PROGRAM DE INTERVENŢIE PERSONALIZAT

INFORMAŢII GENERALE

Nume şi prenume: STANCIU IONUŢData naşterii: 18.11.1999Domiciliul: Focşani- str. D. Golescu nr. 6Şcoala “Ştefan cel Mare”- FocşaniClasa a IV-a E

ECHIPA DE CAZ:Consilier psihopedagog: ALBAN CAMELIAÎnvăţător: NEAGU LUCIANPărinţi: STANCIU MIHAI- STANCIU ALINA

PROBLEMATICA EXISTENTĂ

A. INFORMAŢII GENERALE:

Ionuţ are 10 ani. Este normal dezvoltat fizic şi e singurul copil la părinţi.Încă din primul semestru am remarcat slabele rezultate pe care le avea la învăţătură, dar mai ales devieri comportamentale, concretizate în:

agresivitate verbală (le vorbea urât colegilor); agresivitate fizică(se bătea cu colegii, îi lovea şi le trântea

obiectele); fugea de la ore( l-am surprins pe stradă fumând, în compania unor

copii mai mari); companii dubioase.

Părinţii, de curând reveniţi din Italia erau nedumeriţi şi supăraţi totodată de situaţia creată, de comportamentul lui şi de rezultatele la învăţătură.

Invitându-i pe la şcoală, am aflat că atât mama cât şi tata se considerau răspunzători de comportamentul lui Ionuţ, deoarece, spuneau ei, fiind plecaţi din ţară, l-au lăsat doar cu bunica.

Menţionez că în clasele precendente acest copil a avut bune rezultate la învăţătură şi nu a manifestat un comportament agresiv. Era sociabil, sensibil, avea mulţi prieteni, ce-i drept, unii mai mari decât el.

Părinţii afirmă că îşi iubesc foarte mult copilul şi consideră că au greşit când, din dorinţa de a compensa lipsa lor, i-au trimis cadouri şi lunar câte 100 de euro.

Trebuie remarcat faptul ca aceştia nu o consideră vinovată deloc pe bunica ce l-a avut în grijă, deoarece aceasta e în vârstă şi cam bolnavă.

Între cei doi soţi există un climat familial adecvat, cu excepţia unor mici certuri inerente.

IONUŢ afirmă că: nu se simte bine la şcoală, se plictiseşte deseori; unii colegi îl enervează foarte tare; refuză să vorbească prea mult despre prietenii lui; refuză să discute pe seama relaţiei lui cu părinţii, considerându+I

chiar enervanţi şi plictisitori în insistenţele lor; consideră despre sine că nu este un copil cu probleme,

neinţelegând de ce s-a ajuns aici, cu atâta tevatură; recunoaşte însă că învăţa mult mai bine înainte.

B. DOMENIUL DE INTERVENŢIE- comportamental

Am solicitat sprijinul consilierului psihopedagog.Cu amabilitate şi direct interesaţi, părinţii au răspuns în mai multe rânduri, solicitărilor acesteia.

C. CONCLUZIILE EVALUĂRII COMPLEZE:

Diagnostic psihologic: FAMILIA

Faptul că ambii părinţi au venit împreună la şcoală, dovedeşte că sunt responsabili de comportamentul lui Ionuţ;

ambii conştientizează că lipsa comunicării şi a sprijinului afectiv de care ar fi avut nevoie copilul, nu au fost compensate de cadouri şi de bani;

decizia de a cere sprijin şcolii, a aparţinut ambilor părinţi, ceea ce dovedeşte că în familie există o bună comunicare;

cei doi părinţi se respectă reciproc- lucru foarte important pentru evoluţia emoţională ulterioară a băiatului.

IONUŢ comportările deviante ale băiatului, rezultatele slabe vin din sfera

tulburărilor emoţionale; lipsa tatălui şi în special a mamei, care-i oferea sprijin afectiv şi

mediu securizant, s-a transformat la nivel comportamental in manifestări deviante;

grupul de prieteni mai mari, reprezintă încercarea lui de a-şi găsi un suport afectiv şi o acută nevoie de afirmare a personalităţii;

problemele de natură afectivă au condus la o scădere a motivaţiei pentru învăţare, culminând cu o scădere în plan cognitiv;

reacţiile copilului dovedesc disonanţa afectivă a lui Ionuţ, în adâncul sufletului simţind într-un fel, dar comportându-se total diferit.

PLAN DE INTERVENŢIE

IPOTEZE:

1. Lipsa părinţilor la o vârstă fragedă poate determina tulburări afective concretizate în comportări deviante.

2. Lipsa de susţinere afectivă din partea părinţilor, poate avea consecinţe nefaste asupra comportamentului intelectual şi în cele din urmă, asupra întregii personalităţi.

3. Lipsa de comunicare cu parinţii l-a determinat să se alăture unui grup cu comportamente deviante.

OBIECTIVE PE TERMEN SCURT:

identificarea cauzelor care conduc către comportamentele respective;

identificarea şi analiza situaţiilor cu impact major asupra comportamentului:

cunoaşterea tipului de relaţii cu principalele persoane adulte; cunoaşterea nivelului de adaptare şi de evoluţie a copilului,

necesare pentru a identifica punctele forte şi punctele slabe ale personalităţii;

convingerea şi conştientizarea din partea părinţilor şi acordarea sprijinului afectiv şi comunicaţional lui Ionuţ.

OBIECTIVE PE TERMEN LUNG: cunoaşterea intereselor şi a aptitudinilor lui Ionuţ, necesare

implicării în anumite activităţi pentru dezvoltarea unei personalităţi armonioase;

conştientizarea de către băiat, a adevăratelor cause ale comportamentului său şi identificarea principalelor căi de acţiune;

conştientizarea riscului săvârşirii unor comportamente deviante; educarea copilului, în a învăţa să se stăpânească, să îşi

controleze comportamentele impulsive, să aiba o mai bună toleranţă la frustrare;

formarea unui EU social, bazat pe o imagine şi o stimă de sine conform posibilităţilor reale ale personalităţii.

STRATEGII DE INTERVENŢIE (repartizate pentru fiecare membru al echipei de caz): IONUŢ:

să aibă un program de relaxare împreună cu părinţii; să facă un sport preferat(dată fiind plăcerea cu care participă

la orele de ed. fizică); să participe la diferite activităţi extraşcolare care-l

pasionează (pictură, muzică);

PĂRINŢII: să acorde mai mult timp comunicării cu Ionuţ; să raspundă punctual, solicitărilor şcolii;

CONSILIERUL PSIHOPEDAGOG: să programeze câteva şedinţe cu Ionuţ, pentru

conştientizarea de către acesta a adevăratelor cauze ale nemulţumirilor.

ÎNVAŢĂTORUL: să-i acorde sprijinul necesar recuperării;

să relaţioneze eficient cu familiaşi cu consilierul.