paralele-intre crest in ism si buddhism

8/14/2019 Paralele-Intre Crest in Ism Si Buddhism

http://slidepdf.com/reader/full/paralele-intre-crest-in-ism-si-buddhism 1/6

CAPITOLUL IV

Para1e1e - intre CRESTINISM si BUDHISM

Pornim de la ideea centrală, comună budhismului si crestinismului

mântuirea. Amândouă religiile întind omului o mână de ajutor, ca să semântuiască de sub stăpânirea întunericului si a răului. În scopul acestacrestinismul oferă omului luminile revelatiei divine, comunicările pe carespiritul suveran le-a făcut spiritului uman în curs de mai multe veacuri, prinoameni alesi, a căror serie s-a încheiat cu Iisus Hristos, Fiul lui DumnezeuBudhismul nu poate oferi neamului omenesc o revelatie, o Biblie în felucelei crestine. Învătătura lui Budha si a ucenicilor lui, cuprinsă în Trodipikaeste plină de elemente fantastice, de povestiri mitologice, cu neputintă de asatisface exigentele unei critici istorice si criteriile unei revelatii adevărate.

Crestinismul e religie descoperită de Dumnezeu, budhismul e operaunui întelept. Crestinul crede într-un Dumnezeu personal. Budhismul nu areîn crezul său pe Dumnezeu; nu-L neagă si nu-L afirmă. În locul hazarduluorb, crestinismul admite providenta divină; budhismul, cauzalitatea oarbăCrestinismul are un cler si un cult religios, prin care sufletele se purifică sise înaltă spre Dumnezeu; budhismul a înlocuit rugăciunea cu meditatia scerul cu nirvana. Crestinismul e teocentric; budhismul e antropocentric

După crestinism lumea e creată cu scopul de a ne pregăti pentru viata sfericirea vesnică; pentru budhism lumea e vesnică, un lant nesfârsit demizerii si dureri de care trebuie să scăpam cât mai degrabă. După crestinismlumea e bună (Fac. 1,31; Ps. 103,25; 1 Tim. 4, 4), pentru că e opera luDumnezeu, în care se oglindeste iubirea si puterea Creatorului; iar răul dinlume a izvorât din vointa liberă a creaturilor rationale; de asa ceva

budhismul nu are cunostintă.

Crestinismul este o antropologie, o învătătură despre facerea omuludin trup muritor si suflet nemuritor. Budhismul nu stie nimic nici desprecreatia omului, nici despre nemurirea sufletului. Crestinismul are oînvătătură despre libertatea si căderea omului, despre originea stransmiterea păcatului, a răului metafizic, moral si fizic. In budhism lipsesteideea de libertate, cădere si păcat. Budha vrea să mântuiască lumea de boalăsuferintă, bătrânete si moarte, adică de răul fizic, nu de răul etic, din care se



naste cel fizic; el vrea sa scape lumea de existentă, nu de impuritatea păcatului. El urmăreste nimicirea existentei, nu vindecarea naturii căzute, pecând ''Fiul Omului a venit să caute si să mântuiască pe cel pierdut'' (Luca19,10), să-si dea sufletul Său răscumpărare pentru păcătosi (Matei 20,28), sămantuiască poporul de păcate (Matei 1, 21).

In crestinism mântuirea e realizată prin Iisus Hristos si se înfaptuieste prin harul Sfântului Duh, prin rugăciune, credintă dreaptă si fapte bune. In budhism omul e cu totul singur în lume si singur la mântuire. In crestinismomul e cu Dumnezeu oricând si oriunde ar fi. In budhism tinta vietii enimicirea existentei; în crestinism tocmai invers: mântuirea sufletului sasigurarea vietii vesnice.

Crestinismul are un asezământ al mântuirii, o organizatie social

comunitară: Biserica. Pentru budhism viata ideală este celibatară, trăită însinguratate, în linistea pădurilor, ca ascet si cersetor. Monahismul crestin e oexceptie care întăreste regula. Cel budhist este o regulă care vrea săgeneralizeze exceptia. Monahismul crestin aduce folos culturii morale svietii de obste; cel budhist e steril si constituie o povară pe umerii vietiisociale.

Crestinismul are o învătătură despre nemurirea sufletului (eshatologie)

si despre viata vesnică; budhismul nu are. Admite si budhismul lumi si vietviitoare, dar toate pline de suferinte. Crestinismul e optimist; budhismul e pesimist, subiectiv, arbitrar, vede viata numai prin ochelari negri, ca si cândnasterea, copilăria, tineretea, bătrânetea n-ar avea parte de nici o lumină snici o bucurie, ci numai de întuneric, durere si întristare. Crestinismul neîndreaptă privirile si actiunile spre viata etemă, spre un cer nou (2 Petru3,13). Budhismul ne îndreaptă spre nirvana, spre repaosul absolut, sprelinistea eternă a noptii nesfârsite. Pentru crestini răul e trecător; pentru

budhism, răul e suveran. In crestinism binele e triumfător; în budhism răunu se stinge decât prin stingerea existentei în odihna eternă din noapteanirvanei. In crestinism suferinta are un rol educativ si mântuitor, pentru căaurul în foc se lămureste si omul în suferintă se înnobilează. In budhismcrucea nu are nici un sens, viata e răstignire si răstignire lipsită de bucuriaînvierii si de fericirea nemuririi. Budhismul e iremediabil pesimist pentru cănu stie nimic despre cauza primară, nici despre rolul lumii si al vietii, nicdespre tinta lor finală. Crestinismul ne învată să iubim viata, budhismul să o

2



urâm. Idealul crestin este desăvârsirea vietii; al budhismului mortificareaînfrânarea si suprimarea ei.

Are budhismul o morală demnă de urmat: opreste furtul, omorul... s propagă iubirea nu numai între oameni dar si fată de animale?... Biblia le are

mai demult în decalog, si mai complete. Morala evanghelică, desi nucuprinde norme pentru iubirea animalelor, e neasemănat mai umană, maratională si superioară fată de cea budhistă. Morala budhistă, desi se referă sla animale e o morala naturală, rămasă mult în urma moralei crestineMorala crestină e o morală pozitivă, te obligă să faci binele, nu numai să nufaci răul: Să iubesti dezinteresat pe Dumnezeu si pe aproapele; cea budhistăe negativă, interesată, vagă, poate chiar egoistă, după axioma “Trebuie iubitetoate fiintele, cum o mamă îsi iubeste copiii''. Budhismul nu urăstecrestinismul iubeste. In budhism iubirea e simpatie si compătimire; în

crestinism e virtute activă si lucrare caritativă. Budhismul e cvietist si staticcrestinismul e factor dinamic, etic, progresist cultural. Budhismul e steri

pentru viata practică, talant ingropat în pământ; crestinismul e activîncurajează, mângâie, zideste, înmulteste talantii darurilor naturaleCrestinismul nu are spitale pentru animale, dar are in schimb spitale si azile

pentru oameni (si pentru animale, veterinari). După etica si filosofi budhistă munca e o povară nedemnă de un ascet pentru care se recomandăcerşetoria. In crestinism munca e o virtute morală si o datorie profesională

sfântă si obligatorie pentru toti oamenii: ''Cine nu lucrează nici să numănânce'' (11 Tes.3,10).

Budhismul nu are nici o întelegere pentru viata familială. Conceptia budhistă despre familie e nenaturală, iar despre femeie este mai aproape deconceptia primitivilor, decat cea a civilizatilor. Budha a tolerat poligamia sin acelasi timp a recomandat ferirea de femeie, ''ca de un sarpe veninos''Textele budhiste spun că femeile sunt ''crude si rele'', ''nesătioase ca ciorile'

si ''nestatornice ca nisipul''. ''Desfrânarea se tine de femeie ca murdăria...'Dacă budhismul propagă o astfel de concepţie despre muncă si femeie, nu ede mirare că a fost definit ''religia lenei'' (Hellsald), ''religia cimitirelor'' (SfDiamandi), asemenea unui sistem planetar din care lipseste soareleDumnezeirii, o ''sinucidere vie''. Crestinismul si în privinta aceasta eantipodul budhismului. Munca si familia crestină sunt modele în omenireaîntreagă.

3



Mai izbitoare sunt deosebirile dintre Iisus si Budha. Iisus e Unulîntruparea Fiului; Budha e reîncarnarea unui alt Budha, al 24-lea, după 550de renasteri (spunea el). In unele temple budhiste se adoră si Budha ceviitor. Budha are antecesori si succesori; Iisus nu are. Iisus S-a născut dintro fecioară modestă si curată, în sărăcia unui staul de vite. Budha s-a născut

dintr-o familie regală, în luxul unui palat împărătesc. In copilărie si tinereţeIisus munceste si vizitează templul; Budha se distrează si petrece. Iisus eîntru totul desăvârsit; Budha numai după saturatie si după dezgustul de

plăceri cugetă la suferinte si remediile de mântuire. Iisus stie ce vrea de laînceputul activitătii Sale publice, Budha numai după câţiva ani de ucenicie sde alergări pe la asceti. Iisus lucrează la mântuirea omenirii din cea macurată milă si din cea mai dezinteresată iubire de oameni; Budha din cel mamare dezgust de plăceri si din pur egoism. Iisus e demofil; Budha earistocrat. Iisus luptă cu păcatul; Budha nu-1 cunoaste. Iisus parăseste cerul

mama si toate rudeniile ca să propage Evanghelia si să întemeieze BisericaBudha părăseste, după cum însusi declară ''domeniul cel larg al plăcerilor smiile de femei frumoase, ca să aflu cunoasterea cea mai înaltă, cea ma

perfectă'', si ca să întemeieze o comunitate de călugări. Evanghelia lui Iisus eistorisire naturală, simplă si cuceritoare. Scrierile budhiste sunt fantasticeextraordinare, de necrezut. Iisus anunţă că religia Lui va dura până lasfârsitul veacurilor, Budha pune religiei sale un termen de 500 de ani. Iisus amurit răstignit la 33 de ani; Budha moare intoxicat, pentru că la 80 de ani a

mâncat lacom o farfurie de carne de porc afumată si cu orez. Iisus înviază striumfă; Budha moare înfrânt de dorinta lăcomiei, ironie a sortii fată de unîntelept care a predicat mântuirea numai pentru sine însusi!... Toate aceste

premize ne duc logic la concluzia că Iisus e Dumnezeu, iar Budha întru toatee numai om. Crestinismul e divin; budhismul e uman. Aderentii si ucenicilui Iisus muncesc, se roagă, trăiesc în comuniune de iubire si viată cuDumnezeu; aderentii si ucenicii lui Budha meditează si nu au simţ pentrumuncă, nici pentru rugăciune. Din astfel de pricini vedem câtă deosebire este

între crestinism si budhism numai în privinta mântuirii. Tot asa sunt sdeosebiri esentiale între nasterea supranaturală a lui Iisus din Fecioara Mariasi povestirile fantastice despre antecedentele zămisliri şi naşteri ale luBudha; între nasterea si copilăria lui Iisus, si a lui Budha; între ispitirea luIisus, prin pâine, prin slava lumii si preaîncrederea în Dumnezeu, si cea a luBudha, prin aur si cohorte de femei; între ucenicii lui Iisus si ai lui Budhaîntre învătăturile, minunile si profetiile lui Iisus, si invătăturile, minunile s

prezicerile lui Budha; între transfigurarea lui Iisus si iluminarea lui Budha4



între moartea lui Iisus si a lui Budha... Sunt ici-colo comune, dar cu obiectediferite, ireductibile.

Dacă la toate aceste deosebiri fundamentale, adăugăm si schimbările siadaosurile care s-au făcut budhismului originar: cultul unei mari multimi de

zei, ingeri si demoni, idolatria si hagiolatria, tolerarea haremurilor, a poligamiei si poliandriei, credintele politeiste si superstitiile populare, neîncredintăm că religia budhistă fată de cea crestină nu poate avea treceredecât într-o lume primitivă sau decadentă, care se complace în scepticismindeferentism si pesimism; nicidecum în lumea optimismului crestin: robustluptător si progresist.

Budhismul are o latură filosofică, serioasă si sinceră, care se rezumăla: ateism, metempsihoză, pesimism, celibat, sărăcie si renuntare (la pofte

plăceri, căsătorie si avere; cu alte cuvinte la moartea civilizatiei si progresului). Există si al doilea budhism, popular, politeist, superstitiosidolatru. Sub ambele forme, budhismul ''e un spiritualism fără suflet, ovirtute fără datorie, o morală fără Dumnezeu'' (Barthelemy Saint Hilaire).

Tot ce e bun în budhism avem multiplicat în crestinism; tot ce lipsesteîn budhism, avem din belsug în crestinism; toate contradictiile budhismului

pretentiile de a propaga o religie fără Dumnezeu, o morală fără libertate, o

evolutie fără creatie, o liniste si fericire absolută fără viată vesnică, toateconstituie un omagiu pretios, pe care erorile îl aduc adevărului si religiileinferioare unicei si adevăratei religii.

Crestinismul este divin, pentru că întemeietorul lui este divin: luminădin lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Ceilaltîntemeietori de religii sunt oameni si numai oameni. Iisus este om desăvârsisi mai mult decât om, e Fiul lui Dumnezeu, care dispune de aceleasi atribute

şi puteri ca si Tatăl. Ceea ce nici unul dintre întemeietorii de religii n-a pretins si n-a putut pretinde, Iisus Hristos pretinde ca si Tatăl: cult religios scredintă în autoritatea Sa infailibilă: ''Toti să cinstească pe Fiul cum cinstesc

pe Tatăl...'' (Ioan 5, 23). Crestinismul se întemeiază pe viata, învătăturafaptele, moartea si invierea lui Iisus - singurul întemeietor de religie Care-şdă viaţa ca mărturie a divinităţii Sale si a operei Sale mântuitoare.

5



De personalitatea exceptională a lui Iisus Hristos e legată prin urmaresuperioritatea crestinismului fată de celelalte religii si filosofii: bunătateacrestinismului de bunătatea lui Iisus, perfectiunea crestinismului de

perfectiunea lui Iisus, dumnezeirea crestinismului de dumnezeireMântuitorului. Noi pe acestea le mărturisim, cu credintă si cu dragoste, până

la moarte.''Incolo fratilor, bucurati-vă, desăvârsiti-vă, mângâiati-vă, uniti-vă în

cuget, trăiti în pace si Dumnezeul dragostei si al păcii va fi cu voi'' (2Corinteni 13, 11)

(Extras din ''Religia Iubirii'' de Ilarion V. Felea, Arad 1946, EdDiecezana).

6

paralele-intre crest in ism si buddhism

Documents