Paradigma liberală în Teoria Relațiilor

InternaționaleBabcinețchi Nicoleta

Grosu InesaHristoforov Alina

Lungu Mirela

• Domeniul Relatiilor Internationale nu poate Ii inteles fara o intelegere a contextului istoric in care a inceput sa se contureze. Un rol special il au toate evenimentele si desfasurarile care au dus la Primul Razboi Mondial si la dimensiunile acestuia. Durata razboiului, caracterul lui ‘total’ in sensul implicarii internationale, mobilizarii interne, armelor utilizate si numarului de victime, a luat atat politicienii cat si opinia publica prin surprindere. Faptul ca asemenea atrocitati s-au putut intampla a dus la o serie de intrebari esentiale despre natura statelor, politica externa, natura razboiului, ordinea mondiala si posibilitatea pacii in lume. Toate aceste intrebari se refereau de fapt la ceea ce astazi numim Relatii Internationale ( de aici inainte, cand este vorba despre domeniu de studiu, si nu realitatea studiata, prescurtam RI).

• Razboiul a condus la o concluzie majora, in lumea publicistilor, ziaristilor, politicienilor si universitarilor: relatiile interstatale nu mai puteau fi organizate ca in secolul XIX si perioada premergatoare lui 1914; sistemul era considerat vinovat pentru esecul total si tragic de a mentine pacea. Dorinta de schimbare a ordinii internationale domina discursul public al tuturor statelor implicate in conflict. In acest context, reflectiile despre cum este sistemul international si modurile in care el poate ti transformat s-au intetit, constituind primele lucrari ale ceea ce se va numi paradigma liberal.

• Cel mai cunoscut document care promova principiile unei noi organizari internationale a fost discursul presedintelui american, cunoscut sub numele de “Cele 14 puncte ale presedintelui Wilson”. Este documentul programatic oarecum al unei noi viziuni a relatiilor internationale, printre ale carei principii se intalnesc: diplomatia deschisa, comertul liber, dezarmarea, dreptul natiunilor de autordeterminare si ideea unei ‘asociatii generale a natiunilor’ in care statele mari si mici sa fie egale, care va sta la baza crearii Societatii Natiunilor.

Contextul istoric a apritiei paradigmei liberale

• Ideile de reformare ale sistemului, exprimate in timpul razboiului si imediat dupa, nu au fost in intregime noi.Unul dintre premergatori este considerat a fi Immanuel Kant, filosoful german al secolului XVIII, in special datorita eseului sau "Despre pacea eterna". Printre ideile lui Kant pe care le regasim in paradiga liberală se numara: analogia state-indivizi (statele ar trebuie sa se comporte unele cu altele precum indivizii se comporta unii cu altii), cedarea anumitor prerogative ale statelor in favoarea unei ordini internationale si a fondarii unei comunitati internationale, diplomatia deschisa, suveranitatea si egalitatea tuturor statelor, si dezarmarea.

• Alti doi premergatori identificati in literaura au fost economistii liberali Adam Smith si David Ricardo, mari sustinatori ai ideii de liber schimb in interiorul tarii si intre tari; va ramane o trasatura caracteristica paradigmei liberale viziunea potrivit careia comertul liber, fara nici un fel de restrictii, intre state, este un factor esential de promovare a pacii si a interesului general.

• De aici paradigma liberală poarta de altfel si numele de idealista in relatiile internationale.

Influente intelectuale asupra paradigmei liberale

Extrase din opere/ Citate

Immanuel Kant "Spre pacea eternă":• "Nici un stat nu trebuie să se amestece cu forța în

constituția și conducerea altui stat"• "Dreptul internațional trebuie să fie legea de bază a statelor

drepte“

Adam Smith "Avuția Națiunilor"• Nu de la bunăvoinţa măcelarului, berarului sau brutarului

aşteptăm noi să ne fie sevită masa, ci de la grija cu care aceştia îşi privesc popriul lor interes. Ne adresăm nu omeniei lor, ci egoismului lor şi niciodată nu le vorbim de nevoile noastre proprii, ci de avantajele lor proprii.

• Starea normala, natura, a relatiilor internationale, este pacea; legile naturii dicteaza armonie si cooperare intre oameni si intre popoare.

• Cauzele razboiului: * el este un produs artificial al statelor nedemocratice, militariste; daca guvernele autoritare nu s-ar amesteca sau nu ar exista, razboiul ar fi eliminat (recunoasteti elemente ale discursului american din perioada Razboiului rece, dar chiar dupa, discursurile anti- lrak, anti-Afghansitan); * o alta cauza a razboiului este stabilirea artificiala a barierelor comerciale (tarife, restrictii, taxe, etc.); ele distorsioneaza armonia naturala a intereselor existentà intre indivizi.

• Liberul schimb si existenta pietelor libere vor contribui la asigurarea pacii in lume; liberul schimb nu poate decat sa genereze cel mai mare beneficiu pentru toate statele (principiul armoniei intereselor)

Ideile principale ale paradigmei

• Inradacinata in viziunea despre istorie si natura umana, si pe baza convingerii armoniei intereselor, apare o alta idee, foarte vehiculata la sfaristul razboiului, aceea a posibilitatii unei solutii rationale, a unui plan de organizare pasnica a lumii, favorabil in mod egal tuturor, printr-o justa echilibrare a intereselor (idee pe care americanii au incercat sa o puna in aplicare in tratativele de la Versailles).

• In consecinta celor de mai sus, idealistii propun cateva solutii mai concrete de evitare a razboiului si asigurare a pacii: elaborarea dreptului international, fondarea unor institutii internationale, in spiritul principiului idealist pace prin lege’ (peace through law). Imbunatatirea dreptului international urina sa duca la o societate internationala mai buna, iar calitatea vietii internationale se va judeca dupa masura in care este similara organizarii interne nationale (in sensul de respectare a legii si mentinere a ordinii). Existenta masurilor de pedepsire impotriva statelor care violeaza dreptul international nu era considerata absolut necesara, idealistii fiind convinsi ca blamul celorlalte state si protestele lor vor face orice membru al comunitatii internationale sa-si revizuiasca atitudinea.

• Un alt element important al relatiilor internationale, in paradigma liberală este rolul acordat opiniei publice. Accentul si increderea data de liberalisti fiintei umane in genere se reflecta in dorinta ca opinia publica este un factor de influenza si de evaluare a politicii externe a guvernelor si a relatiilor internationale in genere. Este in acelasi timp si o extensie a principiilor democratice la nivel interstatal si o justificare pentru promovarea categorica a diplomatiei deschise, prin opozitie cu diplomatia secreta, de club, a marilor puteri, specifica secolelor XVIII si mai ales XIX.*Dat fiind ca opinia publica trebuie de drept sa joace un rol in relatiile internationale, liberaliștii au pledat pentru educarea si informarea ei despre aceste aspecte si acest domeniu al vietii sociale. Invatamantul in relatiile internationale a pornit de la aceasta credinta si se datoreaza liberalismului(prima catedra de RI fiind infiintata in Anglia, la Aberystwyth, in 1919).

Paradigma liberalăPuncte forte

• Studiază actorii supra- naționali care capată o valență majoră la etapa actuală.

• Analizează rolul factorului economic asupra relațiilor internationale, care de fapt sunt unul dintre factorii generatori a acestora.

• Paradigma liberală exclude din start războiul ca formă de interacțiune între state, ceea ce fapt a condus la dezvoltarea conceptiilor de solutionare pasnica a conflictelor intre state

Puncte slabe/Critici

• Cele mai importante si mai dure critici au venit de-a lungul timpului de la o alta paradigmă în RI, realistă . Ea de fapt a luat nastere ca opozitie si contradictionare a paradigmei liberale.

• Paradigma liberală este utopic,ă contradictoriu, subiectiv (este de fapt doar in interesul celor care il promoveaza, in principal Statele Unite, fiind o proiectie a principiilor de organizare interne la nivel mondial) si milenarist

Paradigma liberală/ Critici

• Ideea securitatii colective, care sta la baza crearii unui sistem international unic, in care prevaleaza dreptul si institutiile internationale, este o incercare utopica de a extinde organizarea nationala la nivel international

• E. H. Carr, cel mai renumit critic al lieralismului, afirma ca utopicul, (cum sunt liberalistii) considera ca ceea ce e bine pentru intreaga lume, e bine si pentru tara lui, dar dupa aceea inverseaza argumentul, astfel ca ceea ce e mai bine pentru tara lui e bine pentru intreaga lume (argument pe care Carr il aplica in primul rand ideii de liber schimb)

• Liberalismul este o promovare mascata a propriilor interese• Paradigma liberală nu explica nimic din cum sunt relatiile internationale,

ci se ocupa doar cu modul in care ele ar trebui sa fie; deci, are o valoare prescriptiva, nu explicativa, dar si aceea de utilitate discutabila.

Importanța paradigmei la etapa actuală

Paradigma liberală a contribuit la dezvoltarea teoriei relatiilor internationale prin :

• credinta in perfectibilitatea relatiilor internationale si posibilitatea existentei unei comunitati globale a generat si incurajat cautarea intensa a unor solutii si planuri de organizare a lumii

• credinta in rationalitatea individului si in principiile democratice i-a condus pe liberaliști sa acorde un rol major opiniei publice in relatiile internationale, in consecinta, si educarii ei legata de acest domeniu. Asa au aparut articole, carti, si mai cu seama catedre de specialitate pe langa marile universitati ale lumii occidentale.

• indirect, paraadigma liberală a contribuit major la dezvoltarea disciplinei, prin faptul ca opozitia fata de ea a dat nastere paradigmei realiste si descendentilor ei, care ramane cea mai agreata si puternica viziune despre relatiile internationale a secolului XX si fara de care domeniul nici nu ar putea di gandit astazi.