pavelescu cincinat - pescuitorii de perle

C I N C I NAT PAV E L E S C U

P E S C U I TO R I I D E P E R L E

ISBN © LITERA

3P E S C U I T O R I I D E P E R L E

TABEL CRONOLOGIC

1872 20 X/2 XI stil nou: Se na=te, la Bucure=ti, Cincinat Pavelescu. Arbo-rele genealogic al familiei Pavelescu urc[ ]n timp p`n[ la Banul Manta,figur[ reprezentativ[ ]n vremea domniei lui Mihai Viteazul. Tat[l s[u,Ion Pavelescu, era inginer de profesie =i a de\inut unele func\ii impor-tante: inspector general al C. F. R. =i director fondator al +colii supe-rioare de arte =i meserii din Bucure=ti. Mama sa, Paulina (str[nepoat[ aSp[tarului Buc=an, vestit la ]nceputul veacului al XVIII-lea), suflet delicat=i discret, poseda o vast[ cultur[. Influen\a ei a fost hot[r`toare asu-pra viitorului poet.

1872—1879 Se afl[, ]mpreun[ cu p[rin\ii, la Bucure=ti, iar ]n timpul verii ]nlocalitatea Milcov-Foc=ani. De aici va ]mprumuta pseudonimul „De laMilcov“.

1883—1897 Dup[ absolvirea =colii primare, urmeaz[ la Liceul „Sf. Sava“, ]naceea=i clas[ cu Ion Brezeanu =i Vasile Toneanu, av`nd profesorireputa\i ca Anghel Demetriescu =i Saba +tef[nescu. }n clasa a V-a, ele-vul „frumos ca un heruvim =i distrat ca o domni=oar[“, cum ]l va car-acteriza fostul coleg Ion Th. Florescu, ]ncepe s[ scrie versuri, debut`nd]n Biblioteca familiei cu poezia Visuri triste, semnat[ P. C. de la Mil-cov. La sf`r=itul liceului reu=e=te primul la examenul de bacalaureat prez-idat de V. A. Urechia.

1897—1895: Student la Facultatea de Drept din Bucure=ti. Este perioada ]ncare ]i cunoa=te ]ndeaproape pe Al. Macedonski =i I. L. Caragiale.

4 CINCINAT PAVELESCU

1892 Se produce adev[ratul s[u debut ]n nr. 2 al revistei Literatorulcu poezia Fecioara. Urmeaz[ alte versuri: Bisericeasc[, ]n amurg,Rondel, |iganca, Sora Gina, o bucat[ ]n proz[, AthleticulRrev[z[tor =i c`teva traduceri. Din noiembrie Al. Macedonski —prieten cu familia Pavelescu =i ]ncrez[tor ]n talentul lui Cincinat —]i ]ncredin\eaz[ func\ia de prim-redactor la Literatorul. PoetulNop\ilor are numai cuvinte elogioase la adresa lui Cincinat Pave-lescu, ]n articolul sintetic ]ntre 1880 =i 1892.

1893 Odat[ cu nr. 1 din acest an al Literatorului, Cincinat devine codirec-tor, al[turi de Macedonski =i Maria D. Ghica. Continu[ s[ publice ]npaginile revistei poezii =i articole =i scrie ]n colaborare cu Al. Mace-donski drama Saul, a c[rei premier[ a avut loc pe scena TeatruluiNa\ional din Bucure=ti la 28 decembrie. }n rolul titular: C. I. Nottara.Piesa a fost reprezentat[ de 9 ori, ap[r`nd apoi, ]n 1894, fragmentar,]n Literatorul.

1894—1896 Cincinat se afl[ la Paris pentru a-=i lua doctoratul ]n Drept.Munce=te cu seriozitate, urm[rind cursurile care ]l interesau la Sorbona=i la Hautes etudes. De acolo ]l asigur[ de devotamentul s[u pe Al.Macedonski: „poetul mare, genial =i de inim[ ce e=ti a r[mas tot a=ade iubit de mine“ (Scrisoare din 20 august 1894 ap[rut[ ]n Literatorul,nr. 2. 1899).

1897 Tip[re=te teza de doctorat Despre agen\ii diplomatici, interesant[ prininforma\ia bogat[ =i prin siguran\a cu care abordeaz[ problema.

1899 21 iunie }=i ]ncepe cariera juridic[ ]n calitate de ajutor de judec[tor laPl[ine=ti — R`mnicul-S[rat, de unde, la scurt interval, trece la ocolulMarginea, acela=i jude\ =i apoi la Ocolul II Br[ila.

1907 7 martie Este mutat ca judec[tor la Corabia-Romana\i.1902 20 septembrie Supleant la Tribunalul Neam\ p`n[ la 13 octombrie 1904.1905 2 aprilie Devine, pentru scurt timp ]n fiecare localitate, judec[tor su-

pleant la R`mnicul-S[rat, Snagov, apoi la Ocolul VI Bucure=ti, =i dinnou la Snagov.


1907 Dup[ ce la ]nceputul secolului publicase intens la Facl[, Zeflemeaua,Belgia Orientului, Sem[n[torul, Junimea literar[, Via\a literar[ =i artis-tic[, devine prim-redactor la revista Convorbiri, condus[ de M. Dra-gomirescu, p`n[ c`nd, dup[ nr. 10 din 1908, poetul se stabile=te maideparte de capital[, la Sinaia. }n paginile acestei publica\ii ]i apar celemai bune poezii: Necunoscutei, Serenada, Pentru ochii t[i cei dulci, Intim[etc. Este, de altfel, cel mai rodnic an din activitatea sa poetic[. MihailDragomirescu ]i recenzeaz[ elogios aproape fiecare poezie, versurileNecunoscutei st`rnindu-i aprecieri superlative: „Este o poezie care prinfondul =i forma ei este unic[ ]n literatura rom`n[“. (Convorbiri, 1907,nr. 13, p. 610).

1908 7 mai Judec[tor supleant la Sl[nic Prahova, p`n[ la 14 iunie c`nd de-vine judec[tor definitiv. La 2 octombrie ]l afl[m judec[tor la Sinaia =iapoi la Fundem-Frunz[ne=ti, Ilfov. Este anul c`nd ]l ]nt`lne=te VictorEftimiu ]n casa lui M. Dragomirescu: „Cincinat era elegant, frumos,cu ochii vii, sc[p[r[tori de inteligen\[. Purta lavalier[ neagr[, jiletc[ decatifea, pantaloni cu dungi, ghete de lac cu piele de antilop[. Proasp[tras =i pudrat ]ntotdeauna. P[rul ]ncepea s[-i ]nc[run\easc[. Debutan\itineri =i s[raci, eram impresiona\i de str[lucirea fizic[ =i spiritual[ at`n[rului maestru, care pe atunci ni se p[rea b[tr`n. Avea vreo 35 deani...“ (Portrete =i amintiri, E. P. L., 1965, p. 147). La 28 aprilie 1908,o dat[ cu na=terea Societ[\ii Scriitorilor Romani, este ales primulpre=edinte al acesteia.

1970 10 ianuarie Apare revista Falanga literar[, „sub conducerea dlor Cinci-nat Pavelescu, E. Lovinescu, I. Minulescu, Corneliu Moldovanu, Za-haria B`rsan =i Em. G`rleanu“, secretar de redac\ie fiind Liviu Rebrea-nu. Particip[ la numeroase =ez[tori literare organizate de Societatea Scri-itorilor Romani.

1977 La aproape 40 de ani, public[, ]n sf`r=it, primul =i unicul volum dePoezii, mai mult la ]ndemnul prietenilor =i pe cheltuiala unui binef[-c[tor. Volumul a fost foarte bine primit. „}n mijlocul unei secete desim\iri — salut[ revista Via\a rom`neasc[ apari\ia —, c`nd poe\ii ce


umplu paginile revistelor se chinuie s[ scoat[ c`teva pic[turi de ceea ceei numesc poezie, sim\i o adev[rat[ pl[cere intelectual[ s[ cite=ti, ]nsf`r=it, pe unul c[ruia poezia ]i este cu des[v`r=ire natural[, pornit[ dinnatura intim[ a sufletului. Cincinat Pavelescu e unul din ace=tia“ (nr. 8,1911, p. 300).

1972 La concursul organizat de revista Flac[ra cu tema „Care e scriitorul ]nvia\[ pe care ]l prefera\i =i pentru ce“, majoritatea participan\ilor ]nscriula loc de frunte, al[turi de O. Goga, I. L. Caragiale, I. Al. Br[tescu-Voine=ti, D. Anghel, M. Sadoveanu =i pe Cincinat Pavelescu. La 1aprilie este invitat judec[tor la Sinaia.

1916—1977 Peregrineaz[, ]n timpul r[zboiului, la Ia=i, unde tr[ie=te din greu:„Tot ce aveam am l[sat la Sinaia. Nem\ii, auzind c[ sunt scriitor rom`n,au f[cut foc din c[r\ile mele... Am r[mas ruinat, ]ndur`nd la Ia=i ceamai cumplit[ mizerie“.

1977 Asemenea lui 0. Goga =i N. D. Cocea, ]mpreun[ eu fratele s[u IonelPavelescu, Cincinat ajunge ]n Petrogradul revolu\ionar, de unde, trec`ndprin Suedia, va poposi la Paris. Pentru a-=i ]ntre\ine fratele bolnav, estenevoit s[ intre „ca lucr[tor ]ntr-o uzin[ de aeroplane“.

1978—1920 Cunosc`nd bine Parisul, din timpul studiilor =i al c[l[toriiloranterioare, av`nd prietenii sincere, mai ales prin cea dea doua c[s[torie,cu artista Alice Viardot Garcia (care f[cea parte dintr-o celebr[ familiede muzicieni =i c`nt[re\i), lui Cincinat i se deschid u=ile cele mai dis-tinse. Acas[ la Paul Fort cunoa=te pe Marcel Proust. Leag[ prieteniistr`nse cu Elena V[c[rescu =i Anna de Noailles. Deschide, ]n sf`r=it,un salon literar, ]n care se ]ntruneau personalit[\i artistice franceze =irom`ne; militeaz[ pentru recunoa=terea Unirii Transilvaniei, la 1918.

1920 6 decembrie Editeaz[ la Paris Le courrier franco-roumaine, politiqeeconomique et litteraire. Director: Cincinat Pavelescu; redactor-=efPompiliu P[ltanea. Hebdomadarul ]=i avea sediul ]n 33 rue Pi g[ile =i]ntrunea semn[turile unor personalit[\i marcante ]n epoc[. Din p[cate,Cincinat Pavelescu f[cea o politic[ literar-artistic[ rom`neasc[ de unulsingur, folosind propriile posibilit[\i materiale nesprijinit de


oficialit[\ile noastre diplomatice. Nici ]n \ar[ nu se bucur[ de ]n\elegere,de vreme ce la 13 octombrie 1918, nefiind post, este considerat demi-sionat. }n 1920 a fost re]ncadrat la Cluj, apoi, la 9 octombrie 1923, laOradea, dar, afl`ndu-se ]nc[ la Paris, este ]nlocuit.

1927—1924 Continu[ s[ r[m`n[ ]n capitala Fran\ei, unde organizeaz[=ez[tori, ]nt`lniri artistice, concerte ale arti=tilor rom`ni etc. Situa\ia samaterial[ este din zi ]n zi mai dezastruoas[ =i coresponden\a trimis[]n \ar[ st[ m[rturie a vie\ii trudnice pe care o duce. }i scria, ]n acestsens, unui prieten: „}n timpul r[zboiului am fost pus ]n disponibili-tate de guvernul de sub ocupa\ie. N-am fost repus ]n magistratur[ =inici n-am ob\inut ]nc[ lefurile neprimite, de la plecarea mea din Sinaia.Am fost renumit ]n urm[ ]ntr-o misiune de consilier juridic. N-a \inutdec`t dou[ luni. Azi scot un ziar apreciat de toat[ lumea. To\i cred c[sunt numit de guvern =i ]necat ]n subven\ii =i (eu) nu primesc nimic.Am ipotecat o cas[ a so\iei mele Alice, ca s[ pot fonda acest ziar, careface at`tea servicii \[rii. Iat[ via\a mea ]ntreag[! Bilan\ul e trist. La activnimic“ (I. C. Popescu-Polyclet: Reliefuri, Craiova, f. a., p. 27). }n aceast[perioad[ poetul =i epigramistul se manifest[ foarte rar. }n schimb arti-colele sale din Curierul franco-rom`n ca =i epistolele trimise ]n \ar[ facdovada unui ]nfl[c[rat patriot.

1925 }n editura Ramuri din Craiova apare volumul de Epigrame, critica, ]nunanimitate, socotindu-l pe autor „maestru al epigramei rom`ne=ti“.

1927 Prime=te Premiul na\ional de poezie.1928 }n colec\ia Pagini alese a Editurii Cartea rom`neasc[ apare o plachet[

cu o parte din poemele incluse ]n edi\ia din 1911.1929 Este numit procuror la Curtea de apel din Bra=ov. }ncepe ultima es-

cal[ din via\a sa, ]ncerc`nd acum s[ contribuie la stimularea vie\ii cul-tural-artistice din ora=ul de la poalele T`mpei. Consecvent principiilorsale, Cincinat ]=i ]ndepline=te cu seriozitate atribu\iile ca procuror,\in`nd seama de condi\iile sociale =i psihologice care au determinat oculp[. Ca dovad[ sunt procesele unor lupt[tori comuni=ti, pe caremagistratul ]i ap[r[.


1937 Devine director, din luna iulie, al revistei Bra=ovul literar, ]n care aparultimele sale lucr[ri, ]ndeosebi paginile memorialistice, deosebit depre\ioase ]n aducerea unor date inedite referitoare la Al. Macedonski, l.L. Caragiale, Anna de Noailles, George Co=buc etc. Cercul revisteiBra=ovul literar era format, ]ntre al\ii, din Eugen Jebeleanu, I. Al. Bran-Lemeny, Valeria C[liman, Ion Foc=eneanu, Aurel Mure=eanu, Ecateri-na Piti=, Petre Teodorescu. Colaboreaz[ ]n unele numere Liviu Rebre-anu, Ion Ag`rbiceanu, Emil Isac, I. Valerian, Aron Cotru=, Paul Con-stant, Emil Giurgiuca. Publica\ia ]=i ]ncheie activitatea la ]nceputul an-ului 1935 cu num[rul „In memoriam“ dedicat lui Cincinat Pavelescu.

1932 Societatea Scriitorilor Romani =i gruparea Bra=ovul literar organizeaz[s[rb[torirea sa cu prilejul ]mplinirii v`rstei de 60 de ani.

1934 30 noiembrie, ora 20, se stinge, la Bra=ov, pe Strada Neagr[, la nr. 26,poetul =i epigramistul, bolnav ]n ultima vreme de cancer pulmonar.Este ]nmorm`ntat la Cimitirul Bellu din Bucure=ti.


P O E Z I I


}n fa\a casei mele te afli. Intr[ dac[M[car o dat[ via\a un dor \i-a sugrumat,+i-n chinuri al t[u suflet de-a trebuit s[ tac[,Aici vei =ti c`t doare un \ip[t nestrigat.

C[ci cine valul vie\ii nu l-a sim\it ]ntr-]nsulCum url[ =i se zbate ca marea c`nd e rea,+i n-a =tiut ce-i visul, ce-i dragostea =i pl`nsul,Acela o s[ fie str[in ]n casa mea.

Dar, dac[ vii la mine cu fruntea ]nnorat[,Sim\ind =i tu c[ visul e greu s[-l faci cuv`nt,Atunci ]mpinge poarta =i intr[: o s[ bat[O inim[ de frate ]n oaspetele sf`nt.

Trecutul meu va cre=te din umbra ce se las[.}\i voi ]ntinde je\ul s[ stai. Vei asculta+i-\i va p[rea o clip[ c[ e=ti la tine-acas[+i versul meu c[ spune pove=ti din via\a ta!1909

Din volum


Sub lamp[

Prim[var[

}n iarba verde stau lungit...Miroase aerul a floare;O toropeal[-adormitoareM[ fur[-ncet. Sunt fericit!E umbr[, pace =i r[coare,Un v`nt u=or =i lini=tit,M`ng`ietor, s[rut[ nucul...E umbr[, pace =i r[coare,Ce clar, departe, c`nt[ cucul;

Un dor de via\[ negr[itDin om =i fire se desprinde.Dac-a= putea ]n bra\e-a= prinde}ntregul z[rii nesf`r=it.+i toat[ seva prim[veriiPrin mine vraja =i-o propag[.Sub caldul ei, a=a de drag[Mi-e pacea limpede a serii.+i fiecare fibr[-n mineMai t`n[r =i mai viu tresalt[...Pricep latenta simfonie


A firelor-de iarb[-nalt[Pe care v`ntul le ml[die+i le s[rut[ =i le-apleac[,C`nd spre p[dure vrea s[ treac[.

Ca floarea umed[ sub rou[,N[d[jduiesc o via\[ nou[.+i, cum prin frunze tainic moareAmurgul serii auriu,Din umbr[, o privighetoare}mi c`nt[ strofele ce scriu!

CorbiiDlui C. Par iano

O! corbi sini=tri, v[ iubesc;Voi, ce pe-al iernii alb lin\oliuC[de\i ]n stoluri ce-ngrozescCa ni=te pete mari de doliu!

}n fracurile voastre negreDe ciocli ave\i ceva de gal[,+i-n cronc[nitul vostru r`deO ironie triumfal[!

Du=mani cet[\ilor banale,Prin vechi ruini v-ad[posti\i,+i sub dispre\ul vostru receO lume-ntreag[-nv[lui\i.


Dac[ v[ mu=c[ foamea, -ntocmaiCa feudalii castelani,V[ n[pusti\i pe avu\iaMuncit[-a bie\ilor \[rani.

+i negrul vostru e simbolic;E doliul ce-ndur[torPurta\i victimelor c[zuteSub ciocul vostru hr[pitor.

Chiar Edgar Poe, ]n cinstea voastr[,A scris balada-ntunecat[Al c[rei laitmotiv e tristul+i-ngrozitorul: niciodat[!

O, corb sinistru, al meu sufletSc`rbit de lupte =i de jaleE-atras de doliul sarcasticCe-l poart[ aripile tale!

+i-a= vrea — pentru-a sc[pa de via\aSugrum[toare a cet[\ii —S[ deviu regele ruinei,Al p[cii =i-al singur[t[\ii.


Panteism

Tu care por\i spre cimitirC`nd jerbe mari de trandafiri,C`nd albe crizanteme,De nu te-ai teme+i n-ai avea de moarte fric[,Ai =terge lacrima ce-\i pic[+i-ai scutura ]n v`ntul seriiFlorile durerii,Sim\ind c[-n darul ce le por\iE via\a vie din cei mor\i.

Tu nici nu creziC[ cei pe care mergi s[-i veziEtern ]ntr-]n=ii n-au avutDec`t al corpurilor lut.}n ei pe tine te iube=ti:Cu toat[ fa\a ta cea trist[+i-nduio=[rile din glas,Din al lor suflet n-a r[masDec`t durerea-\i egoist[:Tu nici nu creziC[ cei pe care mergi s[-i vezi,Chiar de-i iube=ti,De-i pl`ngi, pe tine te jele=ti.Dar ei sunt mor\i — ca trupul lorDe care ochii jalnici fug,Iar din smintitul t[u amor+i-at`tea vise mincinoase


Azi ce mai e? un pumn de oase,Un pumn de oase-ntr-un cosciug...

Dar soarele ce moare, ]nc[Mai r`de-n pomii ]nfrunzi\i,+i-n seara clar[ =i ad`nc[Mai c`nt[ r`ul: auzi\i!O, voi ce mai tr[i\i o clip[}n ritmul vie\ii =i-al iubiriiL[sa\i pe mor\i ]n groapa lorS[-ndeplineasc[ legea firii.+i voi, ]n prip[,Sorbind mirosul prim[verii,Din v`ntul care mi=c[ merii}nflori\i,Ve\i b[nui ]ntr-o arip[De pas[re ce treceCa un fior,}n umbra unui nor,}n picul rar de ploaie rece,}n v`nt c`nd mi=c[ trandafirii,C[ mor\ii vo=tri din morm`ntSunt: ap[, umbr[, floare, v`nt!

Re]ntoarcerea

Ai vrut s[ viu, =i am revenit.C[su\a alb[ m[ prime=teZ`mbind din pragu-i ]nflorit.


+i lacul, care oglinde=teUn col\ din cerul infinit,M[ recunoa=te, de=i chipulMi-l v[d ]n ape-mb[tr`nit!Uite, cire=ii din livad[,Din umbra-n care stau piti\i,Ce bl`nd s-apleac[ s[ m[ vad[!O, c`te cr[ci le-am rupt cu zmeul,Cu c`te pietre-n ei n-am dat,Dar toate toamnele trecuteO prim[var[ le-a-ngropat!

+i c`inele de l`ng[ vatr[,B[tr`n =i el, m-a-nt`mpinatNelini=tit, dar nu m[ latr[.P[durea, parc[ de aram[}n toamna care s-a l[sat,Pe glasul v`ntului m[ cheam[.Ca ni=te p[s[ri osteniteSe str`ng un stol de amintiri,+i-un val de tainice sim\iri}n ochi o lacrim[-mi trimite...Podoaba florilor e moart[,Dar tot e vesel[ gr[dina —Amurgu-=i tremur[ lumina}n frunza duzilor din poart[.

Aici e bine. Simt c[ via\aMi-ar curge lin[ =i cuminte;Aici e bine. M[ simt t`n[rNaiv =i bun ca mai-nainte.


Da, tot mi-e scump aicea: casa,Gr[dina, c`mpul =i p[durea.Dar ce g`nd r[u ]mi strig[-n tain[:C[ fericirea e aiurea?!

C`ntecul omului

M[-ntorc zdrobit. Ce drum enorm!Vin dintr-o \ar[ dep[rtat[,Pe care harta n-o arat[...Sunt obosit, a= vrea s[ dorm.

Sunt ani, sunt ani de c`nd alergTot ]nainte, ]nainte!Cu-aceea=i ]ntrebare-n minte:De unde viu =i unde merg?

+i barca-mi nu mai e la fel,Iar p`nzele-i imaculate,De la plecare, sunt p[tate,Ca =i o mas[ de hotel,

O m`nam eu sau m[ ducea}n voia v`ntului tot anul?Eram sau nu eu c[pitanulS[rmanei b[rci ce r[t[cea?

O amintire mi-a r[mas:|ara n[dejdii-n dep[rtare,


Mi se p[rea at`t de mare —+i-am ocolit-o ]ntr-un ceas!

Un g`nd m[ turbur[, m`hnit,Ca un ecou de harf[ spart[:E visul meu ne]mplinit, —E idealul meu de art[!

}n goana lui, izbit de st`nci,M[-ntorc la mal, m`nat de soart[,Pe inim[ c-o floare moart[,S-ascunz[ r[nile-i ad`nci.

+i-acum, ]n drumul spre morm`nt,Privind amurgul ar[miu,C`nd simt ce-a= fi putut s[ fiu,M[-nduio=ez v[z`nd ce s`nt...

Impresii de toamn[

P[durea vestejit[ ]n st`nga mea coboar[,+i-n dreapta, o colin[ se suie c[tre z[ri,Sub ro=ul ce amurgul pe culmile-i strecoar[.

E toamn[ pe sf`r=ite. Pe drum =i pe c[r[riZbor frunzele m`nate de v`ntul ce le poart[Cum valul poart[ barca pe zbuciumul de m[ri.

Trosne=te c`te-o crac[ =i-n umbr[ cade moart[;S[racul o s[ aib[ la iarn[ usc[turi:Natura se-ngrije=te cu mil[ d-a lui soart[.


O, fire nen\eleas[, cum inima ne-o furiCu moartea ta, sub care s-ascunde renviere,Tu, care, dintr-un mugur, dai via\[ la p[duri!

+tii, oare, ce duioas[ =i trist[ m`ng`iereE ordinea etern[, pe care-o-ntrez[rim}n frunza care na=te =i-n frunza care piere?

Doar ea mai ne adoarme durerea c[ murim!

Sear[ turbure

Coboar[ seara peste c`mpuriCu cea\a ei de toamn[. Mie}mi clocotesc ]n minte g`nduriDe umbr[ =i melancolie.

Cu ochii umezi, de la munc[,Spre sat vin boii ]n cirezi.Ce searb[d[ =i goal[-i via\a,Ce van e visu-n care crezi!

Ce de mai zbuciume =i ur[,Ce chin, ce lupte f[r’de rost!Dar ]ntr-o clip[ moartea ningeUitare — peste tot ce-a fost.

Nimic din tot n-o s[ r[m`n[,Din g`nd, din visul t[u gigant...


Ce-ai pl[smuit a fost \[r`n[,P[rere, umbr[ =i neant!

+i tu, fantom[ de o clip[,Privind la lun[, stele, cer,Te-nal\[-n ura ta =i \ip[Blestemul celor care pier!

Dar pe c`nd sufletul meu geme}n prada groaznicei torturi,Senin[, noaptea se a=ternePe deal, pe c`mpuri =i p[duri!

Iar taina stelelor te-mbieLa g`nduri pa=nice =i clare;+i-ncet, ]ncet ]\i schimb[ ura}n umilit[ adorare.

+i-ad`nc p[truns de sf`nta legeCe-aprinde a=tri-n golul boltei,De-odat[ sufletu-n\elegeDe=ert[ciunile revoltei.

+i trist, dar lini=tit, ascult[,Setos de vraja m`ng`ierii,Cum cade dulce peste c`mpuriArmoniosul imn al serii...


Mamei

Ast[-sear[ simt ]n mineClocotind trecutul mort:Lacrimi, visuri, tot amarulCe ]n g`nd =i-n suflet port.

Ast[-sear[ moartea receMi-e at`ta de aproape...Ca =i lacrima ce-mi treceArz[toare printre pleoape.

Obosit de r`sul farsei+i sc`rbit de pl`nsul dramei,V[d cum alb, din ]ntuneric,Se desprinde chipul mamei.

Numai ea pricepe zborulSufletului meu, ce str`ns-a}ntr-o lacrim[ tot dorulDe-a fi iar[=i l`ng[ d`nsa,

+i de ce iert, ]n t[cere,Anul stins care m[-ndreapt[+i spre noaptea ce m[ cere,+i spre mama ce a=teapt[...


Artist

S-a arat, s-a str`ns porumbul, vi\a nu mai are struguri,+i c`mpia parc[ este o s[rac[ dezbr[cat[;Rarii vi=ini din gr[din[ au de furc[ p`n’la muguri,+i ]n locul bl`ndei toamne, iarna din\ii =i-i arat[.

Cu picioarele ]n umbra ce-mprejurul lui se-ntinde,Dar cu fruntea ]n lumina soarelui ce piere-n z[ri,Un scaiete-nalt =i m`ndru, orizontul ]l cuprinde}ntrup`nd melancolia risipit[ pe c[r[ri.

P`n[-n fundul vag al z[rii se lunge=te umbra mut[,+i ]n jalea ce-nf[=oar[ cerul sur =i c`mpul gol,V[z`nd soarele c[-n clipa cea din urm[ ]l salut[,Nu =tiu pentru ce scaietul mi-ap[ru ca un simbol.

Nocturn[

Pe suli\ele ascu\ite-a galbenelor trestii plou[Un tremur vag de lun[ nou[,

Iar nuferii, c`nd raza-i bate,Par, ]n acea singur[tateCe frica-ncepe s-o propage,

C[-s ni=te mici arhipelage!

Pe lacu-n umbr[ se de=ir[ dantela lung[-a unei moarte...E ca o cea\[ ce s-a=terne pe cuta undelor u=or,


O stea ce pic[ face-o dung[ =i-argintul ei c[zut departeAprinde-o stranie lucire ]n p[rul umbrelor ce zbor.

Parc[ b[t[i de aripi albe t[cerea nop\ii o fr[m`nt[,E ca o muzic[ ce-adoarme departe moartea unor crini,Or, tu, Ofelie-necat[, ]n pacea undelor suspini,+i v`ntul care pl`nge-n s[lcii e poate glasul t[u ce c`nt[.

Atunci, din trestii, parc[ =oapteSe ]n[l\ar[-n miez de noapte.— Nebun, zadarnic te-nfioriDe v`nt, de umbre =i de flori,+i vrei pe alte c[i s-apuci;

Ce-auzi, ce vezi nu sunt n[luci;Nu-i glasul v`ntului ce-ascul\iDe=i sunt moart[ de ani mul\i,Dantela care-o vezi pe ap[Este lin\oliul ce-mi scap[,Iar sub a apelor oglind[Vezi p[rul meu de alge lungi?S[ te fere=ti s[ nu te prind[C[-n veci la mal nu mai ajungi.

}n fundul lacului, sub undePalatul moartei se ascunde,Iar c`nd e cerul f[r[ stele,De vezi spre lac un zbor de iele+i-auzi, t`rziu, ]n miez de noapteCum se ]nal\[ tainici =oapte,


+i-auzi din ap[ cum te cheam[Cu glasuri bl`nde, ca de mam[,Tu fugi =i n-asculta la ele:Sunt clopotele de aram[Ce sun[-n lac ]n orice noapte;A=a de-ncet =i de departe,Dar ele sun[-a=a de-ncet,Ca din apuse ve=niciiC[, de le-auzi sun`nd, s[ =tiiC[ nu-i semn bun, — e semn de moarte!

D-atunci ]n lacuri pe c`nd luna t`rziu ]=i tremur[ v[paia,Sus, pe clopotni\[, departe, cobind s-aude cucuvaia.Parepa, 1902

La curtea cu jura\i

}n fiecare dintre noi,}n cel mai bun =i mai senin,Ca drojdia ]n orice vinE un amestec de noroi!

C`nd vasul =ade neclintitE vinul clar =i-l bei voios,Uit`nd c[ drojdia st[ jos.La fel e omul fericit.


Dar c`\i nenoroci\i nu cadF[r’de voin\a lor ]n crime;Sp[im`nt[toarele victimeA c[ror via\[ e un iad!

Ei sunt ca vinul turburat;E via\a lor cea zbuciumat[,E drojdia ]nt[r`tat[Care te-mpinge la p[cat.Piatra-N., 1904

Poema ochilor

Sunt ochi ad`nci ca un p[catCe-ascund sub gene de-ntunericUn vis, ]n negrul lor misteric,De-a pururi alb =i nep[tat.

Sunt ochi cu ape de smarald,Verzi, limpezi, reci ca valul m[rii,+i poate-n ei un suflet cald+i-neac[ tainele-ntrist[rii.

Sunt ochi de palid[ virgin[,Parc[ m[ri\i de suferin\i,Ce-arunc[ umbr[ peste min\i,Din m`ng`ioas[ lor lumin[.


Sunt ochi ]n care amintireaIubirii ce i-a chinuit}n globul lor cel m[rginitA sc[p[rat nem[rginirea.

Dar dintre to\i, de mi-a= alege,lubirea-ntr-]n=ii s[-mi r[sfr`ng,Liman al zilelor pribege —A= cere ochii care pl`ng.

SonetCar dans l’infini je veux vivre...Sans qu’on me le puisse ravirCe rêve que je veux poursuivre.Et vais, imortellement ivrePouvoir — sans jamais m’assouvirBaiser tes lourds cheveux de cuivre.

L. G.

Ai cizelat ]n versuri magistraleT[iate parc[-n prismele luminii,Ca =i un nou Benvenuto CelliniProfilul grec al blondei ideale.

|i-ai rupt din suflet rozele =i crinii,Ca s[ presari sub pa=ii ei petale,+i n-ai p[strat, poete, frun\ii taleDec`t paloarea visului =i spinii!


Urmeaz[-\i visul tainic ]nainte!Ce-\i pas[ dac[ farmecu-i te minteC`nd inima-\i sub vraja lui tresalt[?

S[ moar[ chiar, el moarte nu mai are,C[ci l-a ]nchis cu-a versului t[u dalt[}n ritmul larg al strofei lapidare!

Paris1

Ora= de lumin[ =i umbr[, abis!Cetate de lacrimi, de r`s =i durere,Vast Babel de aur, noroi =i pl[cere,

Paris!

T`rg aprig ]n care virtu\ii-i e scrisGenunchii s[-=i plece sl[vitului aur,Regin[ ce-mparte cununa de laur,

Paris!

Bal ve=nic destinul s[ fii \i-a prezis+i luxu-\i at`\ia s[raci s[ hr[neasc[,}n ochi numai z`mbet, dar lacrimi sub masc[,

Paris!

1 Cu prilejul inunda\iilor din 1910 (n. a.)


Vast c`mp de b[taie, circ pururi deschis,}n care artistul d[ lupt[ enorm[S[-mbrace ideea ]n splendid[ form[...

Paris!

Palat al femeii, modern paradis}n care iubirea d[ aripi speran\ei,Far magic al lumii =i suflet al Fran\ei,

Paris!

Dedal unde ochiul viseaz[ deschis,Calvar pentru geniu, dar =i Pantheon,Voltaire, Victor Hugo, Balzac, Napoleon,

Paris!

Izvor ce nu seac[ de g`nduri =i vis,R`u ve=nic ce-=i poart[ lumina prin lume,+i-nva\[ dreptatea prin c`ntec =i glume,

Paris!

Vestal[ impur[! =trengar bun de-nchis!Altar ce-ncunun[ orgia =i arta!Tu, Memphis =i Roma, Gomora =i Sparta,

Paris!

C`nd lumea ]ntreag[ spre tine-a trimisAl inimii aur =i smirna sim\irii,|i-aduc, ca =i magul, t[m`ia iubirii,

Paris!1910


Ultima verba

Sub noaptea f[r[ stele, ce trist =i-nal\[ glasulAcel care fusese Isus... Veni\i, veni\i!To\i mor\ii din morminte scula\i-v[, e ceasul!Vin taina s-o dezv[lui — din moarte v[ trezi\i!

+i-atunci, din toat[ lumea, mul\imile-adormite,Sutimi =i milioane de mor\i se de=teptau;Pe c`nd de sub lin\oliu enormele-i orbite,O tragic[ durere afar[ sc[p[rau...

+i el, mai trist ca-n noaptea c`nd se ruga pe munte,Sub umbra tremurat[ a verzilor m[slini,C`nd se ro=ise alba-i sudoare de pe frunte,Mai trist ca pe calvarul ]ns`ngerat de spini, —

Le zise: „Biat[ turm[ ]n noapte r[t[cit[,Eu v-am min\it odat[ c`nd v[ spuneam c[ susV-a=teapt[ dup[ moarte o via\[ fericit[,C[ci Tat[l nostru nu e, =i serafimii nu-s!

Eu vin din dep[rtarea neantului — cea sumbr[,De unde larma lumii se pierde-n infinit,+i viu ca s[ adaug o pagin[ de umbr[La cartea de lumin[ ce-n vis am pl[smuit.

S[ n-a=tepta\i zadarnic fanfara-nvietoare,C[ci cerul plin de ]ngeri e-o p`nz[ de tablou...Eu r[t[cesc de veacuri prin golul f[r[ soare,+i chem — =i-a mea chemare e-n veci f[r[ ecou!“


Dar mor\ii ]n[l\ar[ obrajii lor de cear[,Spre sf`nta lui fantom[ ce-at`t au adorat,+i lacrimi de iubire pic`ndu-le, strigar[:„Isuse bl`nd, st[p`ne, fii binecuv`ntat!“

A=a-i c`ntau ]n noapte virginile-n uimire;+optea =i Magdalena: „Fii binecuv`ntat!C[ci moartea ne-a fost dulce ]n visul de iubirePe care a ta vorb[ ]n noi l-a sem[nat!“

Martirii chiar ]n circuri z`mbeau cu nep[sare,Sub gura s`ngerat[ a leilor fl[m`nzi,+i moartea fioroas[ li se p[rea sc[pareC`nd se g`ndeau la glasul =i ochii lui cei bl`nzi.

+i to\i ]ngenunchear[: apostolul =i magul,+i regele =i sclavul, — cel bun ca =i cel r[u,+i to\i strigau: „O, Doamne!“ pe c`nd sporea =iragul,„M[rire \ie, ve=nic sl[vim numele t[u!

Prin cerul gol trec albe divinele-\i himere,+i crucea ta e farul ]n haosul perfid.M[rire \ie! pentru sublima m`ng`iere,C-ai fulgerat n[dejdea ]n ochii ce se-nchid!

+i dac[ azi vro lume, ]n negurile mute,Lipsit[ de credin\[ spre moarte se ]nclin[,Arunc[-\i de pe frunte lin\oliul, =i du-teS[-i por\i spre m`ntuire minciuna ta divin[!“Sinaia. 9 septembrie 1910


Ad`ncuri

Ce lini=tit sur`de laculSub caldul razelor de soare,C`nd ceru-albastru se r[sfr`nge}n unda lui sc`nteietoare.

+i-n fundul lui, noroiul negruAscunde lupte ]nd`rjite.Sunt mii de vie\i ce se fr[m`nt[Sub clarul apei adormite.

+i noi z`mbim cu-n=el[toareaSenin[tate-a unor unde.Ce calmi p[rem! Dar c`te patimiAd`ncul inimii n-ascunde!

Ocult[

Adun[ un tragic m[nunchiDin toate durerile tale+i-n noapte, pe munte, -n genunchi,Cu florile mistice-n m`n[,Sub cerul de lun[ =i jaleCuvinte de rug[ ]ng`n[!

„Eu, Doamne, at`ta ]\i cer:O raz[ din nalta-\i dreptate.“


+i c`nd al t[u glas va str[bateAl nop\ii mister,De sim\i ]nc[-n tine un restDin sf`nta, dar moarta credin\[,Un zeu o s[ prind[ fiin\[

Din al t[u gest!Paris, 1905

Poetul

Fecioare dulci, e ]n zadar!Privirea voastr[ fermecat[+i ale voastre jur[minte,Oric`t de calde =i de sfinte,Nu pot din drum s[ m[ abat[C[ci e croit — mai dinainte,A=a spinos =i solitar...Un glas ]mi strig[:

Mergi! Nebun!

Puterii sfinte m[ supun,+i fug, =i fug ]n largul z[rii,+i fug ]n voia ]nt`mpl[riiP-aripa larg[-a fanteziei,C[l[uzit d-un singur dor:Sunt jidovul r[t[citor

Al poeziei!


Legile eterne

Isus dormea. Pe valuri urla o vijelie+i-apostolii v[z`ndu-l dormind nep[s[tor,Priveau cu ]nfiorare c`nd cerul ]n m`nie,C`nd apa, zbuciumat[ ca sufletele lor.

Lope\ile sc[par[ din m`inile-obosite+i barca f[r[ c`rm[, prin haos lunec`nd,Pe chipurile pale de groaz[ chinuiteC[dea lumina stins[ a ultimului g`nd.

Isus dormea. +i spaima c`t apa de ad`nc[}i pref[cuse ]n biete n[luci de \intirim,+i ]nd`rji\i pe somnu-i ce nu zburase ]nc[,Apostolii strigar[: „St[p`ne, -o s[ pierim!“

Dar El deschise ochii. Privirea de lumin[Asupr[-le o clip[ seninu-=i rev[rsa.+i dulcea ei bl`nde\e pe valuri c`nd se-nclin[,Ce pace peste inimi =i ape se l[sa!...

+i noi, munci\i de groaza at`tor nen\elesuri,Ne r[t[cim pe marea g`ndirilor ad`nci,Lupt[m cu vijelia eternelor eresuri,B[rci searbede, izbite de maluri =i de st`nci.

Aici orbi\i d-un fulger, aici prin ]ntuneric,Ne zbatem spre o \int[ ce-n vis o-ntrez[rim.


Ani lungi ne minte umbra amorului himeric+i-n veci ne chinuie=te durerea c[ murim.

E calm doar ]n\eleptul. Doar El din norul ce\iiPrivirea lini=tit[ pe valuri =i-o a=terne,+tiind c[ peste oameni, pe g`nd, pe clipa vie\iiSe las[ pacea larg[ a legilor eterne.

Se roag[ cartea...

Arunca\i-mi o privire-ndur[toare!Biet volum, uitat de vreme =i de lume,F[r[ scoar\e, f[r[ titlu, f[r[ nume...Sunt ruina unui secol care moare.

Poate sunt o carte dulce =i intim[,Unde jalea unui suflet se r[sfr`nge,Poezia dureroas[ care pl`ngeO iubire nen\eleas[ =i sublim[?

Am fost scris[-n ceasuri albe de veghere,}n genunchi l`ng[ morm`ntul unei mame;Poate sunt dezl[n\uirea unei dramePrins[-n ritmul unui c`ntec de durere?

Cine =tie c`te lacrimi de fecioar[N-au sorbit aceste pagini alt[dat[...C`te inimi n-a f[cut oare s[ bat[Versul meu ce pl`nge trist ca o vioar[?


Arunca\i-mi o privire-ndur[toare,Cel pu\in de-nduio=are la g`ndireaC[ ]n mine ]ngropatu-=i-a sim\ireaO fiin\[, o n[luc[ trec[toare!

Ultima simfonie

Ni=te c`ntece-n surdin[ — =ir de note-abia =optite,Voci d-argint =i voci de aur de copii =i de fecioare,Vagi acorduri r[t[cite dintr-o muzic[ ce moare,+i ecoul prinde-n treac[t note-n zare risipite.

Dureroasa f`=iere-a unor frunze ve=tejite,Tremurarea unor coarde mistice =i pl`ng[toare,Peste care un maestru plimb[ degete u=oare,Evoc`nd melancolia unei patimi n[bu=ite.

Larma surd[ =i blajin[ a z[pezii ce s-a=ternePun`nd albu-ndolierii peste negru-ngrop[ciunii,Voci de org[, reci =i grave cum sunt nop\ile eterne.

La morm`ntul meu aceast[ orchestrare v[ implor:F[r[ lacrimi, f[r[ vorbe =i ]n ritmul rug[ciunii,}n t[cere =i ]n noapte, s[ cobor, s[ cobor!


Pe un album...Domni=oarei X

G`ndesc =i m`na mea ezit[S[-mbrace-n slove de cerneal[Sim\irea cald[ ce palpit[Ca ni=te fire de beteal[!

Mi-e fric[. Pagina e alb[Ca =i un suflet de fecioar[:Sub farmecul acestei spaimeCe fericire m[-nfioar[!

Tot astfel, c`nd o roz[-=i nal\[Spre cer parfume ne=tiute,Rote=te fluturele-n preajm[-i+i nu-ndr[zne=te s-o s[rute.

Veni-vor mul\i s[ spuie-n versuri:C[ te iubesc — =i cum =i c`t!Vor scrie-o mai frumos ca mine —Dar nu te vor iubi at`t!

Moartea„Condi\ia esen\ial[ a vie\ii e forma“

P a s t e u r

Moartea, crinul ce se-nal\[Pe morminte-abia s[pate...


Stea ce r`de matinal[B[tr`ne\ii-mpov[rate.

Poarta cerului =i-a p[cii...Drum ce-n taina-i o s[ poarte,Spre c`mpiile veciei,Umbra sufletelor moarte.

Babel sumbru ce atrageToate neamurile-ntr-]nsul,+i pe to\i ce-i ]nsp[im`nt[Remu=c[rile sau pl`nsul.

Lac de umbr[ =i uitare,Coas[ rece-a tinere\ii,Mare-n care se revars[Toate r`urile vie\ii!

Ia aceast[ carne, moarte!Lacrimi, visuri =i argil[,+i pref[-o ]n \[r`n[F[r[ form[, dar fertil[.

Pierde-o-n totul t[u himeric!+i sub tremurul de astreDin nimicu-i f[ s[ creasc[Visul florilor albastre.


Roman\e =i cantilene

FarnienteMie ]nsumi

Nu sunt nici r[u, nu sunt nici bl`nd,Nu m-am t`r`t, n-am pizmuit,Am fost =i sunt un biet smintitCare viseaz[ chiar merg`nd.

Eu niciodat[ n-am muncit.Noaptea nu dorm =i ziua casc,Poate-a= fi vrut s[ nu m[ nasc,Dar nu m[ pl`ng c[ n-am murit.

+i nu =tiu dac-am suferit;N-am fost s[rac, n-am fost bogat;Am =i iubit, am =i uitat,Am =i uitat, am =i iubit.

C`ntec

De ce ]n seara asta clar[,Ce lin se culc[ peste v[i,Mai cat o alt[ prim[var[

}n ochii t[i?


Prive=te: cerul cu p[m`ntulParc[-s lega\i c-un br`u de s`nge,+i printre brazi, c`nd trece v`ntul,

Pl`nge!

Deschide-\i inima de floareC`nd m`ng`ierile-i te-ajung,+i fericirii trec[toare

Z`mbe=te lung!

Amurgu-n p[rul t[u arunc[Parc[-nadins umbr[ mai mult[.Ce doin[ stins[ moare-n lunc[:

Ascult[!

A= vrea, cum luna se ridic[,De m-ai iubi ]n adev[r,S[-\i prind stelu\a care pic[

}n p[r!

Sunt l`ng[ tine

Sunt l`ng[ tine, te iubesc+i v[d cum altul te s[rut[,+i-n loc s[ \ip eu v[ z`mbescC-o bucurie pref[cut[...


Ca =i c[mila sunt, ce poart[,Prin largi pustiuri africane,Apa ]ntregii caravane:+i ea de sete pic[ moart[.

Eu sunt un haos

Eu sunt un haos de-ntuneric,Un biet smintit f[r[ noroc.Tu c`nt[, glasul t[u ]n noapteE ca o jerbie de foc!

Frumoaso, via\a mea amar[E lan\ de chinuri =i pl`nsori,Tu r`zi, ]n trista mea sahar[Din r`sul t[u vor cre=te flori!

Pe c`nd ]n inima mea ars[Durerea-nfige din\i de =arpe,Bl`nde\ea ochilor t[i vars[Melancolia unei harpe!

+i e destul ca rochia-\i alb[}ntr-o alee s[ tresar[,Ca-n sufletu-mi de iarn[ receS[ creasc[ flori de prim[var[!


C`ntec de prim[var[

Vis`nd la ochii dulci ai dragii mele,Am aruncat, spre casa ei trec`nd,}ntr-un m[nunchi, albastre viorele+i dorul meu turbur[tor de g`nd.

Un stol de r`ndunici g[l[gioaseL-au prins din zbor =i-acum, ]n adev[r,}\i bat ]n geamuri, vesele, s[-\i laseAmoru-n g`nd =i florile ]n p[r!

LiedPentru mìnile palide

O, dulce, dulce m`n[ fin[,+i care niciodat[Nu vei l[sa a ta lumin[Pe fruntea mea nem`ngìat[!

O, mìni al c[ror ve=nic gestDe mil[ =i iertare,Atrage buzele-ntr-un g`ndSenin de adorare!

Mìni tinere ce au ]n tonulStr[v[z[tor de cear[ matCeva din mistica paloareA unui zeu crucific[t.


O, mìni a c[ror frumuse\eAm adorat-o ]n extaz,Sim\ind un val de tinere\eC[ mi se urc[ ]n obraz,

Spre voi ]nal\ o rug[ciune:O, albe mìni nevinovate!C[de\i pe inima-mi odat[,Ca s[-nceteze d-a mai bate!

T`rziu, c`nd vei dormi...

T`rziu, c`nd vei dormi sub trandafirulDin cimitirulUnde te vor duce,Ca s[ r[mì, un nume pe o cruce,S-o ve=teji ]n ochii t[i safirulCe-\i lumina privirea nen\eleas[,Iubita mea mireas[!Eu voi fi mort cu mult mai ]nainte.+i m[-nfior, g`ndind c[ n-o s[ fieM[car un g`nd, un g`nd ]n lumea vie,S[ spuie iar, cu-a florilor cuvinteDin poezii, divina-\i frumuse\e,C[ci vai, uitarea neagr[ o s[-nghe\e,C`nd voi dormi ]n tristul meu sicriu,Chiar amintirea strofelor ce-\i scriu!


Frica poetului

Te iubesc ad`nc, copil[, =i de mult —Dar niciodat[N-am l[sat un gest s[ spun[Dulcea tain[ ce m[-mbat[.

T`n[r[, copil aproape,E mai bine s[ nu =tiiCe dureri nenchipuiteArd iubirile t`rzii.

Noaptea ]ns[, c`nd voin\a+i g`ndirea aiureaz[,}n odaia mea te-aduceVisul meu =i te-ntrupeaz[.

Simt cum vii =i cum te-apropii,Tremuri toat[ =i te-apleci;}n privirea mea tot g`ndul+i destinul s[-\i ]neci.

Apoi mijlocul sub\ire|i-l ml[dii ca-ntr-o gavot[,+i nu =tiu pe pian sau buzeR[t[ce=te-nt`ia not[...

De c`nd visurile asteaCu be\ia lor m[-nving,


Fug de tine, m`na alb[Chiar m[ tem s[ \i-o ating.

+i mi-e fric[ deodat[,}n privirea ta cuminteS[ nu v[d, cuprins de groaz[,C[ =i tu \i-aduci aminte.

Visez o iubire

Visez o iubire str[in[De orice pornire vulgar[,A=tept fermecat s[-mi r[sar[Etern adorata virgin[,Frumoas[ ca noaptea de var[,Ca noaptea de var[ senin[.

O v[d dezlipindu-se sf`nt[Din zarea ce-n alb o-nf[=oar[,O simt cum spre mine, u=oar[,Se-ndreapt[ sub vraja ce c`nt[}n ochii ad`nci de fecioar[!

Ea nu =tie nici cine este,De lume nimica nu =tie,+i, -mpins[ de-o dulce magie,Se rupe din larga vecieS[-mi fac[ din via\[ poveste!


Mai bine dormeai nentrupat[N[luca vis[rilor mele,Mai bine visai printre steleDe doru-mi etern c[utat[,C[ci lumea e haos de rele...Mai bine dormeai nentrupat[.1893

Tinere\ea mea

Tinere\ea mea acumParc[ este o ruin[,Ab[tut[ de la drumPe o creast[ de colin[.

Sub ferestre nu mai c`nt[R`ndunicile zglobii...Prin gr[din[ se fr[m`nt[V`ntul serii-n b[l[rii.

+i c`nd \ip[ cucuvaiaMi se pare, tremur`nd,C[ e glasul tinere\iiVe=tejite prea cur`nd!1894


Roman\[

Iubirea mea nu-i zvon de =oapte,Nici mandolin[ pe sub geamuri,E v`nt s[lbatic, v`nt de noapte,Ce smulge flori =i fr`nge ramuri.

De-\i place urletul furtunii+i balul m[rii-nfuriate,Cu fric[ pleac[-te spre iadul}n care dorul meu se zbate.

Dar dac[-n inima ta plin[Nu-ncap sim\irile eterne,Atunci ]nfund[-\i capu-n perne+i-adormi ]n c`nt de mandolin[!

De c`nd te-ai dus

De c`nd te-ai dus,Eu parc[ sunt un cuib pustiu,Sau mortul rece ]n sicriu

Pus.

Sau un izvorUitat sub ramuri despuiate,}n care frunzele picate

Mor!


De c`nd te-ai dus,Eu sunt un leag[n ]ntristat,Din care pruncul a zburat

... Sus!

Curtezanei„Innominata“

Nu s[rut[rile perfide...D[-mi ochi-\i — sumbru labirint —}n care patima deschideNeantul viselor ce mint.

D[-mi ochii t[i, ad`nci ca marea,Peste-al lor haos s[ m-aplec,S[ sorb dintr-]n=ii nep[sarea+i amintirile s[-nec.

A mea privire c`nd str[bateAd`ncul lor m[ ]nfior;Oh! c`te suflete-necateNu r[t[cesc ]n apa lor!

Te-am visat, o, madon[...

Te-am visat, o, madon[ cuminte,C`nt`nd ]n balconul ducalO arie f[r[ cuvinte,Sub cerul senin de opal.


+i c`ntecul t[u f[r[ sensAvea o armonie divin[,Madon[ cu ochi de lumin[Ca =i un tablou de Rubens!

Erai castelana sl[vit[Ce-a=teapt[ pe so\ul ei brav;Eu, tot trubadur =i tot sclav,Tot inim[ nenorocit[...

Te-am visat, o, madon[ cuminte,C`nt`nd ]n balconul ducalO arie f[r[ cuvinte,Sub cerul senin de opal!

Din Heine

Din lacrimile mele nascGr[dini ]ntregi de albe flori,Pe c`nd suspinele-mi se schimb[}n c`ntec de privighetori.

+i tu, de m-ai iubi, dr[gu\[,Gr[dina-ntreag[-ar fi a ta,+i ve=nic numai sub fereastr[-\iPrivighetorile-ar c`nta.


Cantilen[

Iubita mea e moart[+i-n p[r c-un trandafir,}ncet, ]ncet, o poart[,Un dric spre cimitir.

Ea doarme alb[, alb[Ca florile de crin,Purt`nd la g`t — sub salb[ —O cruce de rubin.

Ad`nc morm`nt ]i sap[Gropar, pentru sicriu,Ca doi ]n el s[-ncap[:O moart[ =i un viu.

Lied

A= vrea s[ scriu,Ca Heinric Heine,Un lied;

}n care pentru veci s[-nchid,Ca-ntr-un sicriu,A mele taine —

Cum a f[cut poetul Heinric Heine.

S[ nu fie cuvinte-n el+i nici versific[ri savante,


Doar lacrime ce s-au schimbat}n diamante.

Dar nu jelire de mi=elCe pl`nge ca s[-\i fac[ mil[ —De mila lumii mi-este sil[.

}mi place lacrima t[cut[Ce-ngroap[-n ea durerea mut[,+i care-ascunde-ntr-]nsa tainePrecum un lied de Heinric Heine!

Floarea mistic[

V[ ]ntoarce\i de la c`mp =i de la munteCu flori albastre-n ochi =i flori pe frunte,+i r`de\i fericite =i c`nta\i,C`nta\i, c`nta\i ]ntruna =i juca\i.

Iar eu ca =i un cer=etor ]ncremenit,De-a lungul drumului cel lung =i pr[fuit,Cu glas m`hnit, un c`ntec rug[tor}ng`n mereu, =i-o floare v[ implor.

O floare e prinosul ce v[ cer!V[ cer numai o floare, v[-ndura\i,+i din m[nunchiul vostru arunca\iO floare c`nt[re\ului stingher!


Pe s`ni la voi, o floare nu tr[ie=teDec`t o zi, un ceas =i ve=teje=te.Pe c`nd la mine floarea voastr[ rar[Din iarna mea va face prim[var[!

Pentru ochii t[i...

Pentru ochii t[i cei dulciO s[ scriu ni=te pove=ti.Numai tu s[ le cite=tiC`nd mergi seara s[ te culci.

Ritmul lor s[ fie lin,Dr[g[la=, adormitor,Ca o =oapt[ de amorCe se pierde-ntr-un suspin.

Frumoasa mea...

Frumoasa mea, cu ochii verziCa dou[ mistice smaralde,Te duci spre alte \[ri mai caldeMelancolia s[ \i-o pierzi.

Dar dac[ vrei s[ m[ dezmierzi,Mai f[ o dat[ s[ m[ scaldePriviri din ochii t[i cei verziCa dou[ mistice smaralde.


Strofe

Un steag, iubito, am z[rit,Un steag de gloan\e ciuruit,+i petele-i de s`nge-n soareSe r[sf[\au triumf[toare.

Ca steagul [sta zdren\uit,De dor mi-e sufletul r[nit;Dar el ]n soare nu-=i arat[Ce larg[-i rana s`ngerat[,Ci-n umbr[, singur, ]n t[cere,A=teapt[, sufer[ =i piere.1906

Un c`ntec, numai unul...

Un c`ntec, numai unul ]nc[,+i-n urm[, inim[, t[cere;A= vrea s-ascult a mea durereCum pl`nge-n taina ei ad`nc[.

Un c`ntec, numai unul ]nc[,Dar bl`nd ca =i o m`ng`iere,C[ poate va avea putereS[-nmoaie inima-i de st`nc[.


C`ntecul MaleneiCelei care toarce la geamuri

}n zori de zi am fost izvorulCel =optitor prin viorele;+i mi-era unda mai albastr[Ca cerul plin de r`ndunele!

Dar la amiazi a vrut iubireaSpre mine farmecul s[-=i poarte,+i-acum mi-e apa turburat[+i toate florile sunt moarte!

Iar dac[ tu te ui\i prin ramuriDesear[ c`nd sf`r=e=ti de tors+i vezi o lacrim[ pe geamuri,Sunt eu, ce poate m-am ]ntors!

EpitalamUnei perechi fericite

V-a=teapt[ barca-mpodobit[De flori muiate-n pl`ns de rou[,Tu =i mireasa ta iubit[Porni\i voio=i spre-o lume nou[!

S[ n-ave\i fric[-n largul m[rii;Ca s[ ]nvinge\i valul vie\ii,


Ave\i virtutea tinere\ii+i m`ng`ierea s[rut[rii!

Tu e=ti frumoas[, el cuminte,R`vnesc la fericirea voastr[;Dar iat[ marea e albastr[+i p`nza-ntins[. }nainte!

Spre \inta vie\ii-mbr[\i=a\i,Zbura\i pe aripa iubirii,A= vrea, ]n \ara fericirii,S[ ancora\i!

Lied

Aide\i, c`ntece de toamn[,Flori de vis =i vreme rea,Aide\i, dulcea voastr[ doamn[S[ v-asculte nu mai vrea.

E copil, vrea s[ petreac[+i r`z`nd s[ fure min\i,Vou[ glasul vi-l ]neac[Pl`nsul mutei suferin\i.

Aide\i =i c`nd pacea seriiDe ur`t v[ \ine-n mers,Voi s[ nu cer=i\i dureriiM`ng`ierea vreunui vers!


Poate-n seara fumurie,Str`ns[-n =oldurile rochii,C[tre voi s[-=i plece ochiiAr=i d-o lacrim[ t`rzie.

Dar atunci voi fi departe;+i-n pustiul nep[s[riiVoi opune-n van uit[riiAmintirile de=arte.

+i t`rziu, poate-ntr-o carte,Voi ]nchide-n ritmuri vagiVisul ochilor ei dragi+i iubirea-mi f[r[ parte!


Serenad[

Ca s[-\i c`nt dintr-o chitar[Sub fereastr[ \i-am venit.Era var[!Liliacul ]nflorit+i cu rozele seme\eRisipeau printre aleiUn fior de tinere\e.Iar ]n p[rul t[u cel blondCaldul soare vagabond,Raza vr`nd s[-=i poleiasc[,S-a-ncurcat ]n adev[r,+i-n zadar vrea s[ ghiceasc[}n al buclelor tezaur,Care-i raza lui de aur,Care-i firul t[u de p[r!

Viu =i ast[zi, din chitar[S[-\i mai c`nt ca ast[-var[

Serenade,}ns[, vai, g[sesc ]n poart[

Frunza moart[!Toamna cade!

Serenade =i madrigaleDomni=oarei Lily Istrati


Ploaia cerne; cea\a deas[Trist[, umed[ se las[,Pe c[rare e noroi,+i sub zarea cenu=ieToamna rochia =i-o sf`=ie

-N pomii goi!Sub balcon c`nd se ridic[Glasul meu p[truns de fric[,De la geamul t[u, iubit[,Pic[-o floare ve=tejit[.Atunci inima-mi se fr`nge+i-un ecou departe pl`nge!

+i-n zadar m[ lupt ]n v`ntS[ dau coardelor cuv`nt,Din chitara mea m`hnit[Nota zboar[, r[t[ce=te+i de geamuri se izbe=teCa o pas[re r[nit[!

Cum neaua-ncepe s[ s-a=tearn[Mi-e frig ]n suflet, nu =tiu ce-am,Zadarnic te mai cat la geam,

Azi e iarn[!S-a-ntunecat a toamnei cea\[,Pe strune m`inile-mi ]nghea\[,N-o s[ m[ vezi de azi-nainteCu flori ]n p[r =i ]n cuvinte,C[ci, vai, balconul \i-e-nfloritCu reci podoabe de z[pad[,


+i-n noaptea care st[ s[ cad[Tu ai uitat c[ m-ai iubit;+i neaua-ncepe s[ s-a=tearn[,}nt`i mai rar, =i-apoi mereu,Ca pe balcon =i-n p[rul meu...Pl`ngi, suflete!... E iarn[!

Anului nouDlui C. C. Arion

}n ciocnet de cupe =i-n =oapte,Ce vesel r[sun[-n urechi,Degrab[ intra-vei ]n noapte,}n ciocnet de cupe =i-n =oapte,

O, anule vechi!

+i moartea cu neagra-i arip[Te-o lua, s[ te-n=ire la r`nd;O clip[, mai ai doar o clip[,+i moartea cu neagra-i arip[

Va bate cur`nd!

Tovar[=ul t[u o s[-nvie}ndat[ al clipei ecou,La via\[ chem`nd o vecie...+i anul cel vechi o s[-nvie

}n anul cel nou!


+i-acelea=i n[dejdi ne-mpliniteDin umbr[ p`ndi-vor la fel,Cu patimi, chem[ri =i ispite,+i acelea=i n[d[jdi ne-mplinite

Veni-vor cu el.

Vor cre=te din nou trandafirii,Al\i nuferi pe lac vom z[ri,Spre lauda ve=nic-a firiiVor cre=te din nou trandafirii

+i iar vor muri!

+i inima noastr[ s[rman[,Hr[nit[ cu chin =i amar,+i-ntreag[ un \ip[t =i-o ran[,O, inima noastr[ s[rman[

Va bate mai rar!

Dar tot vom r`vni cu durere,O via\[ mai lung[, chiar rea,+i-n rug[ fierbinte-o vom cere,Dar tot vom r`vni cu durere

Ca anul s[ stea.

+i treac[ to\i anii — ce-mi pas[?}n azi tot pe ieri ]l g[se=ti,Nu frica de moarte m-apas[,+i treac[ to\i anii — ce-mi pas[,

C`nd tu m[ iube=ti?1905, R. — S[rat


Necunoscutei

Blond[, palid[, ]nalt[,C`nd trecu pe l`ng[ mine, ml[dioas[,— Statuie abia ie=it[ de sub dalt[ —Avea-n ochi privirea cald[, voluptoas[,+i visa ni=te imagini dep[rtate...Scene dulci din vremi de mult ]nmorm`ntate,Iar cu degetele albe =i sub\iriScutura dintr-un buchet de trandafiriO risip[ de petale parfumate,Ce, plutind ]n juru-i albe =i u=oare,P[reau fluturi ce se \in dup[ o floare!

Urm[ream prin cugetare al ei vis,C`nd privirea-i, de lumin[ r[t[cit[,M[-nveli cu-o m`ng`iere infinit[.Ceru-albastru cu seninu-i dep[rtatParc[ tot ]n al meu suflet a intrat,C`nd din ochii ei ad`nci, de peruzea,Dou[ raze sc[p[rar[-n noaptea mea.

... Ani trecur[; toamne lungi =i ierne grele.Peste frunte-mi perii albi au ]nflorit,+i, spre z[rile pierdute, r`nduneleS-au tot dus =i s-au ]ntors din pribegit.

Prim[vara, liliacul =i sulfinaA=teptar[, ]n gr[din[ =i pe lunci,S[ mai scapere asupr[-le lumina


Din privirile Necunoscutei de atunci...Dar, de c`nd c[rarea serii a-nghi\it-o+i amurgu-n p[ru-i galben a apus,C[ e moart[ pentru mine am sim\it-o,+i-o pl`ng =i c-a venit =i c[ s-a dus.

Nu =tiu azi ]n care parte e=ti de lume,Dac[ r`zi ]n fericiri ori dac[ gemi;N-ai =tiut =i nu vei =ti de al meu nume,+i din umbra-i amintirea mea n-o chemi...Dar de r`zi ori dac[ pl`ngi ]n bra\ele iubirii,Sau de zaci de to\i uitat[-ntr-un sicriu,Iart[-m[, Necunoscuto, dac[ viuS[ culeg dup-a ta urm[ trandafirii.

Flori risipiteDlui Ion Bianu

Plin de focul tinere\iiA pornit-o c[l[torul,}n seninul dimine\ii,S[-=i g[seasc[-n largul vie\ii

Viitorul!

Inima-i era curat[,Fa\a fraged[ =i plin[,+i spre zarea dep[rtat[S-a-ndrumat cu ochi ce-noat[

}n lumin[!


Mama-i dase, ca o z`n[,Un buchet de flori de var[,+i cu florile ]n m`n[S-a tot dus pe drumuri p`n[

C[tre sear[!

De-nt`lnea ]n cale fetePalide sau z`mbitoare,Iubitoare sau =irete,Le prindea la toate-n plete

C`te-o floare.

}i spusese la plecareBiata-i mam[ ce pl`ngea:Drumu-i lung =i via\a-i mare,Din buchet la ori=icare

S[ nu dea!

Dar, pe drum, el dase sfatul+i dojana ei uit[rei+i-mp[r\ea mereu b[iatulFlori =i flori pe s[rutatul

Fiec[rei!

+i, cum seara se l[sase,R[s[rind v[zu din cea\aCe-asfin\itu-ns`ngerase,Pe iubita ce-o visase

Toat[ via\a!


+i buchetul, c[l[torul,Scuturat c`nd i-l aduse,}n amurgul ce c[zuse,Pricepu risipitorul

Ce pierduse!1904 Piatra-N.

Ve=nicei iubiteDlui Alex. Bellu

De c`te ori m[-nal\ cu g`ndulPe scara timpului apus,De c`te ori m-afund ]n noapteaFiin\ei mele nen\elese,+i-n toate epocile moarteOri c`nd visarea mi s-a dus,Din umbra lor, ca o minuneTot chipul t[u nainte-mi iese!

C[ci am tr[it sub alte forme+i numai azi renasc la via\[.}n glasul meu care te-nc`nt[Vibreaz[ numai un ecou.Am s[rutat cu alte buzeAcelea=i m`ini =i-aceea=i fa\[,}n vremi de fal[, c`nd ]n ochii-miSclipea un suflet de erou!


Era o toamn[-nt`rziat[,Tu stai cu amforele goaleL`ng[ f`nt`na unde searaVeneau mioarele s[ bea.O lacrim[ pic`nd din ochii-\iBr[zd[ ]n ap[ rotocoale,+i-n clipa s[rut[rii talePe cer s-a mai aprins o stea!

D-atunci =i ani, =i veacuri multeCa ni=te clipe se topir[...Pe unde-a fost f`nt`na vechePoate p[dure e de brazi,+i marea s-a schimbat ]n munte,+i mun\ii-n praf se risipir[,Dar s[rutarea ta p[g`n[}mi arde buzele =i azi!R. -S[rat. 1905

C`ntec spaniolDlui Paul Catargiu

Infanta, fraged[ =i fin[,}n ochi cu ape de opal,Pe c`nd se-nal\[ din gr[din[Acorduri vagi de mandolin[,Viseaz[-n rochia ei de bal!}n p[ru-i blond o raz[ moare


+i-n ochi ]i scap[r[-o sc`nteie.E bal la curte, s[rb[toare,Dar ea ]ntreab[ vis[toarePe cavaleri iubirea ce e?

V[z`ndu-i fruntea de lumin[Mai to\i se-ncurc[, tac, o mint.Un duce-i str`nge m`na lin[,O mai salut[ =i se-nclin[Z`mbind ]n barba-i de argint.

Iubirea ce e? Pare-o doareT[cerea lor chinuitoare.}ns[ copila vrea s[ =tie,Fiindc[ instinctul ei p[trundeFermec[toarea poezieA tainei care i s-ascunde!Un paj cu ochii de safir,Frumos, sub manta-i de m[tase,}n m`ini c-un ro=u trandafirSpre un boschet se ]ndreptase.Cum l-a z[rit s-a dus la el+i l-a-ntrebat iubirea ce e?+i pajul, bl`nd ca o femeie,}n ochii-i lung c`nd s-a uitat,Infanta s-a cutremurat.+i de atunci iubirea ce ePe nimeni n-a mai ]ntrebat!Sinaia, 1909


Cele trei n[luci

Amurguri, toamne, patimi ]ngropatePe g`ndul trist cu noaptea s-au l[sat+i-n haine lungi n[luci ]ntr-aripateTrec prin oglinzi =i-n geamuri parc[ bat.Una ie=ind din col\u-i de-ntunericCu glasul ei de umbr[ cuv`nta:— Nu m[ cuno=ti, sunt visul t[u himeric!Ce, m-ai uitat? Am fost n[dejdea ta!

O alta bl`nd s-apropie de minePe c`nd coboar[-n sufletu-mi c[in\a.A fulgerat! }n z[ri v[d doar ruine...— Te recunosc, n[luc[, e=ti credin\a!

+i cea din urm[, alb[ ca o moart[,Plec`nd din prag s-a-ntors... parc[ z`mbea;Sunt singur. Plou[. V`ntul geme-n poart[.— N[luc[-ai fost =i tu, iubirea mea!

Amor de iarn[Malenei

}n trandafirul desfrunzitO roz[ palid a-nflorit:E cea din urm[ =i e, poate,Cea mai suav[ dintre toate.


O sim\i c[ n-are s[ r[m`iePe ramuri prins[ zile-ntregi.Octombre-i rece =i-o m`ng`ieCu raze stinse =i pribegi.

S-ar scutura la cea mai mic[Din adierile de v`nt;C`nd o privesc parc[ mi-e fric[S[-=i ning[ floarea pe p[m`nt.

Melancolia bietei rozeAdesea inima-mi sf`=ie;Copil[, n-o privi! S[rmanaE chiar iubirea mea t`rzie!

Sonet

E=ti t`n[r[, frumoas[ =i cuminte,E=ti idealul dornic al so\iei,C[minul t[u e raiul c[snicieiDar oare fericirea ta nu minte?

Nu sim\i ades robia datorieiCum greu \i-apas[ inima =i minte?N-ai dat tot traiul t[u de mai-nainteP-o clip[ din v`rtejul nebuniei?

Parfumul cald al serilor te-mbat[,+i inima-\i ce-abia =tia s[ bat[}n ritmul s[rut[rii datorite,


Deodat[ se de=teapt[ =i ]nvie...Te-apleci ]n v`ntul tainicei ispite,+i-ai vrea s[ fii amant[, nu so\ie.

A=teptatei

Mi-e sete de-o iubire nou[!Visez curatele-i ispite,Cu setea florii ofiliteCe-a=teapt[-nvietoarea rou[.

M-a obosit minciuna oarb[A s[rut[rii pref[cute...}n van, femeile pierduteVoit-au inima s[-mi soarb[!

C[ci simt — cu asta m[ m`ng`i,Ad`nc ]n suflet ]ngropateComori de dragoste, curateCa s[rut[rile dint`i.

|i le p[strez pe toate \ie,Doar tu fiorul s[ le =tii,Tu, ce odat[ o s[ vii,Necunoscuta mea so\ie!


C`ntecPentru Leon Ghika

Nu, floarea ce-\i doarme pe s`niCa alb[ arip[ de fluturi,Fecioar[ cu ochii p[g`ni,}n bra\ele-mi nu, s[ n-o scuturi.

Nici voalul pe care l-ai pusS[ nu te ghiceasc[ vecinii,Nu-l scoate! Cu frun\ile-n sus,Ce albi =i ce nobili sunt crinii!

Tu =tii c[ ]n lume e scrisIubirea s[ nu fie vis.Nebun poate sunt, ]ns[ euVreau vis s[ r[m`ie mereu!

P[streaz[-\i iluzia, mieMi-e fric[, fecioar[ iubit[,C[ n-o s[ te fac fericit[Cu inima mea cea pustie.

Am spus la o alta ]nt`iCuvinte, de patim[ pline...C`nd =tiu c-am min\it-o pe eaLa ce s[ te mint =i pe tine?


Madrigal

Eu nu te-nv[lui c-o privire}n care dorul meu s[ \ipeC`nd al t[u suflet e un ]ngerCe-ar tinde albele-i aripe,+i, ]n[l\`ndu-se pe-o raz[}n slava visului himeric,Din fericita mea lumin[M-ar pr[v[li ]n ]ntuneric.Nici ochii-n care infinitul+i-a-nchis ad`ncurile-albastre...N-o s[-i asem[n ca pierdutaMelancolie a unor astre.Nici glasu-mi n-o s[ pl`ng[-n ritmuriDe rug[ciune sau durere;Nici madrigale-nfl[c[rateDe dorul t[u n-o s[ rostesc;Sim\irea-mi grav[ =i ad`nc[S[ izbucneasc[ ]n t[cere,+i din cuvintele nespuseS[ ]n\elegi c`t te iubesc!

Intim[

}\i mai aduci aminte, doamn[?Era t`rziu =i era toamn[,+i frunzele se-nfiorau,


+i tremurau ]n v`ntul seriiCa ni=te fluturi chinui\i,Ca ni=te fluturi r[t[ci\iDin \[rile durerii.

|i-aduci aminte iar de seara+i-amurgu-acela violet,C`nd toamna =i-acorda ]ncet,Pe frunza galben[, chitara?

Pe lac, ce-n lun[ s-argintase,}ncet o leb[d[ trecea,+i pata-i alb[ se pierdea}n seara care se l[sase...

+i-atunci, doar inim[ =i vise,Ne-am dus ca leb[da =i noi,C[lc`nd nisipul plin de foiSub cea\a care-l umezise.

A=a n[scut, ]n plin[ toamn[,Amorul meu ce-nmugureaSub foi ce toamna-ng[lbenea...}\i mai aduci aminte, doamn[?Versailles


Madrigal tristSirenei

Noaptea parc[ este o perdea albastr[Peste care fluturi galbeni s-au oprit.Vino, ca s[ pl`ngem pe iubirea noastr[,Pe iubirea noastr[ care-a-mb[tr`nit.

Vom schimba sur`suri palide =i rareCa petala unui ve=ted trandafir,Turbur`nd a nop\ii tainic[-nserareC-un s[rut pe frunte ca de cimitir,

+i vom pune floare t`n[r[ =i viePe iubirea noastr[ care-a-mb[tr`nit.Vino: Cerul pare-o p`nz[ alb[striePeste care fluturi galbeni s-au oprit.1910

Amurg de toamn[

Pleca un stol de r`ndunele,+i eu, cu ochii dup[ ele,M-am dus, cu drag, p`n[ ]n zare,Cuprins de-o tainic[-ntristare!C[ci toamna care le goneaC[zuse =i pe via\a mea!+i-am ]n\eles de ce m`hnirea


Din ochi-mi turburi lacrimi stoarce:Ca m`ine ele s-or ]ntoarce —Dar tinere\ea, dar iubirea?

}n mun\i

Cu buclele blonde =i ochii ad`nciCopila pribeag[ se duce spre st`nci.

+i toamna picteaz[-mprejuru-i decor,P[durea de aur cu frunze ce mor.

Copil[ b[lan[, eu nu =tiu s[-ng`nCuvinte frumoase ce-n suflet r[m`n!

Dar poate, iubita, ea nici n-a =tiutCuv`ntul ce-n p[ru-i b[lai s-a pierdut.

De-atunci al meu suflet alearg[ spre st`nciPe urma copilei cu ochii ad`nci.

C`ntecMalenei

Un fluviu calm a= vrea s[ fiu,Un fluviu calm cu ape line,S[ ning[ luna peste mine}n clare nop\i argintu-i viu.


+i tu o insul[ s[ fii,O insul[ de roze pale,S[ zboare-adeseori petalePe linul undei aurii.

O insul[ de flori =i =oapteMuiate-n aur de amurg,+i eu ]n jurul t[u s[ curgM`ng`ietor ca =i o noapte...1911

C`ntec vesel

O, c`ntece, veni\i napoi!Acum din nou sunt fericit.Iubita iar[=i mi-a z`mbit+i iar ]ntreab[ dup[ voi.

O, c`ntece, v[ mul\umesc,Voi sunte\i iar[=i l`ng[ mine,Ca =i ]n zilele senine,C`nd ]i spuneam c[ o iubesc.

Eu v[ sim\eam nelini=tirea,C[ci suferea\i necunoscute.Din fundul inimii t[cuteIe=i\i! A re-nviat iubirea!


+i sunte\i dulci =i sunte\i multe,Adesea m-a\i f[cut s[ pl`ng,Dar azi din nou o s[ v[ str`ngC[ are cine s[ v-asculte.

Ea v[ iube=te =i v[ cheam[,C[ta\i-o iar frumos =i bl`nd,Ca s[ v[ uite-a=a cur`ndNu se putea, v[ este mam[.

Citind romanul

Nu-=i aminte=te s[ fi pl`ns,Sim\indu-=i inima cum bate...+i m`ini de dor ]nfl[c[rateNici un amant nu i le-a str`ns.

+i nici p[rerile de r[uSau vorba dulce, rupt[-n =oapte,N-a turburat ]n nici o noapteT[cerea sufletului s[u.

Azi neaua vremii-i ninge-n p[r,+i-n ochi cu lacrime de=arteCe lacom soarbe dintr-o carteIspititorul adev[r!

+i melancolica b[tr`n[Ce nu =tiuse s[ tr[iasc[,


Ar vrea-nainte s[ citeasc[,Dar cartea-i tremur[ ]n m`n[.

}=i vede via\a, an cu an,+i-ad`nc suspin din pieptu-i scoate:Ar fi iubit =i d`nsa, poate,Ca eroina din roman!

Pe un album

}nsp[im`ntat de fericirea-iRajahul m`ndru din Missor}=i azv`rli ]n fundul m[riiUn diamant str[lucitor.

+i c`nd te v[d z`mbind ]ntruna+i-n caldul ochilor t[i viiCum pururi sc`nteie minciunaZburdalnicelor nebunii,

A= vrea din ochii t[i cei limpeziAd`nci, dar ve=nic sur`z`nd;Pentru-a-ndulci destinul tainicS[ v[d o lacrim[ pic`nd.

+i ea s[ fie talismanulContra durerii =i-a-ntrist[rii,Ca diamantul ce rajahulL-a azv`rlit ]n fundul m[rii.


A=teptatei

Nu te cunosc. Seto=i de admirareNu te sorbir[ ochii-mi niciodat[,Nici forma ta, ]n marmur[ sculptat[,N-am prins-o-n bra\e beat de adorare.

Au ochii t[i culoarea-albastr[-a m[riiCe scald[ \[rmii veselei Italii?}n p[ru-\i blond ]=i ninse portocalii,}nfiorate, florile uit[rii?

Ori poate ochii t[i sunt diamanteCu-nfl[c[r[ri ad`nci =i-ntunecoase...Ca =i figurile misterioaseDin infernala Comedie a lui Dante?

Nu =tiu, dar te iubesc =i cu-at`t dor,A=tept mereu sosirea ta divin[,C[ via\a mea-i de tine-a=a de plin[,C-am =i uitat c[-mb[tr`nesc =i c-o s[ mor.

Valeriei

}mi place s[ te v[d frumoas[,De=i, din frumuse\ea ta,Eu n-am dec`t z[d[rniciaImaginii de-at`\i visat[.


Mi-e drag s[ =tiu c[ al t[u sufletE bun, de=i voi a=tepta}n van dovezile pe careLe dai... c`nd inima \i-e dat[.

+i-mi place, f[r[ vreo n[dejde,S[ te iubesc a=a-n t[cere,Spre un buchet ce se p[le=teS[ fiu privirea ce-o arunci...Sau pic[tura ce pe geamuriAlunec[ =i-n umbr[ piere;Un vers uitat, dintr-o poem[Ce trist ]ncepe cu: Atunci...

A=a sunt eu. Poate c[ versulTe-ar fi f[cut s[ pl`ngi o clip[...+i pic[tura ne=tiut[}\i r[corea un tainic dor;Ca =i buchetul melancolicCe cu-a parfumului risip[,Putea-ntr-o sear[ s[-\i adoarm[}ncet... un g`nd chinuitor.

+i n-ai vrut. Dulce =i pribeag[R[m`i s[-nchipuie=ti femeia...Eu voi tr[i ]n veci statornicAcelei clipe ce s-a dus...}namorat de-o stea, izvorulSe mul\ume=te cu sc`nteiaCe-n mica-i lacrim[ r[sfr`ngeLumina astrului apus!


R[spuns

La ce e bun[ poezia?Dar glasul tainic de p[duri,Un val, o stea, melancolia+i vraja misticii naturi?

De ce r[sare trandafirul+i doarme nuf[rul pe lac?+i iarba ce-=i apleac[ firul+i c`ntecul de pitpalac?

M[iastra florilor culoare,Visarea apelor ce curg,Un col\ de pace =i r[coare,Un r[s[rit sau un amurg?

Apururi binecuv`ntate}n vecii-vecilor s[ fi\i,Comori ce parc-a\i fost createLa nici un rost s[ nu sluji\i.

Frumosul ce se dep[rteaz[Cu c`t mai dornic ]l c[t[mTot ce e flac[r[ =i raz[Suntem ursi\i s[ ador[m.

S[ pream[rim tot ce ]nal\[+i poate mintea s[ fr[m`nte,Ce face inima s[ bat[,Ce face sufletul s[ c`nte!


Simbolul neantului„Curtezanelor“

Fugi, geniu al nenorocirii,Du=man al visului =i-al for\ei,Tu, care-n mrejele iubirii}nv[lui germenele mor\ii.

Fugi, glasul t[u m[ ]nfioar[,Trimite-\i dorul s[ se culce...S[rutul t[u, dac[ e dulce,A lui be\ie m[ omoar[...

+i p[rul t[u e-ncol[cireDe =erpi cu limbile-otr[vite,Tu e=ti ad`ncul ce ]nghiteVirtute, geniu =i sim\ire.

Ascunde-\i trupul alb =i gol— O, =arpe dulce al pieirii! —C[ci, de=i pari minunea firii,E=ti al neantului simbol.

Eternul dialogEL =i EA

Ochii mei au str[lucireaMelancolicelor astre...


— Nu-mi plac florile albastre!

P[rul meu cel negru-n careBate v`ntul vagabond...

— Mie-mi place p[rul blond!

Gura mea, floare de s`nge,Este visul unei muze...

— Unde-s palidele buze?

Vei g[si ]n al meu sufletCastitatea ideal[...

— Vreau pe cea care m[-n=eal[!

Idil[

}n bra\e-mi de-ai vrea s[ te la=i,|i-a= face un cuib dr[g[la=;

Un cuib de amor ne=tiutDeparte, ]n codrul pierdut;

Deasupra, seninul din cer,Jos, iarb[, mireasm[, mister.


Izvorul cu ochi de smaraldC`nta-va amorul meu cald,

+i teiul va cerne ninsoriPe fruntea ta alb[ de flori;

Iar timpul, oprind al s[u pas,Va da fericirilor glas;

|i-oi zice o doin[ cu drag,O doin[ din fluier de fag;

Voi spune-o =i undelor reci,S-o c`nte =i ele ]n veci.

Iar noaptea, de-o fi s[ te culci}n fream[tul tainelor dulci,

Din mu=chi ]\i voi face un pat,Ascuns, fecioresc, parfumat;

Ce via\[ departe de uri}n taina eternei p[duri!

De straj[ voi sta numai eu+i dorul din sufletul meu.


Pantum

V`ntul smulge frunza moart[Pe pustiile c[r[ri,Raza g`ndului m[ poart[}n albastre dep[rt[ri...

Pe pustiile c[r[riToamna zv`ntur[ nisipul,}n albastre dep[rt[riParc[-i v[d =i ast[zi chipul.

Toamna zv`ntur[ nisipulPres[rat cu frunze d-aur,Parc[-i v[d =i ast[zi chipulSub al buclelor tezaur...

Pres[rat cu frunze d-aurCr`ngul pl`nge-al s[u noroc,Sub al buclelor tezaurOchii ei p[reau de foc.

Cr`ngul pl`nge-al s[u noroc,Pl`nge cr`ngu-a pustiire...Ochii ei p[reau de focC`nd citeau a mea iubire!

Pl`nge cr`ngu-a pustiire,V`nturi aprige-l str[pung...


C`nd citea a mea iubireM[ str`ngea ]n bra\e lung.

V`nturi aprige-l str[pung,Simte cr`ngul c-o s[ moar[.M[ str`ngea ]n bra\e lungNestatornica fecioar[.

Simte cr`ngul c-o s[ moar[,Pe c`nd frunza-i pl`nge-n v`nt...Nestatornica fecioar[Mi-a f[cut un jur[m`nt;

Pe c`nd frunza-i pl`nge-n v`nt,Se-ntristeaz[ v[i =i lunci,Mi-a f[cut un jur[m`nt...Unde-i vremea de atunci?

Se-ntristeaz[ v[i =i lunciSuferind aceea=i soart[...Unde-i vremea de atunci?— V`ntul smulge frunza moart[.

Dou[ roze

}n p[ru-i blond ]=i prinse unaO roz[ ro=ie-nadinsS-aprind[-n ochi un foc nestins+i-n multe suflete... furtuna!


}n p[ru-i negru, ]ns[, brunaUn palid trandafir =i-a prins.Pe chipu-i fin p[rea c-au ninsPetale crinii, raze luna.

}ntreaga sal[, -nfiorat[Privea cum blonda zv[p[iat[P-at`tea bra\e se l[sa.

+i-n col\, timid[, g`nditoare,Ce trist prive=te sora saLa roza ro=ie cum moare!


Icoane =i vedeniiM[tu=ii meleDna Smaranda colonel Matheescu

C[in\a domni\ei

Vis[toare sub marama ce-i umbre=te fa\a alb[,St[ domni\a rezemat[ de pridvorul din gr[din[+i, cum doarme voievodul ]ntr-un je\, ea-ncet suspin[,Pe c`nd luna-i alb[stre=te peruzelele din salb[!

Ea viseaz[ ochii negri ai trimisului str[inCe-i s[rut[ m`na cald[ ]n smerit[-ngenunchiare;Din a genelor clipire toat[ patima-i tresare,Ca un vifor ce p`nde=te-n pacea cerului senin.

Dar m`ndria, care-nghea\[ para s`ngelui domnesc,Ce de veacuri d[ vl[stare tronului moldovenesc,Fr`nge visul ei ]n clipa n[zuin\ei spre p[cat...

+i-ntr-o lacrim[-ngrop`ndu-=i fericirea-ntrev[zut[,Pe c`nd doarme voievodul somn de griji neturburat,Biruit[ de c[in\[, ea s-apleac[ =i-l s[rut[!


Olarul =i amfora

C`nd ceasul va veni s[ ne despart[+i te-o-ngropa ]n brazda de \[r`n[— Minune ce-ai ie=it din a mea m`n[ —Un plug va re-nfr[\i a noastr[ soart[.

+i trist m[-ntreb: Din forma ta p[g`n[}n care-am prins at`t fior de art[,Din ghipsul t[u =i din cenu=a-mi moart[Ce-a fost ursit de-a pururi s[ r[m`n[?

Pe trupurile noastre risipite,Nep[s[tor \[ranul calc[ greu,Cu plugul lui =i trudnicele-i vite...

Dar e ]n zadar! Prin veacuri de lumin[,Va str[luci ]n g`nduri: Visul meu+i forma ta, o, amfor[ latin[!

Antoniu =i Cleopatra(Hércdia)

Privir[ ]mpreun[ de sus, de pe teras[,Egiptul cum adoarme sub cer n[bu=itor,+i Nilul ce prin delt[ ]=i duce c[l[torSpre Sais =i Bubaste, alene, unda gras[.


+i-atunci romanul simte sub zaua ce-l apas[,Osta= robit ce-n somnu-i adoarme z`mbitor,Cum tremur`nd le=in[ pe s`nu-nving[torFrumosul trup ce moale pe umeri i se las[.

+i-ntoarce chipul palid, din p[rul ei cel brun,Spre d`nsul, beat de vraja parfumului nebun,+i gura i-o ]ntinde =i-al ochilor tezaur...

+i-asupra-i ]mp[ratul, plec`ndu-se-n t[cere,V[zu, ca-n vis, ]n ochii stela\i cu punte d-aur,O mare f[r[ \[rmuri... =i-o fug[ de galere.Posada, iulie 1906

La bustul lui Eminescu(Din parcul Dumbr[veni)

P[dure! Ningi c`teva frunzePe fruntea-i de aram[ rece.Tu, ce r[m`i nepieritoareCa geniul, c`nd totul trece!

Zi v`ntului s[-i c`nte doineDe dragoste sau haiduce=ti,Poetului ce-a fost m`ndriaG`ndirii noastre rom`ne=ti!

+i glasul lui s[ fie dulce...M[car ]n lumea nefiin\ei,


S[-=i uite lungile lui chinuriAcest copil al suferin\ei!

Natura, cel pu\in, mai bl`nd[Cu umbra tragic[ s[ fie,Acelui ce-n eterne versuriA prins eterna poezie!

+i stelele din golul seriiPic`nd ]n jurul lui sc`ntei,S[-i par[ c[ iubirea moart[}l m`ng`ie cu ochii ei!

Iar c`nd ]n serile de toamn[Va r[s[ri dintre poteciB[laia inimii lui doamn[Cu m`ini sub\iri =i bra\e reci,

}n ora tainic[ =i grav[C`nd cea\a scutur[ vestm`ntu-i+i luna-n cimitir vegheaz[,}n loc de candel[, morm`ntu-i;

Pe c`nd o trestie, un nuf[r,Un tei — aminte-aduc[tor —}n\eleg`nd, poate, ce suf[rPoe\ii mari ]n via\a lor...

Privindu-i chipul ]ntre frunze,Vr[jit de-al bronzului vestm`nt,


+i ]ntreb`nd mira\i ce cat[Sub lun[ mor\ii din morm`nt...

Atunci ]n nop\ile albastre,C`nd lumea uit[ =i petrece...Luceaf[rul o s[-l priveasc[Cum st[ „nemuritor =i rece!“

Dram[ mut[

Pajul Silvio cu vocea melancolic[ =i plin[De fiorii tinere\ii, pe un ritmu pl`ng[tor,Moduleaz[ o roman\[ dr[g[la=[ de amor,Pe c`nd degetele-i albe r[t[cesc pe mandolin[.

Fraged[ =i ml[dioas[ castelana se ]nclin[L`ng[ ducele cu p[rul de argint =i soarbe-n zborNotele, ce ca o raz[ se topesc =i-n p[ru-i mor,Evoc`nd o sear[ dulce din trecutu-i de lumin[.

Armonia ]i ]mbat[ =i o tainic[-ntristareStr`nge inima ducesei =i a pajului poet...Pe c`nd ochii lui pe s`nu-i se opresc din ]nt`mplare.

Ea, privind la m`na-i alb[ cum pe coarde tremura,Simte-n ochii ei alba=tri r[t[cindu-i un regret...+i-n\elege-nt`ia oar[ c[ pe duce ]l ura.


Egiptul

Egiptul, \ara basmelor albastre,Enormul ieroglif nedescifrat,}n care numai Nilul e-mp[rat+i magul care vede soarta-n astre.

P[m`nt ce-a fost un teatru de dezastre,Morm`nt ]n care doarme ]ngropatTrecutul unei lumi ce s-a luptat+i-a-nvins chiar ale Romei m`ndre castre.

Imens ocean g[lbui, ce-adesea pare,De=i e doar nisip, mai mult o mare,Pe care moartea-a-ntins a ei hlamid[.

+i ca s[ lase urm[ triumfal[,,Nal\[ spre cer eterna piramid[,Far trist pe un ocean de ]ndoial[!

Lupercus(Hércdia)

V[z`ndu-m[, Lupercus ]mi strig[ de departe:— Poete, epigrama-\i cea nou[ m-a uimit.Ia spune-mi, vrei la tine pe sclavu-mi s[ trimit,S[-mi ]mprumu\i ]n file a ta m[iastr[ carte?


— Nu, sclavul t[u tu=e=te, e =chiop =i pr[p[dit+i sc[rile-mi sunt repezi =i casa mea-i departe,De Palatin pe tine o vil[ te desparte,Librarul meu, Urectus, st[ chiar ]n argilit.

E-acolo pr[v[lia-i, ]n forum, l`ng[ por\i,G[se=ti la el volume de vii ca =i de mor\i:Virgil =i Siliu, Pliniu, Terentius =i Phedru.

Acolo, ros cu ponce, pe rafturile mari,}n hain[ purpurin[ legat =i-n cuib de cedruVolumul meu se vinde pe pre\ de cinci dinari.

Bogatului

Ai tot ce poate s[ aprind[ m`ndria ta ne]nfr`nat[;Ai aurul atotputernic =i cu el lumea c`rmuie=ti.P[m`ntul este pentru tine o min[ ve=nic nesecat[,Izvor de fericiri smintite pe care nu-l mai ispr[ve=ti.

Spre-a-mpodobi a tale mese, unde =ampania te-mbat[,}n focul soarelui de var[ pe c`\i s[raci nu-i chinuie=ti;+i c`\i nu mor ]n valul m[rii pe vreo corabie-nc[rcat[,Sau sub ruina unei case pe care nu =tii s-o cl[de=ti.

Averea ta ]ngenuncheaz[ chiar =i m`ndria frumuse\ii.Tu cumperi tot, p`n[ =i pacea neve=tejit[ a tinere\ii,+i patul t[u e lupanarul unui desfr`u ]ngrozitor.


O! t[v[le=te-te-n orgia comorii tale nemuncite,Dar nu spera s[ ai vreodat[ cu pre\ul ei ]njositorEmo\iunile naive ale iubirilor cinstite.1892

Avatar

Mi-amintesc. Era pe vremea cruciadei.L`ng[ tine, paj de dor ]ngenuncheat,}\i c`ntam pe ritmul lene= al baladeiNenorocul unei fete de-mp[rat!

Nu p[reai o-nf[ptuire p[m`nteasc[...Castelan[ cu profilul de copil,}nger trist, ce vine zarea s-o priveasc[}n amurgul unei zile de april!

+i cum seara c[dea mistic[ =i lin[,Vr`nd s[ =tii ce suferin\e mai ]ndur,M[ rugai s[ pl`ng ]ncet, pe mandolin[,Versul meu m`ng`ietor de trubadur.

+i-n genunchi, ca poc[itul la altare,}n privire cu extaze ce nu mint,Atingeam c-o nev[zut[ s[rutareAlbii crini ai mantei tale de argint.


Poetul

Vezuviul ]n marea albastr[ ]=i r[sfr`nge+i casca lui de aur =i pana ei de fum;Iar lava c`nd din bezn[ spre v`rf ]=i face drum,Cu negru-mpestri\eaz[ v[p[ile-i de s`nge.

Poetul e asemeni vulcanului stingher:}n preajma lui mul\imea naiv[ se ]mbat[,Tr[ie=te, \ip[, c`nt[ =i-ntreab[-apoi mirat[La ce sluje=te lumii sterilul s[u crater?

El, calm =i m`ndru, fruntea spre ceruri =i-o ridic[,Sim\ind c[ poart[-n coaste o ran[ s`nger`ndDe-a c[rei ad`ncime =i cerului i-e fric[.

Apoi zbucnind de-odat[ ]n viforul de =oapte+i spintec`ndu-=i s`nul cu bulg[rii arz`nd,Aprinde marea-ntreag[ cu soarele-i de noapte.

Bunica

Bunica st[ pe prag =i toarce,Dar, pe c`nd sf`r`ie fuiorul,— Cu visul ei care-=i ia zborul —+i tinere\ea i se-ntoarce.

Se vede-n hor[ leg[nat[De-al l[utarilor suspin,


Cu s`nul tare, cald =i plin,Sub c[m[=u\a ei de fat[.

+i cum se-ncinge o b[tut[,O prinde Dinu de mijloc+i joac[ l`ng[ ea cu foc,Apoi din fug[ o s[rut[.

T`rziu, c`nd hora s-a sf`r=it+i cerul s-a f[cut ca plumbul,S-au dus al[turi =i-n porumbulDin vale tainic s-au oprit.

Dar nunta? Nicidecum paharul,Ci ochii lui au ]mb[tat-o...O, parc[-l vede pe primarul+i popa care-a cununat-o!

+i cum se toarce-ntruna firul+i-n jurul fusului se prindeNu =tiu ce spaim[ o cuprindeDe-=i pierd =i visurile =irul.

}ntr-un amurg pe c`nd apusulP[lea sub norii-ns`ngera\i,Doi prunci ]=i vede ]ngropa\i,+i-o lacrim[ ]i arde fusul.

+i c`nd, trezindu-se din vise,V[zu c[-i noapte =i t`rziu,La luna care r[s[riseL[tra un c`ine a pustiu.


Din schitMaestrului C. Dissescu

}n dimine\ile de var[,Sub cerul vesel =i albastru,C`nd pieptu-ncepe s[ tresar[,Atunci pricepi c`t de amar[E-n schituri via\a de sihastru.

+i-\i vine ca s[ pl`ngi pe bietulC[lug[r t`n[r =i frumos,Ce-n ochii t[i, citind regretulDe-a se vedea murind cu-ncetul}n schitul trist =i-ntunecos,

Cu drag =i-aduce-aminte casaTrecutei lui copil[rii,Cu prispa, sala =i cu masa,+i-i vine ca s[-=i rup[ rasa+i s-o ia razna pe c`mpii!

+i alerg`nd spre larga zareCu p[s[relele ce zbor,S-ajung[ iar ]n satul mare,+i iar s-a=tepte pe c[rarePe Anca-n drum c[tre izvor.

S[-i spuie iar, cu glas fierbinte:„Mai negri-s ochii t[i ca mura,+i c`nd te v[d, ]mi ies din minte!“


Iar ea s[ fug[ ]nainte...Zic`ndu-i: „Ia mai tac[-\i gura!“. . . . . . . . . . . . . . . . . .

Ispita-n alte vremi ]l duce+i chipul slab i-l lumineaz[.Dar de-odat[-=i face cruce,Un tremur prinde s[-l apuce,C[ci toaca-n aer lung vibreaz[!

FtizicaCe jalnic ]n suflet str[bateFiorul de frunze uscatePe bietul bolnav ce din cas[Ascult[ cum toamna se las[.

C. P.

Cu ochii mari =i sup\i de boal[Prive=te lacul spre apus,Copila care nu s-a dusDe nu =tiu c`te luni la =coal[.

Cum p[ru-i negru ca de smoal[Pe frunte-i cade nesupus,Un g`nd ]i fur[ ochii-n sus,Spre cerul sur, spre zarea goal[.

+i cum ]n pieptu-i slab se-neac[Sf`=ietor o tuse seac[,Spre mama ei s-apleac[ bl`nd,


+i-ng`n[-n lacrima ce-i pic[:— Eu n-o s[ v[d cu voi zbur`ndPe cer ]nt`ia r`ndunic[!Paris, 1907

Vene\ia

Vene\ia adoarme-n valuri...Pe c`nd amurgul trist r[sfr`nge,Pe mare-n larg =i spre canaluri,O lat[ purpur[ de s`nge,Brodat[-n aur =i lumin[Ca vechea-i mant[ de regin[!

Nimic nu mai ne-aduce-aminteDe via\a ei de glorii plin[,Dec`t b[tr`nele morminte+i catedralele-n ruin[;+i glasul m[rii ce str[batePustiul vechilor palate.

+i c`nd Vene\ia blajin[Duios se t`nguie de soart[,Pe turle, blonda lun[ plin[S-a=az[-n mila ei suprem[,Ca cea din urm[ diadem[Pe-o frunte de regin[ moart[.


Dou[ steleUnui puternic

}n soarele ce moare se rumene=te zarea+i purpura amurgul =i-o ]ntunec[. Pe valuriSe-nal\[ =i recade =i tragic url[ mareaCu furie m`nat[ de fluxu-i c[tre maluri!

}n cea\a dep[rt[rii n[luci de p`nze pier,+i cenu=iu-nghite ad`ncurile-albastre.Iar eu, privind cum noaptea cuprinde-ntregul cer,Z[resc cum se ridic[ din umbr[ dou[ astre!

Ce viu str[luce unul =i focul lui cel vastS-aprinde-n cer deodat[ — =i-n tremurul de spumeCelalt abia sclipe=te, =i totu=i ce contrast:Cel mare este farul, iar cel mic e o lume!

Simfonia ploiiDlui Take Ionescu

E noapte de toamn[ =i plou[!Ce trist e c`nd plou[ ]n noapte,}n pl`nsetul ploii nu-s =oapteDe flori s[rutate de rou[,Sunt lacrimi ascunse =i muteCe nasc =i ce mor ne=tiute.

}n fiecare pic[tur[Ce picur[ din ramuri,


}n fiecare pic[tur[Ce-alunec[ pe geamuri,Sunt voci de jale =i de ur[,Sunt rugi, cr`mpeie de blesteme,E o larg[, surd[ simfonie,E toat[ sumbra tragedieA s[r[ciei care gemePe b[nci, sub poduri, prin gr[dini —}ntunec`nd cu ochi haini+i glasuri am[r`teT[cerea plin[ de fioriA nop\ilor posomor`te!

Sub lustrul apei strada pareUn r`u statornic, f[r[ val,+i flac[ra de felinareE ca o lam[ de pumnal.Pe c`nd visezi la pianu-\i, doamn[,+i-ascul\i al sobei dulce c`nt,N-o s[-n\elegi ce triste s`nt,C`nd plou[, nop\ile de toamn[.Paris. 1902

Pastel rustic

Peste lacul poleitDe amurgul ce p[le=te,Leg[n`ndu-se plute=teBarca lini=tit.


Lop[t`nd cu drag, fl[c[iiC`nt[ dorul ce-i apas[,Pe c`nd fetele spre cas[Duc ]n ochi t[cerea v[ii.

}n al apelor seninVesel preajma se r[sfr`nge;Doar o cruce str`mb[ pl`ngeL`ng[ pu\ pe un cre=tin.

+i-n c[ldura ce apas[,Din clopotni\a-n lumin[Sun[ toaca. To\i se-nchin[,Pe c`nd seara bl`nd se las[.

Peste sat e-o dulce tihn[,Fetele, cu ochi ce ard,Cu b[ie\ii stau la gard.+i b[tr`nii — la odihn[.

+i pe prisp[, fiecareDin necaz d[ ]n poveste.Apoi luna, f[r[ veste,Ochi de foc, se urc[-n zare.1885


}n goana arteiLui Caragiale

Nebun, s[lbatic, f[r[ fr`u,Prin ar[tur[ =i prin gr`u,Peste livezi, peste c`mpii,S[rind bariere =i hotare+i =an\uri largi =i garduri vii,Fugea un cal, fugea mai tareCa v`ntul prin pustii.Sub el p[m`ntul tremura+i orice piatr[ sc[p[raSc`nteietor,Dar el, ]n vraja unei \intePe care nimeni n-o vedea,Fugea, fugea-nainte,Mai iute, tot mereu mai iute,P[r`nd c[-n aprigul lui zbor}l poart[ aripi nev[zute;Dar ]n fantasticu-i transport,Fr`ng`ndu-=i g`tul, cade mort.Atunci m[garul ce veneaPe drum ]ncet, ]mpov[rat,Cu pasul rar =i m[surat

Fabule


A exclamat: Ce animal!+i-a r`s c-un r`s spiritualCa r`sul oric[rui m[gar adev[rat.+i r`sul lui parc[ zicea:— Eu b[nuiam de la-nceput!Ce s-a-nt`mplat i se cuvine;De ce n-a mers =i el ca mineLa pas... pe drumul cel b[tut.

P[s[rile nop\ii

}ntr-o zi vulturul m`ndru,Rege-al culmilor c[runte,Toate p[s[rile lumiiLe-adun[ p-un v`rf de munte,+i le zise: „Mi-este mil[De eterna voastr[ noapte...Tremura\i ]n fund de cuiburiSperiate d-orice =oapte,Pe c`nd eu, dac[ furtunaPeste fruntea mea s-abate,Fac din ochii mei oglindaTr[snetelor sc[p[rate.De la ]ngeri smuls-a DomnulPene m`ndre pentru voi,Ca s[ v[ t`r`\i aripaMurd[rit[ prin noroi?Hai! sp[la\i-le-n seninulDe pe culmile ]nalte!


Pe alba=trii mun\i din zareZborul vostru s[ tresalte.Mai l[sa\i p[durea sumbr[,Cuibul, stre=ina ruin[,+i zbura\i din ]ntunericC[tre via\[ =i lumin[.Ceru-nalt e lumea-n careSuferin\i =i p[suri nu-s;De muri\i suind acolo,Cel pu\in c[de\i de sus.Hai, urma\i-m[ =i-n aripiDe v[-ncrede\i cum m[-ncrez,C[tre soare zborul vostruVoi c[ta s[-l ]ndrumez.“

}ntr-un fior de bucurieUn stol voios de zbur[toare,O r`ndunic[, ni=te mierle,Un grangur, o privighetoareDeschiser[-aripile-n dorulAcestui zbor c[tre azur,C`nd bufni\a =i liliaculGr[ir[ m`ndrului vultur:„Vrei s[ ne sco\i din umbra-n careDe veacuri to\i ai no=tri dorm?C[ e=ti ideea ce ne pas[?Noi suntem num[rul enorm!+i soarele-i du=manul nostru.C`nd ]l privim ne-apuc[ pl`nsul;Vom face nori de ]ntuneric}ntre p[m`nt =i d`nsul.“


De atunci, cu aripile str`nse,+i-abia t`r`ndu-le din um[r,Mai to\i apostolii luminiiSe pierd ]ntuneca\i de num[r.

Fabul[

Unui biet m[gar,Bun =i cu r[bdare,Un st[p`n avarNu-i da de m`ncareDec`t ni=te paieCe le-avea ]n claie.

+i-i zicea: „Martine,Hai, pe chef te puneFiindc[ pentru tineSunt destul de bune,Le m[n`nci, tr[ie=ti+i te mul\ume=ti.“

A r[bdat m[garulP`n[, ]ntr-o zi,Omului nemernicAstfel ]i gr[i:

„C`t de proaste fur[Paiele ce-mi dai,Vesel le m`ncai


+i-am t[cut din gur[,Ne]ndr[znind vreodat[Ca s[-\i cer, st[p`ne,Hran[ mai curat[.

Dar — t`rìe-brù —A r[cnit m[garul cu glasul ad`nc —Ia desf[ hambarul+i bag[-m[-n grùS[ vezi cum m[n`nc!“

Publicul, s[racul, c`nd se mul\ume=teCu comedioare pline de desfrù:

E ca =i m[garul ce m[n`nc[ paie,Fiindc[ nu e nimeni s[-i mai dea =i grù.

Trandafirul =i stejarul

Cel mai obraznic din stejariCerta modestul trandafir:„Z[u, de-ndr[zneala ta m[ mir,Cu mine tu s[ te compari?Cu v`rful meu eu sparg azurul+i sunt prieten cu vulturul,+i trunchiul meu nu sunt ]n stareTrei oameni s[-l cuprind[;Ar trebui s[ m[ admiri!“

— A=a e, dar tu faci doar ghind[+i eu fac trandafiri.


Poetului XCriticului Y

Vultur s[lbatic, vultur seme\,Prive=te zborul meu ]ndr[zne\!Striga s[geata, v[z`nd c[-n norEra zv`rlit[ de-un v`n[tor.

Vulturu-i zise bl`nd din ]naltul,Unde aripa falnic[-l \ine:„Nu vezi, nebuno, te-nal\[ altul,

Dar cazi prin tine!“Cernavod[, 1907

Bradul =i firul de iarb[

Un brad ]nalt, seme\, voinic,Privind un fir de iarb[ mic,Zicea-ng`mfat: „}n zece ani c`t m-am suit,S[rmane fir nenorocit,+i tu e=ti tot cum te-am l[satPe c`nd al[turi petreceam;}n umbra ta necunoscut[,Abia c-o palm[ te-ntreceam+i ast[zi te ]ntrec c-o sut[.+i vezi, sunt bun c[-mi amintesc+i-am drept s[ fiu orgolios,C[ci ai r[mas at`t de jos,Abia, abia te mai z[resc.“


Firul de iarb[ ]i zise: „Bine,E=ti mai ]nalt, e drept, vecine,+i totu=i ]ntre noi, ]mi pareC[ e grozav[-asem[nare:Oric`t te-ai ]n[l\a ]n v`nt,Cu fruntea-n nori sau ]n lumin[,O, nu uita — ai r[d[cin[Tot ca =i mine, ]n p[m`nt.“

Mistre\ul =i porcul

Un porc, v[z`nd c[ un mistre\Privea la el cam cu dispre\,}i zise: „Ia mai las[, frate,C[ut[turile-astea crude;Ce, ai uitat c[ suntem rude?“Mistre\ul, plin de bun[tate,I-a zis: „Dreptate, poate, ai;Dar printre oameni, de c`nd stai,(+i-atunci mistre\ul a sur`s)At`t de mult cu ei te-asemeni,C[, frate, parc[ sunte\i gemeni...+i faci familia de r`s.“


EpilogPOE|ILOR

O, s[ g[se=ti o form[ nou[!S[ scapi de ve=nica rutin[,Cum florile renasc din rou[,Din visul t[u s[-nchegi lumin[!

S[ ie=i din c[ile banale,S[ nu tot gemi p-o coard[ spart[,S[ zbori — cu aripile tale —Spre idealuri noi de art[!

S[ n-arunci strofa ca o hain[Pe vorba goal[, g`ndul =ters,+i lacrima ce-\i pic[-n tain[S[ fie rima la un vers.


Din periodice =i alte surse

Sonet

Cum au zburat acele ceasuri sfinteL[s`nd ]n urma lor numai puzderii+i-un suflet trist, ce nop\ile dureriiCu jalea lor ]=i mai aduce-aminte!

+i-acum zadarnic visele pl[ceriiSe-ncearc[ iar s[-mi mai luceasc[-n minte,Str[ine-mi par acele dulci cuvinteCe zac uitate-n umbra nep[s[rii.

Ce dulce fu a lor z[d[rnicieCe m[ ]mbat[-acum pe ve=nicieCu doruri vii =i fericiri nespuse!

Nu pl`ng a lor a=a de scurt[ via\[,+i de-a= voi ca s[-mi reapar[-n fa\[,A= fi nebun, c[ci ele sunt apuse.1890, Bucure=ti


Adioá m-elle B. H. de So

S[ fim str[ini pentru vecie;De-acum s[ nu ne mai z`mbim.D-a dragostei z[d[rnicieCa printr-un vis s[ ne-amintim!

Pe tot trecutul de iubireLin\oliu negru s[ a=ternem;+i raze reci de nesim\ireP-a noastre inime s[ cernem!

C`nd ne vom pierde-n amintireS[ ni se par[ c-am visat.C-o dat[-n dulce fericireAl nostru suflet s-a sc[ldat!

+i s[ nu pl`ngem c`nd durereaA noastre inimi o cerni;C[ ne-o r[m`ne m`ng`iereaIubirii vechi spre-a ne z`mbi!

Iar dac[-n calea cea pustieNe-om r[t[ci nelumina\i,Atuncea facl[ s[ ne fieLumina anilor uita\i.1891


Serenad[Pantum (Cristian Cherfils)

Privighetorile p[durii se zbenguiesc prin frunz[tur[,Clipesc miimile de stele p-un cer senin =i lini=tit,E mult mai rece al t[u suflet chiar dec`t marmura cea sur[,Tu nu mai vei iubi at`ta, fiindc[ iubind ai suferit,

Sclipesc miimile de stele p-un cer senin =i lini=tit,Se iau cu a=trii vii la-ntreac[t fosforescen\ii viermi=ori,Tu nu mai vei iubi at`ta, fiindc[ iubind ai suferit.Vai! cerul e f[cut s[ fie c`nd de lumin[, c`nd de nori.

Se iau cu a=trii vii la-ntreac[t fosforescen\ii viermi=ori;}ntoarn[ firea-nduio=at[ un cor divin d-un farmec rar,Vai! cerul e f[cut s[ fie c`nd de lumin[, c`nd de nori,+i se iube=te =i se pl`nge, iar celelalte-s ]n zadar.

}ntoarn[ firea-nduio=at[ un cor divin d-un farmec rar;+i tot vibreaz[, iar ecoul r[pe=te marmura cea sur[,+i se iube=te =i se pl`nge, iar celelalte-s ]n zadar!Privighetorile p[durii se zbenguiesc prin frunz[tur[.1892 februarie


RondelLui N. Cantili

Sub cer de soare poleitSclipe=te holda-ng[lbenit[,Din zbor o barz[ ostenit[Pe turla neagr[ s-a oprit.

Pe drumul po=tei pr[fuitViseaz[ salcia-nflorit[...Sub cer de soare poleitSclipe=te holda-ng[lbenit[.

Iar v`ntul serii-mb[ls[mit,}n goana lui nest[vilit[,Apleac[ iarba necosit[Ce murmur[ nedefinit,

Sub cer de soare poleit.1892, iulie 24

Castelul solitarPrietenului meu Georges Schina

Bizar, castelul solitarPe-o st`nc[ ars[ privegheaz[,+i feudal ]mpr[=tiaz[Poema timpului barbar,Bizar, castelul solitar.


Un cavaler ]n za de fierPe-un cal de umbr[-nainteaz[,A lui armur[ sc`nteiaz[Sub mortul lunii hemisfer,Un cavaler ]n za de fier.

Pe turnul nalt e un semnal,Dar poarta este ferecat[+i nici o umbr[ nu s-arat[,Ci ro=u arde un fanal,Pe turnul nalt, — suprem semnal.

Mai face-apoi un singur salt, —Apoi descalec[ ]ndat[...Azv`rle scara fermecat[}n sus, ]n sus spre turnul nalt, —Mai face-apoi un singur salt.

L-a=teapt[ buzele de jar,L-a=teapt[ s`nurile calde,+i ochii — dou[ mari smaralde —,Iar sub al dragostei pojarL-a=teapt[ buzele de jar.

E sus pe turl[... dar un corbCronc[nitor ]l ocole=te...La lun[ zaua lui sclipe=te, —}nainteaz[ ca un orb,Sub cronc[nirile de corb.


+i iat[-l ]ntr-un coridor}ntunecos ca =i morm`ntul,Dar nu-n zadar =i-a dat cuv`ntul...Nestr[mutat e al s[u dor,+i iat[-l ]ntr-un coridor.

Fantasme ies din orice unghi+i pe sub bolte feudaleR[sun[ hohote fatale... —}n m`n[ str`nge al s[u junghi...Fantasme ies din orice unghi.

Dar raze palide str[batDin fund, prin geamuri ogivale,Ajunge-n fundul unei sale,Aude glasul adorat, —+i raze palide str[bat.

Cuprins[-n bra\e de atlet,Sub s[rutarea furtunoas[,Copila tremur[ sfioas[.Dar el o duce-ncet-]ncet,Cuprins[-n bra\e de atlet.

Pe turla nalt[ au sosit.Ea sp[im`ntat[ se ml[die,Dar el de scara de fr`nghieSe ]ncle=teaz[ fericit...Pe turla nalt[ au sosit.


Coboar[... corbii cronc[nesc...De-asupra lor e clar de lun[, —Dar dou[ \ipete r`sun[...La geamuri r`sete r`njesc, —Pe turl[ corbii cronc[nesc.1892

Cadavrul(Rondel)

Cadavrul zace-ntins ]n pat,Sc[ldat de-o trist[ atmosfer[,C[ci, fermecat de alt[ sfer[,Divinul suflet a zburat.

+i ce-a fost cuget a-ncetatS[ mai urzeasc[ vreo himer[.Cadavrul zace-ntins ]n patSc[ldat de-o trist[ atmosfer[.

Hidos, verzui, desfigurat,Din voluptatea efemer[Ce-l parfumase ca o ser[,El azi nimic n-a mai p[strat...

Cadavrul zace-ntins ]n pat.


Sic transit1

(L E G E N D { A R A B {)

Principesei Maria D. GhikaOmagiu respectuos

Pe un cal el str[b[tuse lumea ve=nic zgomotoas[,C`nd ]n farmecu-nser[rii o cetate ]nt`lni+i mul\imea de pe strade ca o mare furtunoas[Se ducea ]ncoa =i-ncolo, scopul vie\ii a-mplini.C[l[torul f[r[ voie ]ntreb[ pe oarecineCam de c`nd ar fi ora=ul cu palat l`ng[ palat,+i r[spunsul fu acesta: „Vezi de calea ta mai bine,C[ci cetatea de c`nd lumea c[tre ceruri s-a-n[l\at!“

Dup[ secole apusePetrecu prin acel loc...

Ziduri, temple =i palate, — tot ora=ul disp[ruse,Un cioban mergea prin iarb[ ]not`nd p`n’ la mijloc.Se l[sa peste natur[ o molatic[ odihn[,Pe c`nd turma r[zle\it[ ]mprejur p[=ea ]n tihn[.Iar drume\ul, vr`nd s[ =tie, ]ntreb[ atunci mirat,De c`nd iarba pe acolo ]nceput-a s[ r[sar[?„Hei, ciobanul ]i r[spunse cu batjocur[ amar[,De c`nd soarele e soare, turme-aici au p[=unat!“


C`mpul verde ]n p[dure de stejari se pref[cuse...Erau crengile mi=cate de al paserilor joc,

1 Aceasta legend[ arab[ a mai fost tratat[ ]n rom`ne=te, italiene=te,nem\e=te; =i ]n fran\uze=te de Richepin (n. a.).


+i sub bolta uria=[ nici chiar razele de soareBucuria prim[verii nu puteau s-o mai strecoare,Vr`nd-n[untru s[ str[bat[, ]nt`lni un v`n[tor,„Po\i s[-mi spui de c`nd pe-aicea e p[dure neumblat[?“V`n[torul ]i r[spunse: „}ntrebarea e ciudat[...Ea-nfrunze=te de c`nd este =i p[m`ntul roditor.“


Peste urmele p[durii marea larg[ s-a=ternuseCerul serii peste valuri rev[rsa sclipiri de foc,Un pescar, tr[g`nd la \[rmuri barca lui ]mpov[rat[,Modula un c`ntec vesel cu o voce fermecat[.C[l[torul ]ntreb`ndu-l de c`nd marea a-necat+i palate, =i c`mpie, =i p[dure =i livede?I se zise: „Auzi vorb[, e=ti nebun pe c`t se vede,De c`nd marea este mare tot aici s-a r[sf[\at.“


Marea larg[ o pustie arz[toare se f[cuse,Nici un arbor s[-ndulceasc[ dogorelile de foc,Peste tot de=ertul galben nesf`r=ind dec`t ]n zare,Ici nisip, nisip acolo =i nisip ]n dep[rtare...C[l[torul f[r[ preget, ]nt`lnind un beduin,Vru s[ afle de c`nd marea fu-nghi\it[ de pustie?M`ndru-acesta ]i r[spunse: „E aici de-o ve=nicieSub acela=i soare ve=nic =i acela=i cer senin!“


}ns[ iat[ c[ pustia, chiar pustia disp[ruse.O cetate r[s[rise din al veacurilor joc,


Temple, falnice palate, se-n[l\au orgolioase,Lumea se izbea de ele valuri, valuri furtunoase.El mirat strig[ mul\imii: „Unde oare-au disp[rutC`mpul, marea =i de=ertul?“ }i r[spunser[ ]ndat[:„De c`nd lumea e cetatea pe-acest loc ]ntemeiat[!“ —R`se atuncea c[l[torul =i de cale =i-a v[zut!...

Apologia dracului(Jean Richepin)— F R A G M E N T —

Tat[lui meu

O, da! eu sunt ur`tul, ]nvinsul, blestematul.El marele, eu micul, el totul, eu nimic;El zis-a c[ prin mine n[scutu-s-a p[catul,

Dar eu v[ sunt amic.

El zis-a c[-n=elat-am pe ]nt`iul vostru tat[,Dar dulce era m[rul oprit, — =i l-a gustat,G`nd raiul i se smulse ]n ora blestemat[,

Tot eu l-am ajutat.

I-am spus: \i se ]nchide gr[dina nemuririi;Supremul te gone=te din s`ntul paradis,Dar vino, c[ci ]n lume, loca= al fericirii

Un altul \i-am deschis.

Voind apoi s[ vad[ pe oameni ]n durereLe zise: p`inea-n lacrimi muia\i-o s-o m`nca\i;


Atunci le-am dat speran\[, r[bdare =i putere,+i ei au fost sc[pa\i.

Pe om dorind s[-l vad[ ur`t de-a lui so\ie,S[ nasc[ hot[r`t-a femeia ]n suspin,Iar eu le-am dat pl[cerea, izvor de poezie,

S[-=i uite orice chin.

C`nd d`nsa ]l va str`nge la pieptul ce palpit[,C`nd buzele pe buze =opti-vor amoros,Eternul din a slavei lumin[ str[lucit[

Chiar el va fi gelos.

+i ce-am promis \inut-am: pl[cere, fericire,Amor, sur`sul fraged de prunc nevinovat,+i lungile extaze, =i ve=nica iubire,

Pe toate vi le-am dat.

Poruncile ]nalte au fost z[d[rnicite.Trimise s[ v[-nece potopul s[u divin,Dar eu, scurg`ndu-i apa prin viile-nverzite,

Am scos dintr-]nsa vin.

El vru s[ v[ apese sub neagra ignoran\[,Dar eu v-am dat =tiin\a =i artele =i tot.}n suflete aprins-am focare de speran\[,

Din noapte s[ v[ scot.

V-am dat, s[-nvinge\i bezna, a fl[c[rii lumin[,V-am dat =i fier, =i aur, =i regnul animal,


+tiin\a, dac[ este, prin mine e regin[Cu sceptru imortal.

Voit-a s[ v[-mping[ de sus, ]n ad`ncimeaNoptoasei ne=tiin\e, prin ori=ice mijloc,Dar eu v-am smuls urgiei sp[rg`nd ]ntunecimea

Cu degete de foc.

Poetul, ]n\eleptul, tot fiul cuget[riiCe lumea m[rmurit-a prin fapt[ =i cuv`nt,De unde-avu pe frunte lumina inspir[rii

+i-n sufletu-i av`nt?

Eu, eu vibrez ]n toat[ fiin\a revoltat[,}n geniul ce-nfrunt[ batjocura mereu,Eu, eu sunt Cain, monstru cu m`na s`ngerat[,

+i eu sunt Prometeu.

}n Shakespeare ce creat-a o lume ideal[,}n Dante, Goethe, Schiller =i-n c`\i au str[lucit,}n Gutenberg, ]n toat[ pleiada genial[,

}n to\i eu am tr[it.

Prin mine st[p`nit-a\i materia-n mi=care,P`trunser[\i prin mine misterurile ei,Puterea ce v-am dat-o a fost at`t de mare

}nc`t sunte\i chiar zei.

Str[punser[\i chiar mun\ii, titanici prin voin\[,Pe m[ri v[ leg[nar[\i — ora=e-a\i ridicat,


P[m`ntul prin r[bdare, sudori =i iscusin\[,Mereu l-a\i preschimbat.

Din fiecare tain[ f[cur[\i c`te-o sclav[,Supus v[ este totul, chiar tr[snetul l-a\i prins.A\i dus pe-ai vo=tri umeri o sarcin[ grozav[;

A vie\ii — =i-a\i ]nvins.

Pu\in[ vreme ]ns[ =i pe-aripi glorioasePrin aer ve\i str[bate ]n zbor nest[vilit;Baloanele purta-vor, ca flamuri luminoase,

Un fulger str[lucit.

Tr[snit am fost de ceruri, da! ]ns[ fericireaEu, eu v-am dat-o-n schimbul acestei urgisiri;Sunt r[ul, necuratul, dar sunt =i m`ntuirea

}ntregii omeniri.

Da! sunt orgoliosul ]nvins. Dar r[zbunareaMi-o aflu pe nemernic din tin[ s[-l ridic,S[racului ce pl`nge ]i caut dem`ncarea,

Dar el nu-i d[ nimic.

Iube=te-m[ pe mine, om, oaspe al naturii,Veni\i, veni\i la mine, s[rmani dezmo=teni\i,}n vinul r[zbun[rii muia-ve\i p`inea urii,

+i fi-ve\i ferici\i.

Veni\i! a voastr[ frunte ]nal\e-se trufa=[,Veni\i! din nou cl[di-vom un Babel colosal;


Veni\i! vom re]ncepe o lupt[ uria=[Cu ve=nicul rival.

Degrab’, ]ncoa, e timpul asaltului din urm[;Eternul ]nceput-a s[ tremure de-acum;El simte c[ domnia fatal[ i se curm[,

+i noi vom face-o scrum.

Om, dulcele meu frate, urmeaz[-m[! cuteaz[!A sparge firmamentul din nou voi ]ndr[zni;Urca-vom =i, smulg`ndu-l de unde el troneaz[,

}n locu-i vom domni.

Voiesc s[ c`nt

Voiesc s[ c`nt!P[dure scump[, leag[n sf`nt,Tu, ce-ai sc[ldat ]n poezieApusa mea copil[rie,

Din nou red[-mi av`nt!

Voiesc s[ c`nt!S[ fiu ce-am fost — s[ uit ce s`nt...C`ntarea e re-ntinerire,E un ecou de fericire,

E cerul pe p[m`nt.

Voiesc s[ c`nt!S[ uit c[ totul e cuv`nt,


Vis, n[lucire trec[toare,C[ via\a este ca o floareCe cre=te pe-un morm`nt.

Voiesc s[ c`nt!Voiesc s[ c`nt!

Sinaia, 1893

C[l[torul

Marea, c`mp de ap[ clar[, e oglind[ str[lucit[.O s[rut[ albul lunii argint`nd-o p`n[-n fund+i sub vasul ce plute=te peste unda adormit[Se ]nal\[ c`te-un vuiet melancolic =i profund.

Feeria poleie=te funii, punte =i catarge.Vasul pare o n[luc[ pe al apelor cristal.De la \[rmuri c`te-un eco de corabie se sparge+i apoi se risipe=te ondul`nd din val ]n val.

Dorm ]n tihn[ c[l[torii... numai unul la o parteSt[ retras, cu ochii jalnici sub o frunte de poet;De g`ndire e furat[ a sa inim[ departe+i pe buze poart[ stigma durerosului regret.

}n ad`nca lui sim\ire a-ncetat orice furtun[...Lini=tit e ca =i marea, dar e tainic ca =i ea,Melancolic deopotriv[ ca =i albul clar de lun[,S-abandon[-n voia soartei ca s[-l duc[ unde vrea.


ZopiraE P I S O D

Marelui artist, genialul Nottara

Este lini=te suav[, v`ntul serii dormiteaz[.Nu s-aude nici chiar vocea marinarilor voio=i,Pe a m[rii dep[rtare stele blonde l[crimeaz[;Diamante de lumin[, ochi ]n veci misterio=i,Ele scap[r[ pe valuri fulger[ri n[lucitoare...Ad`ncimea frem[teaz[ ca o harp[ c`nt[toare,Iar palpitele din aer sunt fiori melodio=i,O corabie vegheaz[ singuratic[ ]n zare,}ncle=tat[ parc[ este de al m[rii fund st`ncos,Dar din c`nd ]n c`nd s-apleac[ cu o l`nced[ mi=care,Ca un prunc ce-n al s[u leag[n se r[sfa\[ lenevos.Steagul, p`nzele, catargul =i fr`nghiile-ncordateSunt de-argintul lunii clare melancolic s[rutate+i pe-oglinda str[vezie se r[sfr`ng nedeslu=it,A=tern`ndu-se u=oare pe al m[rii infinit.Atmosfera poart[-n unde simfonia veseliei;Glasuri, c`ntece, mi=care sparg t[cerea de cristal+i se duc, coboar[, urc[, c`nd pe-un val, c`nd pe alt val,S[ sporeasc[ vraja nop\ii =i splendoarea feeriei,C[ci pe vasul nins de lun[ e serbare. GenerosVrea s[ fie Osman-aga cu ai s[i de ast[-dat[,Fruntea lui pentru o clip[ nu mai pare ]ncruntat[+i s-arat[ bun =i nobil =i cu to\i prietenos.Mas[ lung[ e ]ntins[, vinul spumeg[-n pahare;Con=tiin\a =i-o ]neac[ ienicerii ]n uitare,}ns[ tot se mai ]ntreab[ c`te unul mai b[tr`n,


Care cuget ]l ascunde Osman-aga ]n serbare,C[ci ]n ochii lui de vultur str[luce=te o sc[p[rare, —Fulger repede, dar ro=u ce tr[deaz[ pe st[p`n.Vrea sub sabie s[ treac[ vre un neam ]n r[zvr[tire?Vrea m[celul, focul, jalea s[ le-ntind[ peste tot,S[-nnoiasc[ vechea vreme de-mpil[ri =i pustiire?Moartea, sila, foamea, pl`nsul =i a din\ilor sc`r=nireVrea el fala s[ i-o poarte din nepot ]n str[nepot?Ori voie=te, dimpotriv[, s[ r[peasc[ vreo ghiaur[.Vreo copil[, z`n[ alb[, ce sim\irile ]i fur[?Poate nu mai e Zopira pentru el acela=i vis?+i din nou se rede=teapt[ schimb[cioasa lui natur[?Dar ]n urm[ zic tot d`n=ii: „Orice-ar fi, a=a e scris!“Mayno\ii1 cu sfial[ pe Osman ]l ]nconjoar[,}naintea lui s-apleac[, ]=i duc m`inile la piept;Le e team[ =i o grij[ nen\eleas[-i ]nf[=oar[,C[ci ]n fiecare suflet el privirea =i-o coboar[, —Cercetare ce str[bate ca s[geata-n \int[ drept.Lungi ur[ri din orice parte izbucnesc r[sun[toare,To\i serbeaz[ pe viteazul ne-ndurat pentru ghiauri,El c-un semn alung[ valul de ur[ri lingu=itoare,Obosit este de-a lumii vanitate-n=el[toare,Printre glasuri osebe=te =i r[sunete de uri.La osp[\ se rea=eaz[ ]n t[cere fiecare:Doi sclavi negri desf[=oar[ un covor de Ispahan,Altu-aduce =i aprinde narghileaua lui Osman,Ce alene se lunge=te pe molatica-nflorare.

1 Locuitori din Mayna, canton al Moreei, corespunde cu vechea Laconie(n. a.).


Sub aromele de Moka, zarful de-aur aburit}=i ]ntunec[ lucirea m[iestriei bizantine+i Osman din narghileaua ]mpietrit[ cu rubineSoarbe lung uitarea grijii ]mb[tat =i fericit.P[rul lui, cernit[ und[, peste frunte ]=i revars[Neagra sa posomor`re ca o arip[ de corb,+i ad`nca lui privire de o flac[r[ e ars[...Cine o-nfrunt[ ]mpietre=te =i pe loc r[m`ne orb.}n caftanul de m[tase ce-i ]mbrac[ tinere\eaE frumos ca-nchipuirea unui cuget fecioresc,Pe-aurita-i cing[toare pietre scumpe str[lucesc,}n sc`ntei ]nf[=ur`ndu-l =i m[rindu-i frumuse\ea.L`ng[ el, ascuns ]n umbr[, un zyfat =ov[itor,De la t[lpi p`n[ la cre=tet scuturat de-nfiorare,O privire turburat[ furi=eaz[ peste mare,Ce-ar putea s[ dea pe fa\[ pe mi=el =i tr[d[tor.C[tre fine e osp[\ul. Ag[ semn cu m`na face+i un sclav dispare iute ]nchin`ndu-se smerit.O copil[ peste-o clip[ se arat[ lini=tit;E Zopira. Ca prin farmec vocea zgomotelor tace.}n puterea nop\ii line soarele a r[s[rit.Alb ve=m`nt =i fa\a alb[, alb[ m`n[, alb[ toat[,S[-i descrie frumuse\ea nici o limb[ n-o s[ poat[;Se ml[die ca sulfina s[rutat[ de zefir.Ochii mari sunt o poem[ g`nditoare =i ad`nc[,Stele limpezi cu reflexe de-ametist =i de safir,Vocea ei o melodie cum nu e =i n-a fost ]nc[,+i ]ntreaga ei f[ptur[ un parfum de trandafir.A turbanului m[tase diamante o-nsteleaz[,+i pe el m[rg[ritare =erpuiesc. — Al ei picior


Pare-abia c[ se atinge de al Indiei covorCe ]n cale i s-a=terne =i pe care se a=eaz[.„Preg[ti\i-v[ arcu=ul =i viorile-nstruna\i!“Zice atuncea m`ndrul ag[. +i ghiaurii ]ntr-o clip[Pl`ng pe coarde-a lor durere, =i =i-o strig[ =i =i-o \ip[,M`ng`ierea e ]n lacrimi; — sunt de ceruri inspira\i,Spun c[-n lume o putere predomne=te neschimbat[;C[ ]n Domnul m`ntuirea c`nd o cau\i o g[se=ti,Dac[ vrei s[ te iubeasc[ trebuie=te s[-l iube=ti,C[ci a lui m[rinimie nu te las[ niciodat[.Spun de jertfele prin care ]ndrumatu-s-a Cristos,Pentru-a-nfr`nge r[utatea =i necazurile lumii,Spun de patima lui crud[ =i de lacrimile mumii+i de Iuda v`nz[torul, ]njosit =i p[c[tos.Dar Osman de cum aude a cre=tinilor c`ntare,Ce desfide-a lui credin\[ cu av`ntul ei m[re\,+i ce zboar[ arz[toare c[tre cerurile clare,Se ]ncrunt[ =i-i prive=te cu m`nie =i dispre\.}ns[ grecii-ncep s[ c`nte a str[bunilor m[rire,Spun de gloria trecut[, se rev[d la Marathon,}i conduce Miltiade c[tre-a per=ilor zdrobire,I-aripeaz[, ]i ridic[ adieri de nemurire;Vremi m[re\e re-nviaz[ ]n refrenul monoton:— El ascult[ vechiul c`ntec al titanicelor zile,Fa\a lui se lumineaz[ de un z`mbet, — e r[pit...Vitejia ]i uime=te, per=ii mor, e mul\umit,Leonida ]i sf[r`m[: Thermopile! Thermopile!}ns[ ei c`nd se ]nal\[ prin al muzicii transport+i cuv`ntul libertate c`nd pe buze le r[sun[,Cruntul ag[ se ridic[ =i c-o furie nebun[


Un pistol din brù smuce=te, glon\ul =uier[, detun[,C`nt[re\ul cade mort.

Musulmanii trag hangiarul =i cruzimea ]i orbe=te,Pe cre=tini voiesc s[-i vad[ zv`rcolindu-se-n dureri,Dar Osman atunci n[prasnic se repede-n ieniceri,+eful lor sc[ldat ]n s`nge ]ndr[zneala =i-o pl[te=te.El apoi c[tre Zopira se apleac[-nduio=at+i la via\[ o recheam[ din le=inul ce-o-nghe\ase,O dezmiard[; ea-l ]ntreab[... El ]i spune c-a visat,C[ e lini=te deplin[, c[ nimic nu se-nt`mplase.+i corabia se-nclin[ peste marea adormit[,Luna calea =i-o urmeaz[, vis pe valuri c[l[tor,Toarce raze argintoase din cerescul ei fuior,Pe c`nd v`ntul printre funii melodia =i-o palpit[ —Noaptea dulce este toat[ un cristal str[v[z[torToat[-ntinderea e alb[ p`n[-n zarea dep[rtat[,+i pe tot s-a=terne clarul unui farmec domnitor.Dar corabia ]ntreag[ c`nd de somn e-ngreuiat[,Aga cheam[ ]n[untru pe zyfatul pref[cut+i ]n ochi privindu-l strig[: „Cìne, spune-mi ce-ai v[zut!}ns[ dac[ a ta vorb[ ar voi s[ m[ ]n=ele,Dac[ lacomul t[u suflet e v`nz[rii ]nchinat,Vai de tine, n-am s[ aflu schingiuiri destul de grele

S[-nfierez al t[u p[cat!“Iuda, galben, =ov[ie=te, se cutremur[ =i zice:„Jur pe Iehova, st[p`ne, pe Kerim =i pe Isus,C[ v[zut-am demoni negri furi=indu-se-n caice...A mea soart[ blestemat[ ]ntre d`n=ii m-a condus,M-au pl[tit cu pungi de aur s[ servesc a lor izb`nd[,Hot[r`t-au mìne sear[ s[ p[trund[ ]n Bosfor,


S[ pr[deze chiar seraiul au ]n cugetele lor...Ziua merg pe l`ng[ \[rmuri, noaptea-n umbr[ stau la p`nd[“.— „Bine, c`ine, zice Aga, voi vedea dac-ai min\it!“+i-nchin`ndu-se judeul ca un =arpe iese-afar[.}ns[ luna prin ferestre se r[sfr`nge lini=tit,Troienind cuprinsul tainic cu a ei lumin[ clar[,+i Osman l`ng[ Zopira uit[ grija ce-l p[trunde,Cu iubire dezvele=te albul chip sur`z[tor,Peste s`nul alb, de lapte, cade p[rul ei u=or+i ]ntreag[ o-nvele=te risipindu-se ]n unde.Ochii ei au str[lucirea unui negru diamant,+i spr`ncenele-i arcate par umbrite cu c[rbune,Vechiul basmu de iubire unul altuia =i-l spune,P`n[ ce-i cuprinde-n bra\e somnul, ve=nicul amant —Dar c`nd ziua se revars[ =i cuprinde tot seninul,Fiecare se de=teapt[, rob al tristului destin.+i — oh! groaz[!... dou[ corpuri: ienicerul =i cre=tinulPentru veci de azi-nainte ap[ra\i de orice chin,+i-nfr[\i\i de m`na mor\ii l`ng[ vasu-n nemi=care,C[tre cer sticl`ndu-=i ochii, parc[ strig[ r[zbunare,Alinta\i de-al m[rii c`ntec mai duios ca un suspin.+i cum ceru-=i dezvele=te toat[ vraja frumuse\ii,Se-ntrev[d ]n dep[rtare ni=te puncte r[s[rind,Sunt caice... ,nainteaz[, =iruri negre se ]ntind+i p[teaz[-n a lor cale poezia dimine\ii,Sunt z[rite =i pe dat[ toat[ puntea e-n mi=care;Prin alarma zgomotoas[ chiar Osman este vestit,Cresc caicele =i umbra li se face tot mai mare,Se apropie!... Cazacii — sunt cazacii, negre=it.Aga strig[: „+oimi de mare, ]ndrepta\i ]ntr-]n=ii tunul!


Spre Stambul c[-i poart[ g`ndul mi-a spus jidovul hain,}ns[ jur pe semilun[ c[ peri-vor p`n’ la unul, —Pentru fiecare-n parte n[scoci-voi c`te-un chin...}n zadar s-a pus hatmanul Scatozub1 ]n a lor frunte,Vr`nd s[ plece semiluna =i puterea s[ mi-o-nfrunte.El =i-a zis c[ de-a lui prad[ prea pu\in ]l mai desparte,C[ spre \int[ vor ajunge du=i pe aripe de vis,C[ puterea musulman[ va ]nfr`nge-o, el =i-a zis!Dar Osman e ]nc[-n via\[! =i Stambulul e departe!“Astfel zice =i d[ ordin fiec[ruia ]n parte,Vasul geme =i porne=te spre caice c`rmuit,Iar de-odat[ zece tunuri izbucnesc ca o furtun[,Marea-n valuri se ridic[, se izbe=te =i detun[,Mul\i cazaci ]n fundul apei ]=i duc visul ne-mplinit;De caice \`nd[rite este marea sem[nat[,C`te-un corp ce-noat[-n s`nge ici =i colo se arat[,}ns[ cei r[ma=i ]n via\[ dau n[val[ c[tre vas+i cu c[ngi ]l ]ncle=teaz[. Scatozub r[cne=te: „Ura!“Moartea url[ furioas[ =i la mul\i le-astup[ gura,+iruri dese cad cre=tinii. Turcii cad la orice pas.+i caicele u=oare de corabie-ag`\atePar o ceat[ n[pustit[ de ogari pe un mistre\;Vasul geme sub povara de cadavre spintecate,Sunt respin=i din nou cazacii, dar au inimi ]ncordate,

1 Expedi\ia lui Scatozub, dup[ unii istorici, Scalozub, s-a ]nt`mplat prinanul 1543. Prin\ul Cantemir vorbe=te despre aceste expedi\ii pe larg ]n tomII (ved. Puissance Ottomane). Scalozub era un faimos r[zboinic favorabilPoloniei. Sub conducerea lui, regele Sigismund spera s[ fac[ pe cazaci catolici(dup[ Lessur =i Scherer). El f[cuse 30 de expedi\ii pe mare ]n caice(czajkas)]n contra turcilor =i 2 pe uscat contra t[tarilor. Era m`ndru, =iret =i brav (n. a.).


Vor s[-nving[ sau s[ moar[, c[ci pe via\[ nu pun pre\;Se reped cu cinci, cu zece, tot mai mul\i, mai plini de ur[,Unii urc[, sunt ca tigri ce s-azv`rl pe prada lor,Lupt[, strig[, url[, s[bii z`ng[nesc ]ngrozitor,Pu=ti tr[snesc, scr`=nesc r[ni\ii, crunte chinuri ]i tortur[ —„Moarte! moarte!“ se aude r[sun`nd ca o fanfar[.Piept la piept se str`ng, cu din\ii se apuc[ =i se rup,F[r[ mil[ printre r`nduri plugul mor\ii ar[, ar[...Arma cade peste arm[, trupul cade peste trup.+i zadarnic musulmanii vitejia-=i desf[=oar[,Ei ]ncep s[ =ov[iasc[, c[ci du=manii se-nmul\esc.„Am ]nvins! hatmanul strig[, fra\ii mei, v[ mul\umesc!“+i pe turci sub a lui ghioag[ ca un tr[snet ]i doboar[,Dar Osman atunci r[cne=te: „Nu, voi ]nc[ n-a\i ]nvins!}napoi, ghiauri s[lbatici, c[ci ]n via\[ m-aflu ]nc[!“R`de groaznic, ]i desfide =i, de gloan\e neatins,Se opre=te =i-i a=teapt[ neclintit ca =i o st`nc[.Secera\i sunt ienicerii ca =i spicele de gr`u...Dintre r[nile c[scate curge s`nge, — curge r`u,Pentru cei r[ma=i ]n via\[ dezn[dejdea e ad`nc[,Ei cad unul c`te unul! Vai! pierdu\i sunt to\i, pierdu\i!De urgie s[ mai scape nu mai cuget[ nici unul,Abia zece se mai lupt[, opt abia, cinci, patru, unul...Dar =i d`nsul scap[ arma, cade peste cei c[zu\i,Singur Aga numai d`nsul se mai afl[ ]n picioare.Ca un fulger ]i sclipe=te iataganu-ncovoiat,A pierdut orice n[dejde, dar se lupt[ ne-ncetat,Vrea s[ moar[ ca vitejii pentru-a steagului onoare,|ine piept la to\i cazacii de-a lor num[r ne-ngrozit,}i admir[ chiar du=manii vitejia uimitoare,


C`nd de-odat[ simte bra\ul c[-i sl[be=te ostenit,+ov[ie=te, =i o cea\[ ]i ]ntunec[ vederea,Se retrage, se ]ncearc[ s[-=i recapete puterea,+i, minune! d[ un strig[t de nebun, — e fericit,L`ng[ d`nsul e Zopira, alb[ =i transfigurat[. —A venit cu el s[ moar[, teama-n piept a-n[bu=it,A uitat c[ e cre=tin[; =i love=te nendurat[,M`na ei copil[reasc[ pe stilet e ]ncle=tat[,}l iube=te pe eroul c[rui via\a =i-a-nchinat;De primejdia grozav[ al ei cuget e-n[l\at...}l acoper[ cu corpul, vrea s[-l scape, strig[, pl`nge,Dar Osman r[nit de moarte cu amor la piept o str`nge,O s[rut[ ]nc[-o dat[, lung, mai lung, =i parc[ vrea}n duioasa-mbr[\i=are, suflet, via\[, tot s[-i dea.El apoi dintr-o lovire capul fraged ]l reteaz[+i privindu-l, trist ]ng`n[ cu un glas ce l[crimeaz[:„Numai eu aceste buze le-am atins c`t am tr[it!Nimeni n-are dup[ mine s[ le-ating[ niciodat[!“Zice =i, r`z`nd s[lbatic, cu un hohot prelungit,Capu-n mare i-l arunc[; unda pl`nge spumegat[,Iar ad`nc un ecou urc[ =i r[spunde: Niciodat[!

Niciodat[!

Ultima verba

Pe groapa mea, prieteni, s[ nu fieNici monumente-n marmur[ sculptate,+i nici cavou de piatr[ cenu=ie;C[ci n-am iubit sclavia din palate.


Morm`nt uitat ca trista s[r[cie,Dar s[ respir =i-acolo-n libertate;Coroane nu cu frunze argintate,+i nici discurs, =i nici vreo elegie.

Dar de e drept c[ jalea v[ str[punge,Spune\i-i Ei la groapa mea s[ vie...+i voi fugi\i... }n lini=tea pustie,Din ochii-i dulci o lacrim[ mi-ajunge.

S[racul =i stelele

Un s[rac privea la steleCum te ui\i la un tezaur+i zicea: Oh, ce de aur

Doarme-n ele!

+i, pe c`nd murim de foame,Goi, nemernici =i uita\i,Voi z[ce\i cu ochiul numai

La boga\i.

D-aia strig, pe frigul [sta,Hai! Ciocni\i-v[-ntre voi!S[ mai plou[ ni\el aur

+i pe noi!


Lied

S-a dus =i parc[ trandafiriiPe care-]n treac[t mi i-a dat,Parc[ =i ei s-au ]ntristat}n suferin\a desp[r\irii.

I-am s[rutat =i i-am privitP`n[-n minutul ve=tejirii.+i moartea lor mi-a deslu=itCe scurt e farmecul iubirii!

+i azi c[t`nd cu drag la eiCum s-au uscat uita\i ]n carte,I-asemuiesc cu anii meiCe vor muri de ea departe!

Groaza de mine

De-o fi vreo inim[ ]n doliuC`nd voi muri, o mai implorPe chipul meu nep[s[torS-a=tearn[-n grab[ un lin\oliu,

Fatalitatea ra\iunii,C`nd m-a f[cut o-ntreag[ via\[S[ par un altul, =i pe fa\[S[ port o masc[, — a minciunii,


C`nd peste pragul vie\ii s[r,Ar fi o crud[ nebunieBie\ii prieteni s[ m[ =tieA=a cum sunt ]n adev[r.

Barcarola

Departe z[rile sunt clare+i luna-n valuri c`nd tresare,Ce melancolic apa sun[

Pe lagun[!

+i pe c`nd noaptea e senin[,S-aude vag o mandolin[,Ce risipe=te note-n zare,

Note clare.

Gondolierul c`nt[ solo,Dar g`ndul lui e dus acoloUnde vibreaz[-o mandolin[,

}n surdin[.

+i pe c`nd v`ntul ia gondola+i moare-n zare barcarola,Ce melancolic apa sun[

Pe lagun[!


Mamei

Pe c`nd amurgul vars[ jale+i-mbrac[-n aur cimitirul,}=i l[crimeaz[ trandafirulBl`nde\ea albelor petale,Pe un morm`nt uitat sub ele,Peste morm`ntul mamei mele.

}n ore lungi de ]ntristareC`nd greul vie\ii m[ apas[+i peste suflet mi se las[Cu neagra lui ne]ndurare,Cum a= vrea, mam[, s[ m[-ngroapeSub trandafir, de tine aproape!

Mamei

Dulce mam[, luminoasa vie\ii mele c[l[uz[,Tu, a c[rei umbr[ sf`nt[ o evoc la orice pas,Dac-a= =ti c[ al t[u suflet ar putea s[ m[ auz[Pl`ngerilor mele toate ]ntr-un \ip[t le-a= da glas.

}mi spuneai odinioar[, m`ng`indu-m[ pe frunte:„E frumoas[ poezia, dar te las[ nem`ncat.“N-ascultai a ta pova\[, fiindc[ poate =i-un gr[unteDe m`ndrie ]nmuiase glasul t[u c`nd m-a certat.


+i cu inima de mam[ iubitoare, care =tieS[-ntrevad[ viitorul, ]\i pl[cea s[ m[ prive=tiSt`nd pe g`nduri noaptea-ntreag[, s[ cioplesc o poezieF[urit[ spre m[rirea limbii noastre rom`ne=ti.

Pentru mine p[strai toate m`ng`ierile de mam[.C`nd eram copil, la patu-mi vegheai nop\ile t`rziu,Uitai boala, somnul, toat[ dureroasa vie\ii dram[,Ca s[ spui pove=ti cu zmeii r[sf[\atului t[u fiu.

Socoteai c-o s[ m-a=tepte toate gloriile-n lume,Nu era ca mine altul. O fecioar[ de-mp[ratTrebuia s[ m[ iubeasc[. +i-auzind doar al meu nume,Chipul t[u cel trist d-odat[ s-ar[ta mai luminat.

+i-am crescut, ca =i to\i fra\ii, ]n iubire =i credin\[.Prunc, hr[nitu-m-ai cu lapte de la s`nul t[u cel sf`nt.T`n[r, ai s[dit ]n g`ndu-mi a virtu\ii con=tiin\[+i, poet, mi-ai pus ]n suflet inspirare =i av`nt.

Tu, ce-n visul t[u de mam[, m[ vedeai at`t de mare!Dac-ar fi din cer asupr[-mi ochii bl`nzi s[ \i-i cobori+i-ai vedea c`t pl`ng =i suf[r =i ce sunt, ai fi ]n stareDe durere =i de mil[ ]nc-o dat[ s[ mai mori...

Te-ascultai, =i fruntea m`ndr[ mi-o n[l\ai ]ntotdeauna,Nici prostiei, nici m[ririi nevoind s[ mi-o-ncovoi.C-un sarcasm =i cu un z`mbet de-am =tiut s[-nfrunt furtuna,Iat[-m[ cu ghete rupte prin z[pad[ =i noroi.


De-am iubit, la pieptu-mi d`nsa n-a vrut capul s[ =i-l culce,Dar nici eu n-am pl`ns cer=indu-i m`na alb[ de copil,Ci, privind-o cu durere, ]ntr-un c`ntec trist =i dulceAm ]nchis pentru vecie nestatornicu-i profil.

Peste fa\a mea l[sat-au anii urma lor ad`nc[.Am iubit m[car? Sau poate avui timpul s[ tr[iesc?Totu=i pe mireasa alb[ o a=tept =i ast[zi ]nc[+i, v[z`nd c[ prea-nt`rzie, pl`ng, sim\ind c[-mb[tr`nesc.

Unde-i, mam[, -nving[torul ce vedeai cu drag ]n mine?Poate dulcea ta iubire m-a-nv[\at s[ fiu copil,+i-am r[mas copil =i ast[zi, pe c`nd corpul e ]n mineCa palatul unui rege mort de veacuri ]n exil.

Dar pe pragul c[r\ii-n care vin de scriu a vie\ii dram[Amintirea ta pioas[ m[-ngenunche =i-o sl[vesc;+i rup`nd din al meu suflet acest pl`nset ]l urzescCa s[ poarte al t[u nume, printre veacuri, scump[ mam[!1904, noiembrie, Piatra N.

C`ntec

Aide\i, nu mai face\i gur[,Plictisi\i p-a voastr[ muz[,Nu vede\i c[ nu se-ndur[

S[ v-auz[?


Aide\i, c`ntecele mele,Nu mai pl`nge\i umilite,R`d de voi at`tea stele

Neclintite!

Haide\i, noaptea e albastr[,Asculta\i ce trist v[ cereAl meu suflet bl`nda voastr[

M`ng`iere!

Orice lacrim[-i n[t`ng[,N-o s-o cer la vreun desc`ntec;Un poet trebuie s[ pl`ng[

Doar ]n c`ntec!

Vulturul

Pe l`ng[ r`ul ce se pierde ]n umbra s[lciilor sure,Pe c`nd amurgul ]ntristeaz[ singur[tatea din p[dure,Se duce-al[turi o pereche de-namora\i t[cu\i =i dragiS[-=i piard[ urma pe c[rarea =erpuitoare de sub fagi.Ea, z`mbitoare =i senin[ ca r[s[ritul blond de soare,Cu fruntea ca petala alb[ a unui crin abia ]n floare;El, melancolic ca amurgul, cu ochi ad`nci, de vis[tor,P[rea c[ urm[re=te-n treac[t al visurilor sale zbor.„Dar nu e=ti fericit? r[spunde! — ]i zice ea ]nv[p[iat[;C`nd vezi ce farmec ]mpresoar[ iubirea noastr-adev[rat[,+i c`nd cite=ti ]n al meu suflet at`ta dor ne\[rmurit,De ce nu lepezi ]ntristarea ce fruntea-\i larg[ a cernit?O, fii mai vesel =i alung[ melancolia ta, st[p`ne,


+i-ngenuncheat[ ]nainte-\i, supus[, roab[ voi r[m`ne!“El o s[rut[, =i cu m`na i-arat-un vultur ce din zareVenea plutind ]n zboru-i falnic cu-o maiestuoas[ nep[sare.+i-i zice trist: „}l vezi, copil[, e cel mai mare ]mp[rat,C[ci \[rii lui, dumnezeirea hotare str`mte nu i-a dat.El are-un cuib pe-un v`rf de munte =i-n zori de zi ]l p[r[se=te,C[ci setea lui de libertate, c`nd st[ ]n loc, ]l chinuie=te.+i cuibu-i pare o-nchisoare; de-aceea, pururi solitar,El cat[ lumi ne\[rmurite =i-mp[r[\ii f[r[ hotar...Tot ca =i el sunt vis[torii, copil frumos cu ochi de z`n[,+i pe-al lor suflet doar o clip[ iubirea poate-a fi st[p`n[.E drept c[ au =i ei nevoie adeseori de m`ng`ieri,Ca s[ mai uite-am[r[ciunea nemaisf`r=itelor dureri;E drept c[ dulcea s[rutare a gurii voastre-nfl[c[rateNe mai red[ iluziunea unor vis[ri ne]ntrupate;Dar frumuse\ile eterne le face inima s[ salte+i, pentru larga aripare a inspir[rilor ]nalte,}n setea lor de libertate =i-n zborul sf`nt spre ideal,Le trebuie cer f[r[ hotare ca =i vulturului regal.“

Exotic[

}ntinsu-mi-am arcul spre cer, cu temei,Zburat-a s[geata, dar unde s-a dusNu =tiu, c[ci av`ntu-i a dus-o mai susCa raza cea slab[-a ochilor mei.

Zv`rlit-am ]n aer o dulce c`ntare+i d`nsa zburat-a. Dar unde s-a dus


Nu =tiu. Cine poate s-o prind[ din zare?O stea care pic[ =i-un c`ntec apus...

T`rziu ]ntr-un paltin ]nfipt[-am g[sitS[geata ce-n voie l[sat-am s[ zboare,+i c`ntecul dulce dormea lini=tit}n sufletul unei femei vis[toare.

Toamna

Uite toamna cum se stinge!Umbra plopilor tresare.+i aman\ii pe c[rarePl`ng sub frunza care ninge!

Slab[, trist[, -ng[lbenit[,— }ntre vis =i adev[r —,Trece toamna despletit[+i cu frunze moarte-n p[r!

Pe c`nd umbra cade mult[,Tu, ce-\i por\i al[turi doamna,Las[ vorba, taci =i-ascult[C`t de dulce moare toamna!


Geniul r[ului

Proteu ascuns =i nestatornic, dar lacom d-a-nghi\i ]ntruna,|in toat[ lumea-ngenuncheat[ sub gestul meu poruncitor,Doar pentru mine unii lupt[, =i al\ii-nving, =i al\ii mor,+i nici nu =tiu c[ pentru mine muncesc cu to\ii, -ntodeauna.

C`nd vrunul mi se-mpotrive=te =i lupt[-n zbuciumul pieirii...Eu ]l zdrobesc. S[ fie rege sau om ce iese din popor,E robul meu, ursit s[ piar[, =i-n clipele c`nd ]l dobor,Iau forma sacr[-a datoriei, a banului sau a iubirii!

}n firea lui ce se revolt[, strecor al patimii venin,C[ci \inta mea este m[celul =i du=m[niile ce vinS[ schimbe legea d-armonie =i-n iad p[m`ntul s[-l transforme.

+i c`nd din gloata unei lupte se-nal\[ vaiete, u=or,Eu re-mbr[c`ndu-m[ ]n haina primordialei mele forme,}n aerul acrit de s`nge m[ schimb ]n corb cronc[nitor...

}ntr-un amurg de toamn[}ntrebare:„}\i mai aduci aminte, doamn[?“

R{SPUNS

Cum vrei s[ nu-mi reamintesc, poete,Amurgu-acelei toamne de demult?...


De=i trecut-au anii, parc-ascultCum ]mi =opteai pe banc[ triolete...

Dar mai cu seam[, n-am uitat, poete,}nfioratul glas, ce-\i tremuraCa frunzele, ce-n p[r ]mi scuturaAl serii v`nt, m`ng`ietor ]n plete!

Nu te iubeam, mi-erai str[in. DeparteEram cu g`nd, cu inim[, cu vis...Sim\eam c[ tot trecutul ne desparte.

+i totu=i c`nd a nop\ii larg[ mant[Ne-nv[lui ]n umbra-i, a fost scrisS[-\i dau o s[rutare de amant[.Constan\a, 27 aug. 1911

Oglinda

D-asupra patului ce-=i fr`nge de mult icoana venerat[,}n apa ei, oglinda r`de din r[s[rit p`n[-n amurg,+i st[ pe zid, mai alb[ vara =i iarna mai ]ntunecat[,Clepsidr[-n care nu se vede nisipul clipelor ce curg.

Se schimb[ tot ce are o form[, dar ea r[m`ne neschimbat[.+i soarbe gesturile noastre ]n ochiu-i rece =i fatal,Iar, martor[, nep[s[toare, ea st[ ]n veci ne-nduplecat[,At`t ]n nop\ile de doliu, c`t =i-n luminile de bal.


+i via\a noastr[-ntreag[ tace ]n fundul tainicei oglinde;Rev[d pe mama cum s-apleac[ d-asupra leag[nului meu,V[d z`mbetul blajin al tatei =i-nduio=area m[ cuprinde,Sim\ind c[ umbr[ cum sunt d`n=ii cur`nd-cur`nd voi fi =i eu.

+i m`ine altul o s[ vie ]n apa ei s[-=i vad[ chipul,}n cadru-i trist pun`nd o form[ ce se va =terge cum s-au =tersAt`\ia pa=i pe malul m[rii, ]mpr[=tia\i ca =i nisipulPe care v`ntu-l ia =i-l duce, cum poart[ faima c`te-un vers.

+i trec[tor =i el ca mine prin via\[ ca printr-o oglind[,V[z`nd-o-n negru-mbrobodit[, cum st[ pe zid nep[s[tor,}n sf`=ierea dureroas[ ce sufletul o s[-i cuprind[,Va ]n\elege pl`nsul tainic al lucrurilor ce nu mor.

Fabule m[runteI

Greoi alearg[ un m[garCu fruntea-n jos, cu pasul rar;+i iepurele, c`nd ]l vede,U=ure-n urma-i se repede,Gone=te ca o vijelieL-ajunge =i-l ]ntrece, dar...

Moral[.:Ce mare groz[vieS[-ntreci pe un m[gar!


II

Doi =erpi au ]ntrebat o st`nc[:— Ce-\i face stropul mic de ap[?— }n fiece minut m[ sap[}ncet-]ncet =i m[ m[n`nc[!— Dar ea ca noi nu are din\iS[ te m[n`nce; st`nc[, min\i!+i st`nca le r[spunde: — Iat[,De din\ii vo=tri nu mi-e fric[,C[ci se tocesc, dar pic[tura,De=i e alb[ =i e mic[,Etern[ e ca =i natura!

Pescuitorii de perle

D-a lungul umedelor st`nci,Uitate-n m[rile ad`nci,Ca-ntr-un morm`nt ce le ]nghite,Necunoscute nasc =i mor,

}n scoica lor,M[rg[ritare neg[site!

Sunt lacrimi de ondine-amorezateDe vrun triton necredincios?+i-acum sclipesc cristalizate}n fundul m[rilor sticlos?

Dar ]ndr[zne\ul, beat de vrajaStr[lucitorului s[u vis,


}n valul care le ascundeS-azv`rle, — fulger ]n abis!

}noat[, se scufund[, sper[,+i apa ]l cuprinde lin;+i-n ad`ncimea-i ]l prime=teCa p-un nou monstru submarin.

Adesea un rechin 1-atinge+i sepii vin, meduze pier...Un crab pe um[r ]i imprim[O clip[ gheara lui de fier.

Precum ]n vis numai s-arat[,Vezi albe cr`nguri seculariCe-n loc de mu=chi — bure\i au numai+i-n loc de iarb[ — alge mari!

Pe c`nd ]n juru-i urc[ valuri,Picioarele-i se-nn[molesc}ntr-o p[dure de coraluriRo=ite-n s`nge omenesc.

+i m`na-i pip[ie cu spaim[+i se tot las[ mai afund...Ce dac[ drumu-i plin de chinuriC`nd perla alb[ st[ ]n fund?

O vede, o atinge, iat-o!Sub n[zuin\a care-l m`n[


Prin valul de-ntuneric suieCa =i un zeu c-o stea ]n m`n[.. . . . . . . . . . . . . . . . .

+i voi, poe\i, arti=ti s[lbaticiCe r[scoli\i orice abis,Ca =i pescarul [sta, -n sufletV[ cobor`\i pe sc[ri de vis,

}n fundul m[rii ne=tiuteA cugetului ]ndr[zne\,S[ smulge\i tainelor ideea,M[rg[ritarul f[r[ pre\...

Multicolora perl[ fin[,}n zare zace ne=tiut,Tot r[s[ritul aurorii,}n coaja tristului trecut.

Ca s[ g[sesc =i eu comoaraAcestor flori ce nu mai mor,}n marea plin[ de primejdiiA= vrea nebun s[ m[ cobor.

Spre largul ocean de vise,Scafandru nou m[ las =i eu,}n fundul c[ruia e golulNeantului — sau Dumnezeu.

Ce-ngrozitoare e c[derea}n al problemelor abis!


La orice pas pricepi durereaDe-a-\i omor] ]nt`iul vis!

Dar c`nd mereu spre alte doruriTe poart[ sufletul amar,Pescuitorului de viseCe-i pas[? El coboar[ iar.

Ce dac[ inima se zbate+i url[ creierul tr[snit,Dac[ din fundul suferin\eiO raz[ nou[-a r[s[rit?

+i glorie de veci aceluiCe-ns`ngerat =i-nving[tor,Din noapte scoate, ca pescarul,Lumin[ nou[ tuturor!

Lui G`rleanu

Te am pe mas[ viu ]ntr-un portret,Cu ochii mari =i dulci privind ]n gol,Cu fruntea ta ce pare un simbolAl vie\ii tale albe de poet.

O cut[ n-ai pe frunte, nici un g`nd}n ochi, de ]ntristare sau regret;Nimic nu spune tragicul secretCe te-a ]mpins ]n moarte-a=a cur`nd!


Bl`nd, bun =i vis[tor z`mbe=ti-nainte,+i nu-n\elegi c[-n lacrima fierbinteCe-mi arde-n ochi, tu-nvii ca un parfum,

+i nici nu sim\i c[-n doliul ce-l poart[Fiin\ei tale clipa mea de scrum,Nu pl`ng doar omul =i artistul, ci o soart[.

Muzic[ de camer[

}ntr-un salon. E ora zece seara.Suspin[ ghetele de lac.V[d s`nuri albe, m`ini ca ceara,Rochi decoltate, domni ]n frac.

T[cere! Ora este grav[,C[ci ]ntr-un col\ a r[sunatUn pian pe care st[ o tav[,+i trei viori s-au acordat.

Arcu=ul a-nceput domol,Atac[ forte un andanteDintr-o sonat[-n mi bemolDe Beethoven ori Mercadante.

Un bravo! st[ruie mereu;}l scoate sincer o duduc[Ce-=i poart[-al s`nilor trofeuSpre domnul matur, cu peruc[.


Unii timizi abia suspin[;Din n[du=eala unui chel —Minune! — cre=te o verbin[Pe-o coard[ de violoncel.

O v[duv[ ]n demi-doliu,Nu sufer[ violoncelu,

+i, ghemuit[ p-un fotoliu,E trist[ c-a pierdut c[\elu,.

C`nd contrabasul mizerabilTrimite-n sal[ c`te-un la,S-aude-ncet un „Admirabil!“Rostit c-un glas de mahala.

— Cum \i se pare, scump[ doamn[? —}ntreab[ grav, ad`nc =i rarUn domn ]n p[r cu flori de toamn[+i cinci proteste-n buzunar.

— }\i place muzica, maestre? —Unui poet ]i zice trist,Privind distrat[ spre ferestre,O virgin[ „genre“ artist.

Maestrul d[ din cap =i casc[.Acest r[spuns e lapidar.Biata virgin[-=i ia o masc[,C[sc`nd =i ea, — ]ns[ mai rar.


Cu to\ii sunt cuprin=i de splinulCe te apuc[ pe vapoare,Dar to\i, gentili, ]ndur[ chinulCu z`mbete admiratoare.

Unul se scarpin[ la ceaf[,Altul st[ \eap[n ca un graf;Plute=te-un z`mbet de caiaf[Pe buze rase cu perdaf.

+i to\i voiesc s[ aib[ aerC-au sim\ul muzicii =-o gust[,Iar notele, ca dintr-un caier,Se torc mereu ]n sala-ngust[.

C`nd pl`ng subtilele gavote,Majoritatea-nghite sabur;+i sorb, s[rmanii, mii de notePe l`ng[ baia cea de abur.

Un domn cu cioc =i cap de faunD-un „bacfi=“ s-a apropiat,Un altul sfor[ie p-un scaun;Se crede, poate, la Senat.

— Ah! muzica e infinitul! —}ng`n[ un boier c[runt;De=i e surd, nenorocitul,Discut[ numai contrapunct.


O profesoar[ d[ un ach!+-apoi =opte=te unui macher,C`nd se sf`r=ea ceva de Bach:— Sublim mai e =i Flehtenmacher!

V[z`nd c[ me=terul DinicuCombate ca un tun francezNumai p-o coard[, domnu Nicu+-a luat un cap de amorez,

+i l`ng-o doamn[ serioas[S-a a=ezat c-un evantail;Privirea lui libidinoas[O ia en gros =i en detail.

Sonata ]ns[ infinit[}ntinde coada-i de balaur;}n aer tremur[, palpit[Sclipiri de lun[ =i de aur.

Apoi se stinge. MusafiriiSe-nghesuiesc ]nspre bufet.Se smulg din piepturi trandafirii+i spre maestru se trimet.

O doamn[-i prins[ de suspine.— Ce zici, Dinicu? Ce deliciu!+i c`nd te ui\i la el mai bine,Aduce chiar cu bietul Liciu!


... }ntr-un salon e ora unu.Mu\it-au ghetele de lac.Plute=te-n aer doar tutunul+i coada ultimului frac.

Struggle for lifeP A N T U M

Ceru-i dulce =i albastru ca o rochie de m[tase}nvechit[, care-odat[ a fost roz[-n vremea ei.E spre ziu[. Peste lume prind din aer s[ se laseFericiri de prim[var[, raze, visuri, funigei!

}nvechit[, care-odat[ a fost roz[-n vremea ei,A=a-i rochia triumfal[ care-ntinde peste fireFericiri de prim[var[, raze, visuri, funigei, —Iar r[zboiul pretutindeni vars[ jale-n omenire.

A=a-i rochia triumfal[ care-ntinde peste fire,+i pe mun\i, =i peste valuri, =i pe c`mpuri al ei vis,Iar r[zboiul pretutindeni vars[ jale-n omenire,D[r`m`nd ce-a fost cetate =i-n[l\`nd ce-a fost abis.

+i pe mun\i, =i peste valuri, =i pe c`mpuri, ca ]n vis,Omul lupt[ s[-=i ]ntind[ st[p`nirea peste rase,D[r`m`nd ce-a fost cetate =i-n[l\`nd ce-a fost abis.... Ceru-i dulce =i albastru ca o rochie de m[tase!


C`ntecele unui greier

}n via\a mea de pribegie,Gonit mereu de-al soartei bici,Am ]ng`nat c`ntece miciDe dragoste =i ironie.

+i, cum tr[iam mai mult ]n vis,F[cui risip[ de sim\ire+i-n versuri =chioape am ]nchisO lacrim[ l`ng[-o z`mbire!

Am ]ng`nat c`ntece mici,F[r[ preten\ie s[ fieGustate la Academie,C[ci toate versurile mele —Mici diamante, mici m[rgele,Buchete f[r[ de panglici,Garoafe, crini =i ghiocei, —Sunt scrise doar pentru femei+i pentru patru-cinci amici.

C`nd iarna am sim\it c[ sobaPe versu-mi cald nu pune pre\,Cu grab[ m-am drapat ]n robaDe magistrat, ca s[ nu-nghe\.

+i-am colindat ]ntreaga \ar[Cinstit c-o leaf[ de aprod,


Purt`nd sub rob[ o chitar[+i-o inim[ ]n loc de cod.

Azi iarna-mi bate la fere=ti+i v`ntu-n recea-i simfonieParc[ m[-ntreab[: „Unde e=ti,Poete, plin de veselie?“

Hambarele mi-s goale, niciN-am str`ns, cu c`ntecu-mi de greier,Gr[un\e s-am p`n[ la treier.Dar simt o umbr[ grea pe creier:Uitarea celor mari =i mici!

+i-n stepa iernii argintie,C`nd singur, trist, f[r[ amici,Culeg poemele-astea mici,|ipate-n nop\i de insomnie,Vreau s[ le-nchin, cu d[rnicie,}mbog[\itelor furnici!

Piatra de moar[ =i bobul de grù

De ce m[ strive=ti, f[r[ mil[?]ntreab[ un mic bob de grù,

(c-o voce umil[)o piatr[ de moar[ hain[ce, -mpins[ de apa din rù,

]l schimb[-n f[in[...


Dar piatra de moar[, ursuz[,sau, poate, cuminte,nici nu vrea m[car s[ auz[c`nd bobul de gr`u o acuz[,=i-=i vede de treab[-nainte!

Morala:

Oric`t ar c`rti ]n\eleptul,C`nd ai putere, ai =i dreptul!

N[luca

Cine s[ fii, nebun[ g`rbovit[,Ce r[t[ce=ti pe str[zile pustii,B[tr`n[, slab[, trist[, despletit[+i-ng`ni un basm uitat =i de copii?

Spre ce liman destinul te mai poart[?Ce fericiri ]ngropi ]n al t[u grai?Ce via\[-a clocotit ]n apa moart[Din ochii t[i, ce-au fost oglinzi de rai?...

Dar inima-mi de-odat[ se opre=te:O amintire fulger[ =i cre=te...Te-am mai v[zut, b[tr`no, undeva!— Nu m[ cuno=ti? Prive=te-te-n oglind[+i tremur[... Sunt tinere\ea ta!1926


Furnica =i greierul

Fl[m`nd =i blestem`ndu-=i soarta,Gonit de ger ca de un bici,Un greier zg`r`ie la poarta

unei furnici.

Furnica, deschiz`ndu-i, zicecu glas mirat:

— Afar[ ce f[ceai, amice,P-un ger a=a de blestemat?

— Dac[-n z[pad[ gem =i strig,cer`ndu-\i ajutor,

E c[ mi-e fric[ s[ nu morde foame =i de frig!

— Intr[ =i, p`n[-\i pun de mas[,treci l`ng[ foc.

Un c`nt[re\ poart[ norocla orice cas[!

S[ nu te crezi aici povar[,Ce-avem ]\i d[m cu bucurie,Dar vei pl[ti =i tu chirie...C`nt`nd ]ntreaga var[!Craiova


Greierul =i furnicaLa Fontaine

Greierul c`nt`nd mereu,Vara bine, toamna greu,Criv[\u-l g[si calic+i-n hambare cu nimic.Nici m[car o frimitur[De viermu=i s[ bage-n gur[Atunci pleac[, plin de fric[,La vecina lui furnic[,+i se roag[, p`n’la var[ —Ca de foame s[ nu moar[ —}n hat`ru-i s[ renun\eLa vreo c`teva gr[un\e.+i f[c`ndu-=i vocea bl`nd[:— Jur pe cinstea mea de greier!|i le-ntorc cam dup[ treier!+i-\i pl[tesc chiar o dob`nd[!Dar furnica, ]ndr[cit[La-mprumut =i cam zg`rcit[({sta-i singuru-i cusur)}ntreb[ pe trubadur:— Vara ce-ai f[cut, vecine?— Zi =i noapte stam la drum+i c`ntam pentru oricine...— Ai c`ntat? }mi pare bine!N-ai dec`t s[ joci acum!


£Catren¤

Eu am tr[it de azi pe m`ineF[r’s[ m[ gudur sau s[ cer,M-am mul\umit c-un col\ de p`ine+i-un col\ de cer.

Oaia, lupul =i ap[r[toriiF A B U L {

Vr`nd s[ scape de sub ghearaUnui lup ce-o fug[rea,O mioar[, vai de ea!Ca s[ n-o r[puie fiara,C[ut`nd un ascunzi=,S-a pitit ]ntr-un tufi=

plini de spinide scaie\i =i m[r[cini.

Atunci lupu-i pierde urma...Dar fricoas[ mielu=ea,C`nd ie=i s[-=i cate turma,Toat[ l`na dup[ eaAlb[, crea\[ =i bogat[,R[m[sese ca r[splat[}n tufi=ul salvator,Dar cam prea apuc[tor.. . . . . . . . . . . . .Aceast[ fabul[ banal[N-are nevoie de moral[.


Idil[ antic[

Pe mal de r`u sc[ldat ]n soare,Visez o hor[ de naiadeFermec[toare, z`mbitoare,Cu frunze verzi ]n cing[toare!+i ochi de basme =i balade!Prin p`nza verzilor r[chite,P`ndind la =olduri =i la s`ni,V[d ochi de fauni, ochi p[g`ni+i m`ini =i guri nest[p`nite!Dar faunii din umbr[ sar+i joc fantastic se ]ncinge...+i ierburile lungi tresarC`nd o naiad[ se descinge+i sare-n apa de cle=tar...+i v`ntul bate-n apa clar[.Nisipul pare lac de aur.E prim[var[, prim[var[,Natura face s[ tresar[,Sub voluptatea ei de taur,Nisipul ro=u, lac de aur.

C`nt[ greierul

Sunt multe c`ntece stridente,Eu c`nt ]ncet, timid =i greu;Pe mine nu m-ascult[ noaptea


Dec`t copiii =i nebunii;Iar monotona-mi elegie}n loc s[ s-adreseze lunii,Coboar[-n tain[ spre p[m`ntulCare pricepe ce c`nt eu!

}n glasu-mi pun o m`ng`iereCe place mor\ilor uita\i,+i c`nd, orgolios, prin lumeTu treci cu ochii du=i spre stele,S[ nu dispre\uie=ti, poete,Pe cei spre umbr[ apleca\i;Cum vioreaua-=i d[ parfumul,Eu c`nt cu aripile mele!

+arpele =i satana(F A B U L { D E A C T U A L I T A T E)

Unui mare calomniat„Nel mezzo del c[min di nostra Vita“

Dante

La jum[tatea vie\ii, ca =i Dante,Un =arpe nemilos s-a strecurat}n iad, prin locuri umede =i pante.

Satana, st`nd pe tron, l-a ]ntrebat,Voind nemul\umirea s[-i auz[:— Ce g`nd? Ce c[l[uz[ te-a m`nat?


C-o =uierare aspr[ =i confuz[Balaurul, mai lung dec`t un brad,R[spunse: — Mi-a fost ura c[l[uz[!

Vin s[ m[ pl`ng st[p`nului din iad,C-al meu venin faimos se pierde, sire!Puterile-i de moarte zilnic scad!

Cer toat[ neagra voastr[ ocrotire!S[-mi da\i un alt venin. M-a biruitNe-nfr`nta =i vicleana omenire!

Azi mu=c[tura mea c-un fier ro=itE vindecat[, chiar c`nd farmaciaVestitul antidot =i l-a gre=it.

D[-mi un venin s[ v[d cum agoniaPe om 1-apuc[, scurt[ =i brutal[...— +tiu ce otrav[-mi ceri: E calomnia!

}n ter\a rim[ s[ mai pun moral[?Dar calomnia, propag`nd-o slova,Destul ca s[ te mu=te-n capital[+i tu s[ mori, de pild[, la Craiova!4 aprilie 1933, Bra=ov


Sonet

}n clipa-n care vocea ta sl[bit[Se mai lupta s[ zic[: nu, eu mut,Zdrobindu-\i carnea alb[, te-am avut,Statuie dup[ soclu n[ruit[!

Dar o-ntristare-n inima-mi m`hnit[}nal\[ un regret necunoscut:M[ doare tot ce-a fost =i s-a trecut+i pl`ng pe n[zuin\a mea-mplinit[!

Pe clipa r[t[cirii noastre cea\aVa cobor] uitare, =i, str[ini,Ne vom t`r] spre alte patimi via\a.

Vei trece-n seri de toamn[ l`ng[ altul,Cu suflet tulburat, cu ochi senini...Etern[-i doar iubirea, nu amantul!

Vulturul =i vrabia

Cu ciocul t[ios ca o sabieDin zbor un vultur a r[pit,Pe st`nca-i de granit, o vrabie.Ea umilit[ i-a =optit:„Pentru stomacul vostru, sire,Ce-n veci obi=nuit a fost


Cu mese pline de-ngrijire,Sunt un dejun destul de prost.“Vulturul i-a r[spuns: „A=a-i!}ns[ nevoia te ]nva\[:C`nd n-ai ce vrei, m[n`nci ce ai!}n compara\ie cu-o ra\[,Desigur, nu e=ti un deliciu,M`nc`nd un fel a=a s[racTu ]\i dai seama c[ eu facDestul de mare sacrificiu!}n maiestatea lor trufa=e+i spre sporirea gu=ilor,Vulturii trebuie s[ se-ngra=eDin s`ngele supu=ilor!Un vultur nu trebuie s[ piar[,Dar nici s[ fie prea fudulDec`t1 atunci c`nd e s[tul...+i-acum te-nghit c[-mi e=ti sub ghear[.“. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .La oameni, tot ca =i la fiare,E lege dur[ ca o sabie:Pe cel mai mic ]l sf`=ie cel mare,Ca vulturul pe vrabie.Bra=ov

1 }n text: c`nd


Pro domo

}ntocmai ca un vierme de m[tas[Care-=i zide=te singur locuin\[Din firul s[u, eu am o n[zuin\[}n al meu suflet s[-mi cl[desc o cas[;

Tot ce-am visat, dar n-a avut fiin\[,Ca din p[m`nt a= vrea acum s[ ias[.Din amintiri =i doruri s[ se \eas[Umbrare de ispit[ =i c[in\[.

Pe fiecare zi, ]n pacea serii,C[minul meu s[ suie spre t[rie,Un st`lp cioplit din marmura durerii.

+i gata c`nd va fi s[ se ridiceCl[direa mea de art[ =i m`ndrie,Nici tr[snetul, izbind-o, s[ n-o strice.

}mb[tr`nesc

}mb[tr`nesc!...+i zi cu zi oglinda tot mai neagr[-mi pare,C[ci zi cu zi ]n ea z[rescUn rid mai mult,


Un por mai mare,Un p[r mai sur,+i-un z`mbet trist,Ironic,CareN-accept[ nici o resemnare...+i-mi pare r[u c[ mai exist.

}mb[tr`nesc!...+i tinere\eaN-am cunoscut-o niciodat[.C`nd cei de v`rsta meaJucau,C`ntau+i se ]nveseleau,Eu eram mam[,Eram tat[,Luptam din greu pentr-o bucat[De p`ine,Pentru azi =i m`ine.}mb[tr`nesc!..+i ce-i iubirea?Eu n-am =tiut-o niciodat[;C[ niciodat[ n-am iubit,C`nd prea iubit-am fost de-oricare...Ca piatra, piatr[-mi r[m`nea+i sufletul =i inimaLa ori=ice chemare.

}mb[tr`nesc!...+i tot mereu m[-ntreb: La ce m[ chinui oare?


Ce ceas ferice,Ce zi marePutea-va fi o s[rb[toare+i pentru mine?Care soarePutea-va timpul — nenc[lzit de nici o raz[ —S[-nc[lzeasc[?Ce flac[r[ ar fi ]n stareS-aprind-o inim[ ]n careAu ]nghe\at at`tea sim\uriD-at`tea ierne grele, rele.

}mb[tr`nesc!...+i zi cu zi oglinda tot mai neagr[ mi se pare...C[ci v[d cum sufletu-mi zdrobitSe stinge zi cu zi — cum moare...+i m[ ]ntreb: la ce-am tr[it?C`nd n-am f[cut dec`t at`t:S[ pl`ng, s[ pl`ng, s[ pl`ng ]ntruna,S[ pl`ng, s[ uit =i-apoi s[ iert.1930

E-a=a de trist[ a=teptarea

E-a=a de trist[ a=teptarea c`nd =tii c-a=tep\i zadarnic!+i-a=a de trist[ e speran\a c`nd =tii c[ n-ai la ce spera...+i-a=a de jalnic[-i chemarea c`nd =tii c[ nu te poate-aude...


+i-a=a de grea e resemnarea+i-a=a e chinul de amarnic,C`nd tot a=tep\i, a=tep\i zadarnic+i =tii c[ n-ai ce a=tepta...

}nc`t de s-ar g[si cuvinteS[-exprimi a tale sim\[minte,S[ po\i a=terne pe h`rtie+i suferin\[,+i durere,+i lacrimile ce-n t[cereLe ver=i — amar —Dar ]n zadar,}n a=teptarea celui careNu vrea s[ vie,Nici s[ scrie+i nici s[ =tieC[ tot a=tep\i, a=tep\i zadarnic ca s[ vie...

De s-ar g[si cuvinte, zic,S[ po\i a=terne pe h`rtieAceast[ mare tragedieCe-unor-ar pare — „un nimic“,Atuncea s-ar mi=ca =i mun\ii,+i st`ncile s-ar sf[r`ma;+i stelele din cer s-ar rupe,+i-oceanele ar ]nghe\a,+i norii s-ar preface-n lacrimi,+i to\i vulcanii ar erupe,+i lava lor ar arunca


Pe inimile reci ca ghea\a,Pe sufletele ]mpietrite+i pe con=tiin\ele-nc[rcateDe suferin\i pricinuite,De lacrimi,Din nop\i nedormite.

+i s-ar mi=ca ]ntreaga lume!La fel un rege ca \iganul...+i ar l[sa din m`n[ toculAcel ce scrie;+i ciocanulAcel ce bate;+i \[ranulAr zv`rli din m`ini toporul,+i mosorul,|es[torul,+i-ar merge fiecareS[-=i g[seasc[ acela carePl`nge, pl`nge =i a=teapt[— Tot zadarnic — ca s[ vieAcela ce nu vrea s[ vie,Acela ce nu vrea s[ scrie,Acela ce nu vrea s[ =tieC[ s-ar putea ca ]nc[ ast[ziS[ se despart[ pe vecie.1930


Lui Octavian Goga

C`nd fruntea-n lauri \i-au ]ncins-o zeii,A= vrea s[ prind p-armura ta de fier,Erou ne-nfr`nt ]n luptele ideii,O floare mic[ ce-a-nghe\at de ger.

Mai fraged[ ca florile de stil+i alb[ ca z[pezile de munte,S[-\i aminteasc[ via\a de copilUrsit s[-=i poarte steaua lui pe frunte.

S[-\i re-nvieze codrii seculari,Cu ape reci ce-n clocot curg sub bolt[,Ce-n ritmul lor, de mic, ]n R[=inari|i-au caden\at a versului revolt[.

+i azi pe culmi, c`nd jalnic te ridici,}nvolburat d-a gloriei cunun[,Poate mireasma florii mele miciTe-o m`ng`ia sub tr[snet =i furtun[.


£Madrigale¤pe o fotografie a mea trimis[ unorprieteni

I

Dac[ suferin\a intim[ sculpteaz[Chipul meu ce n-are z`mbetul vioi,E c[ gelozia poate m[-ntristeaz[C[ nu sunt ]n locul copiei, cu voi.

II

Te miri c[ pic[-at`tea stele,Dar nu-s doar stele c[z[toare,Sunt poate lacrimile meleCe pl`ng o dragoste ce moare.

III

Sub paleta toamnei s`ngera gr[dina}mpletindu-\i visul cu p[reri de r[u;Tu f[ceai buchete =i furai luminaRazelor de soare prinse-n p[rul t[u.

IV

Precum din foc r[m`ne scrum,Ce-a str[lucit o s[ apun[,Azi din iubirea mea nebun[Fac c`ntece pentru volum.


VSmarandei

De ce ]n ochii t[i alba=triPlute=te-at`ta vag mister?Ori te-ai uitat prea mult la cer+i-ai n[zuit mereu spre a=tri?

£Florile ce \i le-am dat¤

Florile ce \i le-am datS-au uscat!

Vorbele ce \i le-am spusAu apus!

Parcul unde m[ plimbaiCa-ntr-un rai,

De b[tr`n =i ve=tejitA murit.

Numai doru-mi f[r[ glasA r[mas!

E1 sub geamul t[u ]n zoriPune flori,

Ca s[ sim\i c[-n toamna rea,Ce c[dea,

}\i trimit din dep[rt[riS[rut[ri!


P[ianjenul simbolistLui Ion Minulescu, autorul Roman\elorpentru mai t`rziu

P[ianjenul ]n col\ul unei case,Privind un vierme de m[taseC[ vine inocent s-admireCum ]=i \esuse plasa lui sub\ire,}n care-o biat[ musc[ se-ncurcase,Zice ]ng`mfat:Vierme obscur, faci foarte bineC[-n fine, vii s[ iei lec\ii de la mine,Ghergheful meu e brevetat.Ca s[ lucrez cu-astfel de fire,Secretul numai eu ]l =tiu,„Fac p`nze pentru mai t`rziu“+i poate... pentru nemurire!Nici n-apucase bine s[ rosteasc[P[ianjenul l[ud[rosNaivitatea lui prosteasc[,C[ servitoarea, f[r[ mil[,}ntinde lungu-i m[turoi,+i din tavan arunc[ la gunoiP[ianjen, musc[, plasa inutil[.

Morala:

+i-n literatur[, ca-ntr-o veche cas[,P`nze de p[ianjen unii-ncep s[ \eas[.Dar de la o vreme s-a-nceput r[zboiul...Critica-n\eleapt[ d[ cu m[turoiul!


£L[sa\i m`hnirea!¤

Nu, dragii mei, l[sa\i m`hnirea!E timpul care ne-a schimbat,Zadarnic lupt[ amintirea,Nu-nvie arborul uscat!Ne-a desp[r\it de mult destinul,Ne-a ]nr[it al vie\ii greu.Azi ne-a r[mas prieten vinul,+i tinere\ea e-n c[minul+i-n catalogul din liceu.

£Voind chiar moartea s-o r[puie¤

Voind chiar moartea s-o r[puie,Din via\a lui p-acest p[m`nt,Poetul face o statuieCe =i-o ridic[ pe morm`nt.

Poet

Ah, s[ g[se=ti o form[ nou[!S[ ui\i =i spa\iul =i timpul,Cum florile renasc din rou[,Cu versul t[u s[-nvii Olimpul.


S[ fecundezi sterila minteCa pe un c`mp secat de plug,+i s[ str[ba\i tot ]nainteNe=tiutor de nici un jug.

S[-nvingi prostia-mb[tr`nit[+i din noroi spre cer s[ zbori,+i s[-mpingi lumea-nm[rmurit[Spre alte m`ndre aurori.

+i-apoi, sub buclele-\i c[runte,Furat de gloria-\i ]ntreag[,S[ mori, =i al\ii p-a ta frunteCununi =i lauri s[ culeag[.


E P I G R A M E


Din volum

Prefa\[

S[ nu se mire de loc prietenii mei c[ m-am hot[r`t s[ public aceste epi-grame. Flori libere, r[s[rite ]n v`ntul capricios al vie\ii mele odat[ statornic-ite =i ast[zi risipite pe drumuri, nu credeam c-o s[ fiu silit s[ le str`ng ]nbuchete =i s[ le ]ntind trec[torilor. Ele cre=teau s[lbatice ]n gr[dina unui cas-tel, ast[zi p[r[sit =i ruinat de n[vala r[zboiului. Castelanul ospitalier de od-inioar[ e nevoit s[ r[t[ceasc[ stingher prin col\urile parcului p[r[ginit =i s[culeag[ florile ]mpr[=tiate pretutindeni, s[-=i zg`rie m`inile zmulg`ndu-le din-tre b[l[riile ]nalte =i grase, pentru ca din pre\ul acestor m[nunchiuri ]ns`ngerates[-=i ridice iar turnul n[ruit, ]n care p[stra cu sfin\enie portretele p[rin\ilor,c[r\ile rare, relicvele copil[riei, nimicurile scumpe — toat[ comoara de poez-ie =i de amintire a unei vie\i ]nchinate frumosului.


„Sunt bona, sunt quaedam mediocraSunt mala plura quae legis, hicalter non fit, Avite liber“.

Martial

Pro domo

N-am preten\ia de=art[C[, ]n goana-acestor rime,Am ]nchis idei sublimeDe revolt[ =i de art[!

Dar ca arm[-n contra vie\ii+i ca bici contra prostiei,,N[l\ai r`sul tinere\ii+i triste\ea ironiei...Craiova

C. P.


Epigrame

Succesele profesorului N. Iorga]n str[in[tate

Sorbona-ar vrea ca s[-l re\ie,Mini=trii-n calea-i se prostern...Dar Iorga vrea suprema\ieNu la Paris, ci ]n guvern!

Amicului Minulescumarelui poet al Roman\elor pentrumai t`rziu, cu prilejul romanului s[u:Ro=u, galben =i albastru:

Da, ro=u, galben =i albastruErau culori na\ionale,Dar, dup[ tragicul dezastruSt`rnit de cartea d-tale,Schimbate-au fost, s[ nu =tirbeasc[Ceva din faima rom`neasc[!


Unui scriitor avid de nemurire

Uit`nd c[ gloria e fum,Imprimi volum dup[ volum!Dar timpul crud, pe nesim\ite,Cum le prime=te le =i-nghite!

£Pe c[nd cite=te Mircea piesa¤Pe c`nd ]n cabinetul unui celebrudirector al Teatrului Na\ional, unautor dramatic citea o pies[ ]n ver-suri, deasupra bibliotecii se z[reabustul marelui Alecsandri, ]ntorspu\in cu fa\a spre perete.

Pe c`nd cite=te Mircea piesaF[c`nd s[ d`rd`ie dulapul,Alecsandri, ca s[ n-aud[,De=i statuie, -ntoarce capul!

Unui scriitorcare m[ ruga s[-i scot de la tiparepigrama ce-i f[cusem

|i-am scos epigrama cu greu,Dar totu=i, ce van[ m`ndrie!Aveai un prilej s[ se =tieC-ai fost cineva-n timpul meu!


Unui sonetist

Cu mult[ cazn[ tu te-ntreciA cizela sonete reci!Dar publicul, c`nd le cite=te,

}n[du=e=te!

Poetului Victor-ios

Atunci c`nd criticul Emil,}n a lui cronic[, proclam[C[ e=ti egalul lui Eschil,M[-ntreb: cui face epigram[?

Unui primar spiritistcare m-a amenin\at c[ nu mai m[invit[ la mas[, ]n splendidul palatce avea la Br[ila, dac[ nu-i fac ime-diat o epigram[.

Cu mor\ii prea mult tu te joci,+i chemi la spirite o mie;Un sfat: pe-al t[u s[ nu-l evoci,C[ niciodat[ n-o s[ vie.


Lui Doinaru

Cu spiritele tale miciGreu reputa\ia s[-mi strici:}nt`i, c[-n |ara Rom`neasc[Nu-i om de duh s[ te citeasc[;Iar dac[ vrunul s-a-n=elat+i te-a citit: sunt r[zbunat.

Lui A. de Hertz,]nainte de reprezentarea piesei P[ian-jenul, pe c`nd era =ef de cabinet laIndustrie =i Comer\

Fostul =ef de la Comer\E un t`n[r eminent;}ns[ e mai mult de HertzDec`t este de... talent.

Unui confrate indiscret

Am`ndoi avem o boal[+i-am c[zut victima ei:Eu — chelia natural[,Tu — chelia de idei!


La curtea cu juridin Piatra-Neam\, unde am pledatmai multe procese cu mare succesmoral, dar nu pecuniar

Jura\ii-au fost, de data asta,Mult mai cinsti\i ca acuzatul:L-au achitat! Dar el, sunt sigur,N-o s[-=i achite avocatul.

£Lui Ion Adam¤£I¤

Regretatul scriitor Ion Adam, care mise pl`ngea ]ntr-o scrisoare c[ unii cri-tici i-au contestat fondul, al\ii forma

Adame, biblicul t[u numeOrice discu\ie o curm[:Ca om, e=ti cel dint`i pe lume,Ca scriitor, e=ti cel din urm[!

£II¤Nevoind sa am[r[sc pe prietenulAdam cu prima epigram[, i-am trimisde la Constan\a acest madrigal

Adame, nu mai po\i s[ mori,Oric`t te-ar ]njura cei fameni:E=ti cel dint`i =i printre oameni+i printre scriitori.


Unui critic indulgent

Tu crezi c[ mie-mi faci pl[cereC`nd scrii de poezia mea;Totu=i, la critica ta dulceEu \i-am trimis o not[ rea.

Unui fost profesor

al +colii de Poduri =i +osele, care pe-depsea pe elevii obi=nui\i sa fac[ b[i

— Ce tot b[i =i b[i, potaie;De insi=ti, te consemnez!Eu sunt om b[tr`n, =i baieAm f[cut... doar la botez!

Lui Haralamb Lecca,cu prilejul reprezenta\iei piesei Cìnii,=i care, fiind director al TeatruluiNa\ional din Ia=i, era foarte criti-cat de actori

Haralambie, Cìnii t[iMie-mi par ni=te pot[i:Tu-i hr[ne=ti destul de bine,Ei te mu=c[-ntì pe tine!


Marelui Caragialepe c`nd era berar. La aceast[ epigram[a colaborat ]nsu=i maestrul

Iancu Luca Caragiale}\i d[ berea cu m[sur[Face =i literatur[...}ns[ nu face parale!

Operei nev`ndutea unui rival obscur

Un epitaf e ]n zadar+i o cruzime s[-\i fac \ie;C[ci via\a ta e-o vijelie,Care te-a smuls de la tiparCa s[ te-ngroape-n libr[rie!

Unui judec[tor irascibil

Al meu spirit m[ va scoateDin magistratur[. Poate!Dar mirarea-i: cum pe tineTocmai lipsa-i te men\ine?!


Unui poet prea fecund

Un premiu d[ruiesc ]n baniCui calcula-va-n zece ani,C`\i pa=i str[bate bulevardul+i c`te r`nduri necitite,Pe fiecare zi, comite

Bardul!

Lui Octav Leccacare publicase o carte asupra aristo-cra\iei rom`ne =i sus\inea c[ familialor se trage din Porcius Lecca, dinvremea romanilor

}n cartea ta de boierieInven\i noble\e ori=icui;Dar, cum c[ tu te tragi din Porciu,N-aveai nevoie s-o mai spui.

Lui O. Späthe

£I¤

Cu prilejul dezvelirii statuii lui Emi-nescu de la Dumbr[veni =i dup[ suc-cesul odei pe care o improvizasemmarelui poet:


Gloria lui EminescuO s[ aib[ dou[ pete:Poate: versurile mele;Sigur: statuia lui Späthe.

£II¤

Späthe, nec[jit c[ pierduse la o par-tid[ de biliard, m[ someaz[ s[-ifac o epigram[ motivat[ de chixulneprev[zut

Enorm admirator al berii,Späthe, Graf von Habenix,La biliard ]\i face serii,Dar la busturi... d[ =i chix!

Biblic[Marelui poet St. O. Iosif, care, agasatde succesul epigramelor contra luiSpäthe la Dumbr[veni, m-a somat s[-i fac =i lui una. Bine]n\eles c[ aceast[epigram[, f[cut[ ]n glum[, nu =tir-be=te ]ntru nimic admira\ia =i iubireace am purtat-o ]ntotdeauna dulcelui=i nenorocitului poet

Pe Iosif fra\ii ]l v`ndur[,Cump[r[tori g[sind destui.Privindu-\i c[r\ile-n vitrin[,R`vne=ti =i tu la soarta lui!


R[spuns unui amiccare m[ certa c[ fac at`tea epigramelui Nigrim, pe care l-am ucis cu ceadint`i

Ai fost nedrept, amice, c`nd ai spusC[ pe Nigrim c-un vers l-a= fi distrus.Un rol contrar ]n via\[ i-am jucat:Nigrim era nimic =i l-am creat!

Regretatului poet oprestepentru laudele exagerate aduse luiNigrim, din recuno=tin\[ ca-l invitasela via sa de Ia Buz[u.„Habent sua fata...“

Tu de Nigrim s[ nu te-atingi, Oreste!E scris ]n cer destinul fiec[rui.Eu, atac`ndu-l, l-am creat ce este;Cu lauda-\i anemic[, tu-l n[rui!

Unui scriitor popular

Eu nu =tiu azi la =ez[toareCe ne sile=te s[ dormim;Nu e t`rziu =i e r[coare!(Un glas): — }n sal[ e Nigrim!


Unui poet netalentatdar foarte pletos

G[sesc c[ prea se-ng`mf[ elCu p[ru-i arhiabondent:Alecsandri era mai chel+i... parc[-avea mai mult talent!

Unui senator surddar palavragiu

— Ics, senatorul slab =i chel,E surd. — De-o fi adev[rat,At`t mai bine pentru el...— Dar nu e mut! — Atunci, p[cat!At`t mai r[u pentru Senat...

Unor poe\i inspira\idar nu la epigrame

V-a\i cotizat cinci despera\iO epigram[ s[-mi fuma\i,Dar publicul, ca s-o-n\eleag[,S-a fr[m`ntat o noapte-ntreag[.


Unui confratecare, la un banchet al scriitorilor,s-a chinuit s[-mi fac[ o epigram[

Fiindc[ ai f[cut un spirit trist,Te crezi =i tu epigramist;+i c[r[bu=ul, bun[oar[,Se crede pas[re c`nd zboar[!

Unui confrate obscur

Un scriitor necunoscutO epigram[ mi-a f[cut.Ca s[-mi r[zbun pe autor,Eu voi citi-o tuturor.

Unui poetcare publicase un volum de poezii:Visuri =i lacrimi

Da, bardule, creeaz[-\i visuri;Tu e=ti poet ajuns acum,C[ci cititorii vars[ lacrimiPentru cinci lei da\i pe volum.


Lui Emil Isac

£I¤}ntorc`ndu-m[ de la =ez[toarealiterara din Tulcea, cu Galaction, Lo-custeanu =i al\ii, aflam ]n Gala\i demoartea marelui Caragiale. Atuncicineva amintind c[ de cur`nd EmilIsac plecase la Berlin, ca sa ob\ie uncertificat de la maestru, am exclamat

De=i momentul prea e tragic,Cu neputin\[ mi-e s[ tac:Mai bine-ai vrut s[ mori, maestre,Dec`t s[-l lauzi pe Isac!

£II¤+i, cu toat[ simpatia ce o am pentrupoetul Isac, l-am mai bombardat cu]nc[ patru versuri

+i destinul [staPrea ades gre=e=te:Caragiale moare,+i Isac tr[ie=te!


Lui Leon GhikaCu prilejul dezvelirii statuii mareluiEminescu la Dumbr[veni, c`nd veni-ser[ de peste hotare mul\i oaspe\i =ic[rora prin\ul Leon Ghika le zicea„martiri“ tocmai fiindc[ aveau poft[mare de m`ncare =i mai cu seam[ deb[ut

}n glum[-ai poreclit „martiri“Pe ni=te-anume musafiri.Dar apetitul lor vioiR[zbun[tor, desfide gluma;+i-o zi s[ mai r[m`ie numa,Atunci „martirii“ am fi noi!

Unui confrate pu\in inspirat

M[ jur — =i f[r[ ironie —C[ eu m[ prind s[ scriu o dram[}n timpul c`t ]\i trebuie \ieS[-mi faci o biat[ epigram[.

Lui Delavrancea

C`nd s-a jucat Hagi-Tudose,+i publicul s-a molipsit,C[ci la aplauze cu BarbuA fost zg`rcit!


Unui judec[torcare m[ trecea lips[ ]n registrul tri-bunalului din Constan\a, chiar c`nderam prezent

Mai riguros ca un vagmistru,Tu m[ dai lips[ ]n registru,La tribunal c`nd sunt prezent.}\i iert cu mil[ r[utatea,La g`ndul c[ posteritateaPe veci o s[ te dea absent!

M[garul lui Balaamdedicat[ aceluia care, recunosc`ndu-se ]n aceste versuri, se va crede despirit, ]ntorc`nd cu facilitate ironiacontra mea

}n alte vremi, c`nd un m[gar,B[tut de un st[p`n barbar,Vorbi, s-a minunat natura;Dar ast[zi, c`nd le toac[ guraAt`tora, pe-at`tea game,Ce vi se pare-a=a bizarS[... scrie unul epigrame?


Unui amator

Na-\i epigrama, am citit-o.Dar, nu =tiu — naiba s[ m[ ia! —Pl[cerea de-a \i-o-napoiaE singura ce am sim\it-o.

Gherea — Hasdeu

De Gherea — spirit analitic —Spunea Hasdeu cam p[tima=:„Birta=ii spun c[ este critic,Iar criticii — c[ e birta=!“

Unui poet miop

Vezi pe-acel domn ro=cat ce vineCu ochii-n geam, cu nasu-n cer?E scriitor. — }mi pare bine!La care minister?


Unui scriitor f[r[ succesdar a c[rui amic[ avea prea multe

Poete, -n valuri de cerneal[}neci ideile-\i m`hnite;Dar, dac[ muzele te-n=eal[,Amica vor s[ \i-o imite!

£Lui Eftimiu =i Hertz¤dup[ reprezentarea Coco=ului Negru allui Victor Eftimiu, care se ]ntrecea ]nsucces cu P[ianjenul lui A. de Hertz

Coco=ii to\i m[n`nc[ g`zeCe n-au valoare ]n comer\;Coco=ul Negru al lui VictorM`nc[ P[ianjenul lui Hertz!

£L ui Victor Antonescu¤Se =tie c[ fostul ministru al Rom`nieila Paris, pe c`nd era la departamen-tul Justi\iei, a trebuit s[ redijeze actelede deces ale regelui =i reginei.

Sub Victor Antonescu s-a ]nt`mplatS[ moar[ primul rege =i regina.El actul de deces le-a redactat.C[-l face lumea cioclu, a cui e vina?


Dar Ferdinand I e g`nditor+i-ngrijorat o spune ori=icuiC[-l va numi cur`nd ambasador,S[ nu-i dreseze actele =i lui!

Lui Caragialecare, voind s[ atrag[ pe Goga laziarul Rom`nul, ]i spunea c[ scriitoriimari sunt mecanisme de lux care tre-buiesc unse bine

E=ti cronometru fin, maestre,Dar la Rom`nul ce ca\i oare?Au ei nevoie de ceasornic,Ori tu nevoie de unsoare?!

Lui SpätheLa ultima expozi\ie a tinerimii artis-tice m. s. regina, v[z`nd bustul meu]n marmur[ lucrat de O. Späthe, acerut s[-i fac o epigram[.

La bustul [sta =i poetul,+i sculptoru-au colaborat,C[ci marmura este de Späthe,Iar spiritul — de Cincinat.


Unui confrate

Bazil a scris o carte de orice duh lipsit[,+i eu am cump[rat-o, de=i =tiam c[-i rea.Bazil cu modul [sta de dou[ ori profit[:}nt`i de-a lui candoare, al doilea de-a mea!

Dlui Simu

Muzeul t[u e plin de str[lucire,Dar sfatul meu e sincer =i discret:De \ii cu orice pre\ la nemurire,S[-\i fac[... Stoenescu un „portret.“

Unui me=ter al cuv`ntului

Spun doamnele, maestre,C[-n pledoarii e=ti apt;Dar prea vorbe=ti ]ntruna...+i nu mai vii la fapt.


Unui autor dramaticcare f[cuse s[ apar[ pe scen[, ca per-sonaj simbolic, un m[gar

— Dar piesa asta e obscen[:S[ ias[ un m[gar pe scen[?!— Ce vre\i, r[spunse directorul,Dac[ striga\i to\i: Autorul!

£Avocatului Fabriciu¤

£I¤Unui avocat de la Br[ila prea locvace =i in-discret

Vestitul avocat FabriciuNu-i orator, dar mie-mi place:Dac[, vorbind, e un supliciu,E un deliciu dac[ tace.

£II¤Avocatul, foarte indignat, a ripostatc[ e mult mai de=tept dec`t mine, fi-indc[ el vorbe=te, =i eu tac. Atunci i-am r[spuns imediat

Fiindc[ t[ceam, de=i cu rost,Fabriciu m[ crezuse prost.Tot astfel eu l-am socotit,Dar... numai dup[ ce-a vorbit.


Unui prietencare, ]ntr-o cronic[, m[ f[cuse „spi\er“

M[ faci „spi\er“, dar nu m-apas[Sarcasmul t[u cel culinar:M-a= face chiar veterinar,Ca s[-\i fiu „doctorul de cas[“.

Unui scriitor anemicCertificat ]n genul catraminei

Am suferit, iubite domn,}ntotdeauna de nesomn.Dar, de c`nd cartea \i-o citesc,Sunt vindecat =i-\i mul\umesc.

(Rog mai trimite\i =apte exemplare)

£Lui Dun[reanu¤

£I¤La o =ez[toare literar[ de la Tulceascriitorul Dun[reanu citind o fru-moas[ nuvel[, dar cam lung[, eu amimprovizat aceast[ glum[ dup[ sf`r=i-tul citirii

C`nd a-nceput nuvela Dun[reanu,Era la c`rm[ ]nc[ Br[tianu;


Dar, c`nd sf`r=i bucata Dun[r... escuVenise generalul Averescu!

£II¤Pentru a satisface pe Dun[reanu, care-=i dase mult[ osteneal[ =i cu citireanuvelei sale, =i cu organizarea primiriinoastre, i-am mai f[cut urm[torulcatren la =ez[toarea din Tulcea.

„Eu v-am citit ca s[ v-ajung[!“Amicul Dun[reanu o s[ spun[.}ns[ nuvela lui, dac[ e lung[,Are o scuz[: c[ e bun[!

Lui Adolf de Hertz;care-mi ceruse s[-i fac o epigram[ cuprilejul succeselor dramatice ale DluiNotar de Octavian Goga.Aceast[ epigram[ e de altfel o sim-pl[ glum[, ]ntruc`t e =tiut c[ amiculmeu de Hertz nu e numai cre=tin or-todox, dar ]nc[ un om de talent ne-contestat

De c`nd trecu Carpa\ii GogaS[ fac[ art[, nu comer\...Nu-i mai r[mase lui de HertzCa teatru, dec`t... Sinagoga!


Unui agramat

O, scrib obscur de la Buz[u,Po\i s[ m[-njuri, nu-mi pare r[u,Dar eu pe tine m[ r[zbunC`nd nu vreau numele s[-\i spun!

Lui Aristidecu prilejul unei conferin\e ]ntreruptede vocifer[ri =i bastoane

M[rinimia dumitaleAproape nu mai se-n\elege:Ai dat studen\ilor parale,Ca s[ prime=ti numai ciomege!

Unui scriitorcare nu semnase epigrama ce-mi tri-misese la un banchet

Epigrama-\i f[r[ rim[E de duh a=a lipsit[,C[, de=i e anonim[,Mie-mi pare isc[lit[.


Sf`r=itul unui duel literar

G`ndind la versurile lor,Un singur lucru m[ turment[:C[ spiritul e trec[tor,Vulgaritatea — permanent[!

Unui procuror de la Br[ila

care, de c`te ori m[ ]nt`lnea, ]mi spu-nea „Domnule Ajutor“. Amenin\`n-du-l cu o epigram[, mi-a r[spuns c[pe un eminent magistrat ca d`nsul nu-lpot atinge. Cu toate acestea, avea =iel un cusur: se... ]nvoia cu nevastaprezidentului

Berbantul nostru procuror,Ades la club c`nd m[-nt`lne=te,Cu mult[ morg[ ]mi tr`nte=te:„Salut pe Domnul Ajutor!“Ce-mi zice d`nsul e legal,Fiindc[-am primit decret regalS[ fiu ce sunt... =i nu regret.Dar o-ntrebare: eminentulDe unde are el decretF[c`nd pe vice-prezidentul?


Unor cic[litori

D-ale voastre epigrameCincinat n-are habar.Ave\i aerul c[ vinde\iCastrave\i la gr[dinar!

Unui poet spi\er

Radu face epigrame,}ns[ nu le face buneFiindc[-ntr-]nsele nu puneSpirit dec`t zero grame!

Unui steril

B[rbatul meu este mai tare}n matematici ca oricare,Dar are o nenorocire:Nu se pricepe la-nmul\ire.


Unui ministru al artelorla un banchet

Pe Minulescu tare-l =tiu}n Stan\e pentru mai t`rziu;Dar pentru cele mai recenteNu cred s[-i dai Benemerente.

Cu prilejul elogiilorce mi s-au adus de presa literar[ laapari\ia volumului meu de poezii,Galaction — ]ntr-un num[r din Via-\a rom`neasc[, ]n care directorul m[l[uda — a scris ]ntr-o noti\a din: Pemarginea c[r\ilor o diatrib[ ]mpot-riva poeziilor mele, ]n genul criticil-or lui Caion (C. A. Ionescu)

De ce imi\i pe CaionCu stilul lui de Pi=culescu,Tu ce semnezi Galaction+i scrii ca orice Ionescu?


Revistei Rodicaredactat[ de Caion et comp., ce ap[-rea pe h`rtie albastr[, purt`nd ca de-viz[ versurile lui Alecsandri: „Purt`ndcofi\a cu ap[ rece“, iar textul revisteiera plin de injurii la adresa tuturorscriitorilor no=tri recunoscu\i

Purta cofi\a cu ap[ receBlonda Rodic[, plin[ de nuri -Rodica voastr[, v`n[t[, treceDuc`nd h`rd[ul plin cu l[turi!

La castelul Pl[ine=tiUnui aristocrat foarte simpatic, dardezordonat, care ]mi recuno=tea ta-lentul, dar m[ f[cea, ]n glum[, zevzec

La argumentul t[u m[ plec:Sunt talentat, dar sunt zevzec!Cu tine ]ns[-i mai ciudat:Tu e=ti zevzec netalentat.

Unui Victor Hugo al lirismului nostru

C`nd domnul Fagure proclam[Glume\, ]n stilul lui perfid,C[-n dram[ e=ti Euripid...Ce s`ngeroas[ epigram[!


Unui poet m[runt M[run\el

C`nd v[d l[tr`nd c`te-un c[\elDup[ un tren accelerat,Eu m[ g`ndesc la M[run\el,C`nd critic[ pe Cincinat!

Aceluia=i

C`nd e=ti la minte pu\intel,Ca =i la trup, o, M[run\el!E un curaj de admiratS[ te m[sori cu Cincinat!

Dlui Georgel M`rzescuc`nd, socotind c[ r[m`n ]n Fran\a, m-a ]nlocuit din locul meu de consilieral Cur\ii de Apel Oradea-Mare

Ca s[ izbeasc[-n Cincinat,M`rzescu prea e om sensibil.Dar c`nd decretu-i l-a l[satAfar[ din magistratur[,I-a zis: Te fac inamovibilDe ast[zi... ]n literatur[!


Dramaturgului A. de Hertzdup[ reprezentarea piesei P[ianjenul

Crap[ bunii t[i du=mani;}ns[ \ie ce-\i mai pas[,C`nd P[ianjenul la cas[,,N loc de mu=te, prinde... bani!

£lui I. Gr. Perie\eanu¤

£I¤cu prilejul volumului s[u Opt por-trete de animale.Prietenul meu Ionel Gr. Perie\eanu,o glorie a baroului, epigramist, poet=i literat distins, a vrut s[ publice oplachet[ elegant[ de sonete: opt por-trete de animale. I-am atras aten\ia c[titlul ar fi nepotrivit, portretul evo-c`nd ideea chipului omenesc. Dar elpersist`nd, cu toat[ dragostea vechece-i port, i-am f[cut gluma aceasta,la care ve\i vedea c[ a r[spuns ime-diat cum nu se poate mai spiritual:

Volumu-n fond nu-i tocmai r[u:Tiparul, stilul =i h`rtia;Dar nu-\i pricepem modestiaDe-a fi omis... portretul t[u!


£II¤Iat[ =i spiritualul r[spuns al pri-etenului Perie\eanu:Spre a-\i satisface ironia,Voi completa menajeria;+i tu, ce-mpungi pe ne=tiute,Vei figura printre cornute.

E u a m r i p o s t a t

R[spunzi, ]n versuri potcovite,C[-mi cedezi locul printre vite;Mai fericit sunt s[-l primescDec`t, biped, s[ te citesc.

£III¤

+ i a p o i a m c o n t i n u a t

Nu-\i completa menajeria!De versuri de-astea sunt s[tul+i c`nd \i-ai scris biografia}n opt capitole-i destul!

Unui mare proprietar, dar mic poet

C`nd trece me=terul Nigrim}n propria-i tr[sur[,E foarte greu s[ nimerim


Pe melancolica-i figur[,De merge la vrun \intirimSau de-=i depune vreo chiriePentr-un volum la libr[rie?

Traduttore-traditore

De mor\i se spune numai bine.Eu de Nigrim at`ta spui:C-a fost maestru-n limba lui+i ageamiu ]n limbi str[ine.


Unui critic din Ia=i

Un bour t`n[r — Sevastos —C`nd n[v[li s[ m[ r[stoarne,}=i rupse unul dintre coarne}n pieptu-mi matur, dar v`njos.+i eu, adept al lui Cristos,Milos de orice dobitoc,M-aplec =i cornu-i rupt de josPe frunte i-l lipesc la loc.

R[spuns dlui general Petalacare se mira c[, la un concert ]n Cluj,pianistul c`nta ]ntr-o sala cu totulobscur[

A c`nta ]n ]ntunericNu-i capriciu =i nici boal[;E un avantaj: artistulNu mai vede sala goal[.

Polemici m[runte


R[spuns]n ultima =ez[toare de la Timi=oara,unor tineri scriitori care se decretase-r[ ei singuri coco=i:

Nu =ti\i s[ r[m`ne\i seniniC`nd ironia mea v[ mu=c[;Eu nu-s coco= pentru g[iniPlouate, — sunt coco= de pu=c[!

Unui om f[r[ meserie

Sus\ii mereu c[ CincinatNu e poet, ci magistrat.Dar bine-ar fi s[ l[mure=ti,Amice, tu ce naiba e=ti?!


Improviza\ii

Fostului ministru dr. Lupu

£I¤la palat, pe c`nd vorbea cu so\ia=efului de stat major la o =ez[toaremuzical[.

C-un aer prea sentimentalVorbind c-o doamn[, strig[ grupulD-aghiotan\i: P[zi\i c[ LupulE-n cartierul general!

£II¤la o alt[ serat[ de la palatul regalc`nd l-am surprins ]n flagrant delict degalanterie cu alt[ doamn[ cu p[rulbrun

La serata de la curteDomnul Lupu f[cea curte,}ns[ altcuiva.+i-n\eles-am adev[rul,C[ un Lup ]=i schimb[ p[rul,Dar n[ravul ba!


Dlui George M`rzescuministru al justi\iei, ca s[ m[ treac[ dela Curtea de Apel din Oradea laBucure=ti, D. M`rzescu a g[sit mainimerit s[ m[ trimit[ „]n literatura“.

Cum =tiu spiritual c[ e=ti,Nu vrei s[ facem o-nvoire?Tu s[ m[ treci la Bucure=ti...Eu s[ te trec la nemurire!

Marelui pianist Boskoffdup[ ce-a c`ntat magistral Funeraliilede Liszt

C`nd peste coarde m`na-\i plou[Bemolii grei =i-at`\i diezi,Lui Liszt ]i dai o via\[ nou[;Dar pianul ]l ]nmorm`ntezi!

Doamnei Pascal T.care ]mi cerea, ]n ziua nun\ii, la Sina-ia, patru versuri

Eu, doamn[, -n dragoste mai crez,+i, c`nd v[d chipu-\i ideal,Oric`t de mare ar fi fost Blaise,M-a= mul\umi s[ fiu... Pascal!


Unui ministrucare, pentru a-mi da dou[ bilete detren, ]mi ceruse s[-i fac peti\ia-n ver-suri:M o t t o: C`nd visezi ceva r[u, \i se ]n-t`mpl[ ceva bine.

Am visat o diligen\[,Praf, drum lung =i ni=te ghete:Asta-nseamn[, excelen\[,C-o s[-mi dai dou[ bilete!

Unui prieten ]nsuratcare, pentru a m[ ironiza, mi-a dat]ntr-o sear[ rimele: nefasta, nevasta =ichel; i-am ]ntors astfel gluma:

Dup[ ce-ntr-o zi nefast[M-a prins so\ul la nevast[,De p[r eu l-am tras pe el.

Moral[:Avantajul d-a fi chel!

Mie ]nsumi ca magistratC[ CincinatE-afemeiatVre\i o prob[?Poart[ rob[!


£Nu-\i cer, duduie...¤Fiind rugat s[ citesc ceva la =ez[torilesociet[\ii „Amicii Orbilor“ =i indig-nat de taifasul tinerilor de ambe sexe,care nu ascultau dec`t ]ndemnurileinimii lor, am adresat uneidomni=oare din prima loje acesteversuri:

Nu-\i cer, duduie, cu nesa\iuSonetul meu modest s[-l sorbi;S[ =tii at`t: c[ eu spun versuriNu pentru surzi, ci pentru orbi.

La un dejun, la Bufteaprin\ul Barbu +tirbey, ale c[rei pro-duse se desfac la toate b[c[niile din\ar[ =i care f[cuse mari cheltuieli elec-torale la Craiova, c`nd se alese dep-utat mi-a cerut s[-i fac o epigram[

Era fatal, prin\e +tirbey,Ca staroste-al b[canilor,}n capitala BanilorS[ te alegi... numai prin ei.


Regretatului ministru Al. Djuvaracare m[ ]ntreba, ]ntr-o sear[, la Sina-ia, de ce m[ uit a=a lung la stele?

De ce la stele-ntotdeaunaCu-at`ta drag m[ uit mereu?Mi-e fric[ s[ nu cad[ vrunaF[r[ decret pe pieptul meu!

Unui c[pitan

£I¤care m`nca la mas[ de obicei numaipe=te

De ce m[n`nc[ Nicu pe=teLa orice mas[ cu-at`t zel?Ar vrea pe to\i s[-i devorezeCa s[ r[m`ie numai el!

£II¤Aceluia=i

Gras =i ro=u de sudoare,Privind Dun[rea ]n soare,C[pitanul se g`nde=te:„Parc[ tot mai bine-i pe=te!“


£III¤Tot acestui amic, ]ntr-o zi de c[ldur[,]n gr[dina public[ din Br[ila, pe mar-ginea Dun[rii:

De c[ldura zdrobitoare,Care st[ s[ ne omoare,Singur domnul Nicu scap[,Fiindc[ d`nsul... doarme-n ap[!

£IV¤Aceluia=i c[pitan, care ironiza pe ma-gistra\ii ce se ]ntorceau de la o ]nmor-m`ntare oficial[. El, de altfel, se bu-cura de o reputa\ie acvatic[ c`=tigat[...la vechime.

Dup[ o b[tr`n[ ce-a muritAm fost la cimitir, cernit;+i Nicu-n veci palavragiuMi-a spus c[ sunt „pomanagiu“.

Pe d`nsul ]ns[ pa=ii-l poart[De =apte ori pe s[pt[m`n[,Ca pe noi azi la o b[tr`n[,B[tr`n[ vie, dar nu moart[!


C[pitanului Nicu]ntr-un bal, pe c`nd dansa cu odoamn[ frumoas[, dar cu p[rul alb

Nicu vorbe=te cu o doamn[:„Tu e=ti ca florile de toamn[...+i p[ru-\i alb m[-ntinere=te;A ta iubire m[ tope=te“.Ecoul ]i r[spunde „pe=te“.

C[pitanului Trifancare, nefiind fericit ]n tribula\iile salematrimoniale cu mai multe doamnebogate, dar „serioase“, ob\inuse bre-vetul de inven\ie al unei sobe careardea f[r[ c[rbuni.

Faimosul nostru c[pitan]n fine =i-a g[sit norocul:Cu apa s-a ]ncercat ]n van,A reu=it ]ns[ cu focul!

Domni=oarei Angela P.care m[ silea s[-i scriu ]n fiecare zic`te ceva pe un album interminabil

De-o s[pt[m`n[ tot scriu versuriPentru figura ta cea roz[.


Spre-a evita monotonia,N-ai vrea s[ trecem =i la proz[?

Cu prilejul mut[rii mele de la Br[ilala Corabia, unei gra\ioasedomni=oare care venise s[-=i ia bunr[mas la plecarea mea din port

Plec la Corabia cu barca...Dar mi se pare c[ amorulO s[ m-aduc[ la Br[ila

Cu vaporul!

}n tren, spre SinaiaTake Ionescu m[ ]ntreba dac[ i-amscris ceva domni=oarei care-l ]nso\ea.R[spunz`ndu-i negativ, m-a ]ndem-nat s[-i improvizez patru versuri ime-diat. Iat[-le:

Dac[ \i-a= face-o epigram[Tu ai citi-o ori=icui...De ce nu pot s[-\i fac, duduie,Ceva, s[ nu spui nim[nui?


Unui doctor v`n[tora c[rui frumoas[ so\ie m[ soma s[-ifac versuri la un ceai

Familia aceastaPe mine m[ uime=te:B[rbatul d[ cu pu=ca,Dar doamna te r[ne=te!

Unui poet fecund =i prolific

Poetul Barbu jura CamiliiC[ nu mai face copii defel;Ce fericire pentru familii,Dac[ =i tat’su jura ca el!

La o epigram[ improvizat[de dl Trandafirescu la o agap[ poli-tic[ =i ]n care actualul senator se]ntreba ironic „ce c[uta aici Hertz =iCincinat“, am r[spuns

Unde e Hertz =i Cincinat,E =i ministrul Neni\escu...Dar cei de duh s-au ]ntrebatCe cat[-aici Trandafirescu?!


Unui foarte t`n[r scriitorcare m[ f[cea b[tr`n, uit`nd c[ unom de 83 de ani, cum e Clémen-ceau, poate s[ mai conduc[ Fran\a,pe c`nd un m[gar, la 21 de ani,moare

E=ti mult mai t`n[r dec`t mine,+i-n glume foarte priceput.Dar eu ]\i spun de la-nceput:Vorbind de v`rst[, nu faci bine!

E dintre legile fataleC[ omul, chiar octogenar,Mai t`n[r e ca un m[garDe v`rsta dumitale!

Unui t`n[r confratece dep[=ise marginile elegan\ei ]ntr-o polemic[

Rime-nnoroite, flori de bulevarde,C`nd mi-arunci ]n fa\[, pl`ng naiva-\i munc[.Sufletul meu este focul care arde+i ]mb[ls[meaz[ tot ce i s-arunc[.


Pe rime date

La dna Cantacuzinon[scut[ Br[tianu, am fost invita\i ]n anul1916 s[ citim din lucr[rile noastre, pec`nd doamne =i domni=oare din soci-etate lucrau scam[ pentru r[ni\i. GeorgeDiamandy, pe atunci pre=edinte alSociet[\ii Scriitorilor, a propus ca eu s[nu citesc, ci s[ improvizez. Domni=oaraPia Br[tianu mi-a =i dat aceste patrurime: ceai, rai, turt[, burt[. Iat[ cum amie=it din ]ncurc[tur[:

Chiar dac[ nu mi-a\i da un ceai,Cu pr[jituri, cu rom =i turt[,M[ simt aicea ca-ntr-un rai+i sunt doar suflet, f[r[ burt[!

SonetMi s-au dat apoi rimele de mai jos sprea improviza pe ele un sonet endecasi-lab. }n acela=i timp, sonetul trebuia s[]nf[\i=eze pe un vilegiaturist care vine laSinaia de Sf. Maria cu trenul de pl[cere.


Un c[l[tor ce-=i digereaz[ hrana,Cu co=ul plin de mezelicuri, sticle,Mai ponderat ca anticul PericleSe-ndreapt[ g`f`ind spre Sf`nta Ana.

El nu-i poet ca Veronica Micle,Dar simte-n el, c`nd lent ]=i soarbe cana,O amintire dulce ca tocanaM`ncat[ ieri ]n gara de la Sihle.

Se vede ]ntr-un sat, l`ng[ scr`nciob,Cu draga lui b`nd brag[ dintr-un ciob,+i-nduio=at de-at`ta... poezie,

Mai mu=c[ din salamul de Sibiu,}=i zice-n g`nd: Al dracului s[ fie!Frumos e-aici! S[ =ti\i c-o s[ mai viu!

Dublu catrenImprovizat ]ntr-o serat[ la dna Nel-la Sutzu, pe rimele date de doctorulJean Constantinescu =i ministrul IonG. Duca

Poetul, singur, sta sub plapum[.M`ncase-n seara aceea un fistic+i chema muza, ce-i zicea: „Taci, m[,Pot eu s[ m[ cobor la un calic?N-ai nici m[car un corn pe farfurie


+i nici c[rbuni ]n soba cu mangal“!— +i, totu=i, o s[-\i fac un madrigal,O, muza mea cu rochie fistichie!

Mie ]nsumiAm fost provocat de un prieten Lilu-stru, la Sinaia, s[-mi fac mie ]nsumi oepigram[-madrigal pe rimele: chel, Cin-cinel, Cincinat. M-am executat numaidec`t

C`nd ]l prive=ti a=a de chel,Nu-i Cincinat, e Cincinel!L-ascul\i, =i zici atunci mirat:Nu-i Cincinel, e Cincinat!

SonetSuplimentul de duminic[ al unui marecotidian propusese ca, pe acest amestecde rime banale =i rare s[ se scrie un so-net, ]n care poetul ]nt`i s[-=i exalteze tal-entul =i ]n ultimul vers s[ r`d[ de ce-ascris. Eu am c`=tigat, cu sonetul de maijos, premiul de 100 lei, care pe atunci eracolosal.

O, de-a= putea s-ajung la nemurireCu versul meu sonor ca un cristal!S[ fiu cuget[tor ca Blaise Pascal+i to\i s[ m[ citeasc[ cu uimire!


,Nainte de-a sosi ceasul fatal,A= vrea s[ gust o clip[ de orbire —C[ m-a-mb[tat cuv`ntul sf`nt: iubire,+optit de o frumoas[-n carnaval!

Dar vei muri, obscur ca un microb,Chiar tu, poet ce-ai fost apururi robIubirii pline de melancolie!

M[ voi pr[ji ]n iaduri pe un rug,Pe c`nd din cer, blajin, sf`ntul Ilie}mi va ierta prostiile ce-ndrug!

MadrigalPrin\ului Barbu +tirbej cu prilejul uneiserb[ri date ]n pivni\ele sale =i ]nprezen\a familiei regale. Pe rimele vi\[=i domni\[.

Cine bea din vinul t[u,Om de=tept sau n[t[r[u,Zice, f[r[ s[ te =tie:Ce mai vin =i ce mai vie!

}ns[ cine te-a v[zutL`ng[ dulcea ta domni\[,Uit[ vinul =i, t[cut,Zice-n g`ndu-i: Ce mai vi\[!


Pe rimele strugur, Mugur;Lui Gheorghe D. Mugur, dup[ ad-mirabila lui conferin\[ asupra poet-ului Albert Samain, la Craiova

Verbul t[u dulce ca un strugurE-n stare min\ile s[ fure.Dar pentru ce semnezi doar Mugur,Talentul t[u c`nd e P[dure?

Egoism

P R I M U L M O N O L O GMi s-au dat dou[ minute pentru a im-proviza o mic[ dram[ ]n dou[ monoloage,fiecare de maximum opt versuri, cu tit-lul Egoism, ]n care s[ se ciocneasc[ omulcu animalul. Mi s-a impus primul decor:un restaurant, =i al doilea: un cimitir.}ntr-un restaurant la mod[, un domnm[n`nc[ o cotlet[ de miel. Se uit[ ]m-prejurul lui =i face reflec\ii t[cute

Cotleta pare de minune!Ce buni sunt mieii frip\i =i mici!

Vecinul slab cu dama gras[Are un aer de martir!

Casieri\a e l[l`ie+i glasu-i taie ca un brici...

— Orice s-ar zice: E mai bineAici, dec`t la cimitir!


A L D O I L E A M O N O L O G}ntr-un cimitir de \ar[. Un miel pa=teiarb[ pe morm`ntul unui domn =i, pec`t ]l taie capul, cuget[ =i el

C`nd vezi c-ai fost ursit de soart[Doar miel ]n lume s[ te na=ti,

Dec`t s[ faci filozofie,Mai igienic e s[ pa=ti!

Ce iarb[ gras[! La o treab[Sunt buni =i oamenii c`nd mor:

— Orice s-ar zice: E mai bineAici, dec`t la abator!


Inscrip\ii

Pe soclul unui far stins

O, far ]nalt, obscur, sinistru!Eu undeva te-am mai v[zut,Grozav te-asemeni c-un ministruCe-a lic[rit =i a c[zut!

Pe fotografia marelui artistIancu Brezeanu

]n frac =i cu o droaie de decora\ii —tocmai ca l[utarul Ciolac — fotogra-fie ce se g[sea pe masa de lucru asculptorului Späthe

Brezene, c`nd te-am admirat}n „cet[\eanul turmentat“,N-a= fi crezut s[ joci ]n fracVreodat[ rolul lui Ciolac!


Unui primarce instalase pe strada principal[ oavalan=[ de l[mpi electrice

De-at`tea becuri orbitoareAmicii lui chiar ]=i bat joc:Pe strad[-i prea mult[ lumin[,+i-n capul lui nu e deloc.

Pe m`nerul unei spade

Epigrama ascu\it[Sor[ bun[ e cu scrima,C[ci =i-n ea poetul lupt[Cu ideea =i cu rima.

R[spuns la o epigram[]n care autorul contesta valoareavolumului meu de poezii

Tot ad`ncul unei strofeNu oric[ruia s-arat[:Orbul nu vede lumina:Ce-i lumina vinovat[!


CincinatusMie ]nsumi. La un bal costumat al Lega-\iunii franceze, prezent`ndu-m[ ]ntr-uncostum de poet roman (Hora\iu), amfost rugat de a. s. r. principesa Maria s[improvizez ceva pe tema costumuluimeu.

Plugar-str[mo=ul lui cel antic,Dar azi, modernul Cincinat,— Poet, c`nd nu e magistrat —Ce e? roman? sau e romantic?

Unui puternic al zilei

Simplu ministru-ntr-un guvern— Stelu\[ gata s[ apun[ —E=ti r[u, nedrept, te crezi etern!— Etern[-i numai fapta bun[!

Unui mare calomniat

S[ nu te miri c`nd b`rfitoriIzbesc ]n nobila ta munc[:Copiii pietre nu arunc[Dec`t ]n pomii roditori!


Pe o cruce de marmur[

Cu to\ii prin lume purt[m c`te-o cruce:Mai grea, mai u=oar[, precum ne e partea,+i nu ne d[m seama cum timpul ne-aduce+i vara, =i toamna, =i iarna... =i moartea!

£O strig s-aud[ tot v[zduhul¤

O strig s-aud[ tot v[zduhul:Acest volum de epigrameN-o s[-l dau gratis nici la dame,Ci doar s[racilor cu duhul.

EpilogMie ]nsumi

A scos, ]n fine, CincinatVolumu-at`t de a=teptat;+i critica s-a =i rostit:E foarte bine tip[rit!


D I N P E R I O D I C E+ I A L T E S U R S E


Autorului piesei „}n preajma tronului“

La ce omori at`ta lumePentru o sc`rb[ de renume,C[ci piesa ta ie=ea mai bineDac[-ncepeai ]nt`i cu tine.

Unui b[rbos

C[ frumoas[ \i-este barba ]n\eleg,Dar prea multe cosmeticuri dai pe ea;+i-ntr-o bun[ diminea\[ vei vedeaC[ te cost[ c`t nu face capu-ntreg.

Unuia care-mi citiseni=te versuri

din albumul s[u

— „Ce zici de versurile mele?“— De, nu pot zice c[ sunt rele;


— „Pe care ]ns[ le-am brodit?“— Pe care nu mi le-ai citit!

Criticilor

Te miri cum este cu putin\[S[ vezi pe critici cum se ceart[,C`nd pentru „arta cu tendin\[“,C`nd pentru „arta pentru art[“.+i-n vrajba lor ]nfl[c[rat[,S[ nu-i auzi nici un moment,Vorbind de arta-adev[rat[,Adic[ „arta cu talent“.

Unei doamnedin tab[ra lui Tony Bacalba=a, ap[r[-toare a „artei cu tendin\[“

Doamn[, mi-e cu neputin\[S[ scriu versuri cu tendin\[,Dar cum m[ sile=ti s[-\i fac,Voi ]nvinge-anevoin\a,}ns[ numai cu tendin\a

S[ v[ plac!


Unui bancher

£I¤£c[ruia ]i solicita, ]n acest fel, ]n tim-pul unui joc de bacara, un ]mprumut¤

}n \ara asta de nimic,Unde talentul e o crim[,Mai lesne-i de g[sit o rim[Dec`t cinci lei la un amic!

£II¤Post scriptum

Am scris „cinci lei“ pentru contrast,Dar eu fiind un spirit vast+i cu capri\ii de-mp[rat...— }mi trebui suma la p[trat.

£III¤Aceluia=i

Sunt fericit c[ \i-au pl[cutCele opt versuri ce-am f[cut,Dar pentru mine, ce e drept —Succesul lor a fost amar,C[ci le-ai b[gat ]n buzunar...

+i eu a=tept!


£IV¤Aceluia=i

E=ti om de duh, dar ce folosC[ pe poet apreciezi!De=i e=ti spirit luminos...

Nu „eclerezi“!

£V¤Ultimatum

V[z`nd c[ nu te mi=c[-av`ntul,Nici verva mea prieteneasc[, —Eu tac =i \ie-\i dau cuv`ntul:— Vi\elul de-aur s[ vorbeasc[!

Unui cioclu

Eram pe moarte, =i-ai venitS[-mi faci o vizit[ gr[bit, —Ia boln[ve=te-te mai greu!S[-\i ]ntorc vizita =i eu!

£Mo= Teac[ =i cu-a lui consoart[¤

Mo= Teac[ =i cu-a lui consoart[Viseaz[-n pat, spre diminea\[:El — armele care dau moarte,Ea — armele care dau via\[.


Lui X

Anonim ursit s[ fie+i s[ dea la sigur chix,El de ast[zi isc[le=teCe-o s[ fie m`ine: X.

Pe albumul unei maici

Drumul spre schitul din V[ratecE gloduros =i e s[lbatec,Dar spre chilii, — mi s-a p[rut?Sau drumul este mai b[tut?

Lui Mihail Dragomirescu

Lat ]n f[lci =i str`mb la frunte,Iser te-a f[cut ridicol...Ce e mutra asta, maistre?Parc[ rumegi... un articol!

Dlui Dreceanu

De Anul Nou o epigram[?Cu drag, de=i nu-mi explic bine:S-o fac acelui care pleac[,Sau anului care ne vine?


DialogAceluia=i £Toto¤

Toto:— Pe c`nd citesc tu ca=ti cam mult!Cincinat:— E o dovad[ c[ te-ascult!

Mie ]nsumi

Eu nu =tiu ce-i cu Cincinat,E talentat sau e =iret?Poe\ii spun c[-i magistrat+i magistra\ii — c[-i poet.

Revistei „Lumina nou[“

Lumina nou[ a d-voastr[E tip[rit[ frumu=el,P[cat c[ stilul e acela=iDin „Cr[cile“ lui F[ge\el.


£Lui N. Mih[escu-Nigrim¤

£I¤

Cu epigramele-\i naiveDin nou ]n gheara mea ]ncapi:Ovidiu a sc[pat de mine,Tu de prostie n-o s[ scapi.

£II¤

A-nceput s[ spuie}ntr-o zi Ovid:— Nigrim dac[ vine}n ora= la mine,De=i sunt statuie,Eu m[ sinucid.

£III¤

— Crede-m[, Nigrime,Las[-te de rime!Un ecou r[sun[,Noaptea, c`nd e lun[.... E Ovid ce-=i scrieTristia t`rzie!


£IV¤

O P E R E I L U I N I G R I M

E crud s[-\i fac un epitaf,Prea \i-a fost via\a scurt[ \ie,C[ci te-ai n[scut la tipograf+i-ai r[posat la libr[rie!

Lui Ludovic Dau=

Vr`nd succesul a-\i m[ri,Cronicarul o s[-\i spun[:Poate Cump[na e bun[,}ns[ n-ai ce c`nt[ri!

Lui Gh. Ranetti

Ranetti drag[, nu mai lua la valePe fostul t[u prieten Cincinat,Ce stric[ el c[ merge la palat?Nu e=ti =i tu arbitru-n mahalale?!


£Mie ]nsumi¤

£I¤

C`nd prezidentul e-n =edin\[+i judec[ pe ]ndelete,}n camera de chibzuin\[Pe un dosar eu scriu sonete.

£II¤

Avocatul gros =i scurtPe-o femeie vrea s[-nchiz[

Pentru furtDe f[in[ sau de orz.... Eu visam la o marchiz[

Louis Quatorze!

Unui rival£care a acuzat pe poet c[ e mic destatur[ =i de talent¤

Ca stat =i ca talent sunt mic, —E foarte trist, dar nu-i nimic.Dar p`n[ \ara o s[ =tieC`t e de-nalt al meu rival,}l judec dup-a lui prostie,+i mi se pare colosal.


Madrigal

Proverbul zice, pe femeieS[ n-o atingi nici cu o floare;Dar nu vorbe=te de s[ruturi+i nu vorbe=te de fecioare.

Calomniatorilor

V`ntul de sear[ luase \[r`na+i-o-mpr[=tiase ]ntr-un puhoi:— Te-ntunec, soare! — striga nebuna.— Acum! Dar m`ine vei fi noroi!

£Dlui En[=escu¤

£I¤Caragiale — Cimitirc[treEn[=escu — Boto=ani

M[ En[=escule, tu m-ai r[mas,+i te felicit mort, c[ nu sunt viu:Eu m-am trudit o via\[ ca s[ scriu;Tu te-ai f[cut celebru ]ntr-un ceas.


£II¤Lui Eminescu

De o vreme Eminescu|ip[-n bronz un pl`ns enorm:— Gloria lui En[=escuNu m[ las[ s[ mai dorm.

Unui scriitor teolog

Te-ai chinuit o via\[-ntreag[,M`nc`nd doar post =i m`n[t[rci,+i-ai scris s-ajungi un om de marc[,+i ce e=ti azi? Un om de m[rci!

£Lui O. Goga¤

£I¤

De ce nu s-a v[zut =i togaLui Cincinatus l`ng[ Goga?Fiindc[ poetul, de=i-n Cluj,Nu e-nv[\at s[ fac[ sluj...

£II¤

Cu ironia ta amar[,Amice Goga, ne ]nve\i:


C[ tu e=ti „c`ntec f[r[ \ar[“,Noi... „\ar[ f[r[ c`nt[re\i“.

£III¤

De te-ar vedea cl[ca=ii, barde,Volumul mincinos \i-ar arde, —C[ci ei n-au straie, n-au m[lai,Tu cr[pi ]n frac =i bei Tokay.

£Lui P. Locusteanu¤

Tu vrei s[-i faci =antaj lui GogaCu-a noastre duble semn[turi:C[ci sub a ta ]ncerci s[-l lauzi,Iar sub a mea \ii s[-l ]njuri.

Lui A. Simu

£I¤£care nu avea ]n muzeu tablouri ale luiEusta\iu Stoenescu, prieten cu C. P.¤

O via\[-ntreag[-ai Simu-lat+i gustul =i m[rinimia,C[ p`n[ =i AcademiaS-a p[c[lit =i te-a votat.


£II¤

Muzeul Simu-i l[udabil,}ns[ defectu-i capital:Are un singur Stoenescu,+i-acela nu-i original.

Lui Eugeniu Boureanu

Eu judec dup[ roade pomul+i nu cer flori din leu=tean,Dar dac[ stilul este omul,Acesta-i stil de... bou-rean!

Unui adversar anost

Cu epigramele-\i meschine,A c[ror ace nu m[ dor,Ai vrut s[ m[ love=ti pe mine+i-ai omor`t... pe cititor.


Indiscre\iiAsist`nd la piesa Isus a dlui N. Ior-ga, poetul Cincinat Pavelescu a fost]ntrebat la sf`r=it dac[ i-a pl[cut spec-tacolul. Aceast[ ]ntrebare i-a sugeraturm[toarea epigram[:

De la Isus c`nd am ie=itCu plictiseala-n g`nd =i-n oase,Am zis: Calvarul t[u, Cristoase,Nu s-a sf`r=it!

Un r[spuns

Comandantului Pantazi, care a r[s-puns, ]n Universul, la prefa\a volumu-lui C`ntecele unui greier, spun`nd c[ „nubogatele furnici, ci tot s[rmanii meiamici m-or duce la Academie“.

Eu nu =tiu la AcademieDe m[ vor duce, precum zici,Necunoscu\ii mei amici,Dar cei pe care lumea-i =tieC[ i-am iubit =i ]i admir,M-ar duce la AcademieDe-a= fi ]n drum spre cimitir.


Avocatului Patriciu£Fiind numit ]ntr-o alt[ demnitate cuprilejul depunerii jur[m`ntului, deemo\ie, a t[cut¤

Ca t`n[r ne b[gai ]n draciVorbind c`nd se c[dea s[ taci,Azi, matur, te mai cumin\e=ti+i taci — c`nd trebui s[ vorbe=ti.

£R[spuns¤£La rug[mintea celor dou[ domni-=oare din tren care, ]n timp ce m`n-cau, una l-a rugat sa fac[ o epigram[pentru a le dovedi c[ ]ntr-adev[r eCincinat Pavelescu¤

Cum o fi la trup duduca?Mijloc str`mt sau spete largi?O fecioar[ e ca nuca:Ca s-o gu=ti, trebui s-o spargi!

£La inaugurarea palatului administrativdin Ia=i, oper[ a arhitectului Berindei,]n timp ce acesta rostea un discurslung¤

}ntre palat =i creatorTot parc[ opera-i ]mi place,C[ci arhitectu-i orator,Dar piatra tace.


Unui insinuant£care, la numirea la Curtea de Apeldin Bra=ov, i-a spus s[ se „]nhame lamunc[, c[ci aci e mult[ treab[“¤

Eu la munca t`mpitoareNu-s doar vit[ s[ m[-njug;Ai v[zut privighetoareS[ trag[ la plug?

Lui C. Argetoianu

£I¤£care fuma o \igar[ primit[ de laun ziarist grec¤

C`nd ziaristul o \igar[Greceasc[ \i-a f[cut ofrand[,N-a b[nuit c[ =i ministrul,Fum`nd-o, face contraband[.

£II¤£Aceluia=i, de care, ]n calitate de min-istru, depindea aducerea lui C. P. laBucure=ti, la Curtea de Conturi¤

+tii s[ m`ng`i =i s[ dai ghionturi,Dar ia-m[, rogu-te, de p[r,+i f[-m[ repede s[ s[rDin Curtea de Apel la... Conturi.


£III¤£Aceluia=i, care r[spunsese:¤ C`ndtoat[ via\a-ai dat aconturi / Din p[r— =i ast[ zi chel papuc, / Cum te-a= putea zv`rli la Conturi, / C`nd n-am de ce s[ te apuc?

C`nd e=ti un om cu-at`t talent+i spirit ai chiar ]n papuci,De ce nu cau\i mai atent?+i vei g[si de ce s-apuci.

Lui Lucian Costincolaborator la Luceaf[rul, revist[ dinBr[ila

Costine, tu e=ti ca Atila,Pe unde treci doar moarte ningi,Ucis-ai Ritmuri; =i-n Br[ilaAzi vrei Luceaf[rul s[-l stingi!

Unei rudepoet, epigramist =i matelot

Nu-i epigrama ta f[r[ valoare,Vibreaz[ chiar ]n ea ceva subtil;Ca rud[ mai b[tr`n[, ce m[ doareNu-i lipsa ta de spirit, ci de stil.


Lui Mircea£Pavelescu, autor al epigramei:¤ Co-mitem to\i o mi=elie / Lovind mereu]n Cincinat: / }ntotdeauna e p[cat /S-ataci un leu ]n agonie.

Leul, chiar ]n agonie,Are-n coada-i vijelie+i-n \[r`n[ ]l abatePe nepotul temerar,Care-i trage pe la spateLovitura de m[gar.

£Lui Neicu =i Crevedia¤

Antologia voastr[ f[r[ voieS-aseam[n[ cor[biei lui Noe,C[ =i ]ntr-]nsa zac ]ngr[m[ditePeste bipezii rari destule vite.

Unui coleg

El scrie prost, ]ns[ ]l laud;De ce a= fi cu d`nsul crud?Prefer o noapte s[-l aplaud,Dec`t o strof[ s[-i aud!


Lui Sofronie IvanoviciAici zace o literat[Ce-a fost mare, doar ca fat[!

Sofronie Ivanovici

Epigrama \i-era bun[,De se-ncumeta s[ spun[C[ faimoasa literat[N-a fost mare nici ca fat[!

Marelui N. TitulescuCare ]mi f[g[duise...

Admir ]naltu-\i =ir de glorii,Dar ]n postumele-\i MemoriiPrecum d-at`\ia ani sus\ii,De-o fi talentu-\i s[ m[ poarte,Ar fi dovad[ c[ ]\i \iiCuv`ntul, numai dup[ moarte.

£Lui Al. Macedonski¤

£I¤

Maestrul nostru are-o boal[:}i plac sticle\i... Dar, pe dulap,V[d colivia =ade goal[Fiindc[ sticle\ii-i are-n cap!


£II¤£Aceluia=i, care ]i replicase:¤. . . . . . . . . . . . . . . . .Asemeni p[s[ri cu glas rarNu se-nt`lnesc prin b[legar.

Ilustre fiu de ghin[rar!Spun`nd c[ sunt din b[legar,Ui\i c[ puteam s-ajung mai r[u,C[ci, vai! am fost elevul t[u!...

£Lui Caragiale¤

+i fiindc[-mi place numai versul,Arareori citesc jurnale.Dar c`nd nu vrea s[-mi vie somnul,Atuncea cump[r Universul,Fiindc[ ]ntr-]nsul scrie domnul

Caragiale!

£Lui Cridim¤

Frumos succes de autorVolumele-\i „epuizate“,Dar totu=i, scumpul meu confrate,Fere=te-te de soarta lor!


£Lui Duma¤

Ar trebui s[ =terg cu gumaAceste versuri a lui Duma,Dar nu se tulbur[ Olimpul...C-o s[ le =tearg[ singur Timpul.

Lui Al. Davilla

}mperechea=i rima „rahat“,Ca s[-l jigne=ti pe Cincinat,Dar el, milos, ]\i iart[ crima+i-\i d[ ca s[-i m[n`nci tu... rima.

Generalului N[sturel

E neegal[ lupta noastr[!+i cum m-a= r[zboi cu el!C`nd eu ]n litere sunt nastur,Iar generalul... „N[sturel“.

Unui scriitor scatolog

Voind s[ pari original,Ne spui c-odat-ai fost hamal.


Nu te jura! E inutil,Se recunoa=te dup[ stil!

£Sub un desen de iser¤

Capul meu aiceaEste foarte mizer,Nu e vina tatei,Ci e a lui Iser.

£Lui Corneliu Moldovanu¤

£I¤

Fl[c[ri, titlul e frumos,Dar pu\in primejdios,C[ci se poate, peste veacuri,Vreun nebun s[-i zic[ Fleacuri.

£II¤£Aceluia=i¤

Cetatea soarelui, ]n urm[,+i Fl[c[ri, primul s[u volum,E imposibil, dup[ ele,S[ nu r[m`n[ dec`t scrum!


Lui Emil Isacautorul piesei Maica t`n`r[

O epigram[ lui IsacE lucru prea u=or s[-i fac,Dar greutatea e s-o spui,C[ci i-a= vorbi de „Maica“ lui...

Doamnei Mary

Fruct oprit al tinere\ii,Din tot darul prim[veriiA= mai cere-at`ta vie\ii:Nu un m[r r[zle\, ci... Mary.

£Lui Goga et comp.¤

Eu stau aici f[r[ un franc,Cu g`ndul ]ndreptat spre Tisa,Iar Goga, Fermo =i cu BlankPetrec, f[r[ de griji, la Nisa.


Lui Mircea Pavelescu

Lui Mircea Pavelescu, ca s[-mi fieNepot adev[rat ]n tot ce scrie,Ner[m`n`nd, prin neglijen\i de stil,Numai b[iatul fratelui Virgil.

Prefa\[ la volumul de epigrameisc[lit de Ionel, Cincinat =i MirceaPavelescu

}ntre Mircea sprinten =i-ntre Ionel,Ce-=i ironizeaz[ fratele prea chel,Cincinat ]n toga v`rstei ne apariUn Isus ce iart[ pe cei doi t`lhari!

Lui Titus PanuConsilier de Curte prea sever

De=i e om simpatic =i galantPanu la ocn[ foarte mul\i trimite,+i-i pare r[u c[ legea nu permiteCa s[ condamne =i pe reclamant.


Sub propria caricatur[f[cut[ de Iser ]n 1907

Cincinat, poet ce lauriAi cules adeseori,Cu portretul [sta, sincer,Va fi greu s[ mai te-nsori...

Lui T[t[r[scusub caricatura f[cut[ de Iser

Isere, mai las[ gluma!Ori e=ti r[u, ori e=ti n[uc.Ce-ai f[cut cu T[t[r[scu?Un t[tar sau un calmuc?

£Mie ]nsumi¤

Cincinat, poetul chel,Va muri cu un regret:C[ nu poate fi poet}ntr-o Curte de Apel.


£M[rioarei Venturacare a jucat ]n Pavilionul cu umbre,de Gib I. Mih[escu¤

O, Gib! Venturei totdeaunaAr trebui s[ i te-nchini:C[-n Pavilionul t[u cu umbreA pus... divinele-i lumini.

Lui Vania =i Domni\ei Sale

Pasiunea voastr[ dulceO-n\eleg =i o aprob;}ns[ n-am v[zut domni\[St[p`nind un singur rob.30 aprilie 1934, Tg. Mure=

Dnei N. Titulescucare m-a rugat s[-i aduc de la Pariso po=et[ din piele de =arpe

}n punga f[urit[ din piele de balaur+i care, m`ng`iat[ de degetul roz-pal,Se cuvenea s[ fie ]ntr-]nsa numai aur,Am pus numai arama acestui madrigal.


Unei scriitoare fecunde=i f[r[ discern[m`nt ]n dragoste

Doamna Rica n-o s[ poat[Proz[ mult[ s[ mai scrie,Fiindc[ prea =i-a pus-o toat[}n amor =i-n poezie.

Lui T. Arghezi

Ca s[ se mire to\i burghezii,Azi premia\i-l pe Arghezi!Necontestat c[ al lui geniuAr merita oricare premiu,}ns[ comisia ezit[Sedus[, dar nedumerit[.Ar fi u=or s[ se convieCa premiul de poezieS[ i se dea ca prozatorAcestui mare scriitor,Iar cel de proz[ s[-i revieTot lui — dar pentru poezie.


£Din dragoste...¤

Din dragoste, nu din reclam[,Mircea m[ face idiot,Voind s[-mi fac[-o epigram[.Dar dac[ nu-mi era nepot,Atuncea, vai de tine, mam[!

£Vai, silit sunt...¤

Vai, silit sunt a depl`ngeEpigrama-\i de copil,Dovedind c[ tu-mi e=ti rud[Doar de s`nge, nu de stil!

Lui Munteanuredactor la G`rbaciu

}n consumarea belavistei,Fiindc[ de tine nu mai scap,Am s-apuc numele revisteiS[-\i trag cu el pu\in la cap.


£C[-\i fur...¤C[-\i fur idei =i g`nduri multeTe pl`ngi cui vrea s[ te asculte.Cum a= putea eu s[ dezbracP-un om ca mine mai s[rac?!

Cazino

Cazino nou e-n lupt[ cu cel vechi+i lupta lor ne url[ ]n urechi,C-un lung ecou pierdut sub zarea albastr[;Dar cearta lor se d[ pe punga noastr[!

£Cum doctorul...¤Cum doctorul clien\ii flegmatic =i-i omoar[,Pe-o canapea, nevasta-i, al[turi d-un amant,Repopuleaz[ solul, =i astfel mai repar[Dezastrele comise de so\ul ei savant!

Lui C. Dissescu

Rota\iunea cea mai bun[,Ce, ieri, de rege s-a semnat,E c[ ministrul C. DissescuA fost numit iar avocat.


Unui epigramistcare isc[lea Javra mic[

Sunt leu, =i am m[rinimieDe javra asta f[r[ fric[,Dar, c`nd se crede-a=a de mic[,Exagereaz[-n modestie.

Unei feministe la un banchet

Doamna Adina se-ntreab[C-o ]ndr[zneal[ uimitoare}ntr-un articol indecent:„Suntem sau nu inferioare?“— Depinde, drag[, de moment!

Cazinoului

Dac[ te-apuc[ ame\eal[Nu-s directorii vinova\i,O fi pe ziduri umezeal[,Dar juc[torii ies usca\i.


£La r[spunsuri...¤

La r[spunsuri n-ai noroc+i ]\i faci prea mult venin,Epigrama e un joc,Dar la tine e un chin.

Unui fost coleg

De c`nd s-a coco\at la Curte,Nici cu pr[jina nu-l ajungi!Are picioarele cam scurte,Dar ]i sunt m`inile prea lungi.

Epigramistului M[inescu

Eu sunt la Curtea de Apel,Tu e=ti la judec[torie,Talentul nostru e la fel:Eu centru, tu — periferie.


Lui Ionel Perie\eanudup[ ce a publicat volumul de epi-grame neustur[toare: Urzici

}n pia\[ nu =tii ce s[ zici!C`nd ceri spanac, ]\i d[ urzici.La libr[rie, tot un drac:C`nd ceri Urzici, ]\i d[ spanac.

Mie ]nsumiLa s[rb[toarea de 60 de ani

Cu-a ironiei tale gam[Ai ]ncercat s[ urci Olimpul,Dar cea mai bun[ epigram[|i-a ]nchinat-o ast[zi timpul!

Epitaf£unui om politic¤

Nu-l pl`nge\i! Moartea ]l r[sfa\[+i-n dar i-aduce nemurirea,Nimb`ndu-i fruntea cu m[rireaPe care n-a avut-o-n via\[!


Lui N. Iorga

V[z`nd c[ i-a c[zut Isus,Iorga pe scris din nou s-a pus;+i, spre-a proba c[ e poet,Lucreaz[ azi pe Mohamet.

£Lui Stoenescu¤

Se-ntreba =i bona,Se-ntreba casapul

Ce termin[ domnul la umbra din poart[?Un dovleac s[ fie... o natur[ moart[...Nu, c[ci Stoenescu ]=i pictase capul.

£Mi-ai f[cut portretul...¤

Mi-ai f[cut portretul ]n miniatur[+i-l re\in, p[r`ndu-\i valoros =i greu,Dar valoarea-i nu st[ ]n isc[litur[,Ci fiindc[ pe p`nz[ r`de capul meu.


£Presa literar[...¤

Presa literar[ nu prea te r[sfa\[,Socotind talentu-\i ca =i omul: fleac!Dar picteaz[-\i chipul =i-o s[-l vinzi ]n pia\[;Anul [sta-i criz[ mare de dovleac!

Unui t`n[r pletos

|i-e mare p[rul, n-am ce zice,+i poate place la femei,Dar ca s[ fii poet, amice,S-ar cere =i ceva idei.

Unui ministru

Ministre, \i-am scris o scrisoare+i nu =tiu, severa-\i t[cereE prob[ c[ e=ti o putere,Sau spune c[ e=ti o putoare!1932


£M-am ]ntrebat¤

M-am ]ntrebatC`nd sunt prea liric...Ce sunt „Satir“,Sau sunt satiric?

Amicului Ion Al. Bran-Lemeny£autorul volumelor de versuri Ancore=i Talaz¤

}\i dau ]ntregul meu sufragiu,Dar spune, z[u, f[r[ necaz,Nu crezi c[ Ancore, TalazMiros pu\in a... naufragiu?

£C`nd a justi\iei balan\e¤

C`nd a justi\iei balan\eLui Popovici s-au d[ruit,Poate c[ regele-a g`ndit:Cum vine plin de la Finan\e,Aici m[car va fi cinstit!


£Lui N. D. Cocea¤

C`nd spune Cocea c[ sunt chel,Asta-l prive=te =i pe el;Dar c[-s b[tr`n, aceasta nu-iDe competen\a dumnealui.

£Lui N. Titulescu¤

£I¤

}\i va fi gloria etern[,C[ci =i-n politica intern[,C`nd for\a ta-i amestecat[,Dai libertate lui Bujor;+i prin jurnal omor`tor„Garda de fier“ e dizolvat[.

£II¤

Nicu nu-i om s[ dea cu barda,Prea-i diplomat superior.C`nd libereaz[ pe Bujor,E logic s[ suprime „Garda“.


Lui A. Simu

O via\[-ntreag[-ai simulatCa inocen\a s[-\i maschezi,Dar azi, spre Bellu ]ndrumat,E=ti sincer, nu mai Simu-lezi!

£Lui Tudor Arghezi¤

Buchetul rimelor ce daiAu o puternic[ savoare,Dar titlul Flori de putregai1,Arghezi, cred c[ nu-i cuminte,Nu vezi c[ prea aduce aminteC-ai stat odat[ la r[coare?

£Lui Argetoianu¤

£I¤

Argetoianu nu-=i ascunde morga+i prin cinismu-i rece te uime=te,Ca Iuda pe Isus v`ndu pe Iorga,Z`mbind =i cu \igara-n din\i...Dar, generos, savantul ]i =opte=te:„Eu fac mai mult ca treizeci de argin\i.

1 E vorba de Flori de mucegai.


£II¤

R`z`nd de chinurile noastre,Argetoianu, zile-ntregi,Ne pune suli\a ]n coasteCu legi ce sunt f[r[delegi.

£III¤

Argetoiene, r[utateaNoi \i-o iert[m, c[ci ne iube=ti,Dar ce va =ti posteritatea?C[-\i dator[m fiscalitatea+i „pacea de la Bucure=ti“.

£E consul portughez...¤

E consul portughez =i n-areNici un supus pe c`t se pare;}n schimb, ca s[ se consoleze,Supus e unei portugheze.

£Vaida =i Maniu¤

C[ domnii Vaida =i ManiuSe du=m[nesc, ce v[ mira\i!+i Cain-a omor`t pe Abel!+i erau fra\i!


£C`nd Co=buc...¤

C`nd Co=buc sc[pat de grija p[m`nte=tilor necazuriCobor] modest =i m`ndru spre divinul purgator,Dante-i \ine-n rom`ne=te un discurs l[ud[tor;Lui Co=buc, mirat c[ Dante ]i vorbea ]n rom`ne=te,Florentinul ]i r[spunde c-un sur`s de madrigal:„Din traducerea pe care mi-ai f[cut-o magistral.“

E scris ca regii s[ se-ngra=e

}n maiestatea lor trufa=e+i spre sporirea gu=ilor,E scris ca regii s[ se-ngra=eDin s`ngele supu=ilor.

£A= prefera...¤

A= prefera o beca\in[,M-a= mul\umi c-un porumbel,+i, neput`nd s[ fur un miel,A= consuma chiar o g[in[!


Lui N. IorgaDup[ ce s-a jucat piesa Mihai Viteazul

La Turda te ucise Basta!— O, prea sl[vitule erou! —Dar, mort te-a urm[rit n[pasta,C[ci Iorga te-a r[pus din nou.

Lui Ionel I. C. Br[tianual c[rui tat[ fusese amestecat ]n com-plotul Cuza, iar el iubise trei prin\eseantice

A=a se vede c-a fost scris}n cartea [stei vi\e:B[tr`nul s[ r[stoarne domni,Iar fiul s[u... domni\e!

£Familiei regale¤

Ferdinand, de=i e rege,C`nd e vorba de femei+i de vin, nu prea alege,Dar Maria bea +tirbey!


Domni=oarei Baby

Un compliment ar fi banal+i =tiu c[ nu l-ai \ine-n seam[.Dar cum s[-\i fac o epigram[?C`nd am ]n g`nd un madrigal!Bra=ov

Avocatului Cezar Pascu

Cezar Pascu-a cununatJum[tate din regat,Dar pe to\i i-a divor\at,Ca avocat!

Lui Cazaban

Chelia e ]n minus, frate,Eu cred c[ [sta-i adev[rul,Amicul Cazaban m[ bateNu cu talentul, ci cu p[rul!


A M I N T I R I


Amintiri literare£F R A G M E N T¤

P[rin\ii mei — oameni de cultur[ — n-au contrariat nicio-dat[ modesta mea voca\ie literar[. Tatei, de=i profesa ingin-eria =i era un om de =tiin\[ des[v`r=it, av`nd chiar reputa\iade a fi fost ]nt`iul matematic al epocii sale, ]i pl[cea multliteratura, =i biblioteca sa era plin[ de edi\ii frumos ilustrateale clasicilor francezi, latini =i italieni. El avea o fizionomiedeschis[, ochii vii sub o frunte larg[ =i un z`mbet binevoitor]i lumina ve=nic buzele vesele.

Mama, mic[, talia ]n miniatur[, avea un cap grec, expre-siv, cu un nas fin, drept =i sculptat. Iar ochii, mari, negri =iad`nci erau mai totdeauna ]nv[lui\i ]ntr-o p`nz[ de melan-colie dulce.

Am`ndoi se ocupau mult de instruc\ia noastr[.Mama ]nv[\ase latine=te =i grece=te ca s[ ne asculte seara

lec\iile =i venea la liceul Sf. Sava mai ]n fiecare s[pt[m`n[s[ se intereseze de progresele noastre. Obiceiul de a r[scoliprin cataloage notele mi-a pricinuit chiar o mare sup[rare ]nclasa V-a, dac[ nu m[-n=el.

Eram la toate materiile notat excelent, afar[ de muzic[,pentru care nu aveam nici o aplica\ie. Am fost incapabil s[reproduc ]n mod satisf[c[tor elementarele: do, re, mi, fa, sol,


la, si! Profesorul de muzic[ fusese silit de direc\ia liceuluis[-mi dea o not[ de trecere. Mama, ]ns[, nemul\umit[ cumedia calculat[, i-a spus secretarului c[ trebuie s[ fie oeroare. S-a f[cut din nou calculul =i m-am pomenit corigent.Profesorul de muzic[, v[z`nd c[ mama ]l ]nvinov[\e=te penedrept, a retras cele 2 puncte ce-mi acordase din cauza me-diei mele superioare. Acas[ tata a ironizat-o, rug`nd-o s[ numai calce pe la secretariat.

C`nd preparam examenul de clasa VII la Sf. Sava, locuiam]n str. Teilor, ]ntr-o cas[ frumoas[ pe care tata o construisecu toat[ priceperea =i gustul lui cam aristocratic. }n fundulcur\ii era o gr[din[ cu o bolt[ de vi\[. Acolo m[ duceam s[]nv[\. Mama, care avea ambi\ia ca b[ie\ii ei s[ ias[ cei dint`i,m[ controla uneori fiindc[ m[ prinsese scriind versuri ]n locs[ citesc pentru examenele de a doua zi.

„La ce pagin[ ai ajuns, Cincinat?“ Eu r[spundeam, ascun-z`nd repede versurile creionate: „la 44“. Peste un ceas, ]ns[,mama, surprins[ c[ la o alt[ ]ntrebare r[spund tot pagina 44,vine =i m[ prinde cu versurile. Nu mi-a zis nimic. Mi le-aluat ]ns[ frumu=el, le-a str`ns =i mi-a f[g[duit c[ mi le d[imediat dup[ examen c`nd, de obicei, plecam s[ petrecemvacan\a ]n vila noastr[ de la Sinaia — azi, din nefericire, pro-prietatea doctorului Krainic, me=terul dentist al cur\ii regale.Vila fiind devastat[ de r[zboi, am fost sili\i s-o vindem, fi-ind cu neputin\[ s[-i facem repara\iile de dou[ milioane celpu\in, c`t era devizul arhitectului.

Prima mea poezie a fost o improvizare scris[ pe un al-bum al dnei Antimescu, so\ia avocatului-=ef al Prim[rieiBucure=ti. Vila Antimescu se g[se=te =i azi la Sinaia, pestedrum de Hotelul B[ilor (Blank), =i n-aveam nici 15 ani, =i


mama, care se l[uda c[ are un b[iat poet, m-a hot[r`t ]ntr-otoamn[ care ruginise frunzele ]ng[lbenite ale p[durilor s[scriu o od[ pentru vila cochet[ a dnei Maria Antimescu.

Mi-aduc aminte c[ rimasem vreo 15 — 16 strofe de pat-ru versuri lungi spre slava vilei cu pricina.

Uitasem complet de acest modest exerci\iu al unui debutcare nu se afirmase prin nimic. Peste doi, trei ani, ]ntr-o vacan-\[ a Pa=telui, m-am dus cu un v[r al meu, Constantin, frateleilustrului doctor profesor N. Paulescu, s[ cump[r[m iarb[ depu=c[ la o tutungerie de l`ng[ Biserica Olari, trebuind a douazi s[ mergem la via senatorului Const. Paulescu, frate cu tat[lmeu, inginerul Ion Paulescu. Pe c`nd v[rul meu tocmea cutiacu iarb[, eu cercetam jurnalele =i revistele ap[rute de s[rb[tori.Un actor Alexandrescu, de Ia Teatrul Na\ional, scotea pe atun-ci o revist[ s[pt[m`nal[ =i literar[ Biblioteca familiei. Aveam pevremea aceea un mare respect de lucrurile publicate. Unde ecandoarea copil[riei mele de odinioar[?! +i mi-a venit aproapes[ le=in de emo\ie c`nd g[sesc, ]n prima pagin[, poema meade la Sinaia: Od[ pentru vila Antimescu. Ea ocup[ toat[ pagina]nt`i a revistei =i jum[tate din pagina a doua. Am cump[rat,bine]n\eles, cele 5 numere g[site la tutungerie =i am fugit sprecasa unchiului meu din str. Armeneasc[, unde se g[seau ]ntoate s[rb[torile =i p[rin\ii mei.

Cel mai sceptic din to\i indulgen\ii mei auditori din searaaceea festiv[ a fost viitorul savant N. Paulescu, care mi-aspus c[ nu admite nici subiectul, nici metrul care e preal[b[r\at, =i nici stilul. Bine]n\eles, el, care era cu 4 ani ]nainteanoastr[ la liceu, fiind camaradul =i rivalul lui Pompiliu Elia-de, avea singur dreptate. Mama, tata, unchiul Costache, fra\ii=i surorile mele, to\i au g[sit poezia excelent[ pentru un b[iat


din clasa a V-a de liceu. Poezia nu era isc[lit[ cu numele meu]ntreg, ci numai cu pseudonimul: C. de la Milcov. Acestpseudonim l-am p[strat c`tva timp de dragul unei mo=ioarea noastre din R. -S[rat =i care nu era prea departe de Milcov.

Duiliu Zamfirescu, care era foc=enean =i care m[ apreciafoarte mult, ]mi spunea totdeauna: „D-ta e=ti ursit s[-mi ieilocul la Academie!“ De altfel de la Milcov p`n[ la Foc=aninu e dec`t un pas. Marele scriitor mi-a f[cut cu prilejulprezent[rii volumului meu de versuri la premiile Academiei,]n 1911, un raport extrem de elogios. Academia totu=i nu m-a premiat atunci nici pe mine, nici pe Ion Gorun, nici pe Vic-tor Eftimiu. Ne-a r[zbunat ]ns[ mai t`rziu Comisiunea premi-ilor na\ionale, care ne-a acordat tuturor celor c[zu\i cea mai]nalt[ recompens[ literar[, f[r[ m[car s-o fi cerut.

}ntre ]nt`ia poezioar[ publicat[ =i premiul na\ional au tre-cut mai bine de 40 de ani, aproape 44. £...¤

Amintiri literare£I O N L U C A C A R A G I A L E¤

Maestrul Iancu Caragiale a fost figura cea mai proemi-nent[ a literaturii noastre dinainte de r[zboi. Azi c[r\ile luisunt ]n toate m`inile =i reputa\ia marelui umorist, dramaturg=i ne]ndurat t[lm[cilor al numeroaselor noastre imperfec\iifizice =i sociale, a intrat de mult ]n con=tiin\a public[. Dardac[ cititorii r[sp`ndi\i ]n toate col\urile Rom`niei mari pots[-i admire perfec\ia matematic[ a stilului, verva sc`nteie-


toare =i fine\ea observa\iei de o ironie uneori amar[, suntfoarte pu\ini aceia care l-au cunoscut personal =i au pututs[-i pre\uiasc[ mobilitatea fizionomiei, dominat[ de vioiciu-nea unor ochi sclipitori de duh, =i acel z`mbet neuitat ce-i]ndulcea uneori am[r[ciunea sarcastic[ a g`ndirii. }nc[ de ladebuturile sale, Caragiale, scriitorul, a fost dep[=it de imen-sitatea personalit[\ii sale individuale. S-a zis despre OscarWilde, c[ =i-a tr[it via\a mai mult dec`t =i-a scris-o. Cred c[adev[rata oper[ a lui Caragiale s-a irosit ]n conversa\iile luizilnice =i ]n discu\iile cu prietenii, unde ]=i cheltuia c-od[rnicie de nabab resursele unei elocin\e f[r[ precedent ]nmarea familie intelectual[ a contemporanilor. Nici chiar TituMaiorescu, a c[rui dialectic[ era str[lucit[, n-a putut s[-l]nfr`ng[ ]n discu\iile animate de la Convorbirile literare.

Eu am fost dintre privilegia\ii care au tr[it ]n stricta lui inti-mitate. C`nd l-am cunoscut, eram student la Drept. Veneadeseori la dejunurile profesorului Const. Dissescu, care-i eraprieten =i avocat. La aceste dejunuri luau parte fundatorul Ate-neului rom`n, C. Exarcu, Costic[ Arion, Take Ionescu =i al\ii.Joia trebuia s[ citesc totdeauna dou[-trei poezii sau epigrameinedite, Caragiale f[cea critica just[ =i uneori chiar cu indulgen-\[. Ceea ce i-a atras aten\ia asupra mea n-au fost at`t primelepoezii de la dejunurile lui Const. Dissescu, c`t un concurs desonete pe care l-a provocat maestrul Caragiale ]n num[rul deduminic[ al ziarului Epoca, a c[rui parte literar[ o conducea.Caragiale propunea s[ se fac[ un sonet endecasilab pe ni=terime imposibile. Ap[r`nd Epoca joi seara la 6, eu am trimis laredac\ie, la ora 11, 30 de sonete pe rimele propuse.

Maestrul a luat entuziasmat =i mi-a publicat 5, socotin-du-le cele mai bune din toate pe care le-a primit peste c`teva


zile =i de-atunci a ]nceput s[ m[ aprecieze foarte mult =i s[m[ trateze cu familiaritate. I-am adus ]ntr-o sear[ o poem[epic[. Era o lupt[ ]ntr-un circ =i moartea ]n fa\a ]mp[ratuluia unui gladiator roman. A citit-o, i-a pl[cut =i mi-a luat-o s-opublice. Peste dou[ zile ]l ]nt`lnesc neras, tras la fa\[ =i-mispune: „Fi-\i-ar poema a dracului c[ sunt bolnav din cauza ei.Mi s-a p[rut c[ versul de 12 silabe ]n care ai scris-o era preal[b[r\at =i de dou[ nop\i m[ lupt, dup[ ce am uzat 2 testele deh`rtie, s[ scot din fiecare vers o silab[, l[s`nd rimele intacte.C`t ai lucrat tu la poezia asta? 2, 3, 4, 5 ore, s[ zicem 6. Dar eulucrez de 48 de ceasuri f[r[ s[ m[ mi=c de la birou. }n\elegi? +icum m-am chinuit la ea mai mult dec`t tine, nu te pot l[sa s-oisc[le=ti singur“.

Versurile au =i ap[rut ]n Epoca literar[, semnate de Cinci-nat =i Ion Caragiale.

Mai t`rziu am ]nt`lnit pe maestrul Ion L. Caragiale ]namurgul luminos al unei zile de toamn[, pe o banc[ dingr[dina Ci=migiu. Citea cartea a XVII-a din Aventurile lui Télé-mac de Fénélon. C`nd m[ vede, ]=i scoate ochelarii s[-i =te-arg[, m[ cheam[ =i m[ ]ntreab[: „Ai citit pe Télémac?“ „Da,]n =coal[: Calypso ne pouvait se consoler du départ d’ Ulysse, danssa douleur...“ . „M[, fraza asta o =tie pe de rost orice g[g[u\[.Dar chiar dac[ l-ai citit ]n liceu, nu l-ai ]n\eles. S[ cite=ti peTélémac dup[ ce vei ]mplini 40 de ani. Eu abia acum ]l pri-cep. Mai am de citit numai cartea ultim[ =i-mi pare r[u c[ sesf`r=e=te. Ce roman minunat =i ce stil! Numai francezii dinveacul lui Ludovic al XIV-lea =tiu s[ scrie. C`t[ precizie, ceelegan\[ =i c`t natural ]n fiecare r`nd! A= vrea s[ traduc aven-turile astea ale lui Télémac! Dar e greu, mi-ar trebui o munc[titanic[. Scrisul, m[ b[ie\i, e meseria cea mai grea din lume.


Numai la noi se improvizeaz[ to\i scriitori =i mini=tri. }n oricefraz[ trebuie s[ g[se=ti numai cuv`ntul care trebuie. +icuv`ntul acela e numai unul singur. Dac[ nu l-ai g[sit, e=tiun caraghios“.

Se sculase de pe banc[, ]=i pusese cartea ]n buzunar =i cuun gest obi=nuit ]=i ]ndesa pe ceaf[ p[l[ria maron cu borurimoi =i mici, dezgolindu-=i fruntea larg[ =i br[zdat[ de cute. +i]ncepu o diatrib[ ]n contra unor anume scriitori prea fecunzi:„{=tia sunt, dup[ mine, incon=tien\i. C`nd m[ g`ndesc c[ pes-te 100 — 200 de ani lumea cult[ =i ]n\eleg[toare o s[ citeasc[o carte a mea, m[ ]ngrozesc la g`ndul c[ voi fi pus un cuv`ntimpropriu sau o ]ntors[tur[ de fraz[ ne]ng[duit[. C`nd publiccea mai mic[ nuvel[ sau schi\[ u=oar[, ironia posibil[ a cititori-lor de m`ine nu m[ las[ noaptea s[ dorm. Nu vezi tu c[ eusunt c[l[ul tipografilor? C`nd tip[resc un articol, stau toat[noaptea pe capul lor =i le cer dou[zeci de corecturi. Numaicu pre\ul [sta se poate r`vni la titlul de stilist!“

Seara m-am dus s[-l v[d la ber[ria lui. Sose=te Co=buc, Go-run, pianistul Dimitriu, bun prieten al lui Caragiale, profesorulSuchianu, Delavrancea =i al\ii. Se fac grupuri-grupuri =i discu\iase animeaz[. Caragiale era ]ntr-o verv[ dr[ceasc[. Se juca cucele mai fantastice paradoxe =i sus\inea, azi pro =i m`ine con-tra, tezele cele mai subtile, cu o argumentare =i o demonstra\ieuluitoare.

Pe atunci se ]ncepuse ]n Adev[rul literar faimoasa polem-ic[ asupra artei pentru art[ =i asupra artei cu tendin\[. Cam-pionul artei cu tendin\[ era str[lucitul =i spiritualul ziarist =ipamfletar Tony Bacalba=a. Vlahu\[ sus\inea teza contrarie,a artei pentru art[, av`nd ]n contra-i =i autoritatea criticuluiDobrogeanu-Gherea, restauratorul g[rii din Ploie=ti.


}n seri neuitate, marele Caragiale a fost o f`nt`n[ lumi-noas[, care nu se mai sf`r=ea, de argumente irefutabile, depoezie ]ntraripat[, de logic[ str`ns[ =i de inspira\ie sclipitoare.Supremul lui argument, care a ]nfr`nt ripostele adversarilor,a fost simplu: nu m[ intereseaz[ ]n art[ dec`t talentul.

Spre marea satisfac\ie a lui Ion Caragiale, am rimat, ]ntr-osear[, miezul discu\iei cu ]nving[torul s[u argument:

Te miri cum este cu putin\[S[ vezi pe critici c[ se ceart[:C`nd pentru „arta cu tendin\[.“ —C`nd pentru „arta pentru arta“!+i-n vrajba lor ]nfl[c[rat[S[ nu-i auzi nici un moment,Vorbind de arta-adev[rat[,Adic[ arta... cu talent!

Tot atunci, cum maestrul Caragiale continua discu\ia cuo doamn[ foarte simpatic[ din tab[ra lui Tony Bacalba=a, i-am f[cut s[ se reconcilieze l`ng[ un pahar de Porto, cu ac-est madrigal improvizat frumoasei polemiste, care-mi cerusec`teva versuri cu tendin\[.

Doamn[, mi-e cu neputin\[S[ scriu versuri cu tendin\[,Dar cum m[ sile=ti s[-\i fac,Voi ]nvinge-anevoin\a,}ns[ numai cu tendin\a

S[ v[ plac!

Ca s[-l mai nec[jesc pe maestrul Caragiale, pentru careaveam un adev[rat cult, i-am f[cut ]n alt[ sear[ aceast[ epi-gram[ la care a binevoit s[ colaboreze =i el, modific`nd un


vers. Un literat de la Constan\a a sus\inut ]ntr-un foiletondin Adev[rul c[ aceast[ epigram[ e ]ntreag[ a lui Caragiale.Dac[ ar fi fost a=a, n-a= fi publicat-o ]n volumul meu =i ]nFlac[ra, pe c`nd Caragiale era ]n via\[. De altfel n-ar fi avutnici un rost din partea maestrului Caragiale aceast[ autoiro-nie a=a de exagerat[.

Iat[ epigrama ]n chestie:

Iancu Luca Caragiale...}\i d[ berea cu m[sur[...Face =i literatur[...}ns[ nu face... parale!

Marele Caragiale, care scria ]ngrozitor de greu, se minunade puterea u=urin\ei mele de a lega ideile ]n form[ spontan[=i logic[ =i de a le prezenta ]n unitatea unei strofe cu poantafinal[, la care un altul s-ar fi muncit mult.

El pleac[ odat[ cu Co=buc la Bra=ov, =i ]n ultimul moment]mi spunea: „Mai e o minut[ p`n[ la plecare. E=ti ]n stare s[-mifaci o epigram[ de =ase versuri contra mea =i contra foiletoane-lor mele din Universul, dar cele trei versuri de la ]nceput s[ nurimeze deloc ]ntre ele, ci versul ]nt`i s[ fie rimat cu al 4-lea,al doilea cu al 5-lea =i al treilea cu al 6-lea? Toate versurile de9 silabe, afar[ de cel din urm[, care s[ nu aib[ dec`t 4“.

M-am executat, spre stupefac\ia lui Caragiale =i indignarealui Co=buc, care detesta epigramele, sus\in`nd c[ e literaturaciviliza\iilor b[tr`ne =i ]n decaden\[. Popoarele tinere, cumsuntem noi, nu trebuie s[ scrie dec`t poezii lirice =i epice.

Dar iat[ epigrama de la Gara de nord:(V[ rog s[ observa\i c[ toate condi\iile impuse de capri-

ciul marelui prozator au fost ]ndeplinite):


+i fiindc[-mi place numai versul,Arareori citesc jurnale.Dar c`nd nu vrea s[-mi vie somnul,Atuncea cump[r UniversulFiindc[ ]ntr-]nsul scrie domnul

Caragiale!

Alt[dat[, maestrul Caragiale mi-a f[cut o fars[ nostim[.}i aduc o poezie de 3 strofe pentru Epoca literar[. A doua zim[ cheam[ =i-mi cere consim\[m`ntul s[ schimbe ]n versurilemele numai un singur cuv`nt, sub pretext c[ vorba schim-bat[ o s[ le dea o ironie superioar[ ]n genul ideilor lui Hei-ne. Bine]n\eles c-am consim\it.

Subiectul poeziei era setea pe care o sim\eam ]n dezordin-ea iubirilor facile =i a s[rut[rilor venale, de imaculata puri-tate a celor culese pe buzele feciore=ti al unei so\ii adorate.V[ m[rturisesc c[ eram ]n vorb[ s[ m[ logodesc cu fata unuiconsilier de la Casa\ie.

Strofa ultim[ suna a=a: era vorba de s[rut[ri:

|i le p[strez pe toate \ie,Doar tu fiorul s[ le =tii —Tu, ce odat[ o s[ vii...Necunoscuta mea so\iei.

Schimb`nd un singur cuv`nt, maestrul Caragiale dase oturnur[ nea=teptat[ strofei =i poeziei mele prea candide:

Asculta\i-o v[ rog:|i le p[strez pe toate \ie,Doar tu fiorul s[ le =tii —Tu, ce c-o zestre o s[ viiNecunoscuta mea so\iei.


Bine]n\eles, dup[ aceste versuri interesante, logodna nus-a mai f[cut.

}nainte s[ rup firul acestor amintiri, v[ cer voie s[ poves-tesc o ]nt`mplare intim[ din via\a =i familia marelui Cara-giale, care arunc[ o lumin[ pitoreasc[ asupra acestui om at`tde capricios =i genial.

O var[ bun[ a mamei mele, n[scut[ Buc=an, cobor`toaredin Sp[tarul Buc=an, decapitat de turci ]n secolul al XVI-lea,avea o cul[ la mo=ia sa Parepa, apropiat[ de gara Albe=ti.So\ia marelui Caragiale, femeie de o bun[tate =i de o suprem[distinc\ie, era nepoata castelanului. Ea auzise c[ nepoata ei,n[scut[ Burelly, luase ]n c[s[torie pe un scriitor, care aveareputa\ia c[ ]nt`rzie prin ber[rii =i face piese de teatru pecare le =i joac[. (}l confunda, desigur, cu artistul Caragiale,unchiul dnei Elena doctor C`mpeanu, n[scut[ V. Toneanu,din Bra=ov, =i so\ia ilustrului chirurg Liviu C`mpeanu.)B[tr`na aristocrat[, care venea rareori la Bucure=ti, ]=i]nchipuia c[ acest Caragiale trebuie s[ fie un om imposibil=i f[r[ nici o manier[, un om care tr[ie=te prin culise =i prinber[rii! Caragiale auzise c[ mo=ia Parepa =i castelul nu suntdeparte de gar[. Totu=i erau c`\iva buni kilometri de la gar[p`n[ ]n sat. Caragiale vorbind fran\uze=te cu so\ia sa ]i spuse:„Parepa? Qui mais cela ne para]t pas?“ S-ar putea traduce a=a:„Da, Parepa pare, numai nu apare!“ Era diminea\a, c[ldur[de iunie =i praf ca pe =oselele na\ionale neasfaltate ]nc[ desuedezi! Pe la nou[ =i jum[tate ajung. Caragiale, cum sose=te,v[z`nd c[ nobila lui m[tu=[ doarme ]nc[, se urc[ pe o scar[de lemn =i nimere=te ]n podul plin cu mobile vechi, portretede familie f[r[ rame =i c[r\i rom`ne=ti imprimate cu literechirilice, =i alte c[r\i grece=ti =i fran\uze=ti din veacul al XVIII-lea.


Amator priceput de mobile de stil =i de c[r\i rare, Caragialeuit[ ora mesei =i pe la 12 se apleac[ pe gura podului =i strig[un argat: „Ei, cre=tine, aduce\i-mi m[m[lig[, br`nz[, dou[cepe =i un clondir de vin, c[ nu mai pot s[ cobor la mas[.Am treab[ aici ]n pod. Spune\i cucoanelor s[ m[ a=tepte!“

Jos, ]n sufragerie, stupoare general[. Gazda, prevenit[ dereputa\ia scriitorului, pl`ngea ]n sufletul ei afectuos pe nepoa-ta sa, c-a putut s[ se m[rite c-un astfel de om necivilizat.Dejunul a fost rece =i t[cut. Dar nu s-a rostit un cuv`nt dedojan[. Noblesse oblige! Dup[ mas[ cucoanele s-au plimbatprin parc =i s-au dus s[ se odihneasc[. Maestrul, sus, con-tinua investiga\iile =i golea clondirul ]n simfonia greierilor =ia =oric[riei turburate ]n patriarhala lor ]mp[r[\ie.

Pe la 4 ]ns[ se coboar[ ]nc[rcat de elzeviruri, de edi\iiprinceps cu gravuri, de pergamente ]nflorite cu pajur[ dom-neasc[ =i de alte pre\ioase bibelouri =i istorice vechituri.

}=i dase perfect seama de impresia detestabil[ ce pricinuiseexilu-i voluntar ]n arhivele din pod. Dar pasiunea colec-\ionarului ]nvinge chiar ]n omul cel mai cult exigen\ele pro-tocolare. A preparat ]ns[, pentru sear[, o lovitur[ menit[ s[-lreabiliteze complet. A ie=it ]n sat, f[c`nd vizite ]n dreapta =i]n st`nga, =i s-a ]ntors cu un imens buchet artistic =i multi-color. Seara =i-a pus smochingul, ghetele de lac =i a trimis]nainte de mas[ o scrisoare, ]n fran\uze=te, castelanei, scri-soare plin[ de spirit ]n genul lui Voiture, cer`ndu-=i scuze c[\inuta ]n care se g[sea, dup[ o c[l[torie a=a de obositoarecu tr[sura, nu i-a ]ng[duit s[ se prezinte unei doamne obi=-nuite cu elegan\ele cur\ilor domne=ti.

Scrisoarea, spiritul, galanteria exagerat[ a stilului, ortogra-fia impecabil[, tot a impresionat a=a de ad`nc pe m[tu=a care-=i


pl`nsese diminea\a nepoata, ]nc`t ardea de ner[bdare s[-l fe-licite =i s[-l admire. C`nd s-a prezentat ]n salon Caragiale =ii-a dat bra\ul ]n sufragerie =i c`nd i-a f[cut o reveren\[ ca lacurtea domneasc[, biata Buc=anca s-a intimidat =i se ]ntrebaauzindu-l vorbind cu at`ta gra\ie, siguran\[, spirit =i imens[cultur[ de autorii ei favori\i Voltaire, Lafontaine, Voiture,Saint-Simon =i Racine, dac[ acesta, care str[luce=te ca un se-nior de la curtea lui Ludovic al XIV-lea, e tot omul care cereadiminea\a pe gura podului clondirul cu vin, ceapa =i m[m[-liga? Toat[ seara maestrul Caragiale a fost numai verv[,polite\e, spirit rafinat =i elocin\[ cornelian[. M[tu=ii ]i cre=teainima =i s[ruta pe Tita Caragiale, cert`nd-o c[ nu i-a vorbitniciodat[ de calit[\ile extraordinare ale so\ului ei, om cueduca\ie, cultur[ =i figur[ aristocratic[. La plecare, maestrula ridicat ce-a vrut din pod =i din c[mar[, unde se mai g[seauc[r\i rare =i mobile str[vechi. D-atunci Caragiale a r[mas fa-voritul bunei m[tu=i =i nu o dat[ i-a ]ncercat generozitatea.

Caragiale a revenit la Parepa de mai multe ori =i a l[sat]ntotdeauna aceea=i excelent[ impresie, de la masa de sear[,nu cea de la dejun. Se ata=ase de noi nobila epav[ a unui altsecol =i care tr[ia prin cultura ei ]n epocile galante ale senio-rilor din veacul regelui Soare.

Caragiale ]i observase o sl[biciune. Era umilit[ c[ so\ulei, frate cu generalul Seme=escu =i fost prefect de Prahovasub domnia lui Cuza, murise numai cu gradul de maior. Car-agiale se ar[ta revoltat de fatalitatea acestei denumiri.

„M[ g`ndesc, ]i spunea el, c[ prefectul fiind om de elit[,ar fi putut ajunge lesne general.“ „Desigur, r[spundea b[tr`nacastelan[, =terg`ndu-=i o lacrim[ pioas[, dar melancolic[“.„Eu sunt de p[rere, tanti, s[-l avans[m noi. Gradul postum


pe care i-l d[m sunt convins c[ l-ar ratifica =i domnul Cuza=i st[p`nirea actual[“. +i f[r[ alte forme, Caragiale ]i trimisede la Mützner, litograful Cur\ii regale, c[r\i de vizit[ liberate]n felul urm[tor: Dna Smaranda Colonel M. n[scut[ Buc=an. +ia purtat gradul acesta buna castelan[ vreo 12 ani de zile.Atunci Caragiale se preg[tea s[-l avanseze pe mort la gradulde general. Din nefericire, acest g`nd delicat nu =i l-a putut]ndeplini. }ntre timp castelana, foarte ]naintat[ ]n v`rst[, a]nchis ochii =i s-a dus s[-i spuie colonelului s[ nu mai trag[n[dejdi de avansare.

Amintiri literare£A L . M A C E D O N S K I¤

}nc[ de c`nd eram magistrat la Chi=in[u (1925 — 1928),m[ g`ndeam s[ public un volum de poezii cu titlul: C`nteceleunui greier. N-au ap[rut p`n[ acum dec`t prefa\a acestorc`ntece =i o mic[ poem[: C`nt[ greierul. Am asemuit totdea-una pe bie\ii c`nt[re\i ai \[rii noastre eminamente agricole,cu greierii pe care i-a imortalizat Lafontaine ]n celebra =i ego-ista lui fabul[ La cigale et la fourmi. }n adev[r, poetul, maresau mic, celebru sau necunoscut, imit[ ]n mod adorabil tac-tica nep[s[toare =i dezinteresat[ a micu\ului greier. El c`nt[pe chitara lui =i via\a curge pe l`ng[ d`nsul aprig[ =i tumul-tuoas[. }n fream[tul luptei pentru existen\[, c`ntecul lui mo-noton r[m`ne aproape f[r[ ecou. }nving[torii vie\ii, ajun=ipe culmi, ]l ignoreaz[ sau ]l dispre\uiesc. El c`nt[ ]naintepentru lun[, pentru florile t[cute =i ]mb[ls[mate ale prim[-verii, pentru marea fr[m`ntat[ de v`nturi, pentru p[durile


=optitoare =i tainice, pentru cerul albastru, tivit ]n amurg cubeteala de aur a soarelui ce scap[t[, pentru holdele galbene]mbujorate de pata s`ngerie a macilor, pentru sufletele na-ive =i smintite ale copiilor =i ale nebunilor, =i pentru laudalui Dumnezeu care e prea mare =i prea departe ca s[-l aud[.

Dar ]ntr-o zi m`na ]i ]nghea\[ pe coarde =i serenada lui orisipe=te criv[\ul:

Azi iarna-i bate ]n fere=ti,+i v`ntu-n goana simfonieiParc[-l ]ntreab[: unde e=ti,Trist c`nt[re\ al veseliei?

La moartea lui se str`ng drume\ii =i unii-l sl[vesc. Al\ii-lpl`ng. Mìni tinere =i curate aduc pe groapa lui proasp[t[c`teva flori ]n amintirea c`ntecelor lui prim[v[ratice — =i apoilumea se risipe=te, iar morm`ntul, s[rac =i singur, e p[zit =iluminat numai de candela statornic[ =i m`ngìetoare a lunii.

A=a a tr[it, a c`ntat =i a murit Alexandru Macedonski.Compara\ia cu greierul =i lui i se potrive=te de minune. }nvia\[ a fost hulit, uitat =i nesocotit. Dup[ moarte, t`rziu, glo-ria a ]nceput s[-i sur`d[. Pentru mai to\i poe\ii, gloria e ofloare t`rzie care nu ]nflore=te dec`t pe morminte. I s-a f[cutde cur`nd un pelerinaj la morm`ntul modest de la cimitirulBellu =i talenta\i scriitori, ridic`nd prin pres[ glasuri ]n favoa-rea nem`ngìatei v[duve, care suferea ]ntr-o t[cere demn[mizeria, Parlamentul, ]nduio=at, a votat o mic[ pensie alimen-tar[ dnei Ana Al. Macedonski. C`nt[re\ul nemuritor al nop\ilorde mai =i al rondelelor cu cizel[ri de filigran[ poate, ]n fine, s[se odihneasc[ lini=tit. Tovar[=a nobil[ =i credincioas[ a vie\iilui chinuite va avea de azi ]nainte o bucat[ de pìne =i putin\a


de a-i aprinde o candel[ l`ng[ crucea de lemn ce-l vegheaz[de 12 ani.

Cer voie acelora care se intereseaz[ de marile figuri aleliteraturii noastre dinainte de r[zboi, s[ evoc figura maestru-lui Macedonski, pe care l-am cunoscut de aproape, =i al c[ruicolaborator =i prieten am fost ani ]ndelunga\i.

Alexandru Macedonski era fiul generalului Macedonski,fost aghiotant =i ministru de r[zboi al domnului Cuza. Mamasa era cobor`toare dintr-un ban al Craiovei. C`nd l-am cu-noscut eu prin anul 1890 — 91, fiind student la Drept, (=ila Litere) maestrul era trecut de 43 de ani. De altfel, publi-case ]n anul 1872 (anul na=terii mele) un volum de Poezii ]neditura Haimann. (Libr[ria Haimann era pe Calea Victoriei,peste drum de cafeneaua Kubler, dar mai spre Palat). Poe-tul avea pe atunci un cap impresionant. Sub o frunte larg[=i orgolioas[ purta pe nasul acvilin ochelari de aur. P[rul rarera desp[r\it ]n dou[ printr-o c[rare ]n mijlocul frun\ii l[rgitede o calvi\ie precoce. }mprejurul urechilor armonioase p[rulinvolt era ]nt[rit cu fierul. Musta\a scurt[ =i deas[ aveav`rfurile ascu\ite =i drepte. }ntrebuin\a, pentru \inuta lormar\ial[, un cosmetic de cear[ neagr[. La g`t ]i flutura o la-valier[ sumbr[, iar jobenul ]nalt (de m[tase) era p[l[ria sade predilec\ie. Redingota, cu reveruri de m[tase, butonat[p`n[ sus, ]i da aer, ca =i lui Duiliu Zamfirescu, de militar]mbr[cat civil. Mergea pe strad[ cu picioarele pu\in ]ncov-oiate, leg[n`ndu-=i capul, cu ochii vii, mari =i vis[tori, absen\idin larma =i mi=carea de stup a Capitalei, =i pierdut ]ntr-ovia\[ l[untric[, ad`nc[ =i concentrat[.

Sur`sul ironic al buzelor groase =i senzuale era ]ndulcitdeseori de franche\ea expresiei sale binevoitoare =i c[ldu-


roase. Firea sa era mai mult distant[, dar expansiv[ =i gene-roas[ ]n intimitate. Vorbea fran\uze=te cu facilitate =i ele-gan\[, =i era cu toat[ lumea de o polite\e plin[ de tact. So\iasa, dna Ana Macedonski, n[scut[ Ralet-Sl[tineanu, micu\[,sub\ire, delicat[, cu ochi mari =i negri, sem[na la cap cu con-tesa Ana de Noailles, era sora prietenului meu, GeorgeSl[tineanu, pre=edinte la Consiliul legislativ, =i a distinsuluiavocat Manolache Sl[tineanu.

Stam de vorb[ cu Ion Luca Caragiale, pe o banc[ ]nCi=migiu, =i discutam cu el asupra literaturii franceze dinsecolul al XVII-lea, pe care marele scriitor o cuno=tea pe de-gete, c`nd poetul Macedonski se apropie. Caragiale, care ]ltutuia, a ]nceput s[-l ]ntrebe: „Alexandre, ce e cu marea taedi\ie a Nop\ilor?“ Poetul r[spunde: „A= vrea s-o public laMonitorul Oficial cu gravuri ]n lemn.“

Caragiale, glume\, ]l ]ntrerupe: „Ce r[u \i-a f[cut, Alecule,Monitorul Oficial, de vrei s[-l aduci la faliment, or poatep`nde=ti locul directorului?“ Poetul Macedonski ]ncepu s[r`d[, ]ndrept`ndu-=i lavaliera, care se str`mbase, =i vru s[-=iia r[mas bun zic`nd: „Mi se pare c[ v-am ]ntrerupt o conver-sa\ie interesant[“. „Nu, replic[ maestrul Caragiale, vorbeamcu Cincinat, care e t`n[r, despre arta stilului. Dar ce, nu v[cunoa=te\i? {sta e un b[iat de viitor. |i-l prezint: CincinatPavelescu“. £Poetul¤ Macedonski, foarte ceremonios, scoa-se jobenul =i-mi str`nse m`na cu ]nsufle\ire, spun`ndu-mi,]n fran\uze=te: „}mi f[g[duise cumnatul meu Georges, pri-etenul dumitale, s[ te aduc[ odat[ ]n strada Doroban\ilor, daracum sper c[ vei veni singur.“

La col\ul bulevardului cu strada Brezoianu, Caragiale ne p[r[sid`ndu-ne ]nt`lnire, seara, ]n Covaci, la ber[ria pe care o deschi-


sese de cur`nd =i care devenise o adev[rat[ cafenea literar[ lamod[. Acolo am ]nt l̀nit pe Co=buc, pe Delavrancea, pe Vlahu\[,pe Toni Bacalba=a, pe Ion Gorun, Traian Demetrescu, Teleor,Haralamb Lecca =i al\i scriitori din genera\ia aceasta.

D-atunci am ]nceput s[ frecventez ]n mod obi=nuit casa=i cenaclul maestrului Macedonski. C`nd l-am cunoscut maibine, mi-am dat seama c[ aristocratul acesta r[m[sese subbiciuirea protivnic[ a destinului un revoltat =i un boem in-corigibil. Fusese o singur[ dat[ func\ionar =i anume prefect deBolgrad. D-atunci nu visa dec`t slujbe ]nalte sau cel pu\indirec\ia la Monitorul Oficial. Dar a ]nchis ochii f[r[ s[-=i vad[visul ]mplinit. Averea p[rinteasc[ o irosise ]ntr-o lung[c[l[torie ]n Fran\a =i Belgia. Crease la Paris, ]n apartamen-tul luxos din rue Bonaparte, pe care-l ]mpodobise cu nu-meroase scoar\e oltene=ti rare =i artistice, un mic cerc lite-rar. Veneau s[ ia ceaiul acolo, o dat[ pe s[pt[m`n[: LaurentTailhade, ironistul ne]nduplecat din Au pays du mufle, poetulStuart Merrill, vigurosul poet, romancier =i eseist, CamilleMauclair, belgianul Albert Mockel, fondatorul celebrei revisteLa Vallonie, la care a colaborat =i Alex. Macedonski prin 1887— 89, =i care a devenit celebr[ prin contribu\iile literare alelui Maurice Maeterlinck, Émil Verhaeren, François Viélé-Griffin, José Maria de Heredia, Stéphane Mallarmé =i chiarPaul Verlaine. T`rziu, c`nd Macedonski a publicat ]n fran-\uze=te volumul de poezii Bronses, Pierre Quillard, ]n Mer-cure de France, a scris ]ntr-o noti\[ critic[: Le grand poéte rou-main Alex. Macedonski frappe le vers français sur une enclume d’or.Adic[: „Marele poet rom`n A. M. f[ure=te versul francez peo nicoval[ de aur!“Apreciat ]n mediurile intelectuale ]naltedin Paris, c`nd s-a ]ntors ]n \ar[ s-a sim\it cam dezr[d[cinat,


dup[ expresia celebr[ a lui Maurice Barrés. A fondat atuncirevista Literatorul, foarte r[sp`ndit[ ]n toat[ \ara =i la careau debutat mai to\i scriitorii no=tri cunoscu\i ca: Duiliu Zam-firescu, Caton Theodorian, Alex. Djuvara, fost ministru, poet,pictor =i mare orator, Teleor, Alex. Obedenaru, Traian Dem-etrescu, mi se pare chiar Galaction =i Arghezi. Dar revistaaceasta, a c[rei deviz[ era: control de stil, libertate de idei,=i care st`rnise un adev[rat curent, a disp[rut ]n furtuna pro-vocat[ de scandalul epigramei contra lui Eminescu. Epigra-ma aceasta care i s-a atribuit lui Macedonski, dar care aap[rut neisc[lit[ =i a c[rei paternitate maestrul nu =i-a]nsu=it-o niciodat[, nu era nici prea r[ut[cioas[, nici preaspiritual[. Publicarea ei a avut nenorocirea s[ coincid[ cuizbucnirea maladiei mintale a genialului poet Eminescu. Celcare a dat alarma =i a pornit o campanie distrug[toare =ineomeneasc[ contra lui Macedonski a fost Grigore Ventura,boier moldovean, cunoscut polemist, autor dramatic =i lite-rat, tat[l celebrei noastre compatriote de la Comedia Fran-cez[ din Paris, domni=oara Maria Ventura. De=i epigramaap[ruse ca simplu joc de redac\ie pe la mijlocul unei reviste de120 de pagini =i n-ar fi putut fi introdus[ peste noapte la pagina60 a revistei, totu=i, ]n timp de 12 ani, lui Alex. Macedonski nui s-a ]ng[duit s[ publice un singur r`nd de ap[rare sau de l[murire.Ventura convinsese, prin violen\a campaniei sale, c[ Macedon-ski este autorul acelei impiet[\i. Din fericire, moravurile aces-tea s-au schimbat, =i azi, ]n toat[ lini=tea, putem discuta cusenin[tate =i acuza\ia =i ap[rarea. Iat[ epigrama ]n chestiune:

Un X, pretins poet, acumS-a dus pe cel mai jalnic drum.L-a= pl`nge, dac[-n balamuc


Destinul s[u n-ar fi mai bun;C[ci p`n[ ieri a fost n[uc+i nu e azi dec`t nebun!

Chiar dac[ epigrama ar fi apar\inut maestrului — de=i ela t[g[duit-o necontenit — ]nc[ suferin\a =i pedeapsa ]ndu-rate de el =i de familia lui au fost ]n dispropor\ie cu impru-den\a sau chiar cu vinov[\ia autorului.

}ncep`nd de a doua zi, toate numerele revistei i s-au ]na-poiat pline de insulte. Nu i s-a publicat nici un r`nd de expli-ca\ie. Prietenii l-au p[r[sit. Colaboratorii au emigrat. Mizerial-a cople=it. Ani de zile a tr[it ]n lipsurile cele mai groaznice.Nu mai avea mobile, nici c[r\i, nici haine, nici servitori. C`ndn[luca lui palid[ =i sl[b[noag[ se z[rea singuratic[ pe la col\ulstradelor laterale, inspira o mil[ amestecat[ cu spaim[, ]ntoc-mai ca =i femeilor din Floren\a care strigau la vederea luiDante: „Privi\i pe acela care se ]ntoarce din infern!“ +i infer-nul lui Alexandru Macedonski a fost ]n adev[r dantesc!

Pe la ]nceputul cuno=tin\ei noastre ducea o via\[ grea.Slujb[ nu avea. Dna Macedonski primea, lunar, o mic[subven\ie de la Eforia spitalelor civile, str[mo=ii ei, RaletSl[tineanu fiind dintre vechii donatori.

C`nd lipsa ]l chinuia prea crud, maestrul scria scrisori deo conving[toare elocin\[ =i le trimitea, solicit`nd ]mprumu-turi, c`nd prin\ului Sturdza, g`nditor generos =i puternic, c`ndlui Const. Arion, mecena larg =i ]n\eleg[tor al artei =i alsuferin\ei, c`nd lui Emil Costinescu, fostul ministru definan\e, suflet frumos ca =i ]nf[\i=area lui bl`nd[ =i patriar-hal[, c`nd (m[tu=ii mele) dna Smaranda Buc=an, castelanade la Parepa, c`nd tat[lui meu, inginerul Ion Pavelescu, om


de inim[ £bun =i milos¤, care iubea =i admira pe marele poet£=i nu =tia s[ refuze pe nimeni¤.

De obicei scrisorile ob\ineau rezultatul dorit. Dar s[ nuv[ ]nchipui\i c[ maestrul, c`nd se trezea ]n posesia unei sumerespectabile de 500 sau 1000 de lei, se ducea s[-=i pl[teasc[chiria sau s[ cumpere ceva util casei sale pline de goluri. Ni-cidecum. Cump[ra juc[rii pentru b[ie\i, p[pu=i pentru feti\[,icre, pui, sparanghel =i trufandale scumpe. +i toate bun[t[\ileastea se m`ncau ]n farfurii ad`nci =i ciocnite, pe masa lung[de redac\ie, acoperit[ cu o mu=ama veche, alb[, cu pic[\elenegre. Furculi\ele, cu\itele =i linguri\ele erau unele de argint,altele de alam[ =i c`teva de lemn, dar nici una ]ntreag[.

Maestrul Macedonski a fost desigur cel mai mare boem algenera\iei sale. Odat[ s-a ]mprumutat, cu doi napoleoni, labunul cizmar polonez din Dealul Spirei, D. +tefan, care reve-nise a patra oar[ s[-i cear[ o datorie veche de doi ani. A=a demult a =tiut s[-l ]nduio=eze pe acest adev[rat amic al familiei,c[ b[tr`nul pantofar, care f[cuse cizme generalului Macedon-ski pe c`nd era adjutant al lui Cuza =i asistase la botezul poetu-lui, care se r[sf[\a pe atunci ]ntr-un leag[n aurit =i ]n scutececu coroan[, a scos pl`ng`nd o imens[ batist[ ro=ie din buzu-narul de la spate al redingotei, =i-a =ters ochii =i a desf[cut ceidoi napoleoni agonisi\i dup[ alerg[turi obositoare. S-a ]ncli-nat ad`nc =i i-a ]ntins maestrului s[rut`ndu-i m`na; nu f[cusenici un efort oratoric ca s[-l conving[. I-a amintit numai cumtr[ia odat[ =i c`t suferea azi, c`nd e silit sa nu-i poat[ pl[tice-i datore=te de mult, ba chiar s[ se umileasc[ a-i cere un]mprumut. B[tr`nul ]nalt, sp`n =i ro=cat, a deschis u=a ]ncet=i a disp[rut ]n cea\a umed[ a serii de toamn[ t`rzie. Mae-strul, emo\ionat el ]nsu=i, a sim\it nevoia s[ ias[ ]n aer =i ne-am


dus la cafeneaua Fialcovschi, unde a tratat cu bere, cafele =idulcea\[ pe to\i scriitorii tineri ce consumau, p`n[ la venireanoastr[, numai pahare cu ap[. Nu mult, dup[ cuno=tin\a noas-tr[, maestrul a f[cut s[ reapar[ Literatorul, eu fiind primul-re-dactor al revistei. Voi povesti, pe scurt, trei ]nt`mpl[ri din tim-pul colabor[rii mele la Literatorul =i la tragedia ]n 5 acte =i ]nversuri Saul, pe care am scris-o cu maestrul, =i care s-a repre-zentat de 9 ori cu mare succes la Teatrul Na\ional din Bucu-re=ti, prin 18921, av`nd ca principali actori pe Aristizza Ro-manescu, C. Nottara, Petrescu =i Maria Ventura.

Grigore Ventura uitase de mult campania furioas[ contraoropsitului de odinioar[. El a scris chiar un articol critic ]ncare sus\inea c[ tragedia noastr[ e destinat[ s[ devin[ cla-sic[. De altfel, mul\i ani, la Conservatorul de art[ dramatic[din Bucure=ti, elevii dau examene de sf`r=it de an cu scenedin tragedia noastr[.

Reviu la prima ]nt`mplare de care vorbeam. Dup[ o se-rat[ dat[ ]n strada Doroban\i la domiciliul maestrului care-=i serba onomastica, ]n ziua de Sf. Alexandru, am fost obli-gat s[ improvizez =i eu 4 versuri ]n onoarea s[rb[torituluicare propusese, ]n salonul plin de rude nobile =i de litera\ide toate v`rstele =i categoriile, ca autorul celui mai reu=itcatren, s[ fie proclamat prin\ al poe\ilor, precum, de cur`nd,fusese ales, la Paris, Leon Diex de un num[r mare de scrii-tori. N-am avut niciodat[ o natur[ lingu=itoare, a=a se =i ex-plic[ pentru ce, cu toate leg[turile mele variate =i puternice,n-am ajuns dec`t procuror de curte la Bra=ov, pe c`nd al\ii,mai ml[dio=i =i mai practici, au suit toate treptele m[ririi, alebog[\iei =i ale gloriei. }n seara aceea, ]n loc s[ fac maestru-

1 De fapt, 1893.


lui versuri elogioase ca to\i ceilal\i, i-am f[cut o epigram[,mi se pare c[ a fost chiar ]nt`ia mea epigram[. Pe c`ndc[utam o inspira\ie, v[d ]n fundul salonului un dulap de c[r\icu dou[ rafturi goale. Ca s[ nu se observe lipsa c[r\ilorv`ndute, pentru ca invita\ii s[ fie bine osp[ta\i, amfitrionula=ezase ]n rafturile goale o colivie, pe care o ]nveselise,alt[dat[, c`ntecul unui canar.

+i c`nd mi s-a dat cuv`ntul, ]n stupoarea general[, am cititaceste versuri necuviincioase, care au c[zut ca o du=e recepeste entuziasmul facil al musafirilor veseli:

Maestrul nostru are o boal[:}i plac sticle\i. Dar ]n dulapV[d colivia c[ =ade goal[...Fiindc[ sticle\ii-i are-n cap!

A fost un fream[t legitim de indignare. Un scriitor din pro-vincie, ]nalt =i solid, a propus s[ m[ arunce dup[ balcon ]nstrad[. Dar maestrul, om de societate, a aruncat vina pe obo-seala mea. Sosisem cu o jum[tate de or[ ]nainte de la Sinaia, =ivenisem pe biciclet[. Epigrama aceasta a avut ]ns[ un epilog.

M-am dus a doua zi s[-l iau pe tata acas[ de la birou. Erainspector general la CFR. Birourile trac\iunii se g[seau imediatl`ng[ academie, acolo unde s-a instalat biblioteca public[, ]nCalea Victoriei col\ cu Sfin\ii Voievozi. Era aproape 12. Erammascat de o bibliotec[ turnant[. Maestrul Macedonski intr[. Seduce la biroul tat[lui meu =i-i spune: „D-le inspector general,nu =ti\i ce mi s-a ]nt`mplat asear[, de ziua mea? Fiul d-tale, Cinc-inat, m-a dezonorat, f[c`ndu-mi ]n fa\a soacrei mele, dnaSl[tineanu, =i a unei numeroase adun[ri, o epigram[ care m-az[p[cit a=a de mult c-am =i uitat c[ azi la ora 1 am scaden\a


unei poli\e de 400 lei care amenin\[ s[ mi se protesteze.“ Tataa ]n\eles. A sunat pe dl Poenaru, casierul CFR, =i i-a spus s[pl[teasc[ imediat poli\a poetului. „}i f[g[duisem fiului meu s[-iofer o biciclet[ englezeasc[ care cost[ tocmai 500 lei. L-am pus,maestre, la amend[ =i n-o s[ i-o cump[r dec`t la var[“. Eu m-amf[cut ghem dup[ bibliotec[ =i am auzit cum poetul a plecat ve-sel =i mul\umit. C`nd m-am dus seara, m[ iertase =i ne-am relu-at colaborarea la Saul, ca =i c`nd nimic nu s-ar fi ]nt`mplat.

Tata ]ns[ m-a dojenit =i m-a rugat s[ nu mai fac epigramea=a de costisitoare. El ]ns[ era ca =i mine un om cu m`na spar-t[. Nu cuno=tea arta d-a refuza. Odat[ prime=te un bile\el alc[rui scris era simpatic =i bine cunoscut: „Domnule inspec-tor! Desear[ voi avea onoarea s[ fiu tat[. Voi da noului meuvl[star numele d-tale ilustru de Ion. Rog ]nlesne=te-m[ pen-tru cheltuielile indispensabile cu 400 lei =i de unde da\i s[sporeasc[!“ Alex. Macedonski, maestrul, uitase c[ trei lunimai ]nainte, alt bile\el redactat cam ]n acela=i fel spunea: „Dac[so\ia mea na=te o fat[, ]i vom da numele Polina, ]n semn derecuno=tin\[ pentru dna Pavelescu, care a fost a=a de bun[ =igeneroas[ ca =i d-ta.“ Bine]n\eles c[ p[rin\ii mei, suflete]ngere=ti, n-aveau memoria datelor =i f[ceau pe placul bunu-lui maestru, ferici\i c[ puteau s[-i mai risipeasc[ grijile.

Voi mai povesti o mic[ fars[ pe care, f[r[ nici o r[utate,am f[cut-o directorului meu cu prilejul inaugur[rii, de c[treregele Carol I, a m[re\ului pod de peste Dun[re.

}n ziarul |ara, inspirat de Nicu Filipescu, ap[r`nd cli=eulpodului, primul-redactor m-a rugat s[ improvizez o od[ rege-lui Carol, care a =i ap[rut seara ]n edi\ia special[ a ziarului.

Poema mea a dat ideea maestrului Macedonski s[ fac[ =iel un madrigal regelui ]n Literatorul, care tocmai trebuia s[


apar[ a doua zi. Nu-mi amintesc dec`t cele 2 versuri de lasf`r=it. Sunt d-atunci cel pu\in 40 de ani. Ideea era aceasta:

Pe r`ul de argint c`nd podul}ntinsu-l-ai, g`ndea norodul:„Nu-n Dobrogea ai intrat, sire,Ai intrat ]n nemurire!“

Eu ]ns[ duc`nd versurile la tipografie am ad[ugat de lamine dou[ versuri:

Sau, s[ m[ exprim mai bine:E=ti acum coleg cu mine!

Le-am isc[lit pe toate Alex. Macedonski, am pus s[ seculeag[ repede =i am tras 5 numere cu varianta aceasta,rug`nd pe tipograful Göbl s[ trimit[ acas[ 5 numere cu fars[=i 20 cu versurile autentice.

C`nd a sosit b[iatul cu revistele, am ascuns ochelarii mae-strului =i am deschis nervos pachetul.

Revista era imprimat[ luxos pe o h`rtie velin[, alb[ =igroas[. Num[rul se prezenta bine. Macedonski ]=i caut[ och-elarii =i-mi spune: „Am impresia c[ versurile mele erau maipu\ine. Au fost 4 =i mi se pare c[ sunt 6. Ce-o fi blestem[\iaasta?“ „Maestre, ]i r[spund eu, mi se pare c[-i un ze\ar poet.N-o fi completat el poezia, p[r`ndu-i-se cam scurt[?“ „Cumcrezi, Cincinat, c-o s[-=i permit[ ze\arul asemenea infamie?Ia cite=te mai bine dumneata s[ vedem ce e“. +i, cu glas so-nor =i patetic, accentuez ultimele versuri:

Nu-n Dobrogea ai intrat, sire,Ai intrat ]n nemurire!Sau, s[ m[ exprim mai bine:E=ti acum coleg cu mine!


Maestrul se f[cuse v`n[t =i era aproape s[-i vie r[u. „Suntdesfiin\at. O s[ m[ creaz[ regele nebun. Repede la tipografies[ opreasc[ tirajul“. Dar dna Macedonski, mai calm[, luaseun num[r din cele bune =i-i spuse: „Alexandre, trebuie s[ fieo fars[. Lini=te=te-te! Nu vezi c[ dnul Cincinat r`de?“ Mae-strul trecu brusc de la excesul sup[r[rii la un r`s vesel =i zgo-motos. „D-ta e=ti vinovatul! M[ miram s[ aib[ tipograful at`tcuraj.“ +i ]n focul care ardea, arunc[ unul c`te unul numer-ele bucluca=e, ad[ug`nd z`mbitor: „Trebuie s[ recunosc c[farsa a fost admirabil[. Bravo!“

Iat[ =i a treia anecdot[, vie =i tr[it[ acum 42 de ani, c`ndlucram ]mpreun[ cu maestrul la tragedia Saul. Fiind studentla Drept, urmam diminea\a cursurile universitare. Dup[pr`nz asistam la prelegerile magistrale ale lui Titu Maiores-cu. Colaboram =i la diverse cotidiene. Seara ie=eam cu Mace-donski, colind`nd ber[riile sa ne ]nt`lnim cu George Co=buc,Caragiale =i al\ii. }n serile c`nd trebuia s[ scriem, ne ]ntor-ceam devreme =i, pe masa lung[ de lemn, acoperit[ cu cele-bra mu=ama, ]n fa\a unei carafe cu bere blond[, ]ncepeamcolaborarea. Ziua discutam asupra scenelor =i psihologiei per-sonajelor, consult`nd Biblia =i alte c[r\i necesare. Ne apucamde scris e un fel de a vorbi. }n fond cel care scria mai multeram eu. Maestrul se plimba de-a lungul od[ii =i medita,arunc`nd spre tavan valuri de fum =i priviri inspirate. Eraobiceiul ca eu s[ a=tern 40 — 50 versuri, fie ]n dialog, fie ]ntirad[. Dup[ efortul acesta m[ opream la un vers rebel care]nt`rzia =i atunci rugam pe maestru s[-mi dea voie s[ m[ odih-nesc =i s[ fac[ el versul refractar. El, foarte gra\ios, se a=ezape scaun. }=i v[rsa un pahar de bere. }=i reaprindea \igara]nceput[. E cunoscut[ anevoin\a =i truda ce ]mpiedicau sc-


risul curent al marelui poet. Celebra epigram[ dedicat[ lui Alec-sandri, care tolerase artistului ce interpreta pe Zoil ]n F`nt`naBlanduziei s[ imite capul =i must[\ile lui Alex. Macedonski, l-acostat o noapte ]ntreag[ =i o zi de cizelare minu\ioas[.

Epigrama e ]ns[ ]n adev[r frumoas[:

Orbit de-al gloriei nesa\iu,Albit de ani, dar tot copil,E lesne sa m[ faci Zoil,C`nd singur tu te faci Hora\iu!

Cu c̀ t se ]nd r̀jea s[ g[seasc[ versul ce fugea, ca nisipul printre de-gete c`nd te izbe=te un val de mare, cu at̀ t inspira\ia vagabond[ =iprotivnic[ se dep[rta =i-l ]nfrunta, =i-i suia s̀ ngele ]n t̀ mple ca s[-i paral-izeze putin\a d-a g[si cuv`ntul care trebuie.

Atunci ]mi spunea glumind: „Mi se pare c[ mi-ai blestem-at tocul s[ nu po\i scrie dec`t dumneata cu d`nsul“ =i, z`m-bitor, m[ poftea s[ continuu, iar eu m[ supuneam bucuros.Partea cea mai grea venea ]ns[ dup[ completarea scenei ]ntregi.Atunci maestrul citea cu voce tare, t[r[g[nat[ =i declamato-rie, ca la Comedia francez[, versurile scrise. Le elogia dec-ret`ndu-m[ un adev[rat geniu. Maestrul era, de altfel, extremde generos ]n laude ditirambice cu to\i tinerii litera\i care con-stituiau cenaclul s[u. Dup[ apoteoza laudativ[, cu un sur`smai rece ad[uga: „P`n[ acum am admirat poetul =i improviza-torul, acum trebuie s[ intervie artistul. Primele 8 versuri suntperfecte ca idee, form[ =i sonoritate. S[-mi schimbi ]ns[ cele4 rime urm[toare care sunt palide =i dezl`nate. Versul acestatrebuie s[ sf`r=easc[ ]n mod lapidar.“

De cele mai multe ori ]ndreptam f[r[ s[ murmur rimele cerutede exigen\a implacabil[ a maestrului. Odat[, ]ns[, obosit de cele


70 — 80 de versuri scrise ]ntre orele 9 =i 12, =i mai cu seam[ derigoarea schimb[rilor ce mi se impuneau, am refuzat net s[ le maifac, rug`nd pe maestru s[ le modifice chiar el.

S-a a=ezat nemul\umit la mas[, a mai sorbit din halba cubere =i a ]nceput s[ cioc[neasc[ versul ca pe o nicoval[ ro=ie.}ns[ cuv`ntul catastrofal ce trebuia s[ ]nlocuiasc[ o rim[ ones-t[ a mea nu putea fi introdus, cu toat[ silin\a =i me=te=ugulde mare f[uritor al maestrului. „Chiar pentru d-ta e aproapeimposibil...“ Dar n-am apucat s[ termin fraza. Ro=u de m`niea s[rit ]n picioare =i m-a apostrofat violent: „Mi se pare c[ d-ta]ncepi s[ ui\i cine e=ti. Te-am scos, domnule, din mahalauaBatistei =i din fiul unui inginera= de la CFR, te-am ridicatp`n[ la mine — fiul generalului Macedonski; b[iete, nu-\ipierde capul =i revino la modestie =i la realitate“. Atuncimi-am pierdut capul ]n adev[r =i i-am ripostat nemilos: „Tat[ldumitale o fi fost ministru de r[zboi, dar al meu n-are nici orud[ care s[ fi tr[dat pe Tudor Vladimirescu.“ }n culmea fu-riei =i a indign[rii, Macedonski a pus m`na pe un cu\it det[iat h`rtie, destul de masiv, ce dormita pe mas[, =i mi-a dato lovitur[ ]n piept. „Mori, mizerabile, dac[-mi ofensezistr[bunicul!“ Apoi a izbucnit ]ntr-un r`s nervos, dar jovial,fiindc[ pumnalul, fabricat dintr-un fel de h`rtie, se ghemuise=i nu-mi pricinuise nici un r[u.“ Am vrut s[ te sperii, Cinci-nat, =i s[ nu-mi mai r[spunzi alt[dat[ chiar c`nd ai aveadreptate. Eu sunt un om nec[jit, am trecut prin multe. Tue=ti t`n[r, trebuie s[ te st[p`ne=ti =i s[ rabzi. Hai mai bines[ ie=im! Berea nu e gustoas[ dec`t la ber[rie. +i iat[ mi-avenit =i versul. Bravo! A quelque chose malheure est bon“. +i adoua zi am ]nceput colaborarea f[r[ nici un incident.


O epigram[

La o =ez[toare literar[ la Tulcea, ]mi amintesc — organi-zat[ de Soc(ietatea) Scriitorilor Rom`ni — scriitorul N.Dun[reanu, citise, ]ntre al\ii, o nuvel[ lung[, nesf`r=it delung[. Se p[rea c[ nu se mai ispr[ve=te. Publicul tulcean...ce s[-\i mai spun? mort pe jum[tate, era ]n agonie... }ntr-unt`rziu, Dun[reanu a dat Dumnezeu =i a terminat... Ca s[ mai]nviez pu\in auditoriul, adic[ s[-l readuc la sim\iri, am ap[rutpe scen[ =i am citit epigrama aceasta:

C`nd a-nceput nuvela Dun[reanu,Era la c`rm[ ]nc[ Br[tianu,C`nd a sf`r=it nuvela... Dun[rescu...Venise generalul Averescu...

Probabil c[ epigrama asta, care-i pl[cuse mult ilustruluigeneral pentru care eu am un adev[rat cult, l-a f[cut s[-=iaduc[ aminte de mine cu at`ta bun[voin\[. De altfel, primul-ministru avusese raporturi de prietenie cu tat[l meu... Dar s[revenim la chestie... Ne-am luat cu vorba. S[ presupunemacum c[ ]n adev[r a= fi fost numit director general, ce s-ar fi]nt`mplat? M[rturisesc sincer c[ emo\ia mea ar fi fost enor-m[. S[ rev[d pe to\i marii no=tri arti=ti pe care i-am admiratani ]ndelunga\i sub unghiul autorit[\ii active ce mi-ar acor-da o demnitate de director... Sunt convins, ]ns[, c[ vechilemele raporturi de amici\ie cu Nottara, Gusty, Demetriad, Sore-anu, Brezeanu mi-ar fi ]nlesnit mult dificult[\ile debutului =irealizarea programului.

Nu \i-a= putea vorbi — scuz[-m[, te rog, — de program-ul prezumtivei mele direc\iuni. Las[-m[ s[ v[d decretul


isc[lit =i atunci ]\i promit o nou[ =i lung[ convorbire detali-at[. Altceva e s[ vorbe=ti despre iepure, =i altceva s[ stai cupu=ca ]n m`n[, ]n p[dure, ]n fa\a lui.

Dar fiindc[ v[d c[ insi=ti cu programul, ]\i voi spune c[de la ]nceput a= fi fost decis s[ ]ncep la Teatrul Na\ional„Joile literare“ de la Comedia Francez[, pentru ca publiculs[ poat[ lua contact direct cu scriitorii =i operele lor. A= vreacu acest prilej scriitorii s[ fie larg remunera\i.

A= fi ]ncurajat ]n primul r`nd literatura dramatic[ origi-nal[, aceea care merit[, bine]n\eles. A= fi c[utat s[ realizezun repertoriu pentru public, ]ntruc`t teatrul trebuie s[ fie =io distrac\ie, dar =i o =coal[. Ridendo castigat mores!... A=a ceva— nu =tiu dac[ m[ ]n\elegi bine — nu prea se realizeaz[ lanoi. Publicul, ]n ceea ce prive=te repertoriul, e cam l[sat lacoad[.

Repertoriul pentru public... A, dar subiectul acesta e preaserios... ca s[ putem vorbi de el numai ]n treac[t.

— Vezi... numai ideea c[ a= fi putut fi instalat pe scaunuldirectorial de la Teatrul Na\ional mi-a dat o seriozitate =i unaer grav, incompatibil cu caracterul meu vesel =i firea meaz`mbitoare. P`n[ ]n momentul acesta ]nc[ n-am luat con-tact cu generalul ilustru care m[ ocrote=te cu multa sabun[voin\[ =i cu aprecierea sa at`t de m[gulitoare.

Dar... mai e o chestiune care m[ tulbur[ mult. Chestiu-nea inamovibilit[\ii mele de magistrat — sunt doar consilier— pe care a= pierde-o venind la direc\iunea teatrului...

}ns[ ]n via\[ totul e provizoriu...Inamovibilitatea adev[rat[ nu ]ncepe poate dec`t la... ci-

mitir.


Dou[ epigrame

Se zvonise prin Br[ila c[ va sosi ]n cur`nd noul judec[torde pace. +eful meu, Victor A., fusese mutat la Bucure=ti.Pierdeam ]n el =i un spirit de o ]nalt[ distinc\iune, =i un ca-marad de elit[. A=a c[, ]n a=teptarea noului judec[tor, ner[b-darea mea se amesteca cu o nuan\[ de melancolie.

}n camera de consiliu mare, rece =i goal[, rezolvamh`rtiile curente. Lemnele umede nu voiau s[ ard[. Era otoamn[ ploioas[ =i trist[. Avoca\ii intrau =i ie=eau, care cuafaceri, care cu amabilit[\i profesionale, to\i interes`ndu-sede sosirea noului-numit.

Pe c`nd m[ preg[team s[ intru eu ]n =edin\[, aprodul, unb[iat sl[bu\ =i palid, dar cu o voce de bas, m[ anun\[ c[ unprieten voie=te s[-mi vorbeasc[.

„S[ intre!“Ca s[-mi dau aer de magistrat ocupat, =i pe care vizitele

matinale nu-l prea ]nc`nt[, \ineam ochii pe h`rtie.Un glas mai pu\in simpatic, dar necunoscut, izbucne=te:— Hei, ce faci, Cincinat?Ridic ochii spre noul-venit. Nu-l cuno=team. }i r[spund

totu=i — v[z`ndu-l a=a familiar, fiindc[ se =i a=ezase lacel[lalt birou =i ]ncepuse s[ r[sfoiasc[ ni=te dosare:

— Mul\umesc, amice, dar d-ta?— Uite, sosii =i eu acum =i venii s[ te v[d. }mi ziceam,

desigur, e cineva pe care l-am cunoscut de mult. Poate vre-un camarad al fra\ilor mei, m[ mira ]ns[ mult interesulne]n\eles pe care-l punea ]n cercetarea dosarelor.

— Ei, cum o duci p-aci?


— Admirabil! Br[ila e un ora= ]nc`nt[tor, dar nu te sup[radac[ sunt silit s[ ]ntrerup interesanta noastr[ conversa\iune,fiindc[ avoca\ii m[ a=teapt[ ]n =edin\[.

— Dle drag[, nu face nimic, eu te a=tept.O clip[ ]mi fulger[ ]n minte ideea c[ e vreun ]ncasator

mai civilizat de la vreo revist[ judiciar[ cu care am speciali-tatea s[ nu prea fiu ]n regul[ cu abonamentul.

}mbr[c`ndu-mi roba, intrai ]n =edin\[.Procese pu\ine, discu\ie deloc. Peste trei sferturi de or[

eram la biroul din camera de consiliu. }ns[ amicul meu ne-cunoscut era tot acolo. Se f[cuse comod. }=i scosese parde-siul g[lbui, cam lung =i str`mt ]mprejurul corpului s[u ]nalt=i sl[bu\ =i, str`ns ]ntr-o redingot[ neagr[, f[r[ lustru, dec`tprin coate, cu man=etele albe, ie=ite de mult afar[, lucra labirou.

Indiscre\ia lui m[ f[cu s[ pun cap[t polite\ii mele prelun-gite =i ]ntrebai categoric:

— Da’ ce faci d-ta cu dosarele alea?— Nu vezi, drag[, le rezolvez!}nt`i mi se p[ru un maniac bl`nd =i nepericulos, dar c`nd

sun[ aprodul =i ceru s[ i se aduc[ condica de termene, ]l]ntrerupsei:

— D[-mi voie, scumpul meu, s[-\i spun c[ e=ti cam indis-cret.

El, r`z`nd, cu un aer de bon garçon, =i ridic`ndu-=i cu m`nast`ng[ col\ul de pe frunte — purta p[rul lipit =i adus d-asu-pra ochiului drept ]n form[ de c`rlion\ — ]mi zise atunci=iret:

— Drept cine m[ iei, frate Cincinat? Eu sunt judec[torult[u. Sunt Fabriciu!


— De ce nu spui, omule, a=a? Era s[ pui aprodul s[ tepofteasc[ afar[.

A=a l-am cunoscut pe celebrul judec[tor Fabriciu.Ne-am ]mprietenit iute, mi-a spus din suferin\ele lui de vechi

func\ionar, de via\a lui obscur[, petrecut[ la o judec[torie depe malul Jiului, de prietenia cu popa, de chefurile lui cu notarul,de aventurile cu ]nv[\[toarea blond[ =i cu moa=a satului.Adusese cu d`nsul ]ns[, din atmosfera aceea rustic[ unde tr[ise=apte ani, ceva din senin[tatea patriarhal[ a unor alte vremuri.

}n glasul, ]n cuvintele, ]n mi=c[rile =i ]n ]ntreaga lui]nf[\i=are purta practica unui provincialism sincer =i a uneicandori suflete=ti ce m[ fermeca. Mai cu seam[ felul lui dea se ]mbr[ca era nostim. Vestele lui n-am s[ le uit niciodat[.Deschise p`n[ la p`ntec, ca cele de frac, aveau ]n forma lorceva din =icul nem\esc de acum 50 ani. Dar cravatele? Lar-gi, enorme, acopereau plastronul c[m[=ii =i \intuiau aten\iaprin acul de cravat[ macabru: un cap de mort, din caresc[p[rau noaptea sc`ntei electrice.

Ca magistrat era excelent. Bun la suflet, r[bd[tor, cu bunsim\ juridic, muncitor =i camarad bun, desigur.

Ca om avea ]ns[ un defect. Cine nu are? }l rodea o ambi\ieoarb[ s[ atrag[ aten\ia, s[ fie admirat, s[ se vorbeasc[ de el.Via\a modest[ de alt[dat[ ]l chinuia ca o remu=care =i voias-o uite ]n fastul luxului =i al vie\ii largi =i aristocratice ceduceau magistra\ii br[ileni.

Se l[sase dus de curent =i nu lipsea de la club, de la teat-ru, de la serate, dar mai cu seam[ era nelipsit de la mese =ide la banchete. Acolo era c`mpul lui de b[taie. Ca un tacti-cian celebru, sta g`nditor la locul lui, vorbea pu\in =i, lu`ndu-=i curajul cu cinci, =ase p[h[ru\e m[ricele, pe c`nd nimeni


nu b[nuia m[car, pe c`nd abia se serveau bucatele, Fabri-ciu, grav, aduc`ndu-=i col\ul c`rlion\ului de pe frunte mai spreureche, se ridica ]n picioare, impun`ndu-se aten\iei generale.

— T[cere! vorbe=te judec[torul.+i toastul lui, cam uniform, dac[ nu era prea spiritual, era

enorm de sincer. }l transcriu din memorie:„Doamnelor =i domnilor! fiindc[ v[ intru prima oar[ ]n

familie, s[-mi da\i voie, dup[ uzul b[tr`nesc, s[ v[ zic:S[ tr[i\i ]n concordie =i fericire!“}n societatea br[ilean[ aceste discursuri nea=teptate pro-

duceau impresiuni diferite, dar, totu=i, amicul meu, Fabriciu,continua a fi invitat, fiindc[ era un b[iat excelent.

}ntr-o sear[, ]ns[, a p[\it-o.O doamn[ din elita ora=ului da o mare petrecere dup[ cin-

ci ani de doliu. +eful casei, un pictor din cei mai iubi\i, ]nchi-sese ochii, l[s`nd ]n urma lui cinci fete frumoase.

Dup[ cinci ani de pl`nset =i de ]ntristare adev[rat[, pen-tru fetele care se f[cuser[ mari, mama, ]n\eleapt[, a hot[r`taceast[ s[rb[toare. Toat[ magistratura, bine]n\eles, a fost in-vitat[, =i prietenul Fabriciu, ca ne]nsurat, printre cei dint`i.

Se petrecu o minune. T`rziu, dup[ mult[ muzic[ bun[ =ijoc, sun[ fanfara vesel[ a supeului. Trecur[m to\i, perechi, pe-rechi, ]n sufrageria larg[ =i ospitalier[. Veselia era de nedes-cris. Lume t`n[r[, elegant[ =i mult[, mas[ bogat[ =i boiereas-c[. Vinurile generoase, =ampania sc`nteia ]n pahare, aprin-dea ochii, da drumul limbilor =i idilele se ]njghebau fericite,discu\iunile se aprindeau =i „flirtul“ era ]n splendoare.

}n casa aceea parc[ n-ar fi fost niciodat[ la poart[ z[braniculnegru. A=a credeam noi, musafirii. Fabriciu, ]ns[, veghea.

+i pe c`nd un prieten distins =i bun vorbitor termina ocuv`ntare cu miez ce se sf`r=ea ]n madrigal, deodat[ dintr-un


col\ al mesei, sombru, ]n fracul lui cu vesta prea deschis[ =icu cravata neagr[, ca s[ par[ mai de circumstan\[, se ]n[l\asilueta amenin\[toare a judec[torului de pace.

Se aude un „Doamnelor =i domnilor“ timid, apoi glasul]nc[lzit de liba\iunile necontenite ]=i ]n[l\[ vibra\iunile =i vo-cea aproape simpatic[ domin[ r`setele =i glumele comesenilor.

— T[cere, c[ vorbe=te noul judec[tor.+i noul judec[tor vorbea:„S[ nu uit[m, doamnelor, c[ pe masa aceasta, unde =am-

pania curge ]n valuri, a stat acum cinci ani cadavrul sacru aldomnului Alexandry, omul de merit, pictorul ne]ntrecut, con-silierul comunal, p[rintele afectuos...“

+i pe c`nd panegiristul ]=i =tergea n[du=eala ce-i picura]n paharul de cristal, fetele defunctului, ]n rochiile lor albe,]ncepur[ s[ pl`ng[.

— Pauvre papa!Fu o stupoare general[. B[rba\ii se priveau indigna\i, cu-

coanele iritate, domni=oarele ]ncremeniser[, Fabriciu, ]ns[,senin, a=tepta felicit[rile gazdei.

Atunci din zecimi de piepturi izbucni strig[tul acesta:„Cincinat, Cincinat s[ vorbeasc[!“Un magistrat de la Curtea de Casa\ie, martor al scenei acesteia,

m[ ]mboldi s[ spun ceva vesel. V[ ]nchipui\i ]n ce situa\iem[ g[seam. De o parte reputa\ia mea de om de spirit, de alta=eful meu direct. M-am sculat totu=i =i m-am pomenit spu-n`nd versurile acestea:

Judec[torul meu FabriciuNu-i orator, dar mie-mi place.Dac[, vorbind, e un supliciu,E un deliciu dac[ tace!


Lumea ]nveselit[ a ]nceput s[ aplaude zgomotos. Fabri-ciu era mort, ]ns[ nu ceda. Se ]ntoarse nervos spre o dom-ni=oar[ vecin[ =i-i spune: „Mai de=tept sunt eu, c[ vorbescmai mult, dumnealui tace ]ntotdeauna.“ I-am r[spuns lamoment prin aceast[ epigram[:

Fiindc[ t[ceam, de=i cu rost,Fabriciu m[ crezuse prost,Tot astfel eu l-am socotitDar numai dup[ ce-a vorbit!

A=a m-am certat eu prima oar[ cu =eful meu, judec[torul Fabri-ciu; alt[dat[ v[ voi povesti cum ne-am ]mp[cat, =i pentru totdeauna.Sl[nic

Patru epigrame

Pe c`nd eram magistrat ]n Br[ila, un prieten, judec[tor,m[ roag[, la clubul Rally, s[-l ]mprumut cu 25 lei, ca s[ pon-teze la bacara. Neav`nd la mine aceast[ sum[, el m-a silits[ fac c`teva versuri unui simpatic bancher, pe care-l auzisecu c`teva minute mai ]nainte l[ud`ndu-m[, =i s[-i cer, pe de-parte, dou[zeci =i cinci de lei. }i trebuia numai at`t ca s[-=icompleteze suta de lei, hot[r`t s-o piard[. +aptezeci =i cinci se=i duseser[. Bancherul ]mi spusese c[ ]n \ara asta e o crim[s[ aib[ cineva talent =i c[ ar trebui s[ m[ duc ]n str[in[tate,unde lucrurile de spirit sunt pre\uite =i r[spl[tite. Amicul meu— s[ nu v[ ]nchipui\i c[ era Fabricius — surprinsese aceast[convorbire =i voia s[ trag[ c`=tig din entuziasmul bancheru-lui pentru mine — ]n interesul dulcilor sale patimi de juc[tor.Pe c`nd bancherul da ceea ce se cheam[, ]n termeni de club,


o „chouete de écarté“, a primit din parte-mi, pe un petic deh`rtie, aceste r`nduri:

}n \ara asta de nimic,Unde talentul e o crim[,Mai lesne-i de g[sit o rim[,Dec`t cinci lei la un amic!Post scriptum:Am scris cinci lei pentru contrast,Dar eu fiind un spirit vast+i cu capri\ii de-mp[rat...}mi trebui suma la p[trat.

Bancherul =i-a curmat jocul, a citit, a r`s =i-a strigat „ad-mirabil“ (a=a mi s-a spus, v[ rog) =i-a str`ns manuscrisul ]nbuzunarul unde \inea h`rtiile... de valoare. Acestea ]ns[ sevede c[ n-au mul\umit pe judec[torul meu, care n-a=teptadec`t 25 lei, =i vedea, cu dezn[dejde, c[ nu mai sosesc.

Atunci am fost rugat de el s[ urmez jocul acesta p`n[ c`ndspiritualul bancher va ]n\elege c[ cererea noastr[ nu era nu-mai un joc de cuvinte. M-am executat astfel:

Sunt fericit c[ \i-au pl[cutCele 8 versuri ce-am f[cut,Dar pentru mine — ce e drept —Succesul lor a fost amar,C[ci le-ai b[gat ]n buzunar

+i eu a=tept!

Se zice c[ scena s-a repetat, =i noi ne-am ales din nou nu-mai cu platonismul onorabil al unor admira\iuni pline de ceamai cald[ sinceritate; ]ns[ ce a=tepta judec[torul — sun[torul —


nu sosea. Atunci, indignat =i hot[r`t s[-=i continue partida cu oricepre\, m-a somat s[ fiu mai precis, s[ pun punctele mai pe i.

Am crezut s[-l mul\umesc cu aceste versuri:

E=ti om de duh, dar ce folosC[ pe poet apreciezi,De=i e=ti spirit luminos,

Nu „eclerezi“!

Pe rom`ne=te: „Nu pui banii jos?“ Bancherul, ]ns[, urma s[c`=tige la écarté, =i s[ m[ acopere de elogii; ]ns[ nu f[cea gestula=teptat cu at`ta ner[bdare de eminentul meu amic — jude-c[torul. Acesta, ]n culmea sup[r[rii, m[ apostrofeaz[ cu vor-bele: „Degeaba zice [sta c[ ai talent, nu vezi c[ nu renteaz[?P`n[ n-oi vedea banii, te declar lipsit de orice dar“. +i ]ntr-oviolen\[ de limbagiu neobi=nuit[, f[cu aluzii la religia banche-rului, care nu era a noastr[. Ca s[-l ]mpiedic de la cine =tie cevorb[ mai aspr[, i-am mai scris amicului =i aceast[ din urm[ glum[:

V[z`nd c[ nu te mi=c-av`ntul,Nici verva mea prieteneasc[,Eu tac, =i \ie-\i dau cuv`ntul:— Vi\elul d-aur s[ vorbeasc[!

Succesul a fost ne]ntrecut; judec[torul m-a declarat genial =i,seara, s-a culcat cu multe parale ]n buzunar, c`=tigate mul\umit[]mprumutului f[cut ]n ]mprejur[rile mai sus povestite.

Cred c[ voi mai avea prilejul s[ povestesc cititorilor aces-tei reviste =i alte glume ale mele — rimate f[r[ nici o preten\ie— =i totdeauna improvizate, glume ce se \in bine minte ]nora=ele prin care ]mprejur[rile m-au f[cut s[ pribegesc.Sinaia


£Mama¤

Cea mai mare parte din comoara sensibilit[\ii =i imagina\ieipoe\ilor este mo=tenirea direct[ a sufletului delicat, bl`nd =iiubitor al mamelor. Dar care poet, c`t de necunoscut, sauliterat, c`t de modest, nu simte ]n ochii lui arz`nd o lacrim[de emo\iune =i de recuno=tin\[ c`nd, pronun\`nd cuv`ntulMama, evoc[ fiin\a iubit[ ce se apleac[ ]nfrigurat[ de grijipeste leag[nul copilului sau peste n[dejdile adolescentului?

Da\i-mi voie s[ smulg eu o frunz[ din laurii ce ]ncununeaz[frun\ile voastre de ale=i ai muzelor, de ]nving[tori ai vie\ii =i s-olas s[-=i tremure m`ng`ierea t`rzie peste frun\ile acelor mamecare n-au tr[it ca s[ ]mp[rt[=easc[ gloria voastr[, sau s-o depuncu mult[ evlavie la picioarele celor care, fiind ]n via\[, au f[urit dinsuferin\ele lor ne=tiute — sufletele =i victoriile voastre de azi.

Toat[ ziua cosea =i lucra pentru copii. N-am v[zut-oniciodat[ ie=ind din cas[ dec`t ]nso\it[ de tata sau de unuldin noi. N-am cunoscut ]n casa noastr[ alte distrac\ii dec`tmuzica, citirea, declamarea.

Obosit[ de-a fi n[scut, crescut =i educat at`\ia copii, amurit ]ntr-o zi discret, cum tr[ise, =i mi-a ]ndoliat via\a pen-tru totdeauna. Nu avusese, c`nd se m[ritase, nici 15 ani, =in-avea, la moarte, nici 35. Via\a ei a fost scurt[, ca un ful-ger care taie pe cerul posomor`t un zigzag de lumin[ =i sestinge, sporind parc[ =i mai mult ]ntunericul nop\ii.

De atunci o pl`ng mereu =i nu m[ pot m`ng`ia.Nici un copil nu =tie s[-=i iubeasc[ p[rin\ii destul, =i

pedeapsa lor este de a-=i da seama prea t`rziu c[ nimeni n-os[-i mai iubeasc[ cu dragostea =i prietenia lor.


C O N F E R I N | E .A R T I C O L E


Ce este o epigram[ =i cum se face?

|iu de la ]nceput s[-mi exprim gratitudinea cea mai cald[scumpului nostru pre=edinte — care, relu`nd firul vechilor=ez[tori ale Societ[\ii Scriitorilor Rom`ni, s-a g`ndit =i la mine=i m-a smuls o clip[ din arhivele pr[fuite ale magistraturii[...] unde guverne neocrotitoare m[ \in departe =i de publi-cul elegant, ]n\eleg[tor =i simpatic al capitalei, =i de via\a in-telectual[ a Bucure=tiului.

Parc[, totu=i, ]n satisfac\ia mea de a m[ afla ]n fa\a dv. se ame-stec[ =i o umbr[ de melancolie. S[ fie numai ne]ncrederea ]nmodestia mijloacelor mele oratorice =i ]n con=tiin\a sarcinii preagrele ce mi-am asumat-o? Sau poate vina e a titlului conferin\eicare mi s-a impus? M[ ]ntreb cu nedumerire, cum prietenul meuRebreanu, cu tot tactul =i aleasa lui curtoazie, nu s-a g`ndit c[poate fi o sc[dere pentru cineva care se crezuse o via\[ ]ntreag[numai poet liric, s[ se vad[ trecut deodat[, fie =i ]n primul r`ndal scriitorilor umori=ti =i satirici? O singur[ m`ng`iere m[ mailini=te=te: amintirea unei reflec\ii a marelui Caragiale. El se pl̀ ngea,de mult, ]ntr-un cerc de prieteni, c[ e nu Marele Anonim, cum aisc[lit fabule ]n Convorbiri critice, ci un n[p[stuit! „To\i ]mi cer arti-cole =i schi\e u=oare =i sarcastice, =i eu sunt =i m[ simt cel maimare liric — o =tie =i amicul Mihalache Dragomirescu!“


Consider`nd, a=adar, ca o mic[ pedeaps[ titlul conferin\eice mi s-a impus: Ce este =i cum se face o epigrama? voi c[uta s-otratez ]n conformitate cu +tiin\a literaturii, tocmai fiindc[ eunu sunt om de =tiin\[, ci de litere.

Ce este epigrama? Acest cuv`nt, c[ruia limba francez[ i-adat un sens exclusiv satiric, ]nsemna la cei vechi o strof[ cuun subiect oarecare, de obicei pe o ingenioas[ idee sauinscrip\ie lapidar[.

Istoria acestui gen literar a suferit schimb[rile impuse detimp =i moravuri.

La greci, epigrama nu era la origine, cum o indic[ =i eti-mologia (epi-grafi: a scrie pe ceva), dec`t o inscrip\ie, mai]nt`i ]n proz[, apoi ]n versuri, care se grava pe monumentesau morminte pentru sl[virea unui erou. Anticii, pu\in severiasupra distinc\iunii genurilor literare, se obi=nuiser[ s[ ]n\e-leag[ sub denumirea de epigram[ orice poezie fugitiv scris[,fie ]n hexametri altern`nd cu pentametrul, fie ]n metru iam-bic =i trohaic, impropriu pentru muzic[. Majoritatea epigra-melor grece=ti nu sunt dec`t madrigale sau catrene morale.

Romanii liberi n-au avut nici un epigramist de seam[.Perfec\ia acestui gen pare c[ apar\ine acelei civiliza\ii foarte]naintate, vecin[ cu decaden\a =i sclavia. }n acea epoc[fiecare voia s[ aib[ spirit =i succes u=or. To\i c[utau versurilemici, scurte, picante, care se citeau u=or, =i care fac s[ r`d[=i pe cei mari, =i pe cei mici. Pe atunci, cel mai mare talentera s[ distrezi, =i prima calitate: s[ nu fii ridicol.

Epigrama a p[strat ceva din caracterul inscrip\iei. C`ndvezi un monument, te ]ntrebi: Cu ce scop e ridicat =i de cine?Inscrip\ia d[ r[spunsul.

Tot astfel o bun[ epigram[ cuprinde dou[ p[r\i: una careexcit[ a=teptarea, a\`\[ curiozitatea, descriind ]n culori vii un


subiect oarecare, cealalt[, care, printr-un vers nea=teptat, d[solu\ia acestui fel de problem[. Prima parte \ine locul mon-umentului, a doua — al inscrip\iei.

Aceast[ compara\ie ingenioas[ dezv[luie=te toat[ teoriaacestui gen poetic. Ea ne face s[ sim\im, ]ntre altele, pentruce este inutil =i neabil s[ ]ncarci cu expresii violente ]nce-putul epigramei, pentru c[ anticipezi asupra efectului final, pecare-l scazi. Pe c`nd, din contr[, o epigram[ ]nceput[ perfid=i cu elogii, provoac[, la sf`r=it, cititorului, o surpriz[ pl[cut[,c`nd concluzia e nea=teptat[.

Printre epigrami=tii greci trebuie cita\i poe\ii: Alceu, dela care se inspira foarte des Hora\iu; el a dat epigramei unton aproape epic, inspir`nd contemporanilor iubirea de lib-ertate =i ura de tirani; Simonide a ]n[l\at-o p`n[ la od[,celebr`nd dezrobirea Greciei; Arhiloh a ]narmat-o cu v`rfulascu\it al satirei personale, ]ntrebuin\`nd, pentru prima oar[,versurile iambice, cum m[rturise=te Hora\iu ]n acest vers: „Ar-hilohum proprio rabies armavit iambo!“; Terpandru, coleg delirism =i de succese cu Arhiloh; Anacreon, ]naintea lor, a c`ntatiubirea =i vinul.

Nevoia ]n care se g[sea poetul antic de a-=i ]nchide g`ndul=i sim\irea ]ntr-un spa\iu scurt ]l silea s[ dea expresiei putere=i lapidarism.

Epigramele lui Meleagru, care a tr[it ]n secolul I dup[Cristos, sunt mai toate erotice =i descriptive. Poantele lui suntpline de subtilit[\i sofistice. Sub titlul de Stefanos, Ghirlanda,el a str`ns ]ntr-o antologie epigramele predecesorilor s[i. }nprefa\[, fiecare poet e comparat cu o floare; astfel Sapho easemuit[ cu o roz[, Alceu — cu hiacintul.

Ca pild[ de epigram[ greceasc[ voi cita una de Simonide:


Ai murit, b[tr`ne Sophocle,Glorie ve=nic[ a poe\ilor,}necat cu o boab[ de strugure!

Iat[ =i o alta de Julian Apostatul, autorul unei celebre sati-re, Cezarii, scris[ ]n genul lui Lucian =i ]n care to\i ]mp[ra\iimor\i candideaz[ la un loc vacant ]n fa\a zeilor din Olimp.Marcu-Aureliu iese ]nving[tor.

Epigrama:

Am spus-o-n c`ntecele mele =i-o mai strig =i din morm`nt:Be\i ]nainte de-a ajunge ca mine-o m`n[ de p[m`nt!

La latini, epigrama a avut la ]nceput aceea=i varietate.Poe\ii se serveau de forma ei metric[ =i concis[ ca s[ exprimesentimentele lor personale de ur[ sau de iubire, de m`nie,de indignare sau de admira\ie.

Elegant =i me=ter imitator al grecilor, Catul imprima epi-gramelor sale acea ]ntors[tur[ spiritual[ =i gra\ie delicat[ cared[ tot farmecul acestui gen literar, de=i le ]mbr[ca ]ntr-o\inut[ satiric[ mult mai pronun\at[.

El izbi cu vigoare ]n corup\ia societ[\ii romane, ]n delapi-datorii publici [...]. El se ridic[ =i contra scriitorilor neorigi-nali =i sf[tuie=te pe negustori s[ ]nveleasc[ ]n versurile lorsardele =i m[sline.

Tablourile pe care le evoc[ sunt uneori pline de obsce-nit[\i, iar expresiunile nu scap[, cu toat[ energia lor, de triv-ialitate. Tibul, Ovidiu =i Martial calific[ pe Catul cu expre-sia laudativ[ de Doctus, ca aluzie la savantele lui imita\iunidin grece=te. Hora\iu trateaz[ pe Catul, pe nedrept, cam desus =i se laud[ c`nd spune ]ntr-un vers c[ el e cel dint`i ce a


f[cut s[ treac[ c`ntecele eoliene ]n modele Italiei =i c[ totel a f[cut s[ r[sune ]n Latium iambii din Paros! Acestea le-af[cut Catul, f[r[ s[ se laude. Notez pentru bibliofili c[ pri-ma edi\ie a lui Catul a ap[rut la 1470, f[r[ indica\ia locului.Scaliger a publicat la Paris o alt[ edi\ie tocmai la 1577.

S[ venim la cel mai mare epigramist latin, la Martial (Mar-cu Valeriu), n[scut la anul 48, dup[ Cristos, la Bilbilis, Spania,=i anume ]n Celtiberia, =i mort pe la 104, ]n timpul domniei]mp[ratului Traian.

Pliniu cel t`n[r scrie, afl`nd de moartea lui Martial:„Era un om spiritual, mu=c[tor, fin, care punea ]n scrisul

lui mult[ sare, mult[ fiere =i destul[ candoare!“Martial s-ar c[dea s[ ne re\ie mai mult, pentru c[ ]n cele

16 sute de epigrame — c`t ne-a r[mas de la el — ne-a trans-mis ]ntr-o form[ ne]ntrecut[, precis[, poetic[ =i pitoreasc[,toat[ via\a roman[ ]n cele mai mici =i mai interesante am[-nunte.

S-a zis de Voltaire c[ a fost cel mai mare magazin de ideial secolului s[u. Tot a=a Martial a fost imensul rezervoriude spirit al tuturor veacurilor. N-a existat scriitor celebru s[nu ]mprumute de la Martial o aluzie, o idee sau o form[: Molière,Goethe, Schiller, Lessing, Voltaire =i to\i scriitorii din sec-olele al XVII-lea =i al XVIII-lea.

Pe l`ng[ multe admira\ii, a inspirat =i adev[rate du=m[nii.Astfel un oarecare Andre Novagero, ]ntr-o anumit[ zi a an-ului, f[cea autodafeuri solemne cu c`teva exemplare d-alelui Martial. Dar cei mai mari du=mani ai acestui poet au fosttot traduc[torii lui. Gilles Menage, celebru erudit francez,numea traducerea abatelui Marolles: Epigrame ]n contra luiMartial.


Existen\a literar[ a lui Martial se leag[ de unul din celemai interesante fenomene ale istoriei literare romane =i alelimbii latine.

Grecia ]n secolul lui Cicerone =i al lui Virgiliu exercitaseo influen\[ suveran[ asupra spiritelor romane. Ace=ti ]nvin-g[tori ai lumii fuseser[ subjuga\i, la r`ndul lor, de farmecele=i arta lirei grece=ti.

Dar sub domnia lui Claudiu, a lui Neron =i a lui Domi\ian,o provincie din Occident p[rea c[ se lupt[ =i c[ reu=e=te s[smulg[ Romei sceptrul Parnasului.

Nu se scursese un secol de la cucerirea roman[, =i Spania ]nce-puse s[ dea tonul ]n poezia latin[. Spaniolii domneau la tribun[.Virgil ]ncepuse s[ fie ]nlocuit cu Lucan =i Cicerone cu Seneca.

Spiritul lui Martial =i elegan\a lui Quintilian tulburau]ntreaga capital[ a imperiului.

}ntr-un cuv`nt, ceea ce se nume=te v`rsta de argint aliteraturii latine merit[ cu drept cuv`nt s[ fie numit[ v`rstaliteraturii hispano-romane.

Stilul lui Martial, de=i p[tat uneori de defectele =i licen\asecolului, e mult superior lui Seneca, Lucan =i Juvenal. LaMartial domne=te foarte deseori un natural, o elegan\[ =i oarmonie demne de secolul lui August, iar c`nd subiectul ]i]ng[duie, el se ridic[ p`n[ la tonul epic.

+i hexametrul lui, cum a observat Erasm, reaminte=te peal lui Virgiliu.

V[ cer voie s[ v[ citesc numai 3 versuri de Martial, carene intereseaz[ pe noi, rom`nii, ]n special:

Cornu Sarmatici ter perfida contudit IstriSudantem getica ter nive lavit equum...Templa Deo, mores populis, dedit otia ferro.

(IX. 104)


Iat[ =i o traducere:

De trei ori Istrul =i Sarmatul ]nal\[ o frunte rebel[,De trei ori Domi\ian supune ]ndr[zneala lor =i scald[}n z[pezile Daciei calul s[u alb de spume.El red[ templele zeilor, moravurile popoarelor =i sabiei pace.

Epigrama lui Martial e mai amar[, mai aspr[, mai mu=c[-toare c`nd biciuie=te moravurile =i viciile epocii.

Diferen\a dintre epigramele lui Catul =i ale lui Martial estec[ Martial concentreaz[ tot spiritul ]n poanta final[, pe c`ndCatul ]l risipe=te ]n fiecare vers.

Cu toat[ deasa lor trivialitate, epigramele lui Martial suntmai totdeauna pline de o elegan\[ spiritual[ =i de acel ati-cism de form[ pe care cei vechi ]l p[strau peste grosol[niaideilor =i licen\a tablourilor.

Trec`nd la moderni, epigrama ]=i pierde ]n\elesul pe care-l avea la greci, =i o p[rere aproape general[ a criticii o res-tr`nge la genul pur satiric.

Din cauza acestui sens obligator de mali\ie, c`nd o epigram[era fad[ i se zicea ]n Fran\a: „C’est une epigramme à la grecque“.

Spiritul francez clar, logic, concis =i subtil a adoptat epi-grama =i a ]mp[m`ntenit-o, dar a r[mas influen\at mai cu seam[de Martial. }nc[ din secolul al XVI-lea, Clement Marot atrageadmira\ia contemporanilor prin delicate\ea, simplicitatea =ielegan\a plin[ de verv[ a epigramelor sale, a c[ror tr[s[tur[ fi-nal[ e totdeauna neb[nuit[. }n secolele al XVII-lea =i al XVIII-leaepigrama devine arma cu care scriitorii de frunte sau de r`ndse lupt[ ]n discu\iile sau conflictele literare sau personale.

La Fontaine, cu naivitatea lui plin[ de ace, Racine, cu iri-tabila lui sensibilitate, Corneille chiar cu lirismul s[u epic,


uneori dezam[git, Piron, Scaron, Jean B. Rousseau, Maynard,St. Pavin, Voltaire cu bunul s[u sim\ ne]nfr`nt sunt princi-palii scriitori francezi ce s-au ilustrat ]n acest gen.

Ca =i ]n literatur[, epigrama s-a f[cut temut[ =i ]n politic[.}n timpul Frondei, acest fel de satir[ restr`ns[ =i-a f[cut apari\ia]n mazarinade =i printre pamfletele revolu\iei de la 1789 (Lesactes des apôtres). Epigramele s`ngeroase ocup[ un loc de atac.Epigrama politic[ n-a fost numai ]n Fran\a abuzul epocilor agi-tate sau prea libere. Sub toate guvernele de ap[sare =i de dic-tatur[ ea devine revan=a spiritului contra for\ei brutale.

Sub primul imperiu o mul\ime de atacuri rimate, dar anoni-me, izbeau ]n marele ]mp[rat francez cu ne]ndur[toare vehe-men\[, ironiz`nd c`nd institu\iile lui improvizate, ca =i noble\eape care o crease prin decrete, c`nd patima lui de-a se r[zboi.

Defunctul academician Jean Richepin a citat acum c`\ivaani, ]ntr-o conferin\[ asupra lui Napoleon, o epigram[ pe careun ]ndr[zne\ o ]nscrisese pe coloana Vendôme. Richepinad[ug[ c[ posteritatea a r[zbunat pe marele cuceritor necon-serv`nd numele autorului.

Iat[ epigrama reprodus[ din memorie:

Colosse dressé sur cette échasseSi le sang que tu as verséPourrait tenir dans cette place,Tu le boirais sans te pencher!

}n Fran\a s-au mai scris epigrame p`n[ ]n timpul restaura\iei,c`nd au fost ]nlocuite prin caricaturi =i prin legendele lor.

Cel din urm[ mare epigramist francez a fost Lebrun. Ar[mas celebru duelul lui ]n distihuri cu colegul s[u de litera-tur[ =i de academie Baour de Lormian.


Se pare c[ Lebrun era ]nalt, de=irat, sub\ire, iar Baour, dincontra, — scurt, gras, rotund.

Lebrun de gloire se nourrit,Aussi voyes comme il maigrit.(Lebrun cu glorii se hr[ne=te,Pesemne d-aia =i sl[be=te).

R[spuns:Sottise entretiet la santé,Baour s’est toujours bien porté.

Ar trebui s[ citez din literatura francez[ =i faimosulcatren-inscrip\ie al lui Maynard, care, am[r`t c[ Armand deRichelieu nu agrease o foarte spiritual[ od[ ce-i adresase, s-aretras la mo=ioara lui =i a ]nscris pe u=a od[ii lui de lucruaceste patru versuri, care ar putea s[ fie de actualitate fa\[cu nep[sarea guvernelor celor mari =i fa\[ de scriitori:

Les d’ésperer et de me plaindreDes muses, de grands et du sort,C’est ici que j’attends la mortSans le désirer ni le craindre!

(Maynard, 1646)

Voi termina cu epigramele franceze, cit`ndu-v[ faimosulcatren imitat de Voltaire din Martial =i ]ndreptat ]n contrane]nduplecatului critic Fréron, care fusese singurul obstacolde care se izbise o via\[ ]ntreag[ regala, dar tiranica activi-tate literar[ a neobositului Voltaire:

L’autre jour au fond d’un vallonUn sérpent mordit Jean Fréron.


Que croyez-vous qu’il arriva?Ce fut le sérpent qui créva!

(Voltaire)

}nainte de unire £...¤, con=tiin\a public[ =i-a \ipat revolta]n fabule =i satire epigramatice. Mai t`rziu au ]nceput s[ sescrie =i epigrame de scriitorii no=tri frunta=i, sub biciuirile deamor propriu sau la prilejuri =i dueluri ]ntre confra\i. Poetulne]ntrecut al Nop\ilor a adresat o epigram[ bardului de laMirce=ti c`nd, reprezent`ndu-se F`nt`na Blanduziei, actorulde la Teatrul Na\ional care juca pe Zoil ]=i f[cuse masca luiAlexandru Macedonski:

Orbit de-al gloriei nesa\iu,Albit de ani, dar tot copil,E lesne s[ m[ faci ZoilC`nd singur tu te faci Hora\iu!

Marele poet Co=buc, care admira Serenada mea, m[ certatotdeauna c[ scriu epigrame. El sus\inea c[ acest gen esteeflorescen\a bolnav[ a literaturilor care apun, =i noi n-amtr[it destul ca s[ murim.

}n zilele noastre jurnalismul tinde s[ ]nlocuiasc[ nu numaisatira =i epigrama, dar ]nc[ toate genurile literare, precum =iinstitu\iile sociale. Presa, uneori, nu mai e sus\in[torul f[\i= alunui regim, ci caut[ s[ i se substituie. S-ar putea zice c[, azi,presa e oda =i ditirambul care s-a perimat din lips[ de epitete,nu din lips[ de eroi. Ea este elegia care pl`nge pe ruinele trecu-tului =i ]nlocuie=te elocin\a, critica =i morala.

Trebuie s[ recunoa=tem c[, pe c`nd vechile forme liter-are tind s[ dispar[, ]nghi\ite de noua sensibilitate ie=it[ dinciocnirea r[zboiului cu idealitatea dezam[git[ a unei tinerimi,


jurnalismul prinde aripi noi =i se impune printr-o cultur[modern[, ]ndr[zneal[, verbalitate =i curaj. Presa a devenittr`mbi\a de aur a reputa\iilor care se ridic[ =i epitaful lapi-dar al gloriilor care se duc. S-o salut[m dar cu simpatie =i cuoarerecare team[.

Vin la partea cea mai grea =i mai delicat[ a causeriei mele.La chestiunea: cum se face o epigram[?

Epigrama e ca un copil. Se face mult mai lesne dec`t sepoate explica ]n detaliu cum s-a f[cut.

Ca s[-mi u=urez greutatea d-a v[ da explic[ri neconvin-g[toare =i zadarnice asupra artei insesizabile =i capricioase amodului ]n care se concepe =i se face o epigram[, ]ng[dui\i-mis[ v[ citesc cum a r[spuns Hafiz, voluptosul poet persan,unui indiscret care-l ]ntreba ce este be\ia. Pe c`nd Hafiz sta]ntins pe un covor ]n umbra platanilor din preajma izvoare-lor din +iraz =i se ]mb[ta at`t din parfumurile spumeg[toareale cupei sale de cle=tar, c`t =i de sc`nteierea ochilor lim-pezi ai iubitei sale Leila, un prieten ]l ]ntreab[ deodat[:„Hafiz, ce e be\ia?“ Poetul continu[ s[-=i soarb[ cupa pejum[tate plin[, pe care aceast[ ]ntrebare nea=teptat[ o sus-pendase o clip[ ]ntre m`n[ =i buze. El privi cu ]nfiorare frunt-ea rumenit[ de sfial[ a Leilei, respir[ cu nesa\iu iasomiilelegate ]n m[nunchiuri =i florile de l[m`i risipite ]mprejurullor, apoi, dup[ o t[cere prelungit[ dinadins, ]ntocmai ca]n\eleptul ce-=i r[scole=te mintea s[ caute un r[spuns ane-voios, zise: „Be\ia? Nu =tiu ce e, dar ]mbat[-te =i tu ca s-ocuno=ti!“ +i apuc`nd atunci unul din buchetele ]mpestri\atece se r[sf[\au ]n vase mari de onix, ]l ]ntinse prietenului s[-lrespire. „Acum r[spunde-mi =i tu, dar cerceteaz[, m[soar[=i c`nt[re=te ]n mirosul ]mb[t[tor pe care-l risipe=te buchetul,


=i spune-mi: ce este s[n[tate =i ce este otrav[ ]n mireasmanev[zut[ =i le=in[toare a florilor?“

Prietenul respir[ lung =i ]n t[cere buchetul minunat =i apoir[spunse t̀ rziu: „Nu =tiu nici ce e s[n[tos, nici ce e bolnav ]n mirosulacesta, neput`nd s[ descompun ce scap[ ochilor mei =i degetelormele, dar culorile sunt ]nc`nt[toare =i parfumul e divin.“

„}ng[duie-mi dar s[-mi sorb ]nainte =i paharul =i s[ privescpe Leila“, mai spuse Hafiz, =i se ]ntinse pe covorul din umbraplatanilor, continu`nd s[ se ]mbete de cerul v`n[t, pe care am-urgul ]l tivise cu aur, de vinul rubiniu ce-i spumega ]n cupade cle=tar, =i de ochii Leilei limpezi ca izvoarele din +iraz!

Cum se face o epigram[?

Epigrama e un fulger scurt, o sc[p[rare repede \`=nit[ dincremene c`nd o izbe=te amnarul. A= compara-o, de aseme-nea, cu un mic lampion vene\ian care, ]nconjurat de umbranop\ii, d[ lumina-i capricioas[ =i str[luce=te ca o candel[ambulant[ pe ]ntunericul mi=c[tor =i rece al lagunelor.

Lampionul ]ns[ are nevoie pentru a lumina s[ fie ]nf[=uratde banda larg[ a ]ntunericului. Epigrama, dimpotriv[. Sc`n-teiaz[ numai atunci c`nd o ]nv[luie un exces de lumin[. Cuc`t inteligen\a subtil[ =i p[trunz[toare a cititorului sau aascult[torilor este t[iat[ ]n fe\e str[lucitoare =i multiple, cuat`t spiritul poetului e sorbit =i se r[sfr`nge ]n min\ile lumi-noase, ]ntocmai ca o imagine pe care o ]nfrumuse\eaz[ clar-itatea unei oglinzi de pre\.

Epigramistul arunc[ ]n aer o droaie de s[ge\i, dar numaiacelea care nimeresc \inta — adic[ impresioneaz[ — sunt


salutate cu fream[te victorioase. Celelalte se pierd r[t[cite,ca =i ecoul unei pietre aruncate ]ntr-o f`nt`n[ ad`nc[, a c[reiap[ dep[rtat[, pu\in[ =i noroioas[, ]nghite =i piatra, =i ecoul.

Ce ]ngrozitor e s[ vorbe=ti cuiva care nu te ]n\elege! Elseam[n[ cu f`nt`nile f[r[ ecouri.

Succesul epigramei e pururea condi\ionat de calitatea audi-torului. Publicul ales care te cite=te sau te ascult[ com-pleteaz[ pe scriitor =i-l clarific[. Aceast[ colaborare ]ncepecu aten\ia =i continu[ cu ]n\elegerea =i se sf`r=e=te prin en-tuziasmul nest[p`nit al aplauzelor.

Dac[ epigramele vor avea darul s[ plac[ =i s[ merite apro-bare sonor[, atunci din aplauzele dv. d[ruite voi face unbuchet =i-l voi arunca cu un salut ad`nc de gratitudine =i desimpatie: „ale tale dintru ale tale.“

Ea se na=te, cele mai de multe ori, din ciocnirea ]mpreju-r[rilor neprielnice cu durerea, revolta sau indignarea scriitoru-lui. El prinde raporturile nev[zute dintre no\iunile cele mai dis-parate, le filtreaz[ printr-o logic[ ager[, le d[ o form[ adec-vat[ cu sentimentul exprimat =i, pun`nd concluzia ]ntr-un verslapidar, arunc[ epigrama din umbr[ ca pe o racheta de lumin[.Ca s[ reu=e=ti o epigram[, nu-\i trebuie numai verv[ =i talent,ci =i obi=nuin\a de a te exprima ]n mod original =i concis.

De=i trec =i eu d-a fi un abil improvizator, cred c-o impro-vizare „stricto sensu“ nu exist[. Ea nu e dec`t rezultantaanilor de ucenicie, de munc[ obscur[ =i de medita\ie, c`ndscriitorul, lupt`nd ]n singur[tatea od[ii de lucru, cu greutatead-a modela cuv`ntul pe ritmurile suflete=ti ale fiin\ei sale,]=i s`ngereaz[ m`inile ]ntocmai ca sculptorul ce smulge bloc-ului de marmur[ statuia triumfal[, ce z[cea ]ntr-]nsul inform[=i latent[.


A improviza este a te folosi, atunci c`nd trebuie, de co-moara str`ns[ cu munc[, ]nd[r[tnicie =i r[bdare ]n sipetelene=tiute ale sim\irii tale =i a face s[ \`=neasc[ din ad`ncurilep[m`ntului unda limpede, filtrat[ pic[tur[ cu pic[tur[, ce re-fuz[ s[ zac[ ]nchis[, departe de aer, de via\[ =i de lumin[.

De ce am scris epigrame? Ca un protest ]n contra esteticiimele l[untrice ofensate de ur`\eniile vie\ii, de nedrept[\ilepoliticii =i arivismul mediocrit[\ilor. }n astfel de clipe, in-dignarea mea s-a pref[cut singur[ ]n vers ca la Ovidiu,neput`nd s-o mai st[p`nesc.

}n concluzie: epigrama e ca un copil; se face mult mailesne dec`t se poate explica ]n detaliu cum s-a f[cut.

Antologia epigramei rom`ne=ti

Antologia dlor N. Crevedia =i Calotescu-Neicu, ap[rut[]ntr-o ]ngrijit[ \inut[ editorial[ la Cartea rom`neasc[ dinBucure=ti, este incontestabil o carte de succes. Scriitorul =iziaristul Crevedia se bucur[ de simpatia admirativ[ a presei,a mai tuturor revistelor literare, de dreapta =i de st`nga. }nplus, e =i un fel de enfant g`té al unor oameni cu mare]nr`urire ]n opinia public[ =i literar[, ca Nichifor Crainic =iDrago= Protopopescu, care-l r[sfa\[, consider`ndu-l un liricnou, viguros ]n expresie =i nu mai pu\in un pamfletar incisiv=i epigramist plin de savoare.

Pe dl Calotescu-Neicu ]l cunosc mai pu\in, dar cred c[nu merit[ ni cet exces d’honneur, ni cette indignité cu care l-a stig-matizat pana prea tinereasc[ =i, deci, implacabil[, a dlui OctavSulu\iu de la Rom`nia literar[.


Oric`te lipsuri ar avea, antologia are =i un mare merit. Atrezit interesul publicului, al presei =i al criticii pentru un genliterar c[zut de mult ]n desuetudine ]n Fran\a =i care d[ lite-raturii noastre, cum prea bine a observat chiar filozoful Con-te Keyserling, un aer de spiritualitate latin[ =i de umor spon-tan =i s[n[tos.

Epigramele antologiei sunt precedate de o bun[ introdu-cere, ]n care se face un istoric aproape complet al acestuicapricios gen literar.

Este de net[g[duit c[ supremul maestru al tuturor epig-rami=tilor a fost Martial. Dac[ s-a putut spune despre Vol-taire c[ a fost magazinul de idei al veacului s[u, Martialpoate fi considerat ca cel mai imens rezervoriu de spirit altuturor secolelor. N-a existat scriitor, celebru sau obscur,s[ nu ]mprumute de la el o idee sau o form[. Molière, Go-ethe, Voltaire, Schiller, Lessing, Shakespeare =i to\i scriitoriidin secolul al XVII-lea =i al XVIII-lea au cules flori dinMartial ca din gr[dina lor. E cert c[ romanii liberi n-au avutnici un epigramist de seam[. Perfec\iunea acestui gen parec[ apar\ine acelei civiliza\ii foarte ]naintate =i vecine cudecaden\a =i sclavia. }n astfel de epoci, fiecare voie=te s[aib[ spirit =i succes u=or. Nimeni nu se opre=te la o lucrareobositoare. Singura calitate a scriitorului este s[ distreze=i s[ nu fie ridicol. Trebuie s[ ne amintim c[, =i ]n Fran\a,epigrama a culminat ]nainte de marea revolu\ie, c`nd patruversuri spirituale erau suficiente pentru a te ]n[l\a la Aca-demia francez[. (E cazul Marchizului de St. Aulaire, str[-mo=ul fostului ministru al Fran\ei la Bucure=ti =i mare filo-rom`n.)


Vorbind de str[mo=ul nostru Martial, nu m[ pot opri de acita trei versuri care ne intereseaz[ ]n special pe noi, rom`nii:

Cornu Sarmatici ter perfida contudit IstriSudantem getica, ter nive lavit eguum —Templa Deo, mores populis, dedit otia ferro!

Adic[:

De trei ori Istrul =i Sarmatul ]nal\[ o frunte rebel[,De trei ori Domi\ian ]nfr`nge ]ndr[zneala lor =i scald[,}n z[pezile Daciei, calul s[u alb de spume —El red[ templele zeilor, moravurile popoarelor =i sabiei pace!

Martial, al c[rui spirit sarcastic f[cea spaima =i deliciulcontemporanilor s[i, a scris totu=i nenum[rate madrigale.

Voi cita unul foarte delicat (90, cartea XI):

Intacta quare mittis mihi, Polla, corones?A te vexates malo tenere rossas.

Care s-ar putea t[lm[ci astfel:Pentru ce, Polla, ]mi trimi\i coroana de o fr[gezime at`t de curat[? }mi

plac mai bine rozele c`nd s-au ve=tejit ]n m`inile tale.Iat[ de acela=i =i o epigram[ tare (93, Contra lui Zoil).

Mentitur qui te vitiosum. Zoile, dixit.Non vitiosus homo es, Zoile, sed vitium!

Zoile, min\i c`nd ]\i dai titlul de vicios.Tu nu e=ti un om vicios, Zoile, e=ti viciul ]nsu=i!

Dup[ Martial, poe\ii francezi au de\inut laurii epigramei,schimb`ndu-i sensul de inscrip\ie =i transform`nd-o ]ntr-oarm[ ascu\it[ de polemic[ =i duel.


Epigrama, totu=i, de-a lungul veacurilor, a mai p[stratceva din caracterul primordial al inscrip\iei. C`nd vezi un mon-ument, te ]ntrebi, cu ce scop e ridicat =i de cine? Inscrip\iamonumentului ]\i r[spunde.

Tot astfel o bun[ epigram[ are dou[ p[r\i. Una care a\`\[curiozitatea, descriind, ]n culori vii, un subiect oarecare, alta,care, printr-un vers nea=teptat, d[ solu\ia acestui fel de pro-blem[. Prima parte \ine locul monumentului, a doua — a inscrip\iei.Aceast[ compara\ie dezv[luie tot mecanismul epigramei. Iat[pentru ce, ]n epigramele reu=ite, autorul se fere=te de a]nc[rca cu expresii violente ]nceputul lor, ci debuteaz[, ]nmod perfid, cu elogii, pentru a provoca, la sf`r=it, surpriza,prin concluzia nea=teptat[ =i ]n\ep[toare.

Pentru a completa cititorilor no=tri, informa\i mai cuseam[ ]n domeniul vast al literaturii germane, no\iunile asu-pra acestei poezii, devenite esen\ialmente francez[, vom rea-minti c[ Montesquieu, ]n faimoasele sale Lettres persanes,define=te epigrama: „o mic[ s[geat[ care \inte=te precis =ipricinuie=te o ran[ adeseori ad`nc[ =i nevindecabil[ cu doc-torii!“

Distin=ii autori ai antologiei, bine, larg documenta\i, citeaz[cu drept cuv`nt pe Clément Marot, celebru poet francez,n[scut la Cahors ]n 1495, fost valet de chambre =i favorit alMargaretei d’Angouléme =i Francisc I, ca valoros succesor ]nepigram[ al lui Mellin de St. Gelais. Acesta ]=i f[cuse o a=a detemut[ reputa\ie, c[ marele Ronsard, pe atunci t`n[r, scria:

Et fais que devant mon Prince,Désormais plus ne me pince,La ténaille de Mellin!...


Probabil c[ verva epigramistului str`nsese ]n cle=tele ironieisale ne]nduplecate m`na delicat[ a lui Ronsard, chiar ]n fa\a rege-lui. (Nu vi se pare c[ istoria se repet[ =i c[ epigrami=tii ]=i con-tinu[ obiceiul la dejunurile recente de la palatul regal?)

Mellin de St. Gelais a murit pe la 1588 =i a l[sat mul\iurma=i =i imitatori. E de remarcat c[ Boileau =i Voltaire, ge-nii eminente ironice, au r[mas totu=i inferiori ]n epigram[unor scriitori lipsi\i de talentul, prestigiul =i reputa\ia lor. Ul-timii epigrami=ti francezi au fost Lebrun (Ponce Dénis Ecou-chard, 1729 — 1807), Chénier (Marie Joseph), fratele poetu-lui André Chénier, n[scut la 1764, la Constantinopol =i mortla Paris dup[ marea revolu\ie, Baour de Lormian, celebru prinpolemici ]n distihuri avute cu colegul s[u de lirism =i de acad-emie, Lebrun.

Epigrama francez[ moare odat[ cu restaura\ia =i e ]nlo-cuit[ de caricaturi =i de legendele lor. Iar mai t`rziu — de impe-tuozitatea presei cotidiane, care izbe=te ]n cei mai cu talent,f[r[ menajamente =i f[r[ reticen\e.

Revolu\ia francez[ cu Drepturile omului acord`nd libertatede a cugeta =i de a scrie, fabula, apologul =i epigrama s-auperimat cu des[v`r=ire, fiecare put`nd s[-=i spun[ p[rerile f[r[fric[ =i f[r[ ]nconjur. Jurnalismul, ]ntr-adev[r, tinde nu nu-mai ]n Fran\a, dar chiar la noi =i pretutindeni, s[ ]nlocuiasc[,pe l`ng[ satir[ =i epigram[, mai toate genurile literare. Aicivedem cum presa de partid, c`nd e condus[ de un frunta=politic, comb[t`nd un regim advers, caut[ s[ i se substituie.Presa e azi =i oda de odinioar[ =i ditirambul, care s-a peri-mat nu din lipsa de epitete, ci din lips[ de eroi. Ea este deasemeni elegia care pl`nge pe ruinele trecutului =i ]nlocuie=tecu succes elocin\a, critica =i morala. Trebuie s[ recunoa=tem


c[, pe c`nd vechile forme literare tind s[ dispar[, ]nghi\itede noua sensibilitate ie=it[ din ciocnirea r[zboiului cu ideo-logia dezam[git[ a unei tinerimi nesatisf[cute, jurnalismulprinde aripi noi =i se impune printr-o cultur[ modern[, prin]ndr[zneal[, talent =i curaj. Presa a devenit tr`mbi\a de aura reputa\iilor care se ridic[ =i epitaful gloriilor care se duc.S-o salut[m dar cu mult[ simpatie, mai cu seam[ c`nd ena\ionalist[, cre=tin[ =i monarhic[.

Dup[ aceast[ digresie cam larg[, s[ revenim la antologie =ila criticile ce i se aduc. S[ ]ncepem cu dl +erban Cioculescu, átout seigneur, tout honneur! Distinsul critic al Adev[rului st[p`ne=teo dialectic[ savant[, f[r[ pedanterie =i are, pe deasupra unei logicistr`nse, o foarte just[ intui\ie estetic[. Dar e profesor =i, f[r[ s[vrea, devine didactic =i doctoral uneori. Decretele sale au ]ns[norocul s[ fie adoptate aidoma de masa foiletoni=tilor literari.Iat[ pentru ce articolele sale sunt primejdioase. Chiar o eroarea sa, voit[ sau ]nt`mpl[toare, se popularizeaz[. Modestia sa deom cu ]nalt[ cultur[ ignoreaz[ probabil autoritatea de care sebucur[ cuv`ntul s[u scris ]n provincie, =i o butad[ a sa, ]n genulcelor pe care le arunca Mallarmé uneori, ca de pild[: un critique estune personne qui se mèle de ce qui ne le regarde pas! (reflexie, de altfel,frivol[, dar plin[ de ad`ncimi) poate s[ tulbure multe spiriteneobi=nuite cu m`nuirea ironiilor prea subtile. Re\in din articoluls[u critic dou[ butade excelente: cea dint`i, asupra spiritului epi-gramatic care =omeaz[, fiind ]nlocuit de duhul admira\iei reciproce,=i a doua, ditirambele exagerate pe care le aduce talentului deli-cat al dlui Tudor M[inescu, modestul judec[tor de la Vidra.

C`t m[ prive=te, ]i sunt recunosc[tor c[ aduce un elogiupostum =i tardiv, dar meritat, dragului meu frate, Ionel Pave-lescu, r[pit — a=a de timpuriu — vie\ii, gloriei =i poeziei,


pe care le adora deopotriv[. Cred c[ autorii antologiei n-aupublicat epigramele cele mai bune, nici ale lui Ionel, nici alelui Mircea Pavelescu, al c[rui spirit e sc`nteietor =i mali\ios.Cred c[ defini\ia pe care o d[ dl +erban Cioculescu epigrameie mai exact[ dec`t a dlor Crevedia =i Neicu:

Epigrama e focul ]n care inteligen\a muste=te ca =ampania. Cealalt[e de o exagera\ie b[nuit[ de interes.

Mi s-a f[cut onoarea s[ mi se repro=eze de un alt critic apre-ciat c[ epigramele mele reu=ite, =i chiar populare ]n mare parte,sufer[ de particularismul lor =i p[catul ocazionalului. Iar dl Cio-culescu mi-a mai g[sit vina c[ dau prea multe explica\ii chiarepigramelor celor mai bune =i astfel le sl[besc din efect.

Clément Marot (din Cahors) ]n prefa\a edi\iei pe care o]nchinase operelor poetului François Villon, spune: „Il faud-rait avoir eté de son temps à Paris et avoir connu les lieux, les choseset Ies hommes dont ]l parle“. Clément Marot regret[ c[ poemelecelor Dou[ Testamente de Villon sunt pline de nume absolutnecunoscute, chiar pe vremea aceea, =i de aluziuni la faptem[runte care nu pot s[ mai de=tepte nici chiar o efemer[amintire. +i el sf[tuie=te pe poe\i s[ nu-=i mai aleag[ sub-iectele „Sur telle chose basse et particuliere“. P[rerea lui Marot edesigur ]mp[rt[=it[ de critica cea mai avizat[. Cred, ]ns[, c[sfatul pe care-l d[ poe\ilor e primejdios atunci c`nd vrea s[-i hot[rasc[ a evita cu des[v`r=ire particularit[\ile. Alerg`ndnumai dup[ generalit[\i, barzii vor fi sili\i s[ nu activeze dec`t]n banalitatea anost[ a „locurilor comune“.

E de remarcat c[ multe din operele cele mai ]nsemnate,c[rora posteritatea a r[mas credincioas[, de pild[ Divina Co-media, e plin[ ]n toate am[nuntele ei =i e legat[ de mici ]nt`m-pl[ri ast[zi cu totul uitate. Or, Dante, prin evocarea lor,


m[rturise=te =i leg[tura lui ]n via\a real[ de atunci, =i nu ex-ist[ realitate dec`t individual[ =i particular[. Dar e drept c[]n schimb nimic nu e mai general dec`t via\a. A= puteaad[uga =i eu ]n mod ironic c[ epigramele mele n-au fost scrisenumai pentru genera\ia noastr[ care a cunoscut, mai mult saumai pu\in, pe cei viza\i, ci =i pentru cele care vor veni dup[ noi=i socotesc c[ este o polite\e postum[ s[ cau\i a stabili, pentruo ]n\elegere just[, atmosfera =i prilejul ]n care au fost n[scuteaceste zburd[lnicii ]mpletite din umbre =i lumini.

E foarte drept c[ mai toate aluziile din poemele lui Vil-lon scap[ azi cu totul ]n\elegerii noastre. Pentru a le prindesemnifica\ia, ironia =i gentile\ea, ar trebui ]n adev[r s[ fi tr[itpe timpul lui. Am dat acele ample explica\ii tocmai ca s[scutesc pe cititorii de mai t`rziu de comentarii gre=ite =i deinterpret[ri al[turea cu adev[rul.

C`t despre ]nfruntarea c[ epigramele mele sunt, ]n cea maimare parte, ocazionale, eu socotesc c[ acesta este supremullor merit. A= vrea s[ mi se citeze o singur[ epigram[ bun[din toat[ literatura universal[ care s[ nu fie rodul spontan alunei dispute, al unui resentiment sau al unei glume.

Goethe sus\inea c[ mai toate poemele sale lirice sunt im-provizate =i nu reprezint[ dec`t copierea ]n cuvinte a st[rii salesuflete=ti din clipa aceea... Eu n-am avut preten\iunea s[ fiusau s[ devin cel dint`i epigramist al genera\iei mele. Potm[rturisi chiar c[, ]n fundul sufletului, dispre\uiesc acest genliterar dificil =i, poate, inferior. Dar am fost silit de ]mprejur[ris[ r[spund c`nd am fost atacat. Deviza mea epigramic[ ar fi:

„Cet animal est très méchantQuand on l’attaque, il se dèfend!“


N-am f[cut, mai ]ntotdeauna, dec`t s[ m[ ap[r c`nd eramjignit.

Co=buc, care m[ iubea =i considera Serenada mea ca ceamai bun[ poezie liric[ a vremii, m[ dojenea c[-mi pierd vre-mea cu acest gen care se leag[ de epoca de decaden\[ a unuipopor, iar nu de aceea a forma\iei sale, al c[rui imperativ —zicea el — trebuie s[ fie exclusiv lirismul.

Mi s-a mai repro=at =i caracterul de improviza\ie al epi-gramelor mele. Am trecut ]n adev[r drept un mare improviza-tor. Eu, totu=i, cred c[ improviza\ia nu exist[. Ea nu e dec`trezultanta anilor de ucenicie obscur[, de munc[ ]nd[r[tnic[=i de medita\ie solitar[, c`nd scriitorul lupt`nd, ]n lini=teaod[ii de lucru, cu greutatea d-a modela cuv`ntul pe ritmurilesuflete=ti ale fiin\ei sale, trebuie s[-=i s`ngereze m`inile ]ntoc-mai ca sculptorul ce se trude=te s[ smulg[, din blocul s[lbaticde marmur[ inform[, statuia triumfal[ de m`ine!

A improviza este a te folosi, atunci c`nd trebuie, de co-moara str`ns[ cu r[bdare d-a lungul anilor, ]n spiritele ne=tiuteale sim\irii tale =i a face s[ \`=neasc[, asemeni cum din ad`n-curile p[m`ntului, unda limpede, filtrat[ pic[tur[ cu pic[tur[.Iat[ pentru ce, ]n improviza\iile cele mai spontane, simt mun-ca neb[nuit[ de odinioar[ care parc[ ]mi sufl[ ]n ureche:

„Fii f[r[ grij[, sunt aici =i te ajut!“Tot ]n ordinea de idei a improviza\iei s[-mi ]ng[dui\i o

anecdot[ care, la Junimea, avea prioritate (de altfel Sainte-Beuve le amesteca ]n toate criticile sale).

Pe c`nd maestrul portretist E. Stoenescu se g[sea ]nAmerica, unde fusese primit pe un picior de egalitate cumarele Enescu, un american, gr[bit =i miliardar, ]i comand[un portret pe care i-l cerea pentru a doua zi. Dup[ o poz[


de un ceas, maestrul ]i aduce la timp portretul executat cumare sinceritate, adev[r, colorit =i poezie. Americanul ]=iexprim[ mirarea =i satisfac\ia, dar, c`nd portretistul ]l cere2000 de dolari pentru oper[, acesta protesteaz[: „N-ai lu-crat dec`t cinci-=ase ceasuri la acest portret!“ Stoenescur[spunde:

„Pe d-ta te cost[ portretul 2000 de dolari, iar pe mine: unceas de poz[, =ase ore de chevalet =i 25 de ani de munc[ anterioar[!“

Vede\i c[ ]n pictur[, ca =i ]n literatur[, improviza\ia nu exist[!Simpaticii autori ai antologiei ar trebui s[ nu se m`hneasc[

prea mult de statistica aspr[ =i violen\a de expresie a dluiOctav Sulu\iu. Pe d-sa, care poart[ numele unei mari familiiintelectuale =i cu tradi\ii ]n cultura Ardealului, ]l =tiam ]nz-estrat cu originale =i curajoase calit[\i critice, ignoram ]ns[c[ e =i un maestru al statisticii. Socoteala matematic[ pe careo face epigramelor adunate ]n antologie adevere=te un spiritminu\ios =i sever. Dar poate ca socotelile sale, oric`t de ex-acte, s[ nu se potriveasc[ gustului celor din t`rg. Are per-fect[ dreptate c`nd d[ ca pild[ o epigram[ slab[ a me=teruluiNigrim, care s-a refugiat ]n muzic[ spre a-=i uita nesucces-ele anilor de literatur[. Aceast[ epigram[ a fost ]nchinat[, ]n1912, chiar volumului meu de poezii. I-am r[spuns atunciprintr-o epigram[ liric[:

Pre\ul 3 lei fixPoezie nix.

NigrimTot ad`ncul unei strofe,Nu oric[ruia s-arat[...Orbul nu vede lumina.Ce-i lumina vinovat[?!


Cu pana sa elegant[ =i subtil[ de poet =i eseist, dl Al. A.Philippide consacr[ =i d-sa, prin Adev[rul, acestei antologiiun foarte interesant =i documentat foileton literar, plin deobserva\ii judicioase =i inedite. P[rerea sa este c[ epigrama,prin ]nsu=i caracterul ei agresiv, precis =i direct, poate sin-gur[ supravie\ui celorlalte poeme cu forme fixe, cum eraubaladele, rondelele, gazelurile sau pantumurile, disp[rute dinpreocuparea poe\ilor odat[ cu ultimul lor virtuos Théodorede Banville. Din aceste forme perimate, singur sonetul se maimen\ine gra\ie acestui Heredia al nostru, care este maestrulMihail Codreanu. Eu cer voie s[ mai ]nscriu printre soneti=ti=i pe regretatul meu frate Ionel Pavelescu, ale c[rui sonete— orice ar spune dl Eugen Lovinescu — sunt tot a=a de lapi-dare ca =i epigramele =i epitafurile lui. |in s[ mul\umesc aicipoetului =i criticului Al. A. Philippide pentru elogioasa meacitare ]n legiunea de onoare a epigrami=tilor. Fac de asemeniun salut roman spre mintea luminat[, st[p`nit[ =i clasic[ adlui Perpessicius, care propune, cu drept cuv`nt, o nou[ ori-entare a epigramei spre regele etern al epigrami=tilor =i spresubiectele sale sociale. Cu alte cuvinte, ca epigrama s[ devin[mar\ial[, evad`nd din cabotinismul u=or al jocurilor de cu-vinte, a=a de hulite ]n chiar prefa\a antologiei. }n concluzie,dl Perpessicius regret[ c[ lipsesc din galeria spiritului rom`-nesc George Ranetti, care =i-a ]nchinat via\a vorbelor de spirit=i care a l[sat catrene sch`nteietoare ]n colec\ia Furnicii, =iVasile Bogrea, epigramist mai pu\in popular, dar ]nzestrat cumari resurse spirituale.

Regretul acesta ]l avem =i noi.+i acum, a= vrea s[ fac une querelle d’allemand, cum se zice,

autorilor. Cum a fost cu putin\[ s[ publice ]ntr-o carte at`t


de interesant[ =i plin[ de gust, a=a-zisele epigrame ale lui Al-exandru Macedonski? Mie, care i-am fost prieten =i colabo-rator, mi-a spus ]n nenum[rate r`nduri, c[ o singur[ epigram[a sa o consider[ bun[: aceea adresat[ bardului de la Mirce=ti,c`nd, la prima reprezenta\ie a F`nt`nii Blanduziei, artistuluicare juca pe Zoil, poetul, invidios, ]i f[cuse masca lui Mace-donski.

Mai mult, acesta ]=i ]ndoise picioarele =i c[lca cu ele]ncovoiate ]ntocmai ca Macedonski, venit la teatru cu t`n[rasa so\ie, Ana Sl[tineanu Ralet, fat[ de familie mare. Nott-ara, care juca pe Hora\iu, imita capul lui Alecsandri. A douazi, maestrul Macedonski a citit la Fialcovschi aceast[ epi-gram[ care s-ar fi cuvenit s[ ]nlocuiasc[ ]n volum pe celela-lte at`t de pu\in reu=ite:

Lui Vasile AlecsandriOrbit de-al gloriei nesa\iu,Albit de ani, dar tot copil,E lesne s[ m[ faci Zoil,C`nd singur tu te faci Hora\iu.

Sunt apoi c`teva epigrame ale marelui Hasdeu care ]=i me-ritau =i ele locul lor de cinste.

*Mai r[m`ne o chestiune pentru care s-a trecut cu u=urin\[

sau cu indulgen\[ de majoritatea criticilor: originalitatea ac-estor spirite =i epigrame rom`ne=ti.

Mai toate epigramele francezilor celor mai celebri =i maitalenta\i sunt variante din Martial.

Voltaire — ]n ura lui contra criticului Fréron (Élie Cathe-rine) care, ]n timp de 23 ani, prin revista sa L’année littéraire,


ce ap[rea la fiecare 10 zile =i care ]nsumeaz[ azi 200 de volu-me, a dus o lupt[ f[r[ ]ndurare contra enciclopedi=tilor =i maicu seam[ contra lui Voltaire — a scris numeroase pamflete,piese de teatru, ca L’écossaise =i numeroase epigrame s`n-geroase contra singurului om curajos, ce-=i permisese, ]nadula\ia universal[ de care este ]nconjurat magul de la Fernay,s[-i spun[ c`teva adev[ruri juste, dar nepl[cute. Au \inutisonul lui Voltaire, ]njur`nd toat[ via\a pe Fréron, Marmon-tel =i faimosul profesor de literatur[ Laharpe.

Ei bine, Voltaire a imitat din Martial, pe care ]l cercetadeseori, aceast[ epigram[:

L’autre jour au fond d’un vallonUn serpent mordit Jean Fréron.Que pensez-vous qu’il arriva?...Ce fut le serpent qui créva!

care s-ar putea traduce a=a:

Pe Jean Fréron de un piciorUn =arpe l-a mu=cat u=or...Ce socoti\i c[ s-a-nt`mplat?Tot =arpele-a cr[pat!

Regretatul Giordano i-a dat o alt[ form[ =i a ]nchinat-o:

Sufletului negru

Un cìne i-a mu=catmìnile,

+i a murit turbat...cìnele!


Giordano nu =i-a dat seama c[ era mai logic, cìnele s[-lfi mu=cat de suflet, iar nu de mìni; cel cu suflet negruput`nd s[ aib[ mìnile albe.

Dnii Crevedia =i Calotescu mai citeaz[ cea mai reu=it[epigram[ a vechiului scriitor rom`n Const. B[l[cescu (1800—1880):

Din modestie se vedeTot zici c[ nu =tii nimic!Tu zici f[r-a o crede,Eu cred f[r[ s-o zic.

Iat[ =i originalul ei ]n fran\uze=te:

Lubin pour se faire encenserDit qu’il n-a jamais eu le don de bien ecrire:Mais il le dit, sans le penser,Moi je le pense, sans le dire!

Dac[ i-a fost ]ng[duit marelui Voltaire s[ isc[leasc[ o ep-igram[ de Martial, de ce un vechi poet rom`n n-ar fi ]mpru-mutat un spirit peste frontier[, cu at`t mai mult c[ pe aceavreme nu se cereau nici pa=apoarte?

}nchei aceste r`nduri prea lungi, cu o str`ngere afec-tuoas[ de m`n[ pentru autorii pe care-i rog, ]ns[, la edi\iaa II-a s[-mi cear[ epigrame inedite. Le ofer trei pentru vi-itoarele antologii:

Antologia voastr[, f[r[ voieS-aseam[n[ cor[biei lui Noe:C[ =i ]ntr-]nsa zac ]ngr[m[dite,Peste bipezii rari, destule vite.


Unui colegEl scrie prost, ]ns[ ]l laud;De ce a= fi cu d`nsul crud?Prefer o noapte s[-l aplaud,Dec`t o strof[ s[-i aud!

+i aceasta, lui Sofronie Ivanovici, a c[rui epigram[ ]n dis-tihuri, a fost pre\uit[ de dl +erban Cioculescu =i apoi de to\icronicarii la r`nd:

Aici zace-o literat[Ce-a fost mare, doar ca fat[!

Sofronie Ivanovici

Epigrama \i-era bun[,De se-ncumeta s[ spun[C[ faimoasa literat[N-a fost mare nici ca fat[!

C. P.

+i ]nc[ una suplimentar[, pentru nepotul meu de la Con-stan\a, care m[ trateaz[ de leu ]n agonie:

Leul, chiar ]n agonie,Poart[-n coad[ vijelie+i-n \[r`n[ ]l abatePe nepotul temerar,Care-i trage, pe la spateLovitura de m[gar!


APRECIERI

Cincinat Pavelescu a continuat ]ntr-un spirit mai boem pe Alec-sandri ]n poezia de album =i pe Radu D. Rosetti ]n improviza\iileepigramatice. }ntru c`t prive=te epigrama, produc\ia aceasta, scuzabil[ca o petrecere, a devenit prin imita\ie o plag[, d`nd multora iluziade a fi poe\i, prin repetarea unor triste insipidit[\i. Nici Cincinat Pave-lescu nu se ridic[ deasupra demonstra\iilor de banchete. Cineva ]i d[c`teva rime: nefast[, nevast[, el, chel =i poetul improvizeaz[:

Dup[ ce-ntr-o zi nefast[M-a prins so\ul la nevast[,De p[r eu l-am tras pe elM o r a l a:Avantajul de-a fi chel!

Dar madrigalurile, epitalamurile, liedurile sale =i chiar unele ver-suri de cabinet secret nu sunt lipsite de gra\ie =i chiar de o und[ depoezie simpatic infatuat[. Edmond Rostand era pe atunci la mod[.Gestul teatral e sprijinit pe o bun[ declama\ie =i pe imagini:

}\i mai aduci aminte, Doamn[?Era t`rziu =i era toamn[+i frunzele =e-nfiorau+i tremurau ]n v`ntul seriiCa ni=te fluturi chinui\i,


Ca ni=te fluturi r[t[ci\iDin \[rile durerii?

Poetul face mi=c[ri exagerate, r[m`n`nd abil ]ntre bombastic =iz`mbetul galant:

}ng`ndurare!

Nici at`ta s[ mai strig nu ]ndr[znesc.C`nd te v[d, ]ncremenesc ]n admirare.Te iubesc!

Cincinat Pavelescu este elevul lui Macedonscki =i, ]n locul sacer-dotismului aceluia, p[streaz[ poeziei tonul solemn de festival, orgoli-ul de a se abandona caden\elor. }n Serenada lui r[sun[ euforiile mace-donskiene:

Ca s[-\i c`nt dintr-o chitar[,Sub fereastr[ \i-am venit:Era var[.Liliacul ]nflorit £...¤

Poetul =tie s[ ias[ din diletantism =i c`teodat[ d[ dovad[ de o puter-nic[ inven\ie fantastic[ precum ]n Pescuitorii de perle, prin care se sim-bolizeaz[ poe\ii...

George C{LINESCU, Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]nprezent. Edi\ia a II-a, rev[zut[ =i ad[ugit[, Bucure=ti, Editura Miner-va, 1986, p. 648.

Cei ce cunosc via\a noastr[ literar[ =tiu c[ scriitorii \in la CincinatPavelescu ca la una din cele mai simpatice figuri de ast[zi. Nimeni nu-lur[=te =i nu ur[=te pe nimeni. }n serile noastre frumoase, adeseorifacem roat[ ]n jurul lui, =i el ne ]nc`nt[ cu verva ne]ntrecut[, cu glume,cu epigrame =i cu improviza\ii.

}ntr-o sear[ de acestea am reu=it s[ prind o serie de epigrame,dintre care voi ]mp[rt[=i c`teva.


Vesel =i repede poveste=te din via\a lui de magistrat prin provin-cie, o via\[ supus[ diferitelor fluctua\iuni, cu preziden\i somnoro=i,cu avoca\i limbu\i =i oameni politici incul\i. E o lume aparte lumeaasta din ora=ele noastre de provincie, =i nimeni dintre scriitorii no=trin-a fixat-o ]nc[. Pavelescu a prins c`teva tipuri. Iat[, de pild[, pe dlFabriciu, limbutul =i incultul judec[tor de provincie:

Judec[torul meu FabriciuNu-i orator, dar mie-mi place;Dac[ vorbind e un supliciu,E un deliciu dac[ tace!

Sau iat[ un model de procuror care f[cea curte st[ruitoare so\ieiprezidentului de tribunal:

Berbantul nostru procurorAdes, la club c`nd m[-nt`lne=te,Cu mult[ morg[ ]mi tr`nte=te:— Salut pe domnul ajutor!Ce-mi spune d`nsul e legal,Fiindc[ am decret regalS[ fiu ce sunt =i nu-l regret,Dar o-ntrebare: eminentulDe unde are el decretF[c`nd pe ..... prezidentul?

Fire=te, societatea asta grav[ din provincie este adeseori moftu-roas[, iar magistratul-poet a trebuit s[ sufere uneori =i mici persecu\ii=i mari transfer[ri dintr-un col\ al \[rii ]ntr-altul, din pricina unorcatrene reu=ite. Cu ocazia unei mut[ri din Br[ila la Corabia, poetulscrie unei fete:

Plec la Corabia cu barca...Dar mi se pare c[ amorulO s[ m-aduc[ la Br[ilaCu vaporul!


Ajung`nd la Br[ila, el d[ de primarul de acolo, care, precum se=tie, e spiritist, =i-i dedic[ r`ndurile:

Cu mor\ii prea mult tu te joci+i chemi la spirite, o mie;Un sfat: p-al t[u s[ nu-l evoci,C[ niciodat[ n-o s[ vie! £...¤

Nu este un simplu joc de cuvinte, o ]n=irare capricioas[ de ca-lambururi ce ne d[ poetul. Spiritul ager e pretutindeni, =i un humorlipsit de orice r[utate veninoas[. La cele reproduse aici ]nchipui\i-v[ad[ugate o sumedenie de apropouri, de buc[\i cu dou[ ]n\elesuri, desublinieri =i aluzii mai sub\iri la societatea ]nalt[ sau la via\a de strad[- buc[\i care vor r[m`ne pururea inedite —, =i ave\i pe Cincinat ]ntreg:

Plugar str[mo=ul lui cel antic,Dar azi modernul Cincinat,Ades poet =i magistrat,Ce e: roman, sau e romantic?

Astfel se ]ntreab[ el =i noi ]i r[spundem: =i una =i alta. E mult dinvioiciunea veche rom`neasc[ ]n ceea ce scrie =i foarte mult din ro-mantismul cel mai pronun\at — ceea ce se va vedea mai bine c`ndse va vorbi despre c`ntecul lui.

Ilarie CHENDI, Pagini de critic[, Bucure=ti, Editura pentru litera-tur[, 1969, p. 314-315, 317.

Cincinat Pavelescu a practicat o epigram[ spumoas[, f[r[ a avea]ns[ acea ad`ncime pe care o g[sim la Martial, p[rintele epigramei:„Eu sunt acel ce va tr[i ]n veacuri / Prin marea art[ de a spunefleacuri, / Ceilal\i s[ c`nte fapte mari =i crunte, / Eu voi c`nta pecele mai m[runte“.

Cincinat Pavelescu a fost un poet popular. +ez[torile literare, lacare luau parte cei mai valoro=i scriitori ai no=tri din vremea aceea,


se ]ncheiau totdeauna cu epigramele lui Cincinat, care constituiaupl[cerea cea mare a publicului. }nainte, ]n timpul sau dup[ CincinatPavelescu, au fost foarte mul\i epigrami=ti, dar el a fost cel care ar[sp`ndit-o mai mult, cel care a militat pentru ea.

Desigur c[ mul\i =i-au ]ndreptat s[ge\ile lor asupra leului, a=a cum]i pl[cea s[ se considere, =i unele erau chiar mai reu=ite dec`t ale sale.Dar leul era totu=i leu! Tonul cerut de epigram[, forma perfect[ =ievoluat[ nu erau la ]ndem`na tuturor celor care-=i ]ncercau noroculpentru ]nt`ia oar[.

Oricum ar fi, Cincinat Pavelescu r[m`ne ]n con=tiin\a popular[epigramistul nostru de frunte =i, imit`nd versul lui Mihai Eminescudespre Vasile Alecsandri, am putea spune despre el c-a fost „un regeal epigramei, ve=nic t`n[r =i ferice“.

Tudor M{INESCU, Cincinat Pavelescu. }n cartea: Cincinat Pave-lescu, Epigrame, Bucure=ti, Editura tineretului, 1966, p. 9,10.

Vreme de mai bine de patru decenii, de la numirea sa ]n func\iade prim-redactor la revista Literatorul, ]n 1892, =i p`n[ la moarteaprodus[ ]n 1934, Cincinat Pavelescu a fost unul din cei mai populariscriitori de la noi. Era suficient s[ apar[ undeva, pentru a adunade]ndat[ auditori dornici de calambururi =i improviza\ii. La numeroa-sele =ez[tori literare la care lua parte determina un r`s clocotitor =iirezistibile aplauze, izbutind s[-i concureze pe doi dintre scriitorii cucel mai mare succes de public: M. Sadoveanu =i Ionel Teodoreanu.Prietenii ]i spuneau simplu, Cincinat, =i figura unic[, de o elegan\[des[v`r=it[ =i de o anumit[ cochet[rie (purta monoclu, lavalier[ =iaproape ]ntotdeauna o floare la butonier[), devenise simpatizat[ detoat[ lumea =i ]n primul r`nd de cei care descopereau ]n bonomul tru-badur pe autorul roman\ei }\i mai aduci aminte, doamn[... De o asemeneapopularitate s-au bucurat pu\ini scriitori =i numai cei care l-au cunoscut]ndeaproape ne dest[inuie secretul acestei celebrit[\i. Cincinat era ]ntot-deauna plin de verv[, povestea cu mult haz, improviza cu o neb[nuit[dexteritate, =tia s[ se fac[ pl[cut.


Cincinat Pavelescu se formeaz[ ca scriitor ]n cercul Literatorului,sub directa ]ndrumare a lui Al. Macedonski. Poetul Nop\ilor ]l prez-int[ cititorilor, ]n noti\e elogioase, ]nc[ de la debut. „Aceast[ poem[— se refer[, spre exemplu, la Sora Gina — este una din cele maistr[lucite produceri literare, =i merit[ s[ fie citit[ cu luare-aminte“1.+i apoi, peste c`teva numere: „Cei nest[p`ni\i de pasiune vorrecunoa=te desigur ]n el pe omul viitorului, pe poetul str[lucit ce-ar[s[rit din mijlocul nep[s[rii acestei epoci =i ce va l[sa ]n literaturanoastr[ urme nemuritoare“2. Ce l-a determinat pe Macedonski, din-tr-o dat[, s[-l ]mbr[\i=eze pe Cincinat cu at`ta c[ldur[, s[-l socoat[„colegul meu“ =i s[ =i-l fac[ apropiat colaborator ]n redac\ie =i la sc-ris? Al[turi de cunoscuta tendin\[ de Mecena pe care o avea, Mace-donski a intuit talentul debutantului, ajut`ndu-l ne]ndoios s[ perse-vereze =i s[ devin[ original. Cuvintele cu care ]i caracterizeaz[ crea\iasunt v[dit prietene=ti, ]n acest sens cam exagerate, dar, ]n linii mariautorul Serenadei nu l-a dezmin\it, c[p[t`nd, peste vreme, apreciereacald[ a cititorilor =i a criticii.

Versurile din 1892 — 1895 sunt =lefuite cu „rime de diamant“3,cum se exprim[ tot Macedonski; au o form[ ce tinde spre perfec\iune.Cincinat este un romantic juvenil, un vis[tor cu ochii a\inti\i spre ste-le, dar ]n acela=i timp =i un observator al vie\ii sociale ]n care tr[ia.

}nc[ de pe acum, a=a cum avea s[ se spun[ mai t`rziu, poetul cuun ochi r`de =i cu cel[lalt pl`nge. Scrie deopotriv[ versuri lungi =iscurte, cantilene, elegii, legende, dar se ]ncearc[ =i ]n forme fixe: so-net =i rondel. Poetul este influen\at de Eminescu =i de Macedonski.

Sub p[rul ei de abanosCe-ntunec[ o frunte lin[Doi bulg[ri negri de luminaLucesc senin, misterios

1 Literatorul, 1892, nr.5, p.2.2 Not[ la poezia R[splata, Literatorul, 1893, nr.3, p.l.3 }ntre 1880 =i 1892, p.13.


(Sub p[rul ei de abanos)Pe s`nul ei rotund =i brunO voluptate arome=te,}ns[ furtuna izbucne=teC`nd r`de soarele nebunPe s`nul ei rotund =i brun.

(|iganca)La Macedonski:

Fire=te, sunt un biet nebunC`nd lumea e ce este,Tr[iesc ca ]n poveste+i la nimica nu sunt bun...Fire=te, sunt un biet nebun.

(}n r[stri=te)

O dat[ cu c`=tigul dexterit[\ii prozodice, Cincinat Pavelescumerge spre ad`ncirea observa\iei: cantilena de dragul cantilenei estebrusc ]ntrerupt[, c`nd abia se configura.

Av`nd ca pretext via\a pictorului Giacomo — spre exemplu —Cincinat se revolt[ ]mpotriva s[r[ciei la care societatea vremii ]i su-pune pe arti=ti:

Zi cu zi trecur[ ani — dar ramase neschimbat[Soarta lor — un iad de chinuri cu zadarnice n[luci;+i e crud[, =i e crud[ s[r[cia blestemat[,C`nd copiii te-nconjoar[, =i pl`ng`nd ]\i strig[ „tat[“,E t`rziu, e frig ]n cas[, ne e foame — ce ne-aduci?

(R[splata)

Alt[dat[ solicit[ iubita la meditare grav[ ]n leg[tur[ cu soarta ce-lor nevoia=i:

... mai bine te-ntristeaz[ cu s[rmanul zdren\erosCe adoarme-n gerul iernii zv`rcolit de nem`ncare.Pl`ngi cu el c`nd vijelia-i rupe u=a din \`\`ne


+i z[pada n[puste=te ]n coliba-i de p[m`nt,C`nd din toat[ s[r[cia un copil ce-i mai r[m`neSt[ s[ moar[ ca un c`ine, f[r[ foc, f[r[ vestm`nt.Pl`ngi cu fata ce alearg[ prin noroaie-nvine\it[C[ut`nd s[-=i v`nd[ corpul pentru banul blestematPe c`nd mama ei s[rmana ce-o a=teapt[, a-nghe\atLa g`ndirea c[ pe strad[ va fi m`ine aruncat[.Pl`ngi cu to\i cei care sufer...

(Numai astfel)

De altfel, ]n Ultima vorb[ ]=i dezv[luie ]ns[=i concep\ia despre via\[,]n leg[tur[ cu deosebirile sociale:

Pe groapa mea, prieteni, s[ nu fieNici monumente-n marmur[ sculptate,+i nici cavou de piatr[ cenu=ie;C[ci n-am iubit sclavia din palate.

Poetul se simte solidar cu „umili\ii =i ofensa\ii vie\ii“ pe care ]i vadescrie, cu acelea=i sentimente umaniste, pu\in mai t`rziu, M. Sa-doveanu. Nota acestor poeme este grav[, viitorul magistrat vars[ olacrim[, deocamdat[ neput`nd dec`t at`t, dar peste vreme, lupt`ndpentru scoaterea de sub urm[rirea legii a celor nevoia=i. Mizeria vie\iipe care a ]nceput s[ o ]n\eleag[ mai bine venind ]n contact cu scrii-torii ce-i devin prieteni =i lecturile sistematice, mai ales din literaturafrancez[, ]i pun t`n[rului semne de ]ntrebare ]n leg[tur[ cu scurgereatimpului, cu existen\a =i cu moartea. Demonul care o ]mpresoar[ cuputere moral[ =i fizic[ pe Sora Gina nu este dec`t timpul trecut, decare ea nu poate s[ scape, nici ]n rug[min\ile cele mai fierbin\i:

Dar demonul e trecutul! +i trecutul totdeaunaNu te iart[, ci st`rne=te =i mai aprig[ furtuna!

Nostalgia e romantic[ =i e prilejuit[ de trecerea de la adolescen\[la maturizarea care-i aduce griji, dureri morale, lipsuri:


Copilul cel sur`z[tor+i soarele sc`nteietorCe-mi luminase pragul vie\ii,Cerni\i se afl[ am`ndoi,Eu zbor pe galbenele foi}n amurgirea tinere\ii.

(Vis apus)

Cariera trubadurului va ]ncepe cu poezia Castelul solitar, ]n gen cava-leresc. Este „poema timpului barbar“, ]n care sf`nt[ este numai curte-nia elegant[. Trec`nd peste orice piedici „un cavaler ]n za de fier“,]ntr-o atmosfer[ poësc[ =i baudelairian[ reu=e=te s[-=i r[peasc[ iubita]nchis[ ]ntr-un turn, dar se pr[bu=e=te ]n timpul cobor`rii, ]ntr-osecven\[, a=a cum a observat G. C[linescu, unic[ la noi:

Coboar[... Corbii cronc[nesc...Deasupra lor e clar de lun[, —Dar dou[ \ipete r[sun[...La geamuri r`sete r`njesc, —Pe turl[ corbii cronc[nesc.

}n alte poeme ]mbin[ modalitatea liedului heinian cu madrigalulvechi, ]ntr-o poezie de iubire lenevoas[, oriental[, dar f[r[ fastul hare-murilor, f[r[ cad`ne, f[r[ jocuri de lumini =i de ap[, f[r[ dansuri=erpuitoare, ]n schimb cu o muzic[ interioar[ demn[ de simboli=ti:

Cunosc o poveste m[iastr[,E scris[ cu aur din stele,Cu-albastru din visele mele,Cu farmec din noaptea albastr[

(Poezie)

Eu dac-a= fi privighetoareN-a= r[t[ci a=a prin v`nt,Ci ]n gr[dina casei tale


L`ng[ fereastr[-a= vrea s[ c`nt...Apoi ]n nop\ile de iarn[Poate v[z`ndu-m[ c[-nghe\Tu vei deschide bl`nd fereastra+i vei primi un c`nt[re\.

(Roman\e)

Iubirea, via\a, scurgerea timpului, moartea — iat[, de la ]nceput,temele crea\iei lui Cincinat Pavelescu. El se vrea „calm =i profund“,=i nu ]nt`mpl[tor t[lm[ce=te un sonet din italian[ care se ]ncheie cuversuri ce i se potrivesc ]ntru totul:

+i dac[ ]nsumi m-ar[t ast[zi c[ sunt cuprins de fericire,+i dac[ c`nt, pe c`nd ]n suflet m[ tortureaz[ un c[l[u,E c[ nu vreau s[ r`d[ nimeni v[z`nd c`t suf[r din iubire.

Peste toate ]ns[ predomin[ dragostea de via\[ a poetului care, tem-peramental, a fost un optimist =i un cutez[tor:

E nor, e soare, sau e cea\[,}n mine pururea tr[ie=teAcela=i dor senin de via\[.

(Un ]mbuibat)

Aide\i, c`ntecele mele,Nu mai pl`nge\i umilite,R`d de voi at`tea steleNeclintite!

(C`ntece)

Voiesc s[ c`nt!P[dure scump[, leag[n sf`nt,Tu, ce-ai sc[ldat ]n poezie


Apusa mea copil[rie,Din nou red[-mi av`nt,

(Voiesc s[ c`nt)

G`ndurile i se ]ndreapt[ spre o „rena=tere viitoare“, convins fiindc[ artistul are o menire social[ superioar[, exprimat[ ]n versuri caacestea:

Poetul c`ntecelor nalteCe-ncremene=te omenirea+i o ]nal\[ cu g`ndirea

(Dor de alt[ via\[)

=i comparat[ cu a pescuitorului de perle, c[ruia creatorul de art[ ]ieste categoric superior:

+i glorie de veci aceluiCe-ns`ngerat si-nving[torDin noapte scoate, ca pescarul,Lumin[ nou[ tuturor!

(Pescuitorul de perle)

Dup[ 1900 poetul nu va urma nici calea idilismului s[rb[toresc,de=i unele ecouri de acest fel se ]nt`lnesc ]n versurile sale (Legile eter-ne, Christos a ]nviat) =i nici nu scrie „armonii imitative“, chiar dac[avea modele ]n crea\ia lui Macedonski. Trec`nd de la roman\a =i legen-da romantic[ la versul cu accent social, poetul =i-a c[utat drumul,des[v`r=indu-se artistice=te. Pentru el, literatura cunoa=te o dezvoltare]n deplin[ armonie cu evolu\ia societ[\ii, a=a cum remarc[ ]n artico-lul Simbolismul publicat ]n 1912 ]n Flac[ra, aici concretiz`ndu-se ]n fondconcep\ia scriitorului despre art[ =i via\a social[: „C`nd legile sociale,religiunile, artele, moravurile nu mai sunt ]n concordan\[ unele cu al-tele, c`nd credin\a ]n adev[rurile de alt[dat[ nu mai e compatibil[ cunoile cerin\e ale vie\ii =i c`nd se impune imperioasa nevoie a unuiadev[r nou, ce a fost adev[rat, ]nceteaz[ de a fi, =i ce nu era ]nc[ p`n[atunci, ]ncepe s[ fie, ca armonia s[ triumfe. Tot se transform[ ]n


jurul nostru: dogmele, zeii, credin\ele, politica, arta =i p`n[ =i cele maimici detalii ale vie\ii, pentru c[, ]n acela=i timp cu spiritul nostru, semodific[ ]ncet-]ncet =i sim\urile noastre, modific`nd cu ele artele carenu sunt dec`t dezvoltarea fericit[ a nevoilor ideale ce dorm ]n sufle-tul =i sim\urile noastre. Azi nimeni nu mai ]nal\[ la ceruri misticeles[ge\i ale catedralelor. Secolul acesta cl[de=te g[ri, hale, oteluri =i uzine...Arta trebuie s[ fie adecvat[ cu sufletele noastre de azi, aceasta dincauza armoniei de care vorbeam...“1.

}n acord cu cerin\ele artistice ale ]nceputului noului secol, perspi-cacitatea poetului nu poate admite elucubra\iile, ci crea\ia adev[rat[,„de talent“, exact a=a cum cerea =i I. L. Caragiale. Cincinat Paveles-cu a fost partizan al noului, dar nu al experimentului f[r[ finalitate,al confuziei =i lipsei de frumos ]n art[. Accept`nd spiritul novator alpoeziei simboliste, autorul de roman\e \ine s[ precizeze: „Poezia f[r[simbol nu se poate — dar nu caraghiosl`curi =i incoeren\e. Eu suntpentru lucrurile noi, dar s[ scapere talentul din nea=teptata lor armo-nie. Voi fi dar cu dumneavoastr[ dac[ ve\i combate lipsa de talent =idac[ ve\i fi ]n spiritul =i la ]n[l\imea timpului“.2 Cu mul\i ani mai t`rziu,prin 1934, ]ntr-o scrisoare adresat[ epigramistului timi=orean M. Ar.Dan, Cincinat reia ideile privitoare la poezia modern[, subliniind cujuste\e =i convingere laturile ei netrainice: „}n completa dezordine carest[p`ne=te literatura nou[ de azi e, din contra, nevoie de oameni liberi,cul\i, inteligen\i =i curajo=i... pentru a mai echilibra prin bunul lor sim\=i talentul lor s[n[tos barca f[r[ c`rm[ a modernismului exagerat =ide importa\ie str[in[“.

S[ re\inem, de aici, pe l`ng[ ]mpotrivirea la „modernismul exager-at“, =i tendin\a scriitorului, manifestat[ ]n oper[, de a r[m`ne per-manent legat de solul creator al poporului s[u. Gustul modernist ex-agerat era socotit o manifestare contrar[ sim\ului „clasic =i latin“ pecare =i-l arbora Cincinat Pavelescu =i la care s-a referit =i Elena

1 Flac[ra, 1912, nr.31, p.246 =i urm.2 Art. citat.


V[c[rescu ]n articolul intitulat chiar Un poete latin: Cincinat Pavelescu 1.Rafinamentul clasic al poetului =i bunul-sim\ al omului Cincinat auf[cut ]ns[ cas[ bun[ cu valorile poeziei moderne, el ad[ug`ndperfec\iunii clasice av`ntul romantic =i muzicalitatea simbolist[.

Influen\ele nu l-au atins ]n prea mare m[sur[. Din Eminescup[streaz[ ceva doar ]n primele versuri.

Singur de altfel, ]n 1912, dup[ apari\ia volumului care i-a adusnotorietate literar[, referindu-se la eminescianism, recomanda:“ Ver-surile genialului maestru Eminescu nu trebuie imitate. S[ fi\i originali,inspir`ndu-v[ din dragostea lui de limba curat[ romaneasc[ =i din aceasete de perfec\iune care l-a f[cut ]ntr-o via\[ ]ntreag[ s[ nu scrie dec`tun volum“2.

Ne-am a=tepta ca Macedonski, cu care colaborase ]ndeaproape,s[ fi produs influen\e ad`nci asupra poetului epigramist. Dar lucru-rile nu stau a=a, chiar atunci c`nd ambii autori trateaz[ aceea=i tem[.]n 1883, Al. Macedonski publica ]n Literatorul poema Curtea cu jura\i,rechizitoriu aspru la adresa magistra\ilor care l-au judecat ]n procesuldin 1875, ]n urma campaniei antidinastice dus[ ]n pres[3. }n 1896, ]naceea=i revist[, Cincinat Pavelescu public[ poezia Vin =i vin, devenit[apoi Curtea cu jura\i. Macedonski, ]n versuri lungi, de 13 silabe, de-masc[ institu\ia, folosindu-se de propria ]nt`mplare a vie\ii. Peste ani,Cincinat ]mprumut[ de la maestrul s[u timbrul reflexiv, dar ]i d[ osimbolic[ proprie, ]n versuri scurte, lapidare, concise, generaliz`nd prinpropria viziune fenomenul social. Macedonski i-a sugerat poezia; Cinc-inat a ]ncercat s[-i dea o alt[ coloratur[ =i a izbutit.

Dup[ 1900, Cincinat Pavelescu renun\[ la poezia cu metric[ lung[,gen Zopira sau Farmecul degetelor, pentru poema esen\ializat[, ]n versscurt =i concis, fiindc[: „Lumea cite=te poezii, dar s[ fie scurte. Poe-

1 Publicat ]n La Roumanie Nouvelle, 1934, dec. =i ]n Bra=ovul literar, 1935, nr.22-23.

2 Simbolismul, ]n Flac[ra, 1912, nr. 31.3 Al. Macedonski, Opere, II, 1967, edi\ia Adrian Marino, „Note =i variante“,

p. 327-328.


ma s-a redus la sonet =i satira — la epigram[. Romanul s-a concen-trat ]n nuvel[ =i nuvela — ]n schi\[. Secolul acesta vrea s[-i spui mult]n pu\in“1.

Crea\iile adunate vreme de dou[ decenii, dar mai ales din ultimiiani, vor face obiectul volumului — de altfel singurul publicat — dePoezii din 1911. Volumul cuprinde, ]n cea mai mare parte, versuriscrise ]n 1907, anul cel mai fecund din crea\ia sa, care ar fi pututconstitui singur rodul unei c[r\i. }n acest an sunt scrise piesele anto-logice: Trec[torului, Prim[var[, Corbii, Panteism, Re]ntoarcerea, C`ntecul omu-lui, Sear[ trist[, Poema ochilor, Necunoscutei, Adoratei, Intim[, Amurg detoamn[ etc. Poetul era redactor la Convorbiri critice =i cele mai multedin aceste versuri sunt lansate elogios de Mihail Dragomirescu carele observ[ „gra\ia =i senin[tatea clasic[“.

Volumul se deschide cu poezia de crez, dedicat[ Trec[torului, primit[c[lduros de contemporani. Cartea de versuri este asemuit[ unei case]n care cititorul-trec[tor este invitat s[ p[trund[, pentru a g[si ad[post]n fa\a necazurilor, de orice natur[, ale vie\ii. Crea\ia sa nu se poateprin urmare, adresa dec`t acelora care =tiu ce este suferin\a moral[=i social[:

C[ci, cine valul vie\ii nu l-a sim\it ]ntr-]nsulCum url[ =i se zbate, ca marea c`nd e rea,+i n-a =tiut ce-i visul, ce-i dragostea =i pl`nsul,Acela o s[ fie str[in ]n casa mea.

Eugen Lovinescu a delimitat aria tematic[ a volumului din 1911astfel: „Natura, amorul =i arta, iat[ principiile calm[rii poetului; pro-blema finalit[\ii nu se pune, de altfel, niciodat[ prea tragic, ]ntruc`t,]nainte de a fi devenit dureroas[, e potolit[ de sensul estetic al vie\ii“2.

Dup[ poema de crez artistic, Cincinat insereaz[ nu ]nt`mpl[torpoezia Prim[var[, ca simbol al dragostei de via\[, ]n acord cu naturaaflat[ ]n rena=terea sevelor:

1 Simbolistul, ]n Flac[ra, 1912, nr. 31.2 Istoria literaturii rom`ne contemporane, III, Bucure=ti, Ancora, p. 212.


Un dor de via\[ negr[itDin om =i fire se desprinde.Dac-a= putea, ]n bra\e-a= prinde}ntregul z[rii nesf`r=it.. . . . . . . . . . . . . . . . . .Ca floarea umed[ sub rou[,N[d[jduiesc o via\[ nou[.

Pastelul este u=or reflexiv, optimismul d`nd aripi largi privirilor]ndreptate spre natura care ]i ofer[, spre ]ncheierea acestui ciclu demi=care, tonuri de bucurie =i lumin[. Cu urm[toarele dou[ poeme, Corbii=i Panteism, intensitatea optimist[ se destram[, f[c`nd loc ap[s[rii,dorin\ei de a „sc[pa de via\a/Sugrum[toare a cet[\ii“, ]n c[utarea uneilini=ti eterne. Totu=i dubit[rile poetului continu[ ]n Pantum, o prim[ ]ncer-care de poezie fix[ de aceast[ natur[ din literatura noastr[. }n finalulpoemului Panteism, ]ndoiala asupra eternit[\ii mor\ii este curmat[:

C[ mor\ii vo=tri din morm`ntSunt: ap[, umbr[, floare, v`nt!

To\i comentatorii poetului au subsumat versurile erotice specific-ului trubaduresc. Cincinat a devenit ]n felul acesta un trubadur]nt`rziat, poate ultimul dintre ei. Ca to\i trubadurii, Cincinat are opoezie u=oar[, at`t c`t s[ conving[ inimile femeilor ]n a=teptarea iubi-tului ap[rut, str[lucitor de frumuse\e =i inteligen\[, aidoma ca ]n ope-re celebre: Trubadurul de Verdi, B[rbierul din Sevilla sau chiar Don Quijotede la Mancha. El c`nt[ ochii fecioarelor ner[bd[toare, m`inile pe carecavalerii le vedeau pe balcon sau pe clavecin, rozele prinse ]n p[rulblond san brun, crizantemele d[t[toare de fast ]n saloane, rochiile-albe sau ro=ii, care produc fiori pe aleile cu boschete, glasul diafan alA=teptatei ]n t[cere, zgomotul de p`sl[ al pa=ilor care se gr[besc s[vin[, cutezan\a inimii decise s[ ]nfrunte furtuna iubirii. Sigur c[ ]nacest context poetul exprim[ sim\[minte elegante, curtenitoare, ginga=e,melancolice, dar de suprafa\[, lipsite de acea profunzime demonic[specific[ marilor erup\ii erotice. Genul acesta de poezie poate fi ex-


emplificat printr-o scurt[ crea\ie care sintetizeaz[ sim\irea =i arta tru-badurului modern, C`ntec de prim[var[:

Vis`nd la ochii dulci ai dragii mele,Am aruncat, spre casa ei trec`nd,}ntr-un m[nunchi, albastre viorele+i dorul meu tulbur[tor de g`nd.Un stol de r`ndunici g[l[gioaseL-au prins din zbor, =i-acum, ]n adev[r,}\i bat ]n geamuri, vesele, s[-\i laseAmoru-n g`nd =i florile ]n p[r!

Asemenea versuri, cu parfum de cantilen[ veche, au prospe\imeamomentului =i u=oara desuetudine a superficialit[\ii, dar, nu o dat[,poetul se deta=eaz[ de improviza\ia cotidian[, urc`nd pe promontoriide art[. Pe canavaua de pastel a perpetu[rii anotimpurilor, ]n careCincinat ofer[ un distinguo poetic nea=teptat, se \ese amorul =i via\aautorului Serenadei:

Ca s[-\i c`nt dintr-o chitar[Sub fereastr[ \i-am venit.Era var[!Liliacul ]nflorit+i cu rozele seme\eRisipeau printre aleiUn fior de tinere\e.

Tinere\ea apar\ine poetului =i poeziei. }n acest joc fabulos al pri-m[verii, lumina este at`t de puternic[, ]nc`t face invizibil portretuliubitei, poate la fel ca ]n folclor: „la soare te puteai uita, dar la d`nsaba“:

Caldul soare vagabond,Raza vr`nd s[-=i poleiasc[,S-a-ncurcat ]n adev[r,+i-n zadar vrea s[ ghiceasc[


}n al buclelor tezaur,Care-i raza lui de aur,Care-i firul t[u de p[r!

Actul al doilea se produce ]n decor de toamn[, sub ploaia frunze-lor moarte care aduc, vai! — cum exclam[ ]nsu=i poetul — odat[ cusf`=ierea rochiei toamnei ]n pomii goi, un ecou de departe, pl`ng`ndve=tejirea iubirii. Tragedia iernii este marcat[ ]ntì de schimbarea rit-mului. Se mistific[ tonalitatea instrumentului, de parc[ chitara stator-nic[ prin anotimpurile poeziei =i ale vie\ii a devenit violoncel:

Cum neaua-ncepe s[ s-a=tearn[Mi-e frig ]n suflet, nu =tiu ce-am,Zadarnic te mai cat la geam,Azi e iarn[!

Versul patru este scurtat inten\ionat, fa\[ de noua gam[. Poemaera p`n[ aici supus[ deopotriv[ senza\iilor vizuale =i auditive, aces-tea din urm[ color`nd-o din loc ]n loc cu acorduri grave sau cu pl`nset.Ele acum dispar definitiv, totul r[m`n`nd a fi v[zut ca printr-o cea\[rece. Abia ]n ultimul vers revine imaginea auditiv[, dar nu a pl`nsuluiexteriorizat, ci a celui ]nfundat, ad`nc, ]nghe\at:

S-a-ntunecat a toamnei cea\[,Pe strune mìnile-mi ]nghea\[,N-o s[ m[ vezi de azi-nainteCu flori ]n p[r =i ]n cuvinte,C[ci, vai, balconul \i-e-nfloritCu reci podoabe de z[pad[,+i-n noaptea care st[ s[ cad[Tu ai uitat c[ m-ai iubit;+i neaua-ncepe s[ s-a=tearn[,}ntì mai rar, =i-apoi mereu,Ca pe balcon =i-n p[rul meu...Pl`ngi, suflete!... E iarn[!


Erotica lui Cincinat Pavelescu se afl[ ]ntre slava iubirii =i retragereadin fa\a ei, de=i cutezan\a armurii sale cavalere=ti ]l ]ndeamn[ per-manent spre dragoste. Iubirea, ]n concep\ia sa, este diafan[, f[r[ clo-cotul mistuitor al p[catului. Refuzul iubitei este ades luat ]n tragic,dar, de cele mai multe ori, poetul nu renun\[, relu`nd chitara =icompun`nd un nou c`ntec.

Intim[ este roman\a primilor fiori de dragoste, uita\i ]n amurgultimpurilor. Tonul este u=or evocator, fiind vorba, evident, de un pro-priu amor. Spre deosebire de Serenad[, rememorarea ]ns[=i ]nseamn[perpetuare, cu toat[ nostalgia pe care o cuprinde.

}\i mai aduci aminte, doamn[?Era t`rziu =i era toamn[...

}ntr-o toamn[ cu „amurg violet“ =i cu „frunze galbene“, ]nainteca Bacovia s[ foloseasc[ metaforele, sensibilitatea erotic[ ]nmugure=te,permanentiz`nd ideea de via\[, de putere, de spargere a monotonieiexisten\ei. Aducerile-aminte ]l ]mpresoar[, a=a cum ]i st[ bine unuitrubadur. Dar zborul lui de fluture ]l m`n[ spre frumuse\ea nease-muit[ a altor flori, rezultatul fiind alte =i alte cantilene, urmate, firesc,de roman\e nostalgice, ]ncheiate senin =i f[c`nd prin aceasta leg[turacu noi c`ntece de dragoste.

O, c`ntece, veni\i napoi!Acum din nou sunt fericit.Iubita iar[=i mi-a z`mbit+i iar ]ntreab[ dup[ voi.

(C`ntec vesel)

Dup[ 1911 erotica sa pierde din amplitudinea sentimentului. Po-emele de dragoste sunt scrise de acum ]nainte pe albume, ]n grab[;deap[n[ sentimente trec[toare, ]n versuri lipsite de perfec\iunea ar-tistic[ anterioar[. Este o erotic[ ocazional[, cu o gra\ie contraf[cut[=i un fior mistificat.


}n schimb, pastelurile de o colora\ie diafan[, estomp`nd striden\ele=i fabulele sale miniaturale, de o plastic[ nou[ fa\[ de mae=trii genu-lui, coloreaz[ ansamblul liricii sale cu strofe =i imagini de tulbur[toareprospe\ime. Cincinat inten\iona s[-=i adune fabulele ]n volumul C`nteceleunui greier, un fel de autobiografie moralizatoare, care trebuia s[ cu-prind[ printre altele: Piatra de moar[ =i bobul de gr`u, Oaia, lupul =iap[r[torii, Furnica =i greierul, Greierul =i furnica.

Spre sf`r=itul vie\ii, poetul depl`ngea trecerea anilor, nerealizarea,gre=elile s[v`r=ite, ]n versuri meditative, grave, nostalgice, care amintesccele mai bune crea\ii din 1907:

}mb[tr`nesc!...+i zi cu zi oglinda tot mai neagr[ mi se pare...

Este, la prima vedere, de mirare cum liricul nostalgic =i delicat, pa-jul curtenitor, romanticul vis[tor =i discret, trubadurul care purta, „oinim[ ]n loc de cod“, a ]mbr[\i=at, al[turi de c`ntecele suave de iubire,de roman\ele ]nduio=[toare =i serenadele melancolice, o specie ustur[-toare ca epigrama. Ce l-a determinat pe Cincinat Pavelescu s[ scrieepigrame? R[spunsul ]l d[ chiar poetul: „De ce am scris epigrame? Caun protest ]mpotriva esteticii mele l[untrice ofensate de ur`\eniile vie\ii,de nedrept[\ile politicii =i arivismul mediocrit[\ilor. }n astfel de clipeindignarea mea s-a pref[cut singur[ ]n vers, ca la Ovidiu, neput`nd s-omai st[p`nesc“1. S-a observat mai sus care era „estetica sa l[untric[“.Vizionarul romantic era un adept al crea\iei clasice, un fervent c[ut[toral armoniei, dar nu un static, p[str[tor al dogmelor lui Boileau, ci unartist ]n evolu\ie. C`nt[re\ al purit[\ii =i frumosului, Cincinat Pavelescunu putea, temperamental =i artistic, suporta o societate corupt[, par-venit[ =i demagogic[, cu o via\[ interioar[ anost[, decrepit[, impregna-t[ de ur`\enie p`n[ la degradare. Magistratul Pavelescu a luptat ]mpotri-va acestei lumi ]n s[lile tribunalelor, ap[r`ndu-i pe nevoia=i =i uneorichiar pe comuni=ti. Rapsodul Cincinat =i-a convertit lira spre o specie

1 Cum se face o epigram[, ]n Via\a literar[, IV, 1929, nr.102, p.l.


care s[ \inteasc[ acelea=i racile, prin intermediul moralizator al litera-turii. Nu a putut ajunge, dec`t extrem de rar, pamfletar. Era prea melan-colic =i senin spre a se manifesta ]n acest gen. A ales ]ns[ mijlocul epi-gramatic care se potrivea =i sc[p[r[toarei sale inteligen\e =i dexterit[\iide a compune versurile. Era =i o specie care putea s[-l mul\umeasc[]n suficient[ m[sur[, ]n realizarea scopului propus, deoarece „ea se na=te,cele mai de multe ori, din ciocnirea ]mprejur[rilor neprielnice cu dure-rea, revolta sau indignarea scriitorului. El prinde raporturile nev[zutedintre no\iunile cele mai disparate, le filtreaz[ printr-o logic[ ager[, led[ o form[ adecvat[ cu sentimentul exprimat =i pun`nd concluzia ]ntr-un vers lapidar, arunc[ epigrama din umbr[, ca pe o rachet[ de lu-min[“1. To\i cei care l-au cunoscut =i to\i cei care au scris despre Cin-cinat Pavelescu, ]n frunte cu I. L. Caragiale, Al. Macedonski, Ilarie Chen-di, D. Anghel, M. Dragomirescu, G. Top`rceanu, Perpessicius au apre-ciat cele dou[ calit[\ii distincte ale sale: talentul =i verva. Pe l`ng[ aces-tea, pentru a izbuti ]n epigram[ este necesar s[ ai, \ine s-o precizezetot el, „=i obi=nuin\a de a te exprima ]n mod original =i concis“. Dar =iaceste calit[\i i-au fost proprii. Mai erau necesare subiectele =i apoi muncade crea\ie propriu-zis[, pentru c[, la fel ca =i oricare alt[ specie lite-rar[, epigrama nu este un gen minor =i se realizeaz[ printr-o sus\inut[munc[ de crea\ie. Este locul s[ combatem p[rerea care a d[inuit mult[vreme c[ Cincinat Pavelescu ar fi fost un mare improvizator =i c[ nudepunea eforturi c`nd ]=i compunea epigramele. Modific[rile operatecu prilejul republic[rilor, numeroasele variante existente, alegerea\inta=ului celui mai potrivit pentru o epigram[ scris[ anterior =i dedi-cat[ altcuiva, toate dovedesc migala autorului de epigrame. De altfel,Cincinat ]nsu=i a ripostat de c`teva ori ]ncerc`nd s[ spulbere mitul ces-a creat ]n jurul s[u ca improvizator: „De=i trec =i eu d-a fi un abilimprovizator, cred c-o improvizare stricto sensu nu exist[. Ea nu e dec`trezultanta anilor de ucenicie, de munc[ obscur[ =i de medita\ie, c`ndscriitorul, lupt`nd ]n singur[tatea od[ii de lucru, cu greutatea d-a mo-

1 Idem.


dela cuv`ntul pe ritmurile suflete=ti ale fiin\ei sale, ]=i s`ngereaz[ m`inile]ntocmai ca sculptorul ce smulge blocului de marmur[ statuia trium-fal[, ce z[cea ]ntr-]nsul inform[ =i latent[. A improviza este a te folosi,atunci c`nd trebuie, de comoara str`ns[ cu munc[, ]nd[r[tnicie =ir[bdare ]n sipetele ne=tiute ale sim\irii tale, =i a face s[ \`=neasc[ dinad`ncurile p[m`ntului unda limpede, filtrat[ pic[tur[ cu pic[tur[, cerefuz[ s[ zac[ ]nchis[, departe de aer, de via\[ =i de lumin[“.

}n alt loc, exprim`ndu-se ]n chip asem[n[tor, continu[: „Iat[ dece, ]n improviza\iile cele mai spontane, simt munca neb[nuit[ de odi-nioar[, care parc[-mi sufl[ la ureche:

— Fii f[r[ grij[, sunt aici =i te ajut!“C[ exist[ versuri =i epigrame ]n crea\ia sa care denot[ graba

improviza\iei, este adev[rat =i firesc. La un num[r at`t de mare deproduc\ii nu puteau s[ nu fie =i subvalori. Esen\ial este ]ns[ faptul c[epigramistul ]=i concentreaz[ ]ntreaga lui inteligen\[, erudi\ie, spirit ar-tistic, atunci c`nd lanseaz[, aparent improviz`nd catrenul cu poantamu=c[toare.

C`nd a ]nceput s[ fie preocupat Cincinat Pavelescu de epigram[,specia, f[r[ s[ cunoasc[ o dezvoltare aparte, era deja ilustrat[ la noide numero=i scriitori, =i o Antologie a epigramei rom`ne=ti de N. Creve-dia =i Calotescu-Neicu, recenzat[ de altfel de Cincinat, cuprinde c`tevazeci de nume reprezentative. Cel dint`i care a dat versuri ]n ton epi-gramatic a fost Antioh Cantemir, dar epigrama se dezvolt[ odat[ cu]ntreaga noastr[ poezie, dup[ 1840, prin Constantin B[l[ceanu, Gr.Alexandrescu, G. Sion. N. T. Or[=anu, Gh. Dem. Teodorescu, Al.Macedonski, I. L. Caragiale, George Ranetti, Vasile Bogrea. Au scrisepigrame contemporanii lui Cincinat: Cridim, Giordano, I. Ionescu-Quintus, Nigrim, +tefan Ivanovici-Teren\iu, I. Nicolescu-Chic, I. Gr.Perie\eanu, Radu D. Rosetti, D. Teleor, Ionel =i Mircea Pavelescu,Tudor M[inescu, N. Crevedia =i at`\ia =i at`\ia al\ii. Cincinat Paveles-cu se deta=eaz[ =i de\ine locul de frunte ]n epigrama noastr[, cum pebun[ dreptate au observat ]n primul r`nd cronicarii antologiei ]ndiscu\ie: Perpessicius, +erban Cioculescu, Al. Philippide.


De obicei epigramele lui Cincinat au poante sarcastice, negative,pentru c[: „Am f[cut o epigram[ acolo unde am v[zut o linie str`mb[,]n loc de una dreapt[“1.

Am`ndoi avem o boal[+i-am c[zut victima ei:Eu, chelia natural[Tu, chelia de idei!

*De ce m[n`nc[ Nicu pe=teLa orice mas[ cu-at`t zel?— Ar vrea pe to\i s[-i devoreze,Ca s[ r[mìe — numai el!

*Adame, biblicul t[u numeOrice discu\ie o curm[:Ca om, e=ti cel dintì pe lume,Ca scriitor, e=ti cel din urm[.

Exist[ ]ns[ =i epigrame f[cute pe poante pozitive, care nu au scopsatiric, ci dimpotriv[. Iat[ una, f[cut[ aceluia=i scriitor Ion Adam:

Adame, nu mai po\i s[ mori,Oric`t te-ar ]njura cei fameni!E=ti cel dintì =i printre oameni+i printre scriitori.

Volumul s[u de Epigrame apare foarte t`rziu, atunci c`nd Cinci-nat ]mplinise v`rsta de 53 de ani. Ca urmare a r[zboiului care i-adistrus manuscrisele =i din cauza vie\ii de peregrin[ri pe care a dus-o,Cincinat Pavelescu nu mai avea la ]ndem`n[ materialul necesar

1 Cu dl Cincinat Pavelescu despre el =i despre al\ii. Interviu luat de RomulusDianu, Rampa, 1929, nr. 8. 804.


alc[tuirii unui volum selectiv, reprezentativ pentru ]ntreaga sa crea\ie.De aceea nici nu poate fi analizat epigramistul numai pe baza volu-mului din 1925, de=i critica literar[, aproape ]n unanimitate, i-a aduselogii meritate. Opiniile favorabile pot fi eviden\iate aici sintetic prinurm[torul pasaj din recenzia semnat[ de Tudor Vianu:

„Exist[ ]n elegantul volum pe care l-a tip[rit editura Ramuri dinCraiova o ironie ve=nic treaz[, o mare verv[ risipit[ ]n ocaziuni fes-tive, recunoa=tem la tot locul spontaneitatea care a st`rnit veselia opor-tun[, causticitatea care se cerea =i gra\ia menit[ s[ repare r[ul pe carepoetul nu-l dore=te niciodat[ prea mare. Revolta epigramatic[ este]ntr-acestea desc[tu=at[ mai insistent de lipsa de duh... Aprig este Cin-cinat Pavelescu numai cu lipsi\ii de duh, cu eternii s[i replican\i, din-tre care pe c`\iva i-a promovat la rangul unor tipuri statornice. +ieste firesc s[ fie a=a. Epigramistul nostru nu-=i propune teme, nuschi\eaz[ nici portrete morale, cum ]n literatura genului sunt destuleexemple; el improvizeaz[ totdeauna, relev[ o tr[s[tur[ sau un eveni-ment care \ineau tocmai de actualitate, r[spunde unui atac, =tie s[intereseze =i o vanitate, s[ adreseze =i un compliment“1.

Av`nd la ]ndem`n[ ]ntreaga crea\ie epigramatic[ a lui CincinatPavelescu, ast[zi pot fi completate aceste observa\ii, evident ]n avan-tajul promotorului acestei specii la noi. Pentru c[, dac[ atunci nu puteafi precizat[ aria tematic[ a epigramelor, acum aceasta se poate facecu u=urin\[, impun`ndu-se o interesant[ concluzie. Epigramele saleconstituie, luate la un loc, un tablou de moravuri social-artistice dinprimele decenii ale secolului nostru. }n volum, Cincinat nu inserasedec`t dou[ epigrame cu caracter social care \inteau via\a politic[ dela ]nceputul secolului. Una era adresat[ direct prin\ului Barbu +tir-bey, „ale c[rui produse se desfac la toate b[c[niile din \ar[ =i caref[cuse mari cheltuieli electorale la Craiova c`nd se alese deputat“ (ase observa ironia „c`nd se alese“ [adic[ singur] deputat):

1 G`ndirea, nr. 2, 1926, p. 34-35.


Era fatal, prin\e +tirbey,Ca staroste-al b[canilor}n capitala BanilorS[ te alegi... numai prin ei.

A doua era dedicat[ laconic „unui puternic al zilei“:

Simplu ministru-ntr-un guvern— Stelu\[ gata sa apun[ —E=ti r[u, nedrept, te crezi etern!— Etern[-i numai fapta bun[!

Aluzii social-politice se f[ceau =i ]n alte epigrame, dar CincinatPavelescu se m[rginea la at`t, chiar dac[ ar fi trebuit s[ se r[fuiasc[drastic cu potenta\ii zilei care ]l trimiteau s[-=i profeseze meseria c`ndla un cap[t, c`nd la altul al \[rii. }ntre numeroasele epigrame dinmanuscrise sau ]n cele publicate ]n periodice, multe se adreseaz[ ]nchip direct politicienilor =i potenta\ilor vremii, despre care nu ezit[s[ foloseasc[ vorbe grele ca: m[gar, dobitoc, chip de dovleac etc. Plec`ndde la replica lui Vaida: „Maurul =i-a f[cut datoria“, Cincinat im-provizeaz[ aceste ustur[toare versuri:

Dac[ a-\i face datoria}nseamn[ s[ te fi umplut,Golind buget =i visteria,Atunci maurul datoriaCu-nver=unare =i-a f[cut.

Cuprins de dezgust c`nd a aflat de subita ]mbog[\ire a lui RomulBoil[, epigramistul, ]n aparen\[ subtil, dezv[luie rolul jucat de IuliuManiu ]n crearea acestei st[ri de fapte:

E-o rubedenie util[}ntre Maniu =i Boil[Unchiul, cinstit, n-a luat plocoane,Dar Romul are milioane.


Tendin\a acaparatoare a unora „cu m`ini lungi“ ]l incit[ =i la altecatrene, ca cel intitulat Unui fost coleg:

De c`nd s-a coco\at la Curte,Nici cu pr[jina nu-l ajungi!Are picioarele cam scurte,Dar ti sunt m`inile prea lungi.

Observatorului social nu-i scap[ „moralitatea“ familiei regale, cunos-c`ndu-se raporturile dintre regina Maria =i acela=i citat prin\ +tirbey:

Ferdinand, de=i e rege,C`nd e vorba de femei+i de vin, nu prea alege.Dar Maria bea... +tirhey.

Alt[dat[, spre sf`r=itul vie\ii, nu mai poate suporta ipocrizia =idemagogia „majest[\ilor lor“, revolt`ndu-se aidoma tuturor scriitorilorantidinastici:

}n maiestatea lor trufa=e+i spre sporirea gu=ilorE scris ca regii s[ se-ngra=eDin s`ngele supu=ilor.

Nu pierde din vedere nici unele situa\ii politice, aplaud`nd cuconvingere gestul lui N. Titulescu de a dizolva organiza\ia „Garda defier“:

}\i va fi gloria etern[,C[ci =i-n politica intern[,C`nd for\a ta-i amestecat[,Dai libertate lui Bujor 1;+i prin jurnal omor`tor„Garda de fier“ e dizolvat[.

1 Autorul se refer[ la lupt[torul comunist Gh. M. Bujor.


Desigur c[ oful cel mare al lui Cincinat Pavelescu a fost mutarealui la Bucure=ti =i de aceea numeroase epigrame vizeaz[ aparatuljusti\iar, pe magistra\ii ]nr[i\i, pe mini=trii de justi\ie corup\i, av`nd odeosebit[ satisfac\ie la ]nlocuirea lor. Termenii folosi\i sunt ne=ov[itorde duri, ca ]ntr-un asemenea prototip:

C[ St`rcea-i nul =i sec[tur[,O =tiu chiar cei care-l voteaz[,Dar astfel e-n magistratur[:Unii muncesc, iar al\ii avanseaz[.

Alt aspect tematic al epigramelor este oferit de portretul fizic =imoral al oamenilor, de ocupa\ii =i meserii. Niciodat[ Cincinat Pave-lescu na a luat ]n der`dere lumea nevoia=[ care ]=i c`=tiga cu greuexisten\a, nu a ironizat meseriile ca mod de trai, ci numai specula,=mecheria ieftin[, lipsa de caracter, defectele morale care vizau colec-tivitatea. Epigramele sunt intitulate ]n aceast[ situa\ie: Unui dentist carto-for, Unui palavragiu, Unui vorb[re\, Unui b[rbos, Unui t`n[r pletos, Unuicioclu, Pe albumul unei maici. Un ]ntreg capitol ]l formeaz[ catrenele de-spre nestatornicie, ]ndeosebi nestatornicia femeilor (D-=oarei X, Uneidoamne etc).

Tema favorit[ a epigramistului este ]ns[ literatura. Cincinat Pave-lescu ironizeaz[ lipsa de talent (Criticilor, Ce geniu mare e =i Y), apari\iaunor volume destinate vitrinelor (Lui X Y Z, Unuia care-mi citise ni=teversuri, Unui t`n[r poet care-mi dase volumul s[u, Unei glorii modeste), re-vistele literare f[r[ personalitate (Lui N. D. Popescu, Lui Toto de Ia „Ra-muri“, Revistei „Lumina nou[“), falsa prietenie dintre litera\i. F[r[ a-=iinvidia colegii de scris, Cincinat ofer[ fiec[ruia catrene epigramatice,lu`nd ]n der`dere sl[biciunile unor opere sau ]nt`mpl[ri din via\a au-torilor. Avem astfel un fel de istorie literar[ prin epigram[, cu o valoaredocumentar[ aparte, ceea ce sesiza =i Tudor Vianu ]ntr-o scrisoareinedit[, adresat[ lui Cincinat la l februarie 1926: „Am petrecut o sear[bun[, citind pe r`nd minunatele d-tale catrene, ]n care admir deopot-


riv[ verva incurabil[, humorul elegant, sentimentul prompt al replicii=i acel spiritual tablou al epocii noastre literare care se ]ntrege=te din=irul epigramelor d-tale“1.

Varietatea problemelor, originalitatea inimitabil[, selec\ia poante-lor, construc\ia perfect[, antiteza situa\iilor =i caracterelor, elegan\aduelului =i a exprim[rii artistice, descoperirea cuv`ntului adecvat, ar-monia interioar[ a versului, ochirea excelent[, noutatea ]mperecheriicuvintelor, sinteza dramatic[, sugerarea atmosferei fac din CincinatPavelescu nu numai cel mai de seam[ epigramist din literatura noas-tr[, dar =i unul din cei mai mari din Europa acestui veac. De aceeafilozoful Keyserling ]l socotea pe Cincinat un reprezentant al spiri-tualit[\ii latine, de un umor spontan =i s[n[tos ]ntr-un moment ]n careepigrama se afla pe planul general al literaturii ]n desuetudine. Estecel mai mare elogiu care i se putea aduce scriitorului rom`n.

Pe l`ng[ cele c`teva crea\ii lirice care ]l reprezint[ (Trec[torului, In-tim[, Serenad[ etc.), Cincinat Pavelescu a r[mas un maestru ne]ntrecutal epigramei nu numai ]n literatura noastr[, ci =i ]n planul literaturiieuropene din acest secol.

Victor CR{CIUN, Studiu introductiv. }n cartea: Cincinat Pavelescu,Epigrame. Amintiri. Coresponden\[. Prefa\[ =i tabel cronologic de Vic-tor Cr[ciun. Edi\ie, note, variante =i bibliografie de George Zarafu=i Victor Cr[ciun. Bucure=ti, Editura Minerva, 1972, p. V, VI-XVII,XIX-XXV, XXIX-XXX, XXXVIII.

Dintre minorii de sensibilitate romantic[ s-au bucurat de audien\[,p`n[ ]n vremea noastr[, ]ndeosebi Cincinat Pavelescu (1872—1934),celebru epigramist, autor de roman\e ...

Dumitru MICU, Scurt[ istorie a literaturii rom`ne, vol. 1, Bucu-re=ti, Editura Iriana, 1994, p. 345.

1 Scrisoare aflat[ ]n posesia noastr[.


CUPRINS

Tabel cronologic ....................................................................................................... 3

POEZII[Trec[torului] ....................................... 10Prim[var[ ....................................... 11Corbii ............................................. 12Panteism ........................................ 14Re]ntoarcerea ................................. 15C`ntecul omului ............................ 17Impresii de toamn[ ...................... 18Sear[ turbure .................................. 19Mamei ............................................ 21Artist .............................................. 22Nocturn[ ....................................... 22La curtea cu jura\i .......................... 24Poema ochilor ............................... 25Sonet .............................................. 26Paris ................................................ 27Ultima verba .................................. 29Ad`ncuri ........................................ 31Ocult[ ............................................. 31Poetul ............................................. 32

Legile eterne .................................. 33Se roag[ cartea... ............................ 34Ultima simfonie ............................ 35Pe un album... ............................... 36Moartea .......................................... 36

Roman\e =i cantilene

Farniente ........................................ 38C`ntec ............................................ 38Sunt l`ng[ tine .............................. 39Eu sunt un haos ........................... 40C`ntec de prim[var[ ..................... 41Lied ................................................ 41T`rziu, c`nd vei dormi... ............. 42Frica poetului ................................ 43Visez o iubire ................................ 44Tinere\ea mea ................................ 45Roman\[ ........................................ 46De c`nd te-ai dus .......................... 46


Curtezanei ...................................... 47Te-am visat, o, madon[... ............ 47Din Heine ...................................... 48Cantilen[ ........................................ 49Lied ................................................ 49Floarea mistic[ .............................. 50Pentru ochii t[i... .......................... 51Frumoasa mea... ............................ 51Strofe .............................................. 52Un c`ntec, numai unul... .............. 52C`ntecul Malenei .......................... 53Epitalam ........................................ 53Lied ................................................ 54

Serenade =i madrigale

Serenad[ ......................................... 56Anului nou .................................... 58Necunoscutei ................................ 60Flori risipite ................................... 61Ve=nicei iubite ............................... 63C`ntec spaniol .............................. 64Cele trei n[luci ............................... 66Amor de iarn[ ............................... 66Sonet .............................................. 67A=teptatei ...................................... 68C`ntec ............................................ 69Madrigal ......................................... 70Intim[ ............................................ 70Madrigal trist ................................. 72Amurg de toamn[ ........................ 72}n mun\i ........................................ 73

C`ntec ............................................ 73C`ntec vesel ................................... 74Citind romanul ............................. 75Pe un album .................................. 76A=teptatei ...................................... 77Valeriei ........................................... 77R[spuns ......................................... 79Simbolul neantului ....................... 80Eternul dialog ............................... 80Idil[ ................................................ 81Pantum .......................................... 83Dou[ roze ...................................... 84

Icoane =i vedenii

C[in\a domni\ei ............................ 86Olarul =i amfora ............................ 87Antoniu =i Cleopatra ................... 87La bustul lui Eminescu ................ 88Dram[ mut[ .................................. 90Egiptul ........................................... 91Lupercus ........................................ 91Bogatului ....................................... 92Avatar ............................................. 93Poetul ............................................. 94Bunica ............................................ 94Din schit ........................................ 96Ftizica ............................................. 97Vene\ia ........................................... 98Dou[ stele ...................................... 99Simfonia ploii ............................... 99Pastel rustic ................................. 100


Fabule

}n goana artei .............................. 102P[s[rile nop\ii ............................. 103Fabul[ ........................................... 105Trandafirul =i stejarul .................. 106Poetului X .................................... 107Bradul =i firul de iarb[ ................ 107Mistre\ul =i porcul ...................... 108Epilog .......................................... 109

Din periodice =i alte surse

Sonet ............................................ 110Adio ............................................. 111Serenad[ ....................................... 112Rondel ......................................... 113Castelul solitar ............................. 113Cadavrul ....................................... 116Sic transit ..................................... 117Apologia dracului ....................... 119Voiesc s[ c`nt .............................. 123C[l[torul ...................................... 124Zopira .......................................... 125Ultima verba ................................ 133S[racul =i stelele ........................... 134Lied .............................................. 135Groaza de mine .......................... 135Barcarola ...................................... 136Mamei .......................................... 137Mamei .......................................... 137C`ntec .......................................... 139Vulturul ........................................ 140

Exotic[ ........................................ 141Toamna ........................................ 142Geniul r[ului ................................ 143}ntr-un amurg de toamn[ .......... 143Oglinda ........................................ 144Fabule m[runte ........................... 145Pescuitorii de perle ..................... 146Lui G`rleanu ................................ 149Muzic[ de camer[ ....................... 150Struggle for life ........................... 154C`ntecele unui greier .................. 155Piatra de moar[ =i bobul de gr`u .. 156N[luca .......................................... 157Furnica =i greierul ........................ 158Creierul =i furnica ........................ 159£CatrI¤ ......................................... 160Oaia, lupul =i ap[r[torii .............. 160Idil[ antic[ ................................... 161C`nt[ greierul .............................. 161+arpele =i satana .......................... 162Sonet ............................................ 164Vulturul =i vrabia ......................... 164Pro domo .................................... 166}mb[tr`nesc ................................ 166E-a=a de trist[ a=teptarea ........... 168Lui Octavian Goga ..................... 171£Madrigale¤ ................................. 172£Florile ce \i le-am dat¤ .............. 173P[ianjenul simbolist ................... 174£L[sa\i m`hnirea!¤ ...................... 175£Voind chiar moartea s-o r[puie¤ .... 175Poet .............................................. 175


Din volum ................................... 178Prefa\[ .......................................... 178Pro domo .................................... 179

Epigrame

Succesele profesoruluiN. Iorga ]n str[in[tate ................ 180Amicului Minulescu ................... 180Unui scriitor avid de nemurire .. 181£Pe c[nd cite=teMircea piesa¤ ............................... 181Unui scriitor ................................ 181Unui sonetist .............................. 182Poetului Victor-ios ..................... 182Unui primar spiritist .................. 182Lui Doinaru ................................. 183Lui A. de Hertz, .......................... 183Unui confrate indiscret .............. 183La curtea cu juri ........................... 184£Lui Ion Adam¤ ......................... 184Unui critic indulgent .................. 185Unui fost profesor ..................... 185Lui Haralamb Lecca, ................... 185Marelui Caragiale ......................... 186Operei nev`ndute ....................... 186Unui judec[tor irascibil .............. 186Unui poet prea fecund ............... 187Lui Octav Lecca .......................... 187Lui O. Späthe .............................. 187Biblic[ .......................................... 188

EPIGRAMER[spuns unui amic ..................... 189Regretatului poet Oreste ............ 189Unui scriitor popular ................. 189Unui poet netalentat .................. 190Unui senator surd ....................... 190Unor poe\i inspira\i ................... 190Unui confrate .............................. 191Unui confrate obscur ................. 191Unui poet .................................... 191Lui Emil Isac ............................... 192Lui Leon Ghika .......................... 193Unui confrate pu\in inspirat ..... 193Lui Delavrancea .......................... 193Unui judec[tor ............................ 194M[garul lui balaam ...................... 194Unui amator ................................ 195Gherea — Hasdeu ...................... 195Unui poet miop .......................... 195Unui scriitor f[r[ succes ............. 196£Lui Eftimiu =i Hertz¤ ............... 196£Lui Victor Antonescu¤ ............. 196Lui Caragiale ................................ 197Lui Späthe .................................... 197Unui confrate .............................. 198Dlui Simu ..................................... 198Unui me=ter al cuv`ntului .......... 198Unui autor dramatic ................... 199£Avocatului Fabriciu¤ ................. 199Unui prieten ................................ 200Unui scriitor anemic ................... 200


£Lui N. Dun[reanu¤ ................... 200Lui Adolf de Hertz; ................... 201Unui agramat ............................... 202Lui Aristide ................................. 202Unui scriitor ................................ 202Sf`r=itul unui duel literar ............ 203Unui procuror de la Br[ila ......... 203Unor cic[litori ............................. 204Unui poet spi\er ......................... 204Unui steril .................................... 204Unui ministru al artelor .............. 205Cu prilejul elogiilor ..................... 205Revistei rodica ............................. 206La castelul Pl[ine=ti ..................... 206Unui Victor Hugoal lirismului nostru ...................... 206Unui poet m[runt m[run\el ...... 207Aceluia=i ....................................... 207Dlui Georgel M`rzescu .............. 207Dramaturgului A. de Hertz ....... 208£Lui I. Gr. Perie\eanu¤ ............... 208Unui mare proprietar,dar mic poet ................................ 209Traduttore-traditore ................... 210

Polemici m[runte

Unui critic din Ia=i ...................... 211R[spuns dlui general Petala ....... 211R[spuns ....................................... 212Unui om f[r[ meserie ................. 212

Improviza\iiFostului ministru dr. Lupu ........ 213Dlui George M`rzescu ............... 214Marelui pianist Boskoff ............. 214Doamnei Pascal T. ...................... 214Unui ministru .............................. 215Unui prieten ]nsurat ................... 215Mie ]nsumi ca magistrat ............. 215£Nu-\i cer, duduie...¤ .................. 216La un dejun, la Buftea ................ 216Regretatului ministruAl. Djuvara .................................. 217Unui c[pitan ................................ 217C[pitanului Nicu ......................... 219C[pitanului Trifan ....................... 219Domni=oarei Angela P. .............. 219Cu prilejul mut[rii melede la Br[ila ................................... 220}n tren, spre Sinaia ..................... 220Unui doctor v`n[tor .................. 221Unui poet fecund =i prolific ...... 221La o epigram[ improvizat[ ........ 221Unui foarte t`n[r scriitor ........... 222Unui t`n[r confrate .................... 222

Pe rime dateLa dna Cantacuzino ................... 223Sonet ............................................ 223Dublu catren ............................... 224Mie ]nsumi .................................. 225Sonet ............................................ 225Madrigal ....................................... 226


Pe rimele strugur, Mugur; .......... 227Egoism ........................................ 227

Inscrip\iiPe soclul unui far stins ............... 229Pe fotografia marelui artistIancu Brezeanu ........................... 229Unui primar ................................. 230Pe m`nerul unei spade ............... 230R[spuns la o epigram[ ............... 230Cincinatus .................................... 231Unui puternic al zilei .................. 231Unui mare calomniat .................. 231Pe o cruce de marmur[ ............... 232£O strig s-aud[tot v[zduhul¤ .............................. 232Epilog .......................................... 232Din periodice =i alte surse ......... 233Autorului piesei „}n preajma tronului“ .. 234Unui b[rbos ................................ 234Unuia care-mi citiseni=te versuri ................................. 234Criticilor ....................................... 235Unei doamne .............................. 235Unui bancher .............................. 236Unui cioclu .................................. 237£Mo= Teac[ =i cu-alui consoart[¤ .............................. 237Lui X ............................................ 238Pe albumul unei maici ................ 238Lui Mihail Dragomirescu ........... 238Dlui Dreceanu ............................. 238

Dialog .......................................... 239Mie ]nsumi .................................. 239Revistei „Lumina nou[“ ............ 239£Lui N. Mih[escu-Nigrim¤ ........ 240Lui Ludovic Dau= ....................... 241Lui Gh. Ranetti ........................... 241£Mie ]nsumi¤ ............................... 242Unui rival ..................................... 242Madrigal ....................................... 243Calomniatorilor .......................... 243£Dlui En[=escu¤ .................... 243Unui scriitor teolog .................... 244£Lui O. Goga¤ ............................. 244£Lui P. Locusteanu¤ .................... 245Lui A. Simu ................................. 245Lui Eugeniu Boureanu ............... 246Unui adversar anost ................... 246Indiscre\ii .................................... 247Un r[spuns .................................. 247Avocatului Patriciu ...................... 248£R[spuns¤ .................................... 248£La inaugurarea palatuluiadministrativ ............................... 248Unui insinuant ............................ 249Lui C. Argetoianu ....................... 249Lui Lucian Costin ....................... 250Unei rude ..................................... 250Lui Mircea .................................... 251£Lui Neicu si Crevedia¤ .............. 251Unui coleg ................................... 251Lui Sofronie Ivanovici ............... 252Marelui N. Titulescu ................... 252


£Lui Al. Macedonski¤ ................ 252£Lui Caragiale¤ ............................. 253£Lui Cridim¤ ................................ 253£Lui Duma¤ ................................. 254Lui Al. Davilla ............................. 254Generalului N[sturel .................. 254Unui scriitor scatolog ................ 254£Sub un desen de iser¤ ............... 255£Lui Corneliu Moldovanu¤ ....... 255Lui Emil Isac ............................... 256Doamnei Mary ............................ 256£Lui Goga et comp.¤ .................. 256Lui Mircea Pavelescu .................. 257Prefa\[ la volumul de epigrame . 257Lui Titus Panu ............................. 257Sub propria caricatur[ ................ 258Lui T[t[r[scu ............................... 258£Mie ]nsumi¤ ............................... 258£M[rioarei Ventura ..................... 259Lui Vania =i Domni\ei Sale ........ 259Dnei N. Titulescu ....................... 259Unei scriitoare fecunde .............. 260Lui T. Arghezi ............................. 260£Din dragoste...¤ ........................ 261£Vai, silit sunt...¤ ......................... 261Lui Munteanu .............................. 261£C[-\i fur...¤ ................................. 262Cazino ......................................... 262£Cum doctorul...¤ ....................... 262Lui C. Dissescu ........................... 262Unui epigramist .......................... 263Unei feministe la un banchet .... 263

Cazinoului ................................... 263£La r[spunsuri...¤ ........................ 264Unui fost coleg ........................... 264Epigramistului M[inescu ........... 264Lui Ionel Perie\eanu ................... 265Mie ]nsumi .................................. 265Epitaf ........................................... 265Lui N. Iorga ................................. 266£Lui Stoenescu¤ .......................... 266£Mi-ai f[cut portretul...¤ ............. 266£Presa literar[...¤ .......................... 267Unui t`n[r pletos ........................ 267Unui ministru .............................. 267£M-am ]ntrebat¤ ......................... 268Amicului Ion Al. Bran-Lemeny . 268£C`nd a justi\iei balan\e¤ ........... 268£Lui N. D. Cocea¤ ....................... 269£Lui N. Titulescu¤ ....................... 269Lui A. Simu ................................. 270£Lui Tudor Arghezi¤ .................. 270£Lui Argetoianu¤ ........................ 270£E consul portughez...¤ ............. 271£Vaida =i Maniu¤ ......................... 271£C`nd Co=buc...¤ ........................ 272E scris ca regii s[ se-ngra=e ........ 272£A= prefera...¤ .............................. 272Lui N. Iorga ................................. 273Lui Ionel I. C. Br[tianu .............. 273£Familiei regale¤ .......................... 273Domni=oarei Baby ..................... 274Avocatului Cezar Pascu .............. 274Lui Cazaban ................................ 274


AMINTIRI

Amintiri literare £F R A G M E N T¤ ................................................................. 276Amintiri literare £I O N L U C A C A R A G I A L E¤ ....................................... 279Amintiri literare £A L . M A C E D O N S K I¤ ................................................. 289O epigram[ ........................................................................................................ 304Dou[ epigrame .................................................................................................. 306Patru epigrame .................................................................................................. 311£Mama¤ .............................................................................................................. 314

CONFERIN|E. ARTICOLE

Ce este o epigram[ =i cum se face? ................................................................. 316Cum se face o epigram[? ................................................................................. 327Antologia epigramei rom`ne=ti ...................................................................... 329

Aprecieri .............................................................................................................. 344

pavelescu cincinat - pescuitorii de perle

Documents