Pippi locuiegte incd inCdsuya Villekulla

icul oriqel era foarte curat qi primitor, custrdzile lui pietruite gi cdsulelejoase incon-

jurate de grddini nu foarte intinse. Oricine venea aici

riminea cu impresia cd este un loc foarte retras gilinistit. Dar nu prea erau obiective turistice care sI-iatragd pe vizitatori - doar unul sau doud, si anumeun muzeu de artl popular[ gi o movild ce adiposteamorminte din vremuri foarte indepirtate. Asta era

tot. Ba nu! Mai era ceva. Locuitorii puseserd indica.

toare care ii indrumau pe cei care doreau sd le vizi-teze or[qelul. Pe unul dintre ele scria cu litere mari:

.,Spre Muzeul de Artd Populard"; pe altul - ,,SpreTumulul cel Mare".

Arhid [indgrcn

Dar mai exista un al treilea indicator pe care scria:

Fusese pus acolo de curind, intrucit oameniiintrebau tot timpul care este drumul spre CdsutaVillekulla - $i, ca s-o spunem pe-aia dreaptd, seintirnpla mult mai des sd se intereseze de asta decitde muzeu sau de tumul.

intr-o zi frumoasi de vard, in oriqel isi ftcu apa-ri\ia un donrn. Dumneaiur locuia intr-un orag mult mai

mare; de aceea ii intlase in cap cd era rnai degtept sinrai important decit locuitorii ordqelului nostru.Desigur, asta se datora qi faptului c[ avea o masindnrare qi frunroasd qi cd e[ insugi ardta foarte impun[torcu pantofii lui cei lustruiti qi cu inelul gros de aur pe

care il avea pe deget. Asa ci nu-i de mirare ci se cre-dea mare si tare.

Pitti gollicr in iilrilc Stdului

Claxona intruna in timp ce conducea pe strizile

ordselului, ca sA fie sigur ci prezenta lui nu va trece

neobservatd.

Cind dornnul cel spilcuit ziri indicatoarele incepu

sd ridd dispreluitor.

,,l Ce interesant!pufni ol. Ce prostie mai e qi asta? igi zise cind citi si al

heilea indicator.

Arhi/ tlndgrun

pi abia gdsi ceea ce cduta. Aici, pe o poartd ruginitA,scria cu creti rosie:

Peste gard ziri o grddind plind de buruieni, copacibdtrini acoperili de muschi, iarbd necositi de multivreme si o puzderie de flori care cre$teau exact cumpofteau. La celdlalt caplt al gridinii se afla o casi -dar ce mai casi! Pdrea gah si cadd. Domnul cel spilcuitrdmase cu gura cdscati, holbindu- se la ea. Pe veranddera un cal! Dontnul cel spilcuit nu mai vlzuse nicio-datd cai pe verande. $i rdmlsese cu gura cIscatI.

Pe treptele verandei, sub soarele strilucitor, stiteautrei copilaqi. in mijloc era o fatd cu mul{i pistrui qi cudoui cosile roqcovane care ii liqneau direct din cap,intr-o parte qi in alta. La dreapta ei, se afla o fetitdfoarte drigufi cu bucle aurii, imbrdcatd inh-o rochitl

Plpli $orficr in Mirih Sldului

de bumbac cu pdtritele albastre, iar la stinga - unbdie{el pieptlnat cu grijd. Pe umirul roqcatei se coco-

tase o maimulicd.

Domnul cel spilcuit crezu mai intii c[ nu nimerise

bine. Doar nu iqi inchipuise cineva cd o casd aqa ddr6-

pdnatd ar putea fi'scoasd la vinzare.

- I[ ascultali, copiil strigd el, cocioaba asta mize-rabild este Cdsula Villekulla?

, Fatf, care stitea la mijloc, cea cu pdrul roqu ca focul,se ridicd gi veni cdne poart6. Ceilalli o urmari incetiqor'

- N-auziti? Rdspundefil spuse enervat domnul cel

spilcuit, in timp ce fetila roqcati se apropia'

'- Stai sd chibzuiesc ni1el, zise aceasta, incruntindu-

se ginditoare. Sd fie oare Muzeul de Arti Populard?

Nu! Tumulul cel Mare? Nu! $tiu! strigd ea, este

Cisula Villekulla!

- Rdspunde-mi cuviincios, zise domnul cel spil-cuit, coborind din maqind. Se hotirise sd arunce totu$i

o privire rnai indeaproape. Aq putea s-o ddrim s'i sd

construiesc o casd noud, mormii el ca pentru sine'

- Da, sigur! Hai sE incepem imediat! strigd fetilacea ro$cati, smulgind citeva scinduri dintr-un gard de

lingd casi.

bomnul cel spilcuit nu ii dddu atenlie' Copiii nu ilinteresau qi, in plus, acum avea ceva rnai important la

care s[ se gindeascd. Grldina, deqi neingrijitd, pdrea

foarte pldcuti qi imbietoare in lumina soarelui' Daci

Astrid !irdgrln

ar construi o casd noud, ar tunde iarba, ar grebla aleilesi ar planta flori frunroase, atunci chiar qi un domnspilcuit ca el ar putea locui aici. A9a cd se hotiri sdcumpere Cdsula Villekulla.

Se uitd in jur ca sd vadd ce imbundtdliri ar maiputea fi ficute. Bineinleles ci arborii cei bdtrini, aco-perili cu nruschi, vor fi tiiali. Se incrunti la stejarul celgros Qi noduros. Ramurile lui se intindeau deasupraacoperiqului cdsu{ei.

O sl-l tai, zise el cu hotdrire.Fetila cea drdgufi cu rochild in carouri scoase un fipit.- Pippi, ai auzit? strigi ea inspdimintatd.Fata roqcatd nu o bdgd in seamd; incepuse sijoace

$otron pe alee.

- Asa o sd fac, o sd pun sd taie stejarul dsta gdunos,spusc cu voce tare domnul cel spilcuit.

Fetiia in albastru se uitd la el rugdtor.

- Vd rog s[ nu facefi asta! E un copac numai bunde urcat in el. $i e gol pe dinduntru. Se poate sta ind-untrul lui.

- Prostii! zise donrnul cel spilcuit. Ar fi trebuit si-!idai seama cd eu nu mi ca[dr in copaci.

Blielelul cel pieptenat cu grijd interveni gi el cuglas irrgrijomt:

in el cresc suc de ghimbir qi ciocolatl, joia.

- Ia ascultali, copii, cred cd v-a cam bltut soarelein cap. Dar asta nu md priveqte pe mine. Am de gind

sd cump[r aceastd casd. Puteli sd-mi spune{i unde ilgdsesc pe ProPrietar?

Fetita in rochi![ cu pdtrdlele albastre incepu sd

plingd, iar bdielelul alergd citre fata ro$cat[ care ince

mai juca qotron.j Pippi, zise el, hu awi ceAceilDe ce nu laci nimic?

- De ce nu fac nimic? rdspunse aceasta' Eu totlopdi de parcd viala mea ar depinde

de asta, iar tu vii

1i-mi spui mie sd fac ceva. Mai intii incearcd ru asta,

ca sd vedem cum te descurci.

Se indreptd totuqi spre domnul cel spilcuit'

- Eu sint Pippi $oselica, iar aceEtia sint Tommy qi

Anhika, zise ea, ardtind cltre prietenii ei' Vd pot ajuta

Pipli $orcficr in Mlrih Soduloi

Artrid [indgron

cu ceva? Daci e vreo casd de dlrimat sau vreun copacde tdiat, sau ceva de schimbat, trebuie doar s6 spuneti.

- Nu md intereseazi cum te cheamd. Nu me intere_seazl decit sd aflu unde il pot gdsi pe proprietarulacestci case. Vreau s-o cumpdr.

Dar fetita rogcatd, pe nume pippi $osetica, se intor_sese deja la jocul ei.

- Proprietarul nu este disponibil momentan, ziseea. fopiia cu mare concentrare in timp ce vorbea.Este extrem de ocupat, continui ea, lopdind in juruldonrnului celui spilcuit. Nu vrefi sI luali loc o ciipi?Doarnna vine imediat.

- Doarnna? Deci proprietarul cocioabei dsteia esteo doamnd? zise incintat domnul cel spilcuit. Cu atitrnai bine, Femeile habar n-au sd facl afaceri, gi poatereu$esc sd curnpir totul pe o nimica toati.

- Sd sperdrn, zise qi pippi.Intrucit nu gdsi alt loc unde sd stea, domnul se

asezd cu grijd pe treptele verandei. Maimu{ica lopdianeryoasd de colo-colo pe grilajul acesteia, Tommy giAnnika, cei doi copii ?ncintdtori qi curati, stdteau laoarece distantd de el, privindu-l speriafi.

- Locuili aici? intrebl dornnul cel spilcuit.- Nr.r, rdspunse Tommy, locuim aldturi...- Dar venim sd ne juc6m aici in fiecare zi, spuse

Annika cu glas timid.

Pippi $orcficr in Mirilc Sudului

- Aga ceva nu se va mai intimpla. Eu n-o sd permitcopiilor sd-mi alerge prin grddind. Nu e nirnic mai riuca asta.

- Sint intru totul de acord, se bdgd in vorbd $iPippi, oprindu-se din lopdit pentru o clipd. Copiii ar

trebui impugca{i.

- Cum po(i s[ spui a$a ceva? intrebl Tommyrevoltat.. - Vreau sd spun cd toli copiii ar trebui impuqcati,zise Pippi. Dar cu asta nu am rezolva nimic, pentru cd

atunci nu ar mai exista niciodatd domni rnaturi si arna-

bili. Si ce ne-arn face ftrd ei?Domnul cel spilcuit se uitd la pdrul rogcovan al lui

Pippi qi se hotiri sd se distreze nilel necdjind-o.

- Stii care e aseminarea dintre tine qi un chibritcarc tocmai a fost aprins?

- Nu, dar totdeauna mi-am dorit si stiu, rispunsePippi.

Domnul cel spilcuit o trase tare de una din codife.

- Amindoi aveli o flacdre la capdt, zise el, scu-turindu-se de ris.

- Md rnir cd nu am mai auzit asta pind acum,replicd Pippi. Se vede treaba cd ne e dat sd auzim

multe pind sd ne cad[ urechile.

Domnul cel spilcuit se holbd la ea.

- Cred cd esti cel mai urit copil pe care l-am vd-zut vreodatd.