Parazitologie tropicala - Curs 4 Tripanosomioza africana Sinonim: boala somnului Etiologie: Trypanosoma brucei, cu doua subspecii T. brucei gambiense si T. brucei rhodesiense, protozoare flagelate din genul Trypanosoma, familia Trypanosomidae (Hemoflagelate), clasa Flagellata Morfologie: poate dezvolta n cursul ciclului biologic din organismul vertebratelor sau al insectelor vectoare doua forme de prezentare alungite uniflagelate avnd o lungime de 10-30 m forma tripomastigota (Trypanosoma) prezinta un nucleu central, un kinetoplast n regiunea posterioara, un corp bazal plasmatic situat n apropierea kinetoplastului de unde pleaca flagelul care strabate longitudinal corpul protozoarului si se prelungeste dincolo de extremitatea anterioara. Flagelul adera de corpul celular si formeza cu acesta o membrana ondulanta care are rol n deplasare. Este nvelit la exterior de o membrana care n stadiul sangvin este acoperita de un nvelis de glicocalix n forma epimastigota (Crithidia), kinetoplastul si corpul bazal de unde porneste flagelul sunt situate n apropierea nucleului Ciclul biologic: paraziti extracelulari n plasma sanghina sau n alte fluide din corpul vertebratelor (limfa, lichid cefalorahidian) forma tripomastigota prezinta un pleomorfism intens n sngele uman unde se reproduce prin diviziune longitudinala binara tripanosomele pot fi ingurgitate de catre insectele vectoare din genul Glossina (mustele tsetse) n timp ce acestea si iau prnzul sanghin unde vor trece printr-un ciclu reproductiv complex care va dura 15-35 de zile n intestinul insectei, formele tripomastigote se vor multiplica prin diviziune longitudinala binara dupa care vor migra n glandele salivare ale insectei n glandele salivare, formele tripomastigote se vor transforma n forme epimastigote si se vor multiplica din nou urmeaza apoi reconvertirea n formele infectante pentru vertebrate, tripomastigote Glossinele infectate pot transmite prin ntepatura parazitul pe toata durata ciclului lor de viata (pna n 6 luni) Aspecte de patogenitate si imunitate: infectia este caracterizata prin valuri succesive de parazitemie datorate variatiei antigenice din populatiile succesive de tripanosome n acelasi timp cu cresterea parazitemiei, anticorpii de tip IgM sunt produsi mpotriva unui anumit antigen de suprafata (VSSA variant specific surface antigen) si determina eliminarea populatiei parazitare ce prezinta acest antigen ca urmare are loc o scadere a parazitemiei dar nu pentru mult timp deoarece tripanosomele care prezinta un alt tip de antigen se multiplica din nou pna la producerea de catre organism a altor anticorpi specifici n concluzie, variabilitatea antigenica este una dintre strategiile parazitului de a eluda sistemul imun al gazdei, fenomen cunoscut sub numele de imunoevaziune dupa ce o varianta VSSA de tripanosome a fost eliminata, titrul anticorpilor de tip IgG ncepe sa creasca si se formeaza n acelasi timp complexele imune numerosi factori cum ar fi activarea complementului sau sistemul de coagulare contribuie la patogeneza bolii determinnd cresterea permeabilitatii vasculare, edem, hipoxie, necroza, coagulare intravasculara diseminata alte fenomene patologice: anemie, depozitarea complexelor imunocirculante n special n rinichi dar si n alte organe, imunosupresia, leziune ale sistemului nervos central n primul stadiu al bolii (febril-glandular sau hemolimfatic): tripanosomele se multiplica initial la locul inocularii, n lichidele tisulare apoi patrund n torentul sanghin si n sistemul limfatic n al doilea stadiu al bolii (meningoencefalitic), tripanosomele invadeaza sistemul nervos central Tablou clinic: stadiul initial se prezinta ca o boala febrila generalizata nsotita de limfadenopatie urmat ulterior de stadiul tardiv n care apar semnele de meningoencefalita

stadiul 1, hemolimfatic: apare sancrul tripanosomic, o inflamatie edematoasa care apare n zilele 2-4 de boala si dispare n aproximativ trei saptamni (apare mai frecvent la europeni si n infectia cu T. rhodesiense). Urmeaza o crestere a parazitemiei care se manifesta mai pronuntat si persistent n cazul subspeciei T. rhodesiense avnd o durata de 1-2 saptamni si care este mai putin intensa si intermitenta pentru T. gambiense dar dureaza 2-3 saptamni. Manifestarile clinice aferente constau din: febra, frisoane, cefalee, dureri musculare si articulare, edeme tranzitorii, scadere n greutate, limfadenopatie generalizata (apare semnul Winterbottom care consta din hipertrofia ganglionilor din regiunea gtului), disfunctie cardiaca (n special n infectiile cu T. rhodesiense), anemie, trombocitopenie, cresterea nivelului IgM n ser. stadiul 2, meningoencefalitic apare de obicei dupa aproximativ 4-6 luni n infectia cu T. gambiense si doar dupa cteva saptamni n infectia cu T. rhodesiense si este caracterizat prin semnele unei meningoencefalite progresive, convulsii epileptiforme, apatie, tulburari ale somnului (initial ritm nictemeral inversat somnolenta diurna contrastnd cu insomnie si excitatie nocturna apoi se instaleaza o stare de somnolenta permanenta si profunda), coma durata totala a bolii este de cteva luni pna la 6 ani n cazul infectiei cu T. gambiense si rareori depaseste 3-7 saptamni n cazul subspeciei T. rhodesiense Diagnostic: se efectueaza pe baza datelor epidemiologice (persoane provenind din zone endemice), clinice (febra neregulata, adenopatii latero-cervicale, semne de afectare meningo-encefalitica) si biologice detectarea directa a tripanosomelor din snge, aspirat limfonodular sau lichid cefalorahidian tripanosomele pot fi evidentiate pe preparate native de snge, frotiuri n strat subtire colorate May-Grunwald-Giemsa sau picaturi groase pot fi folosite metode de concentrare mai ales pentru cazurile cu parazitemie scazuta cultivare si inoculare pe animale de laborator metode serologice (detectarea anticorpilor) card aglutination trypanosomiasis test (CATT) Tratament: problematic datorita numarului mic de medicamente eficiente, a efectelor secundare majore si a tripanosomelor rezistente la terapie n stadiul 1, infectia cu T. gambiense este tratata cu Pentamidina (intramuscular, 4 mg/kg corp/zi timp de 10 zile) iar cea cu T. rhodesiense cu Suramina (1 g intravenos pentru adulti, 20 mg/kg corp pentru copii; repetare n zilele 3, 7, 14 si 21). Aceste medicamente nu sunt eficiente n stadiul 2 de boala. n stadiul 2 se administreaza intravenos un compus pe baza de arsenic numit Melarsoprol 2,2 mg/kg corp/zi timp de 10 zile consecutiv Epidemiologie: boala somnului apare doar n regiunile din Africa sub-Sahariana cuprinse ntre 14 latitudine nordica si 20 latitudine sudica, zone endemice pentru circulatia vectorului (musca tsetse) ntre 300 000 si 500 000 de oameni din 36 de tari africane sunt afectati de aceasta boala exista diferente epidemiologice ntre cele doua subspecii raspndire geografica: T. gambiense Africa de vest si centrala, T. rhodesiense Africa de est vectorul pentru T. gambiense este Glossina palpalis (caracteristica zonelor umede, ruri, lacuri) iar pentru T. rhodesiense este Glossina morsitans (zone uscate, savana) transmiterea predominanta se face de la om la om n cazul subspeciei T. gambiense si de la ierbivore domestice si salbatice sau alte animale salbatice la om n cazul subspeciei T. rhodesiense rezervor natural pentru T. gambiense: porci, vite, oi, cini, un numar mic de specii de antilope rezervor natural pentru T. rhodesiense: specii de antilope, vite, oi, capre, mistreti, lei, hiene, cini Masuri profilactice: masuri individuale de protectie mpotriva activitatii diurne a vectorilor

purtarea de catre turisti a mbracamintii care sa acopere pielea pe suprafete ct de mari posibi; pielea ramasa descoperita se va trata cu repelenti folosirea sprayurilor insecticide n masini capturarea vectorilor cu ajutorul capcanelor cu insecticide, folosind substante odorante si culori atragatoare Tripanosomioza sudamericana Sinonim: boala lui Chagas Etiologie: Trypanosoma cruzi, protozoar flagelat din familia Trypanosomidae (Hemoflagelate), genul Trypanosoma Morfologie: o caracteristica a acestui parazit este ca poate dezvolta n cursul ciclului biologic din organismul vertebratelor sau al insectelor vectoare diverse forme de prezentare: trei forme alungite uniflagelate (tripomastigota, epimastigota, promastigota) avnd o lungime de 16-22 m si una rotunda, amastigota cu lungimea de 1,5-4 m forma tripomastigota (Trypanosoma) prezinta un nucleu central, un kinetoplast n regiunea posterioara, un corp bazal plasmatic situat n apropierea kinetoplastuluide unde pleaca flagelul care strabate longitudinal corpul protozoarului si se prelungeste dincolo de extremitatea anterioara. Flagelul adera de corpul celular si formeza cu acesta o membrana ondulanta care are rol n deplasare. Este nvelit la exterior de o membrana care n stadiul sangvin este acoperita de un nvelis de glicocalix n forma epimastigota (Crithidia) si promastigota (Leptomonas), kinetoplastul si corpul bazal de unde porneste flagelul sunt situate n apropierea nucleului (forma epimastigota) sau mai apropiate de extremitatea anterioara (forma promastigota) n forma amastigota (Leishmania), un flagel redus se poate evidentia n microscopia electronica dar acesta nu paraseste corpul celular Ciclul biologic: formele tripomastigote ale parazitului sunt ingerate de catre plosnitele din Familia Reduviidae (ex: Rhodnius prolixus, Triatoma infestans) odata cu prnzul sanghin luat de la gazdele infectate (animale vertebrate, oameni) n intestinul vectorului are loc convertirea din formele tripomastgote n cele epimastigote dupa care are loc o multiplicare intensa a acestora din urma reconvertire n formele tripomastigote care sunt excretate prin materiile fecale ale plosnitelor dupa aproximativ o saptamna formele tripomastigote ale parazitului vor patrunde n organismul uman din fecalele vectorului prin intermediul leziunilor prezente la nivelul pielii (ca de exemplu leziuni datorate ntepaturilor de plosnita) sau prin intermediul mucoaselor (ex: conjunctiva oculara) odata ajunsi n organismul uman, parazitii vor fi fagocitati de catre macrofage sau vor invada alte celule, ndeosebi ale musculaturii (cardice, scheletale sau netede) dar si neurogliale n interiorul celulelor, formele tripomastigote se transforma n amastigote si se multiplica intens prin diviziune binara celulele invadate cu un numar de pna n 500 de paraziti poarta denumirea de pseudochisturi dupa aproximativ cinci zile, formele amastigote sunt excretate n sistemul circulator prin distrugerea celulelor parazitate si trec succesiv prin formele promastigota, epimastigota si n final din nou tripomastigota. Acestea din urma au posibilitatea de a relua un nou ciclu n organismul uman. multiplicarea parazitilor nu se face n snge Aspecte de patogenitate: injurii produse asupra organelor pe care le colonizeaza prin largirea acestora (megaorgane) datorita leziunii fibrelor nervoase (denervare) si musculare sistemul imun recunoaste parazitii si reactioneaza ca atare pentru ndepartarea, imobilizarea sau neutralizarea lor; acesta este antigen specific si are memorie raspunsul imun uman la infectia cu T. cruzi este inadecvat si determina cel mult o protectie partiala; poate determina focalizarea mecanismelor de aparare mpotriva organismului pe care doreste de fapt sa-l protejeze (reactii autoimune) producnd mai multe leziuni persoanei n cauza dect ar putea determina patogenul nsusi. Acest lucru se poate ntmpla datorita datorita adsorbtiei antigenelor parazitare pe suparafata celulelor neinfectate care vor fi recunoscute ca non-self si distruse de anticorpi. Distrugerea focala se extinde, se elibereaza

antigene ale celulelor normale ale gazdei care determina aparitia de auto-anticorpi si a fenomenelor de autoimunitate. parazitul este capabil sa-si mascheze prezenta si sa eludeze mecanismele raspunsului imun reusind sa se adapteze si sa supravietuiasca afectarea gastro-intestinala este determinata de distrugerea ganglionilor nervosa vegetativi regionali si a plexurilor nervoase avnd ca urmare tulburari de motilitate si golire a esofagului si a colonului, rezultnd n final hipertrofia si dilatrea acestora pna n stadiul realizarii de megaorgane la nivelul cordului datorita proceselor inflamatorii intense (probabil datorate reactiilor autoimune) se produce o miocardita progresiva care va determina dilatarea atriilor si ventriculilor (cardiomegalie globala) putnd culmina cu aparitia unui anevrism apical. Prin ruperea acestuia din urma se poate produce moartea pacientului. afectarea sistemului de conducere al inimii cu manifestari clinice si modificari ECG Tablou clinic: fenomene reactive la poarta de patrundere a parazitului n organism: raspuns inflamator la nivel cutanat (chagom) sau conjunctival (edem palpebral nsotit de conjunctivita, fenomene cunoscute sub numele de semnul Romana) perioada de incubatie: 7-30 zile faza acuta: febra, edeme, limfadenopatie, hepatosplenomegalie, miocardita si mai rar meningoencefalita faza de infectie inaparenta (dupa 8-10 saptamni de la faza acuta): anticorpii serici devin detectabili ca si parazitii n 20-60% din cazuri (prin xenodiagnostic) faza cronica (simptomatologie poate debuta la 10-20 de ani dupa faza acuta): cardiopatie (cardiomegalie), leziuni ale tractului digestiv (megaesofag, megacolon), neuropatii. afectarea cardiaca poate determina tahicardie, palpitatii, bloc atrioventricular, insuficienta cardiaca, cardiomegalie; bolanvul este susceptibil de moarte subita afectarea esofagului determina dificultati de nghitire, refluarea alimentelor ingurgitate solide si lichide, pirozis afectarea colonului se manifesta prin constipatie si senzatie de balonare afectarea neuronilor musculari determina o stare de oboseala permanenta (malaise) Diagnostic: se stabileste pe baza datelor epidemiologice (provenienta bolnavilor din zone endemice), clinice si de laborator n faza acuta, tripanosomele sunt detectabile n sngele periferic cel mai devreme la 1-2 saptamni dupa infectie (picatura groasa, centrifugarea sngelui, culturi) cu o sensibilitate de 60-100% n faza cronica aplicarea metodelor conventionale are o sensibilitate sub 10%; metodele de detectare a parzitemiei scazute includ xenodiagnosticul (de la grecescul xenos - strain) care se efectueaza n felul urmator: plosnite verificate n laborator (neinfectate cu tripanosome) vor fi lasate sa suga sngele unui bolnav suspect de boala sau vor suge sngele prin intermediul unei membrane; dupa cteva saptamni plosnita este examinata cautndu-se tripanosome sau se detecteaza ADN-ul specific prin PCR metodele serologice (ELISA) pot fi utilizate cu succes mai ales n faza cronica a bolii Tratament: Nifurtimox (Lampit) 8-10 mg/kg corp/zi de trei ori pe zi dizolvat n apa dupa mese - adult; 15-20 mg/kg corp/zi - copii 1-10 ani; 12,5-15 mg/kg corp/zi copii peste 10 ani, timp de 2-3 luni Benznidazol (Randanil) 5 mg/kg corp/zi dizolvat n apa pentru adulti si 10 mg/kg corp/zi pentru copii, timp de 2 luni ambele preparate dau foarte frecvent efecte secundare Epidemiologie: boala este endemica n America Centrala si de Sud parazitul circula n focare endemice silvatice de la animalele vertebrate la insecte (reduviidae), acestea din urma transmitnd infectia oamenilor zonele endemice s-au extins din Mexic pna n sudul Argentinei se estimeaza ca 16-18 milioane de persoane ar fi infectate (WHO, 2000) plosnitele hematofage din familia Reduviidae se ascund n timpul zilei iar noaptea si cauta hrana

habitatul natural al acestor insecte este reprezentat n special de cuiburile animalelor unele specii cum ar fi Triatoma infestans, Rhodnius prolixus sau Panstrongylus megistus au invadat habitatele domestice si s-au raspndit chiar si n mediul urban, inclusiv n locuintele oamenilor aproximativ 150 de specii de mamifere domestice si salbatice pot fi gazde pentru T. cruzi, cele mai importante fiind cinii, pisicile, sobolanii, puii de gaina, opossum si armadillo pe lnga transmiterea prin ntepatura plosnitei, parazitul mai poate fi transmis prin transfuzii sanghine, transplacentar sau prin transplant de organe Masuri profilactice: eradicarea vectorilor cu ajutorul insecticidelor mbunatatirea conditiilor de viata protectia individuala mpotriva muscaturilor de plosnite cu ajutorul plaselor pentru tntari masuri de prevenire a infectiilor cu ocazia transfuziilor si a transplantelor de organe stoparea procesului de despadurire Clonorchoza Sinonim: distomatoza hepatica asiatica Etiologie: Agentul etiologic este Clonorchis sinensis care face parte din ncrengatura Plathelminthes, Clasa Trematoda, Ordinul Distoma Morfologie: Viermele adult prezinta urmatoarele caracteristici: transparent, plat, alungit forma lanceolata, ovalara extremitatea anterioara este mai ngusta lungimea este de 1-2,5 cm iar latimea de 2-5 mm prezinta la exterior o cuticula are doua fete si doua ventuze: bucala situata anterior, terminal si ventrala, mai mica si situata mai jos n jumatatea anterioara aparatul digestiv: porneste de la ventuza bucala si se continua cu faringe, esofag care se bifurca n doua cecuri intestinale neramificate aparatul reproducator este de tip hermafrodit si este alcatuit din doua testicole ramificate care ocupa jumatatea posterioara a viermelui, un ovar trilobat situate median, doua glande vitelogene care ocupa portiunea mediana a cmpurilor laterale, un por genital localizat n apropierea ventuzei ventrale Ouale prezinta urmatoarele trasaturi: ovoidale lungime 25-35 m sunt nvelite la exterior de o coaja galben-bruna un opercul convex iar la extremitatea opusa o proeminenta sunt embrionate n momentul eliminarii Localizare: caile biliare ale oamenilor si animalelor Ciclul biologic: evolutia externa are loc n mediul acvatic sunt necesare doua gazde intermediare: prima este un melc din Familia Amnicolidae (ex: Bulimus striatulus) sau din Familia Melaniidae (ex: Melanoides tuberculata) iar a doua este fie un peste de apa dulce din Familia Cyprinidae (ex: Carrasius auratus) fie un crustaceu (rac) ouale eliminate odata cu materiile fecale trebuie sa ajunga n mediul acvatic unde vor da nastere la miracidium care odata ajuns n corpul melcului (prima gazda intermediara) va trece prin stadiile de sporochist, redii si cercari cercarii parasesc corpul melcului si si vor gasi adapost n cea de a doua gazda intermediara (peste, rac) unde se vor nchista rezultnd metacercarii oamenii se vor infecta consumnd pestele sau crustaceul care contine metacercarii cruzi sau insuficient preparati termic din intestinul uman, metacercarul migreza n caile biliare (prin sistemul portal sau prin ampula lui Vater) unde se va dezvolta ajungnd la maturitate n aproximativ o luna Aspecte de patogenitate: actiune mecanica asupra cailor biliare (obstructie)

la nivelul vezicii biliare se produc urmatoarele modificari: inflamatie, hiperplazia mucoasei si fibroza ntr-un stadiu mai avansat hemintii elibereaza numeroase toxine responsabile n patologia bolii atrofia celulelor hepatice din vecinatate cu distrugerea n timp a parenchimului hepatic suprainfectia bacteriana colangiocarcinomul (dupa o evolutie ndelungata a bolii) Tablou clinic: depinde de intensitatea si durata infectiei, gradul leziunilor hepatice si daca n istoricul pacientului exista o suferinta hepatica anterioara este dominat per ansamblu de hepatosplenomegalie, diaree cronica si fenomene generale infectioase perioada de migrare a larvelor: bolnavul poate fi asimptomatic sau poate prezenta inapetenta, dureri abdominale sau febra; se poate decela leucocitoza si eozinofilie (30-40%) perioda de stare: la simptomatologia initiala se mai pot adauga diaree, scadere n greutate, anemie sau edeme. Clinic se poate constata hepatomegalie, splenomegalie sau icter. Formele grave pot evolua cu febra nsotita de frisoane, tulburari cardiovasculare, manifestari psihonevrotice, vertij Evolutie: trenanta, cronica; infectia poate persista pna la 25-30 de ani n organismul uman perioade de remisie si exacerbare evolutia prelungita poate duce la fibroza, colangita, pancreatita, ciroza Complicatii: suprainfectii cu germeni Gram negativi producerea de calculi biliari (datorita stazei) colangiocarcinom, adenocarcinom hepatocelular Prognostic: forme usoare favorabil forme grave (netratate sau cu evolutie cronica) grav Diagnostic: se bazeaza pe date anamnestice (pacient provenit din zone endemice), clinice (manifestari digestive nsotite de hepatomegalie) si paraclinice (eozinofilie) diagnosticul de certitudine este dat de evidentierea oualor caracteristice n scaun sau bila prin examen direct sau prin metode de concentrare se pot utiliza diverse reactii serologice sau imunologice cum ar fi ELISA, hemaglutinare indirecta Tratament: Praziquantel (de electie): 25 mg/kg corp de 3 ori pe zi, timp de 1-2 zile alternativ: Albendazol 10 mg/kg corp, timp de 7 zile interventie chirurgicala n caz de necesitate Epidemiologie: biohemintioza digestiva, zoonoza aproximativ 7 milioane de persoane infectate global raspndire n Extremul Orient (China, Coreea, Japonia) rezervorul de infectie este reprezentat de gazdele definitive (om, cine, pisica, porc etc) sau intermediare boala se transmite pe cale digestiva receptivitatea este universala Masuri profilactice: tratarea animalelor parazitate inactivarea dejectelor umane lupta mpotriva molustelor (tratarea apelor cu sulfat de amoniu sau de cupru) evitarea consumului de peste sau crustacee insuficient preparate termic sau crude educatia sanitara a populatiei Paragonimioza Sinonim: distomatoza pulmonara, hemoptizie endemica Etiologie:

viermi plati din clasa Trematoda, genul Paragonimus Paragonimus westermani (ringeri) raspndit n Extremul Orient Paragonimus philippinensis raspndit n Filipine Paragonimus africanum raspndit n Africa Paragonimus kellicotti raspndit n America de Nord Paragonimus mexicanus si Paragonimus peruvianus cu raspndire n America Centrala si de Sud Morfologie: translucid, culoare brun-rosiatica forma de boaba de cafea cu extemitatile rotunjite, extremitatea anterioara este mai largita corpul este plan-convex (fata ventrala este plata iar cea dorsala este convexa) nvelit la exterior de o cuticula cu spini recurenti lungimea poate varia ntre 0,7-1,5 cm doua ventuze (orala sau bucala si ventrala) se deschid pe fata ventrala a viermelui aparatul digestiv porneste de la ventuza orala si se continua cu faringe, esofag care se bifurca n doua cecuri intestinale lungi, sinuoase, neavnd ramificatii secundare si terminnduse orb (n fund de sac) aparatul reproducator este de tip hermafrodit, incluznd urmatoarele componente de baza: doi testicoli lobati (situati n regiunea posterioara), un uter de tip tubular, ncolacit si plin cu oua, ovarul, glandele vitelogene (situate n cmpurile laterale) oul avnd o lungime de 80-120 m este ovoidal, operculat, asimetric, de culoare galbenbruna; n momentul eliminarii este neembrionat Ciclul biologic: presupune existenta a doua gazde intermediare evolutia externa are loc n mediul acvatic ouale eliminate prin sputa sau materii fecale vor ajunge n mediul acvatic unde se vor embriona timp de aproximativ trei saptamni evolund spre stadiul de miracidium (embrion ciliat) miracidiumul va patrunde n prima gazda intermediara care este o molusca de apa dulce (melc din genul Melania sau din Familia Pleurocercidae sau Thiaridae) unde va trece prin urmatoarele stadii de evolutie: sporochist, redii, cercari cercarul paraseste melcul si ajunge n cea de a doua gazda intermediara, un crustaceu de apa dulce din genul Eriocheir (ex: E. japonicum), un crevete sau un rac si evolueaza n stadiul de metacercar omul si animalele (cine, pisica, tigru, leu etc) care vor constitui gazdele definitive vor consuma crustaceele infectate cu metacercari n stare cruda sau insuficient preparate termic si astfel vor dezvolta boala odata ajuns n intestinul uman, sub actiunea sucurilor digestive metacercarul se elibereaza din nvelisuri, traverseaza peretele intestinal si ajunge n cavitatea peritoneala. Din aceasta, va strabate diafragma si patrunde prin pleura n cavitatea pleurala si ulterior n parenchimul pulmonar (bronsiile mici) unde se va dezvolta viermele adult n aproximativ o luna de zile ciclul evoulutiv dureaza 6-8 luni ouale vor fi eliminate cel mai frecvent prin sputa sau prin materiile fecale (datorita nghitirii sputei) longevitatea helmintului n organismul uman: 10-20 ani Aspecte de patogenitate: Paragonimioza pulmonara: formarea peretelui chistic (reactie tisulara de aparare) infarctizarea si necroza tesutului pulmonar pneumonie eozinofilica bronhopneumonie cu vasculite si granuloame metaplazia epiteliului bronsiolar exotoxinele parazitare determina hemoliza si necroza, hiperemie si vasodilatatie fibrozare si calcificare Paragonimioza extrapulmonara: cerebral (partea posterioara a creierului): leziuni solide, compacte sau chistice

maduva spinarii: leziuni de mielita transversa cutanat: noduli subcutanati migratori, chisti retroauriculari Tablou clinic: dominat de manifestari pulmonare si extrapulmonare Paragonimioza pulmonara: are o perioada de incubatie de 2-3 saptamni debutul este insidios faza acuta este caracterizata printr-un sindrom pleuro-pulmonar (febra, limfoadenopatie generalizata, dureri toracice, tuse cu expectoratie ruginie, dispnee), semne de bronsita, focare de pneumonie, pleurezie exudativa. Dupa 2-3 saptamni de evolutie se poate instala o stare de toxemie caracterizata prin febra ridicata, tuse cu expectoratie purulenta si striuri sanghinolente, dureri toracice. n aceasta faza pacientul prezinta leucocitoza cu eozinofilie. faza cronica evolund cu simptomatologia unei bronsite cronice sau bronsiectazii; poate duce la insuficienta respiratorie cronica sau insuficienta cardiaca dreapta Paragonimioza extrapulmonara: cerebrala (mai frecventa la copii, tineri) poate evoulua sub forma unei meningoencefalite a maduvei spinarii: se poate manifesta ca o paraplegie spastica sau mielita transversa abdominala: dureri abdominale, diaree cutanata: ulceratii, noduli alte localizari Paragonimioza generalizata: forma grava limfadenopatie generalizata suferinta pluriorganica mai frecventa n rndul pacientilor cu status imunitar deficient Prognostic: n invaziile mai putin intense este favorabil n cazul administrarii unui tratament precoce n invaziile masive este rezervat n forma cerebrala este foarte sever Diagnostic: date epidemiologice, clinico-radiologice confirmare prin teste serologice: ELISA, imunoblot, RFC, imunoelectroforeza etc evidentierea oualor caracteristice prin examenul parazitologic al sputei, materiilor fecale, lichidului de spalatura gastrica sau al tesutului bioptic paragonimioza cerebrala: evidentierea parazitilor sau al oualor n materialul bioptic metode radiologice imagistice: radiologie pulmonara, CT leucograma: leucocitoza moderata, eozinofilie (20-30%) Tratament: specific: Praziquantel (de electie) 25 mg/kg corp, de trei ori pe zi, timp de 2-3 zile simptomatic si patogenic: corticosteroizi, diuretice, anticonvulsivante chirurgical (forme cerebrale) suprainfectii: antibiotice Epidemiologie: biohelmintioza transmitere pe cale orala (consum de crabi, creveti sau raci n stare cruda sau insuficient preparati termic) 20 milioane persoane sunt suspicionate a fi infectate n China global exista trei focare endemice principale: Asia (n special China, Coreea, Japonia), Africa (ndeosebi de vest), America (de Nord, centrala si de Sud) sursele de infectie sunt reprezentate de gazdele definitive care elimina ouale n special prin sputa dar si prin materiile fecale receptivitatea este universala dar s-a constatat o incidenta mai crescuta la grupa de vrsta 25-35 ani si la sexul masculin Masuri profilactice: evitarea contaminarii apelor cu produse patologice (sputa, materii fecale) evitarea consumului de crabi, creveti sau raci cruzi sau insuficient preparati termic educatia sanitara a populatiei

depistarea si tratarea persoanelor infectate chimioprofilaxie cu Bithionol Fasciolopsidoza Sinonime: fascioloza intestinala, distomatoza intestinala Etiologie: Fasciolopsis buski (Opistorchis buski), agentul etiologic al acestei parazitoze intestinale este un vierme plat din ncrengatura Plathelminthes, clasa Trematoda, familia Fasciolidae, genul Fasciolopsis Morfologie: este cel mai mare trematod intestinal care paraziteaza omul corpul are un aspect foliaceu lungimea variaza ntre 2 si 7,5 cm este mai larg spre extremitatea posterioara la exterior prezinta o cuticula cu spini prezinta doua ventuze: orala si ventrala aparatul digestiv ncepe de la ventuza orala si se continua cu faringe, esofag care se bifurca n doua cecuri intestinale, simple si sinuoase, fara ramificatii aparatul reproducator, de tip hermafrodit, prezinta urmatoarele componente majore: doua testicole ramificate, situate unul naintea celuilalt si ocupnd cmpul median; ovarul (glanda germigena) si uterul lung si ncolacit, ambele situate n cmpul median anterior; glandele vitelogene, voluminoase si situate n cmpurile laterale ouale sunt mari, cu lungimea varind ntre 130-140 m, mai largi la mijloc si efilate spre extremitati. Sunt de culoare galbena, transparente, prezinta o coaja subtire, operculate la una dintre extremitati; neembrionate n momentul eliminarii pe sol Ciclul biologic: viermele adult elibereaza prin materiile fecale 10 000-25 000 de oua care se pot embriona doar n mediul acvatic unde dau nastere la miracidium miracidiumul si continua dezvoltarea doar n corpul gazdei intermediare obligatorii care este un melc de apa dulce din genul Planorbis (Segmentina) (ex: Planorbis hemisphaerulus) n corpul melcului va trece prin stadiile de sporochist, redie-mama, redii-fiice, cercari cercarul paraseste corpul melcului, se nchisteaza si se transforma n metacercar (forma infectanta pentru gazda definitiva, omul sau porcul) metacercarul se ataseaza pe fructele unor plante acvatice comestibile cum ar fi bambusul de apa, hiacintul de apa, castanul de apa omul se infecteaza prin consumul acestor plante/fructe neprelucrate termic metacercarul ajunge n duodenul gazdei definitive si elibereaza larva care se va atasa de mucoasa intestinala si se va matura n aproximativ o luna si jumatate Aspecte de patogenitate: viermele va exercita o actiune mecanica si toxica asupra mucoasei peretelui intestinal poate produce ulceratii, hemoragii, suprainfectii (abces), obstructie intestinala determina secretie excesiva de mucus consecinta va fi malabsorbtia alimentelor care poate duce la malnutritie, emaciere si casexie perturbarea absorbtiei vitaminei B12 va determina anemie reactii alergice edem generalizat (formele severe) Tablou clinic: incubatia poate dura de la cteva saptamni la cteva luni perioada de stare: n cazul infectiilor cu numar redus de helminti boala evolueaza asimptomatic, subclinic sau cu manifestari discrete iar n situatia unor infectii masive fenomenele clinice vor fi prezente simptomatologia este data de perturbarea motricitatii si actiunii secretorii a tubului digestiv avnd ca si consecinta functionarea defectuoasa a digestiei si asimilarii alimentelor este dominat de fenomene digestive si alergice tulburari digestive: dureri abdominale coilicative, greturi, varsaturi, inapetenta, diaree (profuza, cu alimente nedigerate n infectiile masive) febra

manifestari alergice (caracteristice infectiilor masive): edeme cutanate, ascita anemie cazuri grave: stare de toxemie, casexie, afectare cardiaca, deces Complicatii: ulceratii, suprainfectii, ocluzie intestinala Prognostic: n formele severe si n absenta instituirii tratamentului adecvat este rezervat iar n formele benigne este favorabil Tratament: specific: Praziquantel (de electie) 25 mg/kg corp oral, de trei ori pe zi, o singura zi alte preparate eficiente: Niclosamid oral, doza unica de 2 g sau Tetracloretilen oral, doza unica de 0,1 ml/kg corp patogenetic si simptomatic: reechilibrare hidro-electrolitica si acido-bazica, corectarea anemiei si a hipoglobulinemiei, corticosteroizi chirurgical (ocluzie intestinala) antibiotice (suprainfectie) antispastice, antialgice Epidemiologie: biohelmintioza, zoonoza raspndire n Asia (sudul Chinei, Taiwan, Thailanda, Japonia, Filipine, Malaiezia) rezervorul de infectie este reprezentat de gazdele definitive: omul, porcul si mai rar, cinele transmiterea infectiei se face pe cale digestiva prin consum de fructe sau bulbi ai plantelor acvatice contaminate cu metacercari copii cu vrsta sub cinci ani si femeile sunt mai susceptibili de a contracta infectia Masuri profilactice: plantele si fructele acvatice se vor consuma numai dupa o prealabila tratare termica sau mentinere n solutie NaCl 5-20% timp de 2-3 ore protectia apelor contra poluarii fierberea si filtrarea apei combaterea molustelor depistarea si tratarea bolnavilor educatia sanitara a populatiei Parazitologie tropicala - Curs 5 Schistostomioze sinonime: bilharzioze, schistosomoze boli parazitare sistemice, severe determinate de trematode cu sexe separate, hematofage, care traiesc n sistemul vascular Etiologie: exista 5 specii patogene pentru om: - Schistosoma haematobium - determina schistostomioza uro-genitala - Schistosoma mansoni - determina schistosomioza intestinala / hepato-splenica - Schistosoma japonicum si Schistosoma mekongi - determina schistosomioza intestinala - Schistosoma intercalatum - determina schistosomioza rectala cu complicatii genitale cea mai raspndita helmintioza din zonele tropicale si subtropicale afecteaza anual 200-300 milioane de indivizi pe glob Morfologie: masculul: - prezinta la exterior o cuticula cu spini/tuberculi - forma cilindrica n treimea anterioara, prezinta 2 ventuze - n rest, corp aplatizat, foliaceu care formeaza un canal ginecofor, n care se aseaza femela, cei doi viermi traind n cupluri inseparabile - dimensiuni: - S. haematobium: 10-15 mm/0,75-1 mm - S. mansoni : 6-13 mm/1 mm - S. japonicum: 12-20 mm/0,5 mm - S. intercalatum: 11-14 mm/0,3-0,4 mm femela: - corp cilindric, filiform - dimensiuni:

- S. haematobium: 20-26 mm/0,25 mm - S. mansoni : 7-17 mm/0,25 mm - S. japonicum: 12-28 mm/0,3 mm - S. intercalatum: 10-14 mm/0,15-0,18 mm - cuticula prezinta striatii transversale prezinta 2 ventuze: orala si ventrala aparatul digestiv: cavitate orala - esofag - intestin - 2 cecumuri intestinale cecum posterior comun care se termina orb sistemul excretor: 2 canale longitudinale - vezica excretoare - por terminal sistem nervos: ganglion esofagian - comisura - 2 cordoane nervoase longitudinale sistemul reproducator al masculului: 4-5 perechi de testicole - vase deferente - vezicula seminala - por genital sistemul reproducator al femelei: ovar piriform - oviduct anterior, duct vitelin - ductul de reproducere comun - uter rectiliniu (oua) - por genital la ponta, femela se plaseaza n canalul ginecofor al masculului viermii traiesc n cupluri; pot supravietuii 10-15 pna la 30-40 ani n organismul uman ouale: - S. haematobium si S. mansoni: - ovalare - coaja: neteda, groasa, transparenta, prezinta pori - prezinta embrion ciliat si mobil = miracidium - S. haematobium: - prezinta pinten polar terminal - eliminare prin urina - S. mansoni: - pinten lateral proeminent - eliminare cu materiile fecale - S. japonicum: protuberanta laterala - S. intercalatum: - forma rombica - lung pinten terminal - la coloratia Ziehl - Nielsen, ouale de S. mansoni si S. intercalatum se colereaza n rosu, iar ouale de S. haematobium, n verde Ciclul biologic: ouale strabat endoteliul capilar, trec prin peretele: - vezicii urinare si se elimina n mediul extern prin urina (S. haematobium) - prin peretele intestinului / rectului si se elimina prin materiile fecale n mediul extern (restul speciilor) pentru a se desfasura ciclul biologic, este necesar ca ouale sa ajunga n mediul acvatic (apa dulce, cu temperatura de 25-30C) din ou se elibereaza miracidiumul este necesara prezenta unei gazde intermediare obligatorii: moluste gasteropode (melci): - S. haematobium: melci din genul Bulinus, Planorbis - S. mansoni: melci din genul Biomphalaria (Lumea Veche - Africa) - S. japonicum: melci din genul Oncomelania - S. mekongi: melci din genul Tricula aperta - S. intercalatum: melci din genul Bulinus n corpul melcului: miracidium - sporochist primar - sporochist primar matur - sporochisti secundari - furcocercari (forma infectanta pentru gazda definitiva) furcocercarii parasesc molusca n orele calde ale zilei (10-16) si patrund n gazda definitiva (om, alte vertebrate) infestarea omului are loc n timpul bailor n ape dulci, contaminate cu moluste (pe cale transcutanata sau exceptional, prin nghitire, cnd penetreaza prin mucoasa bucala) dupa penetrare, furcocercarii si pierd extremitatile caudale si se transforma n schistostomule care traverseaza tesutul celular subcutanat, trec n sistemul limfatic periferic si n circulatia venoasa, apoi n inima dreapta, plamni (dezvoltare), inima stnga, patrund n circulatia sistemica si se raspndesc n organe: ficat (n venulele porte intrahepatice - are loc dezvoltarea, diferentierea, maturarea sexuala, se formeaza cupluri inseparabile de viermi

adulti), apoi trec n plexurile hemoroidale (pentru speciile S. mansoni, S. intercalatum, S. japonicum se opresc aici), respectiv n plexurile venoase perivezicale si pelviene (n cazul speciei S. haematobium). si depun ouale n submucoase o parte din oua trec prin peretele vascular (cu ajutorul spinului), n lumenul organelor cavitare: - vezica urinara - eliminare prin urina - intestin - eliminare prin fecale Epidemiologie: raspndire geografica - S. hameatobium: - valea Nilului - Africa intertropicala (de Vest si Sud) - Orientul Mijlociu - S. mansoni: - Egipt, Africa de Est, de Sud, de Vest - America Latina, Brazilia - S. japonicum si S. mekongi: Extremul Orient - S. intercalatum: Africa Centrala si de Vest rezervorul de infectie si gazdele definitive: - S. haematobium, S. intercalatum: doar omul - S. mansoni: omul, sobolanul - S. japonicum: - om, animale domestice si salbatice - raspndire prin ouale eliminate de gazdele definitive caile de transmitere: - transcutanat - prin mucoasa bucala receptivitate: - universala - incidenta maxima: 10-20 ani - profesii mai frecvent afectate: pescari, agricultori, orezari - mai crescuta la femei si copii Tablou clinic: schistosomioza toxemica acuta = sindrom Katayama se produce o infectie primara si numeroase reinfectii rezultatul prezentei celor 3 stadii de dezvoltare ale parazitului n organismul uman (furcocercar, schistosomula, vierme adult) si a oualor 3 sindroame majore: - dermatita cercariana - sindromul Katayama - sechele cronice fibro-obstructive 4 stadii (perioade de evolutie): - exista o perioada de incubatie - 1. stadiul de invazie (primele 15-30 minute): dermatita cercariana (rash cutanat) cu caracter fugace - 2. stadiul toxemic (dupa 4-8 saptamni): - simptomatologie discreta / asimptomatic - evolutie severa (S. japonicum) - febra Katayama - febra, frisoane, cefalee, eruptii, tulburari digestive, tuse - obiectiv: hepatosplenomegalie, limfadenopatie generalizata, aparat respirator - raluri - paraclinic: leucocitoza cu eozinofilie (ntre 15-50 %) - manifestarile clinice dispar n cteva saptamni - 3. perioada de stare - specifica - 4. perioada tardiva si a complicatiilor - manifestari ale unor sechele cornice fibro-obstructive Stadiile 3 si 4 formeaza schistostomioza cronica. Schistosomioza cu S. haematobium (urogenitala) - hematurii repetate incubatie: 3-6 luni

invazie: eruptie cutanata discreta stare toxemica acuta: discreta/inaparenta perioada de stare: - hematurie micro/macroscopica terminala - simptome de cistita stadiul tardiv si al complicatiilor: - la nivelul vezicii urinare: suprainfectie bacteriana, litiaza vezicala, neoplazie - ureterale: stenoze, hidronefroza, suprainfectie - renale: sindrom nefrotic - genitale - invazia rectala (diaree), afectare hepatica - afectiuni cardiopulmonare, ale maduvei spinarii, leziuni cutanate Schistosomioza cu S. mansoni (schistosomioza sau bilharzioza intestinala) incubatie: 2-3 luni invazie: dermatita cercariana (mai frecventa la indivizi proveniti din alte zone) stadiul toxemic: - simptomatologie intensa - febra, eruptii, edeme, dispnee - hepatosplenomegalie - leucocitoza cu eozinofilie perioada de stare: - predomina manifestarile intestinale - dureri abdominale si diaree cu aspect dizenteriform - greturi, varsaturi - scadere n greutate, anemie stadiul cronic: - manifestari intestinale: apendicita, hemoragie intestinala - schistosomioza hepato-splenica: hipertensiune portala, hepatosplenomegalie, insuficienta hepatica - schistosomioza cardio-pulmonara: suferinta pulmonara, insuficienta cardiaca dreapta - schistosomioza SNC (sistemului nervos central): encefalita, HIC (hipertensiune intracraniana), mielite - glomerulonefrita Schistosomioza cu S. japonicum si S. mekongi evolutia clinica cea mai grava si cu cele mai multe complicatii perioada de incubatie: 2-3 saptamni perioada de invazie: pruritul Kabure stadiul toxemic: - febra nalta, frisoane, transpiratii, eruptii, edeme - fenomene digestive, neurologice, pulmonare - limfadenopatie generalizata - hepatomegalie - leucocitoza cu eozinofilie (pna la 60%) stadiul cronic: - schistosomioza hepatosplenica - fibroza, hipertensiune portala, evolutie spre ciroza - hepatosplenomegalie - anemie marcata - hipersplenism - schistosomioza intestinala: dureri abdominale, diaree, scadere n greutate - schistosomioza cerebrala: - tabloul clinic al unei meningoencefalite - tulburari neurologice de localizare cerebrala - tulburari psihice, epilepsie, convulsii - complicatii endocrine (copii - nanism) Schistosomioza cu S. intercalatum: evolutie clinica n general usoara, complicatii rare stadiul initial si toxemic: inaparente clinic

perioada de stare: diaree, colici si dureri abdominale stadiul cronic: leziuni genitale sau urinare Diagnostic: epidemiologic clinic paraclinic: - hipereozinofilie - crescuta n faza toxemica - diagnosticul parazitologic direct: - S. haematobium: - oua caracteristice: urina, fecale, biopsie - coloratia Ziehl-Nielsen (S. haematobium - verde, S. intercalatum - rosu) - ouale se evidentiaza dupa 10-12 saptamni de la momentul infectant - tehnici de concentrare, centrifugare, examinare n strat gros (Kato-Miura) - S. mansoni: - oua: fecale, biopsie - coloratia Ziehl-Nielsen - S. japonicum - oua: fecale, biopsie - S. intercalatum - oua: fecale, biopsie - diagnosticul imunologic: util n faza toxemica - radiografia abdominala simpla: urografie, cistoscopie, CT, RMN - sumar de urina, Addis - urocultura Tratament: Tratamentul antiparazitar (specific): S. hamematobium: - Praziquantel: 40 mg/kgc (2 prize la interval de 4 ore - o zi) - Metrifonat (schistosomioza uro-genitala) - alternativa - 7,5-10 mg/kgc: - doza unica - se repeta de 2 ori, cu pauze de 14 zile ntre doze S. mansoni: - Praziquantel - idem S. haematobium - Oxamnichina - alternativa S. japonicum: - Praziquantel - 60 mg/kgc: - 3 prize administrate la 4 ore - o zi S. mekongi: - Praziquantel - idem S. japonicum S. intercalatum: - Praziquantel - idem S. haematobium Tratamentul sindroamelor clinice specifice (tratament patogenetic si simptomatic): schistosomioza toxemica acuta: corticosteroizi (tratament n curs de clarificare) schistosomioza cerebrala si a maduvei spinarii: depletive, corticoizi, sedative schistosomioza hepatico-splenica: hepatoprotectoare, transfuzii, antibiotice, diuretice schistosomioza cardio-pulmonara: terapie adecvata suferintelor cardiace si pulmonare concrete infectii urinare (S. haematobium): antibiotice sechele fibro-obstructive: interventie chirurgicala transformari carcinomatoase: interventie chirurgicala si tratament antimitotic Profilaxie: generala: lupta mpotriva molustelor, chimioprofilaxia n masa, igiena generala individuala: substante repelente pentru protejarea tegumentelor Ancylostomioza si necatoroza helmintioze produse de prezenta n prima parte a intestinului subtire a unor viermi mici nematozi, hematofagi

ancylostomioza este data de Ancyilostoma duodenale si mai este cunoscuta sub denumirea de anemia minerilor, anemia de tunel sau cloroza egipteana necatoroza este determinata de Necator americanus clinic: - tulburari digestive - anemie - manifestari cutanate Etiologia: Clasa Nematoda - familia Ancylostomidae: - genul Ancylostoma - A. duodenale - genul Necator - N. americanus viermi specifici umani longevitate 5-6 ani Morfologie: Ancylostoma duodenale: vierme cilindric, de culoare alb-roz masculul masoara 6-11 mm/0,4-0,6 mm femela masoara 10-13 mm/0,6 mm anterior prezinta o capsula bucala (prelungire anterioara a cuticulei) marginea ventrala a orificiului bucal prezinta 2 perechi de crlige recurbate napoi marginea dorsala a orificiului bucal prezinta 2 spini 3 buze esofag cu 3 lobi faringieni lame faringiene n capsula - secretie anticoagulanta produsa de glandele salivare la extremitatea posterioara a masculului se gaseste punga copulatoare (aspect umbreliform); se deschide orificiul cloacal; organe copulatoare - 2 spiculi lungi corp acoperit de cuticula, sub care se gaseste hipodermul si o patura musculara ( de tip meromiar) aparat digestiv: esofag lung - intestin larg - rect foarte scurt - orificiu anal aparatul reproducator al masculului: testicol (tub subtire si sinuos) care se deschide mpreuna cu tubul digestiv n cloaca aparatul reproducator al femelei: 2 tuburi genitale (formate din ovar, oviduct, uter), orificul vulvar oul: forma ovalara, 50-60 m lungime, transparent, nvelis neted si subtire, contine n interior 2-4-8 blastomere, neembrionat Necator americanus: asemanator cu A. duodenale dar mai mic masculul masoara 7-9 mm/0,3 mm femela masoara 9-11 mm/0,4 mm capsula bucala lipsita de crlige, prezinta 2 lame taioase, semicirculare ouale: alungite, ovalare, 64-75 m lungime, transparente, nvelis subtire si neted, n interior prezinta 6-8 blastomere Ciclul evolutiv: adultii traiesc n segmentele proximale ale intestinului subtire n infectiile masive are loc invadarea ntregului tub digestiv se fixeaza pe mucoasa intestinala cu ajutorul capsulei bucale prevazuta cu crlige mucoasa intestinala este atrasa n interiorul capsulei bucale si taiata cu ajutorul lamelor chitinoase, apoi digerata de enzimele din glandele esofagiene leziunea vaselor sanguine ntretine hemoragia si este determinata de substantele anticoagulante secretate de parazit ciclul evolutiv - trei faze: - mediul extern - tesuturile organismului uman - tubul digestiv uman eliminarea oualor neembrionate n mediul extern se produce o data cu materiile fecale la suprafata solului ouale si continua dezvoltarea, se formeaza larva care rupe coaja oului si ramne libera (larva de tip rabditoid - are esofagul alcatuit din 2 portiuni despartite printr-o strangulatie)

dupa 2-3 zile, naprleste si se transforma n larva de tip strongiloid avnd esofagul foarte lung (larva filariforma) iar ulterior n larva strongiloida nchistata (foarte rezistenta la conditiile de mediu), care este forma infectanta pentru om proprietatile larvelor nchistate: - termotropism - higrotropism - geotropism negativ - histotropism contaminarea omului se face - transcutanat: larvele infectante patrund prin piele, intra n sistemul circulator venos, urca pna n inima dreapta, trec n artera pulmonara, capilarele pulmonare, alveolele pulmonare, apoi n caile aeriene, dupa care sunt nghitite si trec n faringe si n jejun - mai rar: pe cale digestiva (alimente, apa) la nivelul intestinului subtire se transforma n viermi maturi Epidemiologie: geohelmintioza (transmitere prin sol) paraziteaza anual peste 800 milioane de oameni pe glob raspndire geografica: - zone tropicale si subtropicale - endemica pentru toate tarile calde si umede - predomina n mediul rural - A. duodenale: bazinul Mediteranean, China, India, Japonia, America de Sud - N. americanus: Africa tropicala, Asia de SE (India, Extremul Orient), Malaezia, Australia, America Centrala si de Sud, Caraibe, sudul SUA rezervor de infectie: omul infectat caile de transmitere: - transcutanat - oral receptivitatea - universala - barbatii sunt mai expusi (profesional) - afecteaza mai ales muncitori agricoli, pescari, orezari, mineri Tabloul clinic: infectii usoare - manifestari cutanate: apar mai ales la nivelul membrelor inferioare sub forma de macule, papule, eritem localizat - manifestari respiratorii: tuse, dispnee - manifestari digestive: tablou clinic de gastroenterita, dureri epigastrice, balonari, diaree, anorexie, hemoragie intestinala - are ca si consecinta instalarea unei anemii infectiile grave: apare anemie foarte severa manifestata prin aspect palid al tegumentelor si mucoaselor, edeme ale fetei, adinamie, oboseala marcata, dispnee Diagnostic: date epidemiologice clinic examene de laborator: Diagnosticul de certitudine se pune prin evidentierea oualor caracteristice n materiile fecale (examen direct - ser fiziologic/lugol, n infectii cu numar redus - metode de concentrare: floatarea n sulfat de zinc). Evidentierea larvelor se face prin urmatoarele metode larvoscopice: metoda culturii cu carbune (Dancescu), metoda Harada - Mori. Eozinofilia sanguina este crescuta n faza tisulara a bolii (30-60 %). Prognostic: n majoritatea cazurilor este favorabil rezervat la persoanele cu malnutritie si la persoanele cu dieta saraca n fier si proteine prognosticul anemiei este rezervat la copilul mic Tratament: tratament etiotrop:

- Pamoat de Pyrantel, 11 mg/kgc/zi, timp de 3 zile - Albendazol, 400 mg (doza unica) - Mebendazol, 200 mg/zi, timp de 3 zile tratament patogenetic si simptomatic: - terapia anemiei (n formele grave): preparate de Fe, per os, tansfuzii - corectarea dezechilibrelor hidro-electrolitice si acido-bazice - antibiotice (n cazul suprainfectiilor) - corticosteroizi Parazitologie tropicala - Curs 6 Filariozele limfatice afectiuni parazitare date de viermi nematozi care traiesc n vasele si spatiile limfatice pe care le obstructioneaza, provocnd manifestari acute si cronice care constituie limfopatia filarica afecteaza anual 120 milioane de persoane global Etiologie: fac parte din clasa Nematoda, familia Onchocercidae, speciile: Wuchereria bancrofti Brugia malayi Brugia timori Morfologie: Parazitii adulti (macrofilariile) sunt viermi cilindrici, albi, lungi, filiformi, polimiari. Wuchereria bancrofti: vierme specific uman macrofilariile de ambele sexe traiesc mpreuna, ncolacite sub forma de ghem, n sistemul limfatic al omului corpul este acoperit de o cuticula masculul masoara 40 mm/0,1 mm; are extremitatea posterioara curbata, se termina cu o coada sub forma de tirbuson si prezinta 2 spiculi femela masoara 6,5-10 cm/0,2-0,3 mm; are extremitatea anterioara bombata, prezinta un tub intestinal mijlociu, aparatul genital include: 2 tuburi uterine ncolacite - vagin - orificiu vulvar longevitate: 10-15 ani ouale: forma ovalara, 40/25 m, se embrioneaza n uter embrionul va prezenta o alungire vermiforma, membrana ovulara se va transforma n teaca embrionara femelele (vivipare) vor emite embrioni (microfilarii) care prezinta urmatoarele caracteristici: - L = 250-300 m - prezinta o teaca membranoasa hialina - teaca este mai lunga ca embrionul - pe frotiu colorat: corpul microfilariilor se prezinta sub forma unei coloane de nuclei care nu se extinde pna n vrful cozii - prezinta un spatiu cefalic - se gaseste n timpul noptii n circulatia periferica Brugia malayi: parazitii adulti sunt asemanatori cu W. bancrofti dar au dimensiuni mai reduse microfilariile prezinta urmatoarele caracteristici: - lungime mai mica - spatiu cefalic mai mare - coloana de nuclei se extinde pna n regiunea caudala - extremitatea caudala este efilata si prezinta 2 nuclei izolati - periodicitate nocturna, diurna, subperiodicitate (apar n sngele periferic n orele dupa-amiezii si ale nserarii) Brugia timori: Microfilariile sunt asemanatoare cu B. malayi, prezinta periodicitate nocturna. Ciclul biologic: femelele (vivipare) emit microfilarii care vor patrunde n caile limfatice W. bancrofti - microfilaria nocturna (orele 22.00-2.00)

W. bancrofti (varianta Pacifica) - ziua si noaptea B. malayi - varietatea periodica (periodicitate nocturna) - varietatea semiperiodica B. timori - periodicitate nocturna agentii vectori (tntari din genurile Anopheles, Aedes, Culex, Mansonia), care sunt gazde intermediare obligatorii, vor ingera n timpul prnzului sanguin formele infectante (microfilariile) din circulatia periferica n stomacul tntarului microfilaria se elibereaza de teaca si patrunde intercelular n momentul n care vectorul nteapa o noua gazda umana sanatoasa, va inocula microfilaria prin piele, aceasta patrunznd n ganglionii regionali si, ulterior, n sistemul limfatic circulator n lumenul vaselor limfatice are loc maturarea microfilariilor prin naprlire iar ulterior se elibereaza noi generatii de microfilarii Epidemiologie: biohemintioze transcutanate, transmisibile raspndire geografica - W. bancrofti: Africa (sudul Saharei, Egipt), America Centrala si de Sud, Caraibe, India, Asia de SE, Indonezia - B. malayi: Asia de S si SE, India, Indonezia - B. timori: Indonezia, Insula Timor rezervorul de infectie: - W. bancrofti: omul (antroponoza) - B. malayi - varianta aperiodica: om si animal (pisica, cine, maimuta) (zoonoza) - B. timori - om cai de transmitere: transcutanat, prin intermediul vectorilor (gazde intermediare obligatorii) receptivitatea: - universala - nu exista transmitere directa interumana - prevalenta creste progresiv cu vrsta - mai crescuta la adultii tineri si la persoanele de sex masculin Tablou clinic: exista subiecti sanatosi poate aparea microfilaremia asimptomatica filarioza clasica: - incubatie: 3-18 luni - debutul, de obicei brusc: febra, fenomene alergice - perioada de stare: - stadiul acut: manifestari inflamatorii - stadiul cronic: manifestari obstructive Manifestari acute inflamatorii: cuprind membrele, organele genitale externe limfangite acute superficiale: - cordoane rosii indurate, edem, durere - de obicei unilaterale - febra, frisoane, greturi, varsaturi - caracter fugace limfangite acute profunde: febra nsotita de dureri toracice/abdominale adenopatii acute (ganglioni inghinali, axilari) manifestari genitale acute (W. bancrofti: orhita, epididimita, afectarea ovarelor) Manifestari cronice obstructive: aparitia limfedemului adenolimfocel (inghinal, axilar) hidrocel cronic varice limfatice elefantiazis Evolutie si prognostic: Netratate, au o evolutie lenta progesiva. Diagnostic:

date epidemiologice date clinice date de laborator: - argumente de certitudine: evidentierea parazitului adult - exceptional evidentierea microfilariilor n sngele periferic: - prelevare: - periodicitate nocturna (orele 22.00-02.00) - subperiodicitate (dupa-amiaza - ora 16.00) - aperiodicitate (oricnd) - sngele recoltat: - examen direct - frotiu, picatura groasa colorate Giemsa - tehnici de concentrare (centrifugare, filtrare) evidentierea microfilariilor n lichid din hidrocel, scurgeri testiculare - argumente de prezumtie: hipereozinofilie sanguina periferica (doar n inflamatiile acute) imunodiagnostic: RFC (reactia de fixare a complementului), ELISA, PCR imagistic: ultrasonografia vaselor limfatice, limfoangiografia Tratament: tratament specific: - Ivermectina - de electie - oral 200-400 g/kgc (doza unica) - se repeta la interval de 6-12 luni (efect profilactic) - sau Ivermectina (idem mai sus) + Albendazol (doza unica, 400 mg) - sau Dietilcarbamazina (DEC) - adult: - ziua 1+2: 50 mg, 3x/zi - ziua 3: 100 mg, 3x/zi - ziua 4-21: 6 mg/kgc/zi, n 3 prize tratament patogenetic si simptomatic: antiinflamatoare, analgezice, antipiretice tratamentul complicatiilor prin leziuni obstructive limfatice cronice: - limfedem: masaj membre + bandaje elastice - suprainfectii bacteriene: antibiotice - hidrocel, elefantiazis scrotal: chirurgical Profilaxie: chimioterapia n masa a pacientilor cu filarioza limfatica lupta mpotriva vectorilor Loaza filarioza Loa-loa helmintioza africana filarioza cutaneo-dermica si sanguina clinic: edeme subcutanate circumscrise, trecatoare si recurente Etiologie Determinata de viermi din clasa Nematoda, familia Onchocercidae, genul Loa, specia Loa-loa. Morfologie: filariile adulte, foarte mobile, sunt viermi filiformi, cilindrici, culoarea albopalina, acoperiti la exterior de o cuticula care prezinta protuberante emisferice canal alimentar: gura - esofag - intestin - rect masculul: - 3-3,4 cm/0,35 -0,43 mm - corp: - mai larg la extremitatea anterioara, se ngusteaza treptat spre posterior - extremitatea caudala este recurbata, prezinta 2 aripioare longitudinale - prezinta orificiul ano-genital cu 2 spiculi copulatori inegali femela: - 5-7 cm/0,5 mm - aparatul genital este format din ovare, 2 tuburi uterine lungi, vagin, vulva - ovo-vivipara

microfilarii: - lungime = 300 m - teaca hialina nvelitoare care depaseste putin corpul microfilariei si este foarte greu colorabila - nucleii embrionari ai coloanei centrale sunt rotunzi sau ovoizi, mai mari, intens colorati si mai rari dect n cazul W. bancrofti, suprapusi partial, ajungnd pna n vrful cozii efilate; capatul cefalic al coloanei se termina brusc - periodiciate diurna (orele 8.00-20.00, maximum: orele 13.00-14.00) Ciclul biologic: filariile adulte traiesc n tesutul celular subcutanat uman femela adulta emite microfilarii n: - tesutul celular subcutanat - snge gazdele intermediare obligatorii (cu rol de vector) sunt insecte din genul Chrysops (musca tabanida, musca rosie, taun, musca filarie) femelele acestor muste sunt hematofage, foarte agresive n cursul dupa-amiezii musca va ingera microfilariile n timpul prnzului sanguin; acestea se matureza n corpul mustelor n decurs de 10 zile (suferind 3 naprliri) si se transforma n microfilarie infectanta o data cu hranirea, musca va inocula microfilariile n stratul superficial al pielii unei noi gazde umane Epidemiologie: biohelmintioza transcutanata, transmisibila aproximativ 20 milioane de persoane infectate anual, global raspndire geografica: zonele forestiere ale Africii de V si Centrale rezervorul de infectie: - doar omul este infectat - omul - gazda definitiva - longevitate: peste 15 ani cai de transmitere - transcutanata, prin insecte vectoare atrase de culoare nchisa, prefera indigenii negri receptivitate: - generala - barbatii sunt mai frecvent afectati (activitate n zonele forestiere) Tablou clinic: dominat de manifestari cutanate sau conjunctivale produse de migrarea filariei adulte sub piele sau n spatiul subconjunctival incubatie: 4 luni-3 ani dupa penetrare, determina manifestari alergice generale care cedeaza usor (n aceasta perioada creste valoarea eozinofilelor) prurit (brate, umeri, torace, fata) fotofobie, congestie conjunctivala (pasaj subconjunctival) furnicaturi, dureri sub forma de ntepaturi (pasaj subtegumentar) edemul de Calabar (edem subcutanat fugace): apare brusc, tumefieri neeritematoase, nedureroase, senzatie de caldura locala, dur si nu lasa godeu Evolutie si prognostic: de obicei favorabil recaderi - n special n cazul edemului de Calabar Diagnostic: Se pune pe baza datelor epidemiologice, clinice, de laborator. Diagnosticul de laborator: argumente de certitudine: - evidentierea microfilariilor n sngele periferic (frotiu, picatura groasa) cu coloratie Giemsa sau Wright (prelevare n jurul orei 13.00); se pot folosi tehnici de concentrare - evidentierea macrofilariei n timpul pasajului argumente prezumtive: - eozinofilia cu valori crescute - imunodiagnostic (putin specific): RFC, ELISA, PCR Tratament:

tratament specific: Dietilcarbamazina (DEC): de electie ziua 1: 50 mg ziua 2: 50 mg, de 3x/zi ziua 3: 100 mg, de 3x/zi ziua 4-21: 6 mg/kgc/zi, divizat n 3 prize Ivermectina: doza unica 200 g/kgc Albendazol - 200 mg, de 2x/zi, 21 zile tratament patogenetic: anithistaminice, corticosteroizi tratament simptomatic: - chirurgical: extragere viermi adulti migranti (tegumente, conjunctiva) - antiinflamatoare, analgezice, depletive - tratament oftalmologic de specialitate Profilaxie: chimioprofilaxie pastrarea unei zone libere de 1-2 km ntre zonele de padure si asezarile umane Oncocercoza river blindness filarioza cutaneo-dermica clinic: dermatita pruriginoasa, noduli subcutanati, keratite, corioretinite leziuni oculare care duc la cecitate Etiologie: Viermi din clasa Nematoda, familia Onchocercide, genul Onchocerca, specia Onchocerca volvulus. Morfologie: paraziti specific umani adultii traiesc n derm: - liber - ncolaciti n noduli cutanati fibrosi (oncocercoame) longevitate: 10-15 ani corp filiform, conic la ambele capete, alb-opalin cuticula cu striatii masculul: - 2,5 cm/130-210 m - coada bulbara la vrf - cloaca cu spiculi copulatori proeminenti, recurbati si inegali femela: - 23-70 cm/250-400 m, coada recurbata - ovovivipara oul: diametru 30-50 m, nvelis striat, mica proeminenta la nivelul fiecaruia din cei 2 poli viermii traiesc n ghemuri - 4 masculi : 2 femele femela emite microfilarii mobile, avnd urmatoarele caracteristici: - lipsite de teaca hialina - dubla coloana de nuclei - alungirea nucleilor terminali - coada recurbata, un singur rnd de nuclei - cincimea anterioara a corpului: marker anterior sub forma literei V - se gasesc n tesutul celular subcutanat (stratul superficial al tegumentelor), globii oculari, ganglioni limfatici periferici - nu circula n snge - nu exista periodicitate - atrase de lumina, ataca zonele descoperite ale corpului Ciclul de viata : microfilariile sunt ingerate de catre insecte vectoare din genul Simulium (gazed intermediare) n corpul insectei vectoare, microfilariile se matureaza si sunt inoculate n organismul uman cu ocazia unui nou prnz sanguin -

n corpul uman patrund la nivelul pielii unde se vor dezvolta viermii adulti durata de viata a viermilor adulti este de pna la 20 ani Epidemiologie: biohelminitioza, se transmite transcutanat antroponoza afecteaza 18 milioane persoane anual, majoritatea din Africa Ecuatoriala 270,000 de cazuri de cecitate raspndire geografica: - simulidele si depun ouale pe plante sau stnci, din apele curente aerate - Africa: Ghana, Coasta de Fildes, Burkina-Faso - Yemen - America Centrala si de Sud: Mexic, Guatemala, Brazilia rezervorul de infectie: - paraziti specific umani - omul cai de transmitere: - transcutanat, prin vectori din genul Simulium (musca neagra) - doar musca femela este hematofaga receptivitate - generala - mai crecuta la barbati (profesional) Tablou clinic: incubatie foarte lunga: 10-20 luni microfilaremia asimptomatica manifestari precoce: prurit, urticarie, conjunctivita sindrom cutanat: - prurit, rash cutanat (papule eritematoase, circulare) - alternarea zonelor depigmentate cu cele hiperpigmentate (pielea de leopard) sindrom chistic: oncocercoame (noduli subcutanati, chiste oncocerciene) manifestari generale sistemice: scadere n greutate, dureri musculare sindrom ocular: - la persoane intens si repetat infectate - pot interesa att segmentul anterior, ct si cel posterior al ochiului - keratite: congestie, edem, lacrimare, fotofobie - iridociclite - corioretinite - atrofie optica tulburari limfatice: adenopatii, limfedem afectarea SNC: epilepsie Prognostic: totdeauna sever afectarea oculara poate duce la cecitate la aprox. 2% din persoanele infectate Diagnostic: epidemiologic clinic (sindrom cutanat), chistic, tulburari de vedere de laborator: - argumente directe: evidentierea microfilariilor: - biopsii cutanate - subdermic - nodul oncocercian - ochi (lampa cu fanta) - argumente indirecte: - hipereozinofilie sanguina: moderata, mai mare de 20% - imunologic Tratament: tratament specific: - Dietilcarbamazina (DEC):

- adult: 400 mg/zi - n 3 prize, 21 zile - copil: 6 mg/kgc/zi - n 3 prize, 21 zile - se ncepe cu 25 mg prima zi - cure lunare timp de 6 luni pentru evitarea recaderilor: 25-50 mg doza unica / sapt. - 6 luni (afectare oculara) - Ivermectina - de electie - oral 150g/kgc, doza unica - repetare peste 3 luni, daca simptomatologia presista - Suramina (toxicitate renala) - Albendazol - Amocarzin (n stadiu de cercetare) nodulectomia - suprimarea viermilor adulti din chistele accesibile Profilaxia: tratarea bolnavilor - medicamente costisitoare, administrare sub control riguros lupta antivectoriala echipamente de protectie, folosirea de insectifuge chimioprofilaxie Dracunculoza filarioza de Medina helmintioza afro-asiatica, cutaneo-dermica clinic - ulcer cutanat cronic Etiologie: viermi din Clasa Nematoda, familia Dracunculidae, genul Dracunculus specia Dracunculus medinendis (filaria de Medina) nu este o filarie adevarata Morfologie: traiesc n derm, dismorfism sexual accentuat masculul: - 1,5-4 cm/400 m - la extremitatea posterioara prezinta 2 spiculi inegali, rasuciti - dupa copulatie moare imediat - nu are rol patogen femela: - singura responsabila de manifestarile clinice ale bolii - 60-80 cm/1,5-2 mm - culoare alba, cuticula neteda - extremitate anterioara rotunjita - extremitatea posterioara - ascutita, ncovoiata, terminata cu un crlig - glande cu secretie foarte iritanta pentru piele - canal alimentar mic, foarte greu de evidentiat - aparatul genital: 2 ovare, 2 oviducte, 2 utere pline cu larve, vulva - vivipare embrionii (larvele): - L = 500-750 m - extremitate cefalica rotunda, coada foarte lunga - corp usor aplatizat Ciclul biologic: femelele (derm, tesut celular subcutanat) - nu provoaca leziuni dect n momentul expulziei larvelor cnd larvele sunt complet formate n uterul femelei, aceasta migreaza spre straturile superficiale ale pielii, produce leziuni ulcerative, determinnd evaginarea uterului prin piele; n contact cu apa se elimina un numar mare de embrioni embrionii ajunsi n apa sunt ingerati de catre gazda intermediara obligatorie, un crustacu de apa dulce din genul Cyclops (ciclopul), n interiorul caruia si continua dezvoltarea (2-3 naprliri) omul (singurul rezervor si gazda definitiva) se infecteaza bnd apa cu ciclopi parazitati

ciclopii ajung n tubul digestiv uman, sunt distrusi de aciditatea gastrica si are loc eliberarea larvelor larvele sunt absorbite prin peretele intestinal si ajung n vasele limfatice si sanguine, apoi n tesutul conjunctiv al spatiului retroperitoneal, unde se dezvolta adultii dupa fecundare, masculii mor iar femela migreaza spre periferia corpului (tesutul celular subcutanat din zonele declive ale corpului) la nivelul tegumentelor si n contact cu apa are loc eliberarea larvelor Epidemiologie: biohelmintioza care se transmite pe cale orala anual 10 milioane de persoane afectate global raspndire geografica: - Asia: India, Arabia Saudita, Iran, Irak, Yemen - Africa: Mauritania, Mali, Senegal, Nigeria, Ghana sezonalitate: - zonele rurale din India: la sfrsitul sezonului secetos (nivelul apei este foarte scazut) - zona Asiei (semidesert), Africa: n sezonul ploios - zonele de savana ale Africii: permanent rezervorul de infectie: omul (parazit specific uman) cai de transmitere: cale digestiva receptivitate: - generala - mai crescuta la persoanele cu vrsta ntre 15-40 ani Tablou clinic: incubatie: 8-12 luni determinat de migrarea femelei adulte, de manifestarile alergice date de prezenta larvelor/adultilor, de suprainfectiile bacteriene de la nivelul leziunilor cutanate manifestari generale date de migrarile habituale ale femelei adulte: - edeme foarte dureroase cu impotenta functionala, n special la nivelul membrelor inferioare - manifestari alergice: febra, prurit, urticarie manifestari locale: ulcer cutanat cronic Prognostic: n majoritatea cazurilor favorabil - vindecare n cazul infectiilor bacteriene secundare - rezervat/sever Diagnostic: epidemiologic clinic: descoperirea la palpare a femelei adulte (cordon indurat, sinuos) laborator: eozinofilie mai mica de 15 % Tratament: nu exista terapie specifica Thiabendazol 50 mg/kgc, n 2 prize, 2 zile Metronidazol 5 mg/kgc, de 2x/zi, 7 zile Nu duce la moartea viermilor adulti, doar la regresia proceselor inflamatorii. extractia traditionala a viermelui prin metoda indigena antiimflamatoare, corticosteroizi interventie chirurgicala antibiotice (suprainfectie bacteriana) profilaxia antitetanica Profilaxie: filtarea/fierberea apei provenite din surse necontrolate produs activ (Temephos - ABATE) educatia sanitara a populatiei