Localizare Suncuiuş Bihor

Adâncime -170 m

Lungime ~ 47 km

Altitudine 450 m

Coordonate 46°56′21″N, 22°32′37″E

Descoperire 1957

Geologie calcare

Număr de intrări 2

Observaţii peşteră activă

Peştera Vântului este cea mai mare peşteră din România, cu o lungime totală de 47 km. Se află în Munţii Pădurea Craiului, în vecinatatea localităţii Suncuiuş. Peştera nu este deschisă publicului, fiind rezervată cercetărilor stiinţifice, existând un proiect de deschidere a peşterii către public. A fost descoperită de inginerul Bagaméri Béla si explorată pentru prima oară în 1957. Pestera se află în custodia Clubului Speologilor Amatori din Cluj. Se numeşte Peştera Vântului datorită curenţilor de aer extrem de puternici care pot fi simţiţi în peşteră, în special la intrare. Temperatura medie este de 11.8˚C.

Zona Suncuius este situată la periferia nordică a Munţilor Pădurea Craiului, în defileul carstic omonim; din punct de vedere hidrografic aparţinând Bazinului Crişului Repede.

Intrarea în Peştera Vântului este situată la cca. 2 km SE de localitatea Suncuiuş, în versantul stâng al văii Crişului Repede, deasupra izvorului din Poiana Frânturii.

Peştera Vântului se deschide în Defileul Crisului Repede, de-a lungul căruia se mai află două peşteri mari: Peştera Ungurului şi Peştera de la Vadu Crişului, precum şi numeroase alte cavităţi de dimensiuni mai modeste.

Situându-se la o distanţă de 50 km de Oradea şi 100 km de Cluj-Napoca, accesul se poate face fie pe drumul asfaltat DJ 764C, 11 km de la DN 1 (E60), fie pe calea ferată (staţia CFR Suncuiuş).

Localizare Peştera Vântului

Scurt Istoric al Peşterii Vântului

Descoperită de ing. Bagameri Bela în anul 1957, Peştera Vântului şi-a dobândit în scurt timp renumele de cel mai lung labirint subteran din România. Deşi în anul descoperirii Peştera Vântului avea o lungime de doar 500 metri, explorările fac ca la sfârşitul anului 1967 să aibe o lungime totală a galeriilor ce depaseau 15.000 m. S-au organizat ture de explorare, expediţii de anvergură, s-au executat lucrări de decolmatare şi amenajarea intrării. În anul 1966, se constituie Cercul Speologilor Amatori din Cluj având ca scop principal continuarea cercetărilor de explorare, cartare şi protejare a Peşterii Vântului.

1969 este anul în care s-a realizat prima hartă color a peşteri la scara 1:500, fiind reprezentate 15.283 m de galerii.În anul 1972 timp de 8 zile se lucrează în subteran pentru realizarea de către TVR a unui documentar despre Peştera Vântului. În anul 1978 apare albumul Foto "Peştera Vântului" semnate de dr. Dan Coman şi Valentin Crăciun. Cercetările şi cartările continuă în paralel cu acţiunile de documentare a peşterii, iar rezultatele nu întarzie să apară. Se finalizează harta color a peşterii la scara 1:500 iar cu lungimea de 21.470 m Peştera Vântului devine oficial cea mai lunga peşteră din România.

Explorările continuă intr-un ritm alert, descoperindu-se noi sectoare de galerii în diferite puncte ale peşterii. în anul 1979 apare în Buletinul Clubului de Speologie “Emil Racovita” din Bucuresti prima descriere geomorfologică a Peşterii Vântului redactată de Szilágyi Árpád, Komíves Emil, Nagy István, Varga Alfonz si Kerekes Károly. Se caută o legatură cu sistemul Izbândis, insă fără succes.

În anul 1991 descoperitorul peşterii, ing. Bagameri Bela se retrage după 50 de ani din activitatea speologică. În anul 1993 se reamenajează zona de intrare în peşteră, iar în anul 1996 operatorul-speolog Ugron Gabor, a inceput filmările pentru un documentar despre Peştera Vântului. Segmente din materialul realizat s-au difuzat la emisiunile în limba maghiară ale TVR. Folosind echipamente moderne, în anul 1996 se începe recartarea Peşterii Vântului. Explorările continuă, iar la sfarşitul anului 2000 lungimea peşterii depăşeşte 47.000 m.

Munca de recartare a luat amploare, membrii noi ai clubului ajutând la această activitate minuţioasă. În anul 2003, în cadrul unui proiect Phare, CSA a deschis oficial un traseu turistic în peşteră. Lungimea acestuia măsoară 730 m. În anul 2004 Clubul Speologilor Amatori primeşte oficial custodia Peşterii Vântului. În absenta unor descoperiri importante, accentul s-a pus pe cartarea pesterii. Dupa 10 ani de cartare lungimea galeriilor recartate atinge 29 km.

ClimaZona este situată la o altitudine medie de 350 m, într-o climă de tip temperat-continental caracterizată printr-o temperatură medie anuală de 8ºC, o cantitatea moderată de precipitaţii şi ierni relativ blânde.

Apele Zona este inclusă în bazinul hidrografic al Crişului Repede. Nivelul de bază regional este reprezentat de Crişul Repede, care drenează atât apele de suprafaţă, cât şi cele subterane. Eroziunea fluvială fiind mai rapidă, cursul subteran din Peştera Vântului este suspendat faţă de nivelul Crişului şi al Văii Mişidului. Alimentarea acestui curs, a cărui lungime cunoscută depaşeşte 5 km, este asigurată parţial de Ponorul Recea, situat pe un afluent al Văii Şesii la o altitudine de 600 m.

Peştera Vântului se dezvoltă într-o stivă de calcare triasice, organogene, care se extinde pe cca. 20 km2 şi are o grosime de cca. 200 m. Formate cu aproximativ 200 milioane de ani în urmă, aceste calcare sunt puternic diagenizate, au o culoare cenuşie, în general sunt compacte, dar pe alocuri prezintă fisuri umplute cu calcit sau argilă. Frecvent, în masa lor apar nuclee de dolomitizare.

Geologie

Solul Alături de alţi factori, precum regimul de precipitaţii şi structura geologică, solul are un rol deosebit de important în reglarea regimului şi calităţii apei care se infiltrează în subteran prin intermediul fisurilor şi porilor interconectati din rocă. Menţinerea păturii de sol în starea sa actuala este esenţială pentru asigurarea continuităţii procesului de carstificare şi pentru stabilitatea faunei cavernicole şi a celei endogee

Flora Vegetaţia regiunii cuprinde o gamă variată de asociaţii, de la pădurea de foioase pâna la paşunea deschisă. Rocile calcaroase şi terenul arid creează în unele zone un habitat particular, reflectat în compoziţia calitativă a florei.

Fauna Zona adaposteşte o mare diversitate de specii, unele adaptate în mod deosebit carstului stâncos. Câteva cavitaţi, cum este Peştera Ungurului, joacă un rol deosebit în biologia liliecilor. Ele oferă coloniilor formate îndeosebi din Rinolophus ferrum-equinum si Rinolophus hipposideros un microclimat potrivit atât pentru hibernare, cât şi pentru reproducere. Alte peşteri asigură refugii indispensabile pentru supravieţuirea liliecilor. Printre elementele de valoare ale vieţii sălbatice se mai numără specii de păsări, multe asociate pădurii de joasă altitudine, mamifere (porci mistreti, vulpi), numeroase şopârle şi şerpi şi o mare diversitate de nevertebrate înalt specializate (paianjeni, miriapode, melci) care pot fi găsite în peşteri şi în solurile bogate în calciu din jurul lor. Multe nevertebrate depind de guanoul liliecilor ca principală sursă de hrană.

Fiind situată la o adâncime de peste 170 metri, Peştera Vântului este cunoscută în ţara noastră ca fiind cea mai mare peşteră din ţară.

Cu toate că este de o frumuseţe rară, Peştera Vântului este inchisă în prezent, fiind destinată cercetărilor stiinţifice. Cu alte cuvinte, oricât de mult ţi-ai dori să păşeşti în interiorul său, autorităţile iţi vor interzice un asemenea itinerariu, punând mai presus de orice descoperirile geografice.

Frumuseţea peşterii este de-a dreptul cutremurătoare. Odata ce ai păşit înăuntrul ei nu ai cum să nu admiri ceea ce a făurit natura cu atâta usurinţă, coridoarele, dar şi unicatele prezente aici. Asa cum aminteam, dimensiunea ei este una destul de mare, fiind amplasată pe o lungime de ~ 50 kilometri. Într-un cuvânt, aici vei putea remarca tot ceea ce se poate vedea într-o peşteră, fiind cea mai complexă formaţiune de acest fel din ţară

Peştera Vântului, este unică nu numai pentru lungimea ei, ci şi pentru morfologia proprie, pentru geomorfologia şi „colecţia de cristale” rară pe care o are!

Mineralele rare care se află în peşteră sunt: hidromagnezit, hausmanit, braunit, brushit, montmorillonit, saponit, etc. Ar mai trebui amintit şi alofanul (silicat A1), care în mediu de peşteră apare doar în două locuri la nivel mondial dintre care unul este Peştera Vântului.

Galeriile s-au dezvoltat pe patru nivele, dintre acestea cel inferior este activ, pe aceasta pârâul subteran o modelează continuu prin acţiunea ei corozivă şi erozivă chiar şi în zilele noastre

Bine de ştiut:

Denumirea sa a fost dată ca urmare a prezenţei curenţilor de aer destul de puternici ce se găsesc în interiorul său.

Galerie Foto

Bibliografie www.pesteravantului.ro http://ro.wikipedia.org/wiki/Peştera_Vântului www.Welcometoromania.ro www.turismland.ro

Realizatori :

Chişcă MihaiIlie Lucian

Conf. univ. dr. Juravle Doru-Toader