1.    Noţiunea şi felurile de competenţă jurisdicţională.2.    Competenţa jurisdicţională materială.3.    Competenţa jurisdicţională teritorială şi felurile ei.4.    Conflictul de competenţă. Procedura strămutării pricinii la o altă instanţă de judecată.

1.    Noţiunea şi felurile de competenţă jurisdicţională.

Dacă pricina civilă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, persoana interesată trebuie să cunoască la care dintre numeroasele instanţe judiciare ce există în cadrul organizării judecătoreşti a R. M. urmează a se adresa cu cererea sa.Aceasta se impune, deoarece, cu excepţia Curții Supreme de Justiție care are competenţă teritorială pe întreaga Republică, celelalte instanţe (judecătoriile şi Curţile de Apel) mai multe la număr şi organizate în majoritatea cazurilor după principiul organizării teritorial – administrative au o competenţă limitată la circumscripţia teritorială a unităţii administrative.Această alegere se face prin aplicarea regulilor de competenţă jurisdicţională, care este reglementată de o totalitate de norme juridice procesual civile de două feluri:    norme de competenţă jurisdicţională materială (de gen);    norme de competenţă jurisdicţională teritorială (de loc).Competenţa jurisdicţională materială reprezintă aptitudinea recunoscută de lege unei instanţe judecătoreşti de un anumit grad de a examina şi soluţiona o anumită cauză civilă. Prin normele de competenţă jurisdicţională materială se delimitează sfera de activitate a instanţelor judecătoreşti de grad diferit adică pe linia lor ierarhică.Competenţa jurisdicţională teritorială reprezintă aptitudinea recunoscută de lege unei instanțe judecătorești de același grad de a examina şi soluţiona o anumită cauză civilă. Prin  normele de competenţă jurisdicţională teritorială se delimitează sfera de activitate a instanţelor judecătoreşti de acelaşi grad.

2.    Competenţa jurisdicţională materială

Nimeni nu poate fi lipsit, fără consimţământul său, de dreptul la judecarea cauzei sale de către o instanţă în a cărei competenţă este dată prin lege pricina respectivă.Instanţa ierarhic superioară nu are dreptul să strămute, din oficiu, o pricină de la instanţa ierarhic inferioară la alta ori să o preia spre judecare, cu excepţia cazului 

în care completul de judecată în instanţa respectivă nu poate fi legal constituit.Instanţele judecătorești judecă toate pricinile civile cu participarea persoanelor fizice, persoanelor juridice și autorităților publice privind apărarea drepturilor, libertăţilor și intereselor legitime încălcate sau contestate, pricini pentru care legea nu prevede competența altor organe. Instanțele judecătorești judecă pricinile cu participarea organizaţiilor şi cetăţenilor din RM, a cetăţenilor străini, apatrizilor, organizaţiilor străine, organizaţiilor cu capital străin, organismelor internaţionale, dacă prin lege sau prin tratatele internaţionale la care R. M. este parte, nu este stabilită competenţa instanţelor judecătoreşti străine sau a altor organe.Competenţa judecătoriilor. Judecătoriile examinează şi soluționează în fond toate pricinile civile, dacă legea nu prevede altfel.Competenţa Judecătoriei Comerciale de Circumscripţie. Judecătoria Comercială de Circumscripţie judecă în primă instanţă:    contestarea, în condiţiile legii, a hotărîrilor arbitrale;    eliberarea titlurilor de executare silită a hotărîrilor arbitrale;    pricinile privind reorganizarea sau dizolvarea persoanelor juridice;    pricinile privind apărarea reputaţiei profesionale în activitatea de întreprinzător şi în activitatea economică.În cazul în care pretenţii legate între ele sunt examinate de mai multe instanţe judecătoreşti în acelaşi timp, acestea urmează a fi conexate, la cerere, printr-o încheiere şi examinate de către prima judecătorie sesizată. Judecătoriile sesizate ulterior vor strămuta pretenţiile la prima judecătoria mai întâi sesizată printr-o încheiere ce poate fi atacată cu recurs.În cazul în care cererea de chemare în judecată conţine mai multe pretenţii conexe, unele dintre ele fiind de competenţa instanţei judecătoreşti de drept comun, iar altele de competenţa unei instanţe specializate, toate pretenţiile se vor examina de către instanţa de drept comun.

3.    Competenţa jurisdicţională teritorială şi felurile ei

Competenţa jurisdicţională teritorială stabileşte instanţa competentă din punct de vedere teritorial să rezolve litigiul în dependenţă de teritoriul pe care se extinde activitatea instanţei. Competenţa jurisdicţională teritorială este:a)    competenţa jurisdicţională teritorială generală (de drept comun) Art.38 CPC stabileşte regula conform căreia, cererea de chemare în judecată se depune la instanţa de la domiciliul pârâtului.Cererea de chemare în judecată împotriva unei organizaţii se înaintează la 

instanţa judecătorească din raza teritorială a sediului ei sau a organului de administraţie a acesteia.b)    competenţa jurisdicţională teritorială alternativă. Art. 39 CPC conferă reclamantului posibilitatea de a alege una din mai multe instanţe deopotrivă competente să soluţioneze pricina în următoarele categorii de cauze:    acţiunea împotriva pârâtului, al cărui domiciliu nu este cunoscut sau care nu are domiciliu în RM, poate fi intentată la instanţa locului de aflare a bunurilor lui sau la instanţa ultimului lui domiciliu cunoscut din RM;    acţiunea împotriva unei persoane juridice sau a unei alte organizaţii poate fi intentată şi în instanţa de la locul de aflare a bunurilor acestora;    Litigiul care izvorăşte din activitatea unei filiale sau reprezentanţe a persoanei juridice poate fi intentată de asemenea la instanţa sediului filialei sau reprezentanţei;    acţiunile pentru plata pensiei de întreținere, pentru constatarea paternităţii pot fi depuse şi la instanţa de la domiciliul reclamantului;    acţiunile de desfacere a căsătoriei reclamantului pe lângă care se află copii minori sau care nu se poate deplasa la instanţa pârâtului din motive întemeiate pot fi intentate la instanţa de la domiciliul lui;    acţiunile de divorţ cu persoanele recunoscute dispărute fără urmă, incapabile din cauza unei boli psihice, precum şi cu persoane condamnate la privaţiune de libertate pot fi intentate și la instanța de la locul de trai al reclamantului;    acţiunile pentru restabilirea dreptului la muncă, la pensie, la locuinţă, pentru restituirea bunurilor sau a valorii lor pot fi intentate și la instanța de la domiciliul reclamantului;    acţiunile de reparare a prejudiciului cauzat prin condamnare ilegală, prin  tragerea la răspundere penală ilegală sau aplicării arestului ilegal (ca măsură de reprimare) sau sub forma impunerii angajamentului scris a obligaţiei de a nu părăsi localitatea ori prin aplicarea ilegală a sancțiunii administrative a arestului pot fi intentate şi la instanța de la domiciliul reclamantului;    acţiunile pentru repararea daunei cauzate prin vătămare a integrităţii corporale sau prin altă vătămare a sănătăţii sau prin deces pot fi intentate şi la instanţa domiciliului reclamantului ori la instanţa locului de cauzare a daunei;    acţiunile pentru repararea daunei cauzate bunurilor unei persoane fizice sau unei organizații pot fi intentate şi la locul de cauzare a daunei;    acţiunea în apărarea drepturilor consumatorului poate fi intentată şi în instanţa de la domiciliul reclamantului sau în instanţa de la locul încheierii sau executării contractului;

    acțiunea ce ține de încasarea datoriei scadente din contractul încheiat între agenții economici poate fi intentată și în instanța de la sediul reclamantului;    acţiunea împotriva pârâtului care este o organizaţie sau un cetăţean al RM cu sediul ori cu domiciliul pe teritoriul unui altui stat poate fi intentată şi în instanţa de la sediul ori domiciliul reclamantului sau în instanţa de la locul de aflare a bunurilor pârâtului pe teritoriul RM;    acţiunile în materie de asigurare se pot depune în instanţa de la domiciliul asiguratului, de la locul aflării bunurilor sau de la locul accidentului;c)    competenţa jurisdicţională teritorială excepţională. Art. 40 CPC investeşte în exclusivitate instanţele competente de soluţionarea pricinilor enumerate:    acţiunile privitoare la dreptul asupra terenurilor, subsolurilor, fâșiilor forestiere, plantațiilor perene, resurselor acvatice izolate, asupra unor case, încăperi, construcții  sau altor obiective fixate de pământ, precum și la ridicarea sechestrului pus pe bunuri sunt de competenţa instanţei locului unde se află bunurile. Dacă bunurile ce constituie obiectul acțiunii sunt situate în circumscripția mai multor instanțe, cererea se depune în orice instanță în a cărei rază teritorială se află o parte din bunuri;    acţiunea în reparaţie a prejudiciului cauzat mediului înconjurător se intentează împotriva proprietarilor (posesorilor) de utilaje la instanța de la locul instalării utilajului, cu excepţia cazurilor când acesta este instalat în străinătate;    acţiunea privind tezaurul statului este de competenţa instanţei de la reşedinţa organului împuternicit să reprezinte vistieria statului în litigiul respectiv;    cererile acţionarilor se depun în instanţa de la sediul societăţii lor;    acţiunile creditorilor defunctului, intentate înainte de acceptarea succesiunii de către moştenitori, sunt de competenţa instanţei locului unde se află averea succesorală sau partea ei preponderentă;    acţiunile împotriva cărăuşilor, ce izvorăsc dintr-un contract de transport de pasageri și bagaje sau de încărcături, se intentează la instanţa sediului cărăuşului căruia, în modul stabilit de lege, i-a fost înaintată pretenția.d)    competenţa jurisdicţională teritorială după existenţa legăturii între pricini. Art.42 CPC dă împuterniciri instanţei de a soluţiona într-un proces mai multe pricini de diferită competenţă, dacă între ele există o strânsă legătură. Astfel:    acţiunea civilă care izvorăşte dintr-o pricină penală, dacă nu a fost pornită şi soluţionată în procesul penal, se intentează potrivit cu normele procedurii civile, după regulile de competenţă stabilite de CPC;    cererea reconvenţională, indiferent de instanţa competentă s-o judece, se 

depune la instanţa care judecă cererea principală;    acţiunea intervenientului principal se intentează în instanţa care judecă acţiunea iniţială;    acţiunea împotriva mai multor pârâţi cu diferite domicilii se intentează în instanţa de la domiciliul unuia dintre ei, la alegerea reclamantului.

4.    Conflictul de competenţă. Procedura strămutării pricinii la o altă instanţă de judecată

În practică pot apărea conflicte de competență, întrucât datorită competenţei teritoriale alternative este posibil ca două instanţe să se declare deopotrivă competente să rezolve aceeaşi pricină, ori necompetente. În primul caz există un conflict pozitiv de competenţă şi trebuie soluţionat pentru a se evita pronunţarea unor hotărâri contradictorii. În cel de-al doilea caz se produce un conflict negativ de competenţă, care trebuie soluţionat pentru a preveni riscul ca un litigiu să rămână nesoluţionat. Conflictul de competenţă se judecă de instanţa ierarhic superioară comună.Conflictul de competenţă, ivit între două sau mai multe judecătorii care nu ţin de aceeaşi Curte de Apel sau între o judecătorie şi o Curte de Apel, sau între Curţile de Apel se judecă de Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție.Conflictul de competenţă dintre Judecătoria Comercială de Circumscripţie și judecătorie se judecă de Curtea de Apel Chișinău.Conflictul de competenţă dintre Judecătoria Comercială de Circumscripţie şi Curtea de Apel se judecă de Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție.Potrivit art. 43 CPC, instanţa strămută pricina spre judecare la o altă instanţă:    dacă ambele părţi solicită strămutarea pricini la instanţa de la locul aflării majorității probelor;    dacă pârâtul, al cărui domiciliu nu era cunoscut cere strămutarea pricinii la instanţa domiciliului său atestat prin dreptul de proprietate, calitatea de locatar sau viza de reședință;    dacă după recuzarea unuia sau mai multor judecători ori din alte motive întemeiate substituirea  lor în instanţa respectivă devine imposibilă;    dacă în cursul judecării pricinii la instanţa respectivă s-a constatat, că ea a fost reţinută spre judecare cu încălcarea regulilor de competenţă jurisdicțională,    există motive pentru măsuri de securitate publică;    există bănuieli că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi ştirbită de 

circumstanţele pricinii sau de calitatea participanţilor la proces;    în circumstanţe excepţionale, instanţa competentă să judece pricina nu poate funcţiona timp îndelungat.Instanța este obligată să remită instanței competente dosarul în 5 zile de la rămânerea încheierii irevocabile. Actele procedurale îndeplinite de instanţa care a intentat procesul anterior strămutării pricinii au efect juridic în măsura în care noua instanţă consideră că nu este necesară modificarea lor.