UNIVERSITATEA PETROL- GAZE PLOIEŞTIFACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICESPECIALIZAREA MANAGEMENT/I.D.ANUL I GRUPA 50676

Poziţiile şi mişcările specifice educaţiei fizice şi sportive

MIŞCĂRILE FUNDAMENTALE ALE MEMBRELOR ŞI SEGMENTELOR SALE

STUDENT

PENEŞ CLAUDIU LAURENŢIU

Anatomia aparatului locomotor şi implicit a mişcărilor pune în acţiune trei sisteme principale:

1. oasele, care reprezintă elementele scheletului;2. articulaţiile, care unesc oasele;3. muşchii care mobilizează sistemul osos.

Definirea mişcărilor nu este un lucru simplu, deoarece acestea se pot face într-o infinitate de direcţii şi implică de cele mai multe ori mai multe articulaţii. Astfel, s-a ajuns la folosirea unor convenţii:

1. Mişcările sunt descrise plecând dintr-o poziţie de echilibru, numită POZIŢIE ANATOMICĂ, în care corpul este în ortostatism cu membrele inferioare lipite, paralele si membrele superioare de-a lungul corpului, palmele privind în afară.

2. Studiul se axează asupra componentelor fiecărei articulaţii.3. Pentru fiecare articulaţie mişcările sunt observate în trei plane de referinţă.

Planele anatomice sunt suprafeţele ce secţionează/intersectează imaginar corpul omenesc sub o anumită incidenţă. Mişcările au loc în aceste plane în jurul unui ax perpendicular pe planul respectiv.

Planul sagital este cel care divide corpul într-o parte stânga şi într-o parte dreapta. Prin extensie numim planul sagital orice plan paralel cu cel sus menţionat. Planul sagital reprezintă în care se execută mişcările vizibile din profil , în jurul unui ax transversal. O mişcare în plan sagital ce duce o regiune a corpului anterior faţă de poziţia anatomică se numeşte FLEXIE. O mişcare în plan sagital ce duce o regiune a corpului posterior faţă de poziţia anatomică se numeşte EXTENSIE. Planul frontal este cel care divide corpul într-o parte anterioară şi una posterioară. Este planul in care se fac mişcările vizibile din faţa în jurul unui ax sagital (antero-posterior).O mişcare în plan frontal care duce o regiune a corpului spre linia mediană a corpului se numeşte ADDUCŢIE.O mişcare în plan frontal care îndepărtează o regiune a corpului de linia mediană se numeşte ABDUCŢIE. Planul transversal este cel care împarte corpul într-o parte superioară şi una inferioară. Este planul in care se realizează mişcările vizibile de sus sau de jos în jurul unui ax vertical ( longitudinal ). O mişcare în plan transversal care duce o parte a corpului în exterior se numeşte ROTAŢIE EXTERNĂ. O mişcare în plan transversal care duce o parte a corpului în interior se numeşte ROTAŢIE INTERNĂ.Pentru antebrat rotaţia externă se numeşte supinaţie, iar rotaţia internă pronaţie. Pentru trunchi rotaţiile se realizează la stânga sau la dreapta. În afara acestor mişcări mai există un tip de mişcare complexă numită CIRCUMDUCŢIE. În cadrul acestei mişcări segmentul trece succesiv prin poziţiile de flexie, abducţie, extensie, adducţie şi revine la poziţia de flexie. Ea se poate executa şi invers cu punct de plecare din orice poziţie. Se mai descriu şi mişcări speciale în cadrul cărora se înscriu mişcările de INVERSIUNE şi EVERSIUNE ale piciorului . Inversiunea reprezintă mişcarea care prin se ridică marginea medială a piciorului ( flexia plantară, adducţia şi supinatia piciorului) iar eversiunea este mişcarea inversă. PROTRACŢIA reprezintă mişcarea prin care o parte a corpului se deplasează spre anterior într-un plan paralel cu cel al solului, în timp ce RETRACŢIA este mişcarea inversă. Un alt grup de mişcări este cel al RIDICĂRII si COBORÂRII unui segment al corpului ( mandibula, umeri). Membrele superioare- mişcări fundamentale

I.Umărul

Complexul umărului este alcătuit din următoarele articulaţii: gleno-humerală, sterno-claviculară, acromioclaviculară şi scapulo-toracică.

Articulaţia gleno-humerală este o enartroză care permite mişcări ample în cele trei planuri, depinzând de integritatea ligamentelor şi a musculaturii periarticulare pentru o funcţionare corespunzătoare. Mişcările posibile la acest nivel sunt:

1. Flexia: mişcare anterioară a braţului într-un plan sagital. Amplitudinea maximă(1800) nu poate fi realizată decât prin participarea tuturor articulaţiilor umărului, astfel:-la 900, articulaţia scapulo-humerală;-la 600, rotaţie in articulaţiile acromio-claviculară, sterno-claviculară;-la 300, bascularea scapulei (în articulaţia scapulo-toracică), hiperlordozarea

coloanei lombare.

2. Extensia: mişcare posterioară a braţului într-un plan sagital;3. Abducţia: mişcare de depărtare a braţului de corp, până la 900;

Ca şi la mişcarea de flexie, pentru realizarea celor 1800 este nevoie de participarea întregului complex al umărului.

4. Adducţia: mişcarea de apropiere a braţului de corp (revenire din abducţie);

5. Rotaţia internă: mişcare care se execută în jurul unui ax vertical, care trece prin centrul capului humeral;

6. Rotaţia externă: mişcare care se execută în jurul unui ax vertical, care trece prin centrul capului humeral.

Articulaţia sterno-claviculară este o articulaţie în şa cu 3 grade de libertate. Mişcările posibile la acest nivel sunt:

1. Proiecţia anterioară (abducţia scapulei) - extremitatea sternală a claviculei se deplasează înapoi, iar cea acromială înainte; 2. Proiecţia posterioară (adducţia scapulei) - extremitatea acromială a claviculei se deplasează înapoi, iar cea sternală înainte; 3.Ridicarea - extremitatea sternală a claviculei coboară, iar cea acromială se ridică; 4.Coborârea - extremitatea acromială a claviculei coboară, iar cea sternală se ridică; 5.Rotaţia – intervine în cadrul mişcărilor umărului de extensie peste 300, flexie peste 100, abducţie peste 700. Articulaţia acromio-claviculară este o artrodie care împreună cu articulaţia sterno-claviculară permite abducţia de 1800 a umărului, contribuind şi la celelalte mişcări ale humerusului în cavitatea glenoidă. Mişcările posibile la acest nivel sunt cele de alunecare scapula urmând deplasările claviculei. Cu toate că articulaţia scapulo-toracică nu este una reală, importanţa sa funcţională în cadrul complexului umărului nu trebuie neglijată. Este formată de muşchiul dinţat anterior şi faţa anterioară a scapulei, unde îşi are originea muşchiul subscapular. Mişcările posibile la acest nivel sunt: 1. Adducţia – apropierea marginii mediale a scapulei de coloana vertebrală, asociată de obicei mişcării de proiecţie posterioară a umărului şi abducţie orizontală a braţului; 2. Abducţia – depărtarea marginii mediale a scapulei de coloana vertebrală, asociată de obicei mişcării de proiecţie anterioară a umărului şi adducţie orizontală a braţului;

3. Rotaţia externă – pivotarea scapulei în jurul unghiului său supero-intern, concomitent cu depărtarea unghiului inferior de coloana vertebrală asociată cu mişcarea de ridicare a umărului şi de abducţie a braţului peste 900 ; 4. Rotaţia internă – pivotarea scapulei în jurul unghiului său supero-intern, concomitent cu apropierea unghiului inferior de coloana vertebrală; asociată cu mişcarea de coborâre a umărului.

II. Cotul - este alcătuit din 3 articulaţii: humero-ulnară, humero-radială şi radio-cubitală. Articulaţia humero-ulnară este o trohleartroză care permite mişcări (flexie-extensie) doar într-un singur plan, cel frontal. Suprafeţele articulare sunt reprezentate de către trohleea humerusului şi incizura trohleară care se găseşte la nivelul epifizei superioare a ulnei.Articulaţia humero-radială este de tip ellipsoidal considerată cu rol secundar atât pentru mişcarile de flexie- extensie, cât şi pentru cele de pronaţie-supinaţie. Suprafeţele articulare sunt reprezentate de către capitulul humerusului şi foseta capului radial.Articulaţia radio-ulnară proximală este o trohoidă cu rol principal pentru mişcările de pronaţie-supinaţie, împreună cu radio-ulnară distală, humero-radială şi sindesmoza radio-ulnară.Mişcările posibile la acest nivel sunt:1.Flexia: mişcarea prin care antebraţul se apropie de loja anterioară a braţului. Amplitudinea medie normală este de 140-1500;2.Extensia: mişcarea de revenire din flexie. De menţionat, că pentru aceste mişcări nu există poziţie neutră, extensia putându-se efectua doar după ce în prealabil s-a realizat flexia. La nivelul cotului este prezentă mişcarea de hiperextensie, întâlnită în situaţii patologice, cum ar fi laxitatea articulară. III. Pumnul şi mâna Pumnul este alcătuit din următoarele articulaţii: radio-carpiană, medio-carpiană, articulaţiile intercarpiene.Mişcările posibile la acest nivel (pumnul) sunt:

1. Flexia – mişcarea prin care mâna se îndreaptă în jos;2. Extensia - mişcarea prin care mâna se deplasează în sus;3. Înclinarea ulnară - mişcarea prin care mâna se apropie de linia mediană a corpului (adducţie);4. Înclinarea radială - mişcarea prin care mâna se depărtează de linia mediană a corpului (abducţie).

Mâna, anatomic, începe de la al doilea rând de carpiene şi conţine următoarele articulaţii: carpo-metacarpiene, intermetacarpiene, metacarpo-falangiene, interfalangiene (proximală, distală).Mişcările posibile la acest nivel:

1. pentru articulaţiile carpo-metacarpiene sunt cele de alunecare.2. pentru articulaţiile metacarpo-falangiene (MCF) sunt:

a. Flexia – apropierea degetelor de planul palmei;b. Extensia – depărtarea degetelor de planul palmei;c. Abducţia – depărtarea degetelor de axul median al mâinii, care trece prin medius;d. Adducţia – mişcarea inversă abducţiei (de revenire).

3. pentru articulaţiile interfalangiene (IFP, IFD) sunt:a. Flexia falangelor II şi III – mişcare de apropiere a lor planul palmei;b. Extensia falangelor II şi III este de fapt o revenire din flexie.

Membrele inferioareI.Şoldul

Articulaţia coxofemurală este de tip sferoidal, având 3 grade de libertate. Are o importanţă mare în statică (în sprijinul uni şi bipodal transmite greutatea corpului de la nivelul pelvisului către membrele inferioare) şi locomoţie (asigură pendularea membrului inferior, în faza de balans). Mişcările posibile la acest nivel sunt:

1. Flexia – mişcarea prin care coapsa se apropie de peretele anterior al abdomenului;2. Extensia – mişcarea prin care coapsa se depărtează de peretele anterior al abdomenului;3. Abducţia – mişcarea prin care coapsa se depărtează de linia mediană a corpului;4. Adducţia – mişcarea inversă abducţiei, de revenire;5. Rotaţia internă – mişcarea ce se execută în jurul unui ax vertical ce trece prin capul femural;6. Rotaţia externă - mişcarea ce se execută în jurul unui ax vertical ce trece prin capul femural.

II. Genunchiul

Genunchiul este format din articulaţia tibio-femurală, femuro-patelară şi tibio-fibulară proximală.Ultima dintre ele nu participă decât la mişcările gleznei, însă este inclusă de unii autori în cadrul genunchiul din cauză localizării ei.Mişcările posibile la acest nivel sunt:1. Flexia – mişcarea prin care gamba se apropie de faţa posterioară a coapsei;2. Extensia – mişcarea opusă flexiei, prin care gamba se depărtează de coapsă;3. Rotaţia tibiei – mişcarea de răsucire a tibiei sub femur, ce poate fi făcută doar pasiv,

asociindu-se mişcărilor de flexie şi extensie.

III. Glezna şi piciorul

Glezna este alcătuită din articulaţia talocrurală (tibiotarsiană, tiboiastragaliană), de tip trohlear.Mişcările posibile la acest nivel sunt de:1. Flexie dorsală – mişcarea prin care faţa dorsală a piciorului se apropie de faţa anterioară a

gambei;2. Flexie plantară – mişcara inversă, prin care faţa dorsală a piciorului se îndepărtează de

faţa anterioară a gambei.

Piciorul, din punct de vedere anatomic este împărţit în:1. Articulaţiile intertarsiene;2. Articulaţiile tarsometatarsiene;3. Articulaţiile intermetatarsiene.Mişcările posibile specifice la acest nivel sunt cele de: 1. Eversie – mişcare formată din abducţia-supinaţia-flexia plantară a piciorului;2. Inversie – mişcare formată din adducţia-pronaţia-flexia plantară a piciorului.

BIBLIOGRAFIE

1. Avramescu Elena Taina, Bazele anatomice ale mişcării 2. Balint Tatiana, Diaconu Irinel - Evaluarea aparatului locomotor, editura

Tehnopress, Iaşi 20073. Sbenghe Tudor, Bazele teoretice şi practice ale kinetoterapiei, Editura Medicală,

Burureşti, 1999