pãrintele nicodim ºi mânãstirea crasna la ceas · pdf filesale despre...

Pãrintele Nicodim ºi Mânãstirea Crasna ... la ceas aniversar

Tipãrit cu binecuvântarea Prea Sfinþitului Pãrinte

† GALACTIONEpiscopul Alexandriei ºi Teleormanului

Bucureºti, 2006

Volum realizat la iniþiativa ºi cu purtarea de grijã a pãrinteluiIeromonah Nectarie Petre, vieþuitor al Sfintei Mânãstiri Crasna.

Editura SPOT, 2006© Toate drepturile rezervate.

ISBN .......

Coordonator: Ierom. Nectarie PetreDesign ºi tehnoredactare: p. Benedict CreþuCorectura: Marinela Pornealã ºi Gabriela Pipirig

Tipar: SPOT Graphics srl Bucureºtiwww.spotgraphics.ro

Schitul cel din vechime ºi Mânãstirea zilelor noastre CRASNA

Cele mai vechi documente ne atestã existenþa unui schit delemn, încã din anul 1745, chiar dacã unele articole pun încontroversã existenþa lui. Prin acele documente se poate vedeanu doar cum a luat fiinþã schitul: prin intermediul lor vedem ºipersoana donatoare care s-a îngrijit de ridicarea schitului.

Cei care au analizat îndeaproape confuzia, sunt de pãrerecã, atunci când se face referire la Schitul „Izvoarele” în anul1745, este vorba de fapt de biserica parohialã din comunaIzvoarele ºi nu de Schitul Crasna în sine.

Ziua de 6 mai 1828 face ca aceastã confuzie sã disparã,deoarece este anul când acest schit se deschide prin ctitoriiConstantin Potlogea ºi fiul lui, Nicolae. Despre Constantin,devenit Chesarie, aflãm cã era fiu de preot ºi cã tatãl lui, RaduPotlogea, îi lãsase o frumoasã avere drept moºtenire.

Documentele vechi îl prezintã pe Constantin ca pe unulprovenit dintr-o familie elevatã, ºtiutor de carte, ºi ieºind înevidenþã cu scrisul sãu caligrafic pe care-l avea. Atât tatãl, cât ºifiul, îºi încep viaþa monahalã la Mânãstirea Ghighiu, stareþ fiindun anume Arsenie, cel cãruia Chesarie avea sã îi împãrtãºeascãdorinþa sa interioarã de a construi un schit la poalele munteluiUrsoaia.

Ceea ce ajunge a împlini Chesarie vedem cã este o dorinþãmult mai veche, o serie de frãmântãri de a construi un schitexistau deja, însã ele ajung a fi împlinite în persoana monahuluide mai sus. Despre fiul lui, Nicolae, ºtim cã a fost cãsãtoritpentru scurt timp însã, murindu-i soþia, se cãlugãreºte la SchitulCrasna, alãturi de tatãl lui.

Stabilirea celor doi în Schitul de la poalele munteluiUrsoaia, aducea dupa sine bunurile ºi toate moºiile ce aveau sãintre de acum în apartenenþa Schitului.

La doar un an ºi jumãtate de la începerea lucrãrilor, de ziuaSfântului Ierarh Nicolae, în anul 1829, Episcopul Chesarie alBuzãului avea sã sfinþeascã biserica Schitului. Pictura a fostexecutatã de cãtre Costache Eliadie în anul 1834, în timpulstãreþiei condusã de Ieromonahul Teofan.

Între anii 1828 ºi 1863 are loc înflorirea vieþii monahale înSchitul Crasna, urmând ca dupã secularizarea averilormãnãstireºti sã se producã o decadenþã a vieþii monahale aici.

În perioada de înflorire, numãrul monahilor a ajuns pânã la50, lucru care a rezistat doar pânã cãtre anul 1864. În anul 1884,numãrul scade pânã la 18 monahi, urmând ca mai apoi, în anul1908 sã coboare pâna la 10 monahi. În anul 1903, în urmascãderii numãrului monahilor, dar ºi datoritã greutãþilormateriale la care a fost supus Schitul Crasna, acesta intrã subjurisdicþia Mânãstirii Cheia, devenind metoc al acesteia. Prinmãrturia documentelor vedem cã înainte de rãzboi aici eraudoar doi - trei vieþuitori.

Prin purtarea de grijã a Prea Fericitului Pãrinte PatriarhIustinian se fac lucrãri de restaurare a picturii, urmând ca în anul1956 Episcopul vicar patriarhal Teoctist, actualul Patriarh alBisericii Ortodoxe Romane, sã resfinþeascã biserica Schitului.

Tot prin grija Prea Fericitului Pãrinte Patriarh Iustinian, înanul 1967 aveau sã ajungã la Schitul cel uitat, IeromonahiiGhedeon ºi Nicodim.

Încã de la venirea lor pe aceste meleaguri prahovene,dorinþa ºi grija lor pãrinteascã a fost aceea de a readuce SchitulCrasna la starea cea dintâi, de la întemeierea lui.

Þinând cont cã perioada nu era deloc prielnicã, totuºi, prinascultarea încredinþatã lor, cei doi pornesc la lucrarea cea bunãîn via Domnului.

4 Pãrintele Nicodim ºi Mânãstirea Crasna... la ceas aniversar

A urmat o serie nouã de lucrãri ºi construcþii care s-auprelungit pânã în zilele noastre, însã care au dat ºi dau încontinuare o frumuseþe locaºului prin finalizarea lor.

În urma chemãrii la Domnul a Protosinghelului Ghedeon,stareþ al Schitului Crasna ajunge Ieromonahul Galaction, cel ceva lucra alãturi de Pãrintele Nicodim pânã în anul 1996, momentîn care este chemat de Dumnezeu la înalta slujire de arhiereu, înnou înfiinþata Episcopie a Alexandriei ºi Teleormanului.

Putem spune ca aceastã clipã de despãrþire aduce lacrimi înochii pãrinþilor ºi fraþilor din Schitul Crasna, însã aduce bucurietot pentru aceastã obºte în momentul instalãrii noului stareþ,Ieromonahul Sebastian. Instalarea noului stareþ avea sãrãspundã atât nevoilor spirituale care erau cerute schitului decãtre cei care-l vizitau, însã avea sã pecetluiascã cu mult maimultã acrivie în inima pãrinþilor ºi fraþilor, cântarea psalticã,prin talantul încredinþat sfinþiei sale de cãtre Dumnezeu.

În toamna anului 1999, Prea Fericitul Pãrinte PatriarhTeoctist încredinþeazã ascultarea de stareþ Pãrintelui IeromonahNicodim Dimulescu. Ascultarea la care a fost chemat PãrinteleNicodim, nu fãcea decât sã punã în luminã activitatea sfinþieisale, încã dintru începuturi.

Aceastã activitate a Pãrintelui Stareþ Nicodim m-adeterminat personal sã pornesc la alcãtuirea acestui volumomagial, acum când se împlinesc 40 de ani de la venirea SfinþieiSale la Crasna.

Ca drept mãrturie, cele ce urmeazã în paginile de faþã aratãimportanþa Pãrintelui Nicodim, atât în Mânãstirea Crasna cât ºiîn slujirea Bisericii ºi a aproapelui.

Ieromonah Nectarie Petre

Pãrintele Nicodim ºi Mânãstirea Crasna... la ceas aniversar 5

Pãrintele Nicodim de la Crasna

Pãrintele Arhimandrit Nicodim Dimulescu împlineºte 40de ani de când a venit la Mânãstirea Crasna. Ucenicii sãi,rãspândiþi în toatã lumea, au luat iniþiativa de a-i dedica aceastãcarte cu mãrturii ale celor care îi sunt apropiaþi sufleteºte ºi cares-au bucurat de ajutorul Prea Cuvioºiei Sale. Cred cã aceºtia suntatât de mulþi încât este imposibil sã-i cuprinzi pe toþi într-o carteca aceasta. În ceea ce mã priveºte, mã bucur cã mi s-a oferitprilejul de a aºterne pe hârtie ceea ce port în suflet în legãturã cuchipul Pãrintelui Nicodim, pe care-l numãr printre duhovniciimari ai monahismului nostru. Voi încerca sã subliniez aici, pescurt, câteva dintre virtuþile Pãrintelui.

1) Aº aminti mai întâi statornicia Pãrintelui Nicodim care,iatã, de 40 de ani nu s-a clintit de la Mânãstirea Crasna.Statornicia într-un loc este prima condiþie ca sã poþi realiza cevaîn viaþã ºi mai ales sã te poþi realiza pe tine însuþi. Nestatorniciaeste boala cea mai mare a monahismului nostru de astãzi pentrucã cei mai mulþi tineri nu sunt capabili de jertfã. Sã stai 40 de aniîntr-un loc nu-i lucru puþin ºi nici uºor. Dar Pãrintele Nicodimn-a „stat” doar la Crasna sau nu ºi-a avut aici doar „domiciliul”,cum ar zice Pãrintele Teofil de la Sâmbãta, în sensul cã ºi-ar figãsit acolo un loc comod în viaþã, ci, dimpotrivã, a fost mereu înacþiune. Tot ce existã astãzi la Crasna i se datoreazã Prea

Cuvioºiei Sale. Îmi amintesc de Crasna anilor ’70 (prima vizitã laCrasna am fãcut-o prin anii 1967-1968), când Mânãstirea nu aveadecât biserica veche ºi o casã. De atunci ºi pânã astãzi, „pustia”Crasnei a înflorit ca ºi crinul, cum spune cântarea bisericeascã.

2) Pãrintele Nicodim gospodarul. Prin tot ceea ce a realizatla Crasna, Pãrintele Nicodim ºi-a dovedit cu prisosinþã harul degospodar neîntrecut. Un gospodar cu mult gust, începând de lalucrurile mari pânã la cele mai mici. În Crasna totul estearmonios, totul este la locul sãu, nimic nu jeneazã. Frumuseþeanaturalã a aºezãrii se îmbinã minunat cu ceea ce s-a construitîntre timp. Mânãstirea rãmâne mereu „Crasna cea frumoasã” aanilor de la început ai vieþuirii Pãrintelui Nicodim ºi aiPãrintelui Ghedeon Bunescu (+1982), primul egumen, dupãpustiirea ei prin decretul din 1959. Îmi rãsunã pânã astãzi înurechi cuvintele din predicile Pãrintelui Ghedeon: „Aþi venit aicila Crasna cea frumoasã…” Într-adevãr, Crasna a fost ºi a devenittot mai frumoasã!

3) Pãrintele Nicodim ziditorul de suflete. La Crasna,Pãrintele Nicodim n-a zidit doar clãdiri, ci ºi suflete. În jurulPrea Cuvioºiei Sale s-au adunat mulþi ucenici care s-au format înviaþa duhovniceascã prin ascultare, rugãciune ºi muncã. Pemulþi dintre ei i-a trimis la seminar ºi la Teologie, pe alþii lastudii ºi mai înalte, în strãinãtate. ªase dintre aceºtia au ajunsepiscopi, aºa încât Crasna este Mânãstirea care a dat Bisericii ceimai mulþi arhierei! Dar Crasna Pãrintelui Nicodim a devenit ºiun loc de pelerinaj datoritã slujbelor frumoase care se fac aici.Persoana însãºi a Pãrintelui a atras ºi atrage pe mulþi credincioºi.Cãci Pãrintele este un om deschis, vesel, sãritor în ajutorul oricuiºi un orator cu har. Oricine se apropie de Pãrintele Nicodim îisimte cãldura sufletului, se încarcã cu har, capãtã curaj în luptacu greutãþile vieþii.

4) Pãrintele Nicodim, milostivul. O mare virtute aPãrintelui Nicodim este aceea a iubirii sãracilor. Pãrinteleprimeºte cu o mânã ºi dãruieºte cu douã. Nenumãraþi au foststudenþii în teologie ca ºi alþi tineri care s-au bucurat de ajutorul


Pãrintelui. Îmi amintesc cã, pe timpul dictaturii Pãrintele þinealegãtura cu maici ºi cãlugãri daþi afarã din mãnãstire pe cere-icerceta ºi-i ajuta, întreþinând astfel în inima lor dorul dupã viaþaîngereascã. Cred cã nimeni n-a plecat de la Crasna nehrãnit ºinemângâiat. Aceasta pentru cã Pãrintele Nicodim a hotãrât sã fieca o rânduialã în Crasna.

5) Pãrintele Nicodim - iubitor al Casei Domnului. Ceea ceam apreciat întotdeauna la Crasna a fost curãþenia ºi ordinea îngeneral ºi mai ales ordinea de la bisericã. Biserica ºi paraclisulsunt cu adevãrat podoaba Mânãstirii Crasna. Ele sunt împodo-bite frumos, întotdeauna curate, iar slujbele se fac dupã toatarânduiala, fãrã nici o grabã. În biserica Crasnei cântarea estearmonioasã, aºa încât oricine se poate ruga cu adevãrat. Dinpãcate, adeseori, în bisericile noastre ºi chiar în unele Mânãstirise pune accentul mai mult pe rânduiala exterioarã a slujbei ºimai puþin pe calitatea ei, ceea ce este evident o mare lipsã.Tocmai de aceea oamenii se îndepãrteazã de Bisericã, fiindcã nusimt în ea duhul rugãciunii.

6) Pãrintele Nicodim - înþeleptul. Pãrintele Nicodim esteînzestrat de Dumnezeu cu o inteligenþã excepþionalã ºi cu untalent deosebit de scriitor ºi de povestitor. Parcã este un altCreangã al nostru! M-a impresionat mult cartea Prea CuvioºieiSale despre Pãrintele sãu duhovnicesc Arsenie Praja, pe carel-am cunoscut ºi eu. O descriere realã, fãrã înflorituri, din care seînþelege cã esenþa vieþii monahale este asceza ºi intimitatea cuDumnezeu prin rugãciune, ascultare ºi simplitate, ºi nu goanadupã minuni sau dupã lucruri exterioare care impresioneazã pemoment, dar nu zidesc cu adevãrat pe nimeni. Ca ºi PãrinteleCleopa ºi mulþi alþii dintre duhovnicii noºtri mari, PãrinteleNicodim este un autodidact. A citit mult ºi a reþinut tot ceea ce acitit. A învãþat, de asemenea, mult din greutãþile vieþii, ajungândastfel cu darul lui Dumnezeu la adevãrata înþelepciune. Este omare plãcere sã-l asculþi sau sã stai de vorbã cu Prea Cuvioºia Sa.

7) Pãrintele Nicodim - pelerinul. Pãrintele Nicodim a iubitîntotdeauna pelerinajele la Mânãstirile din þarã, la Locurile


Sfinte, la Sf. Munte Athos, în Grecia, Rusia… De pelerinajele pecare Sfinþia Sa le-a organizat, s-au bucurat mulþi tineri, studenþi,monahi ºi credincioºi. Pelerinajul este un mijloc eficace demisiune. Iar Pãrintele Nicodim are din belºug harul misiunii.

Iatã câteva gânduri despre Pãrintele Nicodim pe care l-amapreciat întotdeauna, cãruia îi urez ºi cu acest prilej sãnãtate ºimulþi ani în slujba Bisericii.

† S E R A F I MMitropolitul Germaniei

ºi Europei Centrale ºi de Nord


Pãrintele Nicodim septuagenar?

Este o rânduialã nescrisã ca titlul unui articol sau al uneicãrþi sã nu aibã, în general, forma unei întrebãri. Am îndrãznit sãtransgresez aceastã rânduialã pentru a rãmâne fidel primuluigând izvorât în minte în momentul în care am aflat cã PãrinteleNicodim de la Mânãstirea Crasna împlineºte anul acestavenerabila vârstã de 72 de ani. Este Pãrintele Nicodim, deja de doiani septuagenar? Iatã cã este. Timpul trece, anii se scurg penesimþite. Cu bucurii alese sau cu momente de încercare, anii trec,devin istorie. Pãrintele Nicodim nu poate face nici el excepþie.

Mirarea trãitã la aflarea vârstei Pãrintelui Nicodim areraþiunea sa. Pãrintele stareþ al Mânãstirii Crasna m-a obiºnuitde-a lungul deceniilor cu înfãþiºarea sa jovialã, receptivã, care, înciuda seriozitãþii sau, poate, tocmai datoritã ei, rãspândeºte unaer tineresc. Da! Anii au trecut, fruntea puternicã a Pãrintelui s-aîmpodobit cu plete albe, dar înfãþiºarea sa fizicã ºi, mai ales, ceainterioarã, prezintã încã un om tânãr. Tinereþea PãrinteluiNicodim manifestatã în profida celor 72 de ani ai Prea CuvioºieiSale se aratã în entuziasmul, dorinþa de a fi mereu informat,spiritul de bravurã ºi curaj, puterea de a trece peste obstacole,optimismul, capacitatea organizatoricã etc., ce-i definesc viaþa.

Entuziasmul este izvorul din care Pãrintele Nicodim îºiastâmpãrã setea în tendinþa sa de a se angaja continuu în noilucrãri misionare, în Mânãstirea cu care s-a identificat timp de

peste o jumãtate de veac. Dacã o micã oportunitate umanã saumaterialã apare în viaþa mânãstirii, Pãrintele Nicodim o percepeca pe voia lui Dumnezeu care se cere împlinitã într-o nouãconstrucþie sau în formarea unui om. Cu credinþã în puterea Celuice toate le împlineºte ºi cu entuziasm, ceea ce omeneºte pare greude realizat, se înfãptuieºte rapid, eficient ºi cu conþinut de duratã.

Statornic vieþuitor între zidurile aceleiaºi mânãstiri timp depatru decenii, Pãrintele Nicodim trãieºte conectat la ceea ce seîntâmplã esenþial în viaþa Bisericii, a Þãrii ºi a lumii. Dorinþa dea cunoaºte sensul Bisericii ºi al societãþii prin lecturã, dar maiales prin contactul direct cu realitãþile eccleziastice ºi sociale, îlprezintã pe stareþul Mânãstirii Crasna ca pe o persoanã bineinformatã. Pãrintele Nicodim înþelege o cãlãtorie ca pe o sursãbogatã în informaþie care-i întregeºte experienþa. O conversaþiecu o persoanã experimentatã într-un domeniu de activitate estetransformatã într-o nouã ºansã de a pãtrunde repede ºi consis-tent în tainele unui nou aspect al vieþuirii umane. Atât cãlãtoria,cât ºi conversaþia sunt transformate de Pãrintele Nicodim înveritabile universitãþi devenite inepuizabile surse de cunoaºtere.

Viaþa Pãrintelui Nicodim pânã la vârsta celor 72 de ani n-afost deloc uºoarã. Atât în vremea premergãtoare sosirii sale laSchitul Crasna, cât ºi dupã aceea, clipele de cumpãnã n-au lipsit.Acestea au fost abordate totdeauna cu mult curaj. Cuvinte defelul: „nu mai pot”, „nu mai este nici o ieºire”, „este imposibil derezolvat” nu fac parte din vocabularul Pãrintelui Nicodim. Nucred ca vreodatã disperarea sã-l fi cuprins în tragismul ei.Izvorul acestui curaj îl dobândeºte Pãrintele Nicodim înîncrederea sa fireascã în puterea lui Dumnezeu, prin care ºiimposibilul devine realitate, dar ºi în obârºia sa de om de lamunte, obiºnuit cu greutãþile vieþii.

Curajul altoit pe credinþã ºi pe statura unui om crescuttrupeºte ºi duhovniceºte în circumstanþe care te obligã la luptã i-a oferit Pãrintelui Nicodim puterea de a trece peste obstacolelediverse, subtile ºi numeroase care i s-au ivit de-a lungul vieþii.Cu inteligenþã ºi stãruinþã, cu isteþime ºi determinare, obstaco-lele au fost depãºite, ocolite sau ignorate. Bãrbatul adevãrat,spunea Patriarhul Iustin, nu stã niciodatã în faþa unei bariere,aºezatã în drumul sãu de viaþã sau duºmani, el trece pe


deasupra sau pe dedesubt. Pãrintele Nicodim a depãºit printr-oisteþime aparte obstacolele ivite în viaþã. Acestea l-au întristatadesea, l-au mâhnit uneori, dar niciodatã nu l-au învins.

Optimismul este, poate, veºmântul cu care PãrinteleNicodim este îmbrãcat tot timpul. Seninãtatea chipului, vorba cuduh, umorul delicat sunt ipostaze în care Pãrintele Nicodim semanifestã din zori ºi pânã-n noapte. Lumea de azi este plinã deoameni încruntaþi la frunte, acri la suflet, veninoºi la vorbã ºi rãi lainimã. Contrar acestora, Pãrintele Nicodim se manifestã cu blân-deþe, cuvânt îmbãrbãtãtor ºi iertãtor, privire încurajatoare, inimãbunã. Aici este ºi secretul pentru care la Crasna vin atâþia oameni.Dincolo de frumuseþea Mânãstirii ºi a peisajului, te întâmpinãPãrintele Nicodim cu seninãtate, dezinvolturã ºi generozitate.

Mânãstirea Crasna este un loc primitor prin excelenþã. Aicigrija pentru frumuseþea slujbelor este prioritate. Spaþiile pentrucazare ºi masã sunt curate ºi generoase. Gospodãria este gânditãpentru a fi cât mai eficientã. La rãdãcina acestei ambianþeduhovniceºti ºi materiale se aflã spiritul organizatoric ce-l defineºtepe Pãrintele Nicodim. Cu minte clarã ºi voinþã puternicã, mecanis-mele vieþii liturgice ºi gospodãreºti sunt gândite ºi puse în miºcare.Se creeazã astfel un spaþiu în care atât monahul mânãstirii, cât ºipelerinul cãutãtor pentru câteva zile al unui rãgaz de liniºteconvieþuiesc spre mântuirea proprie ºi slava lui Dumnezeu.

Cunoscându-l pe Pãrintele Nicodim de aproximativ 40 deani ºi constatând cã în aceastã perioadã nu s-a schimbat aproapedeloc în felul sãu de a fi, am primit cu mirare vestea cã PreaCuvioºia Sa împlineºte anul acesta 72 de ani ºi 40 de ani devieþuire între zidurile Mânãstirii Crasna. Este semn cã mânaocrotitoare a lui Dumnezeu este continuu de veghe. Aceasta-mieste ºi rugãciunea la ceas aniversar. Dumnezeu sã-l ocroteascãpe Pãrintele Nicodim în harul milei Sale pentru ca sã-ºiîmplineascã în continuare misiunea în Sfânta Mânãstire Crasnade care este fiinþial legat ºi care constituie ºi pentru semnatarulacestor rânduri începutul de viaþã monahalã.

† T E O F A NArhiepiscopul Craiovei ºi

Mitropolitul Olteniei


Interviu realizat cu Înalt Prea Sfinþitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului în 2006

În ce an ºi în ce circumstanþe l-aþi cunoscut pe Pãrintele Nicodim?

L-am cunoscut pe Pãrintele Nicodim în anul 1977, laMânãstirea Antim întâlnindu-mã acolo cu vrednicul de amintirePãrinte Sofian ºi cu alþi pãrinþi care erau atunci la MânãstireaAntim. Am fost chemat la Mânãstirea Crasna ºi vara anului 1977am petrecut-o la Mânãstirea Crasna, unde am primit haina defrate de mânãstire cu binecuvântare ºi cu rugaciune. În acesttimp am studiat, am þinut predici ºi de asemenea am fãcutmuzicã cu fraþii care se aflau atunci la Mânãstirea Crasna ºi sepregãteau pentru seminar.

Pãrintele Nicodim m-a marcat prin modul de a secomporta, pricepându-se în toate cele ale gospodãriei, avea ocuprindere deosebitã. Credincioºii veneau ºi îi întâmpina pe toþicu aceeaºi bucurie, cu aceeaºi dragoste ºi nimeni nu pleca de laMânãstirea Crasna fãrã sã stea la masã, fãrã sã aibã parte de orugãciune. Astfel dar m-am ataºat de aceastã Mânãstire la caremergeam în fiecare an ºi ceea ce m-a apropiat foarte tare demânãstire a fost modul în care se sãrbãtorea Praznicul AdormiriiMaicii Domnului, ca ºi Praznicul Acoperãmântului MaiciiDomnului de la 1 octombrie.

La Adormirea Maicii Domnului venea popor mult dintoate satele ºi toþi erau atenþionaþi, iar Pãrintele Nicodim avea unspirit de ordine ºi organiza totul cu pãrinþii ºi fraþii de mânãstireca într-o familie. Iar plecând de la aceastã micã familie amânãstirii, toþi credincioºii care veneau, indiferent de cât demulþi erau, se integrau tot ca într-o familie, o familie mare aacestei mânãstiri. Plecau toþi cu lacrimi ºi cu pãreri de rãu de lamânãstire, ca de la casa lor. Aºa m-am hotãrât ca atunci când amsã primesc schima monahalã, sã o primesc la Mânãstirea Crasna.ªi pentru cã l-am întâlnit pe Pãrintele Nicodim la MânãstireaAntim, alãturi de Pãrintele Sofian ºi de Pãrintele Grigorie Bãbuºde la Biblioteca Sfântului Sinod. Cu aceºti Pãrinþi am merspentru a lua binecuvântare de la Pãrintele Nicodim pentruintrarea mea in monahism în anul 1990.

Ca ºi monah al Mânãstirii Crasna, ce ne puteþi spunedespre aceastã Mânãstire ºi despre activitateaPãrintelelui Nicodim la Crasna?

Aceastã mânãstire am vazut-o foarte bine organizatã,pentru cã toate erau orânduite. La bisericã slujbele se fãceaudupa toatã regula, toatã pravilam. Se facea Liturghie în fiecarezi, ºi de asemenea era rânduialã ºi la chilii, era o liniºte deplinã,la masã era de asemenea o atmosferã duhovniceascã dar ºidestinsã. Pãrintele vorbea cu ucenicii ca ºi cu proprii copii ºi sesimþeam cu toþii ca în familie. Pe de altã parte lângã mânãstire seaflã o gospodãrie foarte bine organizatã. La aceasta a contribuitfoarte mult Pãrintele Nicodim.

Însã Sfinþia Sa nu stãtea prea mult în Mânãstire, pentru cãalerga prin toate satele, prin pãrþile Transilvaniei, acolo unde eracãutat de credincioºii care veneau la Mânãstire ºi îl solicitau sã lesãvârºeascã Taina Sfântului Maslu, îl solicitau la rugãciuni ºi lasfeºtanii în case, îi cereau ajutorul ºi sfatul, ºi Pãrintele în cursulsãptãmânii era plecat peste tot. Dar venea cu de toate de acolode unde mergea. Mulþi din aceºti oameni veneau apoi la Crasnasã aducã ofrandã la sfânta mânãstire, datoritã faptului cã sefoloseau de sfatul ºi rugãciunile Pãrintelui Nicodim. Am vãzut


cã aici, ca ºi în alte mânãstiri cu veche tradiþie ºi cu grija MaiciiDomnului, se poate gãsi atât bogãþie duhovniceascã cât ºi bunãchivernisire materialã: nu numai monahii aveau cele detrebuinþã la masa de obºte, ci în obºtea Mânãstirii se includeautoþi pelerinii care veneau.

Nimeni un avea voie sã plece de la mânãstire fãrã sã treacãpe la masã. De aceea Pãrintele Nicodim a rânduit ca agapelemânãstirii sã se adapteaze dupã nevoile credincioºilor, astfelîncât de la o trapezã de o sutã de persoane a trebuit fãcutã unade trei sute, apoi una de cinci sute ºi apoi alta ºi mai mare.

Era aceastã dragoste a Pãrintelui Nicodim, cu multãevlavie la Maica Domnului, ºi îmi aduc aminte cât de frumosvorbea la sãrbãtorile acestea mari ºi cât de însufleþit era cândvorbea. Pãrintele a fost ºi va rãmâne un autodidact, dar unautodidact atât de rafinat, cã avea gusturi în toate: avea o slujirefrumoasã, o vorbire aleasã dar în acelaºi timp ºi o grijã faþã de totceea ce era în mânãstire ºi în jurul mânãstirii, o grijã faþã de toþicare veneau la mânãstire, încât l-am simþit ca pe un adevãratpãrinte ºi un bun chivernisitor.

Vreau sã spun cã am gãsit în anul 1977 la Crasna treicãsuþe. Apoi a început sã creascã mult aceastã mânãstire, tocmaidatoritã alergãrilor Pãrintelui Nicodim, diplomaþiei sale,dragostei sale faþã de pelerini. Între pelerini erau ºi oameni deseamã care veneau acolo, oameni de afaceri, artiºti, oameni carevroiau sã-ºi aducã jertfa lor înaintea lui Dumnezeu ºi au gãsit caloc foarte potrivit aceastã cetate a Maicii Domnului care esteMânãstirea Crasna din judeþul Prahova.

În toþi aceºti ani de când îl cunoaºteþi pe Pãrintele Nicodim, ce anume aþi apreciat la Sfinþia Sa?

Am apreciat la Pãrintele Nicodim exprimarea directã cãtrefraþi, deschiderea cãtre orice dialog, bucuria de a primi oaspeþii,bucurie pe care o exprima ºi în zâmbet ºi în vorbele frumoase ºiîn generozitatea cu care îi ospãta pe cei care veneau sã îl caute,dar mai ales înþelepciunea cu care dãdea fiecãruia sfatul cel maipotrivit. De aceea am cunoscut ºi tineri ºi vârstnici ºi oameni cu


suferinþe care au venit la Pãrintele Nicodim ºi cu toþii ºi-au gãsitla el ceea ce cãutau de fapt.

Se fãcea ecoul dorinþelor, nãzuinþelor ºi suferinþeloroamenilor care veneau la Mânãstirea Crasna ºi cãuta sã-i adunepe toþi sub aceastã mãrinimie a dragostei sale pentru cã nu puteasã dezvolte atât de mult Mânãstirea Crasna, fãrã o dragoste deDumnezeu ºi o dragoste faþã de oameni.

Ceea ce am apreciat foarte mult de asemenea la Sfinþia Saeste cã deºi nu a fãcut studii înalte a apreciat foarte mult studiul.Este dotat cu o minte agerã, cu un simþ al frumosului, cu un simþal discernãmântului, cu un simþ de a percepe caracterele ºi toatecalitãþile oamenilor. Rar am gãsit un om care a cãutat sã formezeoameni aºa cum a fãcut Pãrintele Nicodim. A adus mereu profe-sori pentru ucenicii sãi, i-a trimis la studii ºi i-a susþinut. Veneaucopii simpli, iar el cãuta sã-i facã sã creascã din toate punctele devedere. Le dãdea ºi o educaþie frumoasã, dar cãuta sã le dea ºi oinstrucþie didacticã. De aceea sunt mulþi ucenici ai PãrinteluiNicodim bine pregãtiþi ºi iatã suntem din Mânãstirea Crasnaºase arhierei: o dovadã cã Pãrintele Nicodim a ºtiut sã-ºi apropieoamenii ºi de aceea nu exagerez când subliniez aceste calitãþi.

Trebuie sã spun cã felul de a se comporta în general, modulde a preþui ºtiinþa, înþelepciunea, credinþa ºi de a preþui oameniiîn general, m-a atras ºi pe mine la Pãrintele Nicodim.

Fiind un moment de bucurie atât pentru PãrinteleNicodim cât ºi pentru fiecare vieþuitor al Crasnei. Ce doriþi sã transmiteþi Pãrintelui Nicodim, acum, laîmplinirea a 40 de ani de la venirea dânsului la Crasna?

Aceºti 40 de ani de ani pe care îi împlineºte PãrinteleNicodim în Mânãstirea Crasna sunt niºte ani de rodire duhovni-ceascã, dar ºi de rodire administrativã pentru MânãstireaCrasna, cu aportul substanþial al Pãrintelui Nicodim. Cuadevãrat Mânãstirea Crasna este o fiicã bunã a PãrinteluiNicodim ºi îl reprezintã, încât nu putem sã-l despãrþim pePãrintele Nicodim de Mânãstirea Crasna. Este cu adevãratpersonalitatea care se identificã cu aceastã operã de recons-


trucþie a Mânãstirii Crasna, atât prin ceea ce a construit cât ºiprin cei pe care i-a format.

Mânãstirea Crasna este vie, este frumoasã, este apreciatã ºicãutatã de pelerini, dar oricine vine trebuie sã vadã cã MânãstireaCrasna are un suflet mai presus de alte suflete. SufletulMânãstirii Crasna este Maica Domnului, dar robul MaiciiDomnului care s-a rugat pentru Mânãstirea Crasna, care s-aostenit cel mai mult pentru Mânãstirea Crasna ºi ºi-a dorit caaceasta sã fie o lavrã a Munteniei ºi a României ºi a monahismuluiromânesc ºi universal, este Pãrintele Nicodim.

Îi doresc aceeaºi vigoare, aceeaºi tinereþe duhovniceascã,aceeaºi bãrbãþie, aceeaºi dragoste de oameni, aceeaºi credincioºie,aceeaºi veselie pe buzele sale, în ochii sãi, în comportamentul sãuînaintea pelerinilor ºi doresc ca Pãrintele Nicodim sã rãmânã înMânãstirea Crasna încã mulþi ani.

Nu ºtiu câþi pãrinþi s-au identificat atât de mult cumânãstirea pe care au luat-o ºi au construit-o aºa cum a fãcutPãrintele Nicodim. Pãrintele Nicodim a fost un visãtor, a visat caMânãstirea Crasna sã fie una puternicã, o Mânãstire plinã decredincioºi, plinã de monahi, plinã de cântãreþi, sã se facã slujbealese... etc. Era o obºte micã atunci când am mers eu laMânãstirea Crasna în anul 1977, dar ascultam visurile sale, niºtevisuri atât de frumoase închinate Maicii Domnului, nu persoaneisale, iar aceste visuri iatã, s-au împlinit. De aceea PãrinteleNicodim are rugãtori pentru cã are ucenici în toatã starea, areucenici între ierarhi, între preoþi, între monahi, pe toþi cei care aupoposit pe acolo ºi au sorbit apã vie din Mânãstirea Crasna.

Îi doresc sãnãtate deplinã, înþelepciune - ce vine legatã dedarul înþelepciunii de la Dumnezeu - bucurie sufleteascã, pace ºisã rodeascã mai departe Mânãstirea Crasna. De asemenea îi maidoresc Pãrintelui Nicodim sã nu-ºi numere anii, ci Dumnezeusã-l þinã în Mânãstirea Crasna încã mulþi ani cu aceeaºiprospeþime, cu aceeaºi mulþumire ºi cu aceeaºi credincioºie faþãde Dumnezeu, faþã de Mânãstire ºi faþã de toþi vieþuitorii ºicredincioºii.


O minunatã lucrare a lui Dumnezeu

Iunie 1975

La Seminarul Teologic din Bucureºti, febra examenelor desfârºit de an ºcolar cuprinsese întreaga ºcoalã. Cei mai mulþidintre elevi repetau materia pentru a o stãpâni cât mai bine, sprea obþine o notã care sã le asigure bursa în anul ºcolar urmãtor.Acelaºi lucru îl fãceam ºi eu când am fost anunþat de unul dintrecolegi cã sunt chemat de Pãrintele Spiritual. Am plecat grãbit ºicu inima strânsã cãtre locul indicat, aleea de la poartã, încercândsã-mi imaginez motivul pentru care sunt chemat, fãrã sã reuºescsã-mi conturez unul care sã mã mulþumeascã.

Pe alee, Pãrintele Spiritual stãtea de vorbã cu un Pãrinte înfloarea vârstei, cu o þinutã zveltã ºi cu faþa numai zâmbet. Ajunsîn apropiere, am fost prezentat acestui Pãrinte ca fiind cel desprecare i se vorbise mai înainte, iar mie mi-a fost prezentat acesta:Pãrintele Nicodim de la Crasna. Dupã alte câteva cuvinte princare-ºi exprima convingerea cã a reuºit sã facã cea mai bunãalegere ºi recomandare, Pãrintele Spiritual s-a retras, iar eu amrãmas sã stau de vorbã cu Pãrintele Nicodim.

Dânsul solicitase Pãrintelui Spiritual, pe care-l cunoºtea,sã-i recomande un elev care ar putea sã-ºi petreacã vacanþa devarã la Schitul Crasna – Prahova, ajutând la Sfintele slujbe ºi laascultãrile din aceastã perioadã a anului. Iar Pãrintele Spiritualse oprise asupra mea.

În scurta discuþie pe care am purtat-o, mi-am arãtat teamade a nu fi la înãlþimea cuvenitã, de a nu putea îndeplini toateascultãrile în chip mulþumitor. Pãrintele Nicodim însã, m-aasigurat cã nu vor fi probleme, cã voi putea sã îndeplinesc toateobligaþiile ce-mi vor fi încredinþate ºi, prin felul de a vorbi, prinzâmbetul care-i lumina chipul în permanenþã ºi prin apropiereasufleteascã arãtatã, m-a cucerit ºi mi-a dat curaj. Am stabilit ziuacând aveam sã merg la Crasna.

Dupã o cãlãtorie fãrã peripeþii pânã la halta Izvoarele, aurmat o alta cu multe peripeþii ºi care a fãcut ca, la zãrireaSchitului în poieniþa unde era aºezat, sã-mi tresalte sufletul. Erao adiere duhovniceascã necunoscutã mie pânã atunci ºi careavea sã rãmânã în inima mea pentru totdeauna.

Timpul petrecut în Schitul Crasna, în acea varã de neuitat,tihna ºi frumuseþea înãlþãtoare a Sfintelor slujbe, pãrinþii ºi fraþii,puþini la numãr, dar harnici ca albinele ºi blânzi ca mieluºeii,atmosfera de familie în care toþi munceau ºi toþi se bucurau, lipsaoricãror certuri ºi pacea care cuprindea întreaga aºezare, ºirulcredincioºilor, mult mai puþini la numãr decât astãzi, carecoborau colinele ºi ieºeau din zãvoaie asemenea unor furniciharnice ºi se îndreptau spre schit în duminici ºi sãrbãtori, ºi care,apoi, uºuraþi de povara darurilor aduse Maicii Domnului, dar ºide cea a pãcatelor, în Sfânta Spovedanie, asemenea unor fluturizglobii, se întorceau la casele lor. Evlavia cãtre Maica Domnuluivãzutã în acatistele ºi paraclisele sãvârºite cu multã evlavie ºicredinþã, icoanele neasemuit de frumoase care împodobeausfântul locaº, dar ºi mulþimea florilor care te fãceau sã crezi cãeºti în rai, ºi-au pus pecetea atât de puternic asupra mea încât,când a venit ziua reîntoarcerii la ºcoalã, plângeam ca un copil ºinu voiam sã mai plec. Pãrintele Nicodim însã, care era sufletul ºiîngerul pãzitor al acestui aºezãmânt monahal ºi al atmosfereideosebite ce stãpânea aici, m-a îmbãrbãtat ºi mi-a fãgãduit cã înfiecare vacanþã voi fi binevenit ºi cã am un loc rezervat la Crasnacare îmi va fi pãstrat ºi nu va fi ocupat de nimeni altcineva.

Aºa am cunoscut Crasna cea frumoasã, aºa am cunoscut pePãrintele Nicodim care mi-a cãlãuzit paºii în slujirea BisericiiMântuitorului nostru Iisus Hristos ºi aºa am pãºit pe drumulfãrã întoarcere al vieþii monahale. Cred din toatã inima cã numai


lucrarea lui Dumnezeu ºi ocrotirea Maicii Domnului a fost întoate ºi lui Dumnezeu ºi Mãicuþei Sfinte le voi mulþumi fãrãcontenire cã existã Mãnãstirea Crasna, cã existã PãrinteleNicodim Dimulescu ºi, mai ales, cã a orânduit sã întâlnesc încãrarea vieþii mele pe acest Pãrinte deosebit prin care paºii meisã se îndrepte cãtre aceste locuri minunate.

Mânãstirea Crasna este uºa ce mi s-a deschis ºi prin caream intrat în livada Bisericii Mântuitorului, iar Pãrintele Nicodimeste cãlãuza ce m-a îndrumat pe cãrãrile vieþii ºi slujirii luiDumnezeu, cãrãri care, nu de puþine ori, au fost pline deprimejdii de care m-a ferit ºi din care m-a izbãvit prin înþeleapta-i sfãtuire. Le port veºnicã recunoºtinþã ºi cer totdeauna, înrugãciune, ocrotirea Marelui Dumnezeu ºi a Mãicuþei Domnuluiasupra lor, întru lungime de zile.

† G A L A C T I O NEpiscopul Alexandriei ºi Teleormanului

Mânãstirea Crasna – Prahova la Praznicul Sfântului Acoperãmânt

al Maicii Domnului – 2006


Însemnãri despre un slujitor ºi Pãrinte al Bisericii

Titlul de mai sus încearcã sã arate cititorului cine ºi ceimportanþã a adus Bisericii Ortodoxe Române Pãrintele Nicodimde la Crasna, cum este bine cunoscut Sfinþia Sa în rândulcredincioºilor.

Cu multã bucurie încerc sã aºtern gândurile mele faþã dePãrintele Nicodim ºi activitatea sfinþiei sale în aceastã deDumnezeu pãzitã Mânãstire Crasna. Ca unul care mi-amînceput viaþa monahalã în acest sfânt locaº, pot sã confirm multelucruri vãzute de cãtre mine la Crasna acestea implicându-l pePãrintele Nicodim de fiecare datã.

Iatã-mã ajuns la Schitul Crasna în vara anului 1990.Aceastã varã de renaºtere interioarã a rãmas adânc pecetluitã îninima mea. Cele ce au urmat mai apoi cu mine, în viaþamonasticã, atât cãlugãria cât ºi hirotonia, aveau sã lege fiecarecapitol de clipa îmbucurãtoare a intrãrii mele în Schitul Crasna.

Acum când trebuie sã vorbesc atât despre PãrinteleNicodim cât ºi despre realizãrile pe care Domnul le-a lucrat prinSfinþia Sa în Mânãstirea Crasna, nu pot afirma faptul cã nu suntcuprins de emoþie interioarã.

Ca sã încep sã vorbesc despre Pãrintele Nicodim, trebuie sãadresez întâi de toate un cuvânt de mulþumire, prin care sã

evidenþiez dragostea cu care am fost primit, dragoste care m-aînsoþit ºi dupã momentul plecãrii de la Crasna în anul 1996 castareþ la Schitul Darvari.

Aceastã dragoste este aceea care mã determinã sã scriuaceste cuvinte prin rândurile de faþã.

Încercând sã mã reîntorc în timp, la clipa intrãrii mele peporþile largi ale acestui schit, vãd pe Pãrintele Nicodim ca peunul care „cu timp ºi fãrã timp”, dupã îndemnul SfântuluiApostol Pavel, lucra la renaºterea monahismului post-decembrist ºi clãdirea noului schit, prin primirea de noivieþuitori în rândul cãrora mã numãram ºi eu.

Pãrintele Nicodim este cel care a realizat ºi împlinit celepropuse de cãtre Sfinþia Sa. Pentru orice vizitator care pãtrundeîn aceastã oazã monasticã, caracterizatã prin liniºtea ei, nu estegreu sã vadã realizãrile Pãrintelui, care pânã mai ieri erau doarniºte dorinþe interioare.

Au trecut 40 de ani de la stabilirea Pãrintelui Nicodimacolo. Dacã ajungem sã vorbim despre stabilirea dânsului,trebuie sã vorbim ºi despre stabilirea noastrã, prin închinoviereanoastrã, a fiecãruia, ieºit din obºtea acestui Pãrinte.

Pe lângã multe alte aspecte vrednice de evidenþiat laPãrintele Nicodim, expuse mai pe larg de cãtre cei care au scrisîn acest volum omagial, eu personal mã opresc la strãdaniaPãrintelui de a forma personalul monahal, mai ales astãzi, cândBisericii i se cere acest lucru.

Ca o micã concluzie la cele zise mai sus, doresc sã mulþu-mesc Pãrintelui Nicodim ºi Mânãstirii Crasna pentru frumoaseleclipe familiale la care m-am fãcut pãrtaº în timpul anilor mei deformare cãlugãreascã în cadrul acestei chinovii spirituale.

Ne rugãm ca Bunul Dumnezeu sã vã binecuvintezestrãdaniile ºi eforturile personale care au dus la întãrireacredinþei ºi înmulþirea dragostei între oameni prin intermediulMânãstirii Crasna.

† A M B R O Z I EEpiscopul Giurgiului


Pãrintele nostu stareþ Nicodim Dimulescu

La data de 1 aprilie 2006, Pãrintele Arhim. NicodimDimulescu împlineºte 40 de ani de continuã ostenealã în ogorulDomnului. Pe lângã popasul aniversar este ºi unul duhovnicesc,deosebit fiind acesta pentru Mânãstirea Crasna! Când avemocazia sã vorbim de o anumitã persoanã dragã sufletului nostru,ne grãbim sã schiþãm anumite idei ce þin, sau ce ne leagã pe noide persoana respectivã. Astãzi însã, prin alcãtuirea acestorscurte rânduri dorim sã arãtãm ºi în scris dragostea noastrãfilialã ce este meritatã deplin de Pãrintele Nicodim.

Fiecare dintre vieþuitorii Mânãstirii Crasna, închinoviaþi înaceastã binecuvântatã obºte îºi aduc bine aminte cum au bãtut lauºa Pãrintelui, cerând încuviinþarea sfântã de a rãmâne îninteriorul ei pentru totdeauna. Iatã astfel, cã toþi cei rãmaºi acumîn obºtea Mânãstirii Crasna dorim sã-l bucurãm pe Pãrinteleprin aceste scurte ºi smerite rînduri. Însã, pentru a trãi bucuriazilnicã lângã acest avvã al secolului nostru, trebuie sã reintrãmîn ºirul amintirilor ce leagã sufletele noastre de chipul PãrinteluiNicodim. Þinând cont cã marea majoritate dintre noi am venit laaceastã Mânãstire la o vârstã fragedã, nu putem omite faptul cãcel care a rãspuns dorinþei noastre interioare de a urma o ºcoalãa fost tot Pãrintele Nicodim, care cu stilul dânsului de pateric,arãta fiecãruia dintre noi cã prin urmarea unei ºcoli teologicemai mult se pecetluia în noi ideea cã Biserica lui Hristos trebuiasã rãspundã nevoilor ºi cerinþelor zilnice.

Am legat trimiterea la ºcoalã ºi formarea teologicã apãrinþilor tot de persoana Pãrintelui Nicodim, fiindcã dânsulprin harismele primite de la Domnul, vedea misiunea la careerau chemaþi cei din obºtea Crasnei. Misiunea fiecãrui cãlugãrera lucrul dorit ºi accentuat de fiecare datã în ºedinþeleduhovniceºti de la sfârºit de sãptãmânã. Era ceea ce noi trebuiasã înþelegem: cã, odatã ieºiþi din lume, trebuia sã venim înajutorul ei prin misiunea noastrã în aceastã comunitate care estemânãstirea. În gândirea Pãrintelui Nicodim, obºtea înseamnãfamilie, deci fiecare trebuie sã se sacrifice pentru cel de lângã el,astfel înþelegându-se ideea cã obºtea trebuie sã devinã familiafiecãrui monah. Dacã aceastã obºte trebuie sã ajungã sã trãiascãideea de familie, ea are nevoie de un povãþuitor sau de unpãrinte duhovnicesc. Smerenia Pãrintelui, care a fost vizibilãfiecãruia dintre noi, a fãcut ca Domnul sã rânduiascã ca pringrija Prea Fericitului Pãrinte Patriarh Teoctist, bastonul stãreþesccel din totdeauna refuzat de Pãrintele Nicodim, a ajuns sã fiepurtat cu smerenie începând din vara anului 1999. SmereniaPãrintelui Nicodim nu este ceva dobândit în fugã, este luptadânsului încã de la frageda vârstã de 13 ani ºi jumãtate, esteurcarea pe scara desãvârºirii, lucru cerut fiecãrui monah încã dinmomentul intrãrii lui în mânãstire. Aceastã experienþã de maibine de jumãtate de secol, aratã starea la care suntem chemaþifiecare dintre noi. Pentru Pãrintele Nicodim, în centrul vieþiicãlugãreºti trebuie pecetluitã smerenia, Sfinþia Sa întelegândprin aceasta, ruperea de omul cel vechi ºi unirea cu omul celnou, tainã ce se pecetluieºte în clipa depunerii voturilormonahale.

Pãrintele Nicodim meritã cu adevãrat sã fie asemãnat cuSfântul Paisie, cel care prin a lui activitate duhovniceascã aformat oameni de care Biserica avea nevoie în acele momente delipsã. Iatã cã cel asemãnat cu Paisie, a rãspuns nevoilor Bisericiiprin formarea duhovniceascã a unui numãr nu deloc mic deierarhi, stareþi ºi pãrinþi slujitori în parohii, arãtandu-ni-se astfelimportanþa Pãrintelui Nicodim în formarea clerului superior.

Acestea sunt doar câteva spicuiri din vasta activitateduhovniceascã a Pãrintelui Nicodim, activitate ce am simþit cãtrebuie s-o împãrtãºim ºi celor ce nu au conoscut-o îndeaproape.


În încheiere, dorim ca cele prezentate de noi în acest cuvântsmerit, cu aceastã ocazie la care Domnul ne-a fãcut pãrtaºi, sãaducã în sufletul Pãrintelui Nicodim bucuria interioarã pe carenoi am gândit-o în momentul alcãtuirii acestor rânduri.

Rugãm aºadar pe Bunul Dumnezeu sã vã încununeze cusãnãtate deplinã, multã putere de muncã ºi îndelungare de zile,ca astfel sã puteþi realiza cele propuse în ºi cu MânãstireaCrasna.

Obºtea Mânãstirii Crasna


Gânduri despre Pãrintele Nicodim!

Aºezãmintele omeneºti ce se aflã în vecinãtatea uneiMânãstiri sunt binecuvântate de Dumnezeu, având privilegiulde a cunoaºte trãirea în Hristos mai profund, trãire care îi face peoameni mai evlavioºi, mai buni, mai însetaþi de a cunoaºte vieþilesfinþilor ºi de a citi cãrþi de zidire sufleteascã.

Exemplul vieþii monahale, implicit, îi îndeamnã pecredincioºi sã fie ºi ei mai apropiaþi de Dumnezeu. Într-o astfelde loialitate m-am nãscut la vreo cinsprezece kilometri deSchitul Crasna, cum i se spunea atunci, distanþã pe care o fãceampe jos, fãrã a simþi oboseala, pentru cã mergeam la SfântaMânãstire ca la o oazã de luminã sfântã, ca la un izvor de apãvie, despre care îi spune Mântuitorul femeii Samarinence, lafântâna Patriarhului Iacov, apã care þinea de sete duhovniceascãmult timp. Aveam o bucurie inexplicabilã ºi o nerãbdare de aajunge mai repede.

Prima datã când am fost la Crasna a fost în anul 1974, deFlorii, când am participat la prima cãlugãrie a unui pãrinte cunumele Isidor. Pe atunci în Schitul Crasna era o atmosferãpatriarhalã, ca în Sfântul Munte Athos. Slujbele se fãceau cudragoste ºi atenþie, la lumina candelei ºi a lumânãrii, iar în obºteera o adevãratã comuniune ºi armonie.

Deschiderea Schitului, dupã un timp de pribegie ºipustnicie a Pãrintelui Pantelimon Angelescu, a fost fãcutã de

Pãrintele Nicodim Dimulescu împreunã cu Parintele GhedeonBunescu care a devenit stareþ, ctitorii cei din urmã ai MânãstiriiCrasna, mai târziu adãugându-se ºi Pãrintele Galaction ce va fistareþ dupã Pãrintele Ghedeon.

L-am cunoscut pe Pãrintele Nicodim ca pe un om energic,bun organizator al Mânãstirii, având un duh de blândeþe ºiprietenie pentru tot creºtinul care cãlca pragul Sfintei Mânãstiri.Se ocupa îndeaproape de fiecare suflet care venea la dânsul, îlasculta cu rãbdare, uneori nemaiavând timp pentru problemelepersonale, timpul tot ocupându-ºi-l cu credincioºii. Renunþachiar la chilia proprie, dormind pe unde putea ºi lãsând pecredincioºii obosiþi ºi trudiþi de drum sã se odihneascã, chiardacã dânsul era mai obosit decât ei.

Þin minte primul pomelnic pe care mi l-a scris personal.Ospitalitatea, bucuria cu care primea pe toþi cei care veneau aici,ne fãceau sã mergem ºi mai des, cu un dor dupã Dumnezeu,fiindcã aici ne aºtepta cineva drag, ºi, dupã ce ne umpleamsufletele de bucurie ºi pace duhovniceascã, atunci când plecam,plângeam pânã la gârlã pe drum ca ºi când ne despãrþeam decineva drag.

O calitate a Pãrintelui Nicodim este aceea de a ajutaduhovniceºte, însã trebuie spus cã multor tineri ce urmaucursurile de teologie le-a acordat ºi ajutor material. ªi mie mi-arãmas în minte un cuvânt al Pãrintelui Nicodim în legãtura cuaceasta: „Vã ajut ºi eu pe voi, ca ºi voi sã ajutaþi pe alþii!”. Pãrinteleavea ºi diplomaþie duhovniceascã: pentru a nu ne simþi înjosiþi,ne punea la muncã ºi ne ajuta, plãtindu-ne munca pe care odepuneam ºi peste mãsura acesteia.

Þin minte cã ne chema la hramuri ºi sãrbãtori, laSãrbãtoarea Adormirii Maicii Domnului, nu este de uitat; trãiamclipe de adevãratã înãlþare duhovniceascã. Era biserica plinã decredincioºi, o mare de capete ce se miºcau cântând cu toþiiProhodul Maicii Domnului, era o pregustare din trãireaîmpãrãþiei cerurilor.

În timpul Prohodului, Pãrintele Nicodim împãrþea celedouãsprezece lumini aprinse de pe Sfântul Epitaf unor fostemãicuþe care fuseserã date afarã din Mânãstire, prin aceastarecunoscânduli-se tãria de a fi mãicuþe ºi în lume în timpul


regimului comunist. Prin muncã, participam ºi la ºantieruldeschis în fiecare an în Crasna, pentru cã Pãrintele construia înfiecare an câte ceva. Pe lângã clãdiri, zidea ºi sufleteºte pe ceicare îi ascultau sfatul.

L-am vãzut pe Pãrintele Nicodim pregãtind hrana pentruobºtea Mânãstirii ºi pentru muncitorii ce erau acolo. Parcã îmiapare ºi acum în faþã cu o dulamã de culoare deschisã,încingându-ºi mijlocul cu o curea subþire neagrã, fãcând aceastãascultare cu multã bucurie.

Pe mine m-a ajutat foarte mult împreunã cu Pãrintele Stareþde atunci ºi actualul Episcop al Alexandriei si Teleormanului,Prea Sfinþitul Galaction, cãrora le sunt recunoscãtor pentrutotdeauna. Înþelegerea ºi colaborarea dintre dânsii mi-a fostpilduitoare. Prea Sfinþitul Galaction m-a învãþat sã fac primul pastimid cãtre Seminarul Teologic, încurajându-mã, dupã ce m-aascultat la lecþiile de gramaticã. Prin dânºii am pãºit cãtrecãlugãrie ºi preoþie. Prin dânºii am învãþat smerenia, simplitatea,discreþia ºi râvna cãtre cele sfinte ºi pentru Sfânta Bisericã. Deciviaþa celor doi „pãrinþi” din Crasna mi-a fost exemplu.

Pãrintele Nicodim are ºi darul de a vorbi frumos ºiconvingãtor. Când Sfinþia Sa predica, nu puteai sã nu fi atent dela început pânã la sfârºit. Pãrintele Nicodim primea ºi o bogatãcorespondenþã la care rãspundea cu drag, dând astfe credin-cioºilor sfaturi ºi prin scrisori.

Cu spiritul sãu de bun organizator ºi de bun primitor destrãini, Pãrintele Nicodim, în anii de când este la Crasna, a reuºitîmpreunã cu Pãrintele Ghedeon ºi cu Prea Sfinþitul Galaction sãaducã Mânãstirea la o înflorire deosebitã, cu o obºte nume-reoasã, dar ºi cu pelerinaje cu mii de credincioºi.

Eu, personal, le mulþumesc celor doi pãrinþi ai mei duhov-niceºti, purtându-i permanent în rugãciune. Bunul Dumnezeu sãle dãruiascã sãnãtate, bucurie ºi pace, aceastã bucurie ºi pacerevãrsatã prin statura lor duhovniceascã în sufletele noastre, aleucenicilor, ºi în sufletele credincioºilor, care se folosesc sufleteºtede Sfintele Slujbe ºi de cuvântul ziditor auzit aici.

Arhimandritul Teofil,Stareþul Sfintei Mânãstiri Balaciu


„Omul sfinþeºte locul“

Cu 47-48 de ani în urmã l-am cunoscut pe PãrinteleNicodim Dimulescu la Mânãstirea Slãnic, Judeþul Argeº (peatunci numai schit cu 6-7 vieþuitori); am locuit amândoi înaceeaºi casã cu chiliile vecine, fiind amândoi ºi argeºeni ºi deaceeaºi vârstã, leat 1935.

Pãrintele Nicodim era deja Ieromonah de câþiva ani buni,iar eu numai Ierodiacon ºi în seminar. Ce ani frumoºi ºientuziaºti în slujba lui Dumnezeu!

Eram la modesta mãsurã duhovniceascã a tinereþii noastre,totuºi râvnitori sã facem lucru de calitate: slujbe frumoase, sãpredicãm credincioºilor, sã-i primim cu dragoste, sã-i folosimspre mântuire cu orice chip; ºi se foloseau cãci veneau mulþi, înciuda securiºtilor atei, cãrora nu le era pe plac.

Cu Pãrintele Nicodim nu puteai sta trist, cãci cu felulsimpatic ºi vesel de mucalit plãcut, pe care banuiesc cã-lmoºtenea ereditar, bãiatul ºi nepotul lui „hãsnilã” ne scotearepede din toate întristãrile.

Ne spunea cã aºa le era felul ºi tatãlui ºi bunicului Sfinþieisale; le spuneau oamenii din sat „hãsnilã”, cãci ºtiau sã facã hazde necaz, ca sã bucure ºi sã veseleascã oamenii întristaþi.

Perioada aceea minunatã de armonie frãþeascã-duhovni-ceascã n-a durat prea mult, cãci vremurile comuniste ne-audespãrþit; eu dupã terminarea seminarului, am fost transferat la

Mânãstirea Curtea de Argeº la începutul anului 1961; iar lacâþiva ani ºi Pãrintele Nicodim împreunã cu Pãrintele GhedeonBunescu au luat în primire Mânãstirea Crasna.

De la Curtea de Argeº, eu am fost arestat de securitate înaugust 1964, în grupul Pãrintelui Nicodim Mãndiþã, pentrudifuzarea cãrþilor sfinte, iar dupã eliberare, în toamna lui 1967,am fost numit în postul de diacon la Mânãstirea Cheia, de undeeram invitat de Pãrintele Nicodim împreunã cu stareþul meuPãrintele Arsenie Papacioc, la hramurile Mânãstirii Crasna.Veneam de la Mâneciu sau Izvoarele pe jos, uneori prin niºtenoroaie în care mai sã ne rãmânã încãlþãmintea; nu era drumulpeste apa Crasnei ca acum, ci numai podiºca de picior dinspreSchiuleºti. Dar era frumos ºi aºa.

La Mânãstirea Crasna, în afarã de stãreþia veche cu vreo 3-4 camere locuibile ºi o verandã cu geamlâc unde se servea masala hramuri (rãmasã pânã azi monumental), mai erau douã cãsuþevechi: una în spatele altarului Bisericii mari unde locuia fratelePavel (actualul Pãrinte Protos. Pantelimon) ºi unde acum estebiserica nouã ºi una mai sus de stãreþie, folositã ca bucãtarie. Înaceeaºi camerã a bucãtãriei se servea ºi masa, care aºa era deînaltã cã eu trebuia sã stau cu capul plecat ca sã nu dau de tavan,iar scândura de la podea era aºa de veche-putredã, „una tare unamoale ca în povestea lui Pãcalã”, de credeai cã acum te pomeneºtiîn beci; noroc cã ºi acela nu era prea adânc; ºi acolo trebuia sãintrii ºi sã stai cocoºat. Mai sus de altarul Bisericii mari, cam înspatele altarului de varã de acum, era un grajd modest ne-gospodãreºte aºezat, care nu mai existã, ca ºi cele douã cãsuþe. Înlocul lui s-a construit mai departe, peste pârâul de la troiþã, la locbine gândit, o gospodãrie modernã-bine chibzuitã pentrubovine, porcine, multe feluri de pãsãri, o adevãratã fermã, lacare a adãugat paralel peste curte, o clãdire mare cu magazii,ateliere, garaje, iar deasupra, la etaj camere de locuit cu toatecondiþiile - apã curentã cu bãi ºi tot ce trebuie.

Am amintit de aceste modeste ºi vechi locuinþe, ca sã-ºi deaseama cititorul, care n-a cunoscut acele vremuri, ce era atunci(sãrãcie ºi ruinã) ºi ce este acum dupã 40 de ani de activitate cumuncã stãruitoare a Pãrintelui Nicodim împreunã cu ucenicii ºialþi muncitori, între care a fost chiar fratele dupã trup al


Pãrintelui Nicodim, Dl. Ilie Dimulescu care mulþi ani la rând atrudit la lucrãrile construcþiilor, fiind un bun ºi multilateralmeseriaº. I-a fost Pãrintelui Nicodim de mare ajutor, de mareîncredere ºi pricepere, supraveghind lucrãrile ºi muncitorii ºilucrând cot la cot cu ei.

Îmi aduc aminte în ce condiþii grele a început PãrinteleNicodim sã construiascã la Crasna; aducea nisipul pentruconstrucþii de la zeci de kilometri depãrtare (faþã de noi laMânãstirea Zamfira, care avem balastiera cu nisipuri ºimãrgãritare doar la 1 km de drum asfaltat), pânã în dealulBãjenarilor, iar de acolo cobora cu cãrucioara trasã de mãgarulmarin sau cu colivia furnicilarului peste valea apei Crasna. Autrecut mulþi ani pânã au realizat drumul actual, de la drumulforestier al Schiuleºtilor, peste valea Crasnei, pe care acum urcãºi bascule mari cu materiale. Apoi, cu vremea, au captat sus, înpãdure, izvoare în bazine ºi din ele au adus apa curentãcristalinã de munte, cu presiune, în toatã Mânãstirea.

Dar nu numai izvoarele de sus, ci ºi apa Crasnei de jos, dinvale, au pus-o la treabã; au zãgãzuit-o cu un baraj, sã punã înmiºcare turbina unei micro centrale, realizând astfel sursa decurent electric pentru Mânãstire. Ulterior, Mânãstirea Crasna acedat apa Crasnei la cerinþa oraºului Slãnic, care au captat-opentru apa curentã a oraºului, ajutând în schimb Mânãstirea sãobþinã curent electric de la reþeaua publicã a statului.

Dar, concomitent cu preocupãrile gospodãreºti care serezolvã sau presupun partea „Martei”, sau chiar înainte deacestea, Pãrintele Nicodim s-a ocupat în mod deosebit deedificiile cultice în care se desfãºoarã partea „Mariei”, decipregãtirea noastrã pentru sfânta ºi fericita veºnicie. Astfel, s-aocupat întâi de biserica mare, de clopotniþã ºi aghiazmatar, pecare le-a restaurat în întregime – le-a fãcut reparaþii de zidãrie ºitencuieli, acoperiºuri noi ºi mai ales restaurarea picturii prinpictorul restaurator autorizat Ion Chiriac, care a restaurat ºipictura lui Nicolae Grigorescu de la Mânãstirea Zamfira.Nemulþumit numai cu atât, Pãrintele Nicodim nu s-a oprit aici;ci a fãcut din nou o bijuterie de bisericã cu picturã, mobilier ºicandelabre-policandre, toate numai lucruri de artã. Dar ce zic euo bisericã, ci o dublã bisericã, cu încã un paraclis în coasta ei,


adicã perete comun, la care pictura (excepþional de frumoasã ºireuºitã), precum ºi hramul, sunt ale Sfinþilor Români. Apar apoi,ca pe bandã, biblioteca modernã, magazinul pentru obiectebisericeºti-colportaj ºi câteva clãdiri mari etajate pentru chiliilevieþuitorilor cãlugãri ºi primirea credincioºilor precum ºitrapeza nouã unde pot lua masa 300 de persoane odatã. Apoifrumoase ziduri împrejmuitoare curþii ºi porþi mari sculptateartistic.

De multã vreme a reuºit sã-ºi împlineascã o dorinþã decare-mi vorbise cu peste 40 de ani în urmã -aceea de a servi masala toþi credincioºii care vin la bisericã, dar erau strâmtoraþi delipsa unei sãli de mese corespunztoare. Acum o au ºi pe aceasta,precum ºi alte realizãri.

Dar mai înainte de toate, Pãrintele Nicodim este un foartebun preot slujitor, duhovnic cu experienþã ºi un talentatpredicator. De câte ori l-am auzit predicând, credincioºii erauînduioºaþi ºi impresionaþi pânã la lacrimi; deci se foloseau, dealtfel ca ºi mine.

Apoi organizarea slujbelor ºi soboare de preoþi ºi diaconi înjurul stareþului lor Pãrintele Arhim. Nicodim, la stranã alþiucenici cântând îngereºte, fac sfintele slujbe înalþãtoare ºi deneuitat, umplând sufletele de bucurie, pace ºi iubire mai multãpentru Dumnezeu.

De aceea, cãtre Mânãstirea Crasna s-a facut vad de credin-cioºi din toate pãrþile, care sunt primiþi ºi asistaþi cu duhovni-ceascã dragoste de Pãrintele Nicodim ºi ucenicii sãi, cei peste 10preoþi, 6 diaconi ºi destui monahi ºi fraþi. ªi pentru cã, mai ales însezonul cald, când vine lume mai multã, credincioºiinemaiîncãpând în Bisericã, Pãrintele Nicodim a gândit sã facã unaltar afarã, în aer liber, unde credincioºii vãd ºi ascultã slujba prinstaþie, în curtea Bisericii, la umbra teilor încãrcaþi ºi ei de ani.

Acum 40 de ani, Pãrintele Nicodim îmi spunea ca unuiprieten intenþiile-frumoase, idealuri care doreºte sã le realizezela Mânãstirea Crasna. Dar i-a ajutat Bunul Dumnezeu sãrealizeze neimaginabil mai mult chiar decât ºi-a dorit iniþial.Cred cã niciodatã Mânãstirea Crasna n-a fost de la începuturileei, la aºa nivel administrativ-gospodãresc, dar ºi culturalduhovnicesc.


Ctitorii de la început, tatãl ºi fiul Potlogea, au fãcut laSchitul Crasna, scoalã pentru copiii bajenarilor, pe care-iîntreþinea din averea lor, iar acum, când nu mai este cazul, cândtoate comunele ºi satele au ºcoli moderne, Pãrintele Nicodim ºi-atrimis rânduri-rânduri ucenicii la seminare, la Facultatea deTeologie ºi chiar peste graniþã la studii Teologice; astfel cãMânãstirea Crasna a devenit ca un izvor, o pepinierã din care s-au recrutat mai mulþi candidaþi pentru arhierei, stareþi ºiduhovnici de Mânãstiri, bine pregãtiþi.

La sinaxa din toamna anului trecut (6 octombrie 2005) astareþilor, stareþelor ºi duhovnicilor din Mânãstirile Arhiepisco-piei Bucureºtilor, în frunte cu Prea Fericitul Pãrinte PatriarhTeoctist, episcopii vicari ºi exarhii, Pãrintele Nicodim a raportatîntre altele cã la ora actualã Mânãstirea Crasna are 13 candidaþiîn total, la seminar, la Facultatea de Teologie ºi chiar pestegraniþã, cu care Mânãstirea Crasna cheltuieºte anual cu taxele ºiîntreþinerea lor peste 700.000.000 lei (ºapte sute de milioane leivechi). Aceastã preocupare a Pãrintelui Nicodim de a pregãti înºcoalã tineri pentru Bisericã, în general, ºi pentru monahism, înspecial, este cea mai mare realizare dintre toate realizãrile Sfinþieisale. Este cel mai de bazã ºi preþios ideal. Ziduri au fãcut ºi facmulþi, dar ca sã zideascã, sã pregãteascã suflete pentru slujireaBisericii lui Dumnezeu ºi împãrãþia cerurilor, sunt prea puþini.

De când se aflã la Mânãstirea Crasna, Pãrintele Nicodim,deºi a propus din modestie pentru a fi stareþi, pe câþiva ucenici,doi dintre ei au fost promovaþi episcopi-arhierei, cu care acolaborat foarte bine. Dar, pentru mine, în toatã aceastã perioadãde 40 de ani, adevãratul stareþ, inima ºi creierul Crasnei a fostPãrintele Nicodim, om dãruit de Dumnezeu cu multe calitãþi,dar mai ales cu stãruinþã în rãbdare, pricepere, entuziasm,înþelepciune ºi foarte întreprinzãtor. Astfel nu se explicã cum aputut realiza atât de mult în acest interval de 40 de ani. LaDumnezeu, la Care „mia de ani este ca o zi ºi ziua ca o mie de ani”,sunt 40 de secunde, dar la noi, pãmântenii, este o viaþã de omactivã, socotind-o de la majorat pânã spre bãtrâneþe la vârsta atreia când puterile încep sã slãbeascã. Eu îi mai doresc încã 40 deani, dar aceºtia nu cu „zdroaba” de pânã acum, ci o bãtrâneþe cupace ºi liniºte în care sã se bucure de realizãri, de ucenici, sã dea


Slavã lui Dumnezeu pentru toate. Sunt convins cã pe lângãbucuriile ºi satisfacþiile realizãrilor a avut parte, pe lângã multãtrudã ºi destule momente de surmenaj, stres, ºi de amãrãciuni ºichiar momente de lacrimi ºi chiar de potrivnici, cãci dupã cumse spune cã „cine nu are duºmani, nu-i face pielea doi bani”. ªtim cãfãrã cruce, deci fãrã greutãþi, nu se poate, dar atunci meritulrealizãrilor este ºi mai mare ºi încoronarea biruinþelor ºi maifrumoasã.

Parintele Nicodim mi-a rãmas dintotdeauna un bunprieten, prietenie în care nu s-a dezminþit niciodatã ºi cu careadeseori m-am sfãtuit atât în probleme gospodãreºti, cât ºiduhovniceºti; ºi aceasta mai ales în cei aproape 30 de ani de cândmã aflu ºi eu slujind cu nevrednicie biserica Domnului laMânãstirea Zamfira. Îi pãstrez recunoºtinþã ºi-l pomenesc cudrag la fiecare Sfântã Liturghie împreunã cu soborul, pentru cãm-a ajutat întotdeauna la nevoie trimiþându-mi de ajutor câte unpreot, mai ales când am fost internat pentru operaþie la inimã ºiîn covaleºcenþa ei.

De asemenea m-a ajutat mult împrumutându-mã în maimulte rânduri cu bani din partea Mânãstirii Crasna, când aveamºi noi anumite lucrãri la Mânãstirea Zamfira. Meritul ºi maimare era cã nu-mi dãdeau din prisos, cãci erau întotdeaunastrâmtoraþi de multe cheltuieli, dar nici pe mine nu mã lãsau; îmidãdeau cât puteau ºi mã îngãduia sã-i restitui când pot. Mi-a fostde mult folos, pentru care îi mulþumesc ºi cu acest prilej.

Cu aproape doi ani în urmã, dupã ce cu puþin înainteîmplinisem amândoi 70 de ani, deci cu ajutorul lui Dumnezeuschimbasem prefixul în 7, ne-am întâlnit la Crasna. ªi dupã ceam discutat destule, între altele „lãudându-ne” ºi cu diagnosticele„ºubrezeniilor”, la despãrþire, dupã frãþeascã îmbraþiºare,Pãrintele Nicodim, cu frumosul umor care îl caracterizeazã îmispune: „Dragã Pãrinte Gavriil, ce mai tura-vura, iatã jumãtatedin viaþã s-a dus, a trecut, vom vedea noi ce ne-a mai rânduiBunul Dumnezeu ºi în cealaltã jumãtate...”. Deci, speranþe sãintre în cartea recordurilor la 140 de ani.

De atunci ne-am întâlnit ºi vãzut foarte rar, dar sunt foartebucuros de întâlnirea de acum, pe aceastã cale, la acest momentaniversar, omagial. Îl îmbrãþiºãm duhovniceºte ºi-i dorim din


toatã inima tot binele, „La Mulþi ani”, fericire ºi rãsplatã veºnicãpentru tot ce a fãcut, prin care s-a slãvit ºi se slãveºte Dumnezeu.ªtim, ºi ºtie Pãrintele Nicodim, cã îl iubeºte foarte multã lume;dar prin rândurile volumului de faþã, am vrut sã-i dovedimodatã în plus, mai ales noi, prietenii ºi ucenicii, cât de mult îliubim ºi îl preþuim.

Fiind vorba de „Pãrintele Nicodim ºi Mânãstirea Crasna”,cred cã am reuºit sã conving pentru adevãrul zicalei „Omulsfinþeºte locul”.

Arhimandritul Gavriil,Sfânta Mânãstire Zamfira


Dragostea primitoare a Pãrintelui Nicodim

Pentru a vorbi despre Pãrintele Nicodim, trebuie sãvorbesc în acelaºi timp de începutul perioadei mele cãlugãreºtiîn cadrul acestei Mânãstiri.

Prima vizitã pe care am facut-o la Crasna a fost înainte de1980, împreunã cu un grup de pelerini care îndrãgeau acest lãcaºde spiritualitate, care de fiecare datã culmina prin primireafrumoasã întipãritã în persoana Pãrintelui Nicodim. Îmi aducaminte cu bucurie de clipa despãrþirii, cum la plecare, fiecaredintre credincioºii ce alcãtuia grupul nostru, a primit din mânaPãrintelui ca rãsplatã a ostenelii, câteva iconiþe pe care Pãrintelele avea de la Ierusalim, în urma pelerinajului pe care l-a fãcut înÞara Sfântã.

Acest mic dar al Pãrintelui, aceste iconiþe aduse de laLocurile Sfinte, aveau sã producã în mine mai târziu, ruperea delume ºi plecarea în cãutarea altor „iconiþe”, în anul 1980, când înobºtea Schitului Crasna se aflau doar ºase vieþuitori.

Pentru mine, aceastã plecare avea sã fie o adevãratãdescoperire spiritualã, un munte de zahãr din care ne hrãneamprin mijlocirea Pãrintelui Nicodim. Închinovierea mea în SchitulCrasna se datoreazã Pãrintelui Nicodim, care prin vocabularulsfinþiei sale ademenitor, la finalizarea ºcolii mã face sã iau caleaMânãstirii. Fãrã sã vrem, în toatã activitatea Mânãstirii ne aparePãrintele Nicodim, prin duhul sãu de bun gospodar ºi pãrinte

duhovnicesc. Încã de la venirea sa la Crasna, Pãrintele Nicodimporneºte aceastã lucrare de schimbare în ambele planuri, atât încel spiritual cât ºi în cel administrativ.

Nu pot uita clipele ce mi-au fost descrise, în momentulcând împreunã cu Pãrintele Ghedeon, a ajuns la pustia deodinioarã a Crasnei. Singurul vieþuitor, Pãrintele Pantelimon,împreunã cu mãgãruºul sãu erau sub o polatã ºubredã ºi aºtep-tau cu nerabdare pe cei doi Ieromonahi ce urmau a se instala însãracul ºi neînsemnatul lãcaº monastic de odinioarã.

Pãrintele Nicodim avea sã construiascã mai apoi multelucruri frumoase acolo. De multe ori am fost martorul anumitordiscuþii ºi întâlniri, când Pãrintele a sãdit cu mult tact duhovnicescîn inimile cele încercate nãdejdea în Mila celui Preaînalt.

Pentru mine, Pãrintele Nicodim a fost ºi este întâi de toateun „Mentor”, un pãrinte duhovnicesc, care a avut o activitatecontinuã cu timp ºi fãrã timp, þinta finalã fiindu-i slujirea Bisericii.

Acum când trebuie sã spun cele trãite de mine în jurulPãrintelui, nu fac decât sã mã gândesc la cuvintele grãite deSfântul Apostol Pavel, preluate mai apoi de tradiþia monasticã:„… Deºi aveþi mulþi învãþãtori, totuºi aveþi puþini pãrinþi”. În acestnucleu al Pãrinþilor îl putem introduce pe Pãrintele Nicodim,nefiind nici o exagerare a cuvântului, Sfinþia Sa fiind unul carede-a lungul timpului a format mulþi monahi în cei aproape 60 deani de monahism.

Prin toatã activitatea dânsului, de dinaintea de primireastãreþiei, îl vedem ca fiind un stareþ din umbrã, cu toate cã aceastãascultare a fost împlinitã de Pãrinþii Ghedeon si Galaction. Întresfinþiile lor a fost o înþelegere în Duhul lui Dumnezeu, s-audescurcat de minune ºi au ajuns sã facã o minune prin realizãrilefrumoase de acolo.

În încheiere, doresc Pãrintelui nostru Nicodim ani îndelun-gaþi în slujire, putere în cele propuse pentru viitor ºi sã semântuiascã în Domnul, rugându-se ºi pentru noi pãcãtoºii.

Cu aleasã preþuire de vieþuitor al Crasnei,

Protosinghel Antonie,Stareþul Mânãstirii

Sfântul Pantelimon - Teleorman


Sfintele amintiri ce mã leagã de Pãrintele Nicodim!

Ne aflãm în anul 1969 în oraºul Mediaº unde un tânãr abiaterminase serviciul militar ºi mergând ca de obicei la Bisericã, laCatedrala din oraºul Mediaº, vede într-una din duminici slujindun pãrinte cãlugãr. Era foarte tânãr dupã „dupã cum îl vedea aceltânãr“, statura lui înaltã, majestoasã, cu pãrul negru ºi obrajii cadoi bujori, îþi atrãgea atenþia. Faþa-i blândã, smerit ºi cu o pioºenierar întâlnitã, vocea caldã te interioriza, iar în momentul cãdirii tedetermina sã crezi cã acea persoanã pluteºte în Bisericã.

Atât de mult mi-a intrat la inimã încât am dorit mult sã potajunge doar o vorbã sã-mi spunã, sau sã primesc o binecuvân-tare din partea sfinþiei sale. Eu mai cunoºteam pe credincioºiibisericii cu toate cã nu-i vizitam. Eram singurel!

Întâmplarea face ca dupã terminarea DumnezeieºtiiLiturghi, preacuviosul pãrinte a rãmas la o familie de creºtinilângã catedralã - fratele Vasile ºi sora Maria. Mi-am luat inima-ndinþi ºi am mers ºi eu acolo.

Spre marea mea mirare, m-a primit cu atâta dragoste, atâtde frumos mi-a vorbit, atâta bunãtate avea în suflet, încât nu amputut sã cred cã este ºi aºa ceva pe pãmânt, eu care eram singurprintre strãini. Mi-a spus cã se numeºte Pãrintele Nicodim ºi cãeste de la Schitul Crasna.

Dupã terminarea întrevederii, mi-a spus cã o sã ne maivedem. Eu, sub influenþa marii bucurii, am uitat sã iau vreoadresã de la Sfinþia Sa. Ajuns acasã singur mã mâhneam: cum sãne mai întâlnim cã nu ºtie unde stau ºi nici unde sã-l gãsesc.

Treceau greu zilele ca sã vinã duminica. Iatã cã n-o venitpãrintele, durere mare, amãrãciune, rugãciuni cu lacrimi sã-lmai vãd. Dar a apãrut iarãºi, ºi, cu bucurie i-am dat adresa mea.

Îmi trimitea vieþile sfinþilor lunar, prin poºtã, iar eu dupã ceo citeam, o trimiteam înapoi. Apoi, nu pot sã uit prima mea carteprimitã de la Pãrintele Nicodim, cu ocazia zilei mele de naºtere,„Urmarea lui Hristos”. Pentru mine atât de mare valoare avea caºi cum aº fi primit-o din mâna lui Hristos.

Mi-a povestit de sfânta Mânãstire ºi de frumoasa viaþãtrãitã în Hristos. Îmi plãcea mult sã-l ascult, dar eram încã prealegat de familie, îmi iubeam mult pãrinþii. Mergeam împreunãprin sate în jurul Mediaºului, vorbea la lume ºi tare mult mãbucuram cã toatã lumea îl iubea.

M-am transferat cu serviciul la Braºov ºi am pierdut ovreme legãtura cu Pãrintele Nicodim.

Însã întâmplarea face ca la o înmormantare ce a avut loc laÎntorsura Buzãului, la Familia Teleanu, dupã multã vreme, sãmã întâlnesc cu Pãrintele Nicodim. Spre bucuria mea, Pãrintelespune celor prezenþi cã am fost primul ucenic al sfinþiei sale.M-am bucurat mult cã nu m-a uitat ºi am hotãrât plecarea meala Mânãstire.

Dar fiindcã nu am mers la Crasna când era sãracã, amhotãrât sã caut o Mânãstire sãracã, fiindcã mã simþeam în putereca sã muncesc. Aºa am mers în Harghita la Mânãstirea Fãgeþelunde erau ruinele unei Mânãstiri ºi atât. Împreunã cu trei pãrinþide la Mânãstirea Topliþa am început lucrul. În ºapte ani amreuºit cu ajutorul lui Dumnezeu sã ridicãm mânãstirea.

Tatãl meu, rãmânând singur, a venit la mine ºi dupa cinciani a fost cãlugãrit de Prea Sfinþitul Ioan, însã dupã ºase luni dela primirea chipului îngeresc a plecat la Domnul.

În Mânãstirea Fãgeþel am mai rãmas un an dupã moarteatatãlui meu. Dorul dupã primul meu Pãrinte de suflet în toþiaceºti ani nu s-a stins. Acest dor de fiu duhovnicesc s-a reaprinsdintr-o datã, încât am cãutat sã-l vãd ºi sã intru în contact cuSfinþia Sa.


Aºa am ajuns în mult râvnita de mine, Mânãstirea Crasna,moment în care am rostit cuvintele bãtrânului Sfânt Simeon, însãpuþin schimbate: „Acum slobozeºte pe robul tãu Stãpâne, cã deaici mã voi duce la cele veºnice”.

Am intrat în ascultarea Pãrintelui meu drag din catedralãcu atâta dragoste, încât mã simþeam în siguranþã ca în Cer.

Însã cum noi cãlugãrii nu avem cetate stãtãtoare ºi ne lãsãmîn voia Domnului, aºa a binevoit Dumnezeu ca dupã un anpetrecut în Mânãstirea mea dragã, Crasna, sã fiu chemat pelocurile unde Sfântul Apostol Andrei a propovãduit. În acestelocuri s-a vãrsat mult sânge de martiri, aici trebuind sã îi amintimpe cei mai vechi dintre ei, pe Sfinþii Mucenici Epictet ºi Astion.

Mãrturisesc înaintea lui Dumnezeu cã tot ce am îi datorezPãrintelui Nicodim. Sfinþia Sa pentru mine este o dârã deluminã. În orice împrejurare mã gãsesc, faptul cã ajung sãmãrturisesc încercarea sau durerea mea, Pãrintele nu întârzie sãvinã în ajutor, el însuºi intrând în durerea ºi încercarea mea. M-a ajutat ºi mã ajutã mereu!

Dacã îmi era tatã trupesc nu putea face mai mult pentrumine. Mãrturisesc tuturor cititorilor acestui volum demãrturisiri, cã ale mele cuvinte sunt sãrace pentru a putea spunece simt eu pentru Pãrintele Nicodim.

Este o mare bucurie ºi cinste pentru Biserica noastrãOrtodoxã cã vã avem Pãrinte, toþi care vorbesc cu sfinþia voastrãsimt cã s-au întâlnit cu Hristos, Domnul.

În încheiere, vã rugãm sã primiþi urãrile noastre de bine,sãnãtate, bucurii ºi viaþã lungã!

Cu deosebitã dragoste ºi supunere, al sfinþiei voastre fiuduhovnicesc,

Protosinghel Iov,Stareþul Sfintei Mânãstiri

Halmiris - Tulcea


Pãrintele Nicodim cel din mijlocul florilor

Astãzi, când se duce o intensã luptã sau mai bine spus ovicleanã lucrare de depersonalizare a omului, prin înlocuireanumelui cu un numãr, prin transformarea omului persoanã înnumãr - individ, ne mai mângâiem sufletul atunci când, fãcândo vizitã în satele româneºti de pretutindeni, auzim ºi vedem câtde ancoraþi trãiesc oamenii de la þarã în tradiþie ºi în conºtiinþaapartenenþei la un nume - neam.

Orice persoanã de la þarã se identificã nu atât dupã ceea cestã înscris în acte, cât dupã numele lor împreunã cu cel alpãrinþilor sau al bunicilor: (ex. Vasile a lu’Ionu’Florii).

ªi dacã în lumea laicã omul se identificã dupã neamul dincare se trage, în lumea monahalã numele marilor stareþi – înadevãratul sens al cuvântului, se identificã dupã locul în careºi-au sfinþit sau îºi sfinþesc viaþa. Spunem Sfântul Calinic de laCernica, Sfântul Antonie de la Iezeru, Sfântul Serafim din Sarov,sau Pãrintele Sofronie de la Essex, Pãrintele Iustin de la Petru-Vodã, Pãrintele X de la Mânãstirea Y. Rareori aceste nume destareþi sunt identificaþi dupã harismele date lor de Dumnezeu,ceea ce nu înseamnã cã ceilalþi nu le au sau nu le-au avut.Aceastã identificare a omului cu locul unde stã aratã statornicia,

dar ºi dorul omului dupã locul pe care l-a pierdut, dorul omuluidupã Rai.

Aceastã legaturã dintre om ºi loc, dintre un Pãrinte ºi oBisericã sau Mânãstire, este ca o legãturã de tainã dintre mire ºimireasã. Unire pe veci, legãturã de nedezlegat! ªi taina aceastaeste cã, precum femeia a fost datã bãrbatului spre ajutor îndrumul spre îndumnezeire ºi spre dãinuirea neamului, tot aºa oBisericã sau o Mânãstire a fost datã unui preot, spre desãvârºirealui prin identificarea pânã la unirea totalã cu Biserica - rod aDuhului Sfânt, ºi prin naºterea, în duh, de fii ºi fiice duhovniceºti.

Astfel, Preotul devine Pãrinte ºi duhovnic - om plin de DuhSfânt - înduhovnicit, iar Biserica sau Mânãstirea unde a fost pus,din ruinã ajunge podoabã de mare preþ, cãpãtând în duh unnume. Pãrintele ia numele ºi se identificã cu Biserica, iar Bisericasau Mânãstirea respectivã devine cunoscutã prin Pãrintelerespectiv.

Zicând acestea mã gândesc cu evlavie ºi respect la foartemulþi Pãrinþi duhovniceºti care prin dorinþa de a-ºi sfinþi viaþa,au sfinþit ºi locul unde s-au nevoit ori se nevoiesc.

Pe unul dintre aceºti Pãrinþi l-am cunoscut cu mulþi ani înurmã, prin 1988-1989, pe când încercam ºi eu sã-mi gãsesc un locunde, prin sfinþirea vieþii sã mã unesc cu Hristos pentru veºnicie.L-am întâlnit la Schitul Crasna de Prahova pe Pãrintele Nicodim- duhovnicul de atunci ºi Stareþul de azi al Mânãstirii. Ne-aprimit cu bucurie (mai eram cu un frate), ºi ne-a copleºit cubunãtatea ºi dragostea sa. Pe când mã hotãrâsem sã iau drumulfãrã întoarcere al Mânãstirii, îndreptându-mã spre SchitulCrasna în iarna anului 1989, schimbãrile radicale din þarã auschimbat cumva ºi drumul vieþii mele.

Astãzi sunt cãlugãr ºi sunt ºi eu legat de un loc unde încercsã-mi sfinþesc viaþa, dar mã gândesc cu drag la PãrinteleNicodim cel din mijlocul florilor (aºa cum l-am vãzut eu ºi alþii,pentru prima datã) ºi aºa îmi doresc sã ne vedem în mijloculRaiului, unde Sfinþii ca florile înmiresmate împodobesc locul.

Astãzi când îl pomenesc la Sfântul Jertfelnic ca pe unuldintre primii ctitori ai Mânãstiri Sfântul Ilie – Albac (pentru cãaºa este Pãrintele Nicodim nu uitã pe nimeni din cei pe care i-acunoscut, ºi e gata sã-i ajute la nevoie), nu pot sã mã gândesc la


dânsul fãrã sã-mi vinã în minte cuvintele Înalt Prea SfinþituluiTeofil Herineanu al Clujului, care atunci când veneau tineriipentru binecuvântare de a se face preoþi, îi ispitea cu treiîntrebãri:

Dragi þi-s florile?Dragi þi-s cântãrile?Dragi þi-s pruncii?Iar dacã rãspunsurile erau un Da sincer, Înalt Prea Sfinþitul

spunea: „înseamnã cã eºti bun”!Pãrintele Nicodim de la Crasna a rãspuns din plin acestor

întrebãri, cãci flori ca în grãdina Pãrintelui - pe care el însuºi leîngrijeºte – nu vezi oriunde. Apoi, cântãreþii din Crasna, ca niºteprivighetori, au dus faima Mânãstirii pânã departe de hotareleþãrii, iar pruncii – fiii ºi fiicele duhovniceºti, nãscuþi în duh dePãrintele Nicodim prin dragostea ºi purtarea de grijã, astãzi ducnumele Mânãstirii Crasna mai departe peste veacuri prin ceiºase Episcopi, stareþi ºi ucenici de nãdejde ai Pãrintelui. Aceºtiatoþi dacã-i întrebi ai cui sunteþi, rãspund cã ai Pãrintelui NicodimDimulescu – un Pãrinte ºi o Mânãstire care s-au unit pentruveºnicie.

Pãrintele, dovedind nu numai cã este om bun, ci ºi unnume, o persoanã; care prin înduhovnicirea sa, înduhovniceºtelocul ºi pe cei din jurul sãu.

Fie ca Dumnezeu sã-l încununeze în Cer împreunã cuMânãstirea Crasna – mireasa lui, iar numele lui, pe care cu trudal-a câºtigat, sã rãmânã în veci – Pãrintele Nicodim de la Crasna.

Protosinghel Dionisie IgnatMânãstirea Sfântul Ilie,

Albac, judeþul Alba


Pãrintele Nicodim

A scrie despre Pãrintele Nicodim este un lucru cuanevoie… Cu ce cuvinte sã îmbrac gândurile mele despre acestvrednic urmaº întru nume ºi vieþuire al celui ce a sfinþit aºezareaTismanei din Oltenia…? Cãci ºi el precum acela, din primii ani aiadolescenþei, îndemnat de lãuntrica chemare spre cinul îngeresc,a pãºit pe poarta mânãstirii, dorind viaþa cea pustniceascã ºi fãrãprihanã în cãlugãreasca rânduialã. Si el, precum acela, dintr-unloc pustiu ºi neºtiut de nimeni din inima munþilor, fãcut-a preafrumoasã mânãstire, oazã duhovniceascã ºi loc de adãpare dinizvoarele binecuvântate ale rugãciunii, pentru turma ceacuvântãtoare a lui Hristos. S-a strãduit Pãrintele Nicodim,asemenea Sfântului Nicodim de la Tismana sa adune obºte decãlugãri duhovniceºti, râvnitori ºi învãþaþi ºi a reuºit cuînvãþãtura, grija ºi îndemnurile sale sa împodobeascã Biserica luiHristos cu câteva chipuri alese de ierarhi ºi stareþi. SfântulNicodim de la Tismana a refuzat rangurile bisericeºti cele mai deseamã, când mai mari vremii de atunci i le propuneau…. Deasemenea ºi Pãrintele Nicodim de la Crasna, a considerat închisã„lista ambiþiilor” de rang ºi mãrire, din momentul când a fostprimit în obºtea Mânãstirii Râmeþ, pe vremea când aceasta aveaobºte de cãlugãri. Cinul monahal i-a fost tare drag de când agustat din tainele lui ºi drag îi va fi cât va trãi pe astã lume, cãciatunci când ne vorbeºte despre primii lui paºi spre mânãstire,despre pãrinþii ºi duhovnicii cunoscuþi de el în anii de cãlugãrie,

chipul i se umple de lumina bucuriei întru Hristos... ªi dacãdespre primii ani ai vieþuirii lui în mânãstire ne vorbeºte maimult, atunci când vine vorba sã spunã câte greutãþi a întâmpinatde când a venit în Schitul Crasna acum 40 de ani, vorbele îi devinsãrace ºi reþinute… ªi deºi a fãcut dintr-un schituleþ neºtiut denimeni, o mânãstire înfloritoare, unde la slujbele cântateîngereºte de pãrinþii din obºte participã în fiecare duminicã ºisãrbãtoare vreo trei sute pânã la cinci sute de suflete, totuºi,atunci când îi sunt lãudate sau mai bine zis, recunoscute meritelesale, devine vãdit stingher, încercând sã închidã cât mai repedediscuþia, ori sã arate mai degrabã meritele celor ce s-au ostenitîmpreunã cu el în timpul acestor 40 de ani de grea nevoinþã. Cinel-a cunoscut pe Pãrintele Nicodim, nu poate sa uite bucuria ºihãrnicia cu care îºi trãieºte fiecare zi din viaþa Sfinþiei sale. Îmiaduc aminte cu drag acum, de cuvintele acestea pe care el leaºeza în mod retoric înaintea noastrã: „... Dragã, eu nu pot sã îiînþeleg pe cei care zic cã se plictisesc nu pot sã îi înþeleg!” ªi dacãa venit vorba de a înþelege unele lucruri, pot spune cã abia dinpostura celui care administreazã o mânãstire am înþeles ºi eu câtde mult iubeºte Pãrintele Nicodim fiecare fiu al Crasnei, ºi câtsuflet pune pentru fiecare frate sau pãrinte care ºi-a încredinþatsufletul spre cãlãuzire în mâinile lui. Mã gândesc adesea de aicila Pãrintele Nicodim ºi sufletul mi se umple de admiraþie ºirecunoºtinþã… ªi cu ocazia aceasta îl pot ruga ºi eu sã mã ierte desupãrãrile ce i le-am pricinuit cu ºtiinþã, sau nu... Îi mulþumescdin adâncul sufletului Pãrintelui Nicodim pentru dragosteapãrinteascã ºi grija ce mi le-a arãtat ºi pe care continuã sã le arate.Nu îmi rãmâne decât sã rog pe bunul Dumnezeu sã îi deaPãrintelui Nicodim cât mai multã sãnãtate ºi ducerea la bunsfârºit a tot ceea ce ºi Sfinþia Sa aºteaptã de la Dumnezeu.

Dacã ar fi sã-l caracterizãm pe Pãrintele Nicodim în puþinecuvinte, cred cã acestea ar fi cele mai potrivite: o viaþã jertfitã pealtarul Mânãstirii Crasna.

Sã ne trãiþi Pãrinte Nicodim!

Ieromonahul Clement,Stareþul Sfintei Mânãstiri

Stelea – Târgoviºte


Clipe de bucurie lângã Pãrintele Nicodim…

În „istorisirea” de faþã îl voi descrie pe Pãrintele precuml-am cunoscut, un om simplu ºi firesc. N-aº putea sã scriu despreviaþa lui adâncã, duhovniceascã, pentru cã aceasta fiind tainicã,cu greu poate fi abordatã.

Îmi amintesc prima zi când am intrat în Mânãstire; primulchip pe care l-am vãzut a fost al Pãrintelui Nicodim care m-aîntâmpinat cu „Bine ai venit!”. Era pe aleea cu flori, stând îngenunchi la fiecare floare, mângâindu-le cu cãldurã ºi dragoste,... de parcã le vorbea. Aflând cã este însuºi Pãrintele stareþ, m-aimpresionat vãzând cã se ocupã în mod special de aranjamentulfloral. Totul era o explozie de culori care m-au fãcut sã uit deoboseala drumului. Când pãºeºti pe astfel de locuri, fireaînconjurãtoare îþi vorbeºte. În dialogul ce a urmat, mi-amexprimat dorinþa de a rãmâne în Mânãstire, sau dacã nu, sã-mirecomande o alta. Însã Pãrintele mi-a rãspuns cu zâmbetul pebuze: „Îþi recomand Mânãstirea Crasna!”. Atunci am simþit cumsufletul se umple de bucurie vãzându-mã primit în obºteaSfinþiei sale. Dupã aceea, Pãrintele mã conduse pentru a mãînchina. Am intrat. Candelele luminau blând. Semi-întunericulde la ferestrele pe jumatate închise ºi mireasma de tãmâie îþidãdeau sentimentul prezenþei sfinþilor binecuvântând peînchinãtor ºi îþi dãdeau predispoziþie cãtre ceva mai bun ºi maisfânt. Cele mai frumoase simþãminte ºi cugete se nãºteau

înlãuntrul meu, primenindu-mi viaþa. Era un nou început,marcat de încrederea în binecuvântarea celui care avea sã-mi fiePãrintele duhovnicesc pentru mai bine de 12 ani. Cu timpul, amînþeles maiestria înþelepciunii cuvântului de care a dat dovadã laînceput.

Cu recunoºtinþã mã gândesc la Liturghiile duminicalesãvârºite în Sfânta Mânãstire Crasna. Retrãiesc Sfânta Liturghiepe care cu atâta evlavie o slujeºte Pãrintele de fiecare datã,...binecuvântând..., ºi Altarul care se lumineazã întru totul... - îmiumplea inima de o pace adâncã, iar mintea primea încredinþareanoii vieþi, cãci o pocãinþã adâncã îmi lua în stãpânire toata fiinþa.

Pãrintele, prin comportamentul sãu, ne învãþa sã avemdragoste în tot ceea ce facem (...). Precum cloºca îºi adunã puii sãisub aripã, tot aºa ºi Pãrintele, cu dragostea sa paternelã, a ºtiut sãne adune ºi sã ne ocroteascã, jertfindu-se ca un adevarat TATÃ.

În ºedinþele pa care le þinea cu noi, Pãrintele nu uita a neîncuraja sã nu ne lãsãm pradã ispitelor ºi greutãþilor vieþiicãlugãreºti, aducându-ne argumente ºi exemple din experienþatrãitã de Sfinþia Sa în Mânãstire, de la vârsta de 13 ani ºijumãtate,... ºi cum Pãrintele Arsenie Praja (al cãrui mormânt seaflã la Mânãstirea Crasna) i-a fost îndrumãtor pe cãrareamântuirii.

Ne-a învãþat pe noi toþi fiii sãi duhovniceºti (obºtea Sfinþieisale), sã fim personalitãþi independente, avându-l ca model peHristos. Ne-a învãþat sã iubim adevãrul absolut ºi sinceritatea ºisã le aplicãm în orice împrejurare a vieþii, asumându-ne riscul,cu orice preþ, ca sã-l câºtigãm pe Hristos cel rãstignit. El însuºiaplica acest principiu cu credincioºie. Vedem aceasta în fiecaremanifestare a vieþii sale.

Pãrintele este inepuizabil în orice manifestaþie. Este unizvor de inspiraþie, iubire, pace, mântuire... Este omul de jertfãpentru aproapele, plin de iubire ºi râvnã cãtre cele sfinte (...).

Ori de câte ori au poposit la Mânãstire credincioºi din toatecolþurile tãrii, Pãrintele, ca o gazdã primitoare, îi întâmpina cuvoie bunã, oferindu-le tuturor hranã duhovniceascã ºi trupeascã,îngrijindu-se pentru fiecare sã aibã cele necesare.

A devenit pescar de oameni, umplând corabia lui Hristoscu multe suflete ºi se strãduieºte sã ajungã la liman (...).


Prin spiritul gospodãresc, prin înþelepciunea cu careDumnezeu l-a înzestrat, a fãcut din Schitul Crasna o Mânãstirecu mare ecou în þarã ºi peste hotare, o Mânãstire a florilor lapropriu ºi la figurat. A format multi fii duhovniceºti care astãzifac cinste bisericii, fiind rânduiþi pe treptele ierarhiei (ºaseepiscopi), ºi o mulþime de ucenici în toatã lumea.

Pentru mine, Pãrintele reprezintã cãlauza de la începutulcuvântului meu în acest nou început de drum. Spun nou,deoarece am început o altã etapã din viaþa mea, într-un alt loc ºicu o altã responsabilitate mult mai mare ºi mult mai grea, darcare cu ajutorul Pãrintelui Nicodim am facut-o mai uºoarã ºi maifrumoasã.

M-am strãduit, dupã puteri, sã creionez cu atenþie cele ceam vãzut la Pãrintele ºi desigur, ceea ce scriu este un fragmental întregului adevãr, deoarece veºnicia nu poate fi cuprinsã încuvântul scris.

Ieromonahul Benedict,Stareþul Sfintei Mânãstiri

Ianculeºti - Prahova


„Dragostea zideºte”

Viaþa fiecãruia dintre noi este o sumedenie de întâlniri, esteo continuã miºcare ºi o amplã cãutare; cãci nu de multe ori ne-am simþit cã suntem trecãtori pe acest pãmânt ºi ne îndreptãmcãtre un „necunoscut”purtând în spatele nostru lucruri pe care decele mai multe ori le considerãm întâmplãtoare, dar ele în esenþãse dovedesc a fi proniatoare, dând mãrturie de prezenþa luiDumnezeu în viaþa noastrã ºi de nemãrginita Lui iubire cu carene înconjoarã.

Nu putem uita, nu avem cum sã uitam cã existenþa noastrãse raporteazã totdeauna la viaþa aproapelui nostru. Dacã nu nereflectãm la aproapele nostru, înseamnã într-un fel, cã am izolatPersoana de tot ceea ce-i este ei hrãnitor, am izolat Persoana dedarul pe care trebuie sã-l facã ea ºi iatã cã: “iubirea îºi aflãîmplinirea, noutatea, bucuria nu în EU, ci în TU, în comuniune.Nici în faþa lui Dumnezeu nu mã desfiinþez, mã smeresc, dar nu mãanulez; mã refer la starea de jertfã a lucrãrii Divine” dupã cumfrumos ne spunea Pãrintele Galeriu. ªi astfel, dãruind bucurieceluilalt, fratelui tãu, cel care o va trãi primul vei fi tu, iar dinpãcate exemplele de acest gen sunt din ce în ce mai rare în acestezile, spre a noastrã tristeþe.

Monahismul ºi Mânãstirea ca formã de vieþuire sunt ocopie fidelã a vieþii creºtinilor din primele veacuri dupã Hristos,a creºtinilor simpli care trãiau în credinþã ºi în dragoste, în

comuniune, ºi de aceea fiecare din noi, în curtea unei Mânãstiri,ne simþim atât de aproape de Dumnezeu ºi Maica Domnului,cãci ne este ca o cãlãtorie în trecut, o aducere aminte a originiidivine care existã în noi, nãscându-se în noi cuvântul SfântuluiAtanasie cel Mare care spunea cã „omul s-a nãscut pentru a se unicu Dumnezeu”.

Nãvalã de gânduri a nãpãdit inima mea, ºi nu este pentruprima datã când profund miºcat fiind de „cãldura” inimii simtcum cuvintele sunt sãrace în a exprima, a descrie un om, unpãrinte, un slujitor al Bisericii ºi pentru noi, clericii, constituie unmodel, un exemplu al dragostei pãrintesti. Pãrintele Sofronie dela Essex spunea: „cuvântul” se poate împãrþi în douã categorii:„cuvântul care comunicã ºi cuvântul care împãrtãºeºte”, iar eu acumfac o încercare de a împãrtãºi tuturor ceea ce port în inimã ºi mãlovesc de rãceala cuvintelor.

Una dintre aceste întâlniri despre care vorbeam la început,ºi nu întâmplãtoare ci proniatoare, a fost pentru mine întâlnireacu Pãrintele Nicodim, Stareþul Mânãstirii Crasna, din primaclipã simþind bucuria, dragostea cu care ne înconjoarã pe toþi,simþindu-ne ca în “braþele pãrinteºti”.

În persoana Pãrintelui Nicodim de la Crasna am vãzut atâto personalizare a adevãratului om (în lb. greacã fiind cuvântcompus ºi însemnând – “cel ce priveºte în sus”, cât ºi opersonalizare a adevãratului cãlugãr, care viaþa sa ºi-a fãcut-o unneîncetat dar adus spre slava lui Dumnezeu ºi astfel s-a fãcutbineplãcut Lui, mãrturie fiind Mânãstirea în care se nevoieºte ºipãstoreºte dupã modelul Pãstorului cel Blând – Hristos, undeprin sudoarea frunþii ºi dragostea de frumos a creat un colþiºorde Rai, un loc unde adâncul fiinþei noastre este fermecat defrumuseþea locului plin de flori, a Pãrinþilor ce împreunã cuPãrintele lor duhovnicesc se aflã în slujba Domnului ºi aneamului. Cãci relaþia cu neamul este o relaþie fireascã, cuvântul„neam” este legat de cuvântul „conºtiinþã”, despre care spunSfinþii Pãrinþi cã este vocea Domnului în noi, ºi este legat ºi cusintagma „conºtiinþa creºtinã”.

Despre Pãrintele Nicodim Dimulescu de la Crasna, aºacum a rãmas în inimile noastre, s-ar putea scrie cãrþi intregi, ºiiarãºi cuvintele ar fi sãrace, neputând cuprinde adâncul


frumuseþii ce-l poartã în inima lui ºi cred cã cel mai bine este a-lcita pe Pãrintele Rafail Noica care spune: ” fiecare om este o altãmântuire, fiecare suflet este un alt aspect al chipului luiDumnezeu, care nu a mai fost niciodatã în istorie ºi în toatãcreaþia, ºi niciodatã nu va mai fi. ªi asta are de-a face cu mãreþiafiecãrui om”.

Nãdãjduind cã îmi va fi iertatã atât îndrãzneala de aîncerca sã descriu în cuvinte „mãreþia” acestui om, acestuiSlujitor al Domnului ºi al neamului, cât ºi stângãcia cu care amscris aceste rânduri, mã rog Maicii Domnului sã neînvredniceascã împreunã cu Pãrintele Nicodim a ne plimba ºi înGrãdina Raiului.

Ieromonahul Siluan,Mânãstirea Naºterea Maicii Domnului,

Grecia


Pãrintele Nicodim cel grabnic ascultãtor!

Personal vorbind, sunt ataºatã de persoana PãrinteluiArhim. Nicodim deoarece, de fiecare datã când am fost pusã însituaþia de a lua hotãrâri în privinþa problemelor spirituale cât ºia celor de administraþie întâlnite ca stareþã, am apelat laPãrintele Nicodim ºtiindu-l a fi un monah cu o aleasã experienþã.

Pentru Mânãstirea noastrã, Mânãstirea Pãrintelui Nicodim,Crasna, a avut o importanþã spiritualã ºi înainte de venireadânsului acolo. Doresc sa spun cã la începuturile stãreþiei melela Mânãstirea Ghighiu, Crasna a fost cea care a rãspuns nevoii ºicererii mele. În acea perioadã nu deloc uºoarã pentrumonahismul nostru, am avut ca pãrinte duhovnic la noi lamânãstire pe Prea Cuviosul Pãrinte Serafim Popescu, unexemplu de pãrinte care încerca sã ne transmitã fiecareia dintrenoi experienþa dânsului dobânditã prin nevoinþã, amintindu-necã doar prin intermediul ei ajungem sã ne formãm într-un duhurmãtor Sfinþilor Pãrinþi. Perioada imediatã aplicãrii decretului410 din toamna anului 1959 ºi începutul anului 1960, fãcea camulþime de monahi ºi monahii sã pãrãseascã vetrele noastemonahale.

Vrednicul de pomenire Prea Fericitul Pãrinte PatriarhIustinian, fãcea însã aplicarea unei alte reguli, contrarã celeiadatã de perioada comunistã, trimiterea unor monahi ºi monahiiîn mânãstirile ce de acum erau fãrã vieþuitori. Astfel se face cã în

acea perioadã ºi Mânãstirea Crasna se gãsea în încercare,numãrul monahilor ºi aici era în scãdere. În primãvara anului1967 avea sã reînceapã o creºtere spiritualã prin venireaPãrintelui Ghedeon Bunescu ºi a Pãrintelui Nicodim Dimulescula Crasna. Creºterea de care vorbeam avea sã se manifeste ºi îndomeniul administrativ, construindu-se chilii pentru noii fraþi,ce de acum îºi fãceau apariþia în noua Crasnã. Ceea ce era deapreciat atunci, dar ºi acum, este grija Pãrintelui faþã de toþicredincioºii care cerceteazã Mânãstirea Crasna. Aceastã grijã,Pãrintele Nicodim a încercat sã o implanteze în sufletul fiecãruivieþuitor de acolo, am putut sã vãd aceasta în toþi aceºti ani decând cunosc Crasna cea prea frumoasã.

În cele de mai sus, vedem cã Pãrintele Nicodim trecândprin anumite mânãstiri, a avut ºi multe exemple de bãtrâniîmbunãtãþiþii, cãrora a încercat sã le urmeze atât el, cât ºicãlugãrii din Mânãstirea dânsului. În titlul acestui cuvântspuneam cã Pãrintele Nicodim a fost un grabnic ascultãtor ºisfãtuitor atât faþã de mine, cât ºi faþã de alte persoane cunoscutede mine, de unde vedem cã experienþa Pãrintelui era pusã ladispoziþia fiecãruia dintre noi într-un chip smerit.

Doresc sã spun acum ºi alte lucruri minunate, vrednice deurmat, pe care eu le-am vãzut la Pãrintele Nicodim. Tot ceea cea realizat dânsul la Crasna este ca un exemplu, urmând cafiecare dintre noi sã îi urmãm în cele fãcute acolo! Apoi, dorescsã evidenþiez un aspect rar întâlnit în Mânãstirile noastre dineparhie. Pãrintele Nicodim este exemplul cãlugãrului cãrturar,dânsul a înþeles cã o obºte trebuie sã fie formatã ºi din punct devedere intelectual. Conºtientizând bine acest lucru, PãrinteleNicodim a oferit Bisericii cãlugãri trãitori, iniþiaþi în duhulrugãciunii, însã a realizat cã, în acelaºi timp, aceºti cãlugãritrebuie iniþiaþi ºi în studiul Sfintilor Pãrinþi prin urmarea uneiºcoli. Cei ieºiti din sânul acestei obºti binecuvântate, rãspundastãzi nevoilor unor eparhii ca ierarhi eparhioþi, dar ºi caepiscopi vicari.

Pe lângã aceºtia, se adaugã ºi un numãr de pãrinþi stareþi,fiecare dintre ei încercând sã punã în aplicare cele deprinse înMânãstirea lor, avându-l ca exemplu vrednic de urmat pePãrintele lor drag, Nicodim.



În încheierea acestui cuvânt pornit dintr-o inimã ce a trãitpersonal toate cele expuse, doresc Pãrintelui Nicodim ºiMânãstirii Crasna alese mulþumiri pentru tot ce au fãcut în toatãaceastã perioadã pentru noi.

Pe aceastã cale, acum, la împlinirea celor 40 de ani laMânãstirea Crasna, vã doresc Prea Cuvioase Pãrinte Nicodim caDomnul sã vã întãreascã sã puteþi continua lucrarea cea bunã înMânãstirea cea mult iubitã sfinþiei voastre, care este Crasna.

Stavrofora Pelaghia,Stareþa Sfintei Mânãstiri Ghighiu

Pãrintele Stareþ Nicodim, „rectitorul” Mânãstirii Crasna

Întâi de toate vreau sã arãt cititorilor acestui volum omagialcã am ales acest titlu,pentru a arãta pe cât mai bine ºi dupã a meaputere; importanþa Pãrintelui Nicodim în dezvoltarea MânãstiriiCrasna.

Tot acum vreau sa spun cititorilor cã ceea ce a fost SchitulCrasna devenit astãzi Mânãstirea Crasna, înainte de venireasfinþiei sale ºi a Pãrintelui Ghedeon în anul 1967, este foartepuþin cunoscut în zilele noastre.

Personal vorbind, eu am cunoscut Schitul Crasna cu 10-15ani înainte de venirea ºi stabilirea Pãrintelui Nicodim acolo, decipot afirma anumite lucruri. Nu doresc nicidecum sã mã întorc înistorie, doresc însã a arãta cititorilor acestui volum, cã SchitulCrasna de atunci era ceva uitat, un loc cu rânduialã cãlugãreascãveche, fiindu-i prielnicã ºi liniºtea de care avea parte schitul dinvechime.

În anii de dinaintea decretului 410/1959-1960 ºi dupã,obºtea Schitului Crasna nu avea un numãr ridicat de vieþuitori,aceastã micã obºte era alcãtuitã din 2-3 monahi, care dupãaplicarea sfâºietorului decret, împlineau acum rolul de simplipaznici ai schitului.

Aceastã durere de pe urma aplicãrii decretului de mai sus,vedem cã în micul schit nu avea sã dureze prea mult, asta fiindcãprin grija Prea Fericitului Pãrinte Patriarh Iustinian, în anul1967, avea sã pãtrundã în pustia schitului doi Ieromonahi,Pãrintele Nicodim Dimulescu ºi Pãrintele Ghedeon Bunescu, celdin urmã fiind numit stareþ al Schitului.

Anii au trecut ºi tinereþea Pãrintelui Nicodim lucra cu timpºi fãrã timp în dezvoltarea ºi formarea noilor cãlugãri aiSchitului Crasna. Chiar dacã numãrul cãlugãrilor în acest schitnu a depãsit numãrul de 10 înainte de revoluþie, vedem cãPãrintele Nicodim încã din primii ani ai Sfinþiei sale la Crasnaavea sã se axeze pe un principiu care dãinuie pãnã în zilelenoastre. Acest principu care a fost dintru început esenþial pentruPãrintele Nicodim, era formarea cãlugãrilor din MânãstireaCrasna într-un duh aparte. ªi eu am ajuns sã dau dreptatePãrintelui în cele privitoare la trimiterea personalului la ºcoalã,ºtiind bine cã mai târziu prima care se foloseºte este Mânãstirea.Prin aceasta vedem la Pãrintele stareþ, misiunea Bisericii la caredânsul rãspundea, misiune care este înþeleasã diferit de fiecarestareþ sau stareþã a unei Mânãstiri.

Un alt lucru pe care l-am vãzut atât în trecut cât ºi astãzi laaceastã Mânãstire este milostenia. Printre alte Mânãstiri ºiSchituri ajutate de Crasna cea milostivã se aflã ºi MânãstireaSuzana. Prin intermediul acestei virtuþi, Pãrintele Nicodimînþelege ideea de familie pe care trebuie sã o trãiascã cãlugãrii,cu atât mai mult în clipe de încercare.

De vãzut, am vãzut foarte putin Mânãstirea Crasna înaceºti ultimi ani. De apreciat nu am contenit sã o apreciez maiales în aceºti 40 de ani de când Pãrintele Nicodim a ajuns acolo.Este persoana care a trebuit sã treacã prin multe încercãri înaceºti ani, dar se vede cã a persistat ideea de frumos ºi de aconstrui ceva, aceasta fiind ceva specific bãtrânilor.

Schitul Crasna de dinainte a fost o vatrã sihãstreascã. Acestceva împlinit de Pãrintele Arhim. Nicodim are ca fundamentcentral rugãciunile acelor sihaºtri care au început acest smeritschit de odinioarã.

Ca ºi încheiere a celor spuse mai sus, vreau sã menþionezfaptul cã în persoana Pãrintelui Nicodim vedem implantatã



ideea de slujire a celui mai mare, care este cerutã întâi de toatecelor ce sunt în conducere. În urma acestei împliniri în slujire,putem spune cã Pãrintelui Nicodim i se cuvine tot respectul dePãrinte al monahismului nostru.

Vã doresc Pãrinte Stareþ sã aveþi parte de o activitate câtmai rodnicã în slujirea bisericii noastre strãmoºeºti.

Stavrofora Singlitichia,Stareþa Sfintei Mânãstiri Suzana

Un Stareþ nãscut sã fie Stareþ

Valea Teleajenului este împodobitã cu o salbã de Mânãstiri,locuri de reculegere ºi meditaþie.

Mânãstirea Zamfira, ctitoritã de cãtre Mitropolitul Nifon,Mânãstirea Sfântul Antonie cel Mare – Mânãstire nouã, înfiinþatãde cãtre enoriaºi, Mânãstirea Cheia ºi Mânãstirea Suzana, ctitoritede credincioºi evlaviosi. Mânãstirea Cheia ºi Mânãstirea Suzanactitorite de cãtre credincioºii veniþi din Ardeal ºi MânãstireaCrasna din Izvoarele – Prahova, ctitoritã de un creºtin devenitmonah. Aceste sfinte Mânãstiri sunt îndrumate ºi conduse destareþi ºi stareþe care fac cinste sfintei noastre Biserici strãmoºeºti.

O personalitate care se remarcã prin tot ceea ce sãvârºeºteºi care, aºa cum am menþionat in titlu este nãscut sã fie stareþ, unom care impune prin prestanþã, demnitate, omenie ºi spiritgospodãresc, un monah de care Biserica noastrã are nevoie întoate Mânãstirile, este Prea Cuviosul Pãrinte ArhimandritNicodim Dimulescu, stareþul Mânãstirii Crasna.

Parintele Nicodim a vãzut lumina zilei în satul Cãrpeniº,Judeþul Argeº, la data de 11 mai 1935. Având o educaþie creºtinã ºitrãind o viaþã deosebitã în cele duhovniceºti, a primit chipul îngerescal cãlugãriei în vechiul centru monahal, Mânãstirea Râmeþ, intrândîn aceastã obºte la vârsta de 13 ani, fiind ucenic al marelui trãitor ºiduhovnic Ieromonah Arsenie Praja, socotit sfânt încã din viaþã.

Din anul 1967, împreunã cu Prea Cuviosul Pãrinte BunescuGhedeon, care va fi ºi stareþ, vin la Schitul Crasna, loc lãsat în


pãrãsire, sãrac din punct de vedere economin ºi ca numãr devieþuitori ºi condiþii foarte grele de ajuns la sfântul locaº.

Deºi a fost cel ce a administrat ºi gospodãrit cu marepricepere Mânãstirea, nu a dorit sã fie stareþ multã vreme,conducând astfel Mânãstirea doar din vara anului 1999.

Datoritã dânsului au fost executate o seamã de lucrãri:biserica nouã, împrejurimi din zid de piatrã, chilii noi, un Altarde varã, sãli de mese,... lucrãrile continuã ºi astãzi.

Este de subliniat faptul cã a trimis la studii tineri, întelegândnevoia Bisericii de a avea oameni pregãtiþi. Din obºtea MânãstiriiCrasna s-a ridicat un numãr de 6 episcopi: Înalt Prea SfinþitulTeofan - Mitropolitul Olteniei, Înalt Prea Sfinþitul Teodosie -Arhiepiscopul Tomisului, Prea Sfinþitul Galaction – EpiscopulAlexandriei ºi Teleormanului, Prea Sfinþitul Ambrozie – EpiscopulGiurgiului, Prea Sfinþitul Ciprian – episcop vicar patriarhal, PreaSfinþitul Sebastian – episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureºtilor.

O seamã de tineri seminariºti ºi teologi au fost îndemnaþi ºiajutaþi de Pãrintele Nicodim.

Din rândurile Mânãstirii Crasna s-au ridicat o seamã de stareþi:Prea Cuviosul Ierom. Benedict – stareþul Mânãstirii Ianculeºti, PreaCuviosul Ierom. Clement – stareþul Mânãstirii Stelea - Târgoviºte,Prea Cuviosul Arhim. Teofil – stareþul Mânãstirii Balaciu etc.

Pãrintele Nicodim a trecut prin momente de încercare dara stat dârz ºi Dumnezeu l-a ocrotit. Dacã la început Mânãstireaavea 2-3 vieþuitori, astãzi numãrã 33 de cãlugãri.

Mânãstirea Crasna - loc de reculegere, trãire spiritualã ºiînalþare sufleteascã pentru creºtinii din împrejurimii ºi din foartemulte locuri din þarã, a devenit o oazã a reculegerii ºi de trãire acredinþei noastre, datoritã modului de a se apleca spretrebuinþele sufleteºti a Pãrintelui Nicodim ºi a slujitorilor care îlînconjoarã cu supunere ºi credincioºie.

La împlinirea a 40 de ani de slujire în Mânãstirea Crasna –vatrã de culturã ºi trãire duhovniceascã, toþi care îl cunoaºtem ºiîl apreciem îi dorim sãnãtate ºi întru toate bunã sporire.

Pr. Protoiereu Ilie Vasile Vãlenii de Munte

Lucrarea Pãrintelui Nicodim

L-am cunoscut pe Pãrintele Nicodim de la Crasna lucrândla buna chivernisire a Mânãstirii, fãrã sã-ºi doreascã asfalt pedrumul ce duce la acest aºezãmânt monahal din munþi, explicândde fiecare datã cã la Mânãstire este bine sã ajungi cu efort.

Dacã vreodatã se va vedea asfalt de la Schiuleºti la Crasnasã se ºtie cã Pãrintele Nicodim nu mai este la Mânãstirea Crasna.

Mai multe se vor putea spune când va trece la Domnul,pentru ca Domnul sã-i rãsplãteascã multele-i fapte bune ce le-afãcut în ascuns.

Dacã mi-aº dori ceva din ostenelile lui, ar fi puterea ºidragostea cu care a rãspuns la toate scrisorile pe care le primeacu cerere de sfat.

Pr. Nicolae TãnaseParohia Valea Plopului

Jud. Prahova

Copilãria mea, sub semnul Pãrinþilor Nicodim ºiGavriil de la Mânãstirea Slãnic…

Copil fiind, cam pânã la 7 ani, viaþa-mi este legatã deexistenþa monahilor de la Schitul Slãnic din comuna Aninoasa.

Fiind nãscut în anul 1952, în satul Valea Siliºtii, deci doar la4 km de satul Slãnic ºi în acelaºi timp vecin de casã cu pãrinþiitrupeºti ai arhidiaconului de atunci Stoica Gavriil, de fapt ºirudã cu noi, am avut ocazia de mai multe ori sã merg împreunãcu mama mea „Þaþa Tia Albescu” la Schitul Slãnic, undefuncþiona pe post de diacon la acest Sfânt locaº.

Din câte îmi aduc aminte ºi la vremea aceea exista o viaþãduhovniceascã deosebitã ºi Sfânta Mânãstire Slãnic era vizitatãºi cãutatã de foarte mulþi credincioºi din toate localitãþile dinapropierea Slãnicului.

Apoi, datoritã „dragostei deosebite” pe care au avut-oconducãtorii comuniºti din vremea anilor 1955 - 65 am aflat cãdatoritã faptelor de milostenie ºi dragoste creºtinã au fostrecompensaþi cu „o perioadã de detenþie”, dupã care au fost„distinºi cu mutãri silite”, Pãrintele Nicodim la Schitul Crasna iarPãrintele Gavriil la Mânãstirea Cheia.

Necunoscând amãnunte, nu voi intra în detalii. Cert este cãBunul Dumnezeu a fãcut ca eu sã fiu hirotonit în 1975 pe seamaParohiei, Starchiojd – Jud. Prahova fiind la o distanþã destul de


micã de cele douã Mânãstiri unde se aflau de acum cei doiPãrinþi dragi copilãriei mele .

Am fost de mai multe ori în vizitã cu soþia, copiii ºi maimulþi colegi – prieteni la diferite slujbe (hramuri), la Mânãstirilela care se aflau de acum. Aici l-am redescoperit pe PãrinteleNicodim ºi pe veriºorul dânsului, Pãrintele Ghedeon Bunescu,cel cãruia îi port un respect deosebit ºi o aducere-aminte foarteplãcutã.

Pe vremea când mã aflam cu biserica în reconstrucþie laMânãstirea Vãleni, unde slujesc ºi acum, aceºtia m-au ajutat înmod deosebit financiar, dar trebuie spus cã, pe lângã acest ajutormaterial se adãugau sfaturile ºi încurajãrile de care aveamnevoie, ºtiind prea bine cã a trebuit sã refac biserica în perioadade tristã amintire 1980 – 1985.

Dupã tot ceea ce am auzit ºi vãzut, pentru PãrinteleNicodim am un respect deosebit ºi prin aceste cuvinte îi aduc unprinos de recunoºtinþã.

Acum, Pãrintele Nicodim este cel mai mare la MânãstireaCrasna, Pãrintele Gavriil, duhovnic la Mânãstirea Zamfira ºi eucel mai mic dintre ei, paroh ºi duhovnic la „Biserica MãnãstireVãleni”, toate în partea de nord a Judeþului Prahova.

Pãrinþilor copilãriei mele, Nicodim ºi Gavriil, toatãrecunoºtinþa ºi Dumnezeu sã-i þinã sãnãtoºi.

Pr. Ioan Albescu,Parohul Bisericii Mânãstirea,

Vãlenii de Munte - Jud. Prahova

Dragostea faþã de Pãrintele Nicodim

Cu multã sfialã ºi temere mã apropii de penelul cu care voiîncerca sã schiþez ºi sã adaug ºi eu la Portretul duhovnicesc alPãrintelui Nicodim câteva rânduri ºi impresii, pe care împreunãvieþuirea pe aceleaºi meleaguri a constituit prilejul sã le potacumula ºi acum sã le pot împãrtãºi.

Primul gând care îmi vine acum în minte este acela cã mãforþeazã sã mãrturisesc cã dorind sa vorbeºti de Pãrintele,instantaneu simþi nevoia sã-l zugrãveºti în aºa fel încât sã i sevadã în piept o inimã mare, mai mare decât el însuºi ºi în careinimã sã se vadã imagina Mânãstirii, aºa cum apare ea în faþaochilor când, dupã ce vei fi lãsat în urmã casele Schiuleºtiului, teafli în deal lângã crucea cea mare de lemn, ºi tot în aceastã inimãnecesar este sã se vadã obºtea trecutã ºi prezentã a monahilorvieþuitori în Crasna.

Am început în acest gând deoarece, personal cred cã acestedouã vocaþii de a fi ctitor de ziduri ºi ctitor de suflete „înoite înDuhul” au fost mareþia chemãrii pe care Ziditorul le-a adresatPãrintelui ºi la care, aºa cum realitatea o dovedeºte, Pãrintele araspuns: „... fie mie!”

Multe au fost ocaziile în care bãtrânii izvorani povesteaude paragina în care se afla Schitul Crasna înainte de venireaPãrintelui ºi de lipsa aproape totalã de vieþuitori. Aºa a fost cucâteva decenii înainte. Astãzi, felul în care te întâmpinã

Mânãstirea te face sã dai frâu liber simþãmintelor de fierbintedragoste cãtre Bunul Dumnezeu ºi sã ºopteºti:

„Slãvit sã fii tu Doamne, Ziditorule a toate, cã, celor ce Teiubesc ºi Te ascultã, le dai putere ºi binecuvântare sã se facãziditori de sfinþite locaºuri, în care de ºapte ori în zi Slãvitul TãuNume sã fie lãudat ºi binecuvântat, în care sufletele zdrobite alecopiilor Tãi sã-ºi gãseascã alinare, vindecare ºi dorire dereântoarcere”.

„Slãvit sã fii tu, Doamne, Pãrintele ºi Purtãtorule de grijã alnostru, cã celor ce slujesc Þie, putere ai dat lor sã „nascã în Duhulfii” ca împreunã, avându-te pe Tine în ei odihnind, pe noi sã neodihneascã ºi sã ne mângâie”.

Aºa am simþit de-a lungul anilor pe Pãrintele ºi întreagaobºte de la Crasna, ca pe niºte oameni înnoiþi” în care am gãsitodihnã, sprijin ºi ajutor, fãrã sã fi simþit vreodatã umilinþã sauregret cã am fãcut apel în diferite situaþii.

Profit aºadar de ocazia care mi s-a oferit cu acestbinecuvântat prilej de alcãtuire a acestei lucrãri, care ºtiu cã sevrea a fi un prinos de recunoºtinþã, ca ºi eu însumi sã-mimanifest recunoºtinþa pentru multe prilejuri în care am fostajutat, ºi, în plus, dragostea faþa de Parintele nostru Nicodim,faþã de întreaga obºte ºi faþã de Mânãstirea Crasna.

Cu recunoºtintã ºi fraþeascã dragoste,

Pr. Ioan BaraþParohul Parohiei Izvoarele

Jud. Prahova


Alt Înger lângã mine: Pãrintele Nicodim al Crasnei

Motto: „Cucernicia noastrã nustã în vorbe, ci în realitãþi”

Cel care personificã cel mai bine acest principiu palamiticeste Pãrintele nostru Nicodim, care în cele aproape ºase decenii devieþuire monahalã – ales ºi cãlãuzit direct de Sfântul Duh – adobândit puterea, prin voia lui Dumnezeu, sã provoace ireversi-bile transformãri metanoietice în cei care i-au fost ºi îi sunt ucenici.

Sfinþia Sa este omul bine motivat duhovniceºte, ce mi-adeschis calea iniþiaticã cãtre miezul trãirii ortodoxe ºi mi-afundamentat opþiunea pentru slujirea sacerdotalã, ajutându-mãintegral pentru a sluji Mântuitorului ºi neamului românesc.

A ºtiut în maiestria-i duhovniceascã sã-mi contrabalansezeafluviile de scepticism ce mã încercau în adolescenþã, dupã oinstrucþie ºcolarã profund atee, fiindu-mi un puternic exempluîn ºtiinþa îmbinãrii contrariilor.

În prezenþa sfinþiei sale am acel sentiment definit de SfântulGrigorie cel Mare, ca: AEQUALITAS HOMINUM BEATORUMCUM ANGELIS – egalitatea cu îngerii a oamenilor fericiþi. Deaproximativ trei decenii, de când Pãrintele mã ghideazã


duhovniceºte, am sesizat cã în fiecare zi a fãcut o achiziþiedurabilã cu dublã funcþie – ºi pentru suflet, ºi pentru locul undese nevoieºte – Frumoasa Mânãstire Crasna – Nou pãmânt alfãgãduinþei – vizând statutul ultimativ al isangheliei.

Cuvioºia sa este adevãrat Stareþ ce citeºte în suflet, cercetândmai cu seamã inima, stãpânind arta paternitãþii spiritualetransmisã prin harismã, într-o tainicã filiaþie duhovniceascã.

Faþã de Sfinþia Sa am greºit nepermis de mult, darniciodatã nu s-a erijat în „director de conºtiinþã”, ci m-a îndreptatcu acea caracteristicã evlavie neiscoditoare ºi nesuspicioasã.

Pânã în anul 1990 – cu toate cã era atent monitorizat defunestele organe de ordine socialã, s-a dovedit un campion alneînregimentãrii, al rezistenþei la manifestare.

Prin dinamismul reþinut, iradiat din persoana Pãrinteluinostru Nicodim am fost extras din vieþuirea mecanicã ºi apterã,eveniment pentru care-i mulþumesc în mod special.

Excepþionalele realizãri în plan pastoral ºi administra-tiv–gospodãresc, îl definesc ca pe anahoretul ce se rãzboieºte cuinstituþionalizarea birocraticã a vieþii interioare ( inclusiv de ceeace ne afecteazã direct – clericalismul). Toatã slujirea ºi trãirea îlaratã cã veritabil duºman al subzistenþei profane, invitând laimperativul teutonic: SET ANDERS! (Fii altfel!)

Sunt un martor, din plan secund, al faptului cã Pãrintele seistoveºte, senin, într-o dublã slujire: a lui Dumnezeu ºi a oame-nilor, ºi-i mulþumesc nespus pentru acest privilegiu stimulativ.

La ceas aniversar, în ceea ce priveºte viaþa ºi activitateaSfinþiei sale, pe lângã cele îndãtinate, îi urez sã þinã deschisãcalea duhovniceascã regalã pe care a inaugurat-o ºi a consolidat-o, spre care tind asimptotic ºi eu, în vederea mântuirii.

Sã ne fiþi acel „munte de laudã” (ca în metafora clairvaux-iana)pe care se scurg cãtre ºesul inimilor noastre mierea ºi lapteleÎmpãrãþiei. Sã fiþi prin gând ºi prin rugã lângã noi pentru cã„lumina dinlãuntrul unui fiu al lumini, strãluceºte peste întreaga lume”.

Umil fiu duhovnicesc,

Pr. Ioan-Emanoil Sinpetreanu,Parohul Parohiei Sfinþii Trei Ierarhi,

Slãnic - Prahova

Pãrintele Nicodim un ctitor al Mânãstirii Crasna ºi modelator de suflete ºi flori

Prima datã am vizitat Mânãstirea Crasna in anul 1969, fiindproaspãt student la Teologie. Apoi vizitele au continuat fiesingur, fie însoþit de grupuri de credincioºi. Odatã cu venireamea în parohia Vama Buzãului, mi-am luat ºi atestatul de ghidturistic. Pãrintele protopop Zenovie Moºoiu al Braºovului mi-azis atunci: „Du-te mãi Ionicã ºi dã examen, ca sã avem ºi noighidul nostru ºi sã nu ne mai dea O.J.T – ul ghizi care sã ne aratevictoriile socialismului, ci unul care sã vorbeascã pe limbanoastrã bisericeascã”.

ªi astfel, fiind atestat ca ghid, am condus nenumãrategrupuri de pelerini la Mânãstirile din þarã ºi de peste hotare, darmai ales la Mânãstirea Crasna.

La sfinþirea noii bisericii, a Mânãstirii, am condus 3 autocarede închinãtori din Vama Buzãului. Am condus nenumãrategrupuri ºi coruri de bisericã spre vetre de sihãstrie româneascã –ºi a fost frumos pretutindeni, dar nu ºtiu de ce la Crasna au fostatraºi mai des.

Când mã gândesc la aºezarea aº zice eu athonitã a Crasnei,în acea oazã misticã de liniºte ºi de frumuseþe dumnezeiascã, aºacum este ea parcã sprijinitã pe spinarea dealului Crasnei ºi cândeºti la poalele dealului te întâmpinã cu o privire duioasã, bine-voitoare, oferindu-þi o îmbrãþiºare caldã ca drept rãplatã.

Cocoþatã pe dealul înalt al Crasnei, mi s-a pãrut cã fiindlângã Mânãstire eºti mai aproape de cer. Poate sã fie ºi aceasta oaºezare mioriticã de neegalat a Mânãstirii, cauza deselor melevizite la Crasna, cu toate cã eu cred cã alta este cauza în sine.

Figura maiestuasã, verticalã ºi mereu zâmbitoare, plinã deo pace lãuntricã ºi o deosebitã bunãtate a Pãrintelui Nicodim,cred cã a fost cauza principalã a deselor mele pelerinaje laCrasna. În aceastã Mânãstire l-am cunoscut ºi pe vrednicul depomenire fost stareþ al Schitului, Ieromonahul GhedeonBunescu; un Pãrinte deosebit care împãrþea credincioºilorcruciuliþe de la Ierusalim, dar nu pot spune cã l-am cunoscut cape Pãrintele Nicodim.

Îmi aduc aminte cã, mergând la Pãrintele Cleopa o familiedintr-o parohie apropiatã, care avea un caz suferind, Pãrintelecercetând cu chibzuinþã, a recomandat familei ca bolnavul încauzã sã fie spovedit de cãtre un preot cãlugãr. Neavând la cineapela, am mers la Crasna la Pãrintele Nicodim. Chiar daca neaflam în ajunul Rusaliilor, Pãrintele a lãsat Mânãstirea înnoaptea respectivã pentru spovedania persoanei suferinde.Chiar dacã distanþa nu este deloc micã între Mânãstirea Crasnaºi Vama Buzãului, fiind vorba de niºte zeci de kilometri, SfinþiaSa nu a ezitat. Am fost profund impresionat de cele ce au urmat.Chiar dacã persoana era într-o suferinþã mai veche, a doua zidupã spovedanie a murit, vãzându-se clar cã Mila Domnului alucrat pentru acest suflet.

Îmi aduc aminte cum odatã, ajungând la Mânãstire cupelerini, Pãrintele mi-a spus cã trebuia sã anunþ mai dinaintevenirea lor, putând în felul acesta sã gãteascã ceva mai special.Au avut toate cele necesare, fiind cu toþii mulþumiþi, pomenindadesea de mâncãrurile delicioase de la Mânãstirea lor dragã,Crasna. Putem spune cã aici intervenea nu doar priceperea celorde la bucãtarie, ci ºi binecuvântarea ºi bucuria PãrinteluiNicodim pe care a adus-o la Crasna în momentul instalãriisfinþiei sale. Pãrintele Nicodim a adus la Crasna un duh deiubire între fraþi, dar ºi de înþelepciune ºi dragoste faþã de toþi,care au cãlcat curtea ºi pragul Mânãstirii.

În anul 1982, suferind o tetraparezã (de la o virozã netratatãla timp) a trebuit sã stau luni sau mai bine spus câþiva ani prin


spitalele bucureºtene. Era searã, când la Spitalul UniversitarBucereºti mã sunã Pãrintele Nicodim (era în postul Crãciunului1983), cã se aflã în Bucureºti, „am venit, Pãrinte Butufei, cuDoamne, Doamne ºi vreau sã te vãd”. A fost una dintre cele mailiniºtite nopþi din acea grea perioadã, ºtiind cã a doua zi mã voimãrturisi ºi împãrtaºi. Eram în salon cu un foarte mare director,care m-a rugat sã-i spun Pãrintelui cã aceeaºi dorinþã ca a mea oare ºi el. I-am rãspuns respectivului cã Pãrintelui Nicodim nu-itrebuie rugãminte. Deºi au trecut atâþia ani, de fiecare datã cândne întâlnim mã întreabã de Pãrintele care l-a împãrtaºit în spital.Odatã cu Sfintele Taine, Pãrintele mi-a adus la spital ºi suflulbinecuvântat al Crasnei, care m-a energizat.

Când venea fie la spitalul Universitãþii, fie la Elias, îmiaducea cele necesare pentru binecuvântare în spital, iar subpernã punea de fiecare datã un plic, menþionând ca sã am pentrumedicamente. Acesta este Pãrintele Nicodim!

Dacã nu putea veni, trimitea alþi pãrinþi ai Crasnei sã mãcerceteze. Dar când promitea cã vine, se þinea de cuvânt. Veþizice cã acestea sunt lucruri mici. Da, dar din ele se vede un Ommare. În cazul Pãrintelui nu este greºit sã scrii Om cu majuscule,chiar ºi în interiorul frazei. Doamne, câtã pace ºi liniºtesufleteascã îþi dã Pãrintele Nicodim, când te întâlneºte ºi zice:„Doamne, ce bucurie ne-aþi fãcut!”. Parcã ar fi Sfântul Serafim dinSarov care zicea: „Hristos a Înviat, Bucuria mea”.

Ceea ce este de apreciat la Pãrintele Nicodim este faptul cãeste deschis, paºnic, neobosit, cu o faþã din care radiazã atâtabunãtate, chiar dacã pãrul ºi barba, fulguite de rotina vremii,aratã încercãrile vieþii ºi vârsta la care a ajuns Sfinþia Sa.

Pãrintele Arhim. Nicodim Dimulescu n-a ctitorit numaibiserica nouã, altarul de varã, toate noile chilii, etc. Sfinþia Sa actitorit, plãmãdit ºi suflete de monahi pe care i-a ajutat sãmeargã la înalte ºcoli teologice, atât în þarã cât ºi în strãinãtate.

Numãrul mare de vlãdici, crescuþi ca niºte puieþi de pomiroditori la cãldura pãrinteascã ºi grijulie a Stareþului Nicodim,aratã frumuseþea lãuntricã a Pãrintelui. Parcã nu întâmplãtoreste traducerea cuvântului „cãlugãr” – bãtrân frumos.

Dupã preocuparea pãrinteasca de formare a fraþilor,Pãrintele este cel ce se ocupã ºi cu creºterea florilor, considerând



ca adesea le vorbeºte ca unor bebeluºi. Celor pe care-i ghidam, lespuneam cã la Crasna vom vedea ºi o Grãdinã Botanicã. ªi credcã nu greºeam spunând aceasta!

Dupã modestele mele amintiri aºternute aici, nu mã mirãcã atunci când slujeam la diferite biserici bucureºtene, gãseam înnenumãratele pomelnice printre alte nume: Episcop Galaction,Arhim. Nicodim...

Nu mã mir, cã cel puþin aºa sã-ºi arate recunoºtinta toþi care„l-au privit pe Pãrintele”, cum le zicea pilde.

Deoarece cred cã nu existã un loc mai plin de vrajã, deliniºte ºi pace, decât aceastã unicã Mânãstire înconjuratã deprimãvara pânã toamna de atâtea flori multicolore (cum numaipe Muntele Tabor am mai vãzut), aº recomanda celor care n-auajuns sã nu amâne ºi sã meargã neîntârziat acolo, unde, cumziceam, parcã eºti mai aproape de Dumnezeu, deoarece laCrasna este frumos în orice anotimp.

Cu smerenie, mulþumesc colectivului redacþional al acestuivolum omagial, dedicat Pãrintelui Nicodim, preþuit aici ºi pestehotare. În mod deosebit, mulþumesc Pãrintelui Nectarie pentruacest privilegiu pe care mi l-a acordat, adaugând în aceastãlucrare ale mele smerite cuvinte.

ªi acum Îl rog pe Cel ce are în a Sa stãpânire vremile ºi anii,sã dãruiascã Pãrintelui Stareþ Nicodim ani mulþi ºibinecuvântaþi, în deplinã sãnãtate, pentru ca sã îndrume ºi sãcreascã duhovniceºte pe cei din Mânãstire, sã primeascã cudragostea-i caracteristicã pe cei dornici de rugãciune ºi liniºte ºisã se poatã ruga pentru cei ce refãcuþi sufleteºte, pleacã pedrumurile lor, cât ºi pentru noi toþi, care-l avem ca pe un farcãlãuzitor pe marea vieþii.

Pãrintele Ioan Butufei,Ghid spre Dumnezeu

ºi spre vetre de sihãstrie româneascã,

Vama Buzãului

Mãrturisiri despre Pãrintele Arhim. Nicodim Dimulescu,

Stareþul Mânãstirii Crasna

Era în anul 1954, când împlinisem vârsta de 14 ani. Atunciam mers pentru prima datã la o Mânãstire la sfânta slujbã,împreunã cu Jenica (Eugenia), sora mai mare, ºi cu alþi tineri. Mi-aplãcut foarte mult. Era Mânãstirea Poºaga de lângã satul ºi valeacu acelaºi nume, Poºaga din Munþii Apuseni, din zona unde amvãzut lumina zilei - la 1 Martie 1940 în satul Brãzeºti, Jud. Cluj,unde am vieþuit pânã la acea vreme ºi am absolvit 7 clase.

Tot în acelaºi an, am mers la Mânãstirea Râmeþ, tot cu soramea ºi cu aceleaºi persoane, parcurgând pe jos distanþa de 20 dekm pe Valea Poienii – Brãdeºti, Muntele Tarcãu – Valea Uzii.Mi-au plãcut foarte mult „slujbele” de la Mânãstirea Râmeþ, felulcum îºi duceau viaþa cãlugãrii, ca o familie cu mai mulþi membrii,având fiecare o ascultare – lucru de fãcut sub îndrumarea înprimul rând a pãrintelui stareþ, dar ºi a unui cãlugãr mai bãtrân,cãruia îi erau încredinþaþi spre înduhovnicire, unii tineri veniþi laMânãstire.

Auzisem de la pãrinþii mei vorbind de Mânãstiri decãlugãri, de rugãciunile ce le faceau. Ba mi-au dat exemplu pecãlugãrul Aurel „desculþul” de la Poºaga, de viaþa lui sfântã, cãumbla desculþ ºi iarna.

Toate cele spuse de pãrinti ºi sora Jenica, ºi vãzând ºi viaþade Mânãstire cu multe rugãciuni, mi-au trezit dorinþa ºidragostea sã urmez ºi eu viaþa de Mânãstire.

Astfel, în toamna anului 1954, am plecat la Mânãstirea Râmeþcu alþi tineri din satul meu Brãzeºti ºi din satul vecin - Sartaº.

Într-o straiþã de lânã cusutã de mama mi-am pus „zestrea”ºi împreunã cu mama, cu Aurel Crãciun din Sartis ºi cu mamalui, tot cu straiþa în spate, am parcurs acelaº traseu ca primadatã, adicã 8 km cu trenul „Mocãniþa” pânã la Salcina ºi de acolope jos 20 de km.

Am ajuns spre searã la Mânãstire cam obosiþi, dar totuºiam participat la slujba vecerniei, dupã care Pãrintele StareþEvloghie Oþa ne-a citit niºte rugãciuni pentru noi baieþii, deprimire în Mânãstire, la care mamele noastre au lacrimat.

Întâlnirea ºi cunoaºterea Pãrintelui Nicodim

A doua, zi dimineaþa, pãrintele stareþ ne-a dat împrimireunui cãlugãr tânãr, slãbut, cãruia abia îi mijea mustaþa, zicând:„Pãrinte Micu, þi-i dau în primire pe aceºti tineri sã-i înveþirânduielile slujbelor, sã citeascã la stranã, sã cânte, sã înveþetropare ºi la ascultãrile gospodãreºti la grãdina dezarzavaturi….” Acest cãlugãr „Micu” nu era altcineva decâtPãrintele Nicodim Dimulescu, ce avea deja ºapte ani deMânãstire. I se zicea „Micu” pentru cã era cel mai tânãr dinMânãstire, pânã am mers noi, cãci dupã aceea ºi-a pierdut acest„apelativ”, luându-l noi cei mai mici ca el. Au mai mers laMânãstirea Râmeþ încã patru baieþi din Brãzeºti ºi doi din Sartaº.

Au trecut repede 8-9 luni de zile ºi ne obiºnuisem cu viaþamonahalã ºi cu rânduielile din Mânãstire.

Despãrþirea ºi plecarea acasã

Într-o searã din vara anului 1955, Securitatea Comunistã avenit la Mânãstire cu maºinile ºi i-au arestat pe pãrintele stareþºi alþi cãlugãri. Noi trei: Pãrintele Nicodim, eu ºi fratele Aurel


Crãciun am fugit în pãdure ºi ne-am ascuns la peºtera SfântuluiGhelasie, unde am stat toatã noaptea în rugãciuni ºi plânsete.

Dimineaþa, ne-am luat rãmas bun de la Pãrintele Nicodim ºiam coborât la mânãstire, unde mai era doar Parintele Aurel(Arsenie) Praja „Desculþul”, care imediat ne-a dat ceva „pãpicã”zicându-ne: „Dragii moºului, veþi merge acasã la pãrinþii voºtri, … darva veni dupã voi Pãrintele Nicodim ºi vã va duce la o altã Mânãstire”.

Am luat în spate aceleaºi „straiþi”, cu care am mers laMânãstire, ºi cu ochii înlãcrimaþi am plecat spre casã,parcurgând traseul amintit mai sus.

Reântâlnirea cu Pãrintele Nicodim ºi plecarea la Mânãstire

În vara anului 1956, într-o dupã amiazã, când eram la coasãºi la „polog” (fân) cu pãrinþii ºi fraþii mei, mai departe de casã,iatã cã apare Pãrintele Nicodim. Mare bucurie pentru mine ºipentru toþi ai mei. A rãmas în noaptea aceea la noi acasã ºi amdiscutat mult ºi multe. M-a întrebat dacã mai vreau sã merg laMânãstire. Rãpunsul a fost un „Da” mare. A doua zi am mers însatul Sarta la Familia fratelui Aurel Crãciun, cel cu care plecasemla Râmeþi ºi venisem acasã, fugind de securitate.

Plecarea la altã Mânãstire

Pe noi doi ne-a dus la Mânãstirea Cozia, iar pe ceilalþi laMânãstirea Staniºoara - Vâlcea. Ne-a vizitat mereu pe toþi,dându-ne poveþi ºi sfaturi duhovniceºti.

Intrarea la seminar

Eu aveam o mare dorinþã sã-mi continui studiile. Doreamsã merg la Seminarul Teologic, dar Pãrintele Stareþ de atunci,Protosinghelul Calinic Bãlan – „Dumnezeu sã-l ierte” – nu a fostde acord.


Tot sub îndrumarea ºi purtarea de grijã a Pãrintelui Nicodim,în 18 Ianuarie 1968, am mers la Schitul Peºtera Ialomicioarei dinMunþii Bucegi ºi, în toamna aceluiaº an, am intrat la SeminarulTeologic din Bucureºti, unde tot Pãrintele Nicodim m-a ajutatmaterial cu cele necesare, interesându-se mereu de mine.

În timpul anilor de seminar, în vacanþe, împreunã cuPãrintele Nicodim ºi cu colegul meu de bancã Damian Ionescu,am vizitat Mânãstirile din Moldova, Oltenia ºi Dobrogea,muzee, casteluri, Delta Dunãrii, etc. Pentru mine totul a fostsponsorizat de Pãrintele Nicodim, pentru colegul situaþia erapuþin diferitã, cãci fiind fiu de preot, era mai bogat.

În toamna anului 1966, septembrie, tot cu PãrinteleNicodim am vizitat Schitul Crasna din Judetul Prahova, undeam gãsit biserica necorespunzãtor îngrijitã, niºte chilii vechi, deasemenea necorespunzãtoare pentru a locui în ele. Era însã acoloun peisaj foarte frumos: o poianã mare înconjuratã din toatepãrþile de pãduri, unde numai pãsãrile cerului ºi murmurul apeiCrasna se auzeau. O liniste deplinã ºi cu adevarat un bun loc deMânãstire. Mi-a spus Pãrintele Nicodim: „Frate Eugen, eu aiciam sã mã stabilesc ºi am sã fac o Mânãstire frumoasã, precumeste ºi locul”.

Sfinþirea, Hirotonia întru Preot ºi Parohia

Dupã câteva zile de la vizitarea Schitului Crasna, am venitîn Ardeal împreunã la Episcopia Ortodoxã a Clujului, unde PreaSfinþitul Teofil Herineanu m-a hirotonit preot pentru parohiaMogoº – Cojocari, la 1 octombrie 1966. A venit cu mine PãrinteleNicodim în parohie ºi a stat câteva zile pânã m-am obiºnuit cumisiunea de preot ºi m-am acomodat de-acum cu noua meafamilie: Parohia ºi Credincioºii.

M-a vizitat de mai multe ori în timpul celor cinci ani ºijumãtate cât am stat acolo. Mi-a scris scrisori cu sfaturi, îndemnuripentru pãstrarea credincioºilor încredinþaþi mie spre mântuire.

Pentru toate cele arãtate pe scurt pânã aici, îi suntrecunoscãtor ºi-i mulþumesc din suflet binefacãtorului meu,Pãrintele Nicodim. L-am pomenit ºi-l voi pomeni mereu laslujbele liturgice pe care le sãvârºesc ca preot.


Pãrintele Nicodim sfinþeºte locul

Dupã ce m-a vãzut „rostuit” la locul meu, dupã ce m-a pusîn „prescurã”, vãzând cã la Schitul Crasna este „ogor” bun delucru, îºi respectã dorinþa ºi promisiunea ce mi-a zis-o, cã „aicimã voi stabili”, în data de 1 aprilie 1967 s-a stabilit la SchitulCrasna, unde a început gigantica muncã spiritual – duhovni-ceascã ºi material – gospodãreascã.

A întemeiat o obºte de cãlugãri tineri, dar ºi mai vârstnici,pe care i-a trimis la studii în þarã ºi în strãinãtate, buni cunoscã-tori ai rânduielilor tipiconale ºi buni cunoscãtori ai muziciipsaltice. Este o mare plãcere, o satisfacþie sufleteascã sã-i auzisãvârºind serviciile divine, cântând atât de frumos ºi plãcut.

Se sãvârºesc ca ºi în toate Mânãstirile cele ºapte laudebisericeºti, Dumnezeiasca Liturghie ºi slujba parastasului pentrucei adormiþi. Are în obºtea sfinþiei sale 12-13 preoþi ºi 5-6 diaconicare sãvârºesc zilnic laudele bisericeºti.

De menþionat este ºi faptul cã, prin purtarea de grijã aPãrintelui Nicodim, Mânãstirea Crasna a dat Bisericii OrtodoxeRomâne ºase ierarhi. ªi s-ar putea ca sã nu se opreascã aici ºirulepiscopilor din Mânãstirea Crasna, cãci Pãrintele Nicodim pânãastãzi trimite la studii în þarã ºi strãinãtate cãlugarii din obºteasfinþiei sale.

Gospodãresc – administrativ

Reparaþii generale la biserica veche, exterior, acoperiºul ºipereþii, iar în interior a spãlat, refãcut pictura în întreaga bisericã,împodobind-o cu mobilier nou sculptat în lemn de stejar.

A construit o nouã bisericã îmbrãcând-o cu o foartefrumoasã picturã bizantinã ºi cu un candelabru cum numai înGrecia se gãseºte. Pãrintele a construit un paraclis în cinsteaSfinþilor Români, în care se poate admira frumuseþea iconograficã.A mai construit un foarte frumos Altar de varã, dotat cu toate celenecesare slujirii, avându-l ca ocrotitor pe Sfântul Prooroc Ilie.

În locul chiliilor vechi ºi dãrãpãnate ale anilor de început,au apãrut noi clãdiri care adãpostesc pe cei aproape 33 de


vieþuitori ai Mânãstirii, dar ºi dormitoare puse la dispoziþiacredincioºilor care rãmân pentru slujbele oficiate în Mânãstire.

S-a construit ºi o salã de mese cu 300 de locuri, carerãspunde nevoilor Mânãstirii, ºtiind prea bine cã rânduiala înaceast sfânt locaº este ca toþi credincioºii sã servescã masa. Deasemenea s-a mai construit un bazar cu diferite cãrþi ºi obiectebisericeºti, o bibliotecã, etc.

Acum 40 de ani, când a mers Pãrintele Nicodim la SchitulCrasna, era numai o cãrare de mers cu piciorul ºi cãruþa cu cal.Dar asta din urmã s-a deteriorat în urma alunecãrilor de teren.Ori, ca sã zideascã atâtea clãdiri i-a trebuit multe materiale, decia fãcut un drum de acces cu maºinile mari prin pãdure ºi a scossus la schit sute de mii de tone de materiale de construcþii:ciment, nisip, balastru, var, fier beton, cherestea, etc. A introduscurentul electric în Mânãstire, care era atât de necesar înrealizarea construcþiilor ºi personalului mânãstiresc. Deasemenea, a adus apã curentã fãcând un bazin mare în pãdure,mai sus de Mânãstire.

Pentru toate aceste osteneli depuse în Ogorul Domnului,pentru ajutorul spiritual ºi material dat ucenicilor lui,credincioºilor ºi, în general, Bisericii, îi aducem prinos derecunoºtinþã, sincere multumiri ºi-L rugãm pe Dumnezeu sã-idea zile îndelungate, cu pace, pentru slava lui Dumnezeu,pentru binele Bisericii ºi pentru mântuirea lui.

La mulþi ani, Pãrinte Nicodim!

Cel mai vechi ucenic al Pãrintelui Nicodim,Preot Iconom Stavrofor Eugen Nandrea,

Parohul Parohiei Muncel, jud. Alba


Recunoºtinþã Pãrintelui Nicodim,ctitorul Crasnei

În urmã cu 40 de ani, DUMNEZEU, cu iubirea Saproniatoare, a chemat pe Vrednicul Prea Cuvios, Pãrintelenostru Nicodim Dimulescu, sã pãstoreascã ºi sã întãreascã înHristos suflarea creºtinã de pe Valea Teleajãnului ºi sãctitoreascã, prin Mânãstirea Crasna, O Sfântã Cetate Rugãtoare,din care Mântuitorul, cu Harul Sãu, astãzi, revarsã neamuluiromânesc lumina ziditoare ºi arhiereascã binecuvântare.

Am avut prilejul sã-l întâlnesc pe Pãrintele Nicodim, încãdin 1974, când am fost întâia oarã la Schitul Crasna, copil fiindde numai 12 ani, însoþind grupul de credincioºi din Lipãneºti -Prahova, care de mai multe ori pe an mergeau în pelerinaj laaceastã sfântã sihãstrie. În acea zi de primãvarã, alãturi dePãrintele, mai erau doar vrednicul de pomenire PãrinteleGhedeon - Stareþul ºi fratele Pavel, evlaviosul Pãrintele nostruPantelimon de astãzi.

Schitul avea doar douã trei cãsuþe smerite din vremurilevechi, iar Pãrintele, cu aceeaºi strãlucitoare credinþã în privire,învãþa adevãrurile despre existenþã ºi mântuire, aducând îninimile noastre entuziasmul descoperirii puterii ºi luminii luiHristos. Cu aceeaºi bucurie însufleþitã de credinþã, nãdejde ºidragoste biruitoare, pe care o are în suflet ºi o dãruieºte ºi astãzifiecãrui creºtin ce urca la Mânãstire, în acele vremuri grele


pentru Crasna, ne arãta locul unde avea sã se construiascãtrapeza ºi noile chilii, pentru fraþii care aveau sã se adaugetreptat la obºtea Schitului.

Dumnezeu mi-a hãrãzit amintiri frumoase, dar mai alesziditoare pentru mine, care alãturi de alþi tineri colegi deseminar ºi apoi de facultate, în fiecare vacanþã, la Crasna, nedeprindeam cu munca ºi rugãciunea, cu rãbdarea ºi ascultarea,care atât de mult ne foloseºte acum în preoþie. Pe vremeaaceea, când vrednicul Pãrinte Nicodim construia actualaMânãstire Crasna, iar stareþ era Prea Sfinþitul Galaction,Episcopul Alexandriei ºi Teleormanului, atmosfera duhovni-ceascã creatã de aceºti harismatici Pãrinþi, ziditorii iniþiase olozincã: „Frumoasã Crasna, glasul tãu dulce în rai te duce”. Acum,în fosta mãreaþã cetate a Constantinopolului, caut cu ochiiminþii, printre ruinele bizantine de astãzi, umbra Mânãstirilor dealta datã: Studion, Pamacaristos, Chora ºi descopãr NoulBizant Românesc de acasã, prin Frumoasa Mânãstire Crasna,ctitoritã de Pãrintele nostru Nicodim, cu o bisericã în careHristos ni se împãrtãºeºte, cu duhovniceascã însufleþiremonahalã, râvnitoare la descoperirea tainelor cunoaºterii luiDumnezeu, cu mii de creºtini ce vin din toatã þara, la izvoruldatãtor de har, pe care a dorit sã-l înfãptuiascã în urmã cu 40 deani ºi Mântuitorul i l-a dãruit ca împlinire acestui mare iubitorde semeni, sã zideascã în coasta de munte, „pe un picior de plai peo gurã de rai” autentica oazã duhovniceascã pentru mântuire.

Mii de creºtinii doresc sã-i mulþumeascã ºi mulþi preoþi înpastoraþia lor, sunt determinaþi sã slujeascã dupã modelul plinde râvnã ºi înþelepciune al Pãrintelui Stareþ, iar între aceºtia ºi eumã aflu, împreunã cu soþia mea, tot fiicã duhovniceascã aCrasnei, din Satul Mâneciu Pãmânteni, ºi purtãm cu noi dorul ºirecunoºtinþa pentru Vrednicul Pãrinte Nicodim ºi pentru izvoruldãtãtor de luminã ºi har al Mânãstirii Crasna, „Sfânta CetateRugãtoare”, în care simþim puterea ºi iubirea Mântuitorului ºi aMaicii Domnului nostru Iisus Hristos.

Preot Iconom Stavrofor Silviu StateIstanbul - Constantinopol,6 Octombrie 2006

Slujitorul Patriarhiei Romane la Constantinopol

Pãrintele Nicodim duhovnicul ºi îndrumãtorul de la Crasna

Când eram copil, la vârsta de 8-9 ani, pãrinþii mei mãduceau la Praznicele Împãrãteºti la Schitul Slãnic din JudeþulArgeº, unde era cãlugãr Pãrintele Teofil, dar o perioadã bunã înobºtea Schitului Slãnic a fost calugãr ºi Pãrintele Nicodim, celcare avea sã plece dupã aceea la Schitul Crasna, devenitã astãzivestita Mânãstire Crasna.

La Schit plecam cu o zi înainte de praznic cu mai mulþicredincioºi ºi mergeam pe jos peste câmpuri ºi prin pãdure, darspre searã înainte de a începe Vecernia ajungeam la Schit, undeimediat ne întâmpina cu mare bucurie Pãrintele Teofil, zicând: «au venit corbenii mei”.

De fiecare datã la hramul schitului venea ºi PãrinteleNicodim însoþit de mai mulþi cãlugãri pentru a participa lasfintele slujbe. Aici la schit l-am cunoscut pe Pãrintele Nicodim,deºi pãrinþii mei ºi ceilalþi credincioºi îl cunoºteau de mult timp,fiindcã Sfinþia Sa venea adeseori în satul meu natal, Corbi,pentru a lua meºteri care sã lucreze la Mânãstire la Crasna.

Nu m-am gândit niciodatã când eram elev la seminar saustudent la Teologie ca voi ajunge preot chiar în satul sfinþiei sale,un sat care este la hotar cu Episcopia Râmnicu-Vâlcea.

Pãrintele Nicodim s-a nascut în satul Morãºti – Carpeniº,unde locuitorii satului erau clãcaºi, aºezaþi pe dealuri, unde auavut pãmânt mai mult acolo ºi-au construit casele.

El era primul copil din cei trei bãieþi ai lui Gheorghiþa ºiAlexandru Dimulescu.

De mic copil a îndrãgit Biserica lui Dumnezeu, ºi aºa cumspunea fratele mai mic, Dumitru, lui Nicodim îi plãcea sã imiteevenimentele importante din tradiþia satului, cum ar fi : Nunta,Botezul, Înmormântarea, îndeplinind rolul preotului. Era întot-deauna înconjurat de copii pe dealul satului unde se întâlneaucu oile ºi vacile la pãscut.

Tot Dumitru, fratele cel mic al Pãrintelui Nicodim, spuneacã odatã au venit în sat niºte cãlugãri sã cearã ajutor pentruMânãstirea lor, pe care vãzându-i Nicodim îmbrãcaþi în negru aexclamat cuvintele: «eu mã fac cãlugãr». ªi nu a trecut mult timpºi iatã cã la vârsta de 13 ani ºi jumãtate, Dumnezeu prin glasulconºtiinþei cheamã la viaþa monahalã ºi la preoþie pe IonDimulescu, aºa cum odinioarã Dumnezeu l-a chemat pe Samuildin Vechiul Testament (I Regi III, 4). Preoþia se dã, nimeni nuºi-o însuºeºte, nimeni nu ºi-o ia de la sine.

ªi astfel, Pãrintele Nicodim avea sã treacã prin mai multeMânãstirii precum Râmeti, Slãnic, urmând ca în anul 1967 sã sestabileascã definitiv în Mânãstirea Crasna, loc care dupã întrareacelor doi monahi Ghedeon ºi Nicodim urma sa fie supus unuiprocedeu de schimbãri atât în cele ale Mariei cât ºi în cele aleMartei, atât în domeniul administrativ cât ºi în cel monastic, prinreînvierea vieþii monahale în acest lãcaº de rugãciune.

Îmi aduc aminte, când mergeam la Crasna, cu câtã grijã neprimea Pãrintele ºi cum ne rânduia la stranã ca sã cântãm ºi sãînvãtãm rânduiala sfintelor slujbe! Pãrintele era tare apropiat detinerii teologi ºi ce era de apreciat la dânsul, era faptul cã nu tesilea niciodatã sã-i urmezi sfatul, însã îþi sugera cum este bine închip foarte delicat ºi aºtepta rãbdãtor sã iei singur hotãrârea.

Firea veselã a Pãrintelui, dragostea ºi cãldura faþã deaproapele, fãcea sã fie tot timpul asaltat de mulþime de credincioºipentru a-i îndruma ºi sfãtui.

Pãrintele Nicodim seamãnã cu mama sfinþiei sale,Gheorghiþa, Dumnezeu s-o odihneascã în pace, cã era o fire tare



veselã, venea prima la Bisericã ºi când o întrebam ce mai facePãrintele, ea îmi rãspundea: «vezi cã vine popa meu» de«Bunavestire» sau de «Sânziene» sã slujeascã la noi.

În încheiere, doresc sã evidenþiez faptul cã PãrinteleNicodim a fost de mult ajutor parohiei, Sfinþia Sa nu a uitat satulnatal unde s-a nãscut ºi de unde a plecat, fiind mereu prezent laevenimentele importante ale parohiei.

Pr. Sescioreanu Ion, Parohul Parohiei Morãºti - Cãrpeniº

„Lumina faptei din lumina cuvântului“

Pe Pãrintele Nicodim Dimulescu de la Sfânta MânãstireCrasna îl cunoaºte o lume întreagã. Crasna este datoritãPãrintelui Nicodim, un fel de „Bãneasã” unde aterizeazã ºidecoleazã: scrisori, telefoane, autoturisme ºi autocare din toatãþara, în duminici ºi sãrbãtori din cursul anului. În aceste zile,Crasna este inundatã de pelerini.

Ce miracol îi poartã pe aceºti credincioºi în numãr aºa demare la aceastã Mânãstire, din toate judeþele þãrii, ca la fântânã deleac? Este o întrebare legitimã pe care poate sã o punã oricinecunoaºte realitatea. Eu nu mi-o pun, eu am constatat. Am stataici, în aceastã oazã duhovniceascã mai bine de un an de zile ºi aºfi stat ºi acum dacã nu era rânduiala de la Dumnezeu cã sã-mimut cuibul la o altã ºi altã sfântã Mânãstire. Pãrintele Nicodimeste dotat de Dumnezeu cu multe daruri. «Râvniþi însã la darurilecele mai bune» îndeamnã Sfântul Apostol Pavel – «ºi vã arãt încã ocale care le întrece pe toate ...Dragostea ... Dragostea nu cade niciodatã»(I Cor. 12, 31 ºi 13, 1-13). Pãrintele Nicodim are multã dragoste.

La Crasna, Prea Cuvioºia Sa a început greu, cum adeseapovestea, oftând. A venit aici cu Parintele Ghedeon Bunescu,înmormântat în cimitiriul Mânãstirii de mulþi ani ºi cãruia îi poartãscumpe amintiri, unde a gasit doar un singur frate, pe fratelePavel, acum blândul Pãrinte Protosinghel Pantelimon Angelescu.

Crasna, datoritã acestui harnic monah, Pãrintele Nicodim, cuvremea a devenit un fel de „vedetã” a Mânãstirilor din

Arhiepiscopia Bucureºtilor. Creºtinii care au început sã o caute dince în ce mai mult, au dus vestea în lume despre frumuseþile Crasnei,despre slujbele care se fac aici în sobor, cu slujitori bine pregãtiþiprofesional, cu predici alese ºi cu o dragoste de credincioºi rarîntâlnitã. Cântãrile duhovniceºti, proecþii cu Mânãstiri din þarã ºidin Grecia: de la Sfântul Munte Athos ºi Meteora, toate au avut oinfluenþã pozitivã nemaipomenitã asupra credincioºilor. Toþicreºtinii care au participat o singurã datã la rânduielile Crasnei,plecând, au devenit apostolii ei, propovãduind frumuseþile Crasneila toþi cunoscuþii. ªi aºa s-au dublat, s-au triplat de la o sãrbãtoare laalta, vizitatorii crasnei. «ªi acum cred nu numai din spusele lor, ci ºi dinceea ce vãd eu. Ceea ce au spus ei era foarte puþin din ceea ce este» spunealui Solomon Regina din Saba, vizitându-1 (III Regi 10, 7). Aºa s-adus vestea în lume despre Mânãstirea Crasna.

La Crasna te impresioneazã nu numai slujbele ca decatedrale, nu numai predicile tâlcuite profund, moral ºidogmatic pe înþelesul participanþilor, agapele hramurilor, etc., ciºi natura înconjurãtoare de excepþie cu dealurile împãdurite, culivezi ºi poieni mãnoase binecuvântate de Dumnezeu, la care acontribuit obºtea Pãrintelui Nicodim cu flori în toatã curtea, laferestre ºi pe cerdacuri, flori, unele aduse din Grecia, Italia saunu ºtiu de unde, de te minunezi, nu alta. Dar ce sã zici decontrucþiile ridicate sau în curs de ridicare, de dotãrile acestorconstrucþii. Ai sã vezi aici un sfânt Altar de varã, construit de zidºi pictat dupã erminia ortodoxã cum nu ai sã întâlneºti nicãierila vreo altã Mânãstire sau catedralã din þarã; la fel ai sã gãseºtiun paraclis închinat Sfinþilor Români, hramul fiind sarbãtorit îna doua duminicã dupa Rusalii, un magazin cu obiecte bisericeºti,cu cãrþi, cu colportaj, cum gãseºti doar la centrele eparhiale.

O altã lucrare a lui Dumnezeu, care s-a împlinit prindragostea ºi osteneala Pãrintetui Nicodim ºi de care se minuneazãtot creºtinul, este ºi aceasta, cã ºaºe sunt ierarhii cu care semândreºte Biserica noastrã româneascã acum, aceºti ºase au crescutsau au trecut prin Crasna. Lucruri cu adevãrat minunate s-aupetrecut ºi se petrec la aceastã vatrã de adevãratã culturã ortodoxã.

Cunoscând toate aceste puþine lucruri pe care le-am spus eupãcãtosul despre Crasna ºi stareþul ei, nu cred cã greºesc cu nimicnumindu-o «Grãdina Maicii Domnului», pentru cã, într-adevãr, eaaratã, în tot ansamblul ei, ca o mireasã a lui Hristos.


În încheierea acestui cuvânt neputincios ºi slab în a vorbidespre tot ceea ce este Sfânta Mânãstire Crasna în realitatea ei actu-alã ºi despre Conducãtorul ei, subliniez ºi pe acesta, ºi îl rog pePãrintele Arhimandrit Nicodim sã þinã cont de acest cuvânt, cã estepãcat sã îngroape acest talant pe care încã nu l-a pus în adevãrata luivaloare, darul de a povesti. Pãrintele este un povestitor cum rarîntâlneºti. Cuvioºia Sa este, dacã vreþi sã ºtiþi un adevãrat „depozit“de istorioare duhovniceºti cu tâlc ºi umor de o fineþe întalnitã doar lacel isteþ ca un proverb cum l-a numit Eminescu pe marele Anton Pann.

Aº încerca sã vã spun câteva din cele pe care mi le mai aducaminte, dar tac, pentru cã le-aº strica parfumul pe care îl dãacestora doar povestitorul. Imi aduc aminte doar una dintreaceste povestiri ºi pe aceasta am sã îndrãznesc sã o spun: cum învara lui 2003, Bunul Dumnezeu a fãcut sã rodeascã însutit, unpetec de pãmânt de lângã bucãtãria Mânãstirii, plantat cu fasoleurcãtoare. Au fost atâtea teci în acest petec de pãmânt, încâttoatã vara am fost hrãniþi cu teci de fasole verde, obºtea fiind devreo 30 de oameni. N-am mâncat atâtea teci de fasole verde întoatã viaþa mea de 70 de ani, cât am mâncat într-o varã la Crasna,la îndemnul Pãrintelui. De atâtea teci ne-ar fi venit acru, dacãPãrintele nu ne spunea povestea cu «tecile lui Lionora», pe careauzindu-o, mâncam tecile cu plãcere ºi de fiecare datã râzând,ceea ce mi se întâmplã ºi acum când povestesc. Pãrintele are aºamare talent la povestit, încât chiar daca te-ar pune sã tragi laplug, ai trage cu plãcere numai sã-l auzi povestind ºi Doamnecâte mai ºtie ºi cu câtã seriozitate le povesteºte!

Vã implor, Pãrinte Nicodim, sã scrieþi toate câte ºtiþi de acestgen, într-un volum, care sunt convins, cã pe lângã celelalte daruripe care le aveþi ºi le-aþi pus în folosul Sfintei Mânãstiri, aceasta ar fica o «cununã» care v-ar înfrumuseþa opera de mare organizator, demare îndrumãtor, de mare rugãtor chiar cãtre Dumnezeu pentruobºtea cea micã a mânãstirii dar ºi obºtea cea mare din afara mânãs-tirii în care aþi sãdit cu drag ºi bucurie atâtea virtuþi creºtineºti.

Întru mulþi ºi fericiþi ani, Prea Cuvioase Pãrinte ArhimandritNicodim ºi tot înainte cu Dumnezeu!

Pr. Ion Ceauºu Sfânta Mânãtire Recea - Vrancea


Pãrintele Arhim. Nicodim Dimulescu,fratele meu cel mai mare

În anul 1986 am absolvit Seminarul Teologic din Bucuresti,m-am cãsãtorit, dar pot spune cã pentru mine un al doileamoment important din viaþa mea a fost faptul cã l-am cunoscutpe Pãrintele Nicodim Dimulescu ºi Mânãstirea Crasna. Intrasemla Facultatea de Teologie din Bucureºti ºi fiind cap de familiem-am angajat ca ºofer la Mânãstirea Cernica, stareþ fiindPãrintele Arhim. Teofil, cel vrednic de pomenire.

De când m-a vazut Pãrintele Nicodim m-a îndrãgit ºi aacceptat sã mã sfãtuiascã mai cu seamã cã trebuia sã ajung preot.Aºa am crescut sub umbra Pãrintelui Nicodim alãturi de ceilalþiucenici formaþi de aceastã Mânãstire, despre care meritã a i spunecã formeazã o altã obºte în cadrul unei obºti care-l are ca Pãrintestareþ pe Pãrintele Nicodim, creând în felul acesta atmosfera defamilie, care este vizibilã tuturor vizitatorilor acestei Mânãstiri.

Cel mai mare ajutor am început sã-l primesc când am venitca preot în Bucureºti ºi, neavând post de preot, am luat catedrade religie de la ºcoala unde am învãþat ca elev, devenind astfelcoleg cu foºtii mei profesori, care astãzi se spovedesc la mine,aceºtia care pânã mai ieri erau dascãlii mei.

Binecuvântatã fiind calitatea de bunã gazdã a PãrinteluiNicodim, am organizat pelerinaje la Crasna cu copiii cei mai

buni la învãþãturã, urmând ca mai târziu sã organizez cu propriicredincioºi, cei care m-au ajutat sã construiesc biserica undeastãzi slujesc.

Atât eu cât ºi familia mea, ataºându-ne mult de aceastafamilie care este Crasna ºi de Pãrintele ei, Arhim. Nicodim, amfost martorii unor pelerinaje pe care Pãrintele le-a organizat atâtîn þarã cât ºi în afara þarii. Am fost martorul unei slujiri în cadrulcomunitãþii româneºti de la Bari, când de ziua Sfântului IerarhNicolae, Dumnezeiasca Liturghie a fost slujitã pe mormântulSfântului; urmeazã apoi cele douã hirotonii a doi ucenici aiCrasnei ºi ai Pãrintelui Nicodim, în Italia. Aici ma refer laPãrintele Sorin Petre, parohul comunitãþii din Pinerolo, ºi laPãrintele Ioan Dimulescu (nepotul Pãrintelui stareþ), parohulcomunitãþii româneºti de la Civitavecchia.

Ultimul eveniment la care Pãrintele Nicodim m-a invitat sãparticip ca unul ce face parte din aceastã familie, a fost hirotoniaPãrintelui Nectarie întru ieromonah, cel care este ºi iniþiatorul ºiorganizatorul acestui volum omagial, cel cãruia îi mulþumescpersonal de iniþiativa luatã de a alcãtui acest volum, ºtiind preabine cã sunt ºi persoane care nu ºtiu prin ce a trebuit sã treacãPãrintele stareþ Nicodim pentru a se ajunge la Crasna zilelornoastre.

De la înfiinþarea parohiei Sfântul Antonie cel Mare, undecu nevrednicie sunt paroh de 10 ani, Pãrintele Arhim. Nicodima fost o prezenþã vie în toþi aceºti ani la hramul comunitãþiinoastre, de ziua Sfântului Antonie (17 ianuarie), aducându-lecredincioºilor noºtri bucuria ºi imaginea unui Pãrinteduhovnicesc ce îi poartã continuu în rugãciunile sfinþiei sale.

Înainte de scurta mea încheiere, doresc sã evidenþiez ºi oaltã harismã pe care personal (ºi nu numai) am putut-o observala Pãrintele Nicodim. Aceastã harismã este cea a cuvântului, ºivedem cã ea este rânduitã de Dumnezeu Pãrintelui Nicodimspre întãrirea în viaþa de zi cu zi a celor care cerceteazãMânãstirea, ºtiind prea bine cã duhului acestuia secularizat allumii în care trãim cu toþii îi este necesar cuvântul Evanghelieipentru aducerea aminte ºi întãrirea în ispite, întãrire ce ne vinedirect prin slujitorii sfintelor altare, mijlocitorii noºtri cãtreDumnezeu.



Închei aceste scurte rânduri, dorindu-i Pãrintelui Arhim.Nicodim multã sãnãtate, zile îndelungate ºi binecuvântate deDumnezeu, pentru ca astfel sã fie posibilã împlinirea celorrânduite de El în Mânãstirea Crasna prin cel ce îi este conducãtoratât pe plan duhovnicesc cât ºi administrativ, menþionat cubucurie de cãtre mine în rândurile de mai sus. Doresc sã spuncititorilor cã, personal, sunt mândru de privilegiul ce mi-a fostdãruit de cãtre Pãrintele Nicodim în urmã cu un an de zile, cândm-a numit fratele Sfinþiei sale cel mai mic. Iatã însã cã acumurmeazã ca eu sã dau ca titlu al acestui smerit articol cele primitedin partea celui cãruia îi este dedicat acest volum omagial,intitulându-l «pãrintele Arhim. Nicodim fratele meu cel mai mare».

Vã sãrut sfinþita dreaptã ºi cu multã dragoste vã îmbrãþiºezacum la ceas aniversar!

Pr. Daniel GOGA,Parohul Parohiei Sfântul Antonie cel Mare

Bucureºti

Pãrintele Arhim. Nicodim, omul care a sfinþit locul

Anii dinainte de 1980 ºi dupã, râvna ºi dãruirea PãrinteluiNicodim pentru Sfânta Mânãstire Crasna, face sã înfloreascãîncet ºi bine acest sfânt aºezãmânt de închinãciune ºi din punctde vedere spiritual, dar mai cu seamã prin faptele sale de bungospodar în ogorul Domnului.

Astfel, Pãrintele Nicodim a fãcut sã înfloreascã aceastãoazã de spiritualitate, devenind peste ani o grãdinã a raiului peaceste meleaguri prahovene.

Asa cum Mântuitorul ne-a lãsat cuvintele pecetluite înSfânta Evanghelie: „credinþa fãrã fapte este moarte”, neobositulPãrinte Nicodim a folosit toatã priceperea ºi dãruirea sa pentrua face ceea ce Duhul Sfânt prin lucrarea sa, ne-a luminat viaþaîntru cele spirituale, dar ºi calea spre care luminarea fiintei PreaCuvioºiei sale, a urmat-o împlinind voia lui Dumnezeu,împãcându-se cu sine ºi cu lucrarea bine fãcutã a faptelor sale înogorul Domnului.

Din toate realizãrile Prea Cuvioºiei sale se poate spune„Doamne din faptele mele vezi credinþa mea”, dar neobositulPãrinte Nicodim nu a încetat pânã în acest moment sã evidenþiezeprin cele ce se vãd, faptele credinþei sale.


Cu toate cã smerenia Pãrintelui este mare ºi mai cu seamã cãaceasta este necesarã în urcuºul cel duhovnicesc, putem observafoarte bine starea interioarã a unuia ce a împlinit prin intermediulei destul de mult, însã tot atât de mult mai are de desãvârºit înogorul Domnului.

Faptele credinþei sale în a zidi atât pe plan material îngrãdina raiului pe aceste meleaguri, urmând cuvintelorMântuitorului - „în casa Tatãlui Meu multe locaºuri sunt”- a fostconcomitent într-o lucrare aproape de perfecþiune cu celespirituale, observându-se aceastã bunã îmbinare pe drumuldesãvârºirii.

Cuvintele sunt de prisos, însã faptele Prea Cuvioºiei salearatã cel mai bine, lucrarea de zidire întru cele duhovniceºti princele omeneºti, dar pe calea cea adevãratã despre careMântuitorul spune: „Eu sunt calea….”.

Din faptele sale, ca bun gospodar, a ºtiut sã punã în ordineºi sã chiverniseascã cu bunã chibzuinþã tot ceea ce se vede ºi totceea ce înfloreºte aici, în aceastã oazã de spiritualitate, care esteMânãstirea Crasna.

Neobositul Pãrinte Nicodim a fost ºi este model pentru toþicei ce au contribuit puþin câte puþin în lucrarea pentru care noi,cei ce am primit dar ºi har, sã urmãm ºi sã împlinim voiabunului Dumnezeu.

În încheiere þin sã vã mulþumesc pentru bucuria care aþiprodus-o atât mie cât ºi celorlalþi studenþi care cercetauMânãstirea Crasna în perioada studenþiei. Clipele acelea sunt deneuitat, sunt clipe care au nãpãdit sufletul nostru, pecetluindastfel toatã adolescenþa noastrã.

Acesta este ºi motivul pentru care v-am apreciat ºi vãaprerciez în contiunuare Prea Cuviose Pãrinte Nicodim,bucurându-mã de apariþia acestui volum omagial.

Pr. Constantin Daniel TuþãParohul Parohiei Zãvoiu - Dâmboviþa

O oazã de Luminã

În multa Sa bunãtate, Dumnezeu ne-a dãruit nouã,românilor, o þarã deosebit de frumoasã, cu un relief bogat,plaiuri de un pitoresc aparte, în peisajul cãrora îºi deruleazãviaþa cotidianã oameni buni, credincioºi, care se strãduiesc dupãputerile lor sã-L slujeascã pe Pãrintele ceresc ºi pe semeni.

Nu de puþine ori, alãturi de credincioºii noºtri, am pornit ladrum spre diferite zone ale þãrii, dorind sã descoperim frumu-seþile acestui pãmânt binecuvântat moºtenit de la înaintaºi. Defiecare datã, aceste cãlãtorii au fost prilejuri de înnoire ºiîmbogãþire spiritualã, constituindu-se în adevãrate pelerinaje.

Dupã cum se ºtie, pelerinajul are, potrivit învãþãturii decredinþã creºtine, un caracter aparte, dorindu-se a se realiza acealegãturã vie a omului, cãlãtor în lumea aceasta, cu Dumnezeu celdin Ceruri, Care ne iubeºte ºi cãtre care trebuie sã se îndrepte ºidragostea noastrã. Dumnezeu foloseºte pelerinajul în lumeaaceasta ca o ºcoalã a credinþei, pentru a combate idolatria ºipatimile egoiste din om, care sunt o cãutare a infinitului înlucruri finite.

Doar purtând acest adevãr în minte ºi în suflet, ne dãmseama cã suntem cãlãtori ºi trecãtori în lumea aceasta, ºi suntemdornici sã cãutãm ºi sã trãim mai adânc în iubirea LuiDumnezeu, Cel Netrecãtor, Veºnic ºi Nemãrginit.

Pentru pelerinul creºtin, întâlnirea cu locurile sfinte, cuicoanele ºi cu moaºtele sfinþilor, cu persoane smerite ºi

evlavioase care cautã sã trãiascã cât mai autentic în duhulcredinþei celei adevãrate, constituite tot atâtea izvoare debucurie, iubire ºi pace interioarã, din care cu nesaþ cautã sã-ºiastâmpere foamea ºi setea duhovniceascã. Toate acestea,pelerinul le descoperã în special în Mânãstiri, acolo unde sepãstreazã ºi azi cea mai frumoasã ºi autenticã trãire creºtineascã.

Spre multe astfel de locuri ne-a cãlãuzit Dumnezeu paºiide-a lungul timpului oferindu-ne momente de mare înãlþarespiritualã, care ne-au rãmas neºterse în inimile ºi sufletelenoastre. Aºa a fost ºi în ziua când am descoperit MânãstireaCrasna din Jud. Prahova, situatã nu departe de ºoseaua care facelegãtura între Braºov ºi Ploieºti prin Vãlenii de Munte.

Din prima clipã, am fost copleºit de frumuseþea loculuiunde se gãseºte acest aºezãmânt monahal. Am redescoperit câtde mult adevãr se cuprinde în vorba românului care zice cã„omul sfinþeºte locul”. Aici între dealurile subcarpatice gãsim oadevãratã perlã duhovniceascã prinsã în salba de perle pe care oreprezintã Mânãstirile de pe întreg cuprinsul þãrii. O mânã deoameni destoinici, cãlãuziþi în prezent cu multã înþelepciune decãtre Prea Cuviosul Pãrinte Arhimandrit Nicodim Dimulescu,au creat un adevãrat colþ de rai, în care pacea, liniºtea, armoniaºi dragostea sunt bine statornicite. Florile multicolore care teîntâmpinã la tot pasul, mai în tot timpul anului, ambianþaplãcutã în care nimic nu pare a fi forþat, toate lucrurile aflându-se la locul lor, creazã o atmosferã echilibratã ºi armonioasã, carecu siguranþã reflectã starea interioarã a celor ce vieþuiesc aici.

La Mânãstirea Crasna, pe lângã acest peisaj de vis,pelerinul rãmâne impresionat ºi de frumuseþea ºi mãreþiaslujbelor divine. Este recunoscut cât de înãlþãtor este cultul divinortodox, care ne introduce în ambianþa Împãrãþiei Cerurilor,ajutându-l pe om sã se apropie de Dumnezeu ºi întreaga sa fiinþãsã fie o odã a dragostei închinatã Lui. Cu atât mai multrugãciunea te înalþã în biserici frumos împodobite ºi bineîngrijite, în care slujitorii sãvârºesc slujbele cu evlavia ºismerenia nesimulate.

De remarcat ºi faptul cã aici, pentru fiecare om care vine sãse închine ºi sã caute apropierea de Dumnezeu, existã un cuvântblând de mânghâiere, un sfat ºi o încurajare pe care le primeºte


de la vieþuitorii acestei Mânãstiri. Tot aici ospitalitatea româneascãeste la ea acasã. Pelerinul poate primi ºi hrana trupeascã ºi un locunde sã-ºi plece capul, oferite cu bunãvoinþã, în duhul slujirii cudragoste a semenului. Toate acestea fac ca mai tot timpul anuluisã treacã pragul acestei sfinte Mânãstiri mii de pelerini sosiþi dintoate colþurile þãrii ºi nu numai, aflaþi în cãutarea unei raze deluminã care sã le aducã în viaþã lumina lui Hristos, carelumineazã tuturor.

Dacã este remarcabilã bucuria, liniºtea ºi pacea pe care lesimþi în prezenþa pãrinþilor care trãiesc în aceastã Mânãstire,aceastã stare spiritualã o trãieºti în mod deosebit alãturi dePãrintele stareþ Nicodim Dimulescu. A strâns în jurul sãu mulþicãlugãri tineri, oameni cu vocaþie, care alãturi de pãrinþii maivârsnici, împletesc munca ºi rugãciunea în vederea dobândiriimântuirii. Cu toate cã Pãrintele a adunat în buchetul vieþii salemai bine de 70 de primãveri, Prea Cuvioºia Sa are un suflet tânãrºi cu multã energie este mereu în fruntea celor pe care îi conducecu aleasã competenþã ºi responsabilitate, Te întâmpinã mereu cuo voce blândã, iar privirea sa caldã ºi zâmbetul binevoitor care-ilumineazã chipul, te învãluie ºi te ajutã sã-þi deschizi sufletul.Un om odihnitor cãlit în focul greutãþilor vieþii care sestrãduieºte sã înþeleagã neputinþele oamenilor ºi sã le întindã omânã de ajutor celor care au nevoie. Nici nu poate fi altfelsufletul unui om care îndrãgeºte atât de mult florile. „Cineflorile iubeºte sufletul bun dovedeºte”, spune o vorbã din popor.Aºa este Pãrintele Nicodim: un om blând, echilibrat, care radiazãdragoste în jur, aºa cum o candelã radiazã lumina sa de pealtarul sfânt închinat Domnului. Cu astfel de oameni inimoºicare trãiesc în mijlocul nostru, oferindu-ne exemple vii tuturor,putem avea speranþã cã poporul acesta va rãzbate mai departepe valurile istoriei împlinindu-ºi chemarea sa.

Iatã doar o fãrâmã din roadele binecuvântate de carepelerinul se poate împãrtãºi pe calea vieþii acesteia în cãlãtoriape care o realizeazã cãtre Ierusalimul cel Ceresc.

Pr. Sorin ªerban,Parohul Bisericii Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel,

Prejmer - Braºov


L-am întâlnit… pe Pãrintele Nicodim…

Mi-e teamã sã nu pãcãtuiesc de „pãrerea de sine”, spunândcã l-am cunoscut. A te cunoaºte pe tine însuþi era pentru iubitoriide înþelepciune ai antichitãþii, culme greu de atins. A pretindecã-l cunoºti pe altul, este deja o mare îndrãznealã, ºi apoi poetul(Eminescu, se înþelege) ne-o aminteºte: “ªi când propria ta viaþã, /Singur n-o ºti pe de rost, / O sã-ºi batã alþii capul, / S-o pãtrundã cuma fost…?”. Ocolind acest obstacol pretenþios pentru om, lãsânddoar „Cunoscãtorului inimilor” acest atribut, se poate spune,privind „peste vremuri înapoi” cã:

L-am întâlnit pe Pãrintele Nicodim cu câteva decenii înurmã când, tânãr seminarist, împreunã cu alþi colegi, am fostpãrtaºi la bucuria unei privegheri, într-o searã de primãvarã, lahramul împãrãtesc al Crasnei. Tainica bucurie, pe care o oferãMânãstirea ºi acum nenumãraþilor pelerini, îmi era puþinumbritã de pãrerea de rãu cã n-am aflat mai de vreme acest locbinecuvântat ºi sfinþit de rugile fierbinþi, de cântãrilepsalmodiate în duh bizantin ale vieþuitorilor acestui sfânt lãcaº,aºezat în vãile împãdurite ale dealurilor subcarpaticeprahovene, colþ de rai pãmântesc, potir duhovnicesc de pace ºibinecuvântare, loc de tainã ºi de închinãciune.

La întrebarea de atunci, „de ce nu se face nimic pentruînlesnirea accesului rutier pentru mai mulþi doritori de frumos”,mi-a rãspuns mai târziu Pãrintele Nicodim, spunându-mi cãMânãstirile n-au trebuinþã de popularitate ºi vizitatori, ci de

credincioºii care trec cu succes examenul dificultãþilor spreînãlþimi, cu alte cuvinte strãbune, „Per angusta ad augusta“, cheiaascezei creºtine.

Mai târziu, în trecerea-mi scurtã pe la Mânãstirea Sinaia, cadiacon ºi muzeograf, am aflat cã acest lãcaº sfânt era Schit ºi nuMânãstire, în acea vreme.

Având ocrotitori pe Sf. Împãraþi Constantin ºi Elena,bucuriile împãrãteºti ale începutului greu au fost purtate cucuviinþã, pe cinstitul vas al smereniei ºi al sãrãciei de cãtre obºteºi Pãrintele Nicodim. A fost un schit modest, sãrac…, darpurtãtor de har ºi de sfinþenie. ªi Dumnezeu, la vreme potrivitã,în noaptea lipsei de simpatie faþã de tot ce-i sfânt, a chemat om,cu nume biblic, NICODIM, pentru a scoate de sub obroc fãcliafiravã, dar nestinsã, a celor ce ºi-au jertfit viaþa în singurãtate, înrugã, în unire cu Dumnezeu, ca sã sfinþeascã lumea purtatã de ei,atunci ºi acum, la sfântul prestol. Prima trãsãturã caracteristicã aacestui loc sfânt ºi a celor ce vieþuiesc într-însul este smerenia,simplitatea, aureolatã de rugãciune, de buna chivernisire ºi decontinuitatea drumului desþelenit ºi redescoperit.

A mai trecut vreme dupã prima întâlnire cu „locul ºi omul”,în seara tainicã „nicodimicã” a sihãstriei Crasna. L-am reîntâlnitpe Pãrintele Nicodim în tumultul oraºului cu numele bucuriei.M-a salutat ºi m-a întrebat de ce sunt trist. Tristeþea mi-a risipit-ocu gestul natural al mãrinimiei, trãsãturã fundamentalã acaracterului sãu pe tot parcursul vieþii, în înþelegerea haricã „cinedã lui, îºi dã”.

De fapt nu mi-a dat ci mi-a luat spontan o fãgãduinþãfãcutã mie însumi de a fi generos, deºi totdeauna n-am reuºit sãfiu. Ospitalitatea ºi generozitatea este specificul creºtin monasticîn general, însã pentru Crasna este farã tãgadã amprenta „omuluiasupra locului”. Cred cã n-a existat pelerin sã plece cu „sufletulgol” sau „gura amarã”, chiar în vremuri de rãstriºte, iar rãbdarea,mângâierea ºi încurajarea datã celor ce l-au întâlnit pe PãrinteleNicodim alcãtuiesc gama darurilor, a lecþiei constante, inspiratedin seriozitatea împlinirii chemãrii „oamenilor mari”.

Al treilea moment, deºi nu ultimul, dar mã voi opri aici,pentru limita de timp ºi spaþiu, al treilea moment de întâlnire ºiapropiere a fost în perioda de tristã amintire, când toþi aveamfricã de toþi; când neîncrederea trona cu tiranie peste sufletele


nostre ºi setea arzãtoare, de a gãsi „omul” cãruia sã-i destãinui„of-urile” era atât de mare.

Nu pot crede cã altcineva, decât Bunul Dumnezeu, mi-adat sã întâlnesc omul cu care sã poþi discuta ºi adâncii probleme,frãmântãri ºi gânduri, fãrã teama de a fi prins în capcanaîndoielii, nesiguranþei sau, ce este ºi mai trist, a trãdãrii.

Am enumerat trei momente din viaþa mea, deºi ele au fostmai multe, în întâlnirile cu Pãrintele Nicodim, nu pentru a perso-naliza aceste rânduri, ci pentru a evita repetiþiile, care se vorverifica din mãrturiile altora în încercarea de a surprinde imagineaîn cuvânt, a duhovnicului, pãrintelui, slujitorului, gospodarului,pedagogului, generosului, bunului, înþeleptului ºi... câte se maipot adãuga încã de cei ce mult mai mult decât mine s-au bucuratde tot ce poate ºi vrea sã dea Dumnezeu oamenilor, prin omul Lui,omul lui Dumnezeu, Pãrintele Nicodim de la Crasna.

Aceste rânduri ºi gânduri se aduc sãrbãtoritului cusinceritate ºi recunoºtinþã, nu ca simplã felicitare sau încheiere delucrare, pentru cã slujitorii în ogorul Sfintei Biserici sunt precumpomii… rãmân mereu în picioare ºi mor în picioare. Trecereaanilor închinaþi Domnului ºi aproapelui nu îmbãtrânesc, chiardacã bruma se tot aºterne pe plete, pe barbã… pe margineaveºmântului þesut neîncetat de har, de credinþã ºi de fãptuire.Trecerea anilor celui ce se jertfeºte pentru om, în numeleDomnului, îi dã sensul împlinirii, iar împlinirea se lucreazã dupãmodelul unic, bãrbatul desãvârºit, modelul desãvârºit, IisusHristos. Dacã în istoria duhovniceascã a Bisericii noastre se varescrie o paginã despre monahismul ºi importanþa lui înMuntenia, Mânãstirea Crasna, în vremea Stareþului ArhimandritNicodim Dimulescu, va avea un loc de frunte ºi de cinste.

Astãzi toþi în cor îi spunem: ”Vã mulþumim PãrinteNicodim!” sã ne trãiþi mulþi, mulþi ani în deplinã sãnãtate, paceºi bucurie ºi vã dorim peste alte decenii, sã auziþi din guraStãpânului: „Bine slugã bunã ºi credincioasã… intrã întru bucuriaDomnului tãu”.

Pr. Gheorghe Vasilescu,Parohul Parohiei Sfânta Parascheva,

Torino - Italia


Un nume, o garanþie

Desigur cititorul ar dori sã ºtie cine se aventureazã înaceastã mare învolburatã, sã caute prin adâncurile vieþii unuimonah, nu atât de tinerel, sã-i creioneze imaginea, fãrã îndoialãsubiectivã, pe care apoi sã o prezinte publicului dornic de a citimai mult printre rânduri, de a interpreta, de „a-ºi da cu pãrerea”,tehnici destul de încetãþenite la noi, românii.

Deci sunt nevoit sã mã prezint: sunt preot la o parohieromânescã în sudul Italiei, la Bari ºi slujesc de aproape 20 de aniîntr-o capelã ortodoxã, lângã altarul ce pãstreazã cu cinsteSfintele Moaºte ale marelui Ierarh din Mira, Sfântul Nicolae.

În sudul Italiei circulã foarte des un proverb: un nume, ogaranþie; mesajul este destul de simplu, dar în acelaºi timp foarteprofund. L-am ales ca titlu tocmai pentru cã îmi dau seama câtde dificil este sã pictezi un tablou fãrã sã ai nici mãcar minimenoþiuni de picturã; greutatea ºi frica cresc ºi mai multgândindu-te cã acel tablou va fi trecut printre numeroase mâinide artiºti consacraþi ºi maeºtri ai cuvântului.

„Provare non nuocere” spun italienii (încercarea moarten-are, zicem noi românii) ºi de aceea sã vedem atunci cine esteacest monah Nicodim de la Mânãstirea Crasna.

Unde ºi cum l-am cunoscut: lângã Domneºtii de Argeº, lacâþiva km de satul Slãnic se gaseºte un Schit care în acei ani eracondus de un monah bãtrân, chemat de toþi „Avva”. Era din

zona Vâlcii ºi noi, un mic grup de seminariºti din Craiova ne-amhotãrât sã-i facem o vizitã; a fost o vizitã nemaipomenitã; ne-aprimit bãtrânul stareþ ºi imediat ne-a invitat la masã, ne-a vorbitaºa de dulce ºi frumos ºi ne-a impresionat prin imaginea saasemãnãtoare cu a unui sfânt bizantin; la plecare ne-a vârât înbuzunar, cu aceeaºi delicateþe cu care hoþul îþi furã portofelul, unplic micuþ cu bani, chemat „o micã mângâiere” din parte Mânãstirii;de atunci mergeam în vacanþã la Slãnic ºi ajutam la fân, înbucãtãrie, iar seara cântam la stranã; la plecare, „mângaierea”creºtea ºi bãtrânul Avva a devenit Pãrintele nostru al tuturor.

Într-o varã, la sobor vedem un cãlugãr zâmbitor, solid, cuniºte ochi care-þi pãtrundeau iscoditori nu numai în inimã, dar ºiminte. Era Pãrintele Nicodim de la Crasna. Dupã slujbã, la masã,ne-am cunoscut ºi ne-a invitat la Crasna; a trecut un pic de timppânã am ajuns în acel colþ de rai, am aºteptat sã începemfacultatea la Bucureºti ºi în prima sâmbãtã am fugit fãrã sã luãmfaimosul „bilet de voie”. Ce surprizã! Ne-a primit tocmai Pãrintele(aºa îl numesc toþi), ºi-a amintit de noi, ne-a primit zâmbitor caºi când am fi fost prieteni de o viaþã. Sfiala nostrã studenþeascãîn faþa acestui monah s-a risipit deodatã ºi, încet-încet, amînceput sã ne simþim ca acasã. Ne-a invitat în chilia dânsului ºidintr-odatã ne-am pomenit într-o grãdinã micuþã dar plinã cuflori; parfumul acelei grãdini îl simþeam ºi-l respiram ori de câteori mergeam sã-l vizitãm pe Pãrintele. Am intrat într-o salã plinãºi ea de flori diverse dar frumoase, semãna cu o serã. În jurulunei mese ne-am aºezat la vorbã ºi am început sã depanãm, laînceput cu sfialã, iar apoi cu mai mult curaj, gândurile ºiimpresiile noastre. La sunetul toacei ºi al clopotelor ne-amîndreptat cãtre bisericã, am participat la slujbã, apoi la masãunde am cunoscut ºi pe ceilalti monahi. Dimineaþa, dupã SfântaLiturghie, am mâncat zdravãn ºi am plecat cãtre Bucureºti; laplecare am avut la fel „mângâierea” cu care Avva ne obiºnuise laSlãnic. Din acel moment, Mânãstirea Crasna a devenit casanoastrã; acolo ne-am specializat în tipic, am învãþat tainelestranei ºi ale cântãrii bisericeºti, ale predicii scurte dar concrete,ale servirii la masã, ale primirii oaspeþilor înalþi si alcredincioºilor de rând, dar în sensul organizãrii, al punctuali-tãþii. Într-adevãr, Crasna a fost ºi rãmâne nu numai o adevãratã


Academie spiritualã dar ºi o valoroasã ºcoalã pentru viaþa realã.Spiritul de observaþie al Pãrintelui, deschiderea ºi disponibili-tatea faþã de oricine, vorba blândã, încurajatore, dar mai ales acelzâmbet serafic ºi educativ, amestecat cu un pic de ironie ori decâte ori ne îndrepta greºelile, mi-a rãmas cioplit în inimã ºi acreat în mine un sens de competiþie. Îmi ziceam des: „trebuie sãfur din experienþa sa cât mai mult, trebuie sã-l copiez pe cât sepoate”. Pentru mine a fost acea himerã de urmãrit, acea perso-nalitate care ne stimuleazã sã creºtem, urmându-i exemplu. Întimpul studenþiei era prima persoana cãreia îi solicitam sfaturi ºinu numai, cãreia îi vãrsam ofurile nostre. ªi dupã ce am plecat înstrãinãtate, Pãrintele a rãmas punctul de referinþã, spiþeria cumedicamente din care ne serveam pentru orice boalã sufleteascãºi pentru orice adiere de descurajare care ne cuprindea destul dedes, departe de þarã, de familie, de cei scumpi ºi dragi ºi subpresiunea celor din jur cu care trebuia sã te confrunþi mereu.

Dacã acea maºinã de scris, ce-ºi face ºi acum datoria, arputea sã mãrturiseascã ºi sã imprime toate gândurile frumoase,sfaturile, îndemnurile ºi alintãrile ce s-au prefirat printre literelesale, cred cã mult s-ar scrie astãzi ºi mulþi ºi-ar aminti cu plãcereacele scrisori pãrinteºti. Sfaturile Pãrintelui, nu mereu acceptatela prima vedere, ne-au salvat de acele prãpãstii bine camuflate,de multe capcane, de multe conflicte cu ierarhia sau cu autoritã-þile; înþelepciunea sa profundã, stilul simpatic de a afronta oricegreutate, precum ºi facilitatea cu care ne trasmite încrederea înnoi înºine, nu poate sã fie uºor uitatã.

Ce sã spunem despre neputinþa sa de a zice „nu” cuiva saudespre dragostea sa faþã de naturã, faþã de animale, faþã de tot ceBunul Dumnezeu a creat ºi ne-a dãruit; cu câtã pasiune priveºteroºiile pe lujer în serã, nuferii în acel lac micuþ pe care-l zãreºtiimediat dupã ce, cu maºina urcând, treci pe lângã troiþa de laintrarea în Mânãstire. Dar gospodãria ºi toate cele lumeºti caredau posibilitatea oricãrui pelerin sã se simtã „pe un picior deplai, pe o gurã de rai”, cum sã le mai descriem?. Ar puteaPãrintele sã renunþe la ea? Grija pentru oricine care se apropie deacea Mânãstire respirã în fiecare monah, în fiecare vieþuitor ºi teîndeamnã sã mai treci pe acolo.


Nu voiesc sã vorbesc despre Pãrintele îmbrãcat în vestaPãrintelui spiritual, cãci desigur au fãcut-o ºi alþii; am voit sã-ldescriu numai ca Pãrinte, ca persoanã ce poate sã inspire oricuiîncredere, stimã, respect ºi dorinþa de a pune în practicã sfaturilesale duhovniceºti; faptul cã din aceastã pepinierã spiritualã auieºit câþiva ierarhi îºi spune cuvântul; în orice echipã sportivãsuccesele ºi eºecurile se datoreazã întregii echipe ºi nu numaiunui coechipier. Coagularea echipei însã depinde de cãpitan ºipoate acest rol este cu succes îndeplinit de monahul Nicodim. Casã închei am sã vã dezvãlui unul din visele sale, sperând cã nu-lvoi supãra prin aceastã destãinuire. Nu doreºte episcopat, aºacum mulþi îºi doresc ci doreºte sã planteze în Occidentulsecularizat un mãslin ce sã producã uleiul tãmãduitor pentruromânii aflaþi departe de þarã, de Biserica mamã, de limba ºitradiþiile lor, adicã un metoc al Crasnei. Dumnezeu sã-i ajute sã-ºi îndeplineascã acest vis.

Pr. Mihai DrigaParohul Parohiei Sfânta Treime,

Bari - Italia


Unchiul meu, Pãrintele Nicodim

Dintre toþi care l-au cunoscut pe Pãrintele Nicodim ºi auscris în acest volum omagial, eu mã consider cel mai privilegiat,în sensul cã am avut binecuvântarea lui Dumnezeu sã mã nasc înfamilia Pãrintelui, fiindu-i nepot de frate, ba mai mult sã îi portnumele de botez – Ion – nume pe care însuºi Pãrintele mi la dat.Nu pot spune când l-am vãzut prima datã pe Pãrintele, „unchiulpopa”, – aºa cum îi spuneam noi cei 7 nepoþi ai sfinþiei sale, atuncicând eram copii –, pentru cã îl ºtiu de când mã ºtiu ºi pe mine.

Parcã simt ºi acum în suflet acea bucurie pe care o simþeamatunci când venea acasã „unchiul popa“ ºi ne aducea bomboane.Îmi amintesc cu plãcere frumoasele vacanþe pe care le petreceamla Crasna ºi cum, plin de „mândrie” le rãspundeam celor care mãîntrebau cine sunt, cã sunt nepotul Pãrintelui Nicodim.

A fost, este ºi va rãmâne pentru mine un exemplu în totceea ce a fãcut, fiind persoana la asemãnarea cãreia mi-am doritmereu sã ajung.

Chiar dacã unii spun cã îi semãn destul de bine din punctde vedere fizic, mi-aº fi dorit sã moºtenesc mãcar jumãtate dincalitãþile sfinþiei sale. Personal, îi datorez foarte mult PãrinteluiNicodim ºi regret cã, din cauza firii mele mai timide, n-am ºtiutsã îi mulþumesc de fiecare datã cum ar fi meritat. Sunt convinscã fãrã sfaturile Sfinþiei sale sincere ºi înþelepte, nu aº fi fost ºi eu,nevrednicul astãzi, unul dintre slujitorii sfântului altar.


Pentru noi toþi cei din familia sfinþiei sale, PãrinteleNicodim este „stâlpul” cãtre care privim cu dragoste, mândrie,admiraþie ºi respect. De fiecare datã când vine acasã, în familianoastrã este sãrbãtoare.

Îmi amintesc cum bunica mea „mama Gheorghiþa” –Dumnezeu s-o odihneascã – cu chipul plin de bucurie, îl aºteptape Pãrintele de fiecare datã sã vinã pe acasã.

Parcã vãd ºi acum micuþa casã din grãdina noastrã, unde„mama Gheorghiþa” ne povestea cu lacrimi în ochi, la luminalãmpii, cum fiul ei cel mare - „Nel al meu”- cum l-a numit toatãviaþa, a plecat la Mânãstire. Ne spunea cã, doar cu puþin timpînainte de plecarea sa, a avut un vis în care se fãcea cã mergândîntr-o zi însoritã a întâlnit un bãtrân cu barbã albã, îmbrãcat într-ocãmaºã lungã, care se odihnea stând jos pe o piatrã. Dupã ce l-asalutat spunându-i bunã ziua, l-a întrebat cine este. Bãtrânul i-arãspuns: „Eu sunt Dumnezeu ºi am venit sã-l iau la Mine pe Nel’ altãu”. Când a auzit acestea a cãzut la picioarele bãtrânului ºiplângând îl ruga sã nu-i ia copilul.

S-a trezit foarte speriatã ºi pânã dimineaþa s-a rugat luiDumnezeu sã nu i se întâmple ceva rãu copilului. Acest vis însãavea sã-l înþeleagã puþin mai târziu, când într-o dimineaþã geroasãde început de iarnã, – 30 noiembrie 1948 – Nel al ei, în vârstã denumai 13 ani ºi jumãtate, pleca din cãlduroasa casã pãrinteascã,lãsându-ºi pãrinþii ºi cei doi fraþi mai mici, Ilie ºi Dumitru, pentrua parcurge lungul drum cãtre „bãtrânul din acea poianã însoritã”.

La împlinirea a aproape 59 de ani de vieþuire printre „aleºiilui Dumnezeu” ºi a 40 de ani de muncã ºi slujire în MânãstireaCrasna, îi doresc Pãrintelui Nicodim în numele familiei noastre,multã sãnãtate, putere de muncã ºi îl rog pe bunul Dumnezeusã-l þinã sãnãtos ca încã mulþi zeci de ani sã-l slujeascã ºi sã sebucure de acest „paradis terestru” care este Mânãstirea Crasna.

Pr. Ion Dimulescu,Parohul Parohiei Întâmpinarea Domnului,

Civitavecchia – Italia

La Crasna. Dinspre iad spre rai

Plecaserãm pe la ora 7 seara. Pãrintele Nicodim, la maslulde obºte de la Poiana Mãrului, ne poftise sã-i vizitãm la Crasna.

Pe la 9 jumate eram în Schiuleºti.Dinspre Schiuleºti, dincolo, în pãdure, se vedea o luminã

de bec mai mãricel.„Acolo e” am spus. Ca ºi cum aº mai fi fost vreodatã.„Dar putem ajunge cu maºina?” m-a întrebat ºoferul.„Cred cã da…” am zis. Habar n-aveam.„Drumul e bun, pãrinte? Cã maºina este nouã ºi n-aº vrea

s-o bag pe drumuri rele…“„Cred cã da…“La ieºirea din Schiuleºti, înspre mânãstire, drumul începe

sã urce pe o pantã, destul de pieptiº. Începuse sã fie tot mai bineamenajat. Cu bolovãnei de piatrã. Maºina se opintea, fãcea parcãpas dupã pas, încercând sã treacã fiecare hop.

În sfârºit, sus. Am reuºit.Urmeazã câteva coturi ºi intrãm în pãdure.Drum forestier.Baltã... bolovan... curbã la dreapta... coborâº... baltã... baltã...„Pãrinte, da’ aþi spus cã drumul e bun!“„Am spus: Cred cã da... Da’ se pare cã nu...“Îl simþeam pe ºofer tot mai furios. Era aproape de

deºertare... Abia se abþinea...

Baltã... bolovani... curbã la stânga... curbã la dreapta... baltã...«Spre Mânãstire» ne anunþã un indicator, fãcându-ne semn

s-o luam înspre dreapta. Coborâº. Da’ ce coborâº!!!. Aveam senzaþia cã luminile farurilor se pogoarã într-un

hãu unde se pierd pentru totdeauna. Dispar. Dacã cineva m-ar fiîntrebat atunci unde duce drumul, aº fi fost în stare sã-i rãspundcã în iad. Bine cã nu m-a întrebat nimeni.

ªi nici nu era momentul unor întrebãri.Doamnele, în spate, încercau disperate sã îºi gãseascã un

punct de sprijin...Erau atât de speriate încât nici nu vorbeau nici nu þipau.

Erau mute... Lucru rar la femei...Ieºim din pãdure în capãtul coborâºului.Un poieniº pe malul apei. ªoferul a oprit motorul ºi a stins luminile.

„...Dã-Te la o parte ca sã pot sã-mi vin puþin în fire, maiînainte sã plec spre a nu mã mai întoarce din pãmântulîntunericului ºi al umbrelor morþii, þara de întuneric ºineorânduialã unde lumina e totuna cu bezna...” îmi sunarãcuvintele lui Iov în minte.

Unde suntem? Pipãi-vor ca orbii peretele ºi ca unii ce sîntfãrã de ochi vor pipãi; cãdea-vor întru amiazãzi ca întru miezulnopþii (Isaia 59, 10).

Incepusem sã mã neliniºtesc de-a binelea.„Aprinde, domnule, farurile...! Nu vezi cã ne putem bãga

degetele în ochi...!?”Fâºiile de luminã mãsurarã brusc poieniºul ºi ne mai

ºterserã din îngrijorare. Degeaba.Nu vedeam nici o posibilitate de trecere a apei. Doar

pãdure. ªi apa. Apã pe care de fapt nu o vedeam, ci doar oauzeam zbãtându-se printre pietre la câþiva metri buni de loculîn care oprisem.

„De ce nu mai miºti maºina vreo câþiva metri înspre apã.Poate gãsim vreo trecere...!”

„Pãrinte, eu de aici nu mã mai miºc. Dacã mergeþi ºi gãsiþiun loc sã trecem cu pasul, bine. Dacã nu, ne întoarcem acasã...Nu-mi stric eu maºinã nouã prin locuri unde ºi-a înþãrcat mutu’iapa ºi netrebnicu’ copiii...”


„Mãi omule, de ce vorbeºti aºa? Noi mergem la mânãstireºi nu se cade...”

„Care mânãstire, pãrinte? Unde vezi dumneata mânãstire?De la mânãstire se aude vreun clopot... ceva...se vede vreoluminã...dumneata nu vezi cã suntem ca-n pustie?”

Am luat-o, pâº-pâº, pe malul apei, pe care tot nu o vedeam,înspre aval. Maºina rãmasese bine în urmã...sau mi sepãrea...oricum intrasem aproape în aceeaºi beznã ca ºi atuncicând ºoferul stinsese farurile.

Puþin mai în faþã se zarea parcã un capãt de punte.Înaintez. Da, e o punte.Privesc spre celãlat capãt al punþii. Intuneric beznã. Bezna beznelor.Cu o amãrâtã de brichetã încep sã trec puntea. Când eram elev în clasa a IV-a fusesem în tabãrã ºcolarã la

Izvoarele. Atunci am încercat prima experienþã cu „punþile”. „Puntea” prin pãrþile locului era o ºubredã încercare de a

realiza trecerea de pe o parte a torentului de munte în cealaltã.Douã odgoane, de obicei din împletiturã de oþel, prinse pe patru„popi”- interesantã denumire popularã - înfipþi în maluri, câtedoi în fiecare mal, ºi apoi ancorate, mai bine-mai ºubred, înpãmântul pietros, nesigur într-o astfel de lucrare, sau de vreuncopac aflat prin preajmã. Din odgoane curg la vale, din loc în loc,câteva fire de sârmã pe care se leagã puntea propriu-zisã: bietescânduri de lemn puse la oarece distanþã între ele, taman bine sãte gândeºti cã pãdurea e departe ºi e lipsã de materie primã.

Ca într-o încercare existenþialã, faci paºii cu grijã, nu cumvasã nimereºti piciorul între spaþiile paralele. Pe delãturi,odgoanele, trecute prin ploi ºi ninsori, îþi oferã puncte de sprijinpline de þepele vremii prin care au trecut ºi îþi lasã în palme urmede ruginã ºi muºcãturi de „cãlugãriþã verde” din care încep sã-þiumezeascã degetele mici picãturi de sânge.

ªi, parcã nefiind destulã încercare, te sileºti din rãsputerisã-þi pãstrezi echilibrul ca omul beat care încearcã sã treacãpuntea raiului.

Ei, bine, mã aflam în faþa unei astfel de „punþi” cu unlicurici de luminã în mânã. Pe care, bineînþeles, curentul vãii mi-ladormea cât mai des cu putinþã.


De jos vuietul apei îmi bolborosea, aºteptându-mã parcã sãmã îmbãieze satisfãcut cã mi-a putut oferi o încercare de albire.

„Maica Domnului, cum trec eu puntea asta?”În partea cealaltã, altã beznã mã aºtepta pregãtitã sã mã

prindã în braþe. Tot bezna beznelor.„Fie cum o fi...Trec!”ªi-am început a bâjbâi trecerea. Peste un sfert de ceas eram

dincolo, deºi nu fãcusem decât vreo 30 de paºi.„Licuriciul” din mânã, trecut de primejdia vãii, începu sã

fie mai vesel. Câteva pietre dãdeau a se crede potecã. Inaintez pas de cercetaº. Umbrele pãdurii prindeau sã-mi ºopteascã:”Un’ te

duuucci... Un’ te duuuci...!”În faþã, câþiva metri bãnuiþi mai sus, douã luminiþe. Reci.„Maica Domnului, am ºi vedenii...”Opresc licuriciul. Sã vãd în beznã... Nu cumva mi se

pare...?!Nu. Nu mi se pare. Sunt doi ochi. Reci. ªi rece era ºi

sudoarea de pe spate. Dintr-odatã, în mijlocul pãdurii, aveamnevoie de aer. Respiram tot mai precipitat.

„Urs...?”„Lup...?”„Eee...e vreo vulpe...” mi-am spus curajos ºi cu sudoarea

rece ºiroind pe spate.Trezesc licuriciul. Dinspre ochi...nici o miºcare. Tot acolo.

Tot reci. Îi simþeam fixându-mã.Dau îndãrãt. Cu faþa spre ochi. Tot nemiºcaþi.Indrãznesc mai mult. 10 paºi înapoi.Întorc capul sã pipãi drumul. Scap bricheta. Nu mã mai

gândesc s-o caut.O rup la fugã pe punte... ...nu mai sunt spaþii între scândurelele punþii, nu mai sunt

þepi, puntea nici nu se leagãnã...totul e sã ajung dincolo.În sfârºit am ajuns lângã maºinã. A trecut un veac.„Ai gãsit mânãstirea?”mã întrebã preoteasa.„Am gasit pe ursu’...sau pe lupu’...sau ce naiba’ o fi...”


ªi le povestesc...„Nu putem merge mai departe decât dacã facem fãclii! Ai

niºte cârpe prin maºinã?”„Am niºte lavete de la fabricã” rãspunse, cu juma’ de gurã

ºi îmbufnat, ºoferul.Rupsei un lastar ºi începui sã fac fãclia cu laveta pe care

mi-o dãduse ºoferul. Am îmbibat-o cu ulei ºi am stropit-o cupuþinã benzinã.

Scãpãrai bricheta. Aproape timid, deºi era cu benzinã, s-aaprins.

„Eu merg în faþã, zisei, ºi voi dupã mine.”Am ajuns la punte. Incep s-o trec cu pas sigur, nu cumva

preoteasa ºi soþia ºoferului sã se sperie de legãnãturã. Ajungempânã spre mijloc. Puntea se legãna tot mai tare.

Soþia ºoferului, chiar în spatele meu, rãsufla precipitat. Seopri.

„Pãrinte, eu nu mai merg. Mi-e fricã...”ªi se întoarserã toþii trei în capãtul punþii.Urmã târguiala...trecem...nu trecem...Sus, în pãdure, spre maºinã, se auzi deodatã zgomot de

motor.„Ia tãceþi puþin!”Da, se auzea tot mai bine ºi, curând, fâºii de luminã se

zãrirã coborând prin pãdure înspre noi.Ne-am întors lângã maºinã. Aºteptarãm.Un ARO îºi fãcu apariþia ºi opri lângã noi.„Aaa... avem oaspeþi...ce bucurieee...” se auzi vocea caldã a

Pãrintelui Nicodim. Bine aþi venit, pãrinte Octavian. Acum aþisosit?”

„Ei, am sosit ºi noi de vreun ceas ºi mai bine...”„ªi de ce n-aþi urcat la Mânãstire? E destul de tarziu. Ce-aþi

fãcut atât aici?”I-am povestit tãrãºenia.Începurã sã râdã. ªi el ºi Cornel, ºoferul mânãstirii.„Nu-i urs, nu-i lup, pãrinte. Precis e o pisicã de la mânãstire.

Aleargã prin pãdure dupã ºoareci”.Luminile lanternelor alergau vesele prin pãdure, doar-doar

or gãsi „ursul”. Nu mai era.


Urcarãm pe cãrare vreun sfert de ceas, povestind ºi râzând.Spaimele trecuserã.

Lumina de la mânãstire ne sãri în curând în faþã,aºteptându-ne parcã bucuroasã sã ne primeascã.

„Iadul”, din care tocmai ieºisem, s-a întors în bezna sa.„V-o fi foame, pãrinte. Sã mâncaþi ceva. Apoi sã mergeþi sã

vã odihniþi.”Am intrat în bisericã sã ne închinãm, apoi am intrat la

trapezã. Jos uitaserãm de foame, dar s-a dovedit pânã la urmã cãºi-a revenit ºi ea din spaimele de adineauri.

Stãreþia ne-a primit, albã ºi liniºtitã, bucurându-se, înscârþâit de podele, sã dea adãpost.

Am dormit ne-ntors.Dimineaþa pe la 6 am ieºit pe prispã. Soarele începuse sã-ºi

rãsfeþe luminile peste cetini ºi ierburi.Ei, bine, am avut, senzaþie unicã pânã atunci ºi repetabilã

doar la CRASNA, impresia cã un compresor cu aer supercuratîmi obligã plãmânii sã respire împotriva voinþei lor. Erau scoºidin ritmul lor obiºnuit ºi obligaþi sã alerge dincolo de funcþiilecontrolate fiziologic. Valul de aer îmi pãtrundea în pieptnãvalnic ºi de nãstãvilit. De-a dreptul poruncitor.

ªi m-am simþit atunci, pentru prima oarã, într-un colþ de raide care sã nu te mai desparþi niciodatã.

......................................................Au trecut 23 de ani.Drumurile mele s-au intersectat mereu cu obºtea de la

Crasna ºi cu bucuriile duhovniceºti.An de an, de atunci încoace, pânã la plecarea mea din

Poiana Mãrului, alt colþ de rai, s-au sãvârºit în parohia de carem-am despãrþit în urmã cu doi ani, numeroase sfinte slujbe cubunãvoinþa ºi participarea „crãsnenilor”.

Începând din anul 2000, am declarat, împreunã cu PãrinteleNicodim, ziua de pomenire a celei de a treia aflãri a cinstituluicap al Sfântului, mãritului Prooroc ºi Înaintemergãtor ºiBotezãtor Ioan, 25 mai, drept zi anualã a „Poienarilor la Crasna”.

Alerg acum,spre slujirea Domnului ºi Mântuitoruluinostru Iisus Hristos ºi a credincioºilor sãi, pe meleguri depãrtate.



Mi-au rãmas însã în suflet frumuseþile raiului de acasã: de laPoiana Mãrului, de la Mânãstirea Crasna, din întreaga Românie,ca ºi versurile Poetului:

«Îngerul iubirii, îngerul de pace,Pe altarul Vestei tainic surâzând,Ce pe Marte-n glorii sã orbeascã-l face,Când cu lampa-i zboarã lumea luminând,El pe sânu-þi vèrgin încã sã coboare,Guste fericirea raiului ceresc,Tu îl strânge-n braþe, tu îi fã altareDulce Românie, asta þi-o doresc. »

Pr. Octavian - Ioan TomuþaParohul Parohiei Sfântul Ioan Botezãtorul

Arezzo, Italia

Amintiri din Grãdina Raiului

De multe ori l-am ascultat pe Pãrintele Nicodim vorbinddespre alþii, dar ca sã vorbeascã despre sine nu-mi aduc aminte.A lãsat însã faptele sã vorbeascã despre dânsul. L-am cunoscutîntr-o primãvarã, acum vreo 24 de ani, când, dupã ce mamafusese la Mânãstire la Crasna, în excursie cu parohia, a fãcut ce afãcut ºi ºi-a purtat acolo toatã familia. Crasna, pentru cei ce nu aucunoscut-o atunci, era o bisericã albã munteneascã cu clopotniþaîn acelaº stil, în mijlocul unei poiene minunate, stãreþia ºi câtevachilii în care vieþuia o mânã de fraþi, funicularul, puntea,pãdurea, izvorul, pacea ºi... Pãrintele Nicodim.

Îmi aduc aminte cã auzisem niºte credincioase prin curteaMânãstirii care vorbeau despre o gradinã ºi o chilie a unui Pãrinte,pline de flori ca grãdina raiului. Curiozitatea copilãreascã m-aîmpins sã merg sã vãd „raiul”. Imaginea pe care o am ºi acum înfaþa ochilor ºi pe care probabil mulþi dintre cei care cunosc loculdespre care vorbesc o au, îmi descoperea o minunãþie de culori viiimposibil de descris în cuvinte, care parcã izvorau ºi se revãrsauîn aceastã grãdinã din însãºi veranda chiliei, care ºi ea era plinã deflori, iar în pragul uºii stãtea un Pãrinte ce îmi zâmbea ºi care prinatitudinea sa, mã îndemna sã merg sã îi cer binecunvântarea.Binecuvântarea aceea, pot astãzi sã spun, a fost începutul a totceea ce a urmat. Nu m-ar crede cineva dacã aº spune cã atunci, laînceputul anilor 80, era de neconceput sã treacã trei sãptãmâni

fãrã sã mergem la Crasna cu familia, chiar dacã distanþa era destulde mare, benzina puþinã ºi drumul greu. Când se vorbea în casã,totul era comparat cu ce ºtiam de la Crasna: mâncarea era ca laCrasna sau nu, apa era ca la Crasna sau nu, liniºtea era ca laCrasna sau nu ºi multe, multe altele ca acestea. S-ar putea întrebacineva ce putea sã fie totuºi atât de frumos acolo iar eu i-aºrãspunde cã, dincolo de frumuseþea locului, oamenii erau cei carefãceau ca totul sã fie minunat. Refuzam sã merg în tabãrã cucolegii de la ºcoalã ºi mã opream douã-trei sãptãmâni sau chiar olunã la Mânãstirea Crasna, gãzduit fiind de fraþi, unde primeamhranã duhovniceascã pe nesimþite.

Într-o varã am rãmas în chilia Pãrintelui Nicodim,bucurându-mã de grija ºi sfaturile sale duhovniceºti în puþinultimp pe care-l petrecea acasã. Erau anii în care Pãrintele a„revoluþionat” Mânãstirea. Era înnoirea pe care dânsul, împreunãcu stareþul de atunci, actualul episcop Galaction, cu fraþii ºi noitoþi care iubeam Crasna, a fãcut-o reuºind sã evite toate piedicilepe care regimul de atunci le punea. S-au construit noi case deoaspeþi ºi sãli de mese pentru agapã frãþeascã de dupãRugãciune, o hidrocentralã pentru alimentarea exclusivã aMânãstirii. S-a restaurat biserica veche ºi s-a construit alta nouãºi alte lucrãri menite sã înfrumuseþeze ºi sã îmbogãþeascã loculDomnului. Înainte de toate acestea, Pãrintele Nicodim tot timpula construit oameni, atunci ca ºi acum, prima ºi prima grijã a fostpentru dânsul sufletul omului. Acolo a construit ºi a investitPãrintele cel mai mult. Pe „baieþi” aºa cum îi numeam noi, petinerii care cercetau Crasna dânsul îi sfãtuia, îi îndemna ºi îiajuta sã meargã la studii. Tot ceea ce dorea Pãrintele era caînalþarea spiritualã ºi intelectualã sã fie pe prima treaptã. ªi iatãcum „baieþii” au devenit mitropoliþi, episcopi, profesori doctori,preoþi cu chemare, tocmai pornind de la acest avânt pe carePãrintele nu s-a obosit sã-l dea fiecãruia. În amintirea mea esteîntipãritã imaginea multora dintre ei care coborau cãrarea dinpãdure spre a merge sã dea examenul de admitere la Seminar,însoþiþi de dânsul. Mai târziu îi vedeam în vacanþe studiind ºilucrând, iar astãzi în scaunul arhieresc ori la altar, ori la catedrãcontinuând ceea ce a început Pãrintele: sã zideascã suflete. Nude puþine ori, stând în preajma lui, am putut observa cât de mult


punea preþ pe oameni. Pentru fiecare avea un cuvânt de întãrire,însoþit de un zâmbet cald de îmbãrbãtare. Timpul a trecutdevenind ºi eu unul din bãieþii care dupã anii petrecuþi înCrasna, se îndrepta spre examenul de admitere în Seminar. În tottimpul studiilor Pãrintele Nicodim ºi Pãrintele Gheorghe (un altfiu al Crasnei) m-au vegheat. La urmã, dupã teriminareafacultaþii când pentru fiecare urmeazã clipa alegerii, mi-aîndreptat paºii spre continuarea studiilor, undeva departe deþarã. Ca pentru mulþi alþii, schimbarea a fost grea, dar totdeaunaam aflat la dânsul îmbãrbãtarea. Chiar dacã nu îi auzeam glasul,ºtiam cã rugãciunile sale pentru noi „copiii”, erau neobosite cãtreMaica Domnului. Dupã o vreme de încercare a rãbdãrii,Dumnezeu a rânduit hirotonia-mi întru diacon iar doi ani maitârziu mã pregãteam ºi pentru cea întru preot. Eram aproape deîmplinirea unei trepte din urcuºul cãtre cele dorite. Aºa cum afost dintru început cãlãuzitor, Pãrintele Nicodim s-a fãcut ºidesãvârºitor al lucrurilor, hotãrând sã facã o cãlatorie lungã înplinã iarnã departe de þarã, unde Dumnezeu îl trimisese ca sãîmi fie aproape ºi de aceastã datã. ªi iatã-mã avându-l naº lapreoþie, în luna lui decembrie 2004, dupã mai bine de 20 de anide când în „Grãdina raiului sãu” primisem binecuvântareadreptei sale. Bucuria revãrsãrii harului de sus ºi a împreunãslujirii cu Arhiereul nostru Siluan ºi Pãrintele Nicodim nu poatefi redatã în cuvinte. Ce ar putea sã-ºi doreascã mai mult un fiuduhovnicesc decît sã fie cu Pãrintele sãu împreunã în rugãciuneîntru Domnul ! Dincolo de aceste câteva rânduri lipsite demeºteºug scriitoricesc ºi nevrednice, rãmâne în sufletul meubucuria cã am avut ºi am cinstea sã fiu o picãturã în viaþa Sfinþieisale, o viaþã închinatã lui Dumnezeu ºi oamenilor.

Întru mulþi ani, Pãrinte Nicodim!

Pr. Sorin PetreParohul Parohiei Sfântul Voievod

ªtefan cel Mare ºi SfântPinerolo, Italia


Gând de drag Pãrintelui Nicodim

Suflul de viaþã dãtãtor care a poposit peste monahismulromânesc dupã anii de teroare comunistã, a uluit pe mulþi dintrecei care nu cunoºteau puterea Duhului Sfânt ºi tradiþia „vieþiiîngereºti” în spiritualitatea româneascã. Sute de Mânãstiri ºischituri au apãrut în câþiva ani ºi mii de tineri ºi tinere, în special,au intrat în noile obºti cu dorinþa de a deveni cãlugãri saucãlugãriþe. În aceastã situaþie - îmbucurãtoare din multe punctede vedere - Pãrintele Petroniu Tãnase, stareþul Schituluiromânesc „Prodromul” de la Sfântul Munte Athos, atrãgeaatenþia încã de la începutul anilor nouãzeci, cã ceea ce este celmai important într-o Mânãstire este prezenþa unui pãrinteduhovnicesc, a unui „avvã”, capabil sã-i îndrume pe (noii)ucenici pe calea mântuirii, ferindu-i de subtilele curse ºimultiplele primejdii inerente ale rãzboiului nevazut. Oriprezenþa unui „bãtrân” (avvã) era tocmai elementul care lipseaîn majoritatea zdrobitoare a Mânãstirilor ºi schiturilor nouîntemeiate. Pãrintele Petroniu concludea cã, dacã într-un timpscurt se pot ridica zidurile unei Mânãstiri ºi întemeia ocomunitate, un pãrinte duhovnicesc este fructul unui parcurs dedespãtimire care poate dura zeci de ani ; chiar ºi dupã o viaþãîntreagã petrecutã în Mânãstire nu toþi ajung sã dobândeascãdarul discernãmântului, al înþelegerii inimilor ºi al povãþuiriisufletelor.

Pãrinþii duhovniceºti adevãraþi sunt puþini, mult preapuþini, de aceea ei sunt fãrã de preþ. Unul dintre aceºti maripãrinþi duhovniceºti ai României este neîndoielenic PãrinteleNicodim de la Mânãstirea Crasna (Jud. Prahova). Smerenia,omenia, bunãvoinþa ºi inima caldã cu care te întâmpinã, nereamintesc cuvintele Mântuitorului care spune cã, dupã roadecunoºti pomul ºi dupã fapte pe om. Întâlnirea cu el este oadevãratã sãrbãtoare, lângã Pãrintele Nicodim te simþi pe deplinîn largul tãu pentru cã este de un firesc cuceritor.

Fiecare pãrinte duhovnicesc are specificul sãu, harismelepersonale, maniera sa de abordare. În cazul Pãrintelui Nicodim,regula de bazã este dragostea ºi grija faþã de oameni. Mi-a fostdat sã vãd multe Mânãstiri bogate cu mari posibilitãþi materiale,dar în care pelerinii erau trataþi cu superficialitate, cu rãcealã ºiîn grabã, ca ºi cum ar fi niºte încurcã-lume. Pelerinul obiºnuit cuastfel de abordãri, odatã ajuns la Mânãstirea Crasna, aresentimentul adânc al normalitãþii în sfârºit regãsite. Faþã de alteMânãstiri închise parcã numai în duhul construcþiilor nesfârºiteºi a ridicãrii zidurilor, la Crasna Pãrintele Nicodim a pus maipresus de orice grija zidirii sufletelor. Aceasta a început-o maiîntâi cu întemeierea obºtii pe un duh de dragoste nefãþarnicã ºiadevãratã. Personal, în puþine, mult prea puþine Mânãstiri, amîntâlnit acest duh de dragoste ºi de unire între fraþi. Adunaþi înjurul bãtrânului Nicodim ca în jurul unui Pãrinte, fraþii au fostimpregnanþi pe nesimþite de cãldura iubirii ºi nerãutatea acestuiautentic ucenic al lui Hristos. ªi roadele acestei griji faþã de obºtes-au vãzut ºi se vãd neîncetat : sute ºi mii de pelerini vin anualla aceastã Mânãstire, situatã într-un loc greu accesibil, chiar ºi cumaºina. Nu puþini sunt cei care vin pe jos mulþi kilometri doarspre a se adãpa la Crasna ca de la un izvor duhovnicesc autentic.ªi sunt îndreptãþiti sã o facã: dragostea adevãratã, ospitalitateaneºtirbitã a pãrinþilor faþã de pelerini (toþi fãrã excepþie sunt puºila masã) e dublatã de frumuseþea slujirii liturgice, de grija sãditãde Pãrintele Nicodim ucenicilor sãi faþã de sãvârºirea slujbelordumnezeieºti. Cine nu s-a îndulcit de cântãrile mângâietoare deinimã ºi înãlþãtoare spre Dumnezeu ale pãrinþilor de la Crasna ?Îndrãgostit de muzica bizantinã, unul dintre ucenicii de seamãai avvei Nicodim - Pãrintele Sebastian Paºcanul - s-a dus chiar


la izvoarele ei, în Grecia, de unde întorcându-se, ne-a îmbogãþitcu noi ºi minunate cântãri. Iubirea de frumos a PãrinteluiNicodim se vede ºi din grija cu care a zidit ºi a înzestrat bisericacu pictura bizantinã autenticã. Peste tot în Mânãstire, straturilecu flori grãiesc ochilor ºi inimii cã Dumnezeul nostru esteminunat.

Un adevãrat „bãtrân” trãieºte ºi rodeºte ºi prin ucenicii sãi:este ºi cazul Pãrintelui Nicodim, care cu dragoste (dar ºiexigenþã) a deschis porþile Mânãstirii Crasna multor tineridoritori de viaþã îngereascã. Cu timpul, aceºtia deveniþi cãlugãriau început sã aducã la rândul lor roadã duhovniceascã, spreslava lui Hristos ºi a ucenicului Sãu iubit, Pãrintele Nicodim.Bãtrânul a avut grijã de cei care i s-au încredinþat : cu ochi atenþi,el a ºtiut sã vadã potenþialitãþile duhovniceºti care erau latente înucenicii sãi, ºi a ºtiut sã le cultive. Pe mulþi dintre aceºtia i-atrimis la ºcoli înalte de teologie, uneori în strãinãtate, asumândtoate cheltuielile formãrii lor ºi îngrijindu-se de toate nevoile lorîn cele mai mici detalii, ca un adevãrat Pãrinte. ªi împlinirile aufost pe mãsurã : situaþie fãrã egal în viaþa Bisericii OrtodoxeRomâne, în ultimii 20 de ani, din acestã Mânãstire retrasã în vârfde munte au fost chemaþi la suprema treaptã a arhieriei ºasepãrinþi tineri, fãra a pomeni pe monahii chemaþi la cârmuireamai multor Mânãstiri din Muntenia ºi nu numai. Cine se maimirã atunci cã Pãrintele Nicodim se bucurã de preþuirea ºiîncrederea Prea Fericitului Pãrinte Teoctist, care îl primeºteîntotdeauna cu multã bucurie ca pe un prieten mult aºteptat?

Spre deosebire de mulþi îndrumãtori duhovniceºti aivremurilor noastre, Pãrintele Nicodim nu a avut complexe - deorice fel ar fi fost ele - în faþa Occidentului. Mulþi dintre uceniciisãi au studiat în Tesalonic sau la Atena, la Roma sau la Paris. Omal cunoaºterii ºi iubitor de pelerinaje, Pãrintele Nicodim estedeopotrivã deschis înspre Orient si Occident, spre Ierusalim ºiMuntele Athos ca ºi spre locurile sfinþite de primii creºtini înRoma. Cunoaºterea ºi râvna duhovniceascã nãscute din acestepelerinaje la locurile sfinte ale Bisericii a dorit sã leîmpãrtãºeascã ºi altora: bun organizator, Pãrintele Nicodim s-adistins în organizarea multor pelerinaje în Þara Sfânta, Grecia,etc. Am avut bucuria sã îl întâlnesc în 1995 în Grecia unde venise



cu un grup de profesori de teologie ºi stareþi de Mânãstiri saupãrinþi duhovniceºti (sunt de neuitat figura Pãrintelui MinaDobzeu ºi dorinþa lui de a-i învãta pe toþi din autocar rugãciunealui Iisus) ºi sã mã alãtur lor în pelerinajul la Muntele Athos. Îmiva rãmâne pentru veºnicie în inimã dragostea dezinteresatã cucare Pãrintele Nicodim ne-a luat sub oblãduirea lui pe cei patrustudenþi români aflaþi în pelerinaj la Sfântul Munte ºi ne-a adusgratuit în þarã, fãrã a se simþi jenat de nota discordantã pe care ofãceam cu restul aleºilor din autocar. Aveam sã-l reîntalnesc în1997 când, cu aceeaºi dragoste ºi firesc m-a primit sã petreccâteva sãptãmâni de neuitat la Schitul Crasna de atunci.

Cuvintele pe care le-am spus despre Pãrintele Nicodimsunt toate întemeiate pe fapte ºi ele sunt departe de a-l defini întoatã duhovnicia lui. L-am prezentat aºa cum mi s-a descoperitdin câteva întâlniri. Nãdãjduiesc cã aceste puþine cuvinte depreþuire nu vor tulbura pacea avvei Nicodim, cãruia – larugãmintea tânãrului sãu ucenic Ieromonahul Nectarie - i-amînchinat aceste rânduri. Cu nãdejdea cã Dumnezeu îl vabinecuvânta înca cu ani mulþi ºi roditori, am convingerea cãPãrintele Nicodim prin tot ce a împlinit a ajuns sã guste încã deaici din binecuvântarea fãgãduitã de Domnul aleºilor Sãi.

Pr. Nicolae FloreaParohia Sfânta Parasheva

ºi Sfânta GenovevaParis, Franþa

Pãrintele Arhim. Nicodim Dimulescu de la Mânãstirea Crasna

Un smerit ºi respectuos omagiu aducem Pãrintelui Arhim.Nicodim, cu prilejul împlinirii a 40 de ani de bogate ºi rodniceîmpliniri pe þãrâm material ºi spiritual la Mânãstirea Crasna.

Înzestrat cu vocaþie pentru a sluji lui Dumnezeu ºicredincioºilor, dupã o îndelungatã ucenicie la MânãstireaRâmeþi – jud. Alba (unde a ºi fost tuns în monahism) ºi laMânãstirea Slãnic, Jud. Muscel, acum 40 de ani pronia divinã aîndrumat paºii tânãrului Nicodim la Schitul CRASNA–Jud.Prahova.

Ziditã la anul 1824, biserca de piatrã din Schitul Crasna decãtre Dinul devenit monahul Chesarie, a fost sfinþitã în anul1828 de Episcopul Chesarie al Buzãului.

În anul 1929 Schitul avea vieþuitori din moment ce la 6 dec.1929 Silvestru Ieromonahul dãruia bisericii un Octoih tipãrit laNeamþ în 1816.

Când m-am închinoviat în 1947 la Mânãstirea Cheia–Teleajãn, Crasna era un schituleþ pãrãsit care þinea de aceastãMânãstire.

Schitul era în grija unui pãrinte ieromonah bãtrân de laCheia, se numea Nicon Covric, care pleca, din când în când, cudecovilul pânã la Mâneciu–Ungureni, unde noi aveam un

metoc, ºi de acolo cu mãgãruºul traversa dealurile pe potecinumai de el ºtiute pânã la Crasna, unde poposea câteva ziledupã care se întorcea la Chilia sa din Mânãstirea Cheia unde îºiavea potvigul.

Astãzi, datoritã Pãrintelui Arhim. Nicodim, MânãstireaCrasna are o gospodãrie de invidiat, cu pãsãri ºi animale, sere delegume, pomi fructiferi, lac cu nuferi etc., iar complexulclãdirilor aratã ca un orãºel ultramodern, cu termopane color,faianþã ºi gresie strãinã de cea mai bunã calitate.

Ctitoria principalã a Pãrintelui Nicodim este PARACLISUL– cãruia eu îi spun catedralã – unicat prin construcþia sa.

Clãdirea cea mai nouã din Mânãstire este o trapezã(imensã de 300 de locuri) deasupra cãreia se va construi undormitor pentru 300 de pelerini (câte doi pe-o scândurã – cumglumeºte Pãrintele Nicodim) care deseori la sãrbãtori depãºescacest numãr ºi care sunt ospãtaþi ºi gãzduiþi aici, gratuit. Ei vinpe jos 7 km „ca sã le numere Dumnezeu paºii”.

Dar Pãrintele Nicodim are o calitate specialã nemaiîn-tâlnitã la stareþii ºi egumenii ultimilor decenii ale sec. XX. SfinþiaSa a intuit cu claritate cã monahul ºcolit poate fi de mai marefolos Mânãstirii lui de metanie; cã numai prin ºcoalã poate fi unbun slujitor ºi poate sã înþeleagã mai bine ceea ce face în SfântulAltar; cã numai prin ºcoalã poate fi un bun cunoscãtor ºiinterpret al cântãrilor de la stranã; cã numai prin ºcoalã poate fiun bun duhovnic ºi sfãtuitor al novicilor.

Realizarea acestui deziderat a constituit pentru PãrinteleNicodim prioritate absolutã ºcolind cu mult sacrificiu tineri dinMânãstire la seminarii teologice, facultãþi de teologie în þarã ºistrãinãtate, masterate ºi doctorate, în special în Grecia –consideratã inima Ortodoxiei.

ªi astãzi Ierom. Nectarie Petre, terminând Teologia laInstitutul “Saint Serge” din Paris este acum la masterat anul I, laacelaºi Institut. Pãrintele Ierom. Nicodim este student laInstitutul “Sf. Nicolae” din Bari. Ierom. David, Ierod. Arsenie ºiFr. Miron sunt studenþi la Facultatea de Teologie din Bucureºti,iar Pãrintele David de la Schitul Ianculeºti (aflat sub protecþiaPãrintelui Nicodim) este întreþinut tot de Pãrintele Nicodim, laFacultatea de Teologie din Constanþa. La Universitatea



Naþionalã de Muzicã, Secþia de Muzicã religioasã, student înanul II, este Alexandru Dimulescu.

Mânãstirea Crasna a dat Stareþi pe la diferite Mânãstiri ºiSchituri din întreaga þarã, precum: Arhim. Teofil laBalaciu–Ialomiþa, Ierom. Clement Stelea – Târgoviºte, Ierom.Antonie – Alexandria, Ierom. Iov – Constanþa, Ierom. Benedict –Ianculeºti - Prahova.

Mânãstirea Crasna a dat Bisericii noastre arhierei. Astfel:La Crasna a fost stareþ Prea Sfinþitul Galaction ajuns

Episcop al Alexandriei ºi Teleormanului.La Giurgiu ajunge episcop Prea Sfinþitul Dr. Ambrozie.Prea Sfinþitul Sebastian doctor în teologie la Tesalonic este

Episcop-Vicar al Sfintei Arhiepiscopii a Bucureºtilor.Prea Sfinþitul Ciprian, doctor în teologie la Tesalonic este

Episcop -Vicar Patriarhal.La Mânãstirea Crasna – sub oblãduirea Pãrintelui Nicodim

– îºi au metania ºi înalþi ierarhi precum:Î. P. S. Dr. Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului.Î. P. S. Dr. Teofan, Mitropolitul Olteniei.ªi astfel prin lucrarea cea bunã a Pãrintelui Nicodim,

vedem cã pronia divinã dã Bisericii noastre arhierei ºi stareþi.Prin tot ce a fãcut ºi prin ceea ce va mai face – cãci

planurile-i sunt mari ºi interminabile – Pãrintele Nicodim esteun dar al lui Dumnezeu pentru monahismul românesc.

Acum, la 40 de ani de strãdanii în propãºirea ºi bunãstareamaterialã ºi spiritualã duhovniceascã a fostului Schit Crasna,devenit acum „lavrã”, îþi doresc Pãrinte Nicodim sã trãieºti mulþiani în deplinã sãnãtate ca sã mai poþi da Bisericii noastre ierarhiºi stareþi, ºi când o fi /.../ sã ai parte la pobriganie de 12 /.../ ºinu de 7 ierarhi/.../ cum ai pretins iniþial.

Arhid. Dr. Sebastian Barbu-BucurVieþuitor al Mânãstirii Cheia – Teleajen.

Prof. Unif. La Universitatea Naþionalã de Muzicã din Bucureºti

[...] „Sã luãm aminte”conceput pe data de 08.10,

terminat azi 20.10, ora 21.35

O, lume întreagã e în miºcare,ªi oameni azi se nasc ºi mor,Sunt unii anonimi, dar alþii strigã-n gura mare.Nu de eroi vreau astãzi sã vorbescÎi ºtim, ºi din istorii îi cunoaºtemPrin felul lor, prin dãruire Au fost peceþii peste vreme.Despre cei nebãgaþi în seamã,Despre cei necunoscuþi, nepreþuiþiAº încerca eu sã vorbesc.Deºi eu ºtiu, cunosc, nu s-ar cãdea, eu sunt prea micDar, datoria nu mã lasã,ªi chiar fãrã de voia mea sfios mã plec peste hârtie.Mã cuceresc umilVã rog, sã mã înþelegeþi sunt alþii mai dibaciSã fie asta ca o pecete-a-voastrãA tuturor ce credeþi,ªi aveþi un dor de infinitCãci, nu ºtiu cum se faceNu pot ca sã-mi explic.

De multe ori vorbit-am despre virtute,Despre iubire ºi pãcat eu am vorbit,Dar, am vãzut adesea cã m-am propovãduit, un neemit.Iar vouã astãzi eu mã confesezCãci pânã ce mai ieri, iubeam, prin viaþa mea eu azi detest.La orice pas în orice cotiturã a vieþii ne aºteaptã o ispitãImbold ne este firea noastrã, o ºtiþi ºi voi,Dar voi tãceþi.Cât am crezut cã pot!...cã sunt cevaDar azi, golindu-mi tot balastrul observ: De am ceva e doar prin tine,ªi fãrã eu sã vreauCând te detest smerit îþi mulþumesc.Privit în urmã, timpul lasã riduriIar ghioceii au înflorit în pãr.Vrei mult, dar în inima-þi largã nu simþi cã îmbãtrâneºti.Ai grijã dar de tine, noi suntem încã tot plãpânziSub umbra ta, noi ne întãrimªi sevã sufletului adunãm.Vãd astãzi, timpul trece, dar cere vamãClipele pierdute, sfinte nu mai sunt Nu te-am înþeles ºi îmi pare rãuIubind pãrerea, am greºit.Dar azi, la ceas de tainãCînd timpul parcã stã pe loc,ªi cearneala-i întãritã în cãlimarãCa briza mãrii duios ne-ai mângãiatTãcut în tainã te-ai rugat.În cãrãrile vieþii ducându-þi paºii Cum treci, de obicei deºi eºti obosit de griji ºi frânt de gânduri rupt,Tu vezi o altã lume la care noi nici nu visãm.Zideºti clãdiri mãreþe, ºi temple vii lui Dumnezeu.Cã poate: din toþi va fi unul ce va înþelege continuându-þilucrarea.Sfios mã aplec, deºi eu nu sunt cel mai în mãsurã,Îþi mulþumesc.Ne-am nãrãvit ca vitele, te-am îmbrâncit ºi te lovim


Tu crezi ºi vrei o altã lume din rãi ºi fãrã de minte tu ne vrei buniºi torþe vii ne vrei.Mulþi nu vor, nu te înþeleg, dar tu ai lumea taÎn care crezi ºi speri pînã într-o ziFãuriþi-va Domnul palate,Un suflet dur de diamnate, ca înjugat acestui timpTu sã-l strâbaþi zimbind.Sã-þi numere Domnul paºii, gândul ostoit sã-l odihneascãÎn toate sã ai ajutorSã te bucuri de zilele cu soare, cã ºtiu cã îl iubeºtiPunþi peste oamenii prin viaþã-þi sã clãdeºtiCãci vrând, nevrând ne chemi la mântuire.Sunt mulþi cei care te lovesc, deºi în faþã îþi zâmbescNãrozii toþi te dosãdescªi eu am pactizat cu ei deºi cã poate nu pe faþã.Cuþitul cel adânc l-am înfipt în ranã,Ce îgnete ºi ce durere conºtiinþa mi-au rãscolitCu nesimþirea gândului trufaº de dreptate te-am pãrãsit.Putere n-am o lume nu pot ca sã schimb dar, din stãfunduri rãzbat un dorCe mult aº vrea ca sã mã schimb sã înþeleg,ªi fãrã cutezanþã sã ascultO obºte, - adunãturã fãrã minte, cuvinte grele spun,Cãci ele acum se rup din mine.Ne-am ridicat ºi nu te-am vrut, fãrã de sfialã Hristos este lovitCrezând cã doar jurând noi Îl slãvimFiind fãrã de mine cu dracul ne însoþim.Hristos iarã-ºi voit El este rãstignitCoboarã Doamne duhul Tãu, fi nouã astãzi cãlãuzãCa în ceas de bucurie, moment omagialSã preþuim ºi omul înþelegând ce el ne-a dãruit.Mulþi strigã sunt zâmbãreþi, imnuri îþi dedicãDar vântul nesimþirii crunt loveºte în faþa, spoiala se aratãFrumoasã-i viaþa ºi timpul e prea scurtE greu sã înþelegem.La capãtul cãrãrii se vede o luminã, dar n-avem cãlãuzã...Vom rãtãcii, vom fi tot una cu pãmântul.Acum, mãcar în ceasul cel din urmã,



Sfios...deºi nu meritãm,... tu ne condu îþi mulþumim.Multe am a spune, dar evitând a spune tot prostii,Vorbeascã cel ce este în mãsurã, iar eu tacând,Rugându-mã în tainã deºi te-am supãrat,Ajutã-mã sã înving.

Ierodiaconul Augustin,Sfânta Mânãstire Crasna

O imagine luminoasã, în ciuda realitãþii înconjurãtoare

Prima întâlnire e verbalã; aud de la ai mei vorbindu-sedespre Pãrintele Nicodim ca însoþitor al Pãrintelui Ioan de laVladimireºti. Vor sosi împreunã la Constanþa, pe ascuns, pentrucã ieºirea din închisoare a Pãrintelui Ioan fusese condiþionatã deabsenþa oricãrei forme de apostolat. Bunica, „mama Anica”, cum ochemau cu toþii, ne-a avertizat sã nu vorbim cu nimeni despreaceastã vizitã. Deja numele era cunoscut ºi îndrãgit. Avertizareabunicii a amplificat nerãbdarea aºtepãrii.Au fost trei zile de vis.Fãrã nici un fel de obligaþie, întreaga familie a participat la toatemomentele de rugãciune, de meditaþie, de colocviu individual, demese întinse dar la care nu mâncarea era importantã ci fiecaredorea sã se hrãneascã cu orice cuvânt ce ieºea din guraînsemnaþilor oaspeþi. Trei zile în care aproape cã nu am avut niciun contact cu lumea, cu cartierul, cu oraºul. Casa noastrã setransformase într-o oazã legendarã. Nimic din ce era „afarã” unputea sã „deranjeze” interioritatea ºi profunzimea întâlnirii cuoaspeþii ºi, în acelaº timp, cu Hristos cãci toþi cei prezenþi simþeauºi nu se îndoiau de realizarea promisiunii Domnului :”Cã undesunt doi sau trei, adunaþi în numele Meu, acolo sunt ºi Eu înmijlocul lor” (Mt. 18-20). De atunci, numele celor doi era legat înmintea mea de adoleºcenþã, de prezenþa Domnului; mãrturia lorînlãtura orice fel de dubiu ºi mai ales va constitui baza viitoarelor

mele studii. Dupã scurt timp am putut cunoaºte pe PãrinteleNicodim „la el acasã”, în frumoasa Crasnã, tautologie repetatã ºievidenþiatã ori de câte ori Mânãstirea trebuia sã fie prezentatãaltor persoane. Primit cu mare cãldurã ºi gãzduit ca un oaspete deonoare, în frumosul ºi odihnitorul arhondaric, zilele de la Crasnaau rãmas în mintea mea ca ceva cu totul deosebit. Ritmul vieþii înMânãstire era dat de Pãrintele Nicodim, dar cu un tact ºi cu odelicateþe ce m-au fermecat de la început. Cred cã atmosferaprezentã - de la grajd la livadã, de la bucãtãrie la bisericã, de laarhondaric la pajiºtea plinã de flori ºi de credincioºi in zilele desãrbãtoare - atmosfera ce se respira pretutindeni, nu cred cã eradeparte de cea din rai, înainte de pãcat; se lucra dar nimeni nu seplângea, duhul blândeþii ºi al dragostei era aproape tangibil;disponibilitate fãrã servilism ºi drãgãlãºenie fãrã pierdere detimp. E greu de explicat, dar cred cã toþi cei ce au cunoscut ºi autrãit, cel puþin câteva zile la Crasna nu pot decât sã îmi confirmesenzaþiile descrise. Sigur cã slujbele aveau întâietate, dar fiecarereuºea sã se organizeze în aºa fel încât sã facã ceea ce avea de fãcutºi, în acelaº timp, sã ºi participe la slujbã, cãci era Domnul ce nefãcea sã fim prezenþi în Mânãstire. Orice formã de activitate erafãcutã cu dragoste ºi cu convingerea cã se fãcea pentruDumnezeu. Slujbele erau mãreþe, predicile încântãtoare ºi corulreuºea sã ne înalþe, sã ne facã sã ieºim din timp, sã uitãm de noi ºide minunatul prânz care de fiecare datã se pregãtea pentru toþi ceiprezenþi – zece, o sutã sau o mie – nu modifica cu nimic ritmul,drãgãlãºenia sau calitatea.

Dupã prima prezenþã, þinând cont de valoarea ºi sublimita-tea experienþei triste, am încercat sã repet cât mai des aceastãvizitã. Am dus ºi pe alþii, prieteni bine-cunoscuþi, pentru oconfirmare a ceea ce eu simþeam la Crasna. Orice ocazie n-a fãcutdecât sã-mi confirme în trãirea mea ºi sã primesc nenumãratemulþumiri pentru marele cadou ce le-am fãcut ducându-i laMânãstire. Despre Pãrintele Nicodim e greu sã sintetizeznenumãratele întâlniri, fie la Crasna, în Bucureºti, la Constanþasau în Delta Dunãrii. Organizator desãvârºit, reuºea sã facã sãaparã lucrurile ca de la sine, ocazional ºi nu voite, sau, cu atât maipuþin, impuse. Surâsul nelipsit deconecta orice contrast ºi vorbabunã sau gluma adecvatã momentului înlãtura pe nesimþite oriceocazie de tensiune sau de ceartã. Nu pot uita dragostea ºi


respectul ce îl avea faþã de pãrinþii mei – se cunoscuserã învremuri „tulburi”-, prezenþa la înmormãntare ºi cuvântul derãmas bun pentru bunica; momente trãite cu lacrimi ºi cu sufleteleunite. Nu pot uita zilele petrecute în deltã; pe lângã sãrãcia ºidurerea oamenilor, pe lângã þânþari ºi mãmãligã,comunicativitatea ce o avea cu fiecare ºi bucuria copilãreascã faþãde frumuseþile naturale, de flori, de pãsãri ºi de parfumul din aer.Nu pot uita surpriza pe care am avut-o întorcându-mã dupã maibine de douãzeci de ani. Aproape cã nu am recunoscutMânãstirea. A trebuit sã plec de la amintirile copilãriei, de labiserica cea veche, de la arhondaric pentru ca, încet-încet, sã mãorientez in nenumãratele construcþii noi ce au fost fãcute întretimp si care au transformat Mânãstirea într-o fortãreaþãcistercianã. Nu pot uita minunata noapte de vis, cu o ninsoareliniºtitã, cadenþatã, care a albit întreg peisajul, cu DumnezeiascaLiturgie slujitã la miezul nopþii, care m-a ajutat foarte mult, ºininsoarea ce se îmbina cu rãspunsul pe care cãlugãrii îl dãdeau lastranã, cu muzica delicatã fãcutã de cãdelniþã, cu parfumul detãmâie care inunda întreaga atmosferã. Nu pot uita vizitele fãcutela Roma, in Italia, felul în care Pãrintele Nicodim devine un atentºi umil elev la „savantele” mele explicaþii. Cum nu gustã niciodatãsingur „bunãtãþile ºi frumuseþile lumii”, fãcând pãrtaº, de fiecaredatã, câte unu sau doi cãlugãri. Dacã Pãrintele Nicodim în minteamea adunã toate aceste realitãþi, existã însã un moment particular,un moment de literaturã purã, de fantezie explozivã, de ointensitate cu totul deosebitã. Nu îmi amintesc anul în care, fiindla Crasna cu un prieten din Buzãu, Pãrintele ne-a dedicat maimult timp decât de obicei. Într-o searã, dupã cinã ºi dupãmomentul seral pe care îl dedica „Europei Libere”, a început sã nepovesteascã o aventurã pe care ne-a rugat sã o þinem secretã. Aniîn urmã Pãrintele ar fi fost implicat, în ciuda experienþei ºi avoinþei contrarii, într-o afacere cu totul ºi cu totul de necrezut.Ajuns târziu în Bucureºti din cauza trenului care a întârziat, nu s-a mai dus la bunica pentru a nu deranja la acea orã târzie ºi s-agândit sã meargã la un hotel. A luat o camerã la un hotel de treistele. Încercând sã doarmã, a fost deranjat de gãlãgia ce venea dincamera vecinã. Observã cã zidul era din carton presat ºi cãdiscuþia vecinilor era foarte aprinsã. Din curiozitate ºi din cauzasomnului care dispãruse, Pãrintele ascultã cu stupoare cearta de



alãturi. Era o bandã de hoþi care se certa pentru împãrþirealucrurilor furate. Din neatenþie, dar ºi din amorþeala unui picior,Pãrintele face gãlãgie ºi aºa e descoperit de hoþi. Îl obligã sã-i lasesã intre în camerã ºi hoþii îºi dau seama cã Pãrintele a auzit toatãdicuþia lor; un preot care ºtie prea multe lucruri despre ei. Vor sã-l omoare, dar unul din ei propune o colaborare salvatoare.Pãrintele acceptã, convins cã va scãpa uºor de ei, odatã ce s-ar fiîntors la Crasna. Se înºela amarnic. Hoþii reuºesc sã îl domine ºi sãîl implice în multe: la „misiuni” ºi la „colaborãri” din ce în ce maipericuloase. Cu lux de amãnunte ºi cu o dexteritate sadovenianãPãrintele ne povesteºte, ore întregi, plimbându-ne prin cartierelecapitalei, prin localurile de lux sau hoteluri periferice, printremese de restaurant sau sãli de cinematograf, întâlniri, scrisori,pachete, mesaje. Aventuri în plinã regulã în care protagonist eraînsuºi povestitorul – Pãrintele Nicodim. Nu îmi venea sã cred, darascultam cu mare atenþie fiecare detaliu ºi urmãream descrierilecu sufletul la gurã. Dupã luni de aventuri ºi de comisioane, hoþiicer Pãrintelui sã omoare o persoanã. Ori omoarã, ori va fi omorât– din douã una. Dacã pânã aici povestirea era captivantã, la acestpunct ne-am speriat chiar dacã personajul ce risca era în faþanoastrã. Ne-a descris gândurile sale, perplexitatea deciziei. Ceretimp de gândire. O zi întreagã de meditaþie ºi de zbuciumduhovnicesc se încheie într-un garaj. Decizia de a sacrifica, de a selãsa ucis, amãnuntele de pregãtire a execuþiei, gândurile ºi încer-cãrile de scãpare, senzaþia rece a pistolului dus la tâmplã, ultimarugãciune ºi cerinþa de iertare, foc ... „ºi m-am sculat din somn”.

Nu pot descrie momentul succesiv; o combinaþie de mâniepentru felul cum fusesem pãcãliþi, de admiraþie pentru glumã, destupoare pentru felul cum reuºise pãrintele sã ne þinã încordaþi cuo povestire falsã. Am râs, ne-am tãvãlit de râs, am râs cu lacrimiºi am cerut pãrintelui ceva de mâncare sau de bãut. Era aproapeziuã. O noapte pierdutã, o noapte câºtigatã. O noapte deosebitã,povestitã ºi legatã mereu de Pãrintele Nicodim.

Pr. Giorgio Picu,Parohul Comunitãþii romano-catolice

din Civitavecchia

Omagiu Pãrintelui Nicodim Dimulescu

Dac-ar fi sã scriu cândva peste ani un text omagial încinstea Pãrintelui, Prietenului, Omului lui Dumnezeu care estePrea Cuviosul Nicodim Dimulescu, l-aº asemãna cu un împãratbizantin din epoca de glorie a strãlucitului imperiu, care a fostîntreþinut în Istorie ºi în conºtiinþa omenirii datoritã câtorvapersonalitãþi excepþionale.

Pãrintele Nicodim întreþine în aceeaºi Istorie ºi-n aceeaºiconºtiinþã una sau mai multe Mânãstiri, unul sau mai mulþiepiscopi, unul sau mai mulþi ucenici din rândurile Ortodoxiei,ba chiar ºi ucenici ºi admiratori din afara Bisericii Ortodoxe.

Se pare cã sfita sa preoþeascã a fost croitã înadins pentruSfinþia Sa, spre a putea îmbrãþiºa cu ea toate aceste realitãþi.

Din acest punct de vedere, îl pot asemui mai degrabã cumarele întemeietor al Athosului, Sfântul Atanasie, care din a saMegali Lavra, alerga cu grija sa spre alte noi aºezãminte, bachiar ºi la palatul imperial, spre a reproºa unui amic devenitîmpãrat cã ºi-a uitat chilia pregãtitã în Sfântul Munte. Iar laîntoarcere a îmbrãþiºat, ajutat ºi binecuvântat grupul de italienibenedictini, deciºi sã-ºi trãiascã regula ºi ritul în Sfàntul Munte,la doi paºi de ctitoria marelui sfânt, în Mânãstirea amalfitanã.

Desigur, nu doresc sã duc asemãnarea cu Atanasie pânã lacapãt, întrucât Pãrintele Nicodim mai are în plan sã organizezeMânãstiri, fundaþii ºi instituþii nu numai în suflete, dar ºi prindiferite regiuni ale Europei, începând cu Italia. Sfântul Atanasie

a cãzut eroic sub schelele Mânãstirii pe care o construia alãturide fraþi ºi ucenici, lãsând construcþia neterminatã.

Pãrintele Nicodim mai are multe misiuni de îndeplinit,înainte de a se sui spre Tronul Ceresc. Lavra sa de la Crasna adevenit deja Megali Lavra. Ucenicii sãi i-au fãcut cinste în ºcoliînalte ºi pe tronuri episcopale. De la Papa de la Roma a primitbinecuvântare pentru apostolatul sãu ºi relaþiile de prietenieecumenicã. Patriarhul României îl apreciazã ºi-i face dreptate.Noi, cei din Roma ºi împrejurimi îl cinstim ca pe un vlãdicã alnostru. De aceea, îl rugãm sã se menajeze ºi sã nu urmeze, chiarîntru totul, sfântului de la Athos.

Pãrintele Nicodim mai are de vãzut, în aceastã lume, reve-nirea României la normal ºi mai ales, unirea Bisericilor. Ori,aceasta poate fi una din deosebirile între destinul sãu ºi al luiAtanasie din Athos: Atanasie vedea rãsfirarea Bisericii, care sesãvârºea sub ochii lui triºti ºi pãtrunzãtori. Nicodim va vedea,probabil, refacerea Cãmãºii Domnului, la care lucreazã cu senti-ment, dar fãrã compromisuri, cu suflet, dar în cadrul regulilor, curugãciunea dar ºi cu ironia.

Pentru aceasta va avea suficiente satisfacþii, cât sã rãmânãbine dispus ºi inspirat, aºa cum îl ºtim, ºi suficiente deziluzii câtsã continue suirea scãrii înarmat cu sfântã suspiciune, spre aizola pe cel viclean. Nu degeaba l-am asemuit cu un Basileubizantin; imperiul s-a stins, dar gustul levantin ºi moravurilebizantine au rãmas.

Când vom învinge împreunã pe cei ce le continuã între noi,inspiraþi de înþelepciunea cu care Domnul v-a împodobit, vomcontempla împreunã, Prea Cuvioase, cântul Bisericii Orientuluisub cupola Sfântului Petru ºi cântul amicilor amalfitani aiSfântului Atanasie sub cupolele mereu noi ale Crasnei sau aleunei viitoare Sfinte Sofii eliberate.

Iatã bucuria pe care mi-o doresc, scumpule Pãrinte Nicodim,s-o trãiesc împreunã cu Cuvioºia Voastrã, când Domnul Iisus,Unicul Dumnezeu, va permite-o.

Întru mulþi ani, Pãrinte ºi Prieten!

Pr. Linu Dragu Papian,Roma, 30 septembrie 2006


Gânduri simple în jurul unui monah profund!

L-am cunoscut pe Pãrintele Nicodim în luna mai 2004,când ne-a primit în Mânãstirea Crasna cu mare prietenie,bucurie ºi grijã pãrinteascã. Era primul monah ortodox pe care l-am întâlnit personal de-a lungul experienþei mele de preotcatolic; modul sãu primitor ºi grijuliu, plin de seninãtate ºi pace,a fost pentru mine cea mai elocventã mãrturie despremonahismul românesc pe care începeam sã îl cunosc personal.Dupã plãcuta primire de searã, în dimineaþa urmãtoare,Pãrintele Mihai Drigã ne-a împãrtãºit multe lucruri referitoare laSfânta Liturghie Ortodoxã, explicându-ne semnificaþia altaruluiºi a iconostasului bisericilor ortodoxe. Întrepãtrunderea întrecredinþã ºi Sfintele Taine era evidentã ºi perceptibilã. Dragosteade aproapele ºi deschiderea ecumenicã a Pãrintelui Nicodim ne-a fãcut sã ne simþim ca la noi acasã, deºi eram într-o Mânãstireortodoxã. În acest fel am simþit într-adevar cã toatã bogãþiaOrtodoxiei este ºi bogaþia noastrã ca ºi catolici ºi cã, într-adevãr,creºtinii, cum de mai multe ori a repetat Papa Ioan Paul al II lea,trebuie sã respire cu cei doi plãmâni ai Occidentului ºi aiOrientului creºtin.

M-am mai întâlnit apoi de mai multe ori cu PãrinteleNicodim; o datã l-am avut oaspete la Bari, ºi întodeauna am


admirat modul sãu simplu, prietenesc, smerit ºi pãrintesc demonah adevãrat, potrivindui-se cuvântul de „AVVÃ”.

Fie ca Dumnezeu sã-l îmbogãþeascã cu darurile Sale cã sãmarturiseascã mereu, ºi cât mai mult, sfinþenia monahismuluiortodox.

Pr. Catolic Iezuit, Carlo Colonna Bari, 12 iunie 2006

Un rãgaz dedicat Pãrintelui Stareþ Nicodim

„Dragostea nu cade niciodatã”(I Cor 13,8)

Fiecare om, la venirea sa în aceastã lume, este introdusimediat în circuitele rapide ale acestei vieþi, ce nu poate fi trãitãºi la rândul ei, introdusã, decât numai în proiectul mântuitor alSfintei ºi Nedespãrþitei Treimi.

Providenþa consimte prin mijloace necunoscute realizareaVoinþei ºi planurile Divine, lãsând totuºi libertate omului.Aceastã introducere vrea sã explice cum eu, preot paroh alBiserici lui Dumnezeu din Napoli, am avut frãþeasca bucurie sã-lîntâlnesc pe Pãrintele Nicodim, Stareþul Mânãstirii Crasna.Admiraþia ºi consideraþia pentru Bisericile Surori Ortodoxe,studiul Sfinþilor Pãrinþi greci ºi latini sãdit în inima mea de cãtremarii profesori de la „Collegio dei Padri e Maestri di Teologia”,instituþie consacratã în cadrul „Pontificia Facolta TeologicaNapoletana”, m-au încurajat sã cultiv ºi sã menþin viu acestprofund duh pânã acum. Fãrã a cãdea în pãcatul prezunþiei aºputea spune cã, referitor la organizarea canonicã a Bisericilor s-au creat dificultãþi cu diverse nuanþe atât în interiorul cât ºi înafara Ortodoxiei, fãrã îndoialã datoritã problemelor ºitensiunilor create de-a lungul istoriei. Aº putea aminti numeroºi

iluºtri ºi clarvãzãtori Mitropoliti, care în Occident au ºtiut sã fiedeschiºi dialogului frãþesc ºi a altor lucruri comune bisericilorcare sunt constituite din oameni cu defectele lor, cu pasiunile lor,cu pãcatele ºi cu subiectivismul lor; aº putea aminti ºi pe aceiacare pun înaintea dragostei de aproapele, legile canonice saupastorale sau pe cei ce iubesc mai mult jilþul decât misiunea ºimãrturisirea credinþei, încercând sã îºi creeze spaþii de influenþãuitând tocmai ei, scribi ai Noului Testament, cã smerenia stãtotdeauna înaintea puterii. Asta ne-au învaþat „Nebunii dupãHristos”, bunul ºi înþeleptul Serafim de Sarov, blândul Ambroziede la Optina, iubitorul de nãdejde, Siluan Atonitul, îngeresculIoan de Kronstradt ºi mistica Maat’ Marjia.

Aceºti fraþi întru Hristos, care au câºtigat ÎmpãrãþiaCerurilor, pe care eu îi venerez ºi îi simt aproape, nu creazã înmine nici un fel de contradicþie: mã simt familiar în sânulBisericii nedespãrþite. Aceastã convingere mi–a întãrit-oPãrintele Nicodim. La atitudinea rece ºi neîncrezãtoare a unorfraþi orientali, într-adevãr cristalizaþi, cristalizaþi în preconcepteºi formule omeneºti care nu au nimic în comun cu oamenii carepretind cã aparþin lui Hristos ºi cã deþin Adevãrul, StareþulMânãstirii Crasna, a strigat „strike”!

M-a cucerit, m-a fãcut sã mã simt în largul meu, nu recita,era convins de ceea ce zicea, când discutam împreunã despreBisericã, lume ºi viitor. El, ca ºi alþii asemeni lui, trãind ºi-aîmpãrtãºind drama persecuþiei, a suferinþei, a gãsit în eamotivaþiile pentru a privi dincolo de obstacole înþelegând cãDumnezeu ºi Biserica Sa nu pot fi analizate ca obiecte obiºnuiteºi cu mijloace omeneºti. Pãcat cã persoane ca el nu vor finiciodatã numte în posturi ierarhice, el va aparþine „poporuluisupus, tãcut”. Aceºtia însã fac istoria ºi aceºtia aduc lumina înBiserica lui Dumnezeu. Cei care se salveazã vor ajunge în cãrþilede istorie: oameni mici, fãrã valoare care s-au compromis pentrua se salva, ºi deci sclavi ai ipocriziei ºi ai linguºirii. Când a venitîn parohia mea, oaspete, împreunã cu Pãrintele Mihai Drigã,Pãrintele Nicodim a cucerit simpatia tinerilor ºi credincioºilornoºtri. Mi-aº dori foarte mult ca el sã vinã în Italia sã dea unimpuls operei ecumenice proiectatã împreunã, cu fapte, ºi nu cuvorbe deºarte.



Dragã Pãrinte Nicodim, mi-a fost cerutã o mãrturisiredespre sfinþia ta. Am facut-o aºa cum mi-a zis inima. Chiar dacãîn ultima perioadã am comunicat mai puþin, asta nu ne-aîmpiedicat de a ne simþi aproape unul de celãlalt pentru cã noiprivim în aceeaºi direcþie.

Urãri de bine, Dumnezeu sã te þinã sãnãtos pentru bineleSfintei Biserici, ºi sã ne pãstreze în prietenie.

Preot. Paroh Don Carlo Cicala,Melito di Napoli, 8 iunie 2006

Sã vã ajungã omagiul meu respectuos ºi firesc

Am luat la cunoºtinþã cu nespusã bucurie de împlinirea a40 de ani de vieþuire în Sfânta Mânãstire Crasna, eveniment carese apropie a fi sãrbãtorit. N-aº vrea sã pierd ocazia de a Vãasigura ºi în acest moment al misiunii Prea Cuvioºiei Voastre deafecþiunea ºi rugãciunea mea: felicitãri profunde ºi calde urãri!

Aceastã fericitã aniversare încoroneazã îndelungata ºipreþioasa perioadã a Sfintei Sale Biserici în care aþi adunatconstant nenumãrate roade pastorale. Într-adevãr, Prea CuvioºiaVoastrã aþi dat adevãrate dovezi de apostolat fierbinte, împlinindcu dinamism numeroase activitãþi pastorale ºi responsabilitãþipentru Biserica Ortodoxã Românã ºi pentru Mânãstirea Crasna.

E de apreciat cu câtã prudenþã ºi dinamism, aþi împlinitpretutindeni dificila datorie de stareþ ºi cum a-þi oferit în modneântrerupt, fie în promovarea miºcãrii monastice, fie în a daîndemn cãtre mântuirea în Hristos a credincioºilor, activitãþi ºicuvinte de apostolat în societatea umanã civilã. Pentru aceasta,doresc în mod particular sã menþionez calda ºi pãrinteascaospitalitate de care aþi dat dovadã faþã de Comunitatea lui Iisus,în anul 2004, când am fost oaspeþii Mânãstirii Crasna .

Pe de altã parte, este de neuitat prezenþa Prea CuvioºieiVoastre la Bari, cu ocazia Sãrbãtorii Aducerii Sfintelor Moaºteale Sfântului Nicolae din Mira la Bari, în luna mai a aceluiaºi an.

Bunãvoinþa Prea Cuvioºiei Voastre ne-a fost de mare ajutorcând ne-aþi însoþit cu mare ospitalitate în repetate rânduri, cu

ocazia vizitelor noastre la Prea Fericitul Pãrinte Teoctist, PatriarhulBisericii Ortodoxe Române, alãturi de pãstorii nostri: Mons. MarioPaciello, Episcop de Altamura-Gravina-Acquaviva delle Fonti siMons. Domenico Padovano, Episcop de Monopoli - Conversano.

Prezenþa Prea Cuvioºiei Voastre în aceste evenimente dinviaþa Comunitãþii lui Iisus a fost rânduitã de Pronia divinã ºi nuputea sã fie o simplã coincidenþã.

Este mult cunoscut încã spiritul de compasiune al PreaCuvioºiei Voastre împlinit faþã de cei aflaþi în nevoie: vãduve, sãraciºi bolnavi care vã viziteazã în fiecare zi ºi vã cer ajutorul. Aþi avutpentru mulþi un cuvânt de mângâiere ºi un rãspuns mulþumitor deajutor, fãrã a trimite vreunul cu mâinile goale. Sunt sigur cãPãrintele Ceresc care a vãzut toate vã va rãsplati în Împãrãþia Sa.

Acum cã aþi ajuns fericit în acest moment din viaþadumneavoastrã, ºi cã Biserica v-a recunoscut bine calitãþileumane ºi spirituale, sã lãrgeascã Dumnezeu spaþiul prontitudiniipastorale al Prea Cuvioºiei Voastre, nu numai pentru comuni-tatea localã de la Crasna, dar si pentru alte locuri ale Bisericii luiHristos, Una Sfântã, Soborniceascã ºi Apostoleascã, undeDomnul, în bunãtatea Sa, va dori sa semene apostolatul PreaCuvioºiei Voastre. De bunã-seamã deci, dupã atâþia ani decredinþã în Dumnezeu, inima Prea Cuvioºiei Voastre este caldãde bucurie, însã, în acelaºi timp, rugãm pe Bunul Dumnezeu caprin ajutorul Prea Sfintei Nãscãtoare de Dumnezeu, sã vãîmbogãþeascã din zi în zi cu daruri cereºti ºi sã vã pazeascãpentru binele sufletelor oamenilor ºi necesitãþile Bisericii.

Vã trimit ºi eu în fine, alãturi de urarea de asemenea daruri,semnul particular al afecþiunii mele fireºti, care Vã doreºte caDumnezeu sã vã împãrtãºeascã întotdeauna cât mai mult dinmarea Sa iubire, urãri de bine din partea soþiei mele Giovana, afiilor mei Daniel ºi Francesco ºi din partea fiecãrui membru alComunitãþii lui Iisus, atât de dragã ºi iubitã de Prea CuvioºiaVoastrã. Cu pãrinteascã binecuvântare a Prea Cuvioºiei Voastre,sã aveþi neschimbata mea stimã ºi admiraþie!

Cu dragoste fireascã în Hristos,

Mateo CALISI


Primirea frumoasã de la Mânãstirea Crasna ºi dragostea Pãrintelui Stareþ Nicodim

În data de 22 iulie, iatã-mã ajuns în România pentru a asistala hirotonia prietenului ºi studentului meu, Ierodiaconul Nectarie.

Primul lucru care trebuie spus despre acest pelerinaj într-oþarã ortodoxã, ºi cu precãdere la aceastã Mânãstire, este ospitali-tatea pãrinþilor de acolo, îndrãznesc a spune cã este ceva rarîntâlnit de cãtre mine.

Dupã aceea, ce este important într-o mânãstire, este rugã-ciunea, aceasta fiind ceva esenþial, este ceea ce îl determinã pe untânãr sã porneascã spre Mânãstire. Aici, la Mânãstirea Crasna,cel mai mult am fost impresionat de rugãciunea ºi de slujbeleliturgice ce se fac în acest sfânt locaº, negreºind în a spune cã esteceea ce defineºte aceastã atmosferã monahalã.

Un lucru frumos vãzut la Crasna este faptul cã acolo eraufoarte mulþi tineri, seminariºti ºi studenþi la teologie. M-ambucurat foarte mult când am vãzut cã toþi aceºti tineri cântau latoate slujbele zilnice, de la început pânã la sfârºit.

Încã de la intrarea în acestã mânãstire ai impresia cã intri înparadis. Florile pe care le vezi peste tot locul ºi clãdirile lucratecu un gust aparte te determinã sã afirmi cã aceastã Mânãstireeste ceva rupt din paradis.

Punctul culminant al ºederii mele liniºtitoare la Crasna a fosthirotonia Pãrintelui Nectarie de cãtre Înalt Prea Sfinþitul


Mitropolit Iosif. Trebuie sã menþionez cã la acest momentimpresionant au mai fost încã trei episcopi, între aceºtia fiind ºiÎnalt Prea Sfinþitul Serafim de Otawa ºi Canada. Întâlnirea pe caream avut-o în aceastã Mânãstire cu Înalt Prea Sfinþitul Serafim afost pentru mine o binecuvântare de la Dumnezeu, deorece l-amcunoscut pe când eram student la Sfântul Vladimir în StateleUnite. Ne-am întâlnit ultima datã în Alaska, însã sunt douãzeci deani de atunci. A trebuit sã vin în România ºi la binecuvântataCrasnã, pentru a-l putea întâlni. Este foarte micã lumea ortodoxã!

Pentru mine a fost o mare bucurie sã fiu prezent la acesteveniment care face parte din viaþa studentului meu, Nectarie,Ieromonahul. Nu doar viaþa intelectualã ºi academicã esteimportantã, ci ºi viaþa eclezialã ºi spiritualã. Una fãrã cealaltã nuse poate!

Doresc sã spun cã întâlnirea pe care am avut-o cu Pãrintelestareþ Nicodim, moment în care am putut vorbi despre multelucruri ºi în mai multe domenii, m-a impresionat într-un modaparte. În acest Pãrinte am putut vedea o experienþã monahalãde o întreagã viaþã. Faptul cã este în Mânãstire de la vârsta de 13ani ºi jumãtate, aratã experienþa dobânditã prin tot ceea ce arealizat în cei 40 de ani de când este la Crasna.

Tot în momentul întâlnirii cu Pãrintele Nicodim am pututobserva cã între Institutul Sfântul-Serghie ºi Mânãstirea Crasnaeste o legãturã mai veche, ºtiind foarte bine cã un alt vieþuitor alacestei Mânãstiri, Înalt Prea Sfinþitul Teofan, a fost student alInstitutului nostru.

Având binecuvântarea Pãrintelui Stareþ Nicodim, PãrinteleNectarie a fost cel care a organizat un pelerinaj la Mânãstirilevechi din nordul Moldovei, aceasta fiind ºi o dorinþã mai vechea mea, care acum se împlineºte. Aceste ultime zile petrecute înRomânia a fost încoronarea ºederii mele în aceastã þarã. Un sejurscurt, dar bogat ºi binecuvântat de Dumnezeu.

Prof. Dr. Joost Van Rossum,Institul de Teologie Ortodoxã Sfântul Serghie,

Paris

Omul sfinþeºte locul, iar Dumnezeu pe oameni

Dacã eu îl cunosc pe Pãrintele Nicodim de vreo 30 de ani,dumnealui mã cunoaºte încã de pe vremea când eu nu amamintiri, perioadã din care dateazã o fotografie de grup lângãclopotniþa bisericii din Cãrpeniº – Argeº, din care ne priveºtealãturi de bunicul meu, preotul Gheorghe Marinescu ºi un grupde enoriaºi, imediat dupã ieºirea de la Liturghie. Pe atunci,Pãrintele Nicodim cred cã era deja la Crasna dar povesteacomunã începuse încã din vremea rãzboiului, când dânsul erape bãncile ºcolii iar bunicul meu, prin forþa faptelor, îºi împãrþeatimpul între altar ºi ºcoala primarã, unde îl înlocuia peînvãþãtorul Dorobanþu, dus pe front atunci (ºi împuºcat puþinmai târziu de comuniºti pentru convingerile sale legionare).Revederile mele cu Pãrintele erau periodice, ritmate de diversesãrbãtori la care participa cu placerea slujirii împreunã cubunicul, iar mai apoi ºi cu tatãl meu, preotul Vasile Marinescu.Din 1984, tata a rãmas singurul preot în Cãrpeniº, iar PãrinteleNicodim a slujit la înmormântarea celui alãturi de care învãþaseîn stranã primele cântãri. La scurtã vreme, fiind în vacanþa devarã a clasei a XI-a, m-am hotãrât sã dau curs invitaþiilor de avizita Crasna, pe care Pãrintele mi le fãcuse în repetate rânduri.Aºa cã în 1986, într-o searã caldã de august, am ajuns sã vãdaievea ceea ce mi-a pãrut o imagine a paradisului terestru în celemai bune accepþii. Nu pot sã nu mã înfior când mã gândesc mai

profund ºi rememorez frumuseþea, intensitatea acelor vremuri, atuturor faptelor care s-au întâmplat ºi la care am fost martor deatunci ºi pânã în prezent.

La 17 ani nu poþi sã nu fii influenþat de o oazã ca aceea pecare eu am gãsit-o atunci la Crasna, loc în care lumea era altfeldecât la 5 km distanþã; simþeai imediat cã deasupra locului,Stãpânul îºi face simþitã prezenþa mult mai intens, iar oameniiînþeleg, acceptã ºi se comportã în consecinþã. Aici am simþitfrumuseþea ºi forþa rugãciunii unei întregi obºti, aici am învãþatce este rãbdarea, ascultarea, munca neobositã în folosul tuturor.

Pentru mine nu era o noutate liniºtea unicã dintr-o bisericãgoalã cu lumina coloratã de geamuri, într-o dupã-amiazã devarã, când zgomotele lumii vii de afarã vin filtrate ºi atenuate cadintr-un alt tãrâm, dar la Crasna am descoperit minunea uneivecernii în biserica abia luminatã de câteva lumânãri, când toatãlumea cântã „Luminã linã”, „Bogaþii au sãrãcit” ºi „ApãrãtoareDoamnã” ºi când, dacã te afli afarã, ai o senzaþie acutã cã trebuiesã fii înãuntru ca sã împãrtãºeºti cele de acolo, altminteri pierziceva irepetabil chiar dacã ºtii bine cã mâine ºi în fiecare searã toþivor fi acolo ºi se vor ruga.

O altã mare descoperire a mea a fost aceea cã la Crasnatimpul nu are aceeaºi putere ca în locurile obiºnuite. Aici dinþiitimpului nu mai muºcã dureros, aici ceasul e de prisos, repereletemporale sunt orele liturgice, iar pentru cel ce munceºte, doarmunca, odihna ºi vremea mesei conteazã, iar duminica e la felpentru toþi.

Ei bine, în aceastã lume ireal de frumoasã mã adusesePãrintele Nicodim, iar eu nu mã dezmeticeam, fiindu-mi fricã sãnu se destrame minunea ºi gândindu-mã câte pierdusemneajungând aici mai devreme. Ca un vis a fost prima mea ºederela Crasna, îmbolnãvindu-mã de dor ºi vindecându-mã doar prinvenirea mea ori de câte ori am putut, ca sã-mi astâmpãr setea delocuri ºi de oamenii care mi-au fost dragi dintru început. Fiecarecãlãtorie la Crasna am fãcut-o cu bucuria celui ce lasã în urmãtoate grijile ºi întristãrile ºi ajunge la ultimul liman, dar cele maifrumoase drumuri le-am fãcut tot cu Pãrintele Nicodim, în ajun dePaºti sau Crãciun cu opriri prin magazine ºi pieþe pentru ultimeletârguieli, grãbiþi sã ajungem ºi sã ne bucurãm de sãrbãtoare.


Ceea ce m-a fascinat de la început la acest loc binecuvântateste seninãtatea ºi voia bunã de neimaginat în alte locuri ºipentru care, oricât m-am gândit, n-am gãsit decât un singur„vinovat”: Pãrintele Nicodim.

El este cel care timp de patru decenii, cu o energie greu debãnuit, a ridicat lucruri minunate, a întreþinut o stare de spirit ºia pãstorit o obºte. Am privilegiul de a mã fi bucurat ºi îmbogãþitde fiecare din acestea. Astfel, la câteva din lucrurile clãdite acolode obºte am mândria cã am contribuit cu propriile palme(grajdul, hidrocentrala, casa cea mare, biserica cea nouã). Despiritul Crasnei m-am contaminat, iar fiind prezent aici pentruperioade destul de lungi uneori îmi aduc aminte cât de mândrumã simþeam când Pãrintele Nicodim mã considera ca pe unulde-ai casei.

Tot Pãrintele este cel care mi-a arãtat mânãstirile din zonãcu tot ce e mai frumos în ele, ca un cunoscãtor ºi apropiat, ca ºipe o parte din cele ale Moldovei, astfel cã am beneficiat deprimiri rezervate doar celor puþini ºi, cine ºtie despre ce vorbesc,înþelege cã nu e puþin, cã doar în aºa companie te poþi bucura deacel unic aer de familie ºi tainã nevinovatã.

Pe vremea aceea când timpul avea mai multã rãbdare cunoi, în dupã-amieze nemiºcate, de sãrbãtoare, uneori PãrinteleNicodim ne însoþea în luminiºul brazilor de lângã Mânãstire ºiînºirând pe iarbã ºi ºtergare albe bunãtãþile purtate în coºuri, nebucuram de verdele moale ºi înmiresmat al ierbii ºi brazilor, debucate, de povestiri minunate ºi de întâmplãri unice ca de pildãtrânteala surprinzãtoare pe care Pãrintele i-a administrat-o luiIrineu în hohotele uriaºe ale tuturor, Irineu care bazându-se peun avantaj al vârstei de peste treizeci de ani, aruncase imprudentprovocarea.

Nu mai puþin uimitoare au fost vacanþele mele de studentpetrecute la Eforie Nord cu Pãrintele Nicodim, Irineu ºi Costin,piaþa la prima orã, nãmolul, baia în mare, mesele de sub umbrarºi plimbãrile de searã de pe falezã, nelipsitul spectacol de lateatrul de varã cu actorii sãi cabotini ºi tradiþionala searã la„Nunta Zamfirei” la sfârºit de sejur.

Tot în studenþie, cea mai mare parte de timp am beneficiatde gãzduire în metocul Mânãstirii, aºa cã Pãrintelui Nicodim i se



datoreazã ºi faptul cã am fost un fel de „bursier” al Crasnei,netezindu-mi astfel drumul cãtre cariera de medic. Neuitaterãmân din acea vreme serile când metocari fiind, primeam vizitaSfinþiei sale, când eu ºi Costin aranjam masa bogatã cubunãtãþile aduse din belºug ºi când în locul tradiþionalului„Gambrinus” pe care ni-l permiteam uneori, apãreau rudele salecele mai de soi, când noi studenþii ne simþeam mai bine decât laorice mare restaurant, convivi ai unei cine perfecte.

Anii au trecut, iar când m-am cununat, Pãrintele Nicodimdimpreunã cu Prea Sfinþitul Galaction ne-a încununat pe mine ºipe Lucia în biserica Mânãstirii Curtea-de-Argeº, fiindu-neaproape, alãturi de pãrinþi, ºi la acest fericit moment.

Aºadar, de mai bine de douãzeci de ani, viaþa mea s-aîmpletit cu cea a Pãrintelui Nicodim ºi a celor din Crasna, defiecare datã eu primind daruri ºi bucurii când ne-am întretãiatcãrãrile, aºa cã o parte din mine rãmâne recunoscãtoare, mereuaici. Iarã eu, cu bucurie, la ceas de sãrbãtoare, vã îmbrãþiºez ºi vãurez, Pãrinte Nicodim, sã vã dea Dumnezeu sãnãtate ºi bucurii,iar noi sã urcãm cãrarea din pãdure ºi sã vã gãsim printre florileverandei mulþi ani de-aici înainte.

Dr. Dan Marinescu

Portret din Trei Atingeri

Nu cred cã pot sã scriu „omagial” despre Pãrintele Nicodim!Pentru cã, oricât ar pãrea de surprinzãtor, îmi e foarte greu. Saupoate cã, pur ºi simplu, nu vreau s-o fac. Sigur nu vreau! Întâi detoate pentru cã „omagiile” tipãrite, indiferent de personalitateaomagiatului, aduc aminte, ºi încã îndeajuns de apãsat, de ditirambiiantedecembriºti; apoi, fiindcã în asemene ocazii encomiasmul„sincer ºi bizantin”, o „suferinþã” grea ºi veche a discursului oame-nilor Bisericii, nu scapã prilejul de a-ºi da în petec, atingând defiecare datã culmi care depãºesc chiar ºi propria-mi imaginaþie,altminteri destul de bogatã în plãsmuiri. În sfârºit, pentru cã oprietenie se alcãtuieºte dintr-o chimie ciudatã de luminã ºi umbrã,de zâmbet ºi lacrimã, de orizonturi care se închid ori se deschidrând pe rând, din entuziasme ºi dezamãgiri, din dulce ºi amar, dincuvinte nerostite sau din regretul altora, din paºii care se împletescpe firul anilor întotdeauna împreunã, mai cu seamã atunci cândsuntem despãrþiþi de geografii potrivnice. Aceastã chimie senumeºte, simplu, dragoste. Ori, mai ales când este vorba de doibãrbaþi în puterea vârstei, indiferent cã unul este monah de vocaþie,iar celãlalt om de ºi din lume, e mai cuvenitã tãcerea decâtdezbaterea publicã. În plus, ceea ce îþi este cu adevãrat drag, vreipãstrezi doar pentru tine ºi nu vrei sã împarþi cu altul. Paradoxul„cazului” pe care îl discutãm aici stã tocmai în aceastã puterefenomenalã de a aparþine tuturor, dar de a rãmâne întotdeauna înpielea lui. Într-o lume care nu prea se simte bine în pielea ei ºi vrea


de fiecare datã sã parã altceva decât este, Pãrintele Nicodim estemereu în armonie cu sine ºi cu Pruncul cãruia a vrut de mic sã-i fieleagãn ºi cântãreþ, Prunc pe care astãzi îl poartã la fiecare SfântãLiturghie în cãuºul palmei sale din carne ºi tinã. Armonia aºadar,aceasta ar fi cea dintâi tuºã a unui portret din trei atingeri de penel.

A doua este cã, dinlãuntrul aceastei armonii constante,Pãrintele Nicodim, cu o blândeþe puternicã ºi tenace, amestec decatifea ºi metronom (chiar dacã nu exactitatea îi este virtuteadintâi), influenþeazã ºi rãsuceºte destine. De tot ºi pentru totdeauna,indiferent de cãderile ºi ridicãrile de mai apoi ale fiecãruia. Nu vãapucaþi sã socotiþi, cãci vã veþi împiedica adunând numai vãzutele.Trecãtorii vor consemna zidirile din piatrã, iar truditorii vor aflazidirile sufleteºti cu care se compune veacul. Celelalte, nevãzutele,alcãtuiesc de fapt tãria, adicã suflarea care ne adunã astãzi. Falangacrãsneanã, în drumul ei spre Eshaton, va da seama la vreme, nunumai prin mitrele din ºi de pe fruntea ei, ci ºi prin tremurarea lorîn ceas de cumpãnã ºi glasul mulþimilor ce le fac sã rãmânã deneclintit. Adunarea laolaltã este semnul dragostei ºi recunoaºteriiîntâietãþii, cuvenit celui ce a ºtiut sã ne gãseascã pe fiecare, lãsându-ne sã ne compunem de unii singuri. Aºadar, rãscrucea ºi adunareaar fi începutul ºi sorocul celei de a doua atingeri de penel.

Pe a treia...nu, n-am sã vi-o mai spun. Ea nu se rosteºte ºi nuse face. Se împlineºte rotund, asemenea bulgãrilor de lut din caream fost fãcuþi ºi în care ne vom întoarce. Se împlineºte în ceea ce vorfi cei de dupã noi. Aºa cã despre Pãrintele Nicodim va vorbi cel maibine bãiatul meu care acum are patru ani ºi încã nu ºtie sã scrie. Darel, sunt sigur cã va aºeza peste pânza vremii cea de a treia atingere...

Lacrima Schitului Albastru

Bãiatului meu, Tudor-Nicodim, pentru vremeaîn care va cãuta izvoarele adevãrului....

Uºa scârþâi ºi se lovi de perete, lãsând sã iasã afarã opârdalnicã de muscã ce se tot izbise pânã atunci, ca apucatã, degeamuri ºi cercevele. „Io-te, boala” – se trezi mormãind Pãrintele,

scãrpinându-se alene în creºtetul capului printre firele de pãrrãvãºite de somn ºi arºiþa verii. Dãdu de-o parte o geanã deperdea cu bãþul de lângã sofa ºi se zgâi afarã. Grãmezile dehortensii se prãvãleau peste ulucile gardului vechi, dar tot mairãmãsese ceva loc sã poatã zãri trei musafiri care zãceau toropiþila mesele de sub tei. Arºiþa de peste zi îi nãucise pe toþi. Pânã ºiBãºinã, mãgarul obºtii, uitase cã trecuse de patru la amiazã ºi nu-ºi rãcnise canonul. Iar aveau sã-l trezeascã clopotele, ºi-atunci sãte þii întrecere... O adiere de zâmbet îi trecu peste frunte,amintindu-ºi cum se sfãdeau deunezi Ambrozie ºi Calinic,cãlugãraºii lui tineri, ce-apucaserã nu de mult timp caleaMânãstirii. Se nimeriserã într-o duminicã, împreunã cu „OasteaDomnului” ºi cântecul lor doinit care se auzea de departe, tocmaide peste dealul Bãjenarilor. Acum – când oare a zburat timpul?- îºi vânturau servietele „diplomat” de teologi bucureºteni peuliþele satului din vale, urmãriþi de chicoteala pieziºã a câtorvafãtuci “neduse la bisericã”. „Io-tetee la ãlaa! Nici n-a venit bine ºicalcã a vlãdicã!” - þipa pe nas Pavelina lu’ ªchiopu. „Care, tu?”-întrebã nelãmuritã Ozana lu’ Sotir. Numai cã Pavelina ori cãhabar n-avea, ori cã nu se pricepu sã rãspundã. Aºa cã rãmasemai departe cercetându-ºi o narã, cu privirea dusã în urma celordoi cãlugãri, ce nu o luarã în seamã. Problema lor era cu totulalta. Rãmãseserã pe toamnã la muzicã. Nu de proºti ori cã n-aveau voce, cã doar amândoi þineau strana în zilele de praznic;ci de mãgari, cã nu dãduserã pe la cor. Da’ Pãrintele avea sãvorbeascã cu profesorul Moldoveanu, toatã lumea ºtia asta.Avea la beci pusã la pãstrare pentru cazuri speciale o damigeanãcu þuicã din aia „galbinã”, ce-avea sã-nmoaie la ceas vesperal toþigorgonii, diplii ºi aplii, vãzuþi ori nevãzuþi, din Antologhion.Dar pânã atunci, în fiecare dupã-amiazã, Ambrozie ºi Calinicbuchiseau în Catavasier sã ºtie „pe deasupra” cântãri pentruexamenul din toamnã. Sã tot fie o sãptãmânã de când strãdaniale fusese întreruptã de rãgetele lui Bãºinã, mai râvnitor caniciodatã în a-ºi împlini canonul. „- Oare pe ce glas o fi, opt?” –întrebã dulce Calinic ºi hohotul lui cristalin nãvãli dând de-oparte perdelele pânã dincolo în geamlâcul Pãrintelui. „Ptiu’Doamne fereºte! Zãpãcitule!” – chicoti mai prudent Ambrozie.

Controversa pe seama glasului cu care mãgarul schitului

îºi împlinea rãgetul zilnic a mai continuat un ceas, vreme în carePãrintele a fost martor mut, nevãzut dar mereu bãnuit, dupãperdele. „Eh, copii, ce sã le faci...” - ºi zâmbetul îi pieri strãpunsde-o-nþepãturã, aºa ca din senin, la inimã. „De ce-oi fi io aºa deobosit, nu ºtiu...” Oftã prelung. „Uite acu’ vine iarna ºi parcã nicin-am stat la soare anu’ ãsta.” Când era mic, mamã-sa, Anghelina,îl lua la coasã, pe el ºi pe fra-su’ Ilie, tocmai sus în deal, aproapede buza Corbilor de Piatrã. Punea la umbrã un ºtergar sub careaºeza de-ale gurii: o þârã de borº, brânzã, ºuncã, mãmãligã, vreodouã cepe, o sticlã de þuicã de anu’ trecut ºi o ulcicã de apã. „Iaºezi acia Nel ºi vezi ºi de ãla micu’!”

Mama Anghelina se ducea apoi cu paºii ei mari sã seamestece cot la cot cu ãilalþi cosaºi, acu’ de când rãmãsesevãdanã ºi Ananie, omu’ ei, se mutase la Îngerul Domnului. Înfiecare searã îi aprindea candela la crucea de la mormânt cândse-ntorcea acasã de vale. Ananie fusese, aºa cum zic ãi de l-auapucat, o cruce de bãrbat. Înalt ºi puternic, cu mustaþã mareîntoarsã ºi cãciulã de oaie pe creºtet, fie iarnã fie varã. „Sfântu’Arhanghel ºi Mãicuþa Domnului îmi luarã bãrbatul ºi-mi deterãcrucea...” – gândea ea fãrã patimã. Ananie murise acu’ doi ani, deBuna Vestire. „De plãmâni, maicã... A tuºit o vreme ºi p-ormã aplecat... aºa pe-o parte”.

Nel ºi Ilie, ãla micu’, se zbenguiau printre ºirurile de iarbãcositã, pânã-n crucea amiezii, ba alergând vreo ºopârlã, baîncercând sã prindã vreun greiere nãucit de zãduf. Apoi seciuceau pe marginea ºtergarului, la umbrã. De-atunci luase Ilienãravul sã lingã dopul de zeama dulce-acriºoarã ºi rece a þuicii.Acu’ de când Pãrintele ajunsese stareþ ºi-l luase pe lângã el, sã-lmai ajute ba una, ba alta, la daravelile de la schit, Ilie trebuia sãpândeascã ceva vreme, sã-i ºterpeleascã cheia de la beci, ca sãmai dea ºi el pe gâtlej de istov. Nu-i vorbã, cã ºi Pãrintele se mailãsa cu dinadinsu’ furat, ros de viermele vinovãþiei ºi al neascul-tãrii, cã deh! - nu „vãzuse” mai îndeaproape de ãla micu’ în zileleacelea de arºiþã ale copilãriei.

Zbârrr...ºuierã ceva scurt pe lângã el. „Ce-o fi asta, Doamneiartã-mã?” O aripã parcã-i dãdu peste obraz ºi se fãcu nevãzutã-nadâncurile lumii. „Eh, poate cã mi s-a pãrut” ªi totuºi îl usturarãzbit un ochi, semn cã atingerea fusese aievea. Îºi dete repede cu


apã pe faþã. Picãturile îi împungeau obrazul, fãcând sã-i treacãfiori pe ºira spinãrii. Erau reci ca ghiaþa. Pãi dar? Cine – nu el? -dibuise izvorul, hãt, cu vreo patruzeci de ani în urmã, pe vremeacând venise la Crasna împreunã cu Pãrintele Ghedeon tocmai dela Schitul Slãnic, o chinovie uitatã printre colinele argeºene? Ori,mai ºtii? - poate cã Pãrintele fusese cel dibuit? Turla clopotniþeio vãzuserã de departe, dar pe mãsurã ce se apropiau, pãdurea aînghiþit-o. Aºa cã se aºezaserã o þârã sã-ºi mai tragã sufletul.Atunci a simþit dintr-o datã cum apa i-a umezit poala dulamei.Semn de belºug. ªi-a fãcut o cruce mare murmurând: „...ºi va fica un pom rãsãdit lângã izvoarele apelor, care rodul sãu va da lavremea sa ºi frunza lui nu va cãdea ºi toate câte va face vor spori...”„Amin”- a întãrit Ghedeon spusele psalmistului... S-au maiînchinat o datã ºi apoi ºi-au continuat calea pânã ce s-au aflatîntr-o mare de livezi ºi fâneþe ca-n basme, stãpânite doar de cerulnemãrginit de deasupra. Atât de nemãrginit, încât albastrul luiera ºi-al lor. Aici ºi dintr-o datã deterã nas în nas cu obºteade-atunci a Crasnei: fratele Pavel trãgând de-o sfoarã un mãgarce târa la rându-i, fãrã convingere, un braþ de crãci din pãdure,Ruºiþa – o vacã bãtrânã cu pielea roºcatã ºi rãpãnoasã, dar plinãde entuziasm, o gãinã ºi o oaie al cãror nume nu-l mai ºtianimeni, fie din pricinã cã vietãþile nu avuseserã niciodatãvreunul, fie cã li se rãtãcise prin volbura anilor. Hrisoavelevremii n-au consemnat cã, din motive ulterior trecute sub tãcere,motanul Þuºti - fire oscilantã ºi cu un trecut incert – nu a fost degãsit în acea zi a „descãlecãrii”. De ºapte ani fratele Pavel zãceaaici, uitat de lume. Zãcea, e un fel de-a spune, cã doarã s-a rugatºi el aºa cum a ºtiut ºi a þinut aprinsã candela sau - cum se spuneprin chinovii - flacãra rugãciunii. ªipotul de apã îi lovea acumpleoapele cu ºi mai mare putere ºi parcã nu-i mai venea sã seridice de sub pedeapsa stropilor de ghiaþã. Nu se ºtie cât a rãmasaºa, mãsurând cãderea...

Rugul fusese aprins cândva – hãt! - într-un început deflorar al anului 1828... ori poate ºi mai înainte, în prima jumãtatea veacului al XVIII-lea, când în târgul Vãlenilor se aciuise unvameº, care – atunci ca ºi azi - prin osebitele apucãturi aleîndeletnicirii sale, se ajunse în scurt timp cupeþ bogat. Iubitor deargint, State vameºul s-a lãsat atras de zestrea strãlucitoare a


Stanei Badiu, fiica unui negustor pricopsit, pe care o luã curândde soþie, adãugând apoi la stânjenii de zestre din moºiaIzvoarelor ºi alþii prin cumpãrãtoare. Dar cum nu toate pe lumeaasta îºi aflã preþ ºi cumpãrare, cei doi, State ºi Stana, nu au fostdãruiþi de Dumnezeu ºi cu vreun urmaº în sfertul de veac ce l-au petrecut împreunã. Însã se vede treaba cã, pricepândmustrarea Domnului, au vrut cumva sã-ºi rãscumpere sufletul,de vreme ce ºi-au luat ascultarea sã-l creascã pe Radu, un nepotde sorã al Stanei, din familia Potlogeºtilor. Acestuia i-au dãruitla vreme 500 de stânjeni de moºie în hotarul moºului Coadã, pelângã cei cuveniþi ca moºtenire de la pãrinþii sãi fireºti, rãpuºi decine ºtie ce molimã mai înainte de vreme. Dar, mai cu seamã,State ºi Stana l-au dat pe tânãrul Radu sã înveþe carte, atâta carteîncât acesta a ajuns preot, astfel încât la cumpãna dintreveacurile al XVIII-lea ºi al XIX-lea, când popa Radu s-a petrecutla rându-i din aceastã lume, i-a lãsat feciorului sãu Dinu nunumai o avere însemnatã, ci mai cu seamã o educaþie aleasã.ªtiutor de carte, cu un scris frumos ºi frazã îngrijitã, DinuPotlogescu ajunse în cele din urmã logofãt, ba chiar postelnic.Atunci, în noaptea aceea de Gerar când Catrina, femeia lui, i-adãruit, cu preþul vieþii, un fiu cãruia dupã botez i-au zis Nicolae,lui Dinu Potlogescu greu i-ar fi trecut prin minte ºi printrelacrimi cã nu se va scurge multã vreme ºi amândoi, tatãl ºipruncul abia ivit pe lume, se vor afla ctitori ai aceluiaºi schit încare, peste anotimpuri, alambicul toamnelor târzii va plãmãdilaolaltã culorile bisericii cu cele ale cerului. Toate astea mai potfi desluºite astãzi pe-o filã îngãlbenitã de Ceaslov, pe careNicolae ºi-a aºternut scrisul, înduplecat ici-colo de vreme ºi depicurii de cearã: „ªi la leat 1828, mai 6, ne-am scos pecetluit de lapãrintele episcop Chesarie ºi am început a lucra ºi clãdi schitul Crasnaîn plaiul Teleajenului. ªi aceastã carte am dãruit-o schitului. Cine afura-o sã fie într-un loc cu Iuda. ªi sã se mai ºtie cã la leat 1777, ghenar4, duminicã seara, m-a fãcut maica mea Catrina pe mine Nicolai sinDinu cãlugãrul. ªi când m-am însurat, eram de ani 20, ºi zile 23. ªiam luat pe fata protopopului Voicu ot Fundeni. ªi copii nu ne-amcâºtigat. ªi nunta a fost în zioa Sfântului Haralampie. ªi am trãit aninoo, luni 6 ºi a murit soþia. ªi am luat cinul cãlugãriei la schitulCrasna.” ªi uite-aºa Nicolae a devenit Nil monahul, în vreme ce


tatãl sãu, Dinu, primise mai înainte straiul îngeresc la SchitulGhighiu, iar acum toþi îl ºtiau de schimonahul Chesarie.

Desprinzându-se din viaþa mireneascã, Chesarie ºi Nil audãruit schitului 227 de stânjeni de pãmânt, livezi ºi fâneþe, patrucase pe pivniþe de piatrã, din care trei cu prãvãlii, toate înIzvoarele, o cârciumã cu salon în muntele Teleajen, în drumulBraºovului, douã mori pe Crasna ºi una pe Teleajen, o pivã cupatru ciocane, zece pogoane de vie, stupi, cai, vite ºi râmãtori.Loruºi, tatãl ºi fiul nu ºi-au pãstrat nimic din viaþa aceasta; poatedoar amintirea Catrinei ºi-un bob de rouã pe obraz, încolþit ca olacrimã la moartea ei. La vremea aceea viaþa cãlugãreascã dinchinoviile Þãrii Româneºti se rânduia dupã canoanele ºiînvãþãtura fostului stareþ de la Neamþ, Paisie Velicikovski, aºa cãcei doi ctitori, Chesarie ºi Nil, uceniciserã ºi-ºi cãpãtaserãmetaniile în nevoinþã asprã ºi trai cucernic. Dupã un an ºijumãtate, biserica schitului avea sã fie târnositã de însuºiepiscopul locului, care aºezã acolo stareþ pe Silvestru iero-monahul. Un Octoih din acea vreme, pãstrat cu grijã de PãrinteleGhedeon - Dumnezeu sã-l ierte! - poartã pe una din pagini scrisultremurat de-odinioarã al Avvei Silvestru: „Aceastã sfântã carte, cese chiamã Pavicernec, s-a dãruit la sfântul schit Izvoranul ot Crasna demine, pãcãtosul Silvestrul, ce am fost întâiul nacialnic al acestui sfântschit....” Atunci, alãturi de Silvestru, Nil ºi Chesarie s-au mai aflatîn obºte Teofan, Veniamin ºi Ghelasie. Apoi au început a veni perând Epifanie, Gherasim, Paisie, Ioanichie, Nicandru, Pahomie,Elefterie, Ioil, Savatie, Darie ºi cine ºtie câþi alþii, pe care þãrânadin care au fost alcãtuiþi i-a îmbrãþiºat fãcându-le uitat numele,dar trecându-le slava în cartea ce se va citi de cãtre DomnulHristos la cea de-a doua venire.

ªuvoiul rece rãscolea mai departe amintiri, chipuri ºianotimpuri. Cu ochii închiºi, Pãrintele prinse cu mâna un ºtergaraspru de deasupra ºi se ºterse îndelung pânã simþi cã sângele egata sã-i nãvãleascã dincolo de obraji. Se privi în oglindã.Rãzvrãtite a ceartã, câteva fire din barbã îl mustrau strigându-ºianii. De pometul drept anina un bob strãlucitor ca roua toamnelortimpurii. În zadar dete cu ºtergarul. Odatã, de douã, de nouã...Lacrima se încãpãþâna sã rãmânã tot acolo. Un semn. Semnul cãsosise vremea. A aºezat cu grijã ºtergarul la locul ºtiut, lângã


oglindã. Îºi trecu de câteva ori pieptenul din plastic ieftin princreºtet ºi prin barbã, îmbrãcã reverenda ºi porni cãtre pãlimarmângâind cu privirea puzderia de icoane ce-i fãceau din pereþiicasei, fereastrã spre cer. „Uliuuu, pãi acia la Pãrintele eºti ca labisericã” s-a pomenit vorbind singur Ionicã Cosaºul într-o dupã-amiazã, acum câþiva ani, când venise sã-i spunã cã luase lafacultate. Se furiºã pe dupã bolta bisericii de teamã sã nu dea nasîn nas cu musafirii de sub tei. Nu voia sã fie vãzut aºa...cuobrazul...în neorânduialã. ªi-apoi astãzi, ca niciodatã, avea chef sãse afle singur. A suit cu paºi sprinteni cele patru trepte, dibui dupãcheia tocitã din tainiþa pervazului, descuie uºurel uºa altarului ºi sepomeni stând aºa nemiºcat ºi privind de dincolo de Sfânta Masã,bolta proscomidiarului. Da’ când oare intrase acolo vlãdica Teofan,cã doar de o bunã bucatã de vreme se afla cu ascultarea demitropolit, pe scaunul lui Firmilian, tocmai în Cetatea Banilor? Iauite! - nici nu e înveºtmântat cu sacosul cuvenit stãrii, ci doar cuîntâiul lui felon, þesut odinioarã grabnic ºi în mare tainã de maicilede la Þigãneºti, ca nu cumva sã afle cãlugãraºul când i se rânduisehirotonia. Pãrintele duse din instinct mâna la locul unde-ºi atârnaepitrahilul. Îl însemnã de trei ori cu semnul crucii ºi ºi-l trase pecap, murmurând: „Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce varsã harulsãu peste preoþii Sãi, ca mirul pe cap, ce se pogoarã pe margineaveºtmintelor lui.„ Teofan nu se clinti. Rãmase mai departe aplecatdeasupra prescurii de pe talerul din lemn, cu pletele negre-albãstriiinundându-i obrajii. Vãzuse lumina zilei tot prin þinuturileCorbilor, aproape de Nucºoara, ºi oamenii locului îºi mai aduc ºiastãzi aminte cum, atunci când l-a purtat prin altar dupã TainaBotezului, Pãrintele l-a sãltat aºa spre bolta din care-i privea MaicaDomnului ºi-a strigat râzând, cu glas tare ce-a-nmãrmurit toatãsuflarea aflatã prin preajmã: „Pe tine preot am sã te fac, pe tine preotam sã te fac, pe tine preot am sã te fac...„ Îl botezaserã Dumitru.Atunci, pentru o clipã, parcã toate au stat în loc. Apoi n-a trecutmult timp ºi fratele Mitel apucã drumul Crasnei dimpreunã cu altetrei surori mai mici ce-au mas pe drum, la Dintr-un Lemn, sãîmbrace acolo straiele cuvenite pentru nunta cu Hristos.

Glasul subþire al vlãdicii, acum cu o undã de accentfranþuzesc dobândit în timpul studiilor pariziene, s-auzea cu micipauze, murmurând: „Ca un miel nevinovat spre junghiere s-a adus. ªi


ca o oaie fãrã de glas împotriva celui ce-o tunde, aºa nu ºi-a deschis gurasa. Întru smerenia lui, judecata lui s-a ridicat. Iar neamul lui cine-l vaspune?„ Agneþul se desprinse din trupul Fecioarei. Era începutuldespãrþirii. O naºtere cu gândul înspre rãstignire. Asemeni uneirespiraþii bãnuite, de undeva din preajmã de fiecare datã, oºoaptã, un îndemn: „Domnului sã ne rugãm”. Glasul îi era nunumai cunoscut Pãrintelui, dar mai cu seamã drag. Zâmbi. Osiluetã cãreia nu-i putea desluºi chipul îi amintea de Serafim celmic, diaconul întors cu faþa cãtre lume spre a redeveni Daniel. Închinovii cãderile îngerilor se mãrturisesc ºi dor mereu, întocmairãnilor care nu se închid niciodatã. O ºoaptã curmã amintirea,vestind plecarea trupului Celui sfâºiat de oameni cãtreDumnezeu. „Junghie pãrinte!„ Pãrintele îngenunche ºi îºi lipifruntea caldã de marginea prestolului. Rãmase aºa, murmurândodatã cu Teofan: „Junghie-se mielul lui Dumnezeu, cel ce ridicãpãcatele lumii, pentru viaþa ºi mântuirea lumii”. Numai cã în loculglasului lui Teofan acum se auzea altul, al lui Sebastian. Nici el n-avea straie de vlãdicã, iar vocea-i era aidoma de suavã ºi cuminteca-n vremea seminarului de la Neamþ: „ªi unul din ostaºi cu suliþacoasta lui a împuns”. Pãrintelui îi pieri zâmbetul; în loc, un vãl þesutdin milã ºi durere. „ªi îndatã a ieºit sânge ºi apã ºi cel vãzut amãrturisit ºi adevãratã este mãrturia lui”. De data asta Pãrintele nuse mai mirã când, ridicând fruntea de pe marginea prestolului,desluºi chipul vlãdicãi Galaction. La urma urmei, el îi fusese toatãvremea, încã de la început, alãturi. Se ridicã cu ochii-nceþoºaþi defumul tãmâiei ce se strecura desenând spirale suitoare spre înalt.De arabescurile sale sufletul se-agaþã preschimbându-se înluminã. „Tãmâie îþi aducem Þie, Hristoase Dumnezeul nostru, întrumiros de bunã mireasmã duhovniceascã, pe care primindu-o întrujertfelnicul Tãu cel mai presus de ceruri, trimite-ne nouã harulPreasfântului Tãu Duh” – s-a pomenit murmurând. ªi, ca de atâteaºi atâtea ori, porni plecat sã aºeze miridele pe Sfântul Disc. Departea cealaltã a catapetesmei încolþeau ºoapte, iar numãrul lorcreºtea cu fiecare ceatã de miride ce-o aºeza smerit. Dãdu de-oparte colþul rubiniu al dverei ºi îl lãsã degrabã la loc. Cum aºa?!!Biserica era plinã... Închise ochii ºi-ºi pipãi obrazul. Bobul de rouãse afla la locul sãu. Se mai uitã odatã printre genele lui sau aledverei ºi-i îmbrãþiºã. Erau acolo toþi: ºi Serafim, ºi Partenie, ºi


Vasile cu Irineu, ºi Pantelimon, ºi Ghedeon, ºi Ambrozie, ºiCalinic, ºi Ciprian, ºi Teofil, ºi Teodosie, ºi Nicodim cel tânãr ºicâþi cãrora nu mai avea timp sã le rosteascã numele, ci doar sã leîmbrãþiºeze chipul. Fiecare purta, fãrã sã ºtie, aninat de obraz,bobul sãu de rouã. „În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca unDumnezeu, în rai cu tâlharul ºi pe scaun împreunã cu Tatãl ºi cu Duhulai fost, Hristoase, pe toate umplându-le, Cel ce eºti necuprins” –murmurã de-alãturi Galaction. De-acum liturghia putea sãînceapã. Ridicându-ºi ochii, a privit prin rotocolul de geamdinspre miazã-noapte. Nu ºtiu cum, dar cei trei musafiri de sub teiîi pãrurã dintr-odatã aºezaþi chiar înaintea lui, privindu-l senin ºibinevoitor. ªi parcã ocniþa proscomidiarului se fãcuse fereastrã. ªiei nici nu vorbeau, nici nu miºcau. Doar ºedeau ºi se uitau prinpetecul de geam. În adierea serii ochii lor pãreau sã oglindeascãrãsãritul. „Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu ocoli pe robulTãu!”- a mai apucat sã murmure. Apoi s-a lãsat aºa, ca Ananie, pe-o parte ºi glasu-i pieri în toropeala luminii.

Aºa l-a gãsit Augustin. „Blagosloviþi!” – a zis el gâfâind, învreme ce intra în altar scoþând din buzunar un teanc depomelnice. Dar blagoslovenie n-a mai primit. Pe chipulPãrintelui se tupilau nori ori poate cã se rostogoleau aureole desfinþi. Augustin se apropie încet, îngenunche tremurând, îºiatinse buzele de mâna dreapta a duhovnicului, apoi îºi acopericapul cu epitrahilul ºi rãmase aºa, îmbrãþiºând ceea ce mai puteafi cuprins. Ca la spovedanie. Se lãsã nãpãdit de-un plâns fãrãlacrimi, un plâns durut, straniu ºi sec, cu usturime la inimã. Dincând în când doar, încerca sã îngaime o rugãciune pe care o ºtiape dinafarã ºi pe dinãuntru, dar pe care acum nu izbutea s-oducã nicicum pânã la capãt:.„Luminã linã a sfintei slave... a Tatãluiceresc celui fãrã de moarte... a Sfântului, Fericitului... Iisuse Hristoase,viind la apusul soarelui... vãzând lumina cea de tainã...„ ºi aici seoprea fiindcã - nu ºtiu cum se fãcea – uita mereu sfârºitul, aºa cão lua iarãºi de la început. „Luminã linã a sfintei slave...viind...” Dardegeaba. Afarã toþi priveau la norul ivit din senin pe boltaplictisitor de albastrã, în nãdejdea mãcar câtorva picãturi deploaie. Numai cã norul, sau Dumnezeu ºtie ce-o fi fost, se fãcunevãzut pe nesimþite, lin ca ºi lumina albastrã a acelei amiezi pecare nimeni n-avea s-o uite vreodatã.


În vara aceea, cu toate rugãciunile, n-a plouat neam. Pânãºi lu’ frati-sãu Ilie i-au sângerat palmele bãtãtorite în vreme ceizbea cazmaua în þãrâna tare ca piatra. Când i-au înfipt crucea înpãmântul ars ºi crãpat de secetã, din braþul ei drept a þâºnit unbob lucitor ca o lacrimã. N-a curs ºi nici nu s-a ºters. A rãmas aºa,aninat. Pe cruce i-au scris atât: NICODIM. Era de-ajuns. Restul îlºtia „Cel ce numãrã mulþimea stelelor ºi picãturile de rouã”, iaratât cât va mai rãmânea de-aci înainte, avea sã-l afle o lume.Oricum, semnul îl purtau toþi.

De-atunci încoace nopþile, zilele, lunile, anii, se rostogolescnestingheriþi mai departe, aºteptând venirea de-a doua. Zile depost ºi zile de dulce, împletite în liturghii ºi anotimpuri. Oameniide prin partea locului nu se aflã prea vorbãreþi, aºa cã nu-ºideschid cu una cu douã baierile sufletului. Dar, cine ºtie, nu zic,poate cã tu sã ai noroc, dragul tatii, ºi dupã câteva ceasuri dezãbavã alãturi de un pãhãrel cu þuicã din aia „galbinã”, unul dinei se va gãsi sã-þi spunã molcom cã, de la o vreme, aºijderi ca peobrajii lor, ori ca în apele Crasnei din dimineþile toamnelortimpurii, dacã te uiþi mai cu luare-aminte, în lacrima îmbrobonitãpe braþul drept al crucii, licãreºte întreg schitul albastru. Cutoatã iubirea lui.

„...ºi va fi ca un pom rãsãdit lângã izvoarele apelor, carerodul sãu va da la vremea sa ºi frunza lui nu va cãdea ºi toatecâte va face vor spori...”

Rãzvan Ionescu


Pãrintele Nicodim...

În ce an, în ce varã... am ajuns pentru prima datã la Crasna?ªi de unde am aflat, cum de am ajuns acolo. Cred cã am privit ohartã, m-a inspirat locul, numele... Sã fi fost pe la începutulanilor 80, când începuse sã se acorde câte o sâmbãtã liberã pelunã. Într-o vineri, dupã programul scurt, m-am precipitat cutoþi ai mei la garã. Am luat un personal pânã la staþia Ploieºti -Sud, iar de acolo trenul cursa spre Mâneciu - Ungureni. Amcoborât la staþia satului Homorâciu, de unde am luat cursa pânãla Schiuleºti. De acolo câþiva kilometri pe jos pânã la Mânãstire.Ca sã ajungi la ea, trebuia sã treci pe malul celãlalt, ºi trecând orâpã adâncã. Coborâtul era cum era, dar urcuºul destul deabrupt ºi de greu, mai ales pentru copii mici, care uneoritrebuiau luaþi în cârcã. Noroc cu popasurile prevãzute, de bunicreºtini, cu bãncile lor pe care puteai sã-þi tragi sufletul. Pe unadin aceste bãnci aveam sã-l aflãm o datã pe cãlugãrul rãtãcitorRacheru, în vremea aceea cunoscut colportor de cãrþiduhovniceºti vechi, netipãrite în vremea comunistã sau chiarinterzise. Din câte ºtiam de la Mihai Urzicã, era urmãrit oarecumde Securitate, dar nu prea avea ce-i face datoritã aerului sãu deom rãtãcit. La acea întâlnire îºi trãgea sufletul ºi el, aºezat pe obancã, tunând ºi fulgerând în faþa câtorva credincioºi împotrivapodoabelor femeieºti, considerate diavoleºti. Era vehement ºidestul de convingãtor cu citarea de tot felul de canoane ale


Sfinþilor Pãrinþi, normative pentru vieþuitorii Bisericii Ortodoxe.Mai pe urmã aveam sã descoperim un alt drum spre

Mânãstire, pe malul Mânãstirii, mai salbatic ºi mai frumos.Coboram la gara Izvoarele, de acolo strãbãteam satul cu acestnume. Mirosul de vite ºi de grajd, vuietul orãtãniilor, ne aºezauimediat ºi seducãtor în lumea doritã a satului. Apoi mulþimea deflori. Pomii din livezi pãrãsite sau de lângã drum se lãsaugustaþi. (Acest contact cu miresmele satului, cu rãcoarea luidupã zãbuºeala generalã a Bucureºtilor ºi cea sufocantã dinpersonalul încins, cu fântânile ºi cu zgomotele lui anume, mi-auramas foarte pregnante în amintire). Casele, fie ele mai noi saumai vechi, arãtau un sat cu stare, de oameni aºezaþi ºi harnici. Laieºirea din sat, drumul trecea pe lângã o sondã, impresionantã înnegreala ei ºi în miºcarea lentã a pompei, dar tulburând peisajulprin poluarea teritoriului dimprejur. Continuam pe poteci abiadesluºite prin fâneþe ºi care te puteau înºela. Dupã aceeapãtrundeam în pãdure, la umbrã, unde cãrãrea era mai netã.Sfârºeam prin a cãdea spre searã la poarta din spatele Mânãstirii,lângã fântâna cu apã atât de bunã, unde beam cu nesaþ, nespãlam puþin ºi ne puneam þinuta în rânduialã. Dar tot prinpartea aceasta, aveam sã aflãm la un moment dat, ºi mai fãcea delucru ºi ursul. De atunci eram tare atenþi, mai ales dupã ce unuldintre fraþi fusese serios rãnit de acesta.

ªi cimitirul-grãdinã, cu înþelepciunea lui conþinutã, atât depaºnic, constituia un loc pe care-l cãlcam cu plãcere ºi cu folos.

Dupã prima vizitã fãcutã am fost atât de încântaþi, încât amînceput sã ne aducem prietenii. Pentru aceasta era necesarãcoordonarea sâmbetelor, care erau luate la date diferite de sala-riaþi, astfel încât activitatea întreprinderilor sã nu se întrerupã.

Primul Pãrinte pe care l-am întâlnit acolo ºi 1-am cunoscuta fost Pãrintele Nicodim. Un chip luminos, un zâmbet primitor,cuvinte blajine, deschidere totalã.

Pe atunci nu erau decât doi sau trei cãlugãri la Crasna. Defapt, oficial era un schit þinând de Mânãstirea Sinaia, dar înpracticã se bucura de o realã autonomie. Nu mai ºtiu dacã a douasau a treia oarã ne-a întâmpinat dangãt de clopote trase a mort.Murise fostul stareþ. Urma sã fie adus de undeva, unde se aflasela tratament ºi curã. Deºi sunau pentru cineva care tocmai


plecase din aceastã lume, clopotele aveau, pe lângã solemnitateacuvenitã, ceva mangâietor, ºi rezonanþa lor, întoarsã de dealurileînconjurãtoare, se aºeza protector peste Mânãstire ºi împrejurimi.

Ceea ce m-a cucerit imediat la Crasna din vremea aceea erafaptul cã se arãta a fi o adevãratã sihãstrie, depãrtatã de drumulmare al ºoselei naþionale, accesibilã în final numai cu piciorul. Teaflai într-un coif pierdut de lume, împrejurimile erau sãlbatice ºicurate, slujbele de o limpezime ºi o concentrare binefãcãtoare.Lumina era asiguratã pe durata unui numãr redus de ore cuajutorul unui grup electrogen. La slujbele de searã sau de noaptedin bisericã luminau numai lumânãrile ºi candelele. Tare maiiubeam noi aceste slujbe - privegheri, cu taina lor sporitã. Dar,deosebit de alte sihãstrii, Crasna era extrem de caldã, caracterulascetic era conþinut ºi oarecum îmblânzit. Te simþeai, de îndatãce pãºeai pragul Mânãstirii, acasã, în familie. ªi lucrul acesta sedatora, neîndoios, cu precadere Pãritelui Nicodim. El era acelcare te întâmpina cu zâmbetul sãu cald pe buze, care avea uncuvânt bun de întâmpinare, care îþi rânduia locul la arhondaric,care te poftea la masã...

M-a atras la Pãrintele Nicodim ºi faptul cã era din pãrþileArgeºului ºi ca în copilãrie fusese legat de cãlugãrii de laMânãstirea Râmeþi, dânsul fiind cãlugãrit în acestã lavrãardeleneascã. Mã mira într-un fel ajungerea acestui argeºeanliniºtit ºi harnic la Crasna., Pãrintele Nicodim, aveam sã constat,era extrem de iubit în zone destul de îndepãrtate de Mânãstire.Absolut specific Crasnei era faptul cã aproape nu existaduminicã fãrã ca sã vinã macar o familie de la mare depãrtare casã facã parastas. Erau parastase ample, pentru cã din pomanaaferentã reuºeau sã ospãteze pe toþi cei prezenþi în duminicarespectivã la slujbã. Cum spun, veneau de departe, din pãrþileGalaþiului ºi ale Brãilei, ale Buzãului, ale Târgoviºtei etc.

Ceea ce am apreciat la Schitul Crasna (þinând în acea vremede Mânãstirea Sinaia) era împãrþirea armonioasã a ascultãrilorîntre cei doi Pãrinþi: Nicodim ºi Galaction (actualul episcop deAlexandria ºi Teleorman). Cel dintâi ºi le asumase îndeosebi pecele ale Martei, aºadar ale administraþiei si gospodãriei, cel de-aldoilea rãspundea de slujirea zilnicã la bisericã. Dar seara târziu,în duminici ºi la sãrbatori, Pãrintele Nicodim îmbrãca veºmintele


liturgice ºi se alãtura discret, firesc, cu toatã forþa duhului,liturghisirii comune.

Dormeam într-o camerã cu priciuri, într-un capãt al odãii-bãieþii, în celãlalt-fetele. Înainte de culcare, domnea o veselietonicã, schimburi de replici de un umor curat ºi sãnãtos treceaude la un prici la altul. Copiii (ai mei, cãci alþii nu erau) secuibãreau ºi ei printre fete, în preajma mamei. Sâmbãta, dupãliturghia de dimineaþã, era dedicatã coborârii la râu, undeculegeam fragi ºi stãteam, ca ºoplârlele, pe pietre la soare, cupicioarele în apã repede ºi rece, plimbãrilor prin fâneþe sau prinpãdure. Dupã-amiazã sau seara cãutam sã-l întâlnim pePãrintele Galaction pentru un cuvânt de folos. Plecam voioºiduminica, dupã slujbã, dupã ce mâncam ceva de la parastasulfãcut, dupã ce luam binecuvântare de la cei doi preoþi, care nepofteau sã revenim. Ne lãsam pomelnicele, ºi astfel lucrurile nuoperau dupã principiul plãþilor compensatorii, ci dupã acela alschimbului de daruri. Biserica rãmânea mereu cea maigeneroasã. Coboram la garã, la Izvoarele, iar de acolo luampersonalul pânã la Ploieºti, pentru a ne reîntoarce pe searã înBucureºtiul torid, în aºteptarea urmãtoarei vizitãri, din lunaurmãtoare.

Toate aceste pelerinaje la Crasna au durat câþiva ani buni.Ele începeau primãvara, prin mai-iunie (nu o datã am cules dinpomii de pe marginea drumului sau din livezi abandonateprune ºi nuci verzi pentru dulceaþã), pânã prin septembrie-octombrie (mi-aduc mereu aminte de cidrul extraordinar pe carel-am bãut într-o toamnã, fãcut din mere zdrobite între douãpietre ca de moarã). Nu îmi mai aduc aminte când ºi de ce acesteieºiri au încetat. Cu timpul, apãruserã la Mânãstire noi cãlugãri,tineri ºi foarte râvnitori ºi misionari. Stãteau pânã noaptea târziuprintre oameni, vorbindu-le de cele sfinte. Schitul devenea totmai mult Mânãstire. Îºi pierdea din sãlbãticie ºi sihãstrie...

Aveam sã regãsesc la Muzeul Þãranului Român (undelucrez din 1991), aduse ºi astfel salvate de Horia Bernea,întâmplãtor trecând pe la Mânãstire la momentul potrivit,vechile strane de la Crasna, în care mã rezemasem odinioarã...Cãci aºa se închide uneori cercul... Acum ele dau consistenþãunei sãli numitã în chip semnificativ „reculegere”. Coborâte de la



munte, vorbesc smerit atâtora, de aici ºi de pretutindeni, despresimplitatea ºi forþa vieþii cãlugãreºti.

Am revenit la Crasna dupã mai mulþi ani, de data aceastacu maºina. Aproape n-am mai recunoscut locul. Multe s-auprimenit, multe s-au adãugat: stãreþia, biblioteca, arhondaricul...Gospodãria luase o amploare nebãnuitã. Cãlugãrii eraunumeroºi. Crasna era de acum o Mânãstire mare, de sinestãtãtoare. De altfel, între timp, devenise ºi un soi de pepinierãde arhierei... Numai chipul de bunic tânãr al Pãrintelui Nicodima ramas acelaºi, acelaºi surâs ºãgalnic în lumina ochilor, aceeaºiîntâmpinare binefecãtoare, prin disponibilitatea ei la jertfã.Probabil cã Pãrintele Nicodim este din aceia care se sfinþesc caprimitori de strãini, dintre aceia care te fac sã-þi uiþi strãinãtateaºi sã te apropii de casa pãrinteascã. Vederea Pãrintelui te umpleinstantaneu de nãdejde ºi de o bucurie purã ºi simplã, cu parfumparadisiac.

Costion Nicolescu

Pãrintele Nicodim, ucenicul Pãrintelui Arsenie

De câte ori o ajungeau necazurile, mama cerea ajutorulPãrintelui Arsenie Praja, iar roadele rugãciunilor pustnicului dinCheile Râmeþului nu se lãsau prea mult aºteptate. Dupã moartealui, mama a început o corespondenþã cu stareþul MânãstiriiCrasna, loc în care se aflã mormântul Pãrintelui Arsenie. Nu ºtiudacã s-au întâlnit vreodatã ºi altfel decât prin scrisori, dar aºa amaflat eu despre vrednicul Pãrinte Nicodim Dimulescu, uceniculPãrintelui Arsenie.

Mai târziu am avut bucuria de a urca la Mânãstirea Crasnaºi de a-l cunoaºte pe Pãrintele stareþ Nicodim Dimulescu. Pelângã frumuseþea de negrãit a locului – nici nu se putea un numemai potrivit pentru raiul acela, „crasnâi” însemnând „frumuseþe”în ruseºte – douã lucruri mi-au rãmas cu pregnanþã în amintire:mãrinimia neprefãcutã cu care m-a primit Pãrintele ºi marea sadiscreþie. L-am rugat sã-mi spunã câte ceva despre perioada încare a fost arestat, deoarece în primele ediþii ale volumului Preoþiortodocºi în închisorile comuniste aveam doar câteva rânduridespre Sfinþia Sa ºi doream sã adaug mãrturia Pãrintelui, dardânsul mi-a spus cã este de ajuns ce scrie acolo. Ulterior amajuns în posesia unui raport din vremea prigoanei comuniste,

mai precis din anul 1955, privitor la fraþii de mânãstire, cum erauatunci, Arsenie Praja ºi Nicodim Dimulescu, raport semnat deprotos. Gherman Baciu, la acea vreme stareþ al Mânãstirii Râmeþ.Iatã ce scria acolo preotul Gherman Baciu: „Am observat pentruaceºti fraþi cã poporul þine la ei, îi iubeºte, îi compãtimeºte ºi îiajutã, considerându-i ca pe niºte urgisiþi de soartã ºi nedreptãþiþi.(...) M-am purtat ºi eu cu ei cu toatã blândeþea, ca sã nu-mi atragura poporului ºi ei sã nu aibã motiv a se plânge de aceasta cuiva,cum cã am venit aici ca sã îi scoatem pe ei cu forþa. (...) Însã dupãtoate constatãrile noastre nu este potrivit cu nici un chip sã mairãmânã nici o clipã aici. (...) ba încã Praja Arsenie (...) mereu arecuvinte de nemulþumire în noua orânduire”.

Dar pentru mine Pãrintele Nicodim Dimulescu rãmâne,întâi de toate, ucenicul Pãrintelui Arsenie Praja, ucenicul însprecare pustnicul sfânt s-a îndreptat atunci „când a venit porunca desus” ºi a plecat din lumea aceasta. Iar cartea sa despre pustniculdin Cheile Râmeþului reprezintã o mãrturie capitalã pentrucreºtinii din vremea noastrã: este dovada cã sfinþenia la care necheamã Hristos este ºi astãzi, la fel ca ºi în Biserica primarã, nudoar accesibilã omului, dar ea reprezintã chiar starea sanormalã. Scrisã în cuvinte simple, cartea aceasta este o mãrturieplinã de dragoste ºi de frumuseþe. Voi exemplifica doar printr-un scurt fragment: „Îl priveam pentru prima oarã – scriePãrintele Nicodim –, cu admiraþia ºi dragostea sincerã de copil,dar datoritã cãldurii sufleteºti cu care mã primise, mã uitam ladânsul nu ca la un om pe care abia l-am cunoscut, ci ca la cinevafoarte apropiat, ca la cineva din familie, pe care nu-l maiîntâlnisem de multã vreme. Mã câºtigase din primele momente,cu vocea lui blajinã, cu bogãþia ºi dãruirea lui sufleteascã, ºi-mivenea sã-mi exprim starea sufleteascã, aºa cum fac toþi copiii,strângându-l în braþe, dar n-am îndrãznit din pricina timiditãþii.(...) Îl priveam cu mirare pe acest om care avea o îmbrãcãmintecu totul neobiºnuitã, cum nu mai vãzusem pânã atunci, ºi pevremea aceea nu-mi dãdeam seama de ce, dar simþeam cã, înciuda acelei þinute ºi dincolo de ea, cãlugãrul acesta avea un duhaparte, cãci simpla lui prezenþã parcã radia ceva ce-mi procura ofericire la culme, nemaiîntâlnitã”.



De o asemenea întâlnire s-a învrednicit Pãrintele NicodimDimulescu ºi, cu siguranþã, Pãrintele Arsenie – care ºtia ºigândul omului ºi toate cele ce urmau sã se întâmple – ºtia binede ce l-a ales tocmai pe Pãrintele Nicodim ºi i s-a încredinþatatunci când „a venit porunca de sus” ºi a plecat la Domnul.

Vasile ManeaDirectorul Editurii Patmos

Un gând la o deosebitã aniversare – Pãrintele nostru Nicodim Arhimandritul...

Cuprins fiind de emoþie, respect, recunoºtinþã ºi veneraþiem-am tot gândit, preþ de mai multe zile cum sã-mi pot exprima,cât mai bine, în câteva rânduri, aceste stãri ºi sentimente faþã dePãrintele Arhimandrit Nicodim Dimulescu acum, la împlinireaa patruzeci de ani de viaþã cãlugãreascã autenticã în una ºiaceeaºi Mânãstire – Crasna, judeþul Prahova!

Constat, cu oarecare strângere de inimã, cã nu este uºor sãfaci un asemenea lucru mai ales pentru unul ca mine care îl cunoscde, relativ, puþinã vreme adicã de, doar, nouã ani, acolo – laMânãstirea care de atunci, „din cauza” acestui stareþ al ei, a devenitlãcaºul meu de suflet ºi de reculegere spiritualã deosebitã!...

Pãrintele Nicodim se contureazã ºi se identificã, cel puþin înmintea ºi în inima mea, prin câteva trãsãturi ºi calitãþi distincte: - înprimul rând caracterul, onoarea ºi demnitatea Pãrintelui apoi voceasa inconfundabilã – acel timbru baritonal de neegalat; dupã aceeacultura teologicã ºi nu numai cu care este înzestrat datoritã munciiºi tenacitãþii Prea Cuvioºiei Sale – care este un autodidact înnãscutºi foarte perseverent; luciditatea ºi spiritul sãu critic însoþit de foartemultã înþelegere ºi condescendenþã; pe urmã spiritul de diºciplinã,în primul rând cu el însuºi, de rigoare doctrinarã, liturgicã ºicanonicã revelatã cu fiecare slujire a sa ori cu fiecare predicã saucuvântare, susþinute într-un mod foarte coerent ºi elevat în diferite

împrejurãri sau cu diferite ocazii; comportamentul, felul sãu de a fiºi de a se raporta la semenii sãi, la fiecare în parte într-un moddeosebit ºi unic fiind foarte respectuos, accesibil ºi deschis toateacestea descoperind în persoana sa o generozitate ºi o eticã abunului simþ pe care le-a cultivat de-a lungul întregii sale vieþi ºi pecare astãzi le întâlneºti tot mai rar!... Pãrintele Nicodim mai are ºicalitatea de a fi un om de o sinceritate, discreþie ºi modestie ieºitedin comun care îþi inspirã foarte multã încredere, confort sufletescºi dragoste faþã de valorile perene ale spiritualitãþii noastremonastice, ºi ale culturii noastre autentice!

Citindu-i datele sale biografice, mã uit cu multã admiraþiela data ºi locul naºterii sale (11 mai 1935 în localitatea Cãrpeniº,judeþul Argeº), la viaþa cãlugãreascã în care a intrat din fragedãcopilãrie (la vârsta de treisprezece ani ºi jumãtate la mânãstireaRâmeþi-Alba, unde l-a cunoscut pe Pãrintele duhovnic DometieManolache ºi a legat o prietenie sincerã ºi durabilã cu fostul eiduhovnic, Pãrintele Ioachim Popa; apoi a vieþuit în mânãstireaSlãnic-Argeº alãturi de o serie de pãrinþi duhovniceºti înscriºi înPatericul românesc, urmând ca mai târziu prin ascultarea ce îiera datã de vrednicul de pomenire, Prea Fericitul PãrintePatriarh Iustinian sã îºi îndrepte paºii spre Mânãstirea Crasna),la anii de prigoanã comunistã (care nu l-au ocolit ºi nu l-au scutitnici pe Sfinþia Sa de ºicane, ispite, piedici ºi necazuri), ºi laoamenii pe care i-a cunoscut ºi cu care a colaborat (PatriarhiiIustinian, Iustin ºi mai ales Teoctist care îl evocã de multe orideoarece îl apreciazã foarte mult).

Nu în ultimul rând, trebuie menþionat aici numãrul foartemare de monahi ºi tineri pe care i-a format cu atâta dragoste ºiînþelegere, pe care i-a ajutat, ºi are încã foarte mulþi pe care îisusþine, în vestitele ºcoli teologice din þarã ºi strãinãtate ºi care audevenit slujitori de marcã ai bisericii noastre, atât în rândul cinuluimonahal cât ºi în rândul clerului de mir aºa încât ºase dintre eisunt astãzi ierarhi de vazã ºi membri marcanþi ai Sfântului Sinodal Bisericii Ortodoxe Române, iar alþii sunt stareþi vestiþi sau preoþiparohi renumiþi – realizãri pentru care Pãrintele Nicodim este opersoanã cam singularã ºi unicã în zilele noastre, motiv pentrucare a ajuns sã fie foarte apreciat ºi preþuit de cãtre mulþi dintrecunoscuþii sãi dar ºi invidiat de cãtre unii care, probabil, suntstãpâniþi de vreun complex! Mã mai gândesc, în aceste momente,



la intâlnirile ºi discuþiile ziditoare, din punct de vedereduhovnicesc, pe care le-am avut cu Pãrintele ºi care, toate au fostprilej de mare înãlþare sufleteascã pentru mine!... Tot aici ºi acummã gândesc la faptul cã Pãrintele Nicodim are o foarte maredragoste ºi recunoºtinþã faþã de înaintaºii vieþuitori ai sfinteiMânãstiri Crasna pe care îi evocã cu foarte mare emoþie,referindu-mã, aici, de pildã, la Pãrintele Arsenie Praja – înmemoria cãruia a scris o carte în care prezintã viaþa, faptele ºiînvãþãtura vestitului duhovnic crãsnean! De asemenea, tot acummã gândesc la dragostea Pãrintelui pentru calitatea autenticã întoate, având în mintea mea felul în care aratã Mânãstirea, cãci îlºtim pe Pãrintele cã este un foarte mare iubitor al florilor aºa încâtcurtea Mânãstirii cea foarte îngrijitã, aratã permanent, ca un colþde rai, ca un paradis ceresc coborât pe pãmânt! ªtiind, din propriaexperienþã, cã fiecare întâlnire cu Pãrintele Nicodim este un prilejde mare înãlþare sufleteascã ºi de sãrbãtoare, asemeni întâlnirilorînvãþãceilor cu marii filozofi ai vremii antice precum: Platon,Plotin, Socrate, Aristotel, fiindu-ne pildã demnã de urmat, deînþelepciune, abnegaþie ºi dãruiere, mã gândesc ce repede îi uitãmnoi pe aceºti oameni, pe aceºti slujitori ai vieþii noastre bisericeºtiºi ai spiritualitãþii noastre duhovniceºti, fiindu-le prea puþinrecunoscãtori pentru toate câte ne-au fãcut ºi ne-au dãruit einouã!... De aceea, cartea aceasta apare ca un omagiu ºi prinos derecunoºtinþã adus Pãrintelui nostru Stareþ ºi se doreºte a fi un passpre revenirea la normalitatea cinstirii înaintaºilor noºtri aºa cumse cuvine, aducându-ne, astfel, aminte „de mai marii noºtri”!.

Eu, personal, mã simt foarte onorat pentru faptul cã am avutfericitul prilej ºi marea ºansã de a-l întâlni ºi cunoaºte pe PãrinteleNicodim Dimulescu – mare personalitate a spiritualitãþii mona-hale româneºti contemporane ºi, nu în ultimul rând, de a aveaposibilitatea sã-mi exprim, în scris, recunoºtinþa ºi omagiul meu laacest ceas aniversar, când îi doresc sã aibã parte, în continuare, demultã sãnãtate, de mult spor ºi de multe împliniri duhovniceºti!

Un sincer ºi cãlduros „La Mulþi ºi Fericiþi Ani!”, PreaCuvioase Pãrinte Stareþ Nicodim!

Cu multã preþuire ºi recunoºtinþã,

Stelian Gomboº

Un „Nume Bun”

Despre monahismul românesc s-a spus cã are specificitatealui. Mânãstirile noastre sunt deschise poporului. Oricât deinaccesibile ar fi, oricât de departe, românii le cautã ºi astfel legãsesc. Vin sã se spovedeascã, sã lase pomelnice, sã participe laslujbe sau sã aducã daruri, mici jertfe pentru Dumnezeu.

O astfel de mânãstire, îndrãgitã îndeosebi de prahoveni ºide braºoveni, e Mânãstirea Crasna: o splendidã grãdinã ascunsãîntre pãduri.

Azi nu poþi separa Crasna de Pãrintele Nicodim! Discret ºiospitalier totodatã, serios în chivernisirea Mânãstirii, însã mereusenin ºi zâmbitor, gospodar desãvârºit ºi iubitor al florilor,niciodatã grãbit, Pãrintele Stareþ este acelaºi pentru toþi cei cecalcã pragul vechiului schit de la vlãdicã la opincã.

Aºa l-a mai dãruit Dumnezeu cu un dar: darul de avea ucenici.Ucenici buni pe care i-a pornit pe drumul monahismului Unii dintre ei,astãzi, s-au învrednicit de plinãtatea harului arhieriei.

Fericit omul care îºi va umple casa de copii, fericit bãtrânulcare a îndrumat mulþimi de ucenici.

Mulþi ani iubite Pãrinte Nicodim!

Silviu Andrei Vlãdãreanu

Omagiu Prea Cuviosului Pãrinte Stareþ, Arhimandrit Nicodim Dimulescu

la împlinarea a 40 de ani ca stareþ al Mânãstirii Crasna

Când se vorbeºte de Mânãstirea Crasna, nu se poate vorbidecât de Pãrintele Arhimandrit Nicodim Dimulescu. Eram înperioada facultãþii de istorie când am cunoscut MânãstireaCrasna, pe atunci era Schit, dar ca activitate era mult mai mult.Am ajuns la Mânãstirea Crasna dupã parcurgerea anevoiosuluidrum de la garã, din Homorâciu, un drum care te face sã þi semãreascã dorinþa de a ajunge în acestã „sihãstrie” a Crasnei.

La Crasna primul lucru pe care l-am fãcut dupã ce m-amînchinat în bisericã a fost de a citi istoricul Mânãstirii dinpridvorul bisericii mari (mai ales cã aveam dorinþa de a afla cevadin punct de vedere istoric despre Mânãstire). ªtiam cã stareþulCrasnei este Pãrintele Galaction (actualul episcop al Alexandrieiºi Teleormanului), dar am vãzut trecut pe primul plan ca stareþpe Pãrintele Nicodim – ca cel ce reînvie viaþa monahalã înCrasna. M-am gândit cã Pãrintele Nicodim este deja trecut lacele veºnice – dar apoi mi-am dat seama cã m-am înºelat. Dupãce am fost cazat în arhondaricul Mânãstirii, aveam sã-l cunosc pePãrintele Nicodim ºi astfel mi-am dat seama de notarea dinistoric (ca de altfel ºi Mihai Vlasie noteazã tot aºa în “Drumurispre Mânãstiri”).


Pot sã spun cã în timpul facultãþii începusem sã vin mereula Mânãstire, fiind pentru mine un loc de retragere, o adevãratãvatrã monahalã, mai ales cã aveam duhovnic în acea vreme înMânãstire. Îmi plãceau serile pe care le petreceam la masã înpreajma Pãrintelui Nicodim ºi a obºtei ºi mai ales la întâmplãrilepovestite de Pãrintele Nicodim pe care le petrecuse de-a lungulvieþii sale monahale, care pot sã spun cã mã acaparau mereufãcându-mã sã trãiesc acele clipe.

Venind tot mai des la Crasna mi-am dat seama cãPatriarhul Justinian a ºtiut când l-a trimis la Crasna pe PãrinteleNicodim, este omul care a sfinþit ºi sfinþeºte locul. Putem spuneºi de realizãrile pe care le-a fãcut Pãrintele în Crasna, numairenovarea bisericii mari (pe interior ºi exterior) este o marerealizare, ca sã nu vorbim de toate celelalte realizãri dinMânãstire pe care nu le putem atribui decât Pãrintelui Nicodim,dar pe care Pãrintele nu ºi le atribuie niciodatã.

Nu ºtiu cum se întâmplã dar, în mijlocul PãrinteluiNicodim s-au strâns foarte mulþi oameni înþelepþi, oameni carefac parte din ierarhia bisericii noastre ºi-i putem numi„sinodul” Crasnei: ÎPS. Teofan Arhiepiscop al Craiovei ºiMitropolitul Olteniei, ÎPS. Teodosie Arhiepiscopul Tomisului,P.S. Galaction Episcopul Alexandriei ºi Teleormanului, P.S.Ambrozie Episcopul Giurgiului, P.S. Ciprian Episcop-vicarpatriarhal ºi P.S. Sebastian - Episcop vicar al SfinteiArhiepiscopii a Bucureºtilor. Pe toþi aceºti ierarhi i-amcunoscut ºi pot spune cã se cunoaºte faptul cã au stat la Crasnaalãturi de Pãrintele Nicodim. Într-o predicã a Prea FericituluiPãrinte Teoctist la sãrbãtoarea Sfântului Dimitrie Basarabov i-anumit „proptelele mele,... sunt de la Crasna, Nicodim mi i-a dat”,toate datorându-se acestui Pãrinte. Numai câte persoane scriuîn acest omagiu, oameni care l-au cunoscut ºi astfel ne dãmseama de felul acestui Pãrinte. Numai dacã ne gândim cât ar fifost de cunoscut dacã Pãrintele Nicodim era stareþ undevaaproape de Bucureºti.

Consider cã pentru orice teolog cel mai bun loc de formarepentru aceastã viaþã o reprezintã Mânãstirea Crasna a cãruistareþ este Pãrintele Nicodim.


Sunt mândru cã pot scrie în acest volum omagial alPãrintelui Nicodim, pentru mine fiind unul din cei mai maristareþi ai Bisericii Ortodoxe Române, având respect pentrumunca pe care a depus-o Sfinþia Sa în folosul Bisericii mai alescã a trecut prin anii de prigonire a comuniºtilor. Îi urezPãrintelui Stareþ Nicodim Dimulescu întru mulþi ani ca stareþ alMânãstirii Crasna.

Adrian Nicolae Petcu C.N.S.A.S.

Schitul cel din vechime ºi Mânãstirea zilelor noastre CRASNA ..3

Pãrintele Nicodim de la Crasna ..............6Pãrintele Nicodim septuagenar?...........10Interviu realizat cu

Înalt Prea Sfinþitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului în 2006......13

O minunatã lucrare a lui Dumnezeu ...18Însemnãri despre un slujitor

ºi Pãrinte al Bisericii ............................21Pãrintele nostu

stareþ Nicodim Dimulescu .................23Gânduri despre Pãrintele Nicodim! .....26„Omul sfinþeºte locul“ ............................29Dragostea primitoare

a Pãrintelui Nicodim ..........................36Sfintele amintiri

ce mã leagã de Pãrintele Nicodim! ...38Pãrintele Nicodim

cel din mijlocul florilor .......................41Pãrintele Nicodim ...................................44Clipe de bucurie lângã Pãrintele

Nicodim….............................................46„Dragostea zideºte” ...............................49Pãrintele Nicodim

cel grabnic ascultãtor! .........................52Pãrintele Stareþ Nicodim,

„rectitorul” Mânãstirii Crasna...........55Un Stareþ nãscut sã fie Stareþ .................58Lucrarea Pãrintelui Nicodim .................60Copilãria mea, sub semnul

Pãrinþilor Nicodim ºi Gavriil de laMânãstirea Slãnic….............................61

Dragostea faþã de Pãrintele Nicodim ...63Alt Înger lângã mine:

Pãrintele Nicodim al Crasnei.............65Pãrintele Nicodim

un ctitor al Mânãstirii Crasna ºi modelator de suflete ºi flori ..........67

Mãrturisiri despre Pãrintele Arhim. Nicodim Dimulescu,Stareþul Mânãstirii Crasna..................71

Recunoºtinþã Pãrintelui Nicodim,ctitorul Crasnei.....................................77

Pãrintele Nicodim duhovnicul ºiîndrumãtorul de la Crasna.................79

Lumina faptei din lumina cuvântului...82Pãrintele Arhim. Nicodim Dimulescu,

fratele meu cel mai mare ....................85Pãrintele Arhim. Nicodim,

omul care a sfinþit locul ......................88O oazã de Luminã ...................................90L-am întâlnit... pe Pãrintele Nicodim....93Un nume, o garanþie ...............................96Unchiul meu, Pãrintele Nicodim ........100La Crasna. Dinspre iad spre rai .........102Amintiri din Grãdina Raiului..............109Gând de drag Pãrintelui Nicodim ......112Pãrintele Arhim. Nicodim Dimulescu

de la Mânãstirea Crasna ...................116„Sã luãm aminte” ..................................119O imagine luminoasã,

în ciuda realitãþii înconjurãtoare .....123Omagiu Pãrintelui

Nicodim Dimulescu .........................127Gânduri simple

în jurul unui monah profund! .........129Un rãgaz dedicat

Pãrintelui Stareþ Nicodim ................131Sã vã ajungã omagiul meu

respectuos ºi firesc ............................134Primirea frumoasã de la Mânãstirea

Crasna ºi dragostea Pãrintelui Stareþ Nicodim.................136

Omul sfinþeºte locul, iar Dumnezeu pe oameni .................138

Portret din Trei Atingeri .....................142Lacrima Schitului Albastru .................143Pãrintele Nicodim .................................153Pãrintele Nicodim,

ucenicul Pãrintelui Arsenie..............158Un gând la o deosebitã aniversare –

Pãrintele nostru NicodimArhimandritul ....................................161

Un „Nume Bun”....................................164Omagiu Prea Cuviosului Pãrinte Stareþ,

Arhimandrit Nicodim Dimulescu la împlinarea a 40 de ani ca stareþ al Mânãstirii Crasna ..........165

CUPRINS

pãrintele nicodim ºi mânãstirea crasna la ceas · pdf filesale despre...

Documents