Patologia trompei

TULBURARI CIRCULATORII

Hemoragiile tubare si hematosalpinxul

apar in sarcina tubara, inflamatiile salpingiene,

procesele congestive regional, compresiuni

tumorale, endometrioza tubara.

Hematosalpinxul de reflux se produce in ocluzia

congenitala sau dobindita a canalului cervical.

In hematosalpinx, trompa este de- stinsa, cu

peretele cianotic sau roscat, subtiat sau de

grosime inegala. In lumen se gaseste continut

sanguine- lent, brun cu cheaguri sau seros brun-

negricios. Ruperea peretelui trompei produce

inundarea peritoneala cu continut tubar.

INFLAMATIILE TROMPEI (SAL PINGITELE)

Inflamatiile trompei denumite salpingite

sau anexite pot fi, in functie de etiologia lor,

nespecifice (banale) sau specifice.

SALPINGITELE NESPECIFICE

Salpingitele nespecifice sint provocate, eel mai

frecvent, de infectii bacteriene cu streptococ,

stafilococ, colibacil si mai rar, in prezent, cu

gonococ. Infec- tia salpingelor se produce

ascendent pe cale canaliculars (gonococ), pe

cale limfatica de la infectii ale altor organe

genitale sau de la infectii intestinale si pe cale

hematogena. Propagarea infectiei de la intestin

la apendice, la salpinge si ovar se poate face si

prin contiguitate (peretele intestinal-peritoneu

aderente - anexe). Inflamatia salpingiana se

asociaza adesea cu aceea a ovarului

(salpingoovarita). Exista si salpingite fara o

etiologie determinate, ca de exemplu

salpingitele para-fiziologice, care apar in diferite

perioade ale ciclului menstrual.

Salpingitele nespecifice pot fi acute, subacute si

cronice.

Salpingita acuta este adesea bilaterala, dar cu

predominanta afectarii uneia din trompe. Se

prezinta sub doua forme: catarala si purulenta.

Salpingita catarala.

Macroscopic, trompa este ingrosata, cu mucoasa

sau intregul perete hiperemiat. In lumenul

trompei se gaseste exsudat muco-seros.

Invaginarile mucoasei sint tumefiate si

aglutinate. Pavilionul trompei poate fi deschis,

lasind sa se scurga exsuda tul din lumen sau

poate fi obliterat partial prin edem, adeziunea

franju- rilor si aderente fibrinoase.

Microscopic se gaseste edem, hiperemie si infil-

trat cu polimorfonucleare neutrofile in mucoasa

si perete. Epiteliul mucoasei este descuamat pe

zone de intindere variabila.

Salpingita purulenta.

Macroscopic, trompa este marita de volum,

congestionata, cu aderente fibrinoase in jur.

Mucoasa este ingrosata, hiperemiata, cu

sufuziuni sanguine, iar franjurile sint aglutinate.

Lumenul contine puroi. Ostiul pavilionului este

obstruat. Se poate transforma in piosalpinx.

Microscopic, mucoasa prezinta edem, hiper-

emie, infiltrat leucocitar si intinse descuamari

epiteliale, iar la suprafata este acoperita de

exsudat purulent. Franjurile mucoasei sint

ingrosate. Infiltratul leucocitar poate depasi mu-

coasa si sa cuprinda si peretele muscular, iar in

inflamatiile mai severe se pot forma

microabcese in grosimea peretelui tubar.

In salpingita subacuta franjurile mucoase se

ingroasa, delimitind totodata intre ele spatii

pseudoglandulare pline cu exsudat purulent.

Infiltratul inflamator constituit din

polimorfonucleare, limfocite si plasmocite

intereseaza peretele trompei in intregime.

Perisalpingian se constituie aderente fibroase.

Salpingita cronica se formeaza consecutiv celei

acute si prin infectii genitale repetate. Se

prezinta sub mai multe forme: hipertrofica,

atrofica si nodulara. Salpingita hipertrofica (fig.

XV-70). Macroscopic, peretele trompei este

ingrosat, cu lumenul dilatat, ingustat sau de

dimensiuni normale si adesea altemeaza zone

dilatate si stricturi, realizind un lumen

multilocular. Osti- ul pavilionului este obliterat

partial sau total prin aderente fibroase si ade-

ziunea franjurilor; in unele cazuri sint obliterate

amindoua orificiile tubare, favorizind

acumularea de exsudat in lumenul trompei.

Microscopic, pere- tele trompei este ingrosat,

prezentind infiltrat inflamator cronic cu

limfocite, plasmocite si eozinofile, mai bogat in

mucoasa, precum si variate grade de scleroza.

Franjurile mucoasei adera intre ele, realizind

'lumene pseudoglan- dulare sau provocind

obstructia complete a lumenului, ca in

salpingita obliteranta.

Salpingita atrofica. Macroscopic, trom- pa este

micsorata, dura, scleroasa iar mucoasa este

subtiata. Microscopic, peretele trompei este

modificat prin- tr-un proces de scleroza difuza

si atro- fia straturilor functionale. Mucoasa

prezinta si infiltrat inflamator cronic iar

franjurile mucoasei sint micsorate si rarefiate.

Salpingita istmica nodular a, descrisa de Chiari

si Schanto, are o etiologie discutabila. Originea

sa congenitala nu este admisa, in general, ea

fiind considerata de natura inflamatorie. Este

caracterizata prin ingrosari no- dulare

intramurale si in portiunea ist- mului tubar.

Leziunile sint bilaterale in aproximativ 35% din

cazuri. No- dulii variaza ca marime de la citiva

milimetri la 2,5 cm in diametru. Sint bine

delimitati, fermi, pe sectiune au culoare

albicioasa sau galbena-bruna, uneori cu un

lumen central. Microscopic, se gasesc spatii de

tip glandular de marimi variate, raspindite in

stra- tul muscular al salpingelui, inconju- rate de

fibre musculare bipertrofiate si hiperplaziate.

Hiperplazia conjunc- tivo-musculara, cu

predominant struc- turilor miomatoase,

reprezinta com- ponenta principals a nodulilor,

ducind la reducerea lumenului tubar. Spatiile

glandulare sint delimitate de un epi- teliu

cilindric, dispus direct pe fibrele musculare fara

stroma citogena in jur. In aproximativ 50% din

cazuri se asociaza si inflamatia cronica in

peretele trompei. Prezenta infiltrate- lor

inflamatorii din zonele de fibroza, sinechiile

franjurilor, disocierea fasci- culelor musculare

netede, reprezinta pentru numerosi autori, ca si

pentru Chiari, dovezile caracterului secundar

postinflamator al salpingitei istmice nodoase.

In cursul evolutiei salpingitelor, dato- rita

obstructiei orificiilor sau unor zone din lumenul

tubar, in trompa se poate acumula exsudat

inflamator seros, purulent sau hemoragic,

formindu- se hidrosalpinxul, piosalpinxul sau

bematosalpinxul. Dilatatia chistica se dezvolta

eel mai adesea pe seama portiunii ampulare a

trompei. Hidrosalpinxul (fig. XV-71) apare ca o

dilatare importanta a trompei, pina la realizarea

de aspecte pseudocbistice. Continutul cbistului

este seros, citrin. Peretele trompei este subtiat

iar mucoasa atrofiata prin compresiune si

distensia organului. Desi in peretele trompei nu

se gasesc modificari inflamatorii, majoritatea

autorilor considers totusi hidrosalpinxul ca un

rezul- tat al proceselor inflamatorii catarale.

Piosalpinxul (fig. XV-71) se prezinta ca o

dilatare unica sau multipla, nere- gulata a

trompei, cu acumulare de exsudat purulent in

lumen. Exsudatul purulent contine uneori

germeni mi- crobieni, alteori este steril. Peretele

trompei este ingrosat, edematiat si cu aderente

peritubare. Ruptura piosal- pinxului se poate

face in cavitatea peri- toneala, intre aderente, in

organele in- vecinate, dind peritonite

generalizate sau fistule rectale, vezicale etc.

Abce- sul si flegmonul ligamentului larg se

constituie in unele cazuri de salpingita subacuta

si piosalpinx. Procesul su- purativ, initial slab

delimitat, se incap- suleaza prin organizarea

fibroasa a exsudatelor fibrino-hemoragice peri-

ferice.

Hematosalpinxul (fig. XV-72) de ori- gine

inflamatorie, se produce uneori in cursul unei

salpingite cronice, ca urmare a fenomenelor

hiperemice exacerbate de factori endocrini

(ovulatie, premenstrual). Hematosalpinxul se

constituie mai frecvent prin torsionarea unui

hidrosalpinx, prin ruptura vase- lor mucoasei.

Macroscopic, trompa este destinsa, cu

acumulare de singe lichid sau amestecat cu

cheaguri in lumen. Frecvent, hematosalpinxul

este expresia unei sarcini tubare; i- dentificarea

unui rest ovular sau perio- vular permite

diferentierea de hama- tosalpinxul negravidic.

Se semnaleaza, de asemenea, cazuri de

hematosalpinx prin reflux tubar al singelui

menstrual in trompa, cu obliterarea orificiului

abdominal, ca si cazuri de hematosalpinx prin

endometrioza tubara. In salpingitele subacute si

cronice, da- torita resorbtiei materialului

necrotic bogat in lipide din focarul inflamator,

in stroma mucoasei trompei se for- meaza

uneori noduli constituiti din lipofage, realizind

salpingite lipidica sau xantomatoasa. In

disfunctii endocrine, in special in starile de

hiperfoli- culinemie, sint descrise salpingite

xan- tomatoase aseptice.

SALPINGITELE SPECIFICE

Salpingita tuberculoasa este cea mai frecventa

dintre toate tuberculozele de organ ale

aparatului genital femi-nin si constituie primul

stadiu al tuberculozei genitale. Infectia

tuberculoasa salpingiana se face pe cale

hematogena in cursul diseminarilor hematogene

de la focare pulrnonare, renale, ganglionare etc.

Infectia de la peritonita tuberculoasa este

discutabila, mai curind ordinea localizarii fiind

inversa, intii salpingiana si ulterior peritoneala.

Evolutia leziunilor salpingiene se produce, de

obicei, dupa o perioada variabil de lunga; mult

mai rar, tuberculoza genitals evolueaza chiar in

cursul perioa- dei de primoinfectie. In 90—

100% din cazuri leziunile sint bilaterale. Se

prezinta sub urmatoarele forme: Forma miliara

— in care trompele sint tumefiate, cu numeroase

granu- latii opaline si tuberculi miliari gal- beni

la suprafata si pe seroase din ve- cinatate.

Microscopic se gasesc foliculi giganto-

epitelioizi (fig. XV—73) cu sau fara necroze

centrale in corionul mucoasei, pe seroasa si mai

rar in stratul muscular. Mucoasa trompelor este

hiperplaziata; proliferarea epiteliului glandular

de invelis realizeaza, in masa franjurilor

aglutinate, canalicule si pseudoglande, simulind

uneori un proces adenoma- tos (salpingita

pseudoadenomatoasa Novak). Se pot produce si

leziuni ca- tarale. Leziunile tuberculoase pot fi

foarte rare si numai examenul histopa- tologic

elucideaza diagnosticul. Forma ulcero-cazeoasa

se caracteri- zeaza prin zone de cazeificare si ra-

molisment si se asociaza frecvent cu o

pelviperitonita tuberculoasa. Datorita

obstructiilor lumenului trompei, mai rar ale

ostiului pavilionului, apare pio- salpinxul

tuberculos prin acumularea de cazeum si puroi.

Macroscopic, se diferentiaza de un piosalpinx

banal prin prezenta cazeumului si a tubercu-

lilor cazeosi. Forma de salpingita chis- tica

tuberculoasa, produsa prin ob- structii ale

orificiului peritoneal sau in lungul lumenului

trompei, se poate prezenta ca hi Irosalpinx sau

piosalpinx.

Hidrosalpinxul, leziune aparent ba- nala,

constituie frecvent substratul salpingitei tbc

subacute sau cronice. Trompele sint destinse,

mobile, ingro- sate, cu cuduri, acoperite de

varico- zitati; la deschidere, se scurge un lichid

clar, opalescent sau hematic. Microscopic, se

deosebeste o forma atro- fica si o forma atrofo-

hipertrofica. Ultima se caracterizeaza prin

dispo- zitia radiara a franjurilor tubare con-

secutiv aglutinarii extremitatilor li- bere in jurul

unei plaje hialine. Abcesul rece salpingian se

prezinta sub forma unei colectii purulente deli-

mitate de tesut de granulatie tuber- culos (vezi

fig. XV-71). Salpingita tuberculoasa se

complica adesea cu insamlntari peritoneale si

ovariene sau ale altor organe genitale.

Insamintarea peritoneala este urmata de procese

acute de peritonita locali- zata sau, mai rar,

generalizata, cu for- marea de aderente care

ajung pina la constituirea unui bloc aderential

fibro- cazeos, ce cuprinde, pe linga trompe si

intestinul subtire, colonul pelvin, ve- zica

urinara si epiploonul. Alte salpingite specifice,

mult mai rare, sint salpingite sifilitica, fungica

(acti- nomicotica), parazitara (schistosomia- za).

In bilharzioza procesul inflamator in- tereseaza

ligamentul larg, mezosalpin- xul si peretele

muscular al trompei. Mucoasa tubara este

rareori sediul unei reactii inflamatorii.

Inflamatia este determinate de Schistosoma hae-

matobium japonicum sau Mansoni, care traiesc

in apele din tarile calde. Conta- minarea se face

direct prin bai si apa de toaleta. Diagnosticul se

stabileste histopatologic prin identificarea para-

zitului sau oualor, in jurul carora are loc o

marcata reactie granulomatoasa urmata de

fibroza (fig. XV-74). Oxiuroza determina o

salpingita su- purativa cu zone de necroza si

infiltrate polimorfonucleare, predominant

eozinofile, in jurul parazitului. Conta- minarea

pro vine din regiunea anala, interesind frecvent

vaginul si raai rar endometrul, Irompa si

peritoneul pel- vin.

In actinomicoza leziunea tubara ia forma unui

abces de volum variabil. Infectia se propaga din

regiunea apen- diculara, si ileo-cecala.

Diagnosticul se stabileste histopatologic.

Salpingite granulomatoase, in afara ce- lor

specifice mentionate mai sus, se pot intilni sub

forma de granulom de corp strain, lipogranulom

produs prin procese de resorbtie sau dupa

introducerea de substante uleioase de contrast,

granulom cu lipospongicicite, produs prin

fenomene de resorbtie in cazuri de piosalpinx

sau salpingite purulente.