„pecetluirea” („sigilionul”) sfÂntului sinod de la 1583
DESCRIPTION
siglionul 1583TRANSCRIPT
„PECETLUIREA” („SIGILIONUL”)
SFÂNTULUI SINOD DE LA 1583
Posted by traditiaortodoxa pe iunie 27, 2007
(sau cea mai cunoscută anatemă dată asupra
noului calendar)
La anul 1583 Papa Grigorie XIII al Romei,
schimbând calendarul iulian, a făcut
numeroase presiuni asupra Patriarhului
Constantinopolului din acea vreme – Ieremia
al II-lea (1572-1579, 1580-1584, 1587-1595),
pentru a-l face să urmeze inovarea
calendaristică apuseană. Patriarhul în
repetate rânduri l-a refuzat şi pentru a pune
capăt presiunilor, a convocat un sinod în
acelaşi an la Constantinopol, unde au luat
parte alături de el şi Patriarhul Silvestru al
Alexandriei, Patriarhul Sofronie al
Ierusalimului şi mulţi alţii. Acest sinod numit
„Pecetluire”, trimis către toate bisericile
ortodoxe locale, arată principalele erezii
papale şi le declară ca fiind în afara Bisericii
Ortodoxe prin anatemizarea celor care le
cred şi le practică. Iată întregul text al
„Pecetluirii”:
Către toţi creştinii adevăraţi, mădulare ale
Sfintei, Catholicesti [Universale] şi
Apostoleşti Biserici de Răsărit a lui Hristos
din Constantinopol şi din tot locul, har, pace
şi milă vouă de la Atotputernicul Dumnezeu.
Nici un pic de tulburare nu a făcut în
Corabia din vechime furtuna care s-a ridicat
din adâncuri. Şi dacă Domnul Dumnezeu,
amintit de Noe, nu ar fi binevoit a potoli
apele, nu ar fi fost nici o şansă de salvare a
ei. În acelaşi chip şi împotriva Corabiei
Bisericii Ortodoxe, ereticii au ridicat un
război neîndurător, şi noi am socotit a fi voia
lui Dumnezeu de a lăsa urmaşilor prezentul
tom împotriva lor, aşa încât hotărârile cele
scrise aici să fie fără doar şi poate în
apărarea Ortodoxiei noastre. Dar pentru ca
documentul să nu fie prea împovărător
(greoi) pentru oamenii simpli, am hotărât a-l
pune în opt capete lesnicioase, după cum
urmează:
Din Vechea Romă au venit anumiţi oameni
care au învăţat acolo să gândească latineşte.
Dar cel mai rău lucru e că înainte au fost
bizantini, născuţi şi crescuţi prin părţile
noastre; dar nu numai că şi-au schimbat
credinţa, dar au şi ridicat război Ortodoxiei
şi adevăratelor dogme ale Bisericii de
Răsărit şi s-au răzvrătit împotriva lui Hristos
Însuşi, împotriva dumnezeieştilor Apostoli şi
Sfintelor Sinoade ale Sfinţilor Părinţi care ni
le-au lăsat. Drept pentru care i-am tăiat ca
nişte mădulare putrede şi
HOTĂRÎM
I. Orişicine nu ar mărturisi cu inima şi cu
gura că este mădular al Bisericii de Răsărit
botezat ortodox şi că Sfântul Duh purcede
numai de la Tatăl fiinţial şi ipostatic, aşa cum
Hristos spune în Evanghelie, ci Duhul
purcede de la Tatăl şi de la Fiul în acelaşi
timp, unul ca acesta să fie lepădat afară de
Biserică şi să fie anatema.
II. Orişicine nu ar mărturisi că în taina
Sfintei Liturghii, laicii trebuie să se
împărtăşească odată cu cele două sfinte
părţi, a Preasfântului Trup şi a Preasfântului
Sânge, ci să spună că este de ajuns a primi
numai trupul pentru că sângele este inclus,
chiar dacă Hristos le-a sfinţit separat şi le-a
dăruit fiecăruia din Apostoli, unul ca acesta
să fie anatema.
III. Orişicine ar spune că Domnul nostru
Iisus Hristos la Cina cea de Taină a folosit
azime ca şi evreii şi nu pâine dospită, unul ca
acesta să fie departe de noi şi sub anatemă
ca unul ce gândeşte ca un evreu şi vrea să
introducă doctrina lui Apolinarie şi a
armenilor în Biserica lui Hristos, cu a Cărui
încuviinţare îl dăm de două ori anatemei.
IV. Orişicine ar spune că atunci când Hristos
Dumnezeu va veni să judece lumea, El nu va
veni să judece sufletele împreună cu
trupurile, ci numai să hotărască asupra
trupurilor, să fie anatema.
V. Orişicine ar spune că atunci când mor,
sufletele creştinilor care s-au pocăit în
această viaţă dar nu şi-au câştigat mântuirea
merg în Purgatoriu – care este un basm
grecesc – unde focul şi chinurile îi purifică, şi
ei cred că nu sunt chinuri veşnice – aşa cum
credea blestematul Origen – şi dau din
această pricină slobozire păcatelor, pe unii
ca aceştia îi dăm anatemei.
VI. Orişicine ar spune că Papa e capul
Bisericii şi nu Hristos Dumnezeu, şi că Papa
are autoritatea de a trimite în Rai prin
scrisorile sale, şi că poate ierta păcatele prin
plata indulgenţelor, unul ca acesta să fie
anatema.
VII. Orişicine nu ar urma hotărârile Bisericii
statuate în cele Şapte Soboare Ecumenice şi
Sfintele Paşti socotite pentru a le urma, ci
vrea să urmeze noua invenţie a pascaliei
şi a noului calendar al astronomilor atei
papişti, şi vor să răstălmăcească şi să
distrugă dogmele şi tradiţia Bisericii care noi
le-am moştenit de la Sfinţii Părinţi, anatema
unora ca aceştia şi să fie îndepărtaţi de
Biserică şi de împărtăşirea credinţei.
VIII. Rugăm pe toţi binecredincioşii
ortodocşi: rămâneţi în credinţa strămoşească
ce-aţi învăţat-o până acum, în care v-aţi
născut şi crescut, şi când vremurile o vor
cere, vărsaţi-vă sângele pentru a păstra
credinţa moştenită de Sfinţii Părinţi. Luaţi
aminte la cele scrise mai înainte şi credeţi că
Hristos vă va ajuta să le împliniţi. Fie ca
umila noastră binecuvântare să fie cu voi cu
toţi. Amin.
Semnăturile ierarhilor:
† Ieremia al Constantinopolului
† Silvestru al Alexandriei
† Sofronie al Ierusalimului
dimpreună cu tot soborul episcopilor
prezenţi în Sfântul Sinod
Anul 1583 de la naşterea Domnului,
indictionul 12, 20 noiembrie.
„Pecetluirea” a fost găsită în manuscris în
Codexul 772 din biblioteca Mănăstirii Sf.
Pantelimon şi în mss. Codex 285 în chilia
“Imnul Acatist” din Schitul Kapsocalivia din
Sfântul Munte Athos. În România a fost
pentru prima dată publicat la Bucureşti în
anul 1881 în revista “Biserica Ortodoxă
Română” nr.12, de arhimandritul rus Porfirie
Uspenski, care l-a copiat dintr-un manuscris
al bibliotecii Mănăstirii Sinai.