1.2. Rahitismul carenţial 1.2.1. Creşterea/dezvoltarea osoasăOsuleste un organ dinamic, constant modelat şi remodelat, cu un turnover rapid, fiind capabil să suporte o creştere de asemenea rapidă şi să reziste la solicitările unor variate activităţi fizice. Este constituit dintr-o matrice de osteoid proteic (colagen- proteină), pe care se depozitează conţinutul mineral cristalin. Deşi colagenul cu conţinut proteic însumează 90% din conţinutul proteic al osului, în structura lui apar şi alte proteine, incluzând osteocalcitonina, care conţine acid gammacarboxiglutamic şi este sintetizată în dependenţă de vitaminele D şi K. Nivelul osteocalcitoninei este crescut în stări de turnover ridicat. Matricea microfibrilară a osteoidului permite depozitarea cristalelor organizate de fosfat de calciu, hidroxiapatită şi osteocalcium-fosfat, la care se adaugă fosfatul de calciu amorf, precum şi citratul de cal ciu, sodiu şi magneziu –mai puţin organizate. Hidroxiapatita pătrunde în matricea osoasă, în timp ce fosfatul de calciu amorf acoperă suprafaţa osului nou-format sau remodelat. Creşterea/dezvoltarea osoasă se face printr-un proces de mineralizare adecvat ă a celulelor cartilaginoase, subsecvent sintezei masei de colagen. Este indispensabil un aport adecvat de calciu, fosfor şi proteine. De creşterea şi structurarea osoasă sunt responsabile vitamina D şi metaboliţii ei activi, calciul, fosforul, parathormonul şi alţi hormoni (în special insulin-like). Creşterea oaselor şi mineralizarea- deşi intricate- sunt de fapt două procese distincte. Procesul este diferit în viaţa pre- şi postnatală. La făt, în ultimul trimestru de gestaţie, se înregistrază o creştere ponderală zilnică de 30 g, grăsimile depuse reprezentând 23 g, iar calciul 310 mg (transportul transplacentar de calciu este un proces activ, capacitatea de transport crescând spre sfârşitul sarcinii). Postnatal,la prematur, conţinutul mineral osos este diferit de al nou-născutului la termen, ca urmare a scurtării perioadei de acumulare a calciului şi fosforului la nivelul scheletului. Prematurul creşte, de asemenea, cu 30 g/zi şi depune 17 g grăsimi/zi, dar calciul nu depăşeşte 125 mg/zi, întîrziind mineralizarea optimă a scheletului şi influenţând creşterea în lungime. La sugarul născut la termen şi alimentat la sân, creşterea şi mineralizarea sunt asigurate, nevoile de calciu fiind de 200 mg/zi. 1.2.2. Vitamina DVitamina D joacă un rol esenţial în metabolismul cartilajului osului în perioada de creştere. Au importanţă 2 forme de vitamina D: vitamina D2 şi vitamina D3. - Vitamina D2(calciferolul, rezultat prin iradierea ergosterolului) este furnizată de alimente (în cantitate mare în uleiul din ficatul de peşte; 3-10 μg/g în gălbenuşul de ou; 0,1-1 μg/L în laptele de vacă; 10 μg/L în formulele industriale de lapte, care au fost fortificate; cantităţi neglijabile în cereale, vegetale şi fructe). - VitaminaD3 este prezentă în piele sub formă de provitamină (dehidrocolesterol),care este activată fotochimic, sub formă de colecalciferol , prin acţiunea razelor ultraviolate (banda 296 -310 nm; nu trec prin sticla obişnuită a geamurilor). • Sursele de vitamină Dsunt exogene (în special sub formă de D2, reprezentând numai 15-20 % din aportul mediu) şi endogene (sub formă de vitamină D3, reprezentând 80 -85 % din aportul mediu): - exogene (alimentare): alimentele de origine vegetală sunt sărace în vitamina D, iar dintre cele de origine animală un conţinut bogat au gălbenuşul de ou, ficatul de viţel şi cel al unor specii de peşte, “untura de peşte”. Laptele uman deşi are un conţinut redus de vitamina D, are o acţiune antirahitică prin prezenţa sulfatului de vitamină D, a raportului optim calciu/fosfor pentru absorbţie, conţinutului mare în lactoză şi pH acid (facilitează absorbţia calciului)- endogene : activarea provitaminei din piele sub acţiunea razelor ultraviolete, proces dependent de vârstă, pigmentarea constituţională, anotimp, mediu geografic, poluare, sup rafaţa de tegument expusă.. • Necesarul zilnic de vitamina D este de 400-800 U.I, cu o medie de 500 U.I, indiferent de vârstă, variind în funcţie de ritmul de creştere, regimul de însorire dar şi de un factor individual (condiţionat genetic). • Metabolismul vitaminei D. Absorbţia vitaminei D din sursele alimentare se face la nivelul intestinului subţire, în prezenţa acizilor biliari, fiind o vitamină liposolubilă. Este apoi transportată de o alfa 2 -globulină la ficat, unde are loc un proces de hidroxilare, rezultând un metabolit activ- 25 (OH) D (25- hidroxicolecalciferol). În rinichi are loc a doua hidroxilare, rezultând 1,25-dihidroxicolecalciferol sau 1,25(OH)2 D, cel mai activ
