Plan de contingenţă privind siguranţa peştelui şi produselor din pescuit

destinate consumului uman

1. Introducere

Având în vedere importanţa luării unor măsuri adecvate în situaţii de urgenţă, atunci când se constată că peştele şi produsele din pescuit, pot fi considerate ca risc major pentru sănătatea umană, este necesar ca peştele şi produsele din pescuit indiferent de tipul şi originea lor, să fie supuse unor măsuri adecvate care să reducă riscul asupra sănătăţii consumatorilor până la un nivel acceptabil.

In cazurile de urgenţa trebuie să existe proceduri corespunzătoare care se pot adapta pentru fiecare situaţie în parte, fiind foarte uşor şi rapid de aplicat şi să facă posibilă o coordonare mai bună a tuturor acţiunilor necesare pentru atingerea scopului.

In situaţiile de urgenţă asupra cărora se intervine neadecvat, generează în final la nivelul populaţiei o criză care este însoţită de manifestări publice precum frica şi nesiguranţa, conducând la critici îndreptate împotriva lipsei de acţiune a autorităţilor sau acuze privind managementul defectuos, rezultând o presiune asupra tuturor părţilor implicate care trebuie să acţioneze în timpul crizei.

În acest context, s-a impus elaborarea unui plan de contingenţă corespunzător, definirea clară a sarcinilor serviciilor veterinare în domeniul siguranţei peştelui şi produselor din pescuit şi modalitatea de colaborare cu celelalte organizaţii guvernamentale şi non-guvernamentale implicate.

Planul de contingenţă reprezintă un plan de acţiune general care trebuie adaptat şi completat pentru o situaţie particulară reală, ţinând cont de originea produselor implicate, tipurile şi cantitaţile acestora, personalul disponibil, tipurile de riscuri, riscurile asociate, opinia organizaţiilor comunitare şi internaţionale etc.

2. Scop

Scopul Planului de Contingenţă este acela de a stabilii măsurile care trebuie puse în aplicare fără întârziere în cazul în care se constată că peştele şi produsele din pescuit prezintă un risc major pentru consumatori fie direct, fie prin intermediul mediului.

3. Baza legală

- Hotărârea Guvernului nr. 1415/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acestora;

1

- Regulamentul nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei alimentare, de instituire a Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară şi de stabilire a procedurilor în domeniul siguranţei produselor alimentare;

- Regulamentul nr. 882/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale realizate pentru a asigura verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi alimentele, regulile privind sănătatea şi bunăstarea animală;

- Ordinul preşedintelui ANSVSA nr. 13/2005 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor ce stabileşte regulile pentru prelevare de probe de produse de origine animală pentru examenul de laborator,cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordinul preşedintelui ANSVSA nr. 205/2007 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor privind aprobarea laboratoarelor naţionale de referinţă şi atribuţiile acestora.

4. Definiţii şi abrevieri

a) Risc – probabilitatea de apariţie a unui pericol şi severitatea efectelor acestuia. Pentru a putea clasifica un risc este necesară măsurarea ambelor caracteristici ale acestuia şi, de asemenea, este necesară luarea în considerare şi a altor factori precum:- incertitudinea (incertitudinea statistică);- prezenţa defineşte dispersia geografică a pagubelor potenţiale;- persistenţa defineşte extensia temporală a potenţialelor pagube;- reversibilitatea descrie posibilitatea de restaurarea a situaţiei de dinaintea

pagubelor ce au avut loc (practicile de posibilă restaurare este reîmpădurirea şi curăţirea apelor);

- efectul de întârziere caracterizează o perioadă lungă de latenţă între evenimentul iniţial şi impactul actual al pagubelor. Timpul de latenţă poate fi fizic, chimic sau biologic;

- potenţialul de mobilizare este înţeles ca violarea intereselor individuale, sociale sau culturale şi a valorilor care generează conflicte sociale şi reacţii psihologice de către indivizi sau grupuri care se simt atinşi de consecinţele riscului. În particular, acesta se referă la percepţia incorectă a distribuţiei riscului şi beneficiilor.

b) trasabilitate - înseamnă capacitatea de a depista şi a urmări anumite produse alimentare, hrană pentru animale, un animal de la care se obţin produse alimentare sau o substanţă destinată încorporării sau care este de aşteptat să fie încorporată în anumite produse alimentare sau hrană pentru animale, pe parcursul tuturor etapelor de producţie, prelucrare şi distribuţie; c) unitate de produse proaspete din pescuit - cherhana - unitate cu dotări specifice, în care se desfăşoară activităţi de recepţie, răcire, depozitare,

2

preparare, ambalare şi livrare a produselor din pescuit proaspete, provenite direct din pescuit sau din centrele de colectare a peştelui; d) unitate de procesare a produselor din pescuit - unitate cu dotări specifice în care se desfăşoară activităţi de recepţie, depozitare, preparare, transformare a peştelui şi produselor din pescuit, ambalare şi livrare a produselor finite; e) centru de colectare a peştelui - unitate cu spaţii şi dotări corespunzătoare în care se desfăşoară activităţi pentru recepţia, sortarea, curăţarea, depozitarea, răcirea şi prelucrarea primară prin desolzire, eviscerare, tăierea aripioarelor, a peştelui provenit din pescuit sau acvacultură şi livrarea produselor rezultate către alte unităţi autorizate/înregistrate sanitar-veterinar; f) fermă de acvacultură cu centru de colectare a peştelui integrat - exploataţie pentru creşterea peştelui de acvacultură care dispune de spaţii, dotări şi facilităţi adecvate proprii, în care se desfăşoară activităţi pentru recepţia, sortarea, curăţarea, depozitarea, răcirea şi prelucrarea primară a peştelui provenit din bazinele proprii, prin desolzire, eviscerare, tăierea aripioarelor, depozitarea, ambalarea, răcirea şi livrarea produselor rezultate către alte unităţi autorizate/înregistrate sanitar-veterinar; g) pericol - reprezintă situaţia în care un eşec în intervenţie poate cauza efecte negative cu un suficient grad de probabilitate. Un “pericol”, în termeni de siguranţa alimentelor, reprezintă un agent fizic, chimic sau biologic în alimente sau furaje sau condiţia unui aliment sau furaj ce poate cauza efecte adverse asupra sănătăţii.

5. Cauze şi categorii de pericole

Aplicarea prevederilor Planului de contingenţă se va realiza după identificarea obligatorie a pericolului şi analiza evantualelor consecinţe.

Dintre principalele pericole care trebuie luate în coniderare, enumerăm:- pericole biologice;- pericole chimice;- pericole fizice.

- Pericole biologicePericolele biologice sunt cele mai frecvent raportate şi afectează un număr

mai mare de consumatori. În plus, pericolele biologice induc simptome acute, care fac ca pericolul să fie conştientizat imediat de către consumator.

În general, toxiinfecţiile alimentare apar când sunt ingerate microorganisme şi uneori invadează mucoasa sau ţesuturile.

În continuare este prezentată o clasificare şi exemple de agenţi patogeni pentru fiecare categorie de pericole biologice:

a) Bacteriile gram negative- Salmonella spp.- Shigella spp.

3

- E. Coli- Campylobacter spp.- Arcobacter spp.- Yersinia spp.- Vibrio spp.- Aeromonas spp. - Pseudomonas spp.

b) Bacteriile gram pozitive- Clostridium spp.- C. Botulinum- C. Perfringens- Staphyloccocus aureus- Listeria monocytogenes

c) Mucegaiurile- Aspergillus spp.- Penicillium spp.- Claviceps spp.- Fusarium spp.

d) Paraziţi- Protozoare, Heliminţi (Diphyllobothrium latum, Anisakis spp)

- Pericole chimiceÎn organismul uman pot aparea reacţii adverse la diferite substanţe

chimice prezente în alimente. Aceste reacţii se pot clasifica în intoxicaţii alimentare şi alergii la alimente. În mod obişnuit, fiecare individ dintr-o populaţie este vulnerabil la intoxicaţii cu alimente dacă expunerea este suficient de mare. Alergiile, reprezintă reacţii adverse individuale la componente particulare ale alimentelor.

În continuare este prezentată o modalitate de clasificare a pericolelor chimice:- alergeni: (moluşte bivalve vii, crustacee şi produse derivate, peşte şi produse

din peşte, etc) - aditivi, condimentele etc.- reziduuri:

- de pesticide: insecticide (organoclorurate, organofosforice, carbamaţi, piretroizi de sinteză, insecticide botanice), fungicide (anorganice, organice nesistemice, de contact, organice sistemice), erbicide (dinitrofenoli, fenilcarbamaţi, acizi fenoxialchil carbonici, substanţe fenilureice, triazine, compuţi cuaternari de amoniu) care pot ajunge în apele interioare, mări sau oceane;- medicamentele de uz veterinar: agenţi antimicrobieni şi antibiotici, agenţi anabolizanţi, promotori de creştere nehormonali;- substanţe care pot migra în alimente din materialele care vin în contact cu acestea;

4

- contaminanţi:- de mediu: hidrocarburi aromatice, dioxine şi compuşi similari dioxinei, contaminanţi anorganici;- de proces: hidrocarburi aromatice policiclice, amine heterociclice, acrilamida, furan;- microbiologici: micotoxine (aflatoxine, etc), biotoxine marine;- metalele grele: mercur, cadmiu, plumb etc.

- - substanţe endogene: alcaloizi, amine biogene (ex: putresceină, cadaverină, histamină, feniletilamină etc).

- Pericole fizicePericolele fizice se pot clasifica după cum urmează:

a) Neradioactive Contaminarea fizică neradioactivă este definită ca prezenţa în alimente a

unor materii suplimentare sau obiecte care în mod normal nu trebuie să fie prezente şi care pot cauza vătămarea, boala sau trauma psihologică a organismului uman.

Exemple:- minerale: sol, pietre, praf, metale, sticlă, fibre, fulgi de vopsea, etc;- vegetale: ierburi, frunze, tulpini;- animale: insecte, rozătoare, acarieni, păsări de curte;

b) Contaminarea radioactivăContaminarea radioactivă este, de asmenea, inclusă în categoria

pericolelor fizice. Aceste tip de contaminare este invizibilă şi de aceea nu are un efect semnificativ asupra percepţiei consumatorului. Aceste tip de contaminare se poate detecta numai cu instrumente specifice. Contaminarea radioactivă poate fi periculoasă provocând afecţiuni serioase ale organismului uman.

Prevenirea crizei este posibilă pe baza conştientizării posibilităţii de apariţie a acesteia. Cunoaşterea cauzelor posibile ale crizei fac parte din conştientizarea posibilităţii de apariţie a ei. În plus, scenariile posibile ale crizelor ar trebui gândite în special pentru a identifica potenţialul de evoluţie într-o criză dintr-un stadiu incipient şi pentru a iniţia efectiv măsurile anticriză.

6. Direcţii, servicii şi persoane responsabile

a) Direcţia de Igienă Veterinară şi Epidemiologie – reprezintă nivelul central cu atribuţii de gestionare, monitorizare, centralizare şi analiză a tuturor datelor transmise de structurile teritorilale referitoare la modalitatea de implementare a Planului de contingenţă;

b) Serviciile/Compartimentele/Birourile de Igienă Veterinară şi Epidemiologie – reprezinta nivelul regional cu atribuţii de coordonare a modului de aplicare a măsurilor pentru implementarea Planului de contingeţă, sunt organele competente de control şi raportare către structura centrală sau către alte structuri teritoriale;

5

c) Circumscripţiile Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, medicii veterinari oficiali de la nivelul unităţiilor – reprezintă nivelul local cu atribuţii în aplicarea măsurilor stabilite în conformitate cu Planul de contingenţă şi de raportare către structurile teritoriale a oricăror situaţii care pot sa declanşeze situaţiile de criză.

7. Conduita de aplicare a măsurilor asupra peştelui şi produselor din pescuit

Deciziile privind aplicarea măsurilor asupra peştelui şi produselor din pescuit pot fi dispuse de nivelul local în baza următoarelor aspecte:

- rezultatele necorespunzătoare înscrise în buletinele de analiză, indiferent daca probele au fost recoltate ca urmare a unor programe de autocontrol sau ca urmare a unor programe de supraveghere oficiale;

- notificările prin SRAFF conform prevederilor legislaţiei sanitare veterinare în vigoare;

- sesizările şi informările oficiale din partea unor organizaţii guvernamentale sau non-guvernamentale, atunci cand se constata produse improprii consumului uman.

În cazul în care este necesară aplicarea de măsuri asupra peştelui sau produselor din pescuit, ca urmare a identificării unui pericol, nivelul local cu atribuţii în aplicarea măsurilor stabilite în conformitate cu Planul de contingenţă, poate să dispună una sau mai multe din următoarele măsuri:

- identificarea precisă a peştelui şi produselor din pescuit şi a tuturor părţilor componente din acestea;

- blocarea (reţinerea oficială) a întregii producţii prin aplicarea măsurilor de sechestrare;

- impunerea de proceduri sanitare sau orice alte măsuri considerate necesare pentru a asigura siguranţa alimentelor sau conformarea cu legislaţia privind alimentele;

- restricţionarea sau interzicerea introducerii pe piată a peştelui şi produselor din pescuit;

- supravegherea şi, după caz, dispunerea recuperării, retragerii şi/sau distrugerii alimentelor;

- autorizarea folosirii peştelui şi produselor din pescuit în alte scopuri decât cele cărora le-au fost destinate iniţial;

- suspendarea activităţii sau închiderea totală sau parţială a întreprinderii în cauză, pentru o perioadă adecvată;

- suspendarea sau retragerea aprobării unităţii;- propune nivelului regional dispunerea de măsuri de interzicere a

pescuitului într-o anumită zonă;- propune nivelului regional orice alte măsuri pe care autoritatea

competentă le consideră adecvate, inclusiv prin solicitarea sprijinului altor

6

organe de control cu atribuţii în sancţionarea abaterilor de la legislaţia în vigoare, în conformitate cu protocoalele încheiate;

- dispune ca operatorul să retragă produsele de pe piată în cazul în care acestea au părăsit unitatea de origine şi urmăreşte modul în care procedura de retragere de pe piaţă este respectată şi implementată;

- informează prin orice mijloc nivelul regional asupra tuturor măsurilor dispuse precum şi asupra motivelor care au stat la baza luării deciziilor, inclusiv asupra destinaţiei ulterioare a produselor, prin completarea formularului de descriere a incidentului prevazut la punctul 15;

- solicită ori de câte ori consideră oportun sprijin din punct de vedere al personalului sau echipamentelor necesare, în special atunci când se confruntă cu situaţii de depăşesc sfera proprie de responsabilitate;

Pentru fiecare situaţie în care este necesară aplicarea de măsuri conform Planului de contingenţă, nivelul decizional local şi regional va întocmi un dosar care să cuprindă copii după toate documentele relevante pentru desfăşurarea acţiunilor din care să reiasă cel puţin: tipurile si cantităţile de peşte şi produse incriminate, originea acestora, trasabilitatea produselor, măsurile care au fost dispuse de personalul veterinar şi operator, riscurile asociate, eliminarea posibilităţii de repetare a incidentelor, comunicările pe orizontală şi verticală, subordonările precum şi destinaţiile finale ale produselor.

Aceste dosare vor fi păstrate cel puţin 3 ani şi vor fi puse la dispoziţia organelor de control superioare la solicitarea acestora.

Toate cheltuielile ocazionate de aplicarea măsurilor dispuse la prezentul punct sunt suportate de către operatorul din domeniul alimentar implicat.

8. Măsuri complementare

În cazul în care medicii veterinari oficiali de la nivelul unitatilor sau CSVSA propun la DSVSA judeteana si a Mun Bucuresti ca peştele şi produsele din pescuit destinate consumului uman să fie supuse unui tratament astfel încât pericolul identificat să poată fi eliminat, trebuie respectate prevederile legislaţiei în vigoare, precum şi următoarele condiţii:

- peştele şi produsele din pescuit, se dirijează la procesare sub supraveghere sanitară veterinară într-o unitate autorizată sanitar-veterinar care dispune de facilitaţi corespunzătoare şi în care sunt respectate condiţiile de igienă pentru evitarea posibilităţilor de contaminare;

- tratamentele utilizate pentru eliminarea sau reducerea pericolului la un nivel acceptabil trebuie să fie recunoscute din punct de vedere stiinţific;

- operatorul din domeniul alimentar trebuie să deţină înregistrări din care să reiasă toate etapele tratamentului aplicat peştelui şi produselor din pescuit, pe care trebuie să le prezinte autorităţilor competente ori de câte ori acestea solicită;

- înainte de plasarea pe piaţă a peştelui şi produselor din pescuit, operatorul trebuie să se asigure că pericolul a fost eliminat sau redus la un nivel acceptabil, prin efectuarea unor analize corespunzătoare, iar personalul veterinar

7

oficial de la nivelul unitatilor sau CSVSA a fost informat despre aceste ultime rezultate corespunzătoare;

- în cazul în care, în urma tratamentului la care a fost supus peştele şi produsele din pescuit pericolul nu a fost eliminat sau nu a fost redus la un nivel acceptabil, personalul veterinar de la nivel local declară produsele improprii pentru consum uman şi nu se acceptă valorificarea acestora pentru consumul uman;

- atunci când personalul veterinar de la nivel local declară peştele şi produsele din pescuit improprii pentru consum uman, acestea se marchează cu o marcă de formă triunghiulară ce se aplica pe ambalaje, containere etc şi se depozitează în spaţii separate şi sigure până la dirijarea către unitatea de neutralizare;

- dirijarea către unitatea de neutralizare se realizează în conformitate cu prevederile legislaţiei sanitare veterinare în vigoare privind circulaţia subproduselor de origine animală nedestinate consumului uman.

9. Măsuri la nivel de comercializare directă către consumatorul final

În situaţia în care peştele şi produsele din pescuit care pot reprezenta un risc pentru consumatorul final, au fost puse pe piaţă şi comercializate, se vor dispune măsurile ce se impun la vânzarea cu amănuntul sau faţă de consumatorul final, conform prevederilor art. 10 al Regulamentul Parlamentului European nr. 178/2002 privind siguranţa alimentului, şi în special retragerea produselor incriminate şi supravegherea acestora până la neutralizare însoţite de informarea şi avertizarea publică.

În cazul în care se înregistrează cazuri de îmbolnăvire la om datorate consumului de peşte şi produse din pescuit, specialiştii desemnaţi de la nivelul DSVSA judetene si a Mun. Bucuresti, CSVSA si CSVZ vor efectua ancheta epidemiologică în vederea depistării focarului de boală şi a sursei de contaminare.

Cu ocazia anchetei epidemiologice se vor solicita informaţii detaliate asupra originii alimentelor incriminate, se vor dispune măsuri de reţinere oficială a acestora şi se vor recolta probe în vederea analizării. Produsele alimentare care în urma examenului de laborator nu se încadrează în parametrii de siguranţă sau calitate stabiliţi de legislaţia în vigoare se supun reţinerii oficiale de către medicii veterinari.

După încheierea anchetei epidemiologice, DSVSA judeţene si a Mun. Bucuresti vor notifica rezultatul investigaţiilor la ANSVSA - Compartimentul Zoonoze şi Supraveghere Sanitară Veterinară şi Direcţia de Igienă Veterinară şi Epidemiologie.

8

10. Măsuri ce se aplică în cazul în care nu se poate identifica sursa de contaminare, respectiv aplicarea interdicţiei de pescuit

Atunci când nu există o legătură clară între peştele şi produsele din pescuit şi sursa de contaminare, respectiv în cazul în care peştele şi produsele din pescuit provenite prin capturare în apele naţionale sunt contaminate cu diferite metale grele, în afara măsurilor stabilite la punctul 7, este necesară colaborarea DSVSA judetene si a Mun. Bucuresti cu structurile aparţinând MADR cu atribuţii şi responsabilităţi în domeniul stabilirii regimului de pescuit, în vederea retragerii autorizaţiilor de pescuit în zonele respective.

În acest sens, în baza protocolului de colaborare încheiat între ANSVSA şi Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură (ANPA) din cadrul MADR, DSVSA judeteana si a Mun. Bucuresti va transmite în scris către ANPA solicitarea de restricţionare a pescuitului.

În adresa transmisă către ANPA vor fi cuprinse cel puţin următoarele informaţii:

- speciile de peşti incriminate;- pericolele identificate, conform buletinelor de analiză;- zonele de pescuit de origine;- numele şi numerele de înregistrare/autorizare ale navelor de pescuit care

au capturat peştele;- demunirea fermelor piscicole, punctelor de debarcare, centrelor de

colectare peşte, cherhanalelor şi unităţilor de procesare în care au fost manipulate peştele şi produsele din pescuit;

- perioada de interzicere a pescuitului;- toate măsurile care au fost dispuse ca urmare a implementării Planului de

contingenţă;- alte informaţii relevante, cu importanţă pentru rezolvarea situaţiei.Totodata va informa prin mass-media populatia din regiunea in care este

amplasat bazinul piscicol.

11. Retragerea interdicţiei de pescuit

Se realizează după informarea în scris de către DSVSA judeteana si a Mun. Bucuresti a autorităţilor responsabile de acordarea autorizaţiilor de pescuit, numai în baza analizei gradului de risc, pentru care se vor lua în calcul următoarele aspecte:

- istoricul şi prevalenţa contaminării;- constatările anterioare;- zona geografică;- principalele surse de poluare;- rezultatele monitorizării ulterioare prin analize de laborator;- evoluţia riscului de contaminare raportat la speciile de peşti ţintă,

reducerea până la eliminare a surselor de poluare, etc.

9

12. Programe de informare şi de conştientizare a populaţiei

DSVSA judeteana si a Mun. Bucuresti trebuie să informeze şi să conştientizeze publicul prin:

- organizarea exerciţiilor de informare şi avertizare publică; - afişarea în locuri publice de materiale informativ referitoare la pericole

şi riscurile asociate;- tipărirea de broşuri informative;- anunţuri media şi internet;- şedinţe informative cu reprezentanţii asociaţiilor profesionale din

domeniul pescuitului şi acvaculturii.

13. Resurse de echipament şi alte facilităţi pentru efectuarea controalelor oficiale

Cheltuielile curente şi de capital ocazionate de efectuarea controalelor oficiale în cadrul Planului de contingenţă se finanţează de la bugetul ANSVSA.

Personalul implicat în controalele oficiale de la nivelul DSVSA judeteana si a Mun. Bucuresti, CSVSA si CSVZ trebuie să aibă acces rapid şi să poată procura rapid echipamente de protecţie şi facilităţi materiale care să asigure implementaerea întregului set de măsuri care intră în responsabilitatea lor.

O parte din aceste echipamente şi materiale va fi stocată pentru cazuri de necesitate la nivelul DSVSA judetene si a Mun. Bucuresti, iar restul trebuie să poată fi achiziţionat rapid, în condiţiile prevăzute de legislaţia privind achiziţiile din surse publice sau private în vigoare.

Echipamentele consumabile trebuie să existe la nivelul DSVSA judetene si a Mun. Bucuresti.

Acest echipament este compus din:- echipament de protecţie: măşti mănuşi, halat, încălţăminte;- echipament pentru prelevare de probe;- alte consumabile.

Echipamentele şi materialele stocate vor fi verificate periodic pentru aprecierea gardului de deteriorare în vederea înlocuirii.

14. Instruirea personalului şi eventuale simulări

La nivelul DSVSA judeteana si a Mun. Bucuresti, se desemnează o persoană din cadrul serviciului de igienă veterinară şi epidemiologie care este responsabilă de efectuarea instruirii întregului personal de la nivel regional şi local asupra implementării specifice a Planului de contingenţă în funcţie de situaţiea identificată.

10

Efectuarea instruirilor în acest domeniu se va realiza o data la 12 luni, precum si ori de cate ori este necesar, iar la finalul fiecărei instruiri se va completa un Proces verbal în care vor fi înscrise cel puţin următoarele informaţii:

- perioada şi locaţia de desfăşurare;- detalii privind temele şi problematicile prezentate;- persoanele participante;- rezultatele testelor prin care să se verifice eficienţa instruirii;- semnaturile persoanelor participante.În vederea verificării modului de aplicare a măsurilor prevăzute în Planul

de contingenţă, DSVSA judeteana si a Mun. Bucuresti poate realiza simulări, care să stea la baza îmbunătăţirii activităţii şi a timpului de reacţie.

Pentru desfăşurarea corespunzătoare a acestor simulări trebuie avute în vedere puncte cheie de bază în implementarea măsurilor conform Planului de contingenţă respectiv:- originea şi evoluţia incidentului până în prezent;- produsele afectate (tipul lanţurilor de aprovizionare identificate, posibilitatea realizării trasabilităţii)- cantităţile existente şi locaţia acestora;- disponibilitatea metodelor şi capacităţii de analiză;- măsurile ce pot fi luate de operator sau de nivelul local (retragere, rechemare);- efectele asupra populaţiei şi simptoamele (risc asupra sănătăţii acut, cronic sau latent);- sursa de contaminare;- stabilirea unui nivel maxim sau o limită de toleranţă legală şi care sunt acţiunile de implementare;- prevederile legislative naţionale sau internaţionale;- prezenţa conceptelor de soluţii iniţiale;- măsurile de urgenţă care trebuie aplicate şi care sunt cele corespunzătoare.

15. Descrierea incidentului

Pentru descrierea primară şi raportarea incidentului de la nivel local către nivelul regional decizional, trebuie să fie utilizat tabelul următor:

DataDSVSA competentă, serviciul, nivelul localScurtă descriere a informaţiilorZona afectatăPersoană responsabilă:Produs:Specificaţia produsuluiCantităţile implicate

11

PericolulTipul pericolului (substanţă/microorganism)Valori identificate Nivelul

admis:Locul unde s-a efectuat inspecţiaBaza legalăImpactul asupra sănătăţii consumatorilorTipul maladiei ce poate fi identificată ca urmare a contaminăriiOriginea:Numele şi adresa producătorului/importatoruluiTara de origine:Distribuţia produsului □ Judeţele: □ UE, Statul

Membru:□ Tări terţe

Măsuri deja iniţiate:

Alte informaţii:(valabilitate produs, nr. de lot..)Propuneri de alte măsuri

12