"Reteta" unei pensionare:

"Dragi iubitori de trandafiri, doresc sa va dau o reteta sigura de inmultit trandafiri!Locuiesc la bloc, sunt pensionara si am plantat peste 500 de trandafiri. Nu este o perioada anume pentru aceasta operatie. Se pot prinde cu succes trandafirii plantati atat in iunie cat si in octombrie. Investitia initiala a fost zero. Firele pe care le-am inmultit le-am luat de la piata de flori, tulpini pe care floraresele le aruncau.Tulpinile se taie astfel incat sa fie de 30 - 40 cm si se elimina frunzele cu exceptia 1 - 2 frunze de sus. In partea de jos, in maduva tulpinii, se face o gaurica in care se introduc 1 -2 boabe de grau. Acestea au rolul de a impiedica scurgerea sevei si de a hranii viitoarea planta pana la aparitia noilor radacini.Se face o gropita cat sa intre o sticla de plastic (2l). In aceasta se mai face o gaura, cu un bat, de 10 - 15 cm. In aceasta gaura se pune putin nisip si se introduce firul pregatit. Se bate pamantul in jurul firului, se adauga o cana de apa. Peste fir se pune sticla cu fundul taiat, se ridica pamant in jurul acesteia si se taseaza bine. Pe gura sticlei se toarna apa pana la 1/2 si se pune dopul. Daca este f. cald, in urmatoarele 2 - 3 saptamani, seara, se scoate dopul si se adauga apa. Pentru a proteja plantutele de soarele arzator este bine sa plantati flori mai inalte in jurul acestora.Toamna, se ridica pamantul in jurul sticlei cat se poate de mult pentru a feri planta de inghet. In primavara (sfarsitul lui mai) sticlele vor fi pline cu lastari. Nu se vor scoate sticlele, deoarece acestea vor proteja in continuare lastarii. La inceput se da capacul jos, dupa 2-3 saptamani se taie putin din sticla si se lasa asa pana in primavara urmatoare.Daca aveti noroc, va veti bucura de primele flori in iulie."

********

Calendarul lucrarilor la vita de vie

Ianuarie- se procura materialele necesare pentru plantarea vitei de vie, ca: araci, sarma, etc;- se repara principalele unelte necesare lucrarilor viticole;- se desfunda terenul pentru plantarile din primavara;- se procura ingrasamintele chimice necesare pentru plantarea viei.

Februarie- se face controlul viabilitatilor ochilor in viile roditoare si celelalte lucrari din luna ianuarie care nu s-au facut.

Martie- daca timpul permite, se face dezgropatul timpuriu, dezmusuroitul sau debilonatul butucilor;- se verifica spalierul, aracii, etc.;- se controleaza starea de viabilitate a mugurilor la cultura vitei de vie in forma joasa si inalta;- se incepe taiatul si copcitul vitei de vie;- se incepe dirijarea si legatul coardelor taiate;- se face completarea golurilor din plantatiile de vita de vie;- se asigura mranita necesara pentru plantatul vitelor de vie;- se aplica ingrasamintele organice si chimice de baza;- se executa aratura adanca sau sapa mare.

Aprilie- se planteaza vita de vie altoita si nealtoita in locul definitiv;- se termina taiatul si copcitul vitei, dupa care se executa aratul sau sapa mare;- se face controlul saptamanal al musuroaielor de la vita de vie plantata in primavara si se intretin pana la aparitia tuturor lastarilor.

Mai- se continua controlul musuroaielor si spargerea crustei in plantatiile nou infiintate;- se face plivitul lastarilor de vita de vie fara rod, pentru echilibrarea butucilor;- se executa primele tratamente impotriva manei, fainarii, precum si pentru moliile de struguri. In anii cu precipitatii normale si infectii numeroase de mana, tratamentele de prevenire se executa saptamanal (cand se termina un tratament, incepe celalalt);- se sapa pamantul si se administreaza ingrasamintele chimice azotoase inainte de inflorire;- se face prima legare a vitei de vie, daca lastarii au atins lungimea de circa 40 de cm;- se aplica ciupitul lastarilor in preajma infloritului.

Iunie- se continua tratamentul impotriva manei si fainarii;- incep tratamentele impotriva putregaiului cenusiu dupa inflorire si legare;- se face primul copcit inplantatiile tinere;- se face legatul al 2-lea al lastarilor;- realizarea prasilelor, pe rand si intre randuri, cu administrarea faziala a ingrasamintelor chimice;- se continua cu plivitul, ciupitul si legatul lastarilor;- se aplica primul copilit (cand lastarii au 6-7 frunze se scurteaza la 4-5 frunze);- se poate executa prima ingrasare foliara.

Iulie- se continua legarea lastarilor;- se continua tratamentele impotriva manei, a fainarii, a putregaiului cenusiu, a moliilor si a celorlalti daunatori;- carnitul la soiurile de masa cu coacere timpurie si extratimpurie;- repetarea prasilelor de vara;- copcitul al 2-lea la viile tinere;- se continua copcitul;- se aplica a 2-a si a 3-a ingrasare extraradiculare (foliara);- incepe recoltatul strugurilor la soiurile de masa extratimpurii.

August- se aplica ultimele tratamente in plantatiile de vii;- se executa ultimele prasile;- se efectueaza ultimul legat;- se face carnitul viilor roditoare prin indepartarea varfului cu 8-10 frunze;- se face al 3-lea copcit in plantatiile tinere, copca ramanand deschisa;- se executa desfrunzitul partial al soiurilor de masa;- se recolteaza strugurii de masa la soiurile cu coacere mijlocie;- se pregateste inventarul pentru culegerea strugurilor si pentru prelucrarea lor;- se desfunda terenul pentru noile plantatii de vita de vie.

Septembrie- se continua recoltarea strugurilor de masa si incepe culesul celor de vin;- soiurile de struguri rosii se culeg la circa 10-15 zile dupa cele albe, iar cele aromate se culeg cu circa 10 zile mai tarziu decat cele rosii;- culegerea strugurilor se face pe timp frumos si uscat, dupa ce s-a ridicat roua, separandu-se strugurii sanatosi de cei stricati.

Octombrie- se aplica aratura de toamna sau sapa mare si ingrasarea de baza cu ingrasaminte organice si cu superfosfat si sare fosfatica;- se desprind coardele de pe araci sau spaliere si se ingroasa butucii la cultura clasica, ca si coardele de pe cepii de siguranta la butucii condusi pe forme semiinalte si inalte.

Noiembrie- se executa aratura de toamna sau sapa mare, cu administrarea concomitenta a ingrasamintelor organice si chimice;- se termina ingropatul, musuroitul sau bilonatul butucilor;- se face plantarea de toamna a vitei de vie.

Decembrie- se transporta aracii, stalpii, sarmele pentru instalarea mijloacelor de sustinere si, eventual, se planteaza stalpii si ancorele;- se continua transportul gunoiului de grajd.

Protejarea Vitei de vie

Vita de vie este o planta ce se caracterizeaza printr-o slaba rezistenta la ger. In conditiile specifice iernilor din tara noastra, viticultura traditionala a impus protejarea peste iarna a butucilor prin acoperire totala (ingropat) sau partiala (musuroire) cu pamant. Modernizarea productiei viticole, cresterea eficientei economice a culturii au condus la extinderea si in conditiile tarii noastre a culturii vitei de vie, neprotejate sau semiprotejate, pe tulpini semiinalte si inalte.

In acest scop, au fost stabilite zonele cu microclimate mai blande, frecventa temperaturilor de -18°… - 20°C (pentru soiurile de masa) si de -20 … -22°C (pentru soiurile de vin). Pentru aceste zone, frecventa temperaturilor mentionate este de 1 - 2 ani, din 10 ani, situatii in care se produc pierderi de ochi prin inghet de 20 - 40%, care pot fi compensate prin taieri adecvate.

Totusi, nu trebuie sa se uite ca vita de vie este sensibila la ingheturi si ca in unii ani se inregistreaza temperaturi sub -25°C pana la -30 … -32°C, ce impune protejarea viilor. Sunt afectate de inghet, destul de des, viile din Transilvania, Moldova, cele din zonele de ses (campie), de la baza pantelor etc.

In general, protejarea butucilor se face prin acoperire totala cu pamant. Pentru a putea executa aceasta acoperire (protejare), obligatoriu, dupa recoltarea strugurilor, se desprind coardele anuale si lemnul multianual de sistemul de sustinere (spalier, araci). Desprinderea coardelor si a lemnului multianual se face prin taierea legaturilor facute in perioada de vegetatie, ca si a carceilor care s-au fixat de sarmele spalierului, cu o foarfeca sau cu un cutit bine ascutit. In nici un caz, nu se va trage de elementele legate, pentru desprinderea lor, ceea ce ar putea provoca ruperi de coarde sau accidentarea (prin izbire) a celor ce lucreaza (vezi articolul "Atentie la … neatentie" din acest numar al revistei. Coardele si lemnul multianual, desprinse de sarme, trebuie neaparat si descurcate, incat sa degajeze toate sarmele si sa permita intinderea lor cat mai bine la suprafata solului, in vederea ingropatului. Daca se executa o aratura care sa usureze ingropatul, aceasta se face inainte de desprinderea coardelor, cu rasturnarea brazdei catre butucii de pe rand.

O data cu desprinderea coardelor se poate executa si taierea de usurare, cand se inlatura circa 30% din coardele anuale. Se indeparteaza extremitatile coardelor de 2 ani (a puntilor de rod), impreuna cu coardele de 1 an, crescute pe ele, pastrand primele 2 - 3 coarde de la baza, care vor folosi in anul urmator (la primavara) ca lemn de rod. Taierea de usurare se poate face si dupa caderea frunzelor, considerand ca in acest moment, substantele de rezerva formate in coarde au migrat catre partea subterana a butucului. In cursul unei zile, se poate efectua taierea de usurare la un numar de 400 - 500 de butuci. Coardele cazute la taierea de usurare se scot de pe intervale, se depoziteaza intr-un loc unde nu incurca lucrarile ulterioare si se folosesc in diferite scopuri in gospodarie.

In vederea ingropatului, cu o sapa, se trage pamantul in jurul butucului, iar pe directia randului, in stanga si in dreapta fiecarui butuc, se face un "pat" de pamant pe care se intind coardele stranse manunchi si se fixeaza spre varful lor, cu pamant.

Intinderea coardelor se face potrivit cu directia lor de aplecare naturala, fara a le forta, pentru a nu le rupe. In continuare, se trage pamant, pana la acoperirea totala a tuturor coardelor, cu un strat de cel putin 10 cm de pamant. In general, lucreaza cate doi muncitori pe rand (cate unul pe fiecare parte a randului). Un lucrator in cursul unei zile poate ingropa (proteja) 150 - 350 de butuci, in functie de numarul de coarde lasate la taierea de usurare. Ingropatul manual reclama multa forta de munca, de aceea s-au elaborat posibilitati de usurare a lucrarii, prin mecanizarea in diferite grade.

Astfel, dupa fixarea coardelor pe paturile de pamant, se trece cu plugul cultivator la care s-au montat cormane speciale pentru ingropat, care "arunca" pamant peste coarde, pe o inaltime de cel putin 10 cm. In lipsa cormanelor speciale, se monteaza trupitele pentru aratura in "laturi". In aceasta situatie, lucrarea necesita finisarea manuala cu sapa. Asemanator, se protejeaza, prin ingropare peste iarna, coardele formate din cepul de siguranta de

la baza tulpinii, in zona de cultura neprotejata, unde totusi exista pericolul scaderii temperaturilor destul de des sub -20°C. Pierderile de ochi, in aceasta situatie, se ridica la 40 - 60%, greu de compensat prin taieri. In acest caz, refacerea butucilor se sprijina pe coardele protejate peste iarna.

In zonele in care temperatura din timpul iernii nu coboara decat foarte rar sub -18° … -20°C, daca se cultiva soiuri pentru masa, sau sub -20° … -22°C pentru soiurile de vin, iar pentru pierderile de ochi, in jur de 20 - 30%, pot fi compensate prin taierile din primavara, se practica protejarea prin musuroire. Se acopera cu pamant zona punctului de altoire, scaunul butucului si primii 2 - 3 ochi de la baza coardelor. Musuroirea se executa manual, cu sapa, in urma araturii de toamna. In jurul butucului se formeaza un musuroi de pamant, de 25 - 30 cm inaltime. In cursul unei zile, se pot musuroi 350 - 450 de butuci.

Daca conditiile permit, este de preferat executarea mecanizata a lucrarii. Cu ocazia araturii adanci de toamna, cu aruncarea pamantului in laturi, pe randurile de vie se realizeaza un fel de bilonare, care la nevoie se perfecteaza in jurul butucilor, cu sapa.

Prin aplicarea corecta a unor lucrari agrofitotehnice care influenteaza maturarea coardelor, viticultorul are posibilitatea sa asigure butucilor o rezistenta mai buna la temperaturile scazute din timpul iernii si sa aleaga solutia corespunzatoare de protejare peste iarna. In general, se va evita supradozarea incarcaturii de ochi, atribuite butucilor la taiere, neglijarea aplicarii lucrarilor si a operatiilor in verde, executarea necorespunzatoare (sau chiar lipsa totala) a tratamentelor fitosanitare, fertilizarea plantatiilor cu exces de azot, irigarea cu cantitati excesive de apa si udari prelungite spre toamna etc., care diminueaza rezistenta la ger a vitei de vie.

Prof. univ. dr. ing. Liviu DEJEU

PLANTAREA VITEI DE VIE

Plantarea corecta a vitei de vie, este o operatiune importanta intrucat contribuie direct la dezvoltarea armonioasa a vitei de vie in primii ani.

Epoca de plantare (momentul plantarii)1. Plantarea de toamna – se incepe odata cu caderea frunzelor (caderea primelor brume) si

se incheie la finele lui noiembrie, odata cu aparitia temperaturilor negative si a inghetului la sol. Toamna este momentul de plantare ideal intrucat, radacinile isi incep cresterea inaintea partii aeriene, iar vita de vie plantata toamna porneste primavara mai devreme in vegetatie.

2. Plantarea de primavara – se incepe in luna martie, odata cu aparitia temperaturilor pozitive (+5ºC) atat in aer cat si in sol si se incheie in luna aprilie (in momentul pornirii vitei de vie in vegetatie “umflarea mugurilor-inceperea cresterilor”.

3. Plantarea in vegetatie (primavara-vara)- se face dar numai pentru vitele de vie aflate la container (vita de vie cu pamant pe radacini).

Etape premergatoare plantarii:1. Alegerea terenului destinat plantarii.

Cultivarea vitei de vie se face in functie de cativa factori limitativi, cum ar fi:-        temperatura: vita de vie este sensibila la temperaturile minime din timpul iernii,

astfel radacinile vitei de vie ingheata la temperaturi intre (-5 si -11ºC); mugurii vitei de vie la  (-

15 si -18ºC); coardele anuale la (-18 si -22ºC) si lemnul multianual la (-20 si -24ºC). Temperaturile minime limitative – sunt diferite de la soi la soi;

-        altitudinea: vita de vie se cultiva la altitudini, ce variaza intre 100 si 550-600 metri fata de nivelul marii;

-       lumina: vita de vie are nevoie de mult soare “via nu suporta decat umbra stapanului”, asa ca randrurile sa se orienteze pe directia Nord-Sud;

-       relieful – pe terenurile in panta – vita de vie se va planta pe directia  curbelor de nivel.

2. Pichetarea terenului se face conform diferitelor scheme de plantare alese si (distantei intre randuri si distantei intre plante pe rand). Distantele de plantare variaza astfel: distante intre randuri=2-2,2 metri si distante intre plante pe rand=1-1,2 metri.

Daca vita de vie se planteaza langa cladiri (locuinte), trebuie ca randul de vita sa se situeze  la o distanta minima intre 0,2-0,5 m fata de zid.

Plantarea vitei de vie 1. Sapatul gropilorGropile pentru plantarea obisnuita a vitei de vie se fac la o adancime de 50 cm, avand

latimea si lungimea de circa 35-40 cm, vezi Fig. 1.

2. Fasonarea

Fasonarea plantelor se executa cu ajutorul foarfecii horticole. In prealabil foarfeca horticola trebuie ascutita si unsa, astfel incat sa taie cat mai neted si sa nu rupa sistemul radicular al plantei sau cordita.

Fasonatul este operatiunea ce presupune: scurtarea corditei la 3-4 ochi (8-10 cm); suprimarea ciotului de la altoi; suprimarea radacinilor – eventual prezente, pe nodurile intermediare ale portaltoiului si scurtarea radacinilor bazale la 8-10 cm. Fasonatul presupune si indepartarea eventualelor radacini traumatizate, mucegaite, rupte, strangulate sau uscate. vezi fig. 1.

Atentie!!!Exista in comert vite de vie deja fasonate si parafinate (la partea aeriana – punct de

altoire si cordita), pentru aceste vite nu se mai face fasonarea partii aeriene. 3. Prepararea mocirlei si mocirlireaLa plantare – radacinile vitei de vie se mocirlesc (planta se scufunda in mocirla preparata).

Mocirla se prepara, intr-o groapa sau intr-un butoi, utilizand un amestec de:    pamant galben sau pamant – balega de bovine  proaspata si apa (raport 1:1:3 in volume). Cele 3 ingrediente se amesteca pana cand se obtine un amestec omogen de consistenta zmantanii. La acest amestec se mai pot adauga si stimulatori de inradacinare (Radistim).

Mocirlirea este operatiunea ce presupune introducerea vitei de vie in mocirla preparata.Locul unde se face mocirlirea trabuie sa fie ferit de vant si soare puternic.Mocirlirea vitei de vie contribuie la: o mai usoara cicatrizare a ranilor, rezultate in urma

fasonatului si asigura un contact intim al radacinilor cu solul. Mocirlirea are rol si in emiterea de noi radacini (balega proaspata de bovine – contine auxine, substante cu rol in stimularea cresterii si inradacinarii plantelor).

4. Plantarea propriuzisaFertilizarea – la pamantul scos din groapa se vor adauga si amesteca omogen cu acesta:

circa 40 grame de ingrasamant complex (NPK) sau ideal ar fi un ingrasamant cu eliberare retard “lenta” (Substral Osmocote).

Plantarea incepe prin adaugarea pe fundul gropii a unui strat de pamant maruntit si reavan – sub forma de musuroi, vezi fig. 2.

Pe marginea unde se gaseste vita de vie se va infige un tarus, tarus care va indica locul exact unde se gasete vita de vie, vezi fig. 2.

Vita de vie se aseaza vertical (peste musuroi), lipita de perete astfel incat punctul de altoire sa se situeze la 1-2 cm deasupra nivelului solului iar cordita sa fie orientata spre tarus. Groapa se umple cam 1/3 cu pamant reavan si maruntit, care se taseaza cu piciorul. Se uda cu o galeata de apa si se completeaza cu sol reavan si maruntit pana la 2/3 si acest pamant se taseaza – bine cu piciorul vezi fig. 2.

La final, vita de vie se va acoperii cu pamant reavan si maruntit si se va musuroii (musuroi inalt de 25-30 cm). Musuroiul va proteja vita de vie atat impotriva inghetului cat si impotriva uscaciunii, vezi fig. 2.

Fig. 2 Plantarea vitei de vie

COMBATEREA MANEI

Mana vitei de vie este  produsa de ciuperca Plasmopara viticola si are o raspandire generala in plantatiile viticole din tara noastra, atacul acesteia provocand in multe cazuri compromiterea recoltei de struguri.

Descrierea boliiCiuperca ataca toate partile verzi ale plantei: frunze, inflorescente, struguri, lastari, carcei.-        Pe frunze atacul se recunoaste prin aparitia unor pete de culoare galbui numite “pete

untdelemnii” in dreptul carora pe partea inferioara se formeaza un puf albicios ca un mucegai ce reprezinta organele de inmultire ale ciupercii, conidioforii cu conidii. Prin dezvoltarea ulterioara a atacului aceste pete se necrozeaza (zone uscate “moarte”).

-        Pe boabele tinere, cand umiditatea aerului este ridicata, aparitia conidioforilor si conidiilor pe suprafata bobului poarta numele de “rot-gris”. Daca atacul se produce cand umiditatea este scazuta, boabele se brunifica, fara sa mai apara fructificatiile, in care caz atacul se numeste “rot-brun”. In ambele cazuri boabele se desprind de rahis (ciorchine) si cad.

-        Pe lastarii tineri, rahis, inflorescente si circei, atacul se manifesta prin brunificarea partilor atacate si uscarea acestora.

Particularitatile biologiei agentului patogen Ciuperca ierneaza sub forma de oospori in frunzele cazute.Primavara cand conditiile devin favorabile si anume: solul este umectat 1-3 zile sau cad

ploi care provoaca baltirea apei in plantatii, temperatura solului sau a apei este peste 11oC, oosporii germineaza, dand nastere la un tub germinativ in varful caruia se formeaza o conidie mare numita macroconidie. Aceasta, la randul ei, da nastere la circa 60 zoospori biflagelati care inoata prin apa de ploaie si dupa ce isi pierd flagelii, sunt proiectati pe organele verzi ale plantei. Aici formeaza un filament de germinatie care patrunde prin deschiderea stomatelor in spatiile dintre celule, unde formeaza miceliu. Miceliul trimite sugatori in celulele plantei, distrugandu-le. Aceasta infectie poarta numele de “infectie primara”.

Cand umiditatea aerului este ridicata, apropiata de 100%, miceliul formeaza filamente miceliene care ies prin deschiderea stomatelor, ramificandu-se, devenind conidiofori care poarta microconidii numeroase. Microconidiile la randul lor germineaza, producand cca 40 zoospori care provoaca noi infectii, infectiile secundare.

Conditiile de baza pentru ca infectia secundara sa aiba loc sunt: temperatura aerului sa fie

mai mare de 11oC, iar organele verzi ale plantei sa fie umectate cel putin o ora si jumatate. Timpul scurs de la contaminare, respectiv din momentul germinarii zoosporilor pana la aparitia simptomelor bolii, poarta numele de “perioada de incubatie”.  Aceasta este obisnuit de 8-10 zile in luna mai, 6-8 zile in iunie si 4-6 zile in iulie si august, factorul dominant fiind temperatura.

In functie de conditiile agro-meteorologice, in cursul perioadei de incubatie pot avea loc 1-4 infectii primare si pana la 50-60 infectii secundare.

Prognoza si avertizareDaca numarul frunzelor mozaicate ce contin oospori este mare, consideram ca rezerva

biologica pentru infectiile primare va fi bogata. In timpul iernii, si in primavara, uneori se creeaza conditii pentru germinarea oosporilor inca inainte de inceperea vegetatiei sau cand frunzele nu sunt formate, fapt ce duce la o scadere importanta a rezervei biologice a agentului patogen.

Principiul de baza al avertizarii tratamentelor este urmatorul: organele verzi ale plantei trebuie sa fie tratate cu fungicid in momentul producerii unei noi invazii dupa terminarea perioadei de incubatie de la infectia anterioara.

Primul tratament se avertizeaza in cursul perioadei de incubatie a primei infectii secundare (ultimele 4-5 zile). Tratamentele urmatoare se aplica in cursul perioadelor de incubatie ale

infectiilor secundare, atunci cand de la tratamentul anterior au aparut noi organe neprotejate (minimum 2-3 frunze). Infectiile suprapuse fazei care a determinat aplicarea unui tratament precum si infectiile slabe nu impun noi masuri de combatere.

Masuri de prevenire si combatereMasurile agrotehnice si de igiena culturala ca: aplicarea corecta a taierilor, dirijarea

lastarilor, combaterea buruienilor, evitarea stagnarii apei, asigurarea sistemului de sustinere, etc., contribuie la prevenirea si reducerea importantei infectiilor manei vitei de vie.

Tratamentele impotriva manei vitei de vie sunt numai preventive deoarece ciuperca dupa ce a produs infectia nu mai poate fii controlata in totalitate, aceasta dezvoltandu-se in interiorul organului atacat. Combaterea chimica ramane cea mai importanta metoda de prevenire a atacului de mana.

In acest scop, folosirea produselor omologate trebuie sa aiba la baza urmatoarele principii:-in prima faza a vegetatiei (fenofazele pana la inflorit) se vor folosi produse acuprice (fara

cupru) si cele sistemice cu componenta acuprica (fara cupru),  care favorizeaza cresterea si dezvoltarea plantei si care asigura eficacitate ridicata, cum sunt: Dithane (mancozeb),  Neotech, Folpan, Captan, Poliran, Antracol sau sistemice:   Ridomil Gold MZ (mancozeb+mefenoxam), Profiler (fosetil de aluminiu+fluopicolid), Mikal Flash (fosetil de aluminiu+folpet), Verita (fosetil de aluminiu+fenamidon), Acrobat (dimetomorf+mancozeb), etc.

-in timpul infloritului si imediat dupa inflorit vor fi preferate produsele sistemice si produsele polivalente.

Daca in timpul infloritului se creeaza conditii foarte favorabile atacului de mana se vor efectua tratamente si in aceasta fenofaza (stadiu de dezvoltare a plantei), utilizandu-se produse care sa nu afecteze inflorescentele sau procesul de formare a boabelor ca Pergado F.

-in a doua parte a vegetatiei sunt recomandate produse pe baza de cupru sau organo-cuprice care protejeaza un timp mai indelungat vegetatia si asigura si un bun aport in maturarea coardelor. Se pot utiliza produse ca: Triumf, Champion, Zeama bordeleza, Funguran, Blue shield, Kocide si produse sistemice sau translaminare care contin si cupru ca: Pergado C, Ridomil Gold Plus, Cupertine super, Melody Compact.

Pentru a se realiza un tratament de calitate este necesar ca solutia sa fie dispersata cat mai fin si uniform, asigurandu-se acoperirea cu fungicid a tuturor partilor verzi ale plantei iar a frunzelor mai ales pe partea inferioara pe unde se produce infectia. Foarte utile pentru plantatii mici sunt atomizoarele de stropit.Cititi si articolul “MANA VITEI DE VIE“

Mana vitei de vie "planta atacata"

COPCITUL VITEI DE VIE

Lucrare aplicata vitei de vie atat in scoala de vite cat si in plantatii.Lucrarea presupune “eventual dezmusuroitul” si efectuarea unei copci in jurul vitei de vie.Neglijarea copcitului in plantatiile de vite tinere (anii 1-3) poate conduce la: separarea

altoiului de portaltoi, debilitarea vitelor si in final uscarea vitelor. Pierderea vitelor de vie conduce la – prezenta golurilor in plantatiile de vita de vie.

Dupa efectuarea copcii se procedeaza la:-        suprimarea “taierea” radacinilor adventive crescute din altoi si nodul superior al

portaltoiului (operatiune valabila in cazul vitelor altoite);-        suprimarea “taierea” lastarilor crescuti din portaltoi (operatiune valabila in cazul

vitelor altoite);-        suprimarea “taierea” radacinilor crescute din nodurile superioare ale tulpinii

subterane (operatiune valabila in cazul vitelor cultivate pe radacini proprii “vite inmultite prin butasi”).

De ce este necesar copcitul ?-        daca nu se vor inlatura radacinile din altoi – in timp altoiul va fi separat de portaltoi;-        radacinile pornite din altoi pot fi usor atacate de filoxera si distruse;-        radacinile pornite din altoi sunt radacini superficiale si ingheata usor in iernile

geroase;-        radacinile pornite de la suprafata ‘superficiale’ se distrug usor prin lucrarile de

intretinere a solului;Cand efectuam copcitul ?Anul I de la plantare – se face primul copcit la jumatatea lunii iulie (se desface musuroiul

dupa care se reface la loc), al doilea copcit se face la mijlocul lunii august (in acest caz nu se mai reface musuroiul – astfel lastarii vitei de vie vor fi expusi la lumina – pentru o buna maturare a lemnului).

Primul copcit este bine sa se faca in zilele innorate sau dimineata pana in ora 10 si seara dupa orele 18, astfel incat sa nu expunem la soare lastarii abia formati.Copcitul continua si in anul II si III de la plantare.

Copcitul vitei de vie

POMI FRUCTIFERI

Plantarea pomilor fructiferi “fara pamant pe radacini”, este una din fazele tehnologice, importante pentru dezvoltarea pomilor fructiferi. O plantare corecta, va determina o crestere armonioasa  si fara stres.Pomul in primii ani isi dezvolta intens sistemul radicular, iar un sistem radicular puternic va da pomilor, atat puterea de a penetra “explora” solul in profunzime, cat si o dezvoltare armonioasa a partii aeriene a pomului (trunchi si coroana) si implicit o intrare mai rapida pe rod cu fructificare abundenta.

O plantare incorecta va conduce la: obtinerea unui procent redus de prindere, cresteri mici in primii ani de la plantare, o intrare pe rod a pomilor – mult intarziata, etc.

Inainte de plantarea propriuzisa se parcurg cateva etape:

1. Alegerea terenului destinat plantarii; 2. Pichetarea terenului conform schemei de plantare alese (distanta intre randuri si distanta

intre plante pe rand) si distanta minima intre trunchi si limita de proprietate “gard” conform legii (minim 2 metri). Distantele de plantare variaza, in functie de mai multi factori (vigoare pomilor, tipul de coroana, etc) dar  in general, distantele de plantare  sunt intre 4 si 6 m;

3. Alegerea perioadei optime de plantat (cititi articolul “Cand plantam si transplantam pomii?”).

PLANTAREA POMILOR FARA PAMANT PE RADACINI

1.Sapatul gropilor

Gropile vor fi sapate cu cel putin doua saptamani inainte de plantarea propriuzisa.

Lungimea si latimea gropilor variaza in functie de  sol, astfel vom avea gropi incepand de la 60×60 (pe solurile usoare “nisipoase”) si ajungem chiar la 120×120 cm (pe solurile compacte-grele “argiloase”). Adancimea variaza si ea tot in functie de sol intre 60 cm minim si maxim de 80 cm, Vefi Fig. 1.

Conform Fig. 1 (cu rosu), primii 30-40 cm (sol fertil) se pun in parea dreapta a gropii, iar urmatorii 30-40 cm (Fig. 1 cu albastru) se pun in partea stanga.

2. Fasonatul

Fasonarea plantelor se executa cu foarfeca horticola. In prealabil foarfeca horticola trebuie ascutita si unsa, astfel incat sa taie cat mai neted si sa nu rupa sistemul radicular al plantei.

Fasonatul este operatiunea ce presupune scurtarea radacinilor principale la circa 30 cm, iar a celor secundare la circa 9 cm, (vezi Fig. 2). Fasonatul presupune si indepartarea eventualelor radacini traumatizate, mucegaite, rupte, strangulate sau uscate.

3. Hidratarea pomilor

Nu este o operatiune obligatorie. Hidratarea se aplica numai pomilor ce prezinta semne vizibile de deshidatare. Operatiunea prezinta introducerea pomilor imediat dupa ce au fost fasonati intr-un vas cu apa, pe o perioada de circa 10 ore.

4. Prepararea mocirlei si mocirlirea

La plantare – radacinile pomilor se mocirlesc (planta se scufunda pana la colet in mocirla preparata).

Mocirla se prepara, intr-o groapa sau intr-un butoi, utilizand un amestec de:   pamant galben sau pamant, balega de bovine  proaspata si apa (raport 1:1:3 in volume). Cele 3 ingrediente se amesteca pana cand se obtine un amestec omogen de consistenta zmantanii. La acest amestec se mai pot adauga si stimulatori de inradacinare (Radistim).

Mocirlirea este operatiunea ce presupune introducerea pomului in mocirla preparata.

Locul unde se face mocirlirea trabuie sa fie ferit de vant si soare puternic.

Mocirlirea pomilor contribuie la: o mai usoara cicatrizare a ranilor, rezultate in urma fasonatului si asigura un contact mai bun al radacinilor cu solul. Mocirlirea are rol si in emiterea de noi radacini (balega proaspata de bovine – contine auxine, substante cu rol in stimularea cresterii si inradacinarii plantelor).

6. Plantarea propriuzisa

Fertilizarea – la pamantul scos din groapa se vor adauga si amesteca omogen cu acesta, circa 150 grame de ingrasamant complex (NPK).

Plantarea incepe prin adaugarea pe fundul gropii a unui strat de pamant scos din jumatatea inferioara (Fig. 1 culoarea albastra), peste care se va adauga sub forma de musuroi – un pamant mai fertil – ce a fost scos din jumatatea superioara (Fig.  1 culoarea rosie). Se aseaza pomul in groapa cat mai drept posibil, astfel incat coletul sa fie la circa 3-5 cm deasupra solului (asezarea coletului pomului deasupra solului  este necesara , intrucat prin tasarea pamantului din jurul pomului, acesta va cobora cei 3-3 cm, astfel la finalul plantarii pomul sa ajunga in pozitia initiala din pepiniera “coletul la nivelul solului”). Se trage usor pamant din partea dreapta – peste radacini.  Dupa acoperirea radacinilor cu pamant – pamantul se taseaza, calcandu-l dinspre marginea gropii spre pom, tasarea este necesara pentru asigurarea unui contact intim intre radacini si sol. Se administreaza circa 1-2 galeti de apa/groapa si se acopera complet cu pamant luat din ambele parti (stanga si dreapra), dupa care se taseaza cu piciorul. Pamantul ce ramane il folosim la realizarea in jurul pomului a unui musuroi de circa 20-30 cm.

La unii pomi mai fragili – odata cu plantarea se adauga si un tutore (Fig. 1). Pomul se leaga de tutore la circa 2-3 saptamani de la plantare.

Atentie!!!

La pomii plantati toamna-iarna nu se fac interventii (taieri) de formare a coroanei. Taierile de formare a coroanei se fac numai primavara – inainte de inmugurire.

Fig. 1 Plantarea pomilor fructiferi

ZMEURTaierea la zmeur (Rubus idaeus L.)

Este o lucrare sezoniera care se face primavara ( martie-aprilie).

Zmeurul are cresteri anuale (tulpinile anuale) care pornesc din niste muguri aflati pe radacina numiti muguri adventivi (muguri care se dezvolta in alta parte a plantei decat zona aeriana).  Aceste tulpini anuale prezinta muguri micsti (mugure din care vor lua nastere atat flori cat si lastari) in cazul zmeurului se vor dezvolta lastari pe care se vor gasii flori atat la subsuoara frunzelor cat si in varf.

Particularitatile taierii:

se taie de la sol tulpinile uscate (in varsta de doi ani care au avut fructe in anul anterior). Acestea ies in evidenta dupa faptul ca au pe ele micii lastari pe care au fructificat anul anterior.

se taie tulpinile anuale (tulpini inca verzi) cu diametru sub 0,4 cm si  cele cu  o inaltime sub 0,7 m. Acestea sunt tulpini ce pot da rod putin sau deloc si nu fac decat sa consume si sa indeseasca plantatia

pentru tulpinile anuale ramase se asigura o densitate de 15 cm intre acestea, astfel se procedeaza la taieri pentru a ajunge la densitatea optima

daca iarna trecuta a fost grea (cu temperaturi scazute) partea superioara a tulpinilor anuale (tulpini ce urmeaza sa rodeasca) s-a uscat astfel se procedeaza la taierea zonei uscate.

pentru a dispune de o productie de fructe de zmeur pe o perioada mai lunga o parte din tulpinile alese pentru fructificare se vor scurta la 40 cm, astfel tulpinile scurtate vor fructifica mai tarziu.

MURULTAIAREA LA MURUL DE GRADINA “Murul fara spini” (Rubus caesius L.)

Este o lucrare sezoniera care se face primavara ( martie-aprilie).

Murul emite anual noi tulpini din zona coletului (zona unde se face trecerea intre radacina si tulpina),  iar in functie de conditiile ecologice de care dispune avand ca factor limitativ (apa),   numarul acestora este intre 2 si 5.

Tulpinile crescute din zona coletului sunt viguroase si ating inaltimi de peste 2,5 m.  Pe tulpinile viguroase pornite de la baza apar noi lastari anticipati (lastari ce cresc pe alti lastari in aceiasi perioada de vegetatie). Lastarii de mur traiesc doi ani (in primul an se dezvolta, in al doilea an fructifica dupa care se usuca).

Particularitatile taierii:

Se taie de  la baza toate tulpinile de doi ani care practic s-au uscat; Tulpinile pornite de la colet care au un an (tulpini care sunt inca verzi), se scurteaza la

inaltimea de 2 metri – de la sol, iar lastarii anticipati aflati pe acestea se scurteaza la 40-50 cm;

Se elimina ca la orice taiere, toate tulpinile uscate sau slab dezvoltate;

Se leaga de spalier tulpinile ramase in urma taierii (maxim 3-5 tulpini). Legarea se face sub forma de evantai.

Inmultirea murului de gradina (Rubus caesius L.)Murul de gradina ”murul fara ghimpi” se inmulteste foarte usor prin marcotaj de varfuri.

Practic atunci cand varfurile tulpinilor anuale – in cursul sezonului de vegetatie “vara vor atinge solul” acestea vor inradacina.

Noi putem ajuta ca acest lucru sa se intample, sapand o mica gropita si lipind in contact bun cu solul – varful murului, udam atent zona de contact a varfului de mur cu solul. Pana in toamna vom avea un varf de mur inradacinat “o noua planta de mur”.

Primava vom taia la 30 cm de la suprafata solului (Vezi Fig.).  Dupa taiere vom avea o noua planta pe care o vom planta la locul final fie primavara devreme.

PLANTAREA SI REPLANTAREA POMILORI. Plantarea pomilor in repaus vegetativ

Plantarea pomilor se face in perioada de repaus vegetativ. Perioada de repaus vegetativ incepe odata cu caderea frunzelor si se termina in momentul in care pomii au inceput cresterile (primavara). Momentul intrarii in repaus vegetativ si cel al pornirii in vegetatie este  diferit in functie de specie.

Repausul vegetativ este semnalat de inceputul caderii frunzelor (luna octombrie – toamna) iar pornirea in vegetatie este semnalata de  umflarea mugurilor si pornirea cresterilor (luna aprilie – primavara).

1. Plantarea de toamna

Plantarea este bine sa se faca toamna pentru majoritatea  speciilor de: pomi, arbori si arbusti.

Momentul inceperii plantarii este echivalent cu inceputul desfrunzitului (sfarsit de septambrie, inceput de octombrie), mai exact dupa ce au cazut cateva  brume (pentru a avea siguranta ca vegetatia este oprita).

Plantarea de toamna ofera avantajul  unei mai bune prinderi intrucat radacinile pomilor isi incep cresterea primavara devreme sau chiar iarna in ferestrele cu temperaturi pozitive. Avantajul vine din faptul ca aceste radacini vor hranii planta inca de le inceputul primaverii (radacinile cresc si  si hranesc planta inainte de a observa pornirea in vegetatie).

Perioada de plantare de toamna este bine sa se incheie inaintea ingheturilor de la finele toamnei.

2. Plantarea de iarna

Pe perioada iernii  se poate planta in ferestrele iernii (perioade cu temperaturi pozitive “peste + 5°C” in aer si lipsa inghetului la sol “sol dezghetat”).

3. Plantarea de primavara

Mai putin eficienta pentru majoritatea speciilor, din punct de vedere al procentului de prindere, dar si al traumelor la care este supus sistemul radicular al plantei.

Plantarea de primavara, se poate face atata timp cat materialul plantat (pomii) nu sunt porniti in vegetatie (sunt tinuti la rece). Ca si perioada, plantarea de primavara  se poate face pana la sfarsitul lunii aprilie.

II. Plantarea pomilor in timpul vegetatiei

Plantarea in timpul vegetatiei se poate face numai la exemplarele de pomi crescute in containere (ghivece, saci de polietilena, etc.).  Plantele ce se planteaza in timpul vegetatiei trebuiesc udate bine inainte de plantare. Plantarea se face fie dimineata devreme, fie seara.  La plantare – planta se scoate cu grija din container, astfel incat radacinile si pamantul de pe acestea sa ramana intacte.

Plantele, plantate in timpul vegetatiei se vor uda la doua zile  (in functie si de conditiile meteo – “daca ploua-nu se uda”) – o lunga perioada de timp, circa o luna. Udarea plantelor se face astfel incat pamantul sa ramana in permanenta reavan. Evitati udarea excesiva a plantelor “a nu se trece in extrema cealalta” – apa nu trebuie sa balteasca, in functie de marimea plantei se uda cu: o jumatate de galeata  (plantele mai mici) si o galeata (arborii, pomii, etc.).