Paralela simbolism – romantism

G.Bacovia-M.Eminescu

Simbolismul este un curent literar de dimensiune europeana, care a aparut in Franta, la sfarsitul secolului al XIX- lea.Acesta s-a constituit drept o reactie impotriva parnasianismului, a romantismului, dar si a naturalismului. Astfel, simbolismul renunta la modalitati care sunt de domeniul epicului sau al dramaticului, optand, in schimb pentru o lirica a inefabilului, realizata prin sugestie, aluzie, analogie, corespondenta. Simbolistii refuza ideile si imaginile clare, precise ,preferand sa exprime impresii vagi si stari sufletesti neclare. Sensibilitatea simbolista se caracterizeaza prin melancolie, anxietate, nevroza, prin gustul pentru bizar.In literatura romana, teoreticianul simbolismului a fost Alexandru Macedonski.

Curentul tinde spre o poezie totala (complexa si completa).Poezia este socotita un instrument de cunoastere metafizica, mai ales prin corespondente capabile sa ofere cheia universului,iar dezvaluirile obtinute sunt traduse in simboluri verbale. Autorul utilizeaza o muzicalitate dezvoltata in registru major cu accente rasunatoare, exuberante, colorate si bogat asociative sau in registru cenusiu, funebru, alcatuit din note stinse.

Intrebuinteaza un limbaj cu multe resurse sugestive adeseori versul liber.Muzicalitatea si sonoritatea sunt strans legate de tonul emotional si se realizeaza prin cadenta,ritm launtric,repetitii si refrene.

Pe de alta parte, romantismul este o orientare ideologica, artistica si literara din prima jumatatea a secolului al XIX-lea , care apare in spatiul european.Principiul fundamental de creatie este imaginatia,cultivandu-se lirica subiectiva.Ca principale trasaturi ale acestui curent putem mentiona fascinatia misterului si a exceptionalului, utilizarea frecventa a antitezei, dorinta de recuperare a trecutului istoric si evadarea in natura, in spatii exotice.Totodata, se remarca cultivarea emotiei si a sentimentului, intensitatea trairilor, afirmarea individualitatii, a originalitatii, a spontaneitatii precum si amentecul genurilor si al stilurilor.

Romantismul are drept surse de inspiratie folclorul, miturile, fantasticul,fabulosul, precum si trecutul istoric national.

Confluentele generale ale simbolismului cu romantismul sunt interesul pentru antiteze ,pentru boala, suferinzi, de altfel si o vibratie acuta,

exasperanta. Misteriosul, bizarul, tenebrosul, vagul sunt alte trasaturi ce pot fi regasite in ambele curente. Tot ce evoca amintiri (vechi castele cu castelane inchipuite, locuinte de demult, incarcate de obiecte prafuite), senzatii vagi, o imperioasa nevoie de evadare, accelereaza cautarea timpului pierdut atat pentru simbolism, cat si pentru romantism.

Cel mai de seama reprezentant al curentului simbolist este George Bacovia.Universul poetic bacovian are la baza cateva motive specifice liricii simboliste.Este vorba, in primul rand, de motivul singuratatii ,preluat din romantism.Numai ca, la Bacovia. Solitudinea devine un sentiment sumbru,apasator, asociat cu spatiul camerei (izolarea) sau cu spatii exterioare: parcul, strazile sau orasul de provincie .In multime,eul poetic bacovian se simte instrainat ,inadaptat, fara putinta de comunicare cu ceilalti, rataceste fara sens, cu gesturi absurde. Sentimentul inadaptarii produce instrainarea si dorinta de evadare.Motivul solitudinii apasatoare este elementul central in volumul de debut, din 1916: „Plumb”.

Temele si motivele romantice intalnite in opera lui Mihai Eminescu sunt: geniul si problematica acestuia in raport cu lumea-„Luceafarul”,”Floare albastra” ,singuratatea, visul si reveria , meditatia nocturna, somnul, extazul, melancolia, natura unde se consuma sentimentul de iubire –„Öda (in metru antic)”,”Sara pe deal”,”Lacul” etc,trecutul si prezentul, cat si trecerea timpului- „Glossa”, revolta impotriva conditiei umane,interesul pentru mituri si basme etc...

Bacovia valorifica in operele sale o gama restransa de culori,centrata pe cateva motive tipic simboliste: uratul, plictisul, tristetea, monotonia.Ca si instrumentele muzicale, au rolul de a sugera o stare sufleteasca.Astfel, melancolia grava este sugerata de vioara si clavir,in timp ce sentimentul de monotonie este dat de culoarea violet, de armonica si fanfara.Violetul indica,de asemenea ,un doliu cosmic- „Amurg violet”. Nevroza este sugerata de un verde crud, roz si albastru , muzical ea fiind sustinuta de violina si de flaut .Galbenul sugereaza ,asa cum insusi poetul declara, depresia si boala.Albul statuilor pe care se lasa un apus de soare maret releva o stare crepusculara.Negrul, limita cromatica, suscita linia depresiva.

Imaginarul poetic in operele eminesciene este unul romantic ,constituit din totalitatea elementelor care compun universul gandirii si al simtirii. Elemente precum cadrul nocturn, timpul, luna ,comosul, natura sunt preferate indeosebi de poetii romantici.

Poeziile lui Eminescu sunt bazate pe antiteze,caracterisica importanta a romantismului.Spre exemplu,antiteza trecut-viitor ”Glossa”, conditia omului de geniu-omul obisnuit „Luceafarul” ,eternitate-moarte etc.

In concluzie, operele bacovienese inscriu in universul tipic simbolist mai ales prin dramatismul trarilor eului liric,dar si prin tehnica repetarii temelor si a simbolurilor, prin cromatica, prin modul de constructie a cadrului ,prin muzicalitatea interioara a versurilor.Prezentele umane sau obiectuale fac corp comun cu un mediu fizic tenebros, angoasant, care sugereaza starea de oboseala fizica si psihica.

Mihai Eminescu este poetul care da expresie deplina romantismului romanesc si datorita caruia se dezvolta intraga noastra literatura a secolului al XX-lea.Opera sa poetica este o marturie a ilimiatului si excesivului sau spirit romantic,a expansiunii catre toate domeniile cunoasterii umane.