Aaulu VIII. — Nr. 71. Pesta, domineca in 16|28 septemvre 1873.

ALBINA Prenumeratiuni se facu la toti dd. cores pundinti ai noştri, si de a dreptulu la Ite-dactiane S t a t i o n s g a s s e N r . 1, unde sunt a SM adresaşi corespundintiole, ce pri-vescu Itedactiunoa, administratiunea seu speditur'a ; câte vor fi P«francate, nu se vor primi, éra cele anonii,<i tui se vor public»

Peutru a n u n o i e si alte oomunioatiuni de interoBu privatn — se respunde câte 7 cr. pe linia ; repetirile se facu cu pretiu sca-dintu. Pretiulu timbrului câte 80 cr. pen­

tru una data ae antecipa.

T E L E G R A M E . Soborsinu, 26 sept. n.

Ia trecerea sa la Sibiiu, archiepis-«opulu si metropolitulu Procopiu fu in-tempinatu la gar'a Lipovei cu entusiasmu,

tre durduitulu tréscuriloru si sunetele poteloru. Deputatiunea de preste 400

4», persóne 'lu bineventâ prin pro topo­gnia Tieranu, carele rosti o frumósa si fişonetitoria cuvântare. Metropolitulu ppltiami cu caldur'a si bunetatea inimii tije. Strigatele entusiastice de „se tra-lisca" nu erau se 'ucete. . Georgiu.

Sibiiu, in 28 sept. n. Astadi sosi sanetosu metropolitu-

Procopiu Membrii congresului, po-ru calare si pedestru, cu stoguri na-

pipnali ilu intempinarea la gara. Comi-ll^iulu congresualu A/eiw/i«, ilu bineven­it» in numele congresului, éra vicariulu Ifopea in numele Consistoriului, Archi­diecesanu. Metropolitulu respunse. Entu-

„8é traióscá!" Intre mulţime de rime si urmatu de trasuri descăleca in

tiedinti'a metropolitana. Mane insta-^ ~ Lenqeru.

Pesta, in 27 sept. n. In locu d e unu imprumutu micu

180 mii. patrioticulu guvernu ambla iieersiesoe in lume pentru a contrage

imprumutu mare de — 400 mi], a scapă d e odiós'a împrumutare in r e anu. Este insa întrebare ca: in-

[•Mtice

I pecatosulu guvernulu magiaru, ce se lesce si se tereiesce naintea loru. Noi credemu si nimenea dintre cei ce c u ­ca desolat'a stare financiale a tierii

.crede acést'a. Dar ori cum sé fia, i n -ire-se ori nu străinătatea de serma-i Ungaria, domnii magiari n u scapă de

insabilitatea pentru deplorabil'a re de astadi a tierii, căci ei, senguri ei

ijnnt cei ce ne-au dusu unde suntemu: i n eri'a generala. —

Foile magiare, se'ntrecu intru con-D o a r e a si otdumniarea lui Babesiu si

iciu, aceşti „monştri ai natîunalitâ-oru," cum ii numi ingamfatulu ma-

dela „Ellenőr". Unele i n furi'a loru ea s i-au perdutu capulu de totu s i

n la picanterie si ridiculositáti cari i teri mai cu córne; éra nemtiesculu Pag. LI." spune cetitoriloru sei, câ in

rica-alba din partea guvernului s'a iidatu, — precum si este, contele de i, Ferdinandu Kissingen, éra natiu-

(romanii si serbii,) au candid atu pre ferdinandu Babesiu ! —

Coretesii Spaniei s ' a u suspinsu luni-a dta pana in 2 ianuariu 1874. Ca-or deci este pan' atunci dictatore i n

a deplinu alu cuventului,si dela u n u are ca Castelar, tiér'a numai bine

i aştepta. Politio'a inaugurata de ma-patriotu si republicanu inc'a acuma ace resultate imbucuratórie. —

Francia actíele monarchistiloru i incepu a se urcá, si deci se bucura

monarchi8ta, câ Europa i n scurtu . aiba cu unu monarchu mai multu;

i ultramontanii si iesuitii se bucura si sta la imne, câ| Urbea eterna, Roma,

a érasi v a sé devină cuibululoru «tale. Vom vedé.

Congresulu natiunalu bisericescu elec-Judin Sibiiu, prorogatuin 30 augustu, se redeschide — precum amintiramu sl in I preoedinte, mane, domineca in 16/28 . pentru instalarea nou alesului archie-pu ai metropolitu Procopiu. Era consis-h metropolitanu econchiamatu pre pol-

t^uniin 17/29 sept. pentru resolvirea mai ara cause apelate la venerabilu acelasiu.

Bomanii din Transilvania si oau­sele oe impedeoa acţiunile loru

natiunale. „Numai candu vor incepe romanii a

crede in sine-si, atunci va incepe si régenerj&e* loru natiunale." | A ceste cuvente sublime a eminintelui juristu romanu Simione Bamntiu cuprindu in sine intregu punctulu de manecare alu romaniloru 'si vor servi pentru totu deun'a, in tóte tempurile si sub tóte sistemele, de indreptariu conduoetoriu a românismului. Numai daca aceste cuvente se vor intipari in inim'a fie-carui romanu, si va lua natiu nea romana loculu ce-i compete dupa dreptu si dreptate in mediloeulu celor alai te naţiuni colocuitórie!.

Dara va i ! esperinti'a de pan' acuma ne aréta ek aoeste cuvente sunt pré pucinu cunos­cute unoru romani; căci daca ar fi cunoscute si intielese dupa adeverat'a loru valóre, atunci nu s'ar fi impartitu totu déun'a, in momentele decidietórie in deosebite partide, precum: aici in Transilvania, '[ in pasivisti si acti­vişti, colo in Ungaria in deákisti si natiuna listi ; atunci dicu nu s'ar fi dejositu unii romani, spre ruşinea loru si blamarea nati­unei, a face pentru câte unu osu de roşu la tóte ocasiunile pre' aperatorii si cortesii im-pilatoriloru poporului romanu; si in fine atunci celu cu treversulu de la Clusiu n'ar calcă in picóre vointi'a si program'a natiunale; precum nici pasivistulu, in aparintia, de la 1869 nu dedea dovada, câ ceea ce a afirmata in

ţ culatiuniloru loru,si asia poporulu in simplici­tatea sa, nesciindu face deosebire intre aceşti renegaţi de tagm'a nóua si intre ranegatii vechi, se lasa a fi sedusu.

De aci dara provine, câ aceşti ómeni tră­dători paralisédia tóte acţiunile natiunale prin noi in contra nóstra, primindu fie-care la rondulu seu dreptu remuneratiune a ostene-

' lelóru sale — intru trădarea causei poporului romanu — câte unu postuletiu dela guvernu si câte o sutisióre ori míisióra de fiorini dela cutare si cutare candidatu de ablegatu guver­namentale.

Astfeiiu aceşti renegaţi de mod'a nóua au invetiatu pré bine a-si cunósce din alu loru puncta de vedere terenulu de complotare, pentru câ dupa fie-care trădare] ce o comitu, éra ei vinu prin diaristio'a nóstra, prin adu­nările nóstre cu feliu de feliu de propuneri incurcate si seducătorie, afirmandu câ asia ceru interesate cutarui si cutarui districtu ori comitatu. Si ce sé vedi! Romanii ii ierta cu usiurintia si incepu de nou a face cu ei causa comuna in acţiunile natiunale, si asia de nou cadu in curs'a acestoru ómeni fora inima si moralitate.

Eta dara o alta causa ce ne bantue, de nu mai potemu statori o procedura solidaria in acţiunile natiunale. Statorirea acestei pro­ceduri si combaterea reului indicatu s'ar poté numai atonei, daca sl romanii ardeleni s'ar întruni mai adese in meetinge, in conferin-tie natiunale — si nu numai in ajunulu ale-gerilofu la trei ani una data, si sl atunci in

vinda sl sufletulu seu" (vedi actele con­ferind ei dela mercurea 1869, pag 42) — póté servi din generatiune in generatiune chiar pentru caracterisarea sa

Dreptu aceea, atunci nu aveamu atât'a temeiu de a ne plânge noi in contra nóstra pentru atâte convulsiuni, suscitate in corpulu natiunei prin inaugurareajmonstrului constitu-tiunalu cu dóue capete, sugrumatóriu de drep­turile si libertâtile poporaloru nemagiar e.

Aceste convulsiuni mulţi vor a le atri­bui desbinâriloru ce se pretindu a essistá in­tre betrani si teneri, si forte pucini sunt aceia cari le caută in adeveratulu loru sorginte. Astfeiiu fiindu, caus'a principale a reului — dupa noi, j ace in aceea, câ pro pucini romani 'ai cunoscu dreptulu loru propriu si princi­piale natiunale profesate cu atât 'a prudintia in citatulu de sus, — precum sl in aceea, câ romanii ardeleni mai totu deun'a s'au abatutu in acţiunile loru de pana acuma de la pro­gram'a natiunale, statorita de vocea poporu­lui la 1848, si sigilata cu atât'a sânge roma-nescu. Aceste abateri dela program'a natiuna­la aduse ra pe romanii ardeleni in pusetiunea de astadi, din care numai atunci se vor eli­bera, candu se vor intórce pre adeveratulu terenu natiunale. De sine se intielege, câ pentru a se poté pune pre acestu terenu, tre­bue ca atâtu betranii, câtu si tenerii sé-si cu-nósca drepturile si detorintiele natiunale, si sé se incrédia numai si numai in ei, — pen­tru câ increderea in străini va duce nai'a ro­mana la prapaste, si nici odată la malulu doritu.

Caus'a si reulu jace mai departe sl in acea trista imprejurare, câ in corpulu natiu­nei nóstre, de candu cu inaugurarea consti-tutiunei pseudo-liberale-magiare, s'au incui-batu pré mulţi renegaţi de mod'a nóua. Aceşti renegaţi sunt apoi mai periculoşi decâtu renegaţii de nainte de] 1848; pentru câ renegaţii de atunci, paresindu-si religiunea si natiunalitatea, erau de poporu cu dreptu con­sideraţi ca magiari si astfeiiu nu se incredea in ei ; proba eclatanta sortea ce ajunse pe Dra-gosiu in munţii Abrudului la 1848.

Renegaţii, seu daca vremu — speculan­ţii moderni, 'si tienu astadi religiunea nu mai ca unu feliu de fundus instructus alu spe-

vorbirea tienuta la Mercurea,— cumca adecă ^ otilni •iwiTiii ••*•>•' « i V r . i ^ r r . T ^ Î . W ^ ^ m m a '

care la Belgradu — si s'ar constitui dupa tóte formele de susu pana diosu in una par­tida natiunale, eliminandu din sinulu loru si din tóte afacerile loru pe renegaţii venali si mercenari, despre cari esistu dovedi auten­tice, câ au tradatu caus'a natiunale si fa-cendu-ii pretutjndenia incapabili de a mai seduce si ecrumpe poporulu.

Astfeiiu au purcesu sl croaţii, si astfeiiu trebue sé purcéda sl romanii ardeleni; câci atunci mai usioru vor recâştiga drepturile ce Ie compete ca naţiune.

Droptu aceea, pentru recastigarea drepturiloru natiunale antaia trebuintia este ca romanii sé se incréda numai in sinesi, sé-si cunósca drepturile si constelatiunea relatiu-niloru loru politice, sé eschida din sinulu loru si din tóte afacerilo natiunale pre renegaţii noui, si in fine toti la olalta, betranii si junii, in cari mai este sen tiu remanescu, sé se grupedie sub drapelulu natiunale, si sé se constitue intre sine in o partida natiunala bine disciplinata; câci numai astfeiiu se vor delaturâ căuşele ce impedeca acţiunile natiu­nale si numai astfeiiu va regenera naţiunea romana, si numai in acestu modu va dâ proba sl Europei, câ e demna de libertate.

F u .

Discursulu lui Castelar, presiedintelui Republicei spaniole,

rostita in Cortesii din Madridu cu ocasiunea investirii sale cu potere dictatoria.

Domniloru Deputaţ i ! In diu'a, in care m'ati facutu a me sui la scaunulu presiedin-tiei cortesiloru, care este postulu celu mai eminentu alu naţiunii, vi-am multiamitu, fi­indu profundu miscatu de acésta ónore mai presusu de meritele mele.

Astadi, ve multiamescu asemenea pen­tru increderea ce mi-ati are ta tu; dar res­ponsabilitatea acestei sarcine e asia de mare, si fortiele pe care comptezu pentru a o purta sunt asia de mici, in cfttu nu potu manifesta o recunoscintia egale; a-poi asi fi voitu sé vedu pe cei mai iluştrii dintre bărbaţii noştri mantienendu, ape-randu si salvandu situatiunea, fora a fi fortiatu eu sé iéu parte la guvernamentu. Totu dé-un'a am doritu, ca acosta amara beu-tura se fia departe de budiele mele.

O, Domniloru deputaţi, daca mi ar fi fost posibilu de a acapâ de acést'a si de a me ascunde, asi ii fugitu si m'asi fi ascunsu ; dar nu potu niüi a m'ascunde, nici a fugi, pentru câ-mi aluneca pamentulu de sub picióra, pentru câ fuge omulu de fe­ricire , de lauri , de recompensa, dar nu de responsabilitate, de obstacole si de pericolu.

O singura consideratiune me incuragió-dia BÍ me sustiene: consideratiunea câ da­ca sunt ómeni cu o intieligentia mai ma­re de câtu a mea, cu ideie mai inalte de câtu ale mele ; daca sunt ómeni do­taţi mai multu de câtu mine pentru a gu­verna, nici unulu nu pote so me intróca candu e vorb'a de amorulu] libertăţii, amo-rulu republicei, alu democraţiei si alu pa­triei ! —

Nici de cum nu e nevoia se spunu aceea ce suntemu, aceea ce voimu si represintâmu. Noi suntemu, represintâmu si voimu acsea ce represinta si voi esce imens'a maioritate a camerei acesteia.

Destinaţi fiindu a inlocui unu minister iu ilustru, destinaţi a-i succede, si nefiindu se­paraţi de densulu, de câtu pentru o cestiune concreta de aplicatiune a legiloru, abia am nevoia ae spunu câ noi suntemu decişi a imita energi'a sa pentru restabilirea ordinei si au­torităţii. Astu-felu in realitate nu a fost nici o întrerupere.

Pentru aceea ce me privesce pre mine,

forte adesea am spas'o in opositiune: prin urmare, nu ve voiu dice nimieu, absolutu nimieu nou. Si apoi credu, câ daca pres'a si tribun'a sunt intieligenti'a, guvernulu este vointi'a. Eu credu, câ pe acésta banca nu se cuvine de a pronunc á discursuri elocente, Béu conforme retoricei. In loculu ce ocupu eu, celu mai bunu discursu este actulu, caro aréta vointi'a energica d'a aplica ideiele astu-felu, precumu inim'a le simte si consciinti'a le judeca.

Astu-felu noi suntemu aici aceia ce-amu fostu pretutindeni. Noi representâmu aici li­bertatea, acestu mare principiu ce distinge naţiunile neculte séu mórte de naţiunile oivl-lisate: libertatea fora care viéti'a e tista, odi-ósa, imposibile.

Da , ^noi represintâmu l ibertatea. Noi representâmu si democrati'a, democ-rati 'a venita la potere cu revolutiunea de la septembre, si care nu mai pote fi inna-busita nioi falsificata. Yoiésca ori cine, séu nu voiósca, bucure-se de acést'a séu planga , adeverulu este, câ o data dispărute betranele caste, teocrati'a mórta, monarchi'a absoluta mórta prin miraculele industriei, prin pro-digiele presei, prin co icursulu tuturoru for-tieloru naturei intrebuintiate in serviciulu nostru, prin telegrafu, care a pusu fulgerulu in manele nóstre, prin vaporu, care a supri­mato distantiéle, clasele inferiore odinióra abătute, odinióra abjecte, s'au redicatu pana la culmile societăţii pentru a cere libertatea, pentru a aduce egalitatea si frăţietatea tutu­roru cetatieniloru, tuturoru ómeniloru.

Da, noi suntemu libertatea, democrati'a. Noi represintâmu siRepublic'a,acésta forma ca­re a inlocuitu formele antice si care nu se va mai smulge diu Spania, fora a smulge in ace­laşi timpu meruntaiole din pepturile gene- • raţiunii presinte.

In fine afora de libertate, afora de de­mocraţia, afora de Republica noi represin­tâmu „federatiunea," c&re distribue autonomie-le intre individi, municipia provincie si sta­te, nu rupendu, ei din contra, asecurandu cea mai frumósa conceptiune politica a timpi-loru moderni: unitatea patriei, unitatea natiunei.

Da, domniloru deputaţi, unitatea n a t i ­onale, intregitatea nationale, aceste mari

Jisa da dane, ori in aepteniana : Jol-a ii DamlaeVa; éra oandu va pretinde im-, rtattti'a materieloru, va eii de trei se»

de patra ori in septemana.

Pretiulu de prenumeratiune, pentru Austria:

pe tuo intregu 8 fl. v. a , diumetate de anu 4 fl. v. a. , patrariu 2 fl. v. a

yantra Somait* al itrainatata: tanu intregu 1 2 fl. v. a.

diamet ate de ann 6 fl. v. a.

principia, pe cari părinţii noştri au cautatu sé 1« realisedie din secolulu alu VII. trecendu prin atâtea lupte pana candu in fine, chiar in diu'a, candu marea opera a unităţii nationale fú terminata, chiar in diu'a, in care crucea Grenadei stral:ci pe turnurile Alhambrei, o nóua lume, lăţirea spiritului si gloriei nóstre

resárl pentru noi dincolo de Oceanu, cas 1

candu Ddieu ar fi voitu sé recompensedie sfortiele nóstre la finea dilei.

. Acesta unitate a patriei este unu inte­resu superioru interesului tuturoru partite-loru ; nimicu nu pote se-'lu rupa, nimicu nu póté sé lu atace. Srm'ntitulu, care ar atenta la unitatea natiunale, ar mori cu ruşine, incar-catu de ur'a cetatieniloru si de maledictiun ile istoriei.

Tote aceste principia, domniloru depu­taţi, sunt represintate de catra maioritatea Camerei. Dar este óre de ajunsu a dice: Éta ceea ce suntemu, éta ceea ce represintâmu. Nu : trebue sé declarâmu, câ. pentru a reáli­sa ideiele nóstre, noi avemu o procedere, o procedere căreia vomu fi fideli pana la morte.

E multu timpu de candu partitulu re­publicanu este impartitu pentru cestiuni de conduita si de procederi.Colo,(arétain stang'a,) se afla a eia cari au preferatu totu déun'a re-volutiuuea in loculu propagandei, cari au preferitu baricad'a in loculu tribunei, care au preferitu comotiunile populare in loculu mis-oâriloru consciintei. Aici, in partea nóstra, pe bancele imensei maioritâti a camerei, siedu omenii oari au avutu totu déun'a credintia in virtutea principialoru. Noi amu condamnatu totu-déun'a revolutiunile fora timpu si sun­temu astadi otariti a aperâ legalitatea, a mantiené autoritate , a aperá guvernulu con­tra pasiuniloru, cari se incérca a-lu navali; a salva cu mai multa energia de ci tu anti­cii nostru regi securitatea societăţii, liber­tatea si justiti'a.

Si chiamâmu la acésta opera tote partitele liberale, dupa ce amu chiamatu pe toti spani­olii in genere. Dar, ni se va dice, este aci unu feliu de contradicere; câci, in fine. cine sunteţi voi? Noi suntemu partitulu republicanu, is­toria, noi detienemu poterea in numele ace­stui partitu, o conservâmu pentru acestu par-titu, o vomu depune in manele acestui par­titu. Insa, afirmandu acést'a, noi credemu, avemu dreptulu de a crede, câ este neaperatu de a chiamá la viétia, d'a chiamâ in comitia, d'a chiamá la consiliele generale, d'a chiamá la congresu tote partitele, pentru ca Repu, blic'a, care este mişcarea si renoirea perpetua sé nu se petrifice in manele unui singuru partitu, pentru ca Republic'a sé se compună din toti, sé fia aperat'a de toti, si sé profite tuturoru.

Dar ni se va mai dice: Daca voiţi acést'a, daca cereţi concursulu tuturoru par-titeloru liberale, pentru ce imparütí parti­tulu republicanu ?

O, D-loru, nu suntemu noi cari impar -timu acestu partitu in dóue tabere. Noi dorimu concursulu tuturoru republicaniloru, 'lu ce-remu, avemu nevoia de densulu. Dar éta ceea ce credemu despre voi, domniloru din estrem'a stânga, éta de ce ne tememu— n'amu potut'o spune pe facia in alta parte, dar o •punu aicia in acestu locu de lupta,—ne te­memu, câ fara a voi, o sé aruncaţi democra­ţ i a la acelu reu, pe care deja anticii filosofi 'lu semnalau ca o causa a perderii si mor-tei democratioi; sîs nu o aruncaţi demagogiei, care revnesce la multe si nu cugeta ; dema­gogiei care predica poporului resbunarea, in loou de a-lu invetiâ justiti 'a; demagogiei, care represinta ca unu idealu cele mai spai-mantatorie momente ale Revolutiunii fran­cosé, pe candu aceste triste dile au facutu Re­public'a sé fia privita cu oróre; demago­giei, care sé incaldiesce la incendi ale Pari­sului ii Sevilei;., demagogiei, care produce terórea sociale, si face sé se puna purpur'a pe umerii unoru falşi tribuni ca Cesare, Bunaparte, Rosas, IturbideB, pentru a lasâ o péta eterna pe naţiunile retacite si o umbra eterna pe consciintia umana Acési'a o repro-bâmu si o condamnâmu. Acestui elementu ne vomu opune fortiele nóstre, cu tóta energi'a autorităţii nóstre; si 'lu vomu combate nu numai pentru cá acést'a este dotorinti'a ori cărui guvernu, dar inca pentru ca este in acésta lupta desperata o necesitate a demo­craţiei contimpurane.

Democraţia a perdutu multu teremu.

Democraţia este pusa in perioolu de morte nu prin Cesari, ci prin demagogi. Si acést'a, amu dis'ojde o miia de ori in timpulu, candu siedeamu pe bancele stângei. Dorinti'a nós­tra a fostu totu déun'a d'a face din partitulu republicanu unu partitu de guvernamentu, si pentru a a/unge la acé«ta tienta, noi amu corn batutu totudéun'a demagogi'a prin cuventu : astadi o vomu combate prin fortia.

Pr in urmare, suntemu astadi amenin-tiati de catra dóue demagogie, din cari un'a, demagogi'a alba, e mai redutabile inca de câtu demagogi'a roşia. Unu partitu smintitu, care crede posibilu de a renviâ morţii si care aretandu-se d'o data in sute de punte ale Peninsulei, \ s'a redicatu ca unu noru de locuste. Aceste orde fanatice resaru pre pa­mentulu, in care sunt ingropate pentru totu-déun'a radecinile feudalismului si ale teocratiei.5 Spectacolu spaimentatoriu, Domniloru! Ve­deţi in ce stare se afla Spania.

E adeveratu, cá in ór'a in care a m u a-vutu nevoia de a ue uni toti pentru a ataca pr'acestu inimicu comunu, elu a fost ajutatu de catra nisci nepaoientie criminale, de catra nisce insurectiuni, cari amenintiau unitatea patriei. Din acestu momentu, aceste órde, cari aşteptau ór'a de a-se arunca asupra revo­lutiunii s'au augumentatu in proportiuni astu-felu, cä sufletulu celu mai barbatescu se in-spaimenta. Aceste órde fanatice au amenin-tiatu Berga, au incendiatu Igualada; aceste órde fanatice au rasu de pe faci'a pamentului ou desaversire Tortela, cum ar fi facutu sl o invasiune a Huniloru; aceste órde fanatice ausemenatuincendiulupe tiermurile frumóse ale Mediteranei, de la Castelon pana la Tar-ragona; aceste órde fanatice impedica astadi cetăţile cele mai apropiate de Castelon si de Valencia de a comunica intre densele; aceste órde fanatice au predatu pana in fundulu Andalusiei; ele se prasescu, se inmultiescu in câmpurile si délurile Castiliei; aceste órde fanatice aupusu man'a mai pe tóta frontier'a de la Nord, ele sunt stepane pe sir ulu Piri-neiloru, lasâmu töte orasiele mari incunjurate de unu diluviu oa nisce puncte de salute isolate; aceste órde fanatice ceru cu strigaţt^, grosave lupta de morte ; ei bine, li-o /omu dâ acésta bătălia, fora de care libertatea este in pericolud'a peri, si de a peri, o ruşine ! sub stindardulu Republicei !

Nu este cu putintia, domniloru depu­taţi, ca órdele acestea se puna man'a pe oa-pital'a patriei nostru, sé navalésca in templulu legiloru si sé încoroneze fantasm'a loru de rege la palatele nóstre. Nu, acést'a nu e cu potintia. Riurile nu se 'ntorcu in albi'a loru in apoi catra loculu de unde si-au luatu nas-cerea; consciinti'a umana nu mai pote suferi inohisitiunea; monastirile nu mai potu trai ou privilegiale loru ; absolutismulu nu mai pote reapare, pentru câ raţiunea i a sfasiatu Dar suntu democraţi cadiuti, republicani dis-pretiuiti , partite liberale, cari au essageratu totu, au violentatu totu, cari au cunoscutu propriele loru institutiuni, cari au facutu de­mocraţia sinonima ou anarchia , cari n'au voitu sé se supună gu vernialoru esite chiar din sinulu loru, cari n'au reounoscutu o Re­publica fundata legalminte âe adversarii no­ştri chiar, deveniţi) mai tardiu aliaţii noştri prin fortia, si pentru . oa acésta smintire sé fia pedepsita, cine scie, daca nu se va poté, oa intr'o di sé vina o restauratiune timpora-ra, o restauratiune care se acopere cu ruşine aceste partite smintite.

Éta pentru ce, noi republicanii, noi cari voimu totudéun'a sé represen tâmu par­ti tulu republicanu, si se guvernâmu dupa tote principiale sale compatibile cu circum-stantiele, éta pentru ce vomu dice veterani-loru lupteloru civile, acelora cari se numescu Bilbao, Cenicoro, Gandesa, acelora cari, in mi-diloculu ororiloru lupteloru civile, avură cu-ragiulu de a funda institutiuni liberale, éta pentru ce le vom dice : Avarati entusiasmu pentru ultim'a suverana din dinasti'a Burbo-niloru, dar ea nu mai pote reveni ; alergaţi, aperati Republic'a dupa cum ati soiutu se a-paraţi sl pe Isabela II, si Republic'a va ase-curá pacea in caminurile vóstre, libertatea fii­loru voştr i ! —

Insa, daca o dicemu acést'a, mai dicemu inca altu ceva forte [simplu: Responsabilita­tea a supra direcţiunii resbelului trebue sé fia a partitulul republicanu. Ei bine, acestu partitu, pentru «â nu voiesce sé paresésca nioi un'a din doctrinele sale, trebue óre, póté

elu óre sé lase pe Don Carlos sé inainte pasa lâ porţile Madridului ? De securu, nu. Ce este resbelulu, domniloru? Este óre unu lucru uormalu, o neintielegere numai, unu procesu ordinariu ? Nu; resbelulu este vio­lenţi'a, mórtea, distructiunea, incendiulu; si noi vom fi, nu nisce omeni ci nisce călugări, daoa pentru a nu repudia unu momentu mă­car dogmele nóstre, nu vomu respunde res­belului prin resbelu, incendiului prin incendiu si mortei prin morte!

Vom face dar* resbelulu, domniloru, si in fine ilu vomu face cu procederile resbelu­lui. Nu predicu represaliele, dar ceea ce pre-dicu este, câ ar fi o nebunia, dupa atâtea per--déri, sé opunemu o resistintia slaba umaui-tara unui iuamicu fora scrupulu, care voesce ae suprime tote drepturile nóstre. Ce, in unu incendiu v'ati teme Ore de respeclu pentru caminulu domesţicu, de a sparge zidulu veci­nului pentru a ve face o esira ? Ce, tote fiin-tiele o să aa supună instinctului de co nser-vare, afora de partitulu republicanu si demo­craţia ? Ati poté voi óre refusá de a ve acor­da ceea ce este indispensabilu pentru apera-vóstra in acestu resbelu ?!

(Inoheiarea ra urmi.)

Baia-de*Crisin, (cottulu Zarandu ,) 20 sept. (Pofţimtt dreptate ungurésca constituţio­

nala.) Comun"a Craciunesci, nainte de 1848 pana in anulu curinte, a avutu dreptulu de pasiune si i a sl usuatu neintreruptu in pă­durea nesegregata, carea se intielege câ fo-stulu domnu de pamentu o eonsidera eschi-sivu de proprietate a sa ; in anulu curinte insa plenipotentiatulu fostului domnu de pa­mentu, cu propri'a sa auctoritate a opritu lo­cuitorii dela pasiune in acea pădure, unde au pascutu vitele loru din mosi strămoşi; locui­torii comunei insa, basati pe dreptulu loru, n'au luatu in nici o séma oprirea nelegala a plenipotentiatului domnescu. Acest'a a datu apoi rogare la auctoritatea comitatului, ce-rendu oprirea locuitoriloru dela pasiune pre calea administrativa; cercetandu-so caus'a pre calea acést'a,— prin pretorelerespeptivu, Ş^con^atatu^câlpouitorii in pădurea cestiu-nataW îmSto^^ in te de 1848, si câ in folosirea continuativa a acestui dreptu nici candu n'au fostu contur­baţi — vice-corniţele a decisu sustienerea statului quo, adecă locuitorii sé nu se impe-dece in usuarea dreptului loru de pasiune, éra plenipotentiatulu fostului domnu de pa­mentu se respinse cu pretensiunea sa nele -gale si nebasata, indrumandu-se totuodata — fora a impedeca locuitorii in usuarea drep­tului loru de pasiune, ih câtu cugeta, câ ar avé dreptu de a opri poporulu dela pasiune sé pasiósca pre calea ordinaria procesuale. In contra acestui decisu, plenipotentiatulu fostului domnu de pamentu facendu reoursu la ministeri u, acest'a pre langa nimicirea de-cisiunei vioe-comitelui si in contra legii a otaritu a se opri locuitorii de la pasiune, in-drumandu-ii insa, ca se „roge" pe fos tulu domnu de pamentu,se le dee altu locu pentru pascutu, ér daca acest'a nu s'ar in voi, atunci lo­cuitorii sé-si caute dreptulu loru pre calea ordenaria procesuale ! Éta dreptatea ungu­résca constitutiunale. Cine sunt apoi descon-sideratori de lege si revolutiunari: noi, ori magiarii? Judece lumea, judece — si-ii va judeca pre domnii magiari stepanitori — is­tor ia nepartiala. Uie.

CinCH'uiare, (in Transilvania,) 21 sept. n. Motto: „Fuimua Troies."

Stimate die Redactoru! Multu ne mi-rămu de domnii dela „Telegrafulu Romanu/ cum sl acuma, dupa ,fait accomplis," cuteza a numi r e D u n c i a r e a pré cuviosiei sale, a pă­rintelui archimandritu Nie. Popea, una fapta marinimósa, unu sacrificiu mare, adusu intru interesulu bisericei nóstre, dar despre care fapta escelinte marit, congresu bisericescu nu „ar fi voitu* sé iee nici feliu de notitia. —

Sé ne eroda marianimosii dela „Tele­graf u , a câ cu recederea pro santiei sale pă­rintelui archimandritu Nie. Popea, nici unu servitiu nu ni s'a facutu; din contra, amu poté afirma, c â mai bine ar fi fostu, c a se nu fia receau, câci atunci fracţiunea congre­sului abuna séma i dedea densului voturile cele inpartite pre la candidaţi neoompetinti pen­tru inaltulu postu ierarchicu.

Este unu secretu, publicu, c â nainte de alegerea de metropolitu, maioritatea voturi-

]pru din árchidiecesa, adeoa 28de voturi dintre 54, au fostu asecurate pentru nou alesulu metropolitu, éra parintelui|N. Popea (pentru care atâtu asta primavéra, cu ocasiunea ale­gere i la sinodulu archidiecesanu, câtu sl la alegerea pentru congresulu „ad hoc", multa j presiune s'a facutu, ca sé reésa de aleşi depu­taţi aceia, despre a căroru votu (pré cuviosi'» j saérá ab initio convinsu) i au remasu 21 voturi asecurate, cari [sl dupa recederea sa I nu s'au datu candidatului maioritatei,'ci 9 ori santiei sale părintelui Episcopu alu Caranse­besiului, éra'celelalte 12 s'au imprasciatu in­tre alţii.

Noi dara, daca acóátaj neînsemnata mi-, noritate nu s'a alaturatu maioritatei, dupaI cum cerea bunacuviinti'a parlamentaria, nai potemu vedé in recederea précuviosiei i nici unu meri tu, si nici o marinimositateJ câci — „T imeo danaos et dona ferentes." —I

Unu luoru cuviintiosu ar fi fost, al prócuviosí'a sa se fia renunciatu in favorului candidatului maioritatii. Ast'a insa n'a făcut'»,| prin urmare nici o „marinimositate" nu-sipót atribui; câci recăderea n'a contribuitu nici Câtu departe la cele 78 de voturi, întrunit»! de candidatulu maioritatii, pentru care dini tóta convingerea sufletului nostru amu vo-J tatu. —

Armonia in árchidiecesa nu se va con-j turba, câci maioritatea deputatiloru ei a in sinodu precumpanitória contra parinteh N. Popea, pre care omenii foradelegilorui dupa recederea lui l u lauda pana in [ceriurl

Ne bucurâmu, Die Redactoru, pentruj resultatulu alegerii, pe care si noi 'lu tienemti de „triumfu alu moralei, alu legii si alu bitem ordine in biserica — contra infernalului niwnu si greleloru abi suri." —

Si ca sé vedi, die Redactoru, ce impre-j siune a facutu in árchidiecesa alegerea ptj santiei sale părinte lui Procpiu de archiepit copu si metropol itu, ti tramitemu spre blicare urmatóri'a adresa de bine ven tarei felicita ro, votat a cu unanimitate de comi| tulu bisericii gr. or. din opidulu Cincu mare, care suna in urmatoriulu t ipu: . Pré santite Par inie, nou alesule Archiepiti

A ; . é^Metrúpűh^eimrmüetrUf Pré bune Părinte!

Sei rea nóa reportată prin firulu telf, ficu despre pré inalt'a intarire a alegerei | santiei Tale in veduvitulu scaunu de a'ok piscopu si metropolitu alu romaniloru ori dosi din Transilvania, Ungaria si Banatu, patrunsu afundu de bucuria inimile nóstraj jn câtu umilitu subsemnatulu comitetu bit ricescu, moralminto se' vede indemnatu %i

espresiune concreta aoestei sacre bucurai] nóstre.

Saltâm u de bucuria, vediendu cá pro ved in t i a divina s'a ingrigitu pentru noi manii dreptu-credintiosi, tramitiendu ne ajutoriulu supremei nóstre representantieW] scricesci in loonlu marelui metropolitu tiunalu romanu pre pré santi'a ta, altu părinte, blandu, bunu si dreptu, ana] adeveratu mangaitoriu a acelora, cari d'u timpu inoócia in zadaru au insetatu dupaa veru si dreptate, pre carea unii fora must re de consciintia au c ilcat'o in picióre, mandu védia biserioésca si a tagmei preoţie moraia publica sijreligiositatea dreptu-* dinciosiloru creştini pe carea d'a o restan esti intre noi chiamatu de provedinti'a vina pré Santi'a ta, pro bunulu nostru ]̂ rin te sufle tescu. —

Pro Santi te! înalt 'a-t i positiune,: celu infocatu, ne-adormi<u si fora margj prin mai multe fapte doveditu, pentru bis si înflorirea bisericii nóstre dreptu credinţi sunt totu atâtea garanţie, câ vei restaurál di'a bisericii si a preotimei, si moraia creşti nésca sl in insemnatulu si multu b'ntuitl nostru protopresviteratuintrunitu Nonricl Cincu-mare, si strictu mantiencndti legea,i scote palamid'a si urit'a neghina, carea ane] ditu frumósele giauntie de grâu resarite,! asia se póta ajunge si acestu tractu la nin lulu misiunei sale in positiunea presemai lui de statutulu organicu, la positiunea litâtii si la o viétia ticnita constituţional inaintandu sl noi in cultura, dupa mandat! imperiosului spiritu alu t mpului prssint«. •

Ilustrisime Părinte ! Suntemu pre deplinu convinşi, ti?

binevoi a primi eu blandetie si doiosis; rintésca sincerele nóstre omagia ce ti-le i cernu noi filii tei sufletesci, cu anima cu

«o ocasiunea inaltiârii-ti 1% suprem'a demni* täte ierarchica a bisericei nóstre, cu carea Congresulu nostru bis. Te a investita, in gre­sie si criticele imprejurâri. —

Umilitu subscrisulu Comiteiu bisericescu opidulu Cincu-mare, ca interpretatore

'»vointiei generali a crestiniloru nostri,ca cea maiispititacorporatiune bisericéscain arhidie-m, cu fiósca supunere si deplina Încredere ráe a Tc intimpiná, pré santite părinte Ar--Aiepiscope si Metropolite, eu sincerele nó-ptre bineventari, poftindu-ti din anima o vio­la îndelungata si ticnita, pre langa a no­tat serbatóre sca apromisiune, ca in tote anele in t entiuni te vomu sprigini din res-oteri, ca intr e bravulu nostru cleru si po-oru sh in ainte si domine liniscea, bun'a or­bie; sé progreseze cul tura inimii si mintii, •oralitatea crea tinésca.dreptatea, legalitatea bun'a intielege re reciproca. —

Cerendu-ti binecuventarea archipasto-ifca/Fi strigâmu din adenculu inimei nó-ttre pline de bucuria :

traesci,pré sânte părinte Archiepisco-« K Metropolite, intru mulţi si fericiii ani l

lt traésca Ddieu bunvlu ! — Din Siedinti'a Comitetului bis, gr. ort.

Sncu-mare, in 21/9 septembre 1873. Iosifu Mihu, m. p.

urochu primariu si presiedinte naturalu alu sinodului par.

Alecsiu Onitiu, m. p. ibjude regiu, inspectorU scolariu si dep. con-

gresualu. Moise Branisce, m. p.

comit, secretar iu scaun, ppescu si de­putata congresualu etc. etc.

Ioanu Bastea m. p. not. comit.

Acesta adresa s'a tramisu din oficiu post 'a de astadi pré santiei sale parinte-Proeopiu, audiendu eâ pré santi'a sa a torsu la resiedinti'a metropolitana.(Astadi sept. se afla inca aici in Pesta, éra mane

spre Sibiiu. Bed.) Din acésta espresiune poti vedé, die Re-

oru,[câ romanii noştri sciu pretiui si sti­re bărbaţii loru devotaţi binelui comunu

urgisi pre aeaisţ carii eu machina­şi siovenismu voescu a seduce opiniu-

publica, ultim'a instantia dela carea si carea se aştepta, cu totu dreptulu, ea

iţele adeverate sé-si capete cuvenit 'aloru oscintia, óra relele adeverat'a loru pe-

|i v Cu acestea incheiâmu, dloru de la „Al-raportulu nostru si ve marturisimu,

lanimile crestiniloru noştri, escipendu pre ngaritii si pecatosii.saltă de buburia pentru

«uitatulu alegerii de Metropolitu. — Unu Crestinu ortodossu.

Oravitla, in 22 septembre 1873. JŢ,: Orasiulu nostru avu fericirea a primi

mediloculu seu in asta luna duói óspeti, jşlu de la resaritu, altulu de la apusu; celu jfintaiu a fost ministrulu de justi ţ ia alu Ro­

şiei libere, diu Boierescu, carele caleto-du cu tener'a-i sooia din scaldele lui Er­

de la espusetiunea universala din Tiena, popri pre o diua sl in Oravit ia; si măcar 'nime n'a sciutu de venirea sa, totuşi se 1 oâ unele persóne au fost avisat in secretu, diu pretore Petru Vuia l'a intempi-

1 in cale-i si l'a oondusu pana la Oravitia, ide naltulu óspe a binevoitu a primi invi-

d'a se incortelâ in loouinti'a bravului nanu proprietariu si otelieriu Gabrielu

priiciu ; dar fiindu câ diu ministru a cala-litu incognito, nu-i s'a facutu nici una ova-

e, cî numai doi romani de frunte i-au f a-1 vediut'a.

Mulţi vor fi crediendu câ romanii d'a ide fric'a guvernului ungurescu n'au facutu

orile cuvenite dlui ministru romanu, plieandu-se acelea do demonttratiune intru «rea reinviârii Daco-României, fric'a si

tim'a magiariloru. Nu, caus'a este cu totulu It'a, este neromanitatea ce caraoterisédia pe prrernulu romanu actuale din Romania,carele

mana in mana cu guvernulu ungaru iaeintrece cu acest'a — in re acţiune si rui

, tierii. Unui membru dintr'unu atare pnrermi romanescu, romanii d'aici n'au po­liţa ai nu li -a fost iertata 8'Vi faca vr'una lt une. Dar sé lasâmu la o parte p're acestu sinistru si se trecemu la alu douilea, la

1 deakista romanu si pentru acosta ma­sa a sa mai mare domnu alu comitatului,

Ui corniţele supremu George Irascoviciu, rec-te Ivascu. Premitu din capulu locului câ de­spre a acestui venire in orasiu s'á batutu tóc'a prin tote stradele si i s'a facutu tóta cuviintiós'a primire — e i offb. Intimpinarea si primirea „splendida* — precum suna in gurele şvabiloru magiarisati si nemagiarisati inia, pucinu importa, — nu potemu insa sé nu ni sprimâmu indignatiunea ce ni se causâ la vederea unoru tieraui romani din Ora • v i t i a , cari namiti fiindu sé pórte tricolore magiare, si docile instruminte ce sunt, presen­tau unu spectaclu tragi-comicu. Óre este un­deva in gloriosulu Magyarország vr'unu cottu magiaru, unde s i fâlfâie, in man'a ma-giârului, tricoloru romanu natiunalu ? Aci multe am avé de disu, dar — tacemu si in-ghitimu.

Dupa sosirea dlui supremu comite, 'lu intempinarea toti representantii institute-: loru publice, a reuniuniloru, a honvediloru si a jurisdictiuniloru locali, cu a câroru presen-t a r e se fini parad'a de intempinare. — Dupa prandiu Ilustri tatea sa visitâ diferitele socie­tăţi din locu; cea d'antaiu pe carea o onora cu vediut'a sa fii casin'a romana, unde la intrare-i, insocitu de diu presiedinte de la tribunalu Pet ru Paphazy, d. pretore Pet ru Vuia si antistele orasiului Iosifu Enohblaucb, 'lu intempinara membrii casinei, cari se aflau acolo,ou „sé traiésca!" Diupresiedinte-alu casinei, Basilu Bordanu, 'lu bineventâ in numele casinei romane, aretandu scopului ei generalu, la ce diu supremu comite 'sl sprimâ dorinti'a, ca scopulu întreprinderii romaniloru din Oravitia si juru sé se realisedie câtu mai curendu. Sé dee Ddieu. Sér'a la 8 óre s'a fa­cutu in onórea óspelui conductu de făclii, carele a constata totu din nemţi si 4 ro­mani ! — Dupa sosirea conductului la cor-telulu dlui comite, corulu vooalu germanu intona o cântare germana, dupa acea începu­ră peroratiunile, invetiate de rostu, mai an­taiu in limb'a magiara, (in comitatu ro­manu si in orasiu romanescu si nemtiescu, fora vitia de magiaru,) prin — mirabile dicta — diu Iosefu Wunderlich.

Urma apoi producerea in limb'a germana in daolamatiuni de comerciantele Alexander Péter.

A trei-a din urma productiune oratori­ca a fostu essecutata, cu deobligata si de mandata umilintia oficiala, de notariulu din Oravitia romana I. Lepa.

Acest'a a vorbitu — nu in numele ro­maniloru, câoi nime din ei nu l 'a insarcinaiu a face pre Cicerone celu cu pronunciaro nu tocmai rapitória de ascultători, cl in num «le antistiei.

Cu tote i n s a daca diu oratore romanu se tienea de tem'a ce-si propusese si astfelu desvoltá frasele: „Cetatienii si desclinitu poporulu romanu din Oravitia si din juru se bucura de venirea Ilustritatei Tale in medilooulu loru, c a c i petrecendu in­tre ei, Te poti convinge despre starea misera in earea s e a f l a " etc. — cu tote acestea — dicu, publioulu ilu asculta si densulu se aretâ de roman si nu făcea fiasculu ce l'a facutu — prin complimintele si umilirile oficiali.

Diu supremu comite respunse pe rondu la fiecare oratiune in limb'a res-peptiva, respunse < u frasele stereotipice in gur'a domniloru: innaintarea culturei si pros-perarea poporului din ootu, aoést'a este essen-ti'a respunsului seu. Tote nisuintiele si stra-duintiele Bale — dise dsa — sunt menite acestui sublimu seopu.

Aceste dorintie esprese sunt—cum disei, éfluinti'a — nu a inimei, ci a pusetiunei sale oficiali, si s'ar fi completatu prin espri morea dorintiei inimei sale — d'a ajunge câta mai curendu sempteviru, pentru servitiale ce le face stepaniloru sei prin negatiunea sa­crei cause a romaniloru. MICU.

Siblin, 19 sept. 1873. (Dechiaratiune.) Onorata Redacthine!

In nr. 65 din 26 aug. /7 sept. a. c. alu «Al­binei" ati binevoitu a p r m i una corespun-dintiä »de langa H-rtibaoiu", (Transilvania,) in carea unu omu — fora nume — nu se sfie-sce a tragă la indoiéla moralitatea părintelui Archimandritu si Vicariu Nicolas Popea, caci acest'a ar tiené in casa sa servitórie, si adau gendu câ ar fi stricata multu binelui co­munu.

Acesta eore*pundintia, de altmintrenea lipsita de ori ce tonu bunu si de argumente,

a indignata pe toti bărbaţii oneşti si binesem-tiţori din Archidieceaa, si de «ceea sl dechia-râmu, câ acestu atacu isbesce de a dreptulu in autoritâti le bisericei nóstre si asia in noi, cari voimu a sustiené si aperá aceste autoritâti, punendu-ne in ele tóta inerederea.

Nu voimu si nu suntemu chiamati a fac^ discusiune publica despre cas'a nimenui ou tóté câ toti, câţi cunoscemu stimat'a casa a Părintelui V cariu Popea, trebue cu indig-natiune se respingemu afirmatiunea corespun-dintelui ca neadeverata, si intentiunea lui ca malitiósa si purcedienda din ura si inte­rese personale; éra ce se dice de stricarea binelui comunu, - acesta aserţiune o dechia-râmu simplude calvmnia.

Moralitatea si firmitatea de caracteru a Vicariului Popea, in carele si-a pusu reposa-talu si nemuritoriulu archieppu si metropo­litu Andreiu tóta inerederea sa, in restimpu de 17 ani, concrediendu-i conducerea aface-riloru archidiecesei spre multiumirea ace­stuia, — si totu asia stim'a si onestitatea, de carea se bucura cas'a Părintelui Vicariu, o scimu si cunoscemu cu toţii, si de aeeea nu avemu lipsa a o defendâ ma i de parte, facia de unu omu reutatiosu.

Desl amintit'a corespundintiaar merita numai dispretiu si ignorare, totuşi ne adre-sâmu la diurnalulu Albina, si-lu rogâmu a nu­mai servi la atari corespun dinţi, cari inten-tiunédia numai a vatemâ persónele nóstre pré stimate din archidiecesa si a turbura pacea intre fraţi.

Pr imiţ i , die Redactoru, acestea ca ade-veratele simtieminte bune si fratiesci ale nóstre.

Mai mulţi membri ai Congresului, si alti onoratiori.

FAGARASITL, in 2 1 septembre. (Reflesiuni la observatiunile celoru din ta-

ber'a contraria, referitórie la alegerea de me­tropolitu.) Nimicu mai uritu lucru nu este, de câtu candu cineva nu cunósce ceea ce a se-menatu. Asiá o face sl „Telegrafulu Romanu," in numerulu seu 7 1 ; se mira de iritatiunea spiriteloru din congresu si de păruta „nelo-APa* portare a sufraga niloru ungureni, dara nu o spune, câ cine a causatu iritatiunea spiriteloru, se face a nu sei, câ chiar elu, „Telegrafulu," a fost acelu organu, care a inceputu a ataca pe B u f r a g a n i i din Ungaria, ca se nu póta ajunge vr'unulu dintre ei pe scaunulu de metropolitu, si a pledatu numai pentru unu archidiecesanu. Ore ce au peca-tuitu ungurénulu, ca sé nu póta ajunge si elu pre scaunulu metropolitanu? Óre pentru ce sé fia mai bunu archidiecesanulu de câtu ungurénu lu ? Nu suntemu toti fii ai uneia si aceleiaşi Metropolie ? Pentru ce óre noi, ar­chidiecesanu, daca aflâmu pro unu ungurénu demnu de a fi metropolitu, — si inca cu în­suşiri mai büne si cu mai multe graduri bise­ricesci provediutu ea acelu archidiecesanu, carele fu de atâtea ori in „Telegrafulu" inal-tiatu, — pentru ce óre sé nu-lu alegemu de Metropolitu? Dóra de dragulu archidiece-sanului din Sibiiu? ! Insa, daca „Telegr." ca fóia comuna a bisericei resariteno din Ardélu, Ungaria si Ban atu a tractatu asia de uritu cu ungurenii, si a semenatu idei'a scâlciata de pretinsulu dreptu puru archidiecesanu, in loculu celui puru metropolitanu,ţdejosindu-se prin căderea pe terenulu particularismului, ce se mira apoi, câ ungurenii s'au purtata — precum lui se pare — neloiali facia cu vice-ştepanulu si aseclii lui? Eu portarea loru o aflu forte corecta si nu neloiala, pentru câ ei au aretatu, câ elu, „Telegrafulu," e de-toriu cu clic'a-i impreuna a respecta antaiu legea si drepturile loru, daca vre sé respec-teze si ei, ungurenii, drepturile lui.

Prin urmare, „Telegrafulu" n ' a avutu ce regreta, câ in totu congresulu nu s'a aflatu nici unulu, care sé dee espresiune recuno-scintiei pentru marinimosulu pasu alu Părin­telui archimandritu Popea ; au dóra noi sé-i fimu datu espresiune de recunoscintia? Noi pe cari prin organulu seu ne a poreclitu dé olica, de argaţi ai ungureniloru ? Séu ungu­renii sé-i fia datu acea recunoscintia? Un­gurenii, pe cari „Telegr." i-a batjocuri tu si a tacata? Intr'adeveru multu a asteptatuden­sulu dela partid'a nóstra! Dar — intrebâmu ou umilintia, unde i au fost partisanii, cari au lucratu di si nópte spre a poté óre cumva sfredeli in trépt'a Metropoliei pe prémaritulu Părinte ? Asia de voinicosi au fosta óre aceia

partisani in momentulu de ispita, asia de ingraţi s'au facutu argaţii, in câtu 'lu părăsiră pe Parintele in momentulu ace­l'a, candu'lu vediura in eclatanta minori­tate ? Nime n'a vrutu sé-lu cunósca mai multu, nici unulu nu l'a aflatu demnu de a-i esprime recunoscintia pentru „marinimós'a"-i resignare! Nime din totu congresulu nu-i re-cunósce „marinimositatea", numai „Telegra­fulu Romanu" a recunoscuta, câ actulu de resignare a fost marinimosu. Atât'a servi-lismu totuşi nu amu fi asteptatu de la „Telegr. R." ca sé numésca o fuga rusinósa, precum a fost resignarea silita de forti'a impregiu-râriloru, marinimositate; séu dóra conceptulu „Telegrafului" a scăpătata dela verificarea redactorelui seu in cócia asiá de tare, in câtu nu mai scie, câ ce este „marinimositate" ?

Mai de parte atragu atenţiunea on. pu­blicu sl asupra urmatórieloru espresiuni din susatinsulu numeru alu „Telegrafului" : „in deputatiunea, carea merge la Maiestatea Sa nu este representatu clerulu din archidiecesa, ci celu din diecesele sufragane; archidieces'a este de sufragani ca cucerita si pusa la dispu-setiunea loru, firesce in aliantia cu cei mal-contenti de pre tempurile reposatului Metro­politu, si câ se aştepta vindecarea acestoru rele, pentru cá altucum se póté intemplá se se rumpa sl paeiinti'a archidiecesei si de urmâri nu scimu cine va stá bunu!!"

Aceste şiruri cuprindu idei'a periculósa d'a sternf ur'a archidiecesaniloru in contra sufraganiloru si a acestor'a incontra archidie-cesaniloru.. O tendintia marsiava a unui or­ganu publicu, de a face ura intre fraţi si de a ii seduce la separatisme pernicióse, este o crima de les'a maiestate a natiunei. Daca unu organu strainu 'si permite unu atare atacu in contra natiunei nóstre, i-o sciu escusâ, candu insa unu organu romanu cuté/a a acést'a nu numai câ nu aflu escusare, ci nici odată nu i-o potemu ierta, sî este unu semnu vederatu, câ redactorulu seu in urm'a neveri-ficârii si-a perdutu cumpetulu si este intru atât'a preocupata, incâtu nu mai póté fi re­dactoru impartialu a unei foi publice. — Ne-luandu in consideratiune si acea imprej urare câ cine este asesoru consistoriale, nu póté fis redactoru la „Telegrafulu Romanu" ai sl pr o fesoru la teologia, cari trei oficia cardinali le posţede parintele Cristea, — óre dupa care lege de compatibilitate ?

Fiindu câ „Telegraf." totu provoca la archidiecesa, a cărei pacientia, daca relele nu se vor vindeca,o prognostica a se rumpe si de urmâri nu scie cine va sta bunu, — 'lu intre-bâmu câ óre nu dloru au pusu nainte de ale­gerea Metropolitului la mare proba pacienti'a archidiecesei, mistificandu adeverulu prin „Telegrafulu" si bucinandu in tóta lumea, câ numai o clica forte mica e contra părintelui Po­pea, care olica in orele de ispita se va alătura langa celu cu „modelu de eruditiune si mora litate essemplara si cu caracteru de feru." Óre mai departe, nu dloru au pusu la proba pacienti'a unoru archidiecesani, oari s'au totu rogatu la ei, fruntea consistoriului: „faceţi dreptate, mantuiti-ne de ioi vampiri a cleru­lui, nu suferiţi foradelegile acestoru doi in sirulu clerului!" si ce au facutu densii ? Nioi atât'a potere morala n'au avutu spre a-ii trage la respundere pre cei mai slabi doi din clerulu nostru! Archidiecesanu au cerutu apărarea onoruriloru loru atacate in „Telegrafulu" nostru si nici acést'a n au concesu; pentru ce nu ? Pentru ca sé sugrume adeverulu, si sé nu ésa la lumina ruşinea loru, insa alegerea Metropolitului ii a datu de golu, incâtu si in ultimulu momentu, spre a se poté sustiené, au luatu refugiu la nelegalitâti; cu cari apoi au sl cadiutu, si inca cu eclatu ; si acuma inca ei sunt de catra pădure si de necasu, câ nu au reusitu cu pla-nulu de a pune iu fruntea Metropoliei pe protectorulu nelegalitâtiloru, incepu a striga asupra ungureniloru, amenintiandu cu „rum-perea pacientei Archidiecese'." încetaţi insa odată, fratiloru venerabili părinţi, d'a ve mai lauda cu Archidieces'a si a pecatui dupa spatele ei. Pacienti'a Archidiecesei de multu s'a ruptu si la actulu de alegere i s'a datu espresiune destulu de pipăibila, insa nu in contra ungureniloru, ci incontra Vóstra, cári sl acuma fantasati d'a fi archidieoesa. —

Au maioritatea de 34 voturi a arehidie-cesaniloru la actuluj de alegere inca nu v'a treditu din somnulu si visulu celu dulce, câ voi ati representâ archidieces'a ? Inca nu vreţi a ve intórce pe cărarea indreptârii ? ; Inca

n'ati trecutu peste destule blamuri? Inoa vreţi sé abusati de pacienti'a nóstra ? Sé a-veti grigia, câ pentru urmări nu scimu eine va stá bunu, dara ve potemu asecurá, ck chiar archidieces'a ve va acusâ si ve va delaturâ din sinulu ei, ca pe nesce ómeni binelui e i periculoşi, daca nu ve veti indreptá.

Mai de parte am in interesulu adeveru­lui a reflecta la unu articlulu totu din „Te­legraf. Rom." nrii 70 si 71, datatu din Bu­curesci, subscrisu de unu cutare Radu. Nu sciu, cine pote fi Racu acest'a din Bucuresci, si ce interesu póté sé aiba chiar elu, din Bu­curesci, a ne recomanda nóue tocma pe vica-riulu Popea de celu mai aptu Metropolitu, fara eu dau cu socotéla, c â acelu articulu, caiele semena a fi fauritu de unu consistoria-listu din Sibiiu, ca si articlulu acel'a injura-toriu asupra lui Bologa, aparutu in România, tramisu insa de B . . ., in caus'a drumuriloru dc feru, nu este facutu de Radulu a-el'a, ci d e unulu, care se lauda pe sine. Pentru câ unui Radu, precum dice articlulu acel'a,nu i-a po­tutu sé-i dicu unu Siaguna: „Nu voiu reco­manda prin testamentulu meu pe nimeni, pentru câ cunooscu lumea si s'ar gasi ómeni, cari tocmai pentru câ asi fi recomandatu eu ar faee tóte intrigele,ca sé se aléga altulu, de câtu acelu recomandatu de mine, chiar daca eu asi recomanda pre cine ar poté fi si mai multu decâtu mine." Unu'Siaguna n'ar fi potutu dice cuvente de acestea, in specia cele d i n urma, si inca catra unu Radu, oarea per­sona nu este o însemnătate asia mare, cu atâtu mai pucinu amicu intimu alu repausa-tului Metropolitu,ca sé-i faca susatinsele re-velatiuni. Absurditatea si neadeverulu 'si a-junge culmea, candu Radu acel'a ti baga in gur'a metropolitului urmatoriele cuvinte: „aceia, carii vor dori a intielcg; persón'a, p r e care eu asi socoti-o mai vrednica si mai a p t a

de a-mi succede, aceia vor intielege pré usioru, câci pre langa mine am tienutu pre ace l ' a , care mare parte a luatu la totu binele ce am potutu face bisericei. Elu m'a conBola tu , e l u

m'a ajutatu la tóte luptele mele," — cuvinte, care nu stau nici intr'o legătura logica cu pre­misele,? „câ nu voiu recomanda p r e n i m e

de Metropolitu," si totusi lui Radu sé-i spu­nă, unu Siaguna, tain'a aceea, „ c â celu d e langa mine sé fia alesu," adeca parintele Vi-cariu Po, ea. Cine, sé créda povestea acé­st'a ? Si óre cine sé créda aceea, c â unu Sia­guna in tóta Metropoli'a Sa se nu fi aflatu elu unu omu, căruia sé-i spună siópt'a cea tainica de urmasiulu seu, ci numai peBadu din Bucuresci?! —

Óre, candu publicaţi in Telegrafulu u n u atare articlu, nu ve temeti, câ spiritulu n e -muritoriului Andreiu ve va striga unu veto poternicu pentru ataculu, care-lu faceţi in-contra maturităţii sale politice prin punerea in gur'a sa a ataroru cuvinte, cari nu le-a potutu rosti catra unu Radu? Pentru ce bat-jocuriti numele seu ? Nu l'a ti machnitu de­stulu pana a fost in viétia ? Nu ati a b u s a t u destulu de pacienti'a lui, facendu voi o d a t ă o

judecata nedrépta, incâtu a fost silitu, r e a s u -mandu judecat'a, necasitu a vi-o sfârteca d i -cendu: „ieme la judecata Nicolael"

Nu vi ruşine de a falsifica opiniunea publica, luandu deatâtea ori in desiertu nu­mele Marelui A n d r e i u , punendu-i in gura vorbe de acelea, cari elu nu le-a potutu dice, nevoindu elu a preocupa opiniunea p u ­blica si sciindu elu cá celu mai aprópe d e elu nu este placutu maioritâtii Archidiecesei, din contra avemu scire positiva de la unu c o l e g a

deputatu archidiecesanu, si inca protopopu cu védia, câ chiar naintea acestuia s'a esprimatu odată repausatulu metropolitu machnitu: „Sé ve ferósca Ddieu, ca sé ajungă Nicolae me­tropolitu etc." Ast'a este mai credibila, d e -cAtu aceea e dice Radu din Bucuresci! —

Prin urmare nu ve mai indesati cu candidatulu vostru dupa spatele si in umbr 'a marelui A n d r e i u , caci numele acestuia nu ve pote dâ nici o data candidatului vo­stru aureol'a si nimbulu unui A n d r e i u , pentru câ si in u m b r a se cunósce figur'a unui pigmeu langa unu atletu. — Nu noi suntemu acei malcontenti de pre timpurile repausatului, precum ne polecriti, ci o h i a r voi sunteţi acei pucini malcontenti, cari e r a ţ i

aprópe sé aduceţi archidieces'a la marginea

prepastiei, si numai nóa, maioritâtii archidie­cesei in aliantia cu sufraganii ungureni are archidieces'a de a ne multiami,câ amu spartu cuibulu vespiloru si amu descoperitu planulu vostru, dandu-ve degolujume^ca cine sunteţi si asia amu mantuitu Archidieces'a de prepa-sti'a, in carea erá sé cada, ajungandu candi­datulu vostru la demnitatea de Metropolitu, pe bas'a unei opiniuni prin „Telegrafulu" falsificate, in care casu retacirea cea de a-poiu ar fi fost mai rea si mai periculósa, decâtu ori si ce ; câci atunci reulu, ce ar fi eruptu asupra archidiecesei, ma asupra Me­tropoliei, ar fi fost nereparabilu si de ur­mările cele mai funeste, de ce Dimnedieu asta data ne-a feritu.' —

In fine trebue se atragu 'atenţiunea on. publicu sl asupra unui pasagiu totu din arti-cululu acel'a a lui Radu din Bucuresci, carele finesce cu una anatema papale, pentru ca lec­torele se aiba o ideia chiara deBpre intentiu-nea adeverata a acelui articulu:

„Deputaţii reuniţi in congresu se nu se conducă de nici o influintia nici morala, nici de alta natura. Sé voteze dupa convicţiune, si dupa socotinti'a Dloru propria. Sé nu as culte sióptele unor'a si calurnniele altor'a, éra acelor'a, cari sémena discordia spre asi poté ajunge tient'a, pentru interesele loru perso nale, acelor'a[si pentru toti in genere termiuu cu teribilele vorbe ale unui imperatu romanu : „ Acel'a dintre voi, care se gandesce a reduce legile— sclave passiuniloru,care a'ar gândi la interesele sale, atunci candu binele publiou cere o deplina abnegatiune, unii ca aceştia se póra la momentu Gesósca atari ómeni in totu loculu presenti'a Ddieului resbunatoriu si tóte poterile ceresci iritate ! Unu focu se ésa din pamentu. 8é le devóre, cas'a si poşte ritatea loru fia in veci umilita! Sé-si caut» panea de tóte dilele si sé nu o gasésca! iia asemenea ómeni ecsemplu oribilu a justiţiei eterne, precumn prin faptele loru vor fi foşti essemplu alu nejustitiei pamentnlui."

Óre candu unu colugarulu crestinu, in bracatu in reverenda si cu camilafea pe capu, sub firm'a unui Radu din Bucuresci, ca se ajungă la trépt'a de Metropotitu, ia refugiu, dupa ce tóte laudele prin „Telegrafulu" de­spre omulu.celu mai aprópe de mine" s'au to-oitu, ia refugiu la blaetemulu celu mai dejo-sitoriu pentru unu crestinu,la blastemulu din gur'a unui paganu, ce se cugetu despre ca-racterulu unui atare omu ? Óre sé nu ne ru-sinâmu,câ póté se essiste unu atare calUgaru archidiecesanu, carele numai pe umerulu bla-stemului si nu pe radiemulu dragostei archi-dieoesaniloru, respective metropolitaniloru spera a se poté urca la demnitatea ce i mai mare bisericésca?

Si óre cugetaţi voi toti cei din clic'a „Telegrafului" câ, candu publicaţi unu atare articulu,prin carejni-lu recomandaţi pre candi­datulu vostru,aruncandu la finea articlului bla-stemu asupra acelor'a din congresu, cari nu voru vota pentru elu — blastemulu aoel'a chiar in capulu vostru se va sparge? Séu dó­ra v'ati tienutu nefalibili ? Voi, candu ati vrutu sé-lu asiediati po candidatulu vostru

I de Metropolitu, dóra ati lucratu numai din t convicţiune curata ? Numai pentru binele bi-

sericei, a archidiecesei si a metropoliei ?(

! Asia de galgauni ne tieneti pe noi si lumea ' intréga, de a crede aceea ce diceti si ce scrieţi

prin foi publice ? Tare retaciti,daca sunteţi in credinti'a acea desiórta, câci faptele vóstre pré vederate suntu contrarie celor'a ce diceti si scrieţi. Chiar faptele vóstre ve dau de golu la lume, câ numai interese personale v'au con-dusu de a starul se alegeţi Metropolitu pe unu condidatu nep'acutu maioritâtii archidie­cesei, respeetive metropoliei, pre unu omu oa­rele sprigine8ce din tagm'a clerului persóne decadiute, prostituate si conturbatórie de liniştea publica, sustiene preoţi, cari strica moral'a poporului si instraina pe creştinii no­ştri oneşti si morali de biseric'a nóstra in-contra actiuniloru si dovediloru aperte, des­pre moral'a-le stricata; pe unu condidatu, sub a căruia presiedintia s'au fost facutu sen-tintie pernicióse binelui biserioescu, inse in-tereseloru personale favorabile; si apoi totusi voi vreţi si outesati a publica blastemu asupra votantiloru congresuali, cari dupa in­terese personale ar fi votatu ?! Nu simţiţi acuma,câ ascutitulu acelui blastemu a cadiutu

' peste capetele pecatóse ? Eta-ve cadiuti cu candidatulu vostru 1 Nu te vedi candidatule parasitu? si numai prin 2—3 patat i inca pré.

maritu prin „Telegrafulu" ? Nu simţi cu partid'a-ti impreuna inpungatóriulu ascutitu a blastemului aruncatu in faci'a ; congresului, intorsu asupra-ve ? Nu ve temeti, câ Dume-dieulua totu puţernicu ve va luá ar m'a din mana de a blastema pe alţii si inca pe cei oneşti, drepţi si nepartiali si binevoitori bi­nelui biserioescu ? Nu ve temeti.câ acelu blas­temu ve va ruina ţotalmin te ? Noi din parte-ne nu ve poftimu inplinirea acelui blastemu, dara daca nu ve reculegeţi si nu veti pasi pe calea indreptârii, blastemulu de voi prognos-ticatu sé va implinî spre] fatal'a-ve nimicire. Vin'a nostra nu este, ci a fapteloru vóstre. Aminu ! —

Unu deputatu archidiecesanu.

Tnrda, 23 sopt. 1873. Stimate domnule Redadtoru ! In nr. 65

alu diariului „Albina" s'a publicatu una epis­tola deschisa, fora subsemnatura, in oarea, abstragendu de la insultele pe oari nu le tienu demne d'a le reflecta, mi se imputa, câ nu­mai eu asi fi caus'a stârei decadiute a socie­tarii de lectura a dameloi u romane din Tur­da ; cii biblioteo'asocietarii este una ruina de-solata; câ dela 1866 nu s'au tienutu siedintie; câ nu mi-asi fi datu socótele ca cassierés'a acestei societăţi si câ dóra eu nu asi voi sé sc reinfiintiedie societatea.

Dómn'a reclamante ţmarturisesce, câ a avutu candu va „bucuria nobila," d'a vedé prosperandu aeésta societate. R ecunoscu cu (óta voi'a, câ eu am avutu cele mai pucine merite pentru aeésta bucuria de odinióra a dsale, si recunoscu totodată, c i starea pre-senta a societăţii nu este nici decâtu strălu­cite: dara negu, câ de optu ani incócia, adeca dela 1867, societatea n'ar fi potutu sé tíena siedintie ; negu, oâ de atunci pana astadi n 'ar fi potutu sé céra rapertu a supr'a starei bi­blio tecei si a cassei, si sé se organisedie pre cum ar fi fost mai bine ; câci societatea a fost si este in dreptu a face tóte acestea in diferite moduri; si mie mi-se păru forte essa-geratc, ba ohiar sl nebasate tóte aceste im-putatiuni, că numai eu. singura eu, asi fi cau­s'a deoadintiei societăţii.

Pana ce insa domn'a reclamante nu va esi la lumina cu numele seu, ori in publicita­te, ori in sinulu societarii, nu vedu lips'a unei espuneri mai detaiate a stârei societăţii, de­câtu câ bibliotec'a BÍ socótele societăţii stau totu dé un'a la indemana fia-carei membre.

Rogandu-te sé binevoiesci a dâ locu, Die Redactoru, acestoru orduri in pretiuitulu DTale dinariu, sum cu distinsa stima|

Emilia Ratiu, m. p .

Siiia, . cottulu (Aradului,) 22 sept. 1873. In Nr. 64 a pré stimatei „Albine" unu cores­pundinte bate clopotulu celu mare intr'o d un­gă pentru „periolulu" ce amenintia roma­nismulu in Siria, si pentru a dâ corespon-dintiei sale o însemnătate mai mare si a face efectu, vorbesce despre calcatea juramentului a 40 de mii de barbari dela Blasiu, — ac jóra câ ar fi o mare póta pe sufletulu seu, si ar comite unu pecatu nationalu, daca n ' a r face atentu publicum la acestu mare periclu na­tionalu ; pe subscrisulu 'lu numesce de omu fora Dieu, de nemernicu, de Iuda eelu fora de lege, — in fin e spune pecatulu nationalu celu mare, comisu de subscrisulu prin acoe câ din preuna cu femei'a sa a fostu la prandiu la unu proprietariu mare fdin Siria, la Bohus. Aci despre intentiunea dlui corespundinte

'.multe asi poté dice, dar nu aflu de lipsa, fiindu conviusu că ori cine a cetitu acea corespon-dintia, se va fi convinsu că corespondintele a seris'o in delîriu de ura personale. Diu co-respondinte pe langa reutatea sufletului si a aretatu sl nepriceperea, căci fora nici o basa afirma, câ dupa ce la postul u vacantu de me­dica comunale s'a escrisu concursu,am provo­cării antisti'a comunale pentru a rogâ pe me­dicala Nistoru pentru ocuparea postului de medicu comunale; atât'a Diu corespon din te ca unu diregatoriu reg. ar poté' sé scia, oâ dupa ce s'a '.escrisu concursu pentru unu postu, acel'a nu se pote ocupa de nime fora a fi alesu de reprosentari'a comunei.

Cu deadnisulu nu m'am grabitu a res­punde la pamfletulu dlui Demetriu pentru, câ asceptam sé-si implinósca promisiunea d'a

aretâ multele si negrele mele peoate oficii si naţionali; ne facendu insa acést'a, 'lu pwJ vocu eu pentru a-o inplini dar totu odată lil provocu ca daca e omu de omenia se nu M-I greşea pe nime cu larfa pe fatia sub numi] falsu, ei cu fatia deschisa se* stee inaind publicului subscriendu-si numele, câcija negi in publicu si a ataca caraoterulu cuiva mu] catu si ascunsu in tufa, nu e fapta fcavilij résca. Georgiu Sida,

notariu opidaml

DOmaan, in 24 sept. n. 2873. (Multiamita publica. *) Caus'a invetii

montului nostru popularu este cea mai şam si mai importante dintre tóte căuşele noştri natiunali. Dreptu ce, toti cei ce se interesedi de ea si-i dau ajutoriu dupa potintia, me recunosointi'a natiunei acum si Subscrisulu dorindu — nu numai intru teresulu meu presonale, ci si mai ver intru alu sacrei cause a invetiamentu popularu natiunalu, a mergo la Viena, vedu espusetiunea, am rogatu pre diu perioru inspectore alu societăţii drum lui de feru de statu, pe pró stimatulu generosulu franco si romano Schving É Resitia,sé-mi medilocésoa o bileta libera deU Oravitia pana la "Viena. si inderetru, altmintrelia erá imposibile sé-mi rea dorinti'a — Acesta rogare a mea, an titulu pré stimatu domnu mi-a implinit'o promptétia esoperandu-mi bileta libera,, inca pentru a dóu'a clasa) — carea am folosit'o.

Pentru acésta binefacere mi ttenu sacra detorintia a sprime Dsale adencu an tit'a mea nultiamita. Onóre, recunoscintis I lauda strainulu, carele din umanitate aji tora si pe romanului ce si de toti alai gatu si despoiatu, si-lu ajutora ~ fora terese reservat«. — Sé traiésca domnol schving!

Iosifu Olariu,', invetiatoriu,,]

I n s o i i n t i a r e . Din editiuuea a dóu'a a opului

(fiindu ediriunea L ăţa. 18JlTía ÍOOa^ semplarie, deja venduta,) „Istoria Mtl taica," se pote cumperâ 1 essemplariu câte 15 cr.— Aşişderea si „Istori'a Ungarin cu câte 15 cr. — Cei ce cumpera 10 eaa plarie, vor capatâ 1 esemplariu adaosu j_

Sub tipariu se afla: „Legile biseric greCO'Orientali in modu estractivu si cativu." Mei. Dreghici'

protop. Timisiora]

Dlui M. Dr. in T: pretiulu ou totul timbru este 2 fi.

Dloru ce ni tramisera manuscrise: rondu le vom publica, dupa interesulu mau rjei. Rectificările securu. —

Publicatiuni tacsabili, mmmammmmamkwmm

Concursu. Pentru ocuparea statiunei in vetiatora

dela scól'a gr. or. romana din comun'a , prottulu Jebelului, Comitatulu Timisiu se deschide concursu pana in 14 dile, so tindu-se dela prim'a publicare.

Emolumintele sunt: Salariulu invei torescu si alte emoluminte anuale socoti in bani gata 182 fl. v. a; 30 de metiu de |_ si 30 de papusioiu; 9. orgii de lemne, cari are a se incaldi sl scól'a; 2 ' / 2 jt pamentu aretoriu. Gradina pentru legumi ; cuartiru liberu.

Doritorii de a ocupa acestu postu, avisati a substerne recursele loru provedii cu tóte documintele prescrise de statut) nostru org. biserioescu de adreptulu pres» dintelui comitetului par. din Sipetu.

Sipetu, 12 septbre 1873. In numele Comitetului parochialu:,

Teodoru Cioloca, presiedinte.

In con tieler e cu Diu protopopu tractualil 1—3 Alesandru Joanoviciu;

* Multiamita intr'adeveru meritata. Red.

R E D A C T O B U BESPUN^TETORID Vincentio Babeiin.