pierre von la forme au lieu une introduction a...

Pierre von Meiss ‐ De la forme au lieu‐Une introduction a l`étude de l`architecture

Ordinea inevitabila

‐Ordinea‐ regula fundamentala care guverneaza raporturile elementelor ce compun forma.

‐Obiectul de arhitectura sau ansamblul de urbanism este intotdeauna structurat

Ordinea constructiei

Ordinea naturii – incomensurabila pe plan vizual

Pentru a locui natura, construim ordonand. Regularitatea rezida in esenta constructiei. Geometriile simple si repetitiaelementelor sunt o necesitate a constructiei.

“ Repetitia , alinierea si juxtapunerea elementelor identice si a metodelor de constructie asemanatoare impun ordineaepet t a , a e ea s ju tapu e ea e e e te o de t ce s a etode o de co st uct e ase a atoa e pu o d eaedificiilor si oraselor noastre” Ordinea se naste din structura si organizare tehnica si sfarseste prin a ne educa ochiul si a

influenta simtul frumosului.

Aceasta regula, odata stabilita transcende imperativele constructive si influenteaza conceptia arhitecturala, suprapunand imperativelor constructiei alte criterii de ordinesuprapunand imperativelor constructiei alte criterii de ordine.

“Obiectele actioneaza asupra simturilor noastre si ca forme avand o logica intrinseca si geometrica”

Simtul ordinii

Simtul ordinii, desi nu e totalmente innascut se dezvolta din prima copilarie., p p

Ordinii innascute i se suprapun influente ce variaza in functie de mediu si cultura. “nu va exista deci niciodata o singuraordine, masura sau echilibru ideal.”

Regularitatea si repetitivitatea ca elemente ale ordinii structurale

To help protect your privacy, PowerPoint prevented this external picture from being automatically downloaded. To download and display this picture, click Options in the Message Bar, and then click Enable external content.

Ordinea complexa a structurilor inspirate din naturap p

Factorii de coerenta


‐O opera de arta poate avea reguli de coerenta, rezultate din logica interna, neadmise de regulile de a construi sau de stiintele naturale.

Percepem o figura abstracta prin efectul de grup al partilor componente .

Ef t l d t t t t d titiEfectul de apartenenta e accentuat de: repetitie

asemanare

proximitate

inchidere comunac de e co u a

Factorii de coerenta formala sunt fundamentali in urbanism si arhitectura.

Placerea sau neplacerea cauzate de mediul construit se datoreaza usurintei sau dificultatii cu care putem grupa elementele din campul vizual in unitati recapitulative.

“Arhitectura este o arta care actioneaza asupra dependentei intre elemente in vederea stabilirii coerentelor”

Repetitie si asemanare

Ochiul are tendinta de a grupa ceea ce este de acelasi tip.

Repetitia sub forma ritmului ete un principiu de compozitie simplu care da coerenta obiectului construit (sau lucrariiRepetitia, sub forma ritmului ete un principiu de compozitie simplu care da coerenta obiectului construit (sau lucrarii muzucale).

Absenta unei limite (inceput/sfarsit) creeaza o coerenta “fara scop” la scara detaliului. – perturbatoare prin lipsa coerentei ansamblului.

l l h l ( l f ) f dIn cazul compozitiilor arhitecturale eterogene (caracterizate prin singularitatea fiecarei constructii) factorii de coerenta pot fi: raportul plin gol, proportiile deschiderilor,unitatea de materiale si textura

Scara comuna, dimensiunile comparabile ale elementelor sunt un factor de grupare prin similitudine.

Proximitate


‐Ochiul tinde sa grupeze elementele apropiate unul de alul, distingandu‐le de cele mai indepartate. Intervalul necesar creerii coeziunii vizuale depinde de dimensiunea obiectelor si de context.

Elementele incluse intr‐un fond, chenar, covor – se disting de cele exterioare, chiar daca sunt eterogene.

Ab t li it l l i i di f i i t dAbsenta limitelor clare ne impiedica sa ne facem o imagine coerenta despre oras.

Orientarea elementelor

Ohiul grupeaza elementele cu aceeasi pozitie: orizontala, verticala, paralela.

Figuri eterogene formeaza un grup prin relatia cu strada, piata, sau cu o cladire.gu ete oge e o ea a u g up p e at a cu st ada, p ata, sau cu o c ad e.

Interactiunea factorilor

Actiunea simultana a mai multor factori (asemanare, proximitate, inchidere, asemanare) determina unitatea ce permite mari variatii particulare.

De la ordine la haos


Relatiile intre elemente pot fi mai mult sau mai putin organizate plecand de la textura uniforma, trecand prin ierarhie, cresterea complexitatii pana la ansamblul fara relatii identificabile (haosul).

Cea mai mare parte a oraselor si lucrarilor de arhiectura se caracterizeaza prin mai multe niveluri de structuraresuprapuse intr‐o ierarhie proprie compozitieisuprapuse intr‐o ierarhie proprie compozitiei.

Omogenitate si textura

Percepem o textura atunci cand elementele ei sunt suficient de : apropiate, asemanatoare si numeroase.

O structura omogena este definita de acelasi principiu aplicat obiectelor sau grupurilor de cladiri.

Acest tip de structura se creeaza prin: proximitate, repetitie, similitudine si uneori orientarea elementelor.

Intalnim structuri omogene ‐ de tip “hazard’’ (Padurea, pietrisul, structuri urbane determinate de topografie)

‐ de tip trama (sugerata de pozitia solidelor organizand vidul intre elemente)

Alinieri si serii

O configuratie particulara a texturii este cea obtinuta prin repetarea elementelor aliniate (exista o directie preferentialaa alinierii partilor). Aceasta structura se caracterizeaza prin linearitate si ritm.

Seria nu e necesarmente fondata pe un ritm identic ,ci poate regrupa mai multe ritmuri in unitati mai mari.p , p g p

Gradatia

Gradatia reuneste doua caracteristici diferite : asemanarea si o diferentiere fara o ierarhie pronuntata.

Gradatia este o regula frecvent intalnita in natura si mai rar in arhitectura datorita dificultatilor constructive.

In arhitectura se utilizeaza mai frecvent progresia: gradatie continua crescatoare, fara variatie ciclica.

TEXTURA – de la elementeTEXTURA de la elementemicroscopice la scaraurbana

Progresia si gradatia in in arhitectura si naturaLe Corbusier :Modulorul bazat pe progresia Fibonaccisi si studii de fatadaGradatia ilustrata prin cresterea cochiliilor

Telc - Cehoslovacia

Venezia – Palazzo Ducale

Alinieri si seriiAlinieri si serii

Ierarhia


Ordine mai complexa rezultand din combinarea elementelor in raport cu o scara de importanta. Elementele nu sunt in mod necesar asemanatoare.

Ierarhia se poate crea prin: ‐variatia dimensiunilor relative

di ( i lit t t lit t i t i hi b d di ti t )‐dispunere (axialitate, centralitate ,simetrie, schimbare de dirctie,etc)

‐ singularitatea formei in raport cu un context

Figurile geometrice au o ierarhie implicita

Ierarhia implica elemente primare si secundare (dominante si subordonate)e a a p ca e e e te p a e s secu da e (do a te s subo do ate)

Ierarhia poate implica domnanta obiectului sau a golului.

Contrastul

Pune in valoare doua sisteme formale diferite dandu‐le identitate. Necesita o oarecare proximitate, chiar suprapunere.

Exemple: pozitiv‐negativ; luminos‐intunecat; mare‐mic; orizontal vertical; natural‐artificial; rugos‐lis.....

Pentru a realiza compararea contrariilor este necesar ca diferentele intre sisteme sa fie suficient de marcate

Complexitatea

In arhitectura conceptul se defineste prin opozitie cu simplitatea cu elementarul fiind o grupare a elementelor careIn arhitectura conceptul se defineste prin opozitie cu simplitatea , cu elementarul, fiind o grupare a elementelor care ofera observatorului mai mult decat o singura interpretare.

Complexitatea poate rezulta din: suprapunere; devierea de la norma, etc..

Opera complexa are un joc echilibnrat intre ordinea aparenta, ordinea ascunsa si dezordine.

Ierarhia

Contradictia


Exista doua tipuri de contradictie in ansamblurile arhitecturale si urbanistice:

Coliziunea discordanta – lipsa de coordonare, coliziune de forte, informatii vizuale contradictorii

Contradictia ca joc intelectual – exprima rasturnarea situatiei arhitecturale asteptate prin exprimarea conflictelor i i ( l i i l hit t l i R b t V t i)ironice. (exemple; manierismul, arhitectura lui Robert Venturi)

Haosul

In haos nu actioneaza nici un factor de coerenta, se caracterizeaza prin conflict si absenta regulilor.

In oras haosul rezulta din acumularea de cladiri ce au drept obiectiv doar utilitatea proprie , fara a avea drept scop o as aosu e u ta d acu u a ea de c ad ce au d ept ob ect doa ut tatea p op e , a a a a ea d ept scopcomun constituirea orasului.

Regularitate si iregularitate

“ Avem nevoie, pentru a ne orienta in lume, sa‐i simplificam mental si vizul complexitatea pentru a obtine imagini de memorat.”

“Pentru a construi, o anumita regularitate este o necesitate tehnica, pentru a pute imbina in mod rational elementele.”

“A construi este o activitate spirituala, care va cauta de cele mai multe ori sa depaseasca mimetismul naturii sau al p , pfaptului socal.

Simplitate

Fascinatia pe care o exercita asupra noastra formele simple este milenara. Formele, volumele, contururile simple rezuma o realitate complexarezuma o realitate complexa.

Aspiram la simplitate (nu la banalitate) atat in plan cat si in spatiu. Dupa Gombrich simplitatea este intim legata de de cultura occidentala clasica. (dar o intalnim si in arta orientala, prin cautarea unor forme anglobante simple, in ciuda bogatiei decorului si detaliului).

Satisfactia spirituala generata de simplitate este legata de preferinte fiziologice si perceptive.

Simplitatea ‐ “este fructul unei cautari rabdatoare care tinde sa uneasca termenii confuzi ai realului in abstractiunea


unei geometrii recognoscibile”

“Frontierele intre banal si simplu sunt confuze. Diferenta – de talie – rezida in eleganta.

Regularitatea

‘Si t l d di l i fi t if it t E t bi f fii d bli d dif t l btil‘Sistemul de ordine cel mai eficace este uniformitatea. Este o binefacere fiindca ne obliga sa vedem diferentele subtile . Trebuie sa avem o mare experienta pentru a recunoaste micile diferente. Aici se situeaza limitele regularitatii.” (Tessenow)

Pentru a evita monotonia regularitatea nu trebuie sa se bazeze pe repetitii identice sau pe trame perfect geometrice.

Exceptia de la regula

Regularitatea bine stabilita devine fondul unor exceptii ce capata o importanta dominanta.

Regula e pusa in valore prin exceptie.

Coincidenta semnificatiei continutului cu exceptia o legitimeazaCoincidenta semnificatiei continutului cu exceptia ‐ o legitimeaza.

Christopher Alexander ‐Notes on the Synthesis of Form

Gradul de adecvare (Goodness of Fit)

Obiectul ultim al proiectului este forma....

Urmatorul argument se bazeaza pe presupunerea ca claritatea fizica nu se poate realiza intr‐o forma pana cand nu exista mai intai o oarecare claritate programatica in mintea si actiunile proiectantului; si in vederea acestei posibilitati proiectantul la randul sau trebuie sa‐si urmareasca intai problema de proiectare la cele dintai originiposibilitati , proiectantul la randul sau trebuie sa‐si urmareasca intai problema de proiectare la cele dintai origini functionale si sa fie capabil sa gaseasca in ele un fel de tipar. Am sa incerc sa schitez un mod general de a pune problemele de proiectare care atrage atentia asupra acestor origini functionale, si le face tiparul relativ usor de vazut.

Se bazeaza pe ideea ca fiecare problema de proiectare incepe cu un efort de a realiza adecvarea intre doua tit ti f i h ti i t t l F t l ti bl i t t l d fi t bl I lt i tentitati: forma in chestiune si contextul sau. Forma este solutia problemei; contextul defineste problema. In alte cuvinte

,cand vorbim de proiectare, adevaratul obiect al discutiei nu este forma singura ci ansamblul cuprinzand forma si contextul sau.....

Sursa adecvarii (the Source of Goodness of Fit)

Este de neconceputca ar fi posibil sa reusim in organizarea unui ansamblu atat de complex ca orasul modern fara sa avem o imagine destul de clara a a problemelor mai simple de proiectare si a implicatiilor lor in a produce case care sunt clare fizic in calitate de organizari totale.

Totusi, in prezent, in civilizatia noastra, forme de case care sa fie clar organizate si de asemenea , p , , f f gsatisfacatoare sub toate aspectele cerute de context sunt aproape necunoscute.

Daca ne uitam la o casa unei gospodarii taranesti prin comparatie, sau la un igloo, sau la o coliba de pamant africana, aceasta combinatie de adecvare si claritate nu este chiar asa de greu de gasit....

Sa ne intrebam deci de unde vine acest succesSa ne intrebam deci de unde vine acest succes.

Pentru a raspunde acestei intrebari va trebui sa tragem mai intai o linie bine definita si arbitrara intre acele culturi pe care vrem sa le numim simple, in scopul argumentului, si cele pe care dorim sa le clasificam impreuna cu a noastra. Propun sa numim anumite culturi neconstiente de sine pentru a le pune in contrast cu altele, inclusiv cu a

l i i d inoastra, pe care propun sa le numim constiente de sine......


Nu cunoastem diferente evidente intre starile prezente si starile trecute ale culturilor neconstiente de sine; si aceasta presupunere, ca adecvarea formelor in astfel de cullturi este rezultatul ajustari treptate ( adica al imbunatatirii) in timp, nu ilumineaza ceea ce ar trebui sa fie un proces dinamic in care atat forma cat si contextul se schimba continuu, si totusi stau intr‐o buna ajustare mutuala in permanenta....

Vorbind in mare, voi argumenta ca procesul neconstient de sine are o structura care il face homeostatic (Vorbind in mare, voi argumenta ca procesul neconstient de sine are o structura care il face homeostatic ( auto‐organizator), producand de aceea in mod consistent forme bine adaptate chiar si in fata schimbarii....

Programul

Iata problema. Dorim sa proiectam forme clar concepute care sunt bine adaptate unui context dat. Am vazut ca pentru t fi f bil d t t b i ib l i d d t i d l i b i t i d d t dca aceast scop sa fie fezabil, adaptarea trebuie sa aiba loc independent in cadrul unui subsistem independent de

variabile. In situatia neconstienta de sine aceasta se intampla automat, fiindca mesterul individual are prea putin control asupra procesului pentru a strica tiparul de adaptare implicit in ansamblu. Din nefericire aceasta situatie nu mai exista; numarul de variabile a crescut, informatia cu care ne confruntam este prodigioasa si confuza, si incercarile noastre de a duplica organizarea naturala a procesului neconstient de sine este dejucata fiindca insesi gandurile pe carenoastre de a duplica organizarea naturala a procesului neconstient de sine este dejucata, fiindca insesi gandurile pe care le avem, pe cand incercam sa ne ajutam pe noi insine, distorsioneaza problema si o fac mullt prea neclara pentru a o putea rezolva....

Programul care reprezinta o descompunere functionala a problemei, este un mod de a‐i identifica l f l f l d f f l l laspectele majore functionale . Dar exact ce fel de forma fizica se presupune ca va realiza proiectantul cu ajutorul unui

astfel de program? Sa privim problema de la inceput.

Organizarea oricarui obiect fizic complex este ierarhica. Este adevarat ca putem, daca dorim, sa inlaturam aceasta observatie ca o halucinatie provocata de felul in care mintea umana, fiind dispusa sa vada in termeni de articulatii si ierarhii , percepe lumea. In ansamblu, totusi, sunt motive intemeiate sa credem in subdiviziunea ierarhica a lumii ca o trasatura obiectiva a realitatii. ........

Proiectantii incearca sa dea forma componentelor noilor structuri. Cauta componentele potrivite si felul potrivit de a cladi forma pornind de la aceste componente este provocarea fizica cea mai importanta in fata careia se p f p p p f p fafla proiectantul. Cred ca, daca este folosit in mod inteligent de proiectant, programul ierarhic ofera cheia acestor probleme fundamentale si va arata de fapt spre componentele fizice majore din care ar trebui sa conste forma.


Cand luam in considerare genul de diagrame constructive care par sa fie sugerate de seturi de cerinte, ni se pare intai ca natura acestor diagrame este foarte diferita. Anumite diagrame par sa defineasca tipare generale ale formei, ca a fi circulara, a fi joasa mai degraba decat inalta, a fi omogena. Alte diagrame par sa fie mai degraba asemeniea unor piese decat asemenea unor tipare. Definesc piese din care este facuta intreaga lucrare, ca diagramele ce definesc strazile ca o piesa a orasului, sau manerul ca o piesa a ceainicului, si asa mai departe.

Aceasta este regula generala. Fiecare aspect al formei, fie el de tip piesa sau tipar, poate fi inteles ca o structura de componente. Fiecare obiect este o ierarhie de componente, cele mari specificand tiparele de distributie ale celor mici, cele mici insele, desi la prima vederemai degraba de tip piesa, de fapt creeaza din nou tipare specificand aranjamentul si distributia pieselor si mai mici.a a ja e tu s d st but a p ese o s a c .

Fiecare componenta isi are natura dubla: este mai intai o unitate, si mai apoi un tipar, atat un tipar cat si o unitate. Natura sa de unitate o face o entitate distincta de imprejurimi. Natura sa de tipar specifica aranjamentul propriilor unitati componente. Punctul culminant al sarcinii proiectantului este sa faca fiecare diagrama atat un tipar cat si o unitate Ca unitate se va potrivi in ierarhia componentelor mai mari de peste ea; ca tipar va specifica ierarhiacat si o unitate. Ca unitate se va potrivi in ierarhia componentelor mai mari de peste ea; ca tipar va specifica ierarhia componentelor mai mici din care este ea insasi facuta.

Compozitia ierarhica a acestor diagrame va conduce apoi la la un obiect fizic a carui ierarhie structurala este corespondentul exact al ierarhiei functionale stabilite in timpul analizei problemei; asa cum programul clarifica sursele componente ale structurii formei realizarea sa in paralel va defini de fapt componentele fizice ale formei sisursele componente ale structurii formei, realizarea sa, in paralel, va defini de fapt componentele fizice ale formei si organizarea lor ierarhica.

pierre von la forme au lieu une introduction a...

Documents