Părintele Chiril PopescuDirectorul Seminarului din Buzău între 17 mai 1922 – 27 mai 1926

Născut în 1890Fiu de preot din Burdușelu, Ialomița

Formare profesională:1910 – absolvent al Seminarului Nifon din București1915 – absolvent cu echivalență al Liceului Clasic Modern1915 – licențiat în Teologie1921 – licențiat în Drept1924 – licențiat în Litere

Activitatea sacerdotală:Diacon la mănăstirea Cotești/Vrancea1915 – preot la biserica Banu din Buzau1937 – preot la biserica Silvestru din București

Funcții în administrația bisericească și în viața publică a Buzăului:Membru în Adunarea Eparhială de la Buzău (1925-1932)Membru ales în Consiliul Eparhial Buzău (1925-1932)Membru în Consiliul Național Bisericesc (1927-1947)Președinte al Asociației Clerului din Buzău (1928-1938)Fondator și vicepreședinte al Societății Ortodoxe a Femeilor Române, filiala Buzău (1927)Membru în comitetul asociației Amicii Artei, Buzău

Funcții publice la București:Efor al Bisericii Ortodoxe Române (1940-1941)Consilier economic al Arhiepiscopiei Bucureștilor (15 august 1941-1 decembrie 1942)Președinte al societății CaritateaPreședinte al Casei Clerului Ortodox Român (1939)

Activitatea didacticăDirectorul Seminarului Teologic din Buzău (1922-1926)Director de studii la Liceul Ortodox de fete din Buzău (1927-1930)Directorul liceului Aurel Vlaicu din București (1937-1939)Profesor de germană, engleză, filozofie (la liceu); omiletică, germană (la seminar)Ca director s-a dovedit a fi un bun administrator

Mărturii:17 noiembrie 1923 – Inspecție la Seminarul din Buzău. Procesul verbal consemnează următoarele:Părintele director duce administrația școlii și se luptă mult cu greutățile de azi. Profesorii sunt la datorie. Higiena și rânduiala localului sunt foarte îngrijite.

Întreținerea elevilor nu lasă nimic de dorit. Din punct de vedere administrativ școala este bine condusă (…) Din punct de vedere gospodăresc, școala se prezintă în condițiuni foarte bune. Localul, atât cel propriu, cât și dormitoarele din oraș, sunt bine întreținute și în bună stare de curățenie (…) Rezultatul general al acestei inspecții este foarte satisfăcător, școala prezentându-se, sub raport didactic și sub cel administrativ și gospodăresc, în condițiuni bune, unele din ele foarte bune, lucru pe care cu bucurie țin a-l releva.16 februarie 1925, un alt Proces Verbal de Inspecție:Directorul Seminarului Teologic din Buzău și-a înțeles și n-a cruțat nici o jertfă spre a-și îndeplini cum nu se poate mai bine, rolul său de bun și conștiincios administrator al intereselor acestui așezământ de cultură preoțească, precum și de un excelent educator al viitorilor păstori sufletești. Părintele Director se poate mândri, cu drept cuvânt, de buna și pilduitoarea rânduială în toate, atât în ce privește starea morală, prin ordinea și rânduiala și disciplina ce domnește între elevi, cât și cea economică și higienică, prin aprovizionările cu alimente de care dispune economatul seminarului, cum și prin întreținerea elevilor cu o bine pregătită și substanțială hrană și a unei curățenii exemplare în sălile de cursuri, în cele unde se servește masa și în dormitoare. Menționez, în chip deosebit, construirea unui nou local al Seminarului, în curs de executare….La toate clasele am constatat că vine la clasă foarte bine pregătit. Stăpân pe materie ca și pe metodă (întrebuințează metoda activă), clasa Sfinției Sale în orice moment vibrează (…) Ora Sfinției Sale este oră de reculegere, înălțare și formare de caractere, atât de necesare elevilor, care vor duce și vor semăna binele și credința străbună. E apropiat de elevi, le vorbește frumos și convingător, căci Dumnezeu l-a înzestrat și cu o volubilitate rară (…) Se bucură de o reputație ireproșabilă, iar prin activitatea sa ca preot și profesor și-a câștigat un loc, care îl așează printre preoții de distincție ai orașului.

Inspecții la Liceul de Fete din Buzău:Înzestrat cu o cultură aleasă și metodă pedagogică, a adus reale foloase în predarea limbii germane.

A fost inițiator și îndrumător la înființarea, organizarea și bunul mers al Liceului de Fete al Societății Ortodoxe și a ajutat mult cu priceperea Sfinției Sale, a această școală să ajungă azi, aci unde se găsește, lucrând neobosit alături de conducători.

Mărturiile foștilor elevi, publicate în ziarul Asociației Clerului Buzoian, Înfrățirea, cu prilejul transerării Părintelui Chiril Popescu la București:Radu Antofie, Rămas bun Directorului. Amintirile unui fost elev:A condus școala numai cu cuvântul. Nu cu varga sau cu alte metode din preistoria pedagogiei. Acest om ne-a câștigat prin cuvântul său. Imediat am simțit că nu ne găsim în fața unui om cu autoritate de împrumut, ci chiar în fața unei autorități. Nu o autoritate glacială, distanțată, și tiranizând individualitățile în devenire ale elevilor, ci autoritate părintească, pe care nu numai am acceptat-o, ci chiar am iubit-o. Am stimat și iubit pe acest director care, prin vorbe, purtare, gesturi, ne arăta că este un model de imitat, este un om finisat printr-o cultură superioară. Niciodată n-am auzit cuvinte repezite sau ofensatoare de la directorul nostru; niciodată nu i-am văzut fața tulburată de sentimente de flagrant delict de inconsecvență față de iubirea evanghelică. Senin și nobil i-a fost

chipul, senin și nobil i-a fost cuvântul (…) Ceea ce nu uităm la părintele Chiril era o metodă nouă de a ne stimula. Era metoda optimismului aplicat la timpul cuvenit (…) A fost un profesor ideal (…) Ceea ce urmărea în orele sale era aceasta: să facă din noi minți disciplinate, vioaie, independente, rectilinii; să facă din noi caractere.