăne, amenin­ţând cu prăbuşirea, celebra co­cotă a ridicat braţele rugător spre Atotputernicul, implorându'l s'o ajute.

Divinul e cel mai milos pro­prietar din lumea aceasta şi, mai ales, lumea cealaltă.

A primit-o în locuinţa sa, cu toate onorurile unui suflet pocăit.

Lili ascultă slujba, în genuchi, cu ochii spre stareţul mânâstirei, imobil în uşea altarului. Prea Sfântul a auzit multe pe soco­teala cocotei, ce pui de lele fu­sese în tinereţe... sfârşeşte cu glas tare, adâncindu'şi privirea în ovalul simbolic al turlei:

— Fii binevenită în casa Dom­nului.,.

Apoi, ruşinat, bombăneşte re­pede, ca s'audă numai el:

— Că dracu nu te mái pri­meşte de mult!

Ghici?

Guvernanta domnişoarei, fiica ambasadorului... Fiind ţară amică, nu'i dăm numele.

El, monoclat, cu pretenţii de diplomat, i-a făcut curte şi-a ob­ţinut un randevú. Locul ales: chiar grădina legaţiei.

Guvernanta soseşte la ora fi­xată... Cinci minute în urmă so­seşte şi paznicul de noapte al le­gaţiei.

Guvernanta fuge speriată ca o pasăre la apropierea furtunei. Paznicul, crezând că are aface c'un hoţ, pune mâna pe junele crai şi'l leagă de primul pom.

Bineînţeles, a doua zi afacerea s'a lămurit. Guvernanta a fost împachetată şi expediată la ţara ei de origină, iar junelui mono­clat, care a petrecut noaptea le­gat de pom/toţi prietenii îi zic: Ataşat de legaţie.

Ultima

— Ce ai, nevastă, de plângi cu aşa foc?

— Doctorul mi-a recomandat, bărbate: ci-că lacrimile sunt cea mai bună apă... ca să te fac să mergem la băi.

NAE 0£3X2>0€3CC50<HDCC5>0<OX5>OS3CCB)0

Cum ne vindecam de | Reumatism şi Gută g

Broşură interesantă şi in- Q structivă. Se trimete gra- 2 tuit contra mărci poştale 8 de 1 leu, pentru porto 9 pomenind numele revistei, fi

° Adresaţi: FAKMACIA VORELdin 2 § Piatra-H. | O<EXO>OOCC2)O<£333O<O33O<OX2»0

Carte poştală ilustrată Trimeasă unei prietene de o fostă colegă de pension actualmente în

luna de miere.—

IAVKTOJRC, B R U T

B i t

Firîir-S:-:-::-:*:'

V

F U R N I C A 5

Popes - - A D A P T Ă R I —

La 14 Iulie..

... Justiţia intrând în vacanţă, Zăbavă, ex-moşier latifundiar, a depus ieri, la grefa tribunalului Ilfov, următoarea petiţie de divorţ:

Domnule Preşedinte

Subsemnatul, domiciliat peche­iül Dâmboviţei, vizavi de podul subt care vardistul nostru vine în fiecare seară de se scaldă cu servitoarea dela No. 14 bis, am onoarea a intenta acţiune de divorţ contra soţiei mele Frişca Zăbavă, născută înainte de ter­men, la şapte luni şi-o zi. Moti­vele pe care le invoc, sunt:

Acum doi ani, împrumutând pe prietenul meu Ticnafes c'o mie de lei, de care avea mari nevoie, dânsul, drept răsplată a serviciului meu dezinteresat, îmi suflă la ureche că are o gu­vernantă, nici prea-prea dar nici de lepădat, 'mai mult simpatică decât frumoasă, care'n dragoste provoacă voluptăţi necunoscute chiar de degeneraţii noştri stră­moşi Romani. Că o cheamă Cecilia şi are un cusur: e foarte timidă. Ca s'o faci să sbârnâe, trebue s'o iei cu forţa, şi, cum ziceţi dv. în camerea de delibe­rare, s'o violezi.

Eu, care, cum toată lumea ştie, sunt un om de ispravă, am tăcut, m'am prefăcut că nu înţeleg.

Implinindu-se termenul de pla­ta datoriei, Ticnafes vine şi'mi spune că n'are nici cinci parale, că, dacă vreau să ne facem chit, îmi trimete chiar a doua zi pe guvernanta cu pricina, subt pretext ca să'mi dea o scrisoare urgentă, personală şi în mână. «N'ai să regreţi! » — m'a asigurat el vă-?ându-mă roşu ca racul, ca un

om cinstit căruia i se propun lucruri ruşinoase.

D-le Preşedinte, spre ruşinea secolului în care trăim şi care, dela război încoa, nu mai garan­tează avutul individual, darmite plata datoriilor, văzând că nu'i chip să'ncasez miea de lei dată cu atâta spontanietate frăţească, am primit târgul, în condiţiile arătate mai sus.

La ora indicată de Ticnafes, mă pomenesc c'o blondă mult mai plăcută şi mai prezentabilă decât mi-o descrisese el. Ea îmi întinde scrisoarea-pretext al vizitei. Eu, cum eram încă în pat, subt plapomă, apuc scrisoarea împre­ună cu mâna ei, smucind'o puter­nic spre mine. Ea se opune — timiditatea, de! — eu mă'nfurii, după cinci minute de luptă piept la piept, Cecilia zăcea pe spate, învinsă, ca un luptător în mane­jul circului.

Ce să mai spui, d-le Preşedin­te ? Mi-e ruşine de ce am făcut, dar mă bucur că mai sunt şi alţii, mult mai bine situaţi, cari au făcut şi vor face la fel, de câteori lise va prezenta ocazia.

Cecilia a plecat liniştită, fără a avea aerul să fie cât de puţin supărată, s'a dus drept la comi­sarul circomscripţiei noastre., care m'a chemat imediat să'mi facă cunoscut că Cecilia, guvernanta, nu-i guvernanta lui Ticnafes, că e propia lui soră şi c'o cheamă Frişca. «Ori o iei de nevastă, ori înfunzi puşcăria! De ce-ai vio­lat-o?» — s'a răstit comisarul la mine de parcă atunci mă văzuse întâia oară şi uitase că de Anul nou a trimes un om ca să'i dau cinci sute de lei bacşiş, că el nu e sluga mea ca să'mi păzească gratis, un an de zile, onoarea şi casa în care locuesc.

D le Preşedinte, un proverb spune: «Cine nu deschide ochii, deschide punga!» Eu am pro­cedat tocmai deandoasele: întâi am des c hj s punga... ca să dau lui T i c n a f e s o mie lei împrumut, Şi P e urrnă am deschis ochii, ca

să văd ce prostie.mare am să­vârşit luând de soţie pe sora de­bitorului, actualmente cumnatul meu legal.

D nule Preşedinte, acestea sunt faptele în toată goliciunea lor, iar motivul pe baza căruia cer divo-ţul e unul singur, cred eu, pe deplin justificat. Iată'l :

In urma anchetei mele perso­nale, am aflat că Ticnafes în viaţa lui n'a avut nici un soi de guver­nantă şi că afacerea a fost pusă la cale, contra mea, de el însuşi cu consimţământul soră-si care trecuse de douăzeci şi opt de ani şi era ameninţată să moară fată mare, în casa părintească.

Averea mea personală fiind pusă sub sechestru până la fixarea pensiei alimentare ce se cuvine fostei mele soţii, cer să fiu scutit de taxa timbrelor şi judecat cu act de paupertate.

*

Situaţia...

... actuală a majorităţei sluj­başilor statului a fost definitiv fixată de Popescu, şef de biurou, care, întrebat de amicul său Ioneseu:

— Ce ai, monşer, de ieşti mereu posomorit?

I a răspuns oftând: •—- Grele timpuri trăim !Inna-

inte de război schimbam gulerul în fiecare zi şi-o hârtie de o sută la s ă p t ă m â n ă ; acum schimb hârtia în fiecare zi şi gulerul la o lună!

Sezon I . .

... băilor a început cu furie. Aglomeraţia în trenuri e aşâ mare, mai ales în vagonele clasa I-a, clasa pricopsiţilor de război c'o clasă... primară, că însăşi d-nii casieri de bilete nu ştiu cum să mai înpace voiajorii.

Eri se prezintă la ghişeu o doamnă care cere;

Arta în vilegiatură

Ce'nsemnează asta, Ghiţă? Eu te'ntrsb unde mergem la băi şi tu te scarpini în c a p ? !

Tocmai, Ghioaio: caut o localitate unde nu's păduchi I

8 F O R N I C A ANUL XVIII, No. 34 Joi 12 Iulie 1923

— Să'tni daţi un bilet d'a întâea.

— Pof t im?. . . Un bilet d'a doua ?

Doamna, crezând că d-nul casier e surd, repetă răspicat:

— Un bilet d'a întâea. — Păi eu ce zic? Un bilet

d'a întâea... pentru călătorit în a doua!

Rezon!

Guvernul, în căutare de noi resurse financiare, s'a isbit cu capul d'un stâlp dela intrarea Palatului Poştei, ciocnire ce a avut darul să'i sugereze o nouă urcare a taxărei scrisorilor, cole-

telor, etc. în curând o marcă românească va atinge valoarea nebănuită a unui milion de mărci germane. Atunci să vedeţi exce­dent bugetar ! Până atunci, ches­tia stă astfel:

— Cum mă, Ghiţă, te bucuri că s'a mărit taxa la scrisori ?!

— Fireşte : eu nu ştiu să scriu. Până atunci: trăiască anal­

fabeţii!

A nu se supăra!

— Mişule, tu care ieşti un mare psiholog, răspunde Miţei

tale : care-i vârsta cea mai plă­cută pentru o femee ?

— Primii zece ani, când are mereu vârsta de douăzeci de ani.

Nae D. Ţăranu

Cine vrea să vadă

UN MME PUNGAŞ Când trece prin gara Buzeu, să ceară să i se prezinte pe

S\I!CU TIRQIU depozitar de ziare în gară

care ne datoreşte peste 18.000 lei, făgăduind mereu telegrafic achi­tarea, pentru ca ch'ar d'a doua zi

să uite.

C U R B A Mii în Bucureşti sunt curbe Care fac pe mulţi să turbe, Şi în toate urbele Numeroase 's curbele, Miţa, Jeny, Miki, Lala... însă, ce mai alabala, Toate 's bune de băgat în Petrache Marinescu, Căci e-o curbă ce-a turbat Pe toţi bieţii lefegii Ai întregei Români i : Este curba lui Lalescu ! Curba astă e stăpâna Oricărui funcţionar, Cum îl vede'i bagă mâna Şi'i ia tot din buzunar . Repede cu anasâna Nu este deloc drăguţă, Tu tu ro r de ea li'i silă însă are condicuţă Dela fratele Vintilă, Şi îndată ce ţi-o arată Ia cămaşa de pe tine

Şi chiar cenuşa din vatră. Aşa curbă blestemată, Curbă fără de ruşine, Nu'i nici la „Crucea de piatră"! Din cauza curbei acestei, Ce'l suge ca ploşniţa, Astăzi un slujbaş să rman Nu mai poate da nevestei, După ce'i dă coşniţa, în plus niciun gologan Ca să'şi cumpere-un pantof, Un ciorap, o pălărie, Deşi plânge, of, of, of! Şi tot din a ei pricină A ajuns la puşcărie Schinâ fără nicio v ină! Curba lui Lalescu seacă Orişice pungă săracă, Mic izvor de bucurie... Curbă, curbă ticăloasă, Tu eşti mai primejdioasă Decât musca columbacă.

Gheorgbe Biciuşca

Băi de soare. — Prima serie

Madam Popescu, toată ziua vă prăjiţi la s o a r e ? ! Trebue, d-le Mitică... Bărbatu-meu a spus, când am plecat din Bucureşti,

că de-o afla că l-am înşelat, mă mănâncă friptă... şi nu vreau să i s'aplece 1

10 F U R N I C A Anul XVIII, No. 34 Joi 12 Iulie 1923

Manifest către alergători Vulcanul E t n a

V'am reprezentat cu cinste şi succes d'atâtea ori, Că am drept să'mi spun cuvântul. Domnilor Alergători! Nechezaţi cu indignare şi sbârliţi a voastre coame: Căci acum în Capitală, vai, sunt două hippodroame! La Floreasca, Negropontes şi alţi sportmani plin de zel încă unu'ntemeiat-au. Recunosc, prea frumuşel, Pentru jockey şi bucşmekeri înc'o mină ş'un deliciu, Pentru gintea cavalină îns'un nou loc de supliciu. Veţi fi puşi iarăş la muncă, pe zăduful lui Cuptor, Cravaşaţi crud, ca să umpleţi buzunarul dumnealor, Şi când monştri vor petrece la Sinaia la răcoare, Voi veţi frământa în grajduri oblojitele picioare, Iar iepşoara pentru care aveţi scumpe simpatii Vă va aştepta zadarnic ş î n c ă l d u r i prin herghelii, Şi tot astfel mânzul vostru ce departe iarbă paşte... Nici o elipă de repaus n'are calul, nici la Paş te! Când şi'n Moşi s'a dat odihnă căişorilor de lemn, Voi, martiri , fugiţi într 'una, Aş putea să vă îndemn La o grevă generală pentru a ne răzbuna, Dar 'mi-e temă să n'am soarta oropsitului Schina, Şi aristocratu-mi tată, englez ponderat, The Story, M'ar blama că spre-anarhie îmi împing alergătorii. Hippodromul din Floreasca fiind în plus un juvaer, înc'o lună de răbdare şi de jertfă eu vă cer. Alergaţi deci înnainte, fraţii mei întru pur sânge, Făr ' a vă trânti jockeii, nici măcar făr 'a vă plânge, Căci poate copiii voştri vor avea soartă mai bună : Dânşii ori să. stee mâine cu binoclul la tribună; Pe când Planner, Pinka ş'alţii, cari cu biciul vă ard, Or să facă'n patru labe e i curse de plat şi g a r d ! Scumpi alergători, cu-acestea manifestul meu se'ncheie: Sper că'n Cer măcar ovăzul din belşug să vi se dee.

(ss) ZAGREB — Deputat de Băneasa —

pr. conform.

D e a isbucnit vuicanu-acesta C'o furie aşa grozavă, Ca anarhistul Malatesta, Zvârlind puhoi aprins de lavă.

Scârbit a fost de bună seamă De timpul ista păcătos, în care, ideal se cheamă Tot ce e câştig din gros.

Şi piatra 'ncepe să bufnească, Atâta e lumea de rea! Dar pipota cea omenească Cum nu s'ar răscoli şi ea?

Şi 'n lăcomia cea scârnavă Ce 'n suflete s'a încuibat, S'arunce nu catran şi lavă Ci mari torente de scuipat!

Stromboli

0<OX^0C£3X3>0eXO0COX30€3X30

] Cum ne curăţim sângele { şi ne întărim trupul Jj

Broşură interesantă şi in- f structivă care nu trebue î să lipsească din nici o i

A casă. Cereţi-o gratuit con- g tra 1 leu în mărci poştale § pentru porto, pomenind

numele revistei. Adresaţi FARMACIA VOREL din %

Piatra-N.

CYRANO 0 € 3 X 3 5 0 5 0 2 3 0 < 0 3 3 > O C X Q O € 3 2 3 0

Excelenţa Sa voiajează! Potrivit unui vechi obicei

diplomatic, d-nii miniştrii se spionează rec iproc . . . şi fără concursul compromiţător al Si­guranţei statului. Fiecare Exce­lenţă îşi are „omul de încre­dere", trepăduşul care colindă celelalte ministere, trăgând cu urechia la toate uşile zăvorite pe dinăuntru, că doar va des­coperi vr 'un complot contra stăpânului său,

Rapoartele se dau verbal, dimineaţa, înainte ca Excelenţa Sa să părăsească patul, cercea-furile albe între care'şi ţine corpul călduţ j u c â n d rolul coaielor de hârtie ministerială.

— Ce-i nou, Ioane ? — ră­suflă Excelenţa Sa printre clă-bucii de săpun ce-i astupau gura în momentul când „omul de încredere" intrase discret „la raport" .

— D-le ministru, întâi ispră­viţi de vă spălaţi...

— Pe nespălate creerul e mai curat, Ioane. Zi că n'am timp.

Excelenţa Sa il ascultă cu spatele ascuns in izmene şi cămaşea de mătase roz, vărgată cu dungi groase, arămii : ele­fantul în costum de zebră!

Omul de încredere tuşeşte, se reazimă cu spatele de uşe ca să nu mai -intre nimeni, începe:

F U R N I C A 11

— D-nul ministru Constau-tinescu...

— Zi-i Porcu, c'aşa îi zice toată lumea !

— D-nul ministru... cum ii spuserăţi... pleacă la băi.

— Cu trenu ? ! — se'ntoarce Excelenţa Sa având capul pier­dut în cutele prosopului de şters.

Omul de încredere are un moment de ezitare (cine ştie dacă mâine-poimâine n'ajunge omul de încredere al celui despre care raportează acum) totuşi e sincer :

— Cu trenul ? !.. Nici vorbă : prea ar înăduşi pe drum.

— Atunci, cu automobilul ? — Toate şoselele sunt stri­

cate şi podurile rupte. — Poate, călare? — Porc că lare?! Dracu a

mai văzut ! — Am înţeles : pleacă pe jos. — E prea sus pus ! — Ioane, nu mă enerva pâ-

nâ'n ziuă! Şi ca spune odată: cum pleacă Porcu la băi? . — în maţe, d-le ministru: ca crenvirşti !

Ştirea fiind gravă — adică Porcu să devie mai popular de cât el?—Excelenţa Sa se 'm-bracă repede, fuga la gara de Nord.

Peste două minute avea să plece trenul pentru Constanţa.

D-nul ministru se sue repede, înemereşte, incognito, într 'un compartiment ocupat de unul cu două de gât.

Prizonierul miscărei feministe 1-a recunoscut, scuturând sclavia braţelor decoltate până la sub­ţiori, salută solemn :

— Excelenţă, fiţi bine venită ! — D ta ieşti, senatorule ? !

Unde ai plecat ? — La Techirghiol, Excelenţă. — Cu două ?! — Păi nu vreau să păţesc

ce-am păţit acum un an cu nevastă-mea de care am divor­ţa t : dacă mi-o fura una, barem să rămâi cu cealaltă!

A schimbat' compartimentul — ispita era prea ispititoare — tot drumul până la Constanţa 1-a petrecut făcând planuri.

Are corpolenţa colegului său dela Domenii: unii pretind că-i chiar mai corpolent; dar n'are porecla — porecla trebuincioasă popularităţei unui viitor prim-ministru. Oare: va ajunge el vreodată şet de guvern?... Va ajunge, ca Richelieu şi alţii; va ajunge prin... temei. Când jumă­tatea sexului tare se umflă de orgoliu, e în stare să supoarte întreg universul !

Şi-a început cu... Mamaia! Acolo vine hailaiful bucureş-

tean, două luni pe an, să'şi îngroape tocurile de-o şchioapă în nisipul argintiu al plajei, de parcă ar prăşi porumb.

Un grup de tineri sezonişti şi-au îndreptat ochianele spre largul mărei...

— Elle est epatante, mon cher! — şoptesc ei, plini de admiraţie.

Excelenţa Sa, curioasă, s'ame-stecă'n vorbă :

— Ce e? Ce s'a întâmplat ? — Miţa se scaldă. Uite ce

frumos face pluta! — Plu ta?! . .Cee aia „pluta"? — D-ta nu vezi ? înoată pe

spate, cu pântecele în sus. Asta se numeşte „plută".

Excelenţa Sa se depărtează dând din umeri, cu aerul omului căruia i s'a spus un lucru cu­noscut de mult. Totuşi, apropi-indu-se d'un tip botocănos, cu mâinile la spate, ca s'arate că şi el ştie multe, îi şuşoteşte confidenţial:

— Vezi femeea aia din largul mărei ?... Aia care se scaldă cu burta 'n sus ?

— O văd... — E Miţa: face pluta... — ... pentru dopuri !— îl com-

plectează Toroipan, cunoscutul băcan-angrosist din Bucureşti, venit îr-adins la Constanţa ea să cumpere ăst soi de marfă.

Mai sunt zece minute până la urnirea trenului M a m a i a -Constanţa.

Excelenţa Sa a pus "ochii pe una care se plimbă singură, d i s l o c â n d u ' ş i şalele ca o turcoaică dela Moşi. 0 urmă­reşte la distanţă respectoasă, distrat, cu gândurile aiurea.

La un moment dat, între .el şi urmărita se interpune corpul unei alte cucoane, în tricou de bae. Excelenţa Sa, enorm dis­trată, se ia după noua venită, crezând că-i tot cea dintăi.

Necunoscuta intră'n mare. Excelenţa Sa după ea!

Când apa i-a ajuns mai sus de genuchi, distrata Excelenţă simţind o râcoreală inexplica­bilă, bagă repede mâinile în buzunarele pantalonilor, crezân-du-se tot pe plaje bombăneşte îngălbenindu-se:

— H a i t ! Mi se pare că am făcut pipi pe mine!

(Urmarea în luna August.) Năiţă Idiotu

MOVILA TEKSRGHIOL De vânzare patru parcele egale, Tn suprafaţă totaiă de 2.400 m. {pătraţi, alăturate două câte două şi corespunzătoare între ele pu­tând servi la construcţie de sa­natoriu, hotel etc, SITUATE LA MARGINEA MARII, PREŢUL LOR

ESTE DE 323.000 LEI NET. , ; Pentru desluşiri, a se adresa» N. D. Ţăranu, Calea Griviţei, 9

Bucureşti. Telefon 15 86.

Vezuviu! Vestitul v u l c a n de

lângă Neapule care ca şi Etna, a n imic i t odi ­nioară sale ş i oraşe.

Abia acum pricep şi eu De ce întruna scriitorii Şi lumea repetă mereu: Vi de re Na poli, poi mori.

Makarone

In curtea Cărei de Nor Ţărăniştii vor continua şi în vacanţă campania contra guvernului.

Ionel B. — Huo la dracu, javră! Tocmai când am spus că mai stau trei ani la Putere, vrei să mă laşi ca să n'am pe ce s t a ? !