PESTERA POLOVRAGIAm fost cazat in Ranca (la aprox. 30 de km. de aceste ,,nestemate'' nationale) si ar fi fost o intietate sa ratez oportunitatea de a vizita pesterile gorjene! Dupa un drum serpuind, dar foarte bun -de curand a fost amenajat si asfaltat -am oprit la Manastirea Polovragi. De vizitat si acest lacas ingaduit de Dumnezeu si loc de pelerinaj crestinesc, care strajuieste urcarea pe Cheile Oltetului. Dupa 500-600 de metri de urcus, cu un peisaj montan intr-o continua transformare, cu stanci sculptate de vreme, alaturi de tot felul de grote, spectacolul naturii se impleteste cu multe legende ale locului. Drumul este forestier, paralel cu raul Oltet, ce desparte Muntele Capatanii de Muntele Parang, pe o lungime de 3 km. Se poate ajunge si cu masina, dar datorita drumului ingust nu ai unde sa o parchezi. Pe partea dreapta, se deschide o poarta impresionanta care te indeamna sa o explorezi. La intrare te intampina inginer speolog Felicia Bonta, ghidul pesterii, care cu mandrie se declara o "moldoveanca din Basarabia". Programul pesterii Polovragi este de la 10:30-18:00, exceptand ziua de luni cand este inchis. Intrarea pentru adulti este de 5 RoN, iar pentru un copil 2,5 RoN. Mai exista o taxa de 10 RoN pentru fotografiat si 20 RoN de filmat (nu stiu daca fac vreun rau acestei deosebite ghide, dar vazandu-ma cu aparat foto si cu camera de filmat nu mi-a perceput nimic!) Aflu ca in constiinta localnicilor, se pastreza o credinta conform careia, liderul spiritual al geto-dacilor Zalmoxes, ar fi locuit in aceasta pestera, si tot aici, vracii prelucrau o planta rara, numita POLOVRAGA, intrebuintata in popor, ca remediu impotriva anumitor boli. Este posibil ca denumirea localitatii sa aiba originie dacica, cuprinzand in sine ,,o criptograma" nedescifrata inca. O alta legenda spune ca ,,stropii ce se preling si picura si azi" sunt lacrimile Zeului care deplange soarta poporului dac-si cred eu, si din zilele noastre! Este o pestera ,,calda" (10 grade Celsius) si cu o umiditate medie de cca 90%, care "plange" cu apa bogata in carbonat de calciu, bioxid de siliciu sau oxid de fier. Cei 800 de metri de galerie vizitabila (din cei 10 km cartografiati de speologi-cealalta iesire din pestera se pare ca se afla tocmai in Transilvania) reprezinta o emotie de exceptie, datorita diferitelor forme de stalactite si stalagmite, ce intruchipeaza denumiri precum: Bolta insangerata, Sala divina, Camera Alba, Sala Piticilor, Cuptorul Dacic, Delfinul Gripat, Regele si Regina, Sectroul Ogivelor, Moartea (o pictura realizata prin tehnica cu negru de fum de un anumit calugar, care alternand cu temperatura pesterii, simti anumiti fiori), Iconita, Bazinele Mari, Sala Draperiilor etc... etc. Este o adevarata cronologie istorica prezentata maiestuos de aceasta minunata ghida, care se incheie cu Izvorul Sperantelor, din spatele caruia "ne priveste" Maica Domnului. Nu pot sa inchei fara sa spun si cateva cuvinte despre liliecii care stau aninati de tavanul pesterii, cu capul in jos (doar traim in tara lui Dracula, nu?). Se pare ca am nimerit in perioada de ,,maternitate", deoarece erau insensibili si le-am respectat aceasta perioada. In speranta ca am reusit sa va starnesc curiozitatea, va astept sa va "dezleg" si alte amanunte.

PESTERA MUIERIIPestera Muierii sau Pestera Muierilor, se afla in comuna Baia de Fier, la aproximativ 5 km de Pestera Polovragi si se ajunge destul de usor, datorita drumului de curand terminat. Pestera a fost formata in Masivul Parang, de catre raul Galben si are urmatorul program de vizitare-estival: 09:00-18:00 si se intra la ore fixe (pauza 13:00-14:00), iar luni este inchis. Tariful este de 10 RoN pentru adulti si de 5 RoN pentru copil+taxa de fotografiat 10 RoN si de filmat 20 de RoN. La fel ca in pestera Polovragi, nu aam avut nici o restrictie in acest sens, chiar daca nu am platit aceasta taxa. Ghidul cu ochi mari si verzi, foarte amabil (pentru doritori, pot oferi numarul lui de contact, in caz ca nu este prin "apropiere"), iti explica in amanunt detaliile modelate de vreme, in calcarele mezozoice.

De fapt, am avut 2 ghizi, l-am omis pe catelul-ghid, care mergea in fata grupului de turisti si se oprea contemplativ in fata tuturor atractiilor pesterii (cred ca stia scurtaturile acestui labirint de incaperi mai bine decat ghidul oficial). Istoria acestei pesteri este bogata, care in vremuri stravechi, adapostea copii si "muierile" in timpul razboaielor. Se pare ca a fost descoperita in 1934 si electrificata in 1958-fiind prima pestera electrificata din Romaniareprezinta un veritabil punct de atractie turistica in ansamblul obiectivelor din Nordul Gorjului de Est. Lungimea pesterii este de 3600 de metri, dispusa in mai multe niveluri, dar vizitabil sunt 940 de metri, atat cat este luminat, si are o retea de diverticule, cotloane, greu accesibile. Este o pestera nerecomandata celor claustrofobi (dupa parerea mea) si se merge in mai multe randuri in ,,mersul piticului", norocul nostru este ca nu te intorci, pestera avand o iesire. Adevaratele atractii ale pesterii sunt Domul Mic, Turcul, Sala Altarului, Amvonul, Candelabrele Mari, Valul Muierii, Dantela de Piatra, Cascadele Impietrite, Sala cu Guano (excremente ale liliecilor, cel mai bun ingrasamant), Poarta, Mos Craciun si alte formatiuni calcaroase, sculptate de natura. Se pare ca la nivelul de jos al rezervatiei speologice, s-a descoperit un craniu de femeie, vechi de 30000 de ani, dupa ultimele analize ale speologilor americani. Pestera este in renovare, am avut privilegiul sa fim unicii vizitatori ai acelei zile. Inca se lucreaza la electrificare in Sala Musteriana si in Galeria Ursilor, unde administratorii pesterii ne vor prezenta in viitorul apropiat (banuiesc eu!) tot felul de vitrine, cu un adevarat cimitir de resturi scheletice de ursi de caverna, lei, hiene, vulpi, lupi, capre salbatice si alte vietati ale pesterii. Ma simt obligat sa va informez ca ar fi bine sa va parcati masina la iesirea din pestera, pentru ca altfel veti parcurge pe jos, peste 1 km pana la intrarea in pestera (acolo, de fapt, unde mi-am lasat si eu masina). Cu sentimentul de incredere ca v-am integrat in lumea fascinanta a pesterilor gorjene, va urez Vacante Frumoase!

Transalpina un drum minunatIlustratie muzicala - fond sonor/video pentru review:

Lord of the Rings - Concerning Hobbits

In perioada 27-29 mai 2011 am valorificat premiul obtinut pentru anul 2010 (multumesc Cornel) si am fost la Ranca, unde am stat la pensiunea Valea Mariei. Despre aceasta pensiune nu mai scriu, pentru ca s-au spus destule de-a lungul timpului. Lucruri cunoscute curatenie, oameni primitori, atmosfera placuta, priveliste frumoasa etc. Am plecat un grup de 6 prieteni din Bucuresti si am ajuns vineri seara pe la 22.30. A doua zi ne-am trezit cu un cer senin, cu ceva ceata pe varfurile muntilor, dar aceasta s-a risipit pe la ora 9. Dupa micul dejun am plecat cu masinile sa parcurgem celebra sosea Transalpina. Anul trecut s-a inceput asfaltarea acestui drum, iar pe portiunea RancaObarsia Lotrului mai exista doar 2-3 km de drum neasfaltat, dar aceste portiuni sunt pregatite pentru asfaltare, astfel incat nu sunt probleme in parcurgerea lor. Dupa cum banuiti, drumul este plin de curbe si se urca pana la 2145 m in pasul Urdele, de unde se deschid panorame deosebite asupra muntilor din jur. Zapada mai este prezenta pe cateva pajisti, unde soarele ajunge mai greu sau deloc. Neam oprit de mai multe ori pentru a face poze si a respira un aer tare, curat de munte. Am vazut putine masini pe drum si astfel ne-am bucurat si de liniste. Pozele atasate sper sa va ajute sa va formati o ide despre frumusetea nealterata (inca) a locurilor. Sper ca o data cu asfaltarea acestui drum, acesta sa nu se transforme intr-o lada de gunoi, asa cum stim ca exista destule zone unde civilizatia a ajuns si odata cu ea si lumea civilizata. Apoi se coboara accentuat si la tot pasul veti gasi locuri numai bune de facut poze. Se urca din nou pana in pasul Muntinu la o altitudine de 2103 m. Pe partea nordica a

versantilor am gasit din nou zapada, care probabil va mai rezista cateva saptamani. Se lucreaza in mai multe zone la amenajarea canalelor de scurgere care vor prelua apele de pe versanti si la montarea parapetilor. Din pasul Muntinu incepe o lunga coborare pana la Obarsia Lotrului. Pana aici sunt circa 51 de km din Ranca, pe care i-am parcurs in circa o ora si jumatate (opriri pentru poze incluse). Dupa ce treceti podul peste Lotru, veti vedea un indicator la stanga catre Petrosani, si unul la dreapta catre Voineasa. Noi am facut dreapta si dupa circa 1 km se ajunge la alta intersectie (este si o statie de betoane aici) unde apare indicator la stanga catre Sugag/Sebes si inainte catre Voineasa (41 km). Am facut stanga catre lacul si barajul Oasa. Sunt circa 25 km pana la lac, iar mare parte din drum este asfaltat. Sunt cateva portiuni neasfaltate si putin mai dificile, datorita noroiului si sleaurilor formate de betoniere si camioanele culemne. Se taie intens in zona si in 30 de minute la dus si tot atat la intors am vazut 4 camioane pline ochi cu lemne trecand pe acest drum. Langa lac va puteti opri la cabana Oasa, care arata bine. In fata cabanei sunt cateva bancute si foisoare de lemn unde puteti sa mancati cate ceva (noi am luat carnati Virli, cu carne de capra foarte buni, preparati pe plan local). Cabana ofera si cazare. Alte detalii: click aici La capatul barajului sunt indicatoare catre cateva trasee din zona si daca plecati pe un traseu este nevoie de mai multa atentie in acea zona veti intalni vipere tolanite la soare. Dupa o pauza de circa 45 de minute ne-am intors cu scopul de a face o oprire pe Valea Frumoasa. Sunt indicatoare catre aceasta vale chiar pe drumul dintre Obarsie si Sugag. Drumul este accesibil, chiar daca primii 50 m arata mai rau. Noi am parcurs circa 2 km pe aceasta vale si ne-am oprit pe marginea inverzita a unui parau de munte. Aici in ciripit de pasarele si vuietul paraului, ne-am oprit pentru circa o ora si jumatate si ne-am relaxat total. Este foarte linistitor, odihnitor sa poti sta mai mult timp fara sa auzi zgomote specifice civilizatiei urbane, fara manele, tipete etc, etc. Voi pune cateva poze din aceasta vale. Pentru cei indrazneti, care vor sa mearga in continuare pe acest drum, le spun ca duce pana in Paltinis (drumul 106N) si sunt circa 40-45 de km. Cu greu ne-am dezlipit de acest loc si am plecat inapoi catre Ranca. Pe drum am vazut alte panorame frumoase, pentru ca la intoarcere sunt alte unghiuri din care vezi peisajul inconjurator si iar ne-am oprit de cateva ori pentru a face poze. Masa de seara am servito la pensiunea Valea Mariei. Duminica dimineata cerul nu mai era asa senin si dupa micul dejun si siesta pe terasa cabanei am facut un traseu de dezmortire pe pantele din Ranca. Atentie la camioanele/betonierele care circula cu viteza prin statiune. Pe la ora 13.30 am plecat catre Bucuresti cu scopul prcis de a ne opri la Manastirea dintr-un lemn, pe care nu am vizitat-o cand am mai trecut prin aceasta zona. Se spune ca a fost facuta din un singur stejar secular, de aici si numele ei. Pe drumul national 67 Ramnicu Valcea-Targu Jiu in localitatea Pietrari se afla un indicator catre aceasta manastire (11 km), iar distanta se parcurge in circa 15 minute. Manastirea se afla la marginea unei paduri seculare de stejari, iar locul este de o frumusete aparte. Am lasat masina in parcarea din fata manastirii (multi intrau cu ea in curte pana in poarta) si mergeti pe jos circa 150 m pe o alee flancata de salcii pana la intrarea in curtea bisericii din piatra. Aici florile sunt predominante si cladirile vopsite in alb ofera o imagine placuta. Manastirea ofera si cazare. Se urca pe scari catre vechea manastire dintr-un lemn, iar langa aceste scari veti vedea si un stejar secular, in care este sculptata o icoana. Alt stejar fusese doborat de o furtuna puternica. Manastirea este micuta, iar in interiorul ei veti vedea multe icoane vechi. Fiind duminica era destul de multa lume, dar totusi atmosfera era linistitoare. Dupa cateva poze (in interiorul manastirii dintr-un lemn, fotografiatul si filmatul sunt interzise) am plecat catre Bucuresti, multumiti ca am petrecut un sfarsit de saptamana relaxant. Daca aveti ocazia sa parcurgeti transalpina nu ezitati sa o faceti pentru ca MERITA.

Drumuri bune sa aveti!

Traseul Celor Trei Fortificatii (Castrul Roman) Alba IuliaIlustratie muzicala - fond sonor/video pentru review:

Daca zilele trecute v-am povestit despre Traseul Eroii Neamului Romanesc (click aici), azi vreau sa va povestesc despre Traseul Celor Trei Fortificatii. Cuvintele nu pot reda imensitatea acestui obiectiv turistic, unic in Europa, inaugurat pe 1 Mai, impreuna cu traseul amintit mai sus. Traseul Celor Trei Fortificatii ne ofera o calatorie in trei epoci diferite: Castrul Roman, Cetatea Medievala si Cetatea Alba Carolina, de tip Vauban. Fiecare cetate nou construita a inglobat-o si pe cea veche. Pe o veche asezare dacica, Apoulon, a existat un important centru fortificat. Dupa cucerirea Daciei de catre Traian, ea s-a numit Apulum si a insemnat unul din cele mai mari centre ale stapanirii romane de pe teritoriul Daciei. In perioada medievala, cei care au construit cetatea nu au stricat nimic din ceea ce au gasit si au refolosit toate materialele gasite, astfel ca primul strat de zidarie este din piatra, din epoca daco-romana iar urmatorul este din caramida. Aceste amanunte pot fi remarcate in zidurile cetatii. Mai tarziu, prin sec. XVIII, pe vechiul edificiu, s-a construit Cetatea Bastionara de tip Vaban, de forma stelara, cu 7 bastioane, cea mai mare din Europa. In interiorul acestei cetati se gasesc toate obiectivele turistice istorice din Alba Iulia: Catedrala Marii Uniri, Muzeul de istorie, Sala Unirii, precum si Castrul Roman, sau Traseul Celor Trei Fortificatii cum a fost el denumit, la randul sau un domeniu imens care se intinde peste 100 ha. Am ramas profund impresionata de ceea ce am vazut aici, de marimea domeniului, de gradul mare de conservare, precum si de tot ce s-a amenajat aici. Nu-mi vine sa cred si totodata sunt foarte bucuroasa ca avem asa ceva in tara noastra. Pretul unui bilet este de 15 lei pentru adulti, daca doriti sa vizitati si interiorul (bastionul sasilor) si 5 lei daca doriti sa vizitati doar exteriorul. Am stat doar in acest traseu in jur de trei ore, dar ne-am grabit fiindca nu ne-a permis timpul, dar puteti sta mult mai mult. Nu vavoi da foarte multe detalii tehnice, ani, etc. , acestea le veti putea citi in pozele care reprezinta panourile explicative de la fata locului. Ceea ce este cel mai vizibil este perioada medievala, reprezentata prin Cetatea Alba Carolina si zidurile deaparare. Pentru ca atmosfera medievala sa fie completa, la tot pasul si in toate punctele deschise vizitarii, putem intalni angajatii imbracati in haine de epoca, gata oricand sa dea informatii celor care au nevoie, inclusiv domnul de la bilete. La cumpararea biletului am primit si o schita a domeniului, cu legenda, pentru a nu scapa nici un loc care a fost destinat vizitarii. Incursiunea in timp incepe cu intrarea pe Poarta Monetariei, unde prin anii 1700 a fost Monetaria Principatului, urmand ca apoi sa fie Monetaria Imperiala. In dreapta putem

remarca Poarta de Sud a Castrului Roman, reconstruita partial, de un alb imaculat. Intrarea de tip bolta sporeste farmecul constructiei, unul din punctele de atractie restaurat. Am intrat deci pe poarta Monetariei, urcand treptele de lemn, le-am coborat dupa ce am trecut de Poarta si ne-am trezit in fata unui domeniu imens! In jur este numai gazon, terenul terasat, este amenajata si o mica terasa, un restaurant in aer liber, cu masute de lemn si cu asistenta medievala, bineinteles. Acest spatiu verde reprezinta Tabara Militara. In fata acestei privelisti am stat sa ne gandim in ce directie sa o luam. Am luat-o la stanga, unde conform indicatorului, se afla Cetatea Alba Carolina. Denumirea sa vine de la Carol al VI-lea de Habsburg, Imparatul austriac care a initiat constructia cetatii. Ea se intinde pe 70 ha. . Dupa ce le-am admirat sistemul de aparare (santul din jurul zidurilor, care se umplea cu apa pentru a impiedica accesul), am intrat in Bastionul Sasilor (denumit astfel fiindca a fost finantat de sasi), insotiti de o tanara jupaneasa (o domnisoara imbracata in haine medievale), care ne-a condus prin incaperi, dandu-ne informatii despre bastion. In poza, bastionul este dat de sageata din dreapta, incercuit cu rosu. Totul e asemeni un castel, incaperi, scari, etc. Vizita incepe cu Sala Armelor, care a fost candva brutarie. Peretii interiori au si acum un strat negru de fum, provenit de la cuptoare. Aici putem admira armuri de epoca si arme, precum si constructia interioara. Coborand scarile printr-un tunel, ajungem in Sala Vestigiilor Romane, unde putem remarca zidaria pe epoci (piatra de la romani si caramizi din perioada medievala), iar apoi se intra in Sala Cavalerilor. Sentimentul este ca ne aflam in decorul unui film cu templieri. Sala este mobilata cu mobilier de epoca, o masa mare de lemn, cu scaune, acoperita cu o fata de masa si un suport de lumanari. Candelabrul de lemn este si el cu lumanari, asa cum erau in trecut. Aici se intalnesc anual membrii asociatiei Cavalerii Templieri, acum, bineinteles, cu alte scopuri decat cele pe care le-au avut in trecut. De remarcat ca nu sunt ferestre, acestea evitandu-se din motive de siguranta, peretii au doar niste nise care se deschid tot mai mult inspre exterior, pentru aerisire. Suntem apoi condusi intr-o alta aripa, iesind din Bastion si ajungem in locul numit Manutanta (camera de depozitare). Momentan acest loc e aproape pregatit pentru a fi deschis, el face parte din Hotelul Medieval de 5 stele care va functiona in cetate. De la feresterele hotelului se poate vedea in intregime drumul pana la Celula lui Horea, aflata deasupra Portii a III-a a Cetatii. Am iesit din Bastion incantati de atmosfera din interior, indreptandu-ne spre Temnita Cetatii. Aici autoritatile austriece intemnitau pe cei ce incalcau legea. Aici au fost inchisi si eroii nostri Horea, Closca si Crisan, temnita facand parte si din Traseul Eroii neamului romanesc. Am coborat niste trepte foarte abrupte, luminate si am ajuns in temnita, dar aici nu se putea zari nimic, fiind intuneric bezna. Aleea pavata ne-a condus apoi intr-un spatiu amenajat, numit Loc de belvedere, de unde se poate admira privelistea asupra orasului, a zidurilor, de asemenea varful bisericii construite de Mihai Viteazul (la 400 m de la Poarta a III-a a Cetatii). Aleile sunt prevazute cu balustrada si sunt mai multe din loc in loc, fiecare oferind o alta priveliste Intregul traseu e populat de cavaleri si oameni in haine de epoca. Am ajuns apoi la Tunelul de Acces la Platforma de artilerie, tunel care permitea efectuarea diferitelor diversiuni, aparitii/disparitii bruste, etc. Pe platforma putem admira trei tunuri de epoca functionale, care la ora 12. 00 din fiecare sambata executa o salva de onor in cinstea arborarii steagului municipiului Alba Iulia. Printr-un traseu deosebit intre zidurile de aparare, avand din nou posibilitatea de a admira aceasta fortareata, am ajuns langa aceste tunuri, care la vremea aceea, se construiau chiar in atelierele cetatii.

Am ajuns apoi la Caponiera, o galerie cu o camera de garda pe fiecare parte, unde se depoziteaza armamentul. In aceasta galerie s-a amenajat un spatiu expozitional, unde putem admira piesele vechi, gasite intre ruine inainte de de restaurare, in poza si unele dintre ele in original, precum si replicile fidele dupa restaurare, care vor fi utilizate in alte spatii ce urmeaza a fi restaurate, restaurare ce va fi incheiata in 2013. In orice loc ne-am afla, avem privelistea asupra zidurilor, santurilor de aparare, atat din locurile de belvedere, cat si de pe podul de lemn amenajat pentru traversarea santurilor. Podul de lemn ne-a condus la Ravelinul Francisc de Paola, unde este amenajat si Locul Supliciului. Aici este locul de executie al condamnatilor, putem vedea spanzuratoarea, roata pentru tragerea pe roata, securea, etc. Nu voi intra in amanunte fiindca acest Loc al Supliciului l-am descris in review-ul meu Traseul Eroii neamului romanesc. Aceste doua obiective, Temnita si Locul Supliciului, sunt comune celor doua trasee. Undeva in acest loc, pe Dealul Furcilor, au fost trasi pe roata Horea, Closca si Crisan. Strabatand aleea amenajata in interiorul santurilor, am ajuns la centrul de echitatie, Sediul Garzii calare, care nu poate lipsi dintr-o cetate medievala. Aici am gasit din nou amenajata o terasa, cu personal imbracat in haine de epoca si, pe langa frumosii cai, am admirat un ponei maroniu cu par auriu si cu puiul sau, bucurosi ca ne-am apropiat de ei. Au venit langa marginea tarcului si cereau mangaiere... Au fost foarte draguti!... Calatoria noastra se incheie aici, am revenit la Poarta de intrare si am plecat cu gandul la acest obiectiv pe care tocmai l-am vizitat! Nu am decat cuvinte de lauda pentru ceea ce s-a realizat aici, prin urmare va recomand, din orice colt al tarii ati fi, sa faceti o excursie in acest loc, fiindca nu veti regreta!