PARACLISELE MAICII DOMNULUI

LUCRARE PUBLICATÃCU BINECUVÂNTAREA

PREAFERICITULUI PÃRINTE

DANIELPATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

EDITURA INSTITUTULUI BIBLICªI DE MISIUNE ORTODOXÃ

BUCUREªTI - 2013

Redactor coordonator: Arhim. Chiril Lovin Tehnoredactor: Fericirea ChichidopoloCopertã: Florin Leonte

Toate drepturile rezervateEDITURA INSTITUTULUI BIBLIC

ªI DE MISIUNE ORTODOXÃISBN 978-973-616-341-8

2

PARACLISUL PREASFINTEI NĂSCĂTOARE

DE DUMNEZEU(numit şi Paraclisul întâi, sau

Paraclisul mic)Alcătuire a lui Teostirict Monahul; după

alţii, a lui Teofan.Acest paraclis se cântă la întristarea

sufletului şi la vreme de nevoie

Preotul, dupã ce îºi pune epi-trahilul ºi felonul, deschide dveraºi dã obiº nuita binecuvântaredin faþa Sfintei Mese, zicând:

Binecuvântat este Dum nezeulnostru, totdeauna, acum ºipururea ºi în vecii vecilor.

Strana: Amin. Dacã nu este preot de faþã, în

locul binecuvântãrii de mai sus

3

diaconul, monahul sau mirea -nul va rosti:

Pentru rugãciunile Sfin þilorPã rin þilor noºtri, Doamne IisuseHristoase, Dum nezeul nostru,miluieºte-ne pe noi. Amin.

Apoi se rostesc rugãciunileînce pãtoare:

Slavã Þie, Dumnezeul nostru,slavã Þie.

Împãrate ceresc, Mângâie to -rule, Duhul adevãrului, Carepretutindeni eºti ºi toate le pli -neºti, Vis tierul bunã tãþilor ºiDãtãtorule de viaþã, vino ºi Tesãlãºluieºte întru noi ºi ne curã -þeºte pe noi de toatã întinãciu -nea ºi mântuieºte, Bunule, su -fletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfintetare, Sfinte fãrã de moarte, mi -luieºte-ne pe noi (de trei ori).

4

Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfân -tului Duh. ªi acum ºi pururea ºiîn vecii vecilor. Amin.

Preasfântã Treime, miluieºte-nepe noi. Doamne, curã þeºte pã ca -tele noastre. Stãpâne, iartã fãrã -delegile noastre. Sfinte, cerce -teazã ºi vindecã ne pu tinþelenoastre, pentru numele Tãu.

Doamne, miluieºte (de treiori), Slavã..., ªi acum...

Tatãl nostru Care eºti în ce -ruri, sfinþeascã-se numele Tãu,vie Împã rãþia Ta, facã-se voia Taprecum în cer aºa ºi pe pãmânt.Pâinea noastrã cea spre fiinþãdã-ne-o nouã astãzi, ºi ne iartãnouã greºelile noastre, precumºi noi iertãm greºiþilor noºtri. ªinu ne duce pe noi în ispitã, ci neizbãveºte de cel viclean.

Dacã este preot de faþã, zice:

5

Cã a Ta este Împãrãþia, ºi pu -terea, ºi slava, a Tatãlui ºi aFiului ºi a Sfântului Duh, acumºi pururea ºi în vecii vecilor.

Strana: Amin. Dacã nu va fi preot de faþã,

diaconul, monahul sau mirea -nul va rosti:

Pentru rugãciunile Sfin þilorPã rin þilor noºtri, Doamne IisuseHristoase, Dum nezeul nostru,miluieºte-ne pe noi. Amin.

Doamne, miluieºte (de 12 ori)Slavã..., ªi acum...

Veniþi sã ne închi nãm Împã -ratului nostru Dumnezeu.

Veniþi sã ne închinãm ºi sã cã -dem la Hristos, Împãratul nos -tru Dumnezeu.

Veniþi sã ne închinãm ºi sãcãdem la Însuºi Hristos, Împã -ratul ºi Dumnezeul nostru.

6

Psalmul 142Doamne, auzi rugãciunea

mea, as cultã cererea mea, întruadevãrul Tãu; auzi-mã, întrudreptatea Ta. Sã nu intri la jude-catã cu robul Tãu, cã ni meni dincei vii nu-i drept înaintea Ta.Vrãjmaºul prigoneºte sufletulmeu ºi viaþa mea o calcã înpicioare; fãcutu-m-a sã locuiescîn întuneric ca morþii cei dinveac. Mâhnit e duhul în mine ºiinima mea încremenitã în lã un -trul meu. Adusu-mi-am amintede zilele cele de demult; cuge-tat-am la toate lucrurile Tale, lafaptele mâi nilor Tale m-am gân-dit. Întins-am cãtre Tine mâinilemele, sufletul meu însetat deTine ca un pãmânt fãrã de apã.Degrab auzi-mã, Doamne, cã aslãbit duhul meu. Nu-þi în toarce

7

faþa Ta de la mine, ca sã nu mãasemãn celor ce se pogoarã îngroapã. Fã sã aud dimineaþamila Ta cã la Tine mi-e nãdej dea.Aratã-mi calea pe care voimerge, cã la Tine am ridicatsufletul meu. Scapã-mã de vrãj-maºii mei, cã la Tine alerg,Doamne. Învaþã-mã sã fac voiaTa, cã Tu eºti Dumnezeul meu.Duhul Tãu cel bun sã mã po vã -þuiascã la pãmântul dreptãþii.Pentru numele Tãu, Doamne,dã ru ieºte-mi viaþã. Întru drep-tatea Ta scoate din necaz sufle-tul meu. Fã bunãtate de stâr -peºte pe vrãjmaºii mei ºi pierdepe toþi cei ce necãjesc sufletulmeu, cã eu sunt robul Tãu.

Slavã..., ªi acum...

Aliluia, aliluia, aliluia, slavãÞie, Dumnezeule! (de trei ori).

8

ªi îndatã se cântã, pe glasul al4-lea:

Dumnezeu este Domnul ºi S-aarãtat nouã, bine este cuvântatCel ce vine întru numele Dom -nului (de trei ori).

Apoi troparele acestea, glasul al 4-lea:

Către Născătoarea de Dum ­nezeu acum cu osârdie să aler­găm noi, păcătoşii şi smeriţii, şisă cădem cu pocăinţă, strigânddin adâncul sufletului: Stăpână,ajută­ne, milostivindu­te sprenoi; grăbeşte, că pierim demulţimea păcatelor; nu întoarcepe robii tăi deşerţi, că pe tinesingură nădejde te­am câştigat(de două ori).

Slavă..., Şi acum...Nu vom tăcea, Născătoare de

Dumnezeu, pururea a spune9

puterile tale noi, nevrednicii.Că, de nu ai fi stat tu înainterugându­te, cine ne­ar fi izbăvitdin atâtea nevoi? Sau cine ne­arfi păzit până acum slobozi? Nune vom depărta de la tine,Stăpână, că tu izbăveşti pe robiităi, pururea, din toate nevoile.

Apoi: Doamne, miluieºte (detrei ori). Slavã..., ªi acum...

Psalmul 50

Miluieºte-mã, Dumnezeule,dupã mare mila Ta ºi, dupãmul þimea în durãrilor Tale, ºter -ge fãrã de legea mea. Spalã-mãîntru totul de fãrãdelegea mea ºide pãcatul meu mã curãþeºte.Cã fãrãdelegea mea eu o cunoscºi pãcatul meu înaintea mea estepu rurea. Þie unuia am greºit ºi

10

rãu înaintea Ta am fãcut, aºa în -cât drept eºti Tu întru cuvinteleTale ºi biruitor când vei ju decaTu. Cã, iatã, întru fãrã de legi m-amzãmislit, ºi în pãcate m-a nãscutmaica mea. Cã, iatã, adevãrul aiiubit; cele nearãtate ºi cele as -cun se ale înþelepciunii Tale mi-aiarãtat mie. Stropi-mã-vei cuisop ºi mã voi curãþi; spãla-mã-veiºi mai mult decât zãpada mã voialbi. Auzului meu vei da bucu -rie ºi veselie; bucura-se-vor oa -sele cele sme rite. Întoarce faþaTa de cãtre pã catele mele ºi toatefãrã de legile mele ºter ge-le. Ini -mã curatã zi deºte întru mine,Dum nezeule, ºi duh drept înno -ieºte întru cele dinlãuntru alemele. Nu mã le pãda de la faþaTa ºi Duhul Tãu cel Sfânt nu-Llua de la mine. Dã-mi mie bucu-

11

ria mântuirii Tale ºi cu duh stã -pâ nitor mã întãreºte. Învãþa-voipe cei fãrã de lege cãile Tale, ºi ceinecre dincioºi la Tine se vor în -toarce. Izbãveºte-mã de vãrsa -rea de sânge, Dumnezeule, Dum -nezeul mântuirii mele; bucu - ra-se-va limba mea de drep - tatea Ta. Doamne, buzele melevei des chide ºi gura mea vavesti lauda Ta. Cã de-ai fi voitjertfã, Þi-aº fi dat; arderile de totnu le vei binevoi. Jertfa luiDum nezeu: duhul umilit; inimaîn frântã ºi smeritã Dum nezeunu o va ur gisi. Fã bine, Doamne,întru bu nã voirea Ta, Sionului, ºisã se zideascã zi durile Ierusali -mului. Atunci vei binevoi jertfadreptãþii, pri nosul ºi arderile detot; atunci vor pune pe alta rulTãu viþei.

12

Canonul Născătoareide Dumnezeu,glasul al 8­lea,

se pune pe 4, fără irmoase.Cântarea I

Irmosul:Apa trecând­o ca pe uscat şi din

răutatea egiptenilor scăpând, israeli ­teanul striga: Izbăvitorului şi Dum ­nezeu lui nostru să­I cântăm.

Stih: Preasfântă Născătoare deDumnezeu, miluieşte­ne pe noi.

De multe ispite fiind cuprins,către tine alerg, căutând mân ­tuire; o, Maică a Cuvântului şiFecioară, de rele şi de nevoimân tuieşte­mă.

Asupririle chinurilor mă tul ­bură şi de multe întristări seumple sufletul meu; alină­le,Fecioară, cu liniştea Fiului şiDumnezeului tău, ceea ce eşti cutotul fără de prihană.

13

Slavă...

Pe tine, ceea ce ai născut peMântuitorul şi Dumnezeu, te rog,Fecioară, izbăveşte­mă din nevoi,că, la tine scăpând acum, îmi tindşi sufletul, şi gândul meu.

Şi acum...

Fiind bolnav cu trupul şi cusufletul, cercetării celei dum ­neze ieşti şi purtării tale de grijăînvredniceşte­mă tu, Maica luiDumnezeu, ceea ce eşti bună şiNăscătoarea Celui bun.

Cântarea a 3­aIrmosul:

Doamne, Cel ce ai făcut cele dedeasupra bolţii cereşti şi ai zidit Bise ­rica, Tu, pe mine, mă întăreşte întrudragostea Ta; că Tu eşti mar ginea do ­

14

ririlor şi credincioşilor întărire, UnuleIubitorule de oameni.

Folositoare şi acoperământvieţii mele te pun pe tine, Născă ­toare de Dumnezeu Fecioară; tumă îndreptează la adăpostireata, ceea ce eşti pricina bună tă ­ţilor şi credincioşilor întărire,una întru tot lăudată.

Te rog, Fecioară, risipeşte­mitulburarea sufletului şi viforulnecazurilor mele, că tu, Mireasădumnezeiască, pe Hristos înce ­pătorul liniştii ai născut, ceea ceeşti de Dumnezeu fericită.

Slavă...Ceea ce ai născut pe Făcătorul

de bine, Care este pricina bună ­tăţilor, bogăţia facerii de bineizvorăşte­o tuturor, că toate lepoţi, ca una care ai născut pe

15

Hristos Cel puternic întru tărie,singura preacurată.

Şi acum...Fiind cuprins de neputinţe

cumplite şi de chinurile bolilor,tu, Fecioară, ajută­mi; cer aju ­torul tău, Fecioară, că pe tine teştiu comoară de tămăduiri neîm ­puţinată şi necheltuită, ceea ceeşti cu totul fără de prihană.

Apoi aceste stihiri:Izbăveşte de nevoi pe robii tăi,

Născătoare de Dumnezeu, cătoţi, după Dumnezeu, la tinescăpăm, ca şi către un zid nestri ­cat şi folositor.

Caută cu milostivire, cu totullăudată Născătoare de Dum­nezeu, spre necazul cel cumplital trupului meu şi vindecă du­rerea sufletului meu.

Preotul zice ectenia întreită scurtă:Miluieşte­ne pe noi, Dumnezeule..., la

16

care pomeneşte şi pe cei pentru care seface paraclisul. Apoi preotul zice ec fo ­nisul: Că milostiv şi iubitor de oa ­meni... În lipsa preotului, se zice:Doamne, miluieşte (de 12 ori). Şi în ­dată sedealna, glasul al 2­lea, po ­dobie: Cele de sus căutând...

Ceea ce eşti rugătoare caldă şizid nebiruit, izvor de milă şi lu ­mii scăpare, cu dinadinsul stri ­găm către tine, Născătoare deDumnezeu, Stăpână: Vino de ­grab şi ne izbăveşte pe noi dinnevoi, ceea ce eşti singură grab­nic folositoare.

Cântarea a 4­aIrmosul:

Am auzit, Doamne, taina rânduieliiTale, am înţeles lucrurile Tale şi ampreaslăvit Dumnezeirea Ta.

Tulburarea patimilor mele şiviforul greşelilor mele alină­le,ceea ce ai născut pe Domnul

17

Îndrep tătorul, dumnezeiascăMireasă.

Chemând eu adâncul milosti ­virii tale, dă­mi­l mie, ceea ce ainăscut pe Cel milostiv şi pe Mân ­tuitorul tuturor celor ce te laudăpe tine.

Slavă...

Îndulcindu­ne, Preacurată, dedarurile tale, ţie cântare de mul ­ţumire cântăm, ştiindu­te pe tineMaica lui Dumnezeu.

Şi acum...

Nădejde şi întărire şi zid descăpare nemişcat câştigându­te petine, ceea ce eşti întru tot lăudată,de tot necazul ne izbă vim.

Cântarea a 5­aIrmosul:

Luminează­ne pe noi, Doamne, cuporuncile Tale şi cu braţul Tău cel înalt;

18

pacea Ta dă­ne­o nouă, Iubi torule deoameni.

Umple, Preacurată, de veselieviaţa mea, dăruindu­mi bucuriata cea nestricată, ceea ce ai năs ­cut Izvorul veseliei.

Izbăveşte­ne pe noi din nevoi,Născătoare de Dumnezeu, Cu ­rată, ceea ce ai născut Izbă vi reacea veşnică şi Pacea care covâr ­şeşte toată mintea.

Slavă...

Risipeşte negura greşelilormele, dumnezeiască Mireasă, custrălucirea luminii tale, ceea ce ainăscut Lumina cea dumneze ­iască şi veşnică.

Şi acum...

Tămăduieşte, Curată, nepu ­tinţa sufletului meu, învredni ­cindu­mă cercetării tale, şi sănă ­

19

tate, prin rugăciunile tale, dăru ­ieşte­mi.

Cântarea a 6­aIrmosul:

Rugăciunea mea voi revărsa cătreDomnul şi Lui voi spune necazurilemele; că s­a umplut sufletul meu derăutăţi şi viaţa mea s­a apropiat deiad, ci ca Ionà mă rog: Dumnezeule,din stricăciune scoate­mă.

Cum a mântuit de moarte şide stricăciune firea mea ceaţinută de moarte şi de strică ­ciune, pe Sine Însuşi dându­Sespre moarte, Fecioară, roagă­teFiului şi Dumnezeului tău să măizbăvească şi de răutăţile vrăj ­ma şului.

Pe tine te ştiu folositoare şipăzitoare preatare vieţii mele,Fecioară, care risipeşti tulbu ­rarea năpastelor şi izgoneştiasupririle diavolilor; de aceea,

20

mă rog totdeauna: Izbăveşte­măde stricăciunea chinurilor mele.

Slavă...Pe tine, Fecioară, te­am do ­

bân dit ca un zid de scăpare şisufletelor mântuire desăvârşităşi desfătare întru necazuri; delumina ta pururea ne bucurăm,o, Stăpână; şi acum ne izbăveştedin nevoi şi din chinuri.

Şi acum...Acum zac în patul durerilor şi

nu este tămăduire trupului meu;ci mă rog ţie, celei bune, care ainăscut pe Dumnezeu, Mântui ­torul lumii şi Tămăduitorul boli ­lor, ridică­mă din strică ciu neadurerilor.

Apoi aceste stihiri:Izbăveşte de nevoi pe robii tăi,

Născătoare de Dumnezeu, cătoţi, după Dumnezeu, la tine

21

scăpăm, ca şi către un zid nestri ­cat şi folositor.

Preacurată, ceea ce în zilele dinurmă, prin cuvânt, negrăit ainăscut pe Cuvântul, roagă­te Lui,ca una ce ai îndrăznire de Maică.

Preotul rosteşte ectenia mică şi ec fo ­nisul: Că Tu eşti Împăratul păcii… Înlipsa preotului, se zice: Doamne, mi lu ­ieşte (de trei ori), Slavă…, Şi acum…Apoi zicem condacul, glasul al 6­lea:

Ceea ce eşti păzitoare nebi ­ruită a creştinilor şi rugătoareneîncetată către Făcătorul, nutrece cu vederea glasurile celede rugăciune ale păcătoşilor, cisârguieşte ca o bună spre aju ­torul nostru, care cu credinţăstrigăm ţie: Grăbeşte spre rugă ­ciune şi te sârguieşte spre îm ­blânzire, apărând pururea pe

22

cei ce te cinstesc pe tine, Născă ­toare de Dumnezeu.

Diaconul: Înţelepciune! Să luămaminte!Se cântă Prochimenul, glasul al 4­lea:

Pomeni­voi numele Tău întrutot neamul şi neamul.

Stih: Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacăurechea ta şi uită poporul tău şi casapărintelui tău.

EvangheliaDiaconul: Şi pentru ca să ne

învred nicim noi… Strana: Doamne, miluieşte (de trei ori)!Diaconul: Înţelepciune! Drepţi să

ascultăm Sfânta Evan ghelie!Preotul: Pace tuturor!Strana: Şi duhului tău!Preotul: Din Sfânta Evan ghelie de la

Luca, citire (1, 39­49, 56).Strana: Slavă Ţie, Doamne, slavă

Ţie!

23

Diaconul: Să luăm aminte!Preotul:

În zilele acelea, ridicându­seMaria, s­a dus în grabă în ţinu ­tul muntos, într­o cetate asemin ţiei lui Iuda. Şi a intrat încasa lui Zaharia şi s­a închinatElisabetei. Iar când a auzit Eli­sabeta închinarea Mariei, prun ­cul a săltat în pântecele ei şi Eli ­sabeta s­a umplut de Duh Sfântşi a strigat cu glas mare şi a zis:Binecuvântată eşti tu între femeişi binecuvântat este rodul pân ­tecelui tău! Şi de unde mieaceasta, ca să vină la mineMaica Domnului meu? Că, iată,cum a ajuns la urechile meleglasul închinării tale, pruncul asăltat de bucurie în pântecelemeu. Şi fericită este aceea care acrezut că se vor împlini cele

24

spuse ei de la Domnul. Şi a zisMaria: Măreşte sufletul meu peDomnul şi s­a bucurat duhulmeu de Dumnezeu, Mântui ­torul meu, că a căutat spre sme ­renia roabei Sale. Că, iată, deacum mă vor ferici toate nea ­murile. Că mi­a făcut mie mă ­rire Cel Puternic şi sfânt estenumele Lui. Şi a rămas Mariaîmpreună cu Elisabeta ca la treiluni; apoi s­a întors la casa ei.Strana: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie!

Slavă..., glasul al 2­lea:

Părinte, Cuvinte şi Duhule,Treime în Unime, curăţeştemulţi mea greşelilor noastre.

Şi acum...

Pentru rugăciunile Născă ­toarei de Dumnezeu, Milostive,

25

curăţeşte mulţimea greşelilornoastre.

Stih: Miluieşte­ne, Dum nezeule,după mare mila Ta şi după mulţimeaîndurărilor Tale, curăţeşte fărăde ­legile noastre.

Şi stihirile acestea, glasul al 6­lea:

Podobie: Toată nădejdea...

Ajutorului omenesc nu neîncredinţa pe noi, PreasfântăStăpână, ci primeşte rugăciunearobilor tăi, că necazurile ne cu­prind şi nu putem răbda săge ­tările diavolilor; acope rământnu ne­am agonisit nicăieri undesă scăpăm noi, păcătoşii, puru ­rea fiind biruiţi; mângâiere nuavem afară de tine, Stăpânalumii. Nădejdea şi folositoareacredincioşilor, nu trece cu vede ­

26

rea rugăciunile noastre, ci le făde folos.

Nimeni din cei ce aleargă latine nu iese ruşinat, Născătoarede Dumnezeu Fecioară; ci, ce ­rând dar bun, primeşte dărui reacătre cererea cea de folos.

Ajutătoarea celor necăjiţi, în ­tărirea celor neputincioşi fiind,izbăveşte pe robii tăi, Născă ­toare de Dumnezeu Fecioară,pacea celor din răz boaie, liniş ­tea celor înviforaţi, singurafolositoare a credin cioşilor.

Preotul zice:Mântuieşte, Dumnezeule, poporul

Tău şi binecuvintează moştenirea Ta.Cercetează lu mea Ta cu milă şi cuîndurări. Înalţă fruntea creştinilororto docşi şi trimite peste noi mileleTale cele bogate; pentru rugă ciunilePreacuratei Stăpânei noastre, Născă ­

27

toarea de Dum nezeu şi purureaFecioara Maria; cu puterea cinstitei şide viaţă făcătoarei Cruci; cu ocro tirilecinstitelor şi cereştilor netru peştiputeri; pentru rugă ciunile cinstituluişi slăvitului Proroc, Înaintemer gă ­torul şi Bote zăto rul Ioan; ale Sfinţilorslăviţilor şi întru tot lăudaţilorApostoli; ale Sfinţilor şi slăvi ţilorbuni biru i tori Mucenici; ale Cuvio ­şilor şi de Dumnezeu pur tătorilorPărinţi ai noştri; ale Sfinţilor şi drep ­ţilor dumneze ieşti părinţi Ioachim şiAna; ale Sfântului (N), a cărui pome ­nire săvârşim astăzi, şi pentru ale tu ­tu ror Sfin ţilor, rugămu­ne, mult­milos tive Doamne, auzi­ne pe noi,păcătoşii, care ne rugăm Ţie, şi nemiluieşte pe noi.

Strana: Doamne, miluieşte (de 12ori), apoi preotul rosteşte ecfonisul:Cu mila şi cu îndu rările şi cu iubireade oameni... Strana: Amin. În lipsapreotului, se zice: Doamne, miluieşte(de 12 ori) şi se continuă Canonul:

28

Cântarea a 7­a:Irmosul:

Tinerii cei ce au mers din Iudeea înBabilon oarecând, cu credinţa Trei ­mii, văpaia cuptorului au călcat­o,cântând: Dumnezeul părinţilor noş ­tri, binecuvântat eşti.

Când ai vrut să rânduieştimântuirea noastră, Mântui to ­rule, Te­ai sălăşluit în pânteceleFecioarei, pe care ai arătat­ofolositoare lumii. Binecuvântateşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Maică Preacurată, roagă peDomnul milei, pe Care L­ainăscut, să izbăvească de păcateşi de întinăciune sufletească pecei ce cântă cu credinţă: Binecu ­vântat eşti, Dumnezeul părin ­ţilor noştri.

Slavă...Comoară de mântuire şi izvor

de curăţie, turn de tărie şi uşă29

de pocăinţă, pe ceea ce Te­a năs ­cut pe Tine ai arătat­o celor cecântă: Binecuvântat eşti, Dum ­nezeul părinţilor noştri.

Şi acum...De neputinţele trupeşti şi de

păcatele sufleteşti pe cei ce vincu dragoste către acoperă mân ­tul tău cel dumnezeiesc, învred ­niceşte­i să fie tămăduiţi, Născă ­toare de Dumnezeu, care ainăscut nouă pe MântuitorulHristos.

Cântarea a 8­a:Irmos: Pe Împăratul ceresc...

Nu trece cu vederea pe cei ceau trebuinţă de ajutor de la tine,Fecioară, pe cei care cântă şi tepreaînalţă întru toţi vecii.

Tămăduieşte neputinţele su ­fle tului meu şi durerile trupului

30

meu, Fecioară, ca să te slăvesc,Curată, în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şipe Sfântul Duh, Domnul.

Bogăţie de tămăduiri reverşi,Fecioară, celor ce te laudă cucredinţă şi preaînalţă naşterea tacea de negrăit.

Şi acum...Tu izgoneşti asuprirea şi

năvălirea patimilor, Fecioară;pentru aceea, te lăudăm întrutoţi vecii.

Irmosul:Să lăudăm, să binecuvântăm şi să

ne închinăm Domnului, cântându­I şipreaînălţându­L întru toţi vecii.

Pe Împăratul ceresc, pe Care Îllaudă oştile îngereşti, lău daţi­L şi­Lpreaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9­a:Irmosul:

Cu adevărat, Născătoare de Dum ­nezeu te mărturisim pe tine, Fecioară

31

Curată, noi cei izbăviţi prin tine,slăvindu­te cu cetele cele fără de trup.

Să nu întorci faţa ta de la iz ­vorul lacrimilor mele, Fecioară,care ai născut pe Hristos, Cel cea şters toată lacrima de pe faţatuturor.

Umple cu bucurie inima mea,Fecioară, ceea ce ai primitplinirea bucuriei şi ai pierdutgrija păcatului.

Slavă...Cu strălucirea luminii tale

luminează, Fecioară, neguraneştiinţei şi o izgoneşte de la ceice cu credinţă te mărturisesc petine Născătoare de Dumnezeu.

Şi acum...Pe mine, care zac în boală, în

locul cel de răutate tămăduieş­te­mă, Fecioară, şi mă întoarcedintru nesănătate în sănătate.

32

Stihira:O, prealuminate nor, Maica lui

Dumnezeu, pe cei ce se luptă cu noisurpă­i cu dreapta ta cea stăpânitoareşi atotputernică, şi celor ce sunt înnecazuri le ajută, pe cei asupriţi îimântuieşte şi dezleagă de păcate pecei ce se roagă ţie, că toate le poţi câtele voieşti.

Apoi:Cuvine­se cu adevărat să te

fericim, Născătoare de Dum­nezeu, cea pururea fericită şipreanevinovată şi Maica Dum­nezeului nostru. Ceea ce eştimai cinstită decât Heruvimii şimai slăvită, fără de asemănare,decât Serafimii, care, fără stri ­căciune, pe Dumnezeu­Cuvân ­tul ai născut, pe tine, cea cuadevărat Născătoare de Dum ­nezeu, te mărim.

33

Apoi stihirile acestea, glasul al 2­lea:

Podobie: Când de pe lemn...Pentru toţi care scapă cu

credinţă sub acoperământul tăucel puternic te rogi, ceea ce eştibună; că noi, păcătoşii, nu avemaltă izbăvire către Dumnezeu înnevoi şi în necazuri, purureafiind încărcaţi cu multe păcate,Maica Dumnezeului Celui desus. Pentru aceea, cădem înain ­tea ta să ne izbăveşti pe noi,robii tăi, din toate nevoile.

Stih: Pomeni­voi numele Tău în totneamul şi neamul.

Tuturor scârbiţilor bucurie şiasupriţilor folositoare şi flămân ­zilor dătătoare de hrană, străi ­nilor mângâiere, celor învăluiţiadăpostire, bolnavilor cercetare,celor neputincioşi acoperământşi sprijinire, toiag bătrâneţelor

34

tu eşti, Preacurată, Maica Dum ­nezeului Celui de sus; pentruaceea, ţie ne rugăm: Grăbeşte şimiluieşte pe robii tăi.

Stih: Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacăurechea ta.

Bucură­te, Fecioară Preacu rată;bucură­te, cinstitul sceptru alÎmpăratului Hristos; bucură­te,ceea ce ai crescut Strugurele celde taină; bucură­te, uşa cerului şirugul cel nears; bucu ră­te, lu­mină a toată lumea; bucură­te,bucuria tuturor; bucu ră­te, mân ­tuirea credincio şilor; bucură­te,apărătoarea şi scăparea tuturorcreştinilor, Stăpână.

Slavă..., Şi acum..., glasul al 8­lea:Bucură­te, lauda a toată lu ­

mea; bucură­te, casa Dom nului;bucură­te, munte umbrit; bu cu ­ră­te, scăpare; bucură­te, ceea ceeşti sfeşnic de aur; bucură­te,

35

Preacurată, care eşti slava creş ti ­nilor; bucură­te, Marie, Maicalui Hristos Dum nezeu; bucură­te,Rai; bucură­te, masa cea dum ­neze iască; bucură­te, biserică;bucură­te, năstrapă de aur;bucură­te, bucuria tuturor!

În timp ce preotul cădeşte altarulşi poporul, se cântă aceste tropareale Născătoarei de Dumnezeu,glasul al 8­lea:

Pe ceea ce este mai înaltădecât cerurile şi mai curatădecât strălucirile soarelui, carene­a izbăvit pe noi din blestem,pe Stăpâna lumii, cu cântări să ocinstim.

Pentru păcatele mele celemulte mi se îmbolnăveşte tru ­pul, şi slăbeşte sufletul meu; latine scap, ceea ce eşti plină dedaruri; nădejdea tuturor celorfără de nădejde, tu îmi ajută.

36

Stăpâna şi Maica Izbăvi to ru ­lui, primeşte rugăciunea ne­vrednicilor robilor tăi, ca să fiifolositoare către Cel ce S­anăscut din tine, o, Stăpânalumii, fii mijlocitoare.

Cântăm cu osârdie acum cân ­tare de bucurie ţie, celei întru totlăudată, Născătoare de Dum ­nezeu. Cu Înainte mergă torul şicu toţi Sfinţii, roagă­L, Născă ­toare de Dumnezeu, ca să nemântuiască pe noi.

Toate oştile îngereşti, Înainte ­mergătorul Domnului, cei doi ­sprezece Apostoli şi toţi Sfinţii,cu Născătoarea de Dumnezeu,faceţi rugăciuni ca să ne mântu ­iască pe noi.

Milostivă fii mie, smeritului,că afară de tine altă scăpare nuştiu eu, cel ce sunt plin de tot

37

felul de păcate. Miluieşte­mă,nă dejdea creştinilor.

Apoi: Sfinte Dumnezeule..., Prea ­sfântă Treime..., Tatăl nos tru..., Că aTa este Împărăţia... (vezi pag. 4).

Apoi se zic troparele de umi -linþã:

Miluieºte-ne pe noi, Doamne,mi lu ieºte-ne pe noi, cã, nepri-cepându-ne de niciun rãspuns,aceastã rugãciune aducem Þie,ca unui Stãpân, noi, pã cãtoºiirobii Tãi, miluieºte-ne pe noi.

Slavã...Doamne, miluieºte-ne pe noi,

cã întru Tine am nãdãjduit; nuTe mânia pe noi foarte, nici nupomeni fãrã de le gile noastre, cicautã ºi acum, ca un Milostiv, ºine izbãveºte pe noi de vrãjmaºiinoºtri, cã Tu eºti Dum nezeulnostru ºi noi suntem poporul

38

Tãu, toþi — lucrul mâinilor Tale,ºi nu mele Tãu chemãm.

ªi acum...,al Nãscãtoarei de Dumnezeu:Uºa milostivirii deschide-o

nouã, binecuvântatã Nãscãtoarede Dum nezeu, ca sã nu pierimnoi, cei ce nãdãjduim întru tine,ci sã ne izbãvim prin tine dinnevoi, cã tu eºti mântuirea nea-mului creºtinesc.

Preotul (sau diaconul) zice ectenia: Miluieşte­ne pe noi, Dum nezeule,

după mare mila Ta, rugămu­ne Ţie,auzi­ne şi ne miluieşte.

Strana: Doamne, miluieşte (de treiori).

Încă ne rugăm pentru mila, viaţa,pacea, sănătatea, mântuirea, cerce ­tarea, iertarea, buna­sporire şi chiver ­nisire a robilor lui Dumnezeu (N) şi

39

pentru ca să li se ierte lor toatăgreşala cea de voie şi cea fără de voie.

Strana: Doamne, miluieşte (de treiori).

Încă ne rugăm ca să se pă zeascăsfânt locaşul acesta, ţara aceasta,oraşul acesta şi toate mănăstirile,oraşele şi satele, de boală, defoamete, de cutremur, de potop, defoc, de sabie, de venirea altor nea ­muri asu pra noastră şi de războiulcel dintre noi; şi pentru ca milostiv,blând şi lesne iertător să ne fie nouăbunul şi iubitorul de oameniDumnezeul nostru, să îndepăr teze şisă împrăştie toată mânia care seporneşte asupra noastră, să neizbăvească pe noi de mustrarea Luicea dreaptă, care este asupra noastră,şi să ne miluiască pe noi.

Strana: Doamne, miluieşte (de 40de ori).

Preotul: Auzi­ne pe noi, Dum ­nezeule, Mântuitorul nos tru, nădej ­

40

dea tuturor mar ginilor pământului şia celor ce sunt pe mare, departe, şi,milostive Stăpâne, milostiv fii nouăfaţă de păcatele noastre, şi ne milu ­ieşte pe noi. Că milostiv şi iubi tor deoameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavăînălţăm: Tatălui şi Fiului şi SfântuluiDuh, acum şi pururea şi în veciivecilor.

Strana: Amin.Apoi preotul face otpustul

mic. În lipsa preotului, înche ­iem, zicând:

Pentru rugăciunile SfinţilorPărinţilor noştri, Doamne,Iisuse Hristoase, Dumnezeulnostru, miluieşte­ne pe noi.Amin.

41

AL DOILEA PARACLIS ALPREASFINTEI NĂSCĂTOARE

DE DUMNEZEU

Acest Paraclis se cântă la întristaresufletească şi la orice întâmplaregrea, fiind foarte folositor pentru totcreştinul.

Acest Paraclis a fost inclus înCeaslov de Sfântul Ierarh GrigorieDascălul, Mitropolitul Ţării Româ neşti.

Preotul face începutul obiş nuit:Binecuvântat este Dumnezeul nos ­tru... Strana: Împă rate ceresc..., SfinteDum nezeule..., Preasfântă Treime...,Tatăl nostru... Preotul: Că a Ta esteÎmpărăţia... Strana: Doam ne, milu ­ieşte (de 12 ori), Slavă..., Şi acum...,Veniţi să ne închi năm... (de trei ori).Psalmul 142: Doamne, auzi rugă ­ciunea mea... (caută la pag. 3­9).

42

Apoi se cântă aceste stihiri,glasul al 8­lea:

Stih: Sfinţit­a locaşul Său Celpreaînalt; Dumnezeu este în mijlocullui şi nu se va clătina.

Ceea ce eşti mai cinstită,Maică Prealăudată, nu ne pri ­cepem noi, păcătoşii, a te lăudacum se cuvine, însă, neprice ­pându­ne, grăim ţie: Bucură­te,Maica Soarelui celui neapus, aZiditorului tuturor.

Stih: Şi va dori Împăratul frumus ­eţea ta, că El este Domnul tău.

Ne rugăm ţie, ceea ce eşti cutotul lăudată, Stăpână a lumii,să ne izbăveşti pe noi din pri ­mej diile noastre, precum ai iz ­bă vit din surparea casei pepruncul femeii celei ce te cinsteape tine.

Stih: Voi pomeni numele Tău întrutot neamul şi neamul.

43

Înviază­mă, Maica lui Dum ­nezeu, pe mine, cel mort pentrufărădelegile mele, precum aiînviat pe pruncul evreicei, celeice te­a chemat pe tine în ajutor.

Stih: Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacăurechea ta.

Roagă­te Fiului tău şi Dum ­nezeul nostru, pe Care L­ai năs ­cut neştiind de nuntă; pen tru otaină ca aceasta, care s­a săvârşitîntru tine, minu nându­ne,grăim: Bucură­te, Maică, puru ­rea Fecioară.

Slavă..., Şi acum..., glasul al 5­lea:Pe unul din Treime, Care S­a

născut din Tatăl mai înainte deveci, pe Acela L­ai născut, MaicăPrealăudată, cu nespusă mi­nune prin umbrirea SfântuluiDuh. Pentru aceasta, cu glasullui Gavriil, grăim ţie: Bucură­te,cea prin care răsare bucuria;

44

Bucu ră­te, cea prin care piereblestemul, Domnul este cu tine.

Apoi Dumnezeu este Dom ­nul..., şi troparele acestea:

Către Născătoarea de Dum ­nezeu acum cu osârdie să aler­găm noi, păcătoşii şi smeriţii, şisă cădem cu pocăinţă, strigânddin adâncul sufletului: Stăpână,ajută­ne, milostivindu­te sprenoi; grăbeşte, că pierim de mul ­ţimea păcatelor; nu întoarce perobii tăi deşerţi, că pe tine sin ­gură nădejde te­am câştigat (dedouă ori).

Slavă..., Şi acum...Nu vom tăcea, Născătoare de

Dumnezeu, pururea a spuneputerile tale noi, nevrednicii.Că, de n­ai fi stat tu înainterugându­te, cine ne­ar fi izbăvitpe noi din atâtea nevoi? Sau

45

cine ne­ar fi păzit până acumslobozi? Nu ne vom depărta dela tine, Stăpână, că tu izbăveştipe robii tăi pururea din toatenevoile.

Apoi Psalmul 50: Miluieşte­mă,Dumnezeule... (caută la pag. 11).

Canonul Născătoarei de Dumnezeu

glasul al 8­lea, se pune pe 4, fără irmoase.

Cântarea IIrmos: Apa trecând­o ca pe uscat...Pe moartea ce se sălbăticise

de demult, prin naşterea ta, Stă ­până, ai surpat­o; pentru aceasta,grăim ţie: Bucură­te, mân tuireacelor robiţi; bucură­te, înnoireatuturor, Stăpână.

Noi întru tine ne lăudăm şiprin mijlocirea ta scăpăm din

46

cursele cele de multe feluri alediavolului; pentru aceastagrăim către tine, Născătoare deDumnezeu: Bucură­te, cădereadiavolilor şi întărirea noastră, acredincioşilor.

Slavă...Tatăl a binevoit, şi Fiul S­a po ­

gorât, prin umbrirea SfântuluiDuh, în pântecele tău, prea ­nevinovată Stăpână a lumii.

Şi acum...Bucură­te, grăim ţie, Năs că ­

toare de Dumnezeu, ceea ce eştifolositoare tuturor celor ce suntîn nevoi şi tuturor celor ce scapăsub acoperământul tău, Stăpână.

Cântarea a 3­a:Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut...

Moise Prorocul de demult te­aînchipuit pe tine, zicând: Rug

47

însufleţit şi nears eşti, Fecioară,ceea ce ai în pântece foculDumnezeirii.

Fiul tău ascultând rugăciuneata, Preacurată Născătoare deDumnezeu, Se milostiveşte spresufletele noastre, ca un iubitorde oameni.

Slavă...Pe unul din Treime L­ai năs ­

cut, Maică prealăudată, cu ne­spusă minune, pe Care L­a lău ­dat adunarea pruncilor stri gând:Osana, binecuvântat este Cel cevine întru numele Dom nului.

Şi acum...Ştiindu­te pe tine a fi Maică

lui Dumnezeu, ne rugăm ţie săne izbăveşti pe noi de greşelilenoastre cele de voie şi cele fărăde voie.

Apoi aceste stihiri:

48

Izbăveşte de nevoi pe robiităi, Născătoare de Dumnezeu,că toţi, după Dumnezeu, la tinescă păm, ca şi către un zidnestricat şi folositor.

Caută cu milostivire, cu totullăudată Născătoare de Dum­nezeu, spre necazul cel cumplital trupului meu şi vindecă du­rerea sufletului meu.

Preotul zice ectenia întreită scurtă:Miluieşte­ne pe noi, Dumnezeule...,la care pome neşte şi pe cei pentrucare se face paraclisul. Apoi preotulzice ecfonisul: Că milostiv şi iubitorde oameni... În lipsa preotului, sezice: Doamne, miluieşte (de 12 ori). Şiîndată sedealna, glasul al 2­lea, podo ­bie: Cele de sus cău tând...

Ceea ce eşti rugătoare caldă şizid nebiruit, izvor de milă şilumii scăpare, cu dinadinsulstrigăm către tine, Născătoare

49

de Dumnezeu, Stăpână: Vinodegrab şi ne izbăveşte pe noidin nevoi, ceea ce eşti singurăgrabnic folositoare.

Cântarea a 4­a:Irmos: Am auzit, Doamne...

Cu strigare fără încetare, strigacătre tine bolnavul cel slăbănogitîn boala cea fără de vindecare, pecare, auzindu­l, l­ai vin decat,preanevinovată Stăpână.

Zapisul boierului celui cescrisese cu sângele său, l­ai scosdin mâna diavolului, cu putereata cea atotstăpânitoare.

Slavă...Auzind puterea ta, cu care ai

izbăvit pe mulţi din primejdii,Preacurată Născătoare de Dum ­nezeu, grăim către tine: Ceea ceai născut pe Cel slăvit în Treime,

50

roagă­te Lui să ne mântuiascăde partea cea de­a stânga.

Şi acum...Cu adevărat Născătoare de

Dumnezeu, tu eşti scăpareanoastră din cumplitul păcat allui Adam, cel dintâi zidit.

Cântarea a 5­a:Irmos: Luminează­ne pe noi...

Miluieşte­mă, Maica luiDum nezeu, precum ai miluit pefemeia aceea, căreia i se umflasetot trupul, că nu am altă nădejdesau ajutor afară de tine.

Ştiu, Stăpâna mea, că prinpăcatele mele te supăr; dar,pentru că S­a întrupat Fiul luiDumnezeu dintru tine, pentrunoi făcându­Se om, pentruaceea am năzuit la tine, eu,ticălosul, ca să mă miluieşti.

51

Slavă...

Stăpâna îngerilor, Maica săra ­cilor şi ajutătoarea celor străini,la cunoştinţa ta, la ajutorul tăuşi la acoperământul tău scap, casă mă miluieşti.

Şi acum...

Milostiveşte­te spre mine,Maica lui Dumnezeu, precumte­ai milostivit spre cele douăfecioare curate, trimiţându­lelor cununi din cer.

Cântarea a 6­a:Irmos: Rugăciunea mea voi revărsa...

Bucură­te, ceea ce eşti plinăde bucurie, Marie, Domnul estecu tine! a grăit Aglaida şi aizgonit pe diavolul, care­i făceasupărare în tot ceasul.

52

Cu deadinsul mă rog ţie,Maica lui Dumnezeu, să mămiluieşti şi să mă acoperi subacoperământul tău, când va şe ­dea Fiul tău pe scaunul cel înfri ­coşător.

Slavă...Cu cântări întreite cântăm ţie:

Bucură­te, ceea ce ai născutLumina lumii! Bucură­te, ceeace ne mântuieşti de primejdiilenoastre! Bucură­te, Maica luiHristos, Dumnezeul nostru!

Şi acum...Cum te vom lăuda, Maica lui

Dumnezeu, şi cu ce buze te vomsăruta, sau cu ce ochi vom căutala chipul tău cel zugrăvit, fiindîntinaţi cu necurăţiile noastre?Ci numai grăim ţie: Miluieşte­ne,Maica milostivirii.

53

Apoi aceste stihiri:Izbăveşte de nevoi pe robii

tăi, Născătoare de Dumnezeu,că toţi, după Dumnezeu, la tinescăpăm, ca şi către un zidnestricat şi folositor.

Preacurată, ceea ce în zilele dinurmă, prin cuvânt, negrăit ainăscut pe Cuvântul, roagă­te Lui,ca una ce ai îndrăznire de Maică.

Preotul rosteşte ectenia mică şiecfonisul: Că Tu eşti Împă ratulpăcii… În lipsa preotului, se zice:Doamne, miluieşte (de trei ori),Slavă…, Şi acum… Apoi zicem:

Condacul, glasul al 3­lea:Partenie pustnicul, cel ce mer ­

gea la muntele Sinai de a se în­chi na sfântului rug, adu cându­şiaminte de minunea naşterii tale,cea întru tot lăudată, grăia cătretine: Bucură­te, minunea cea de

54

îngeri mult­lăudată, Maica Făcă ­to rului tuturor!

Icosul:Spre nevoinţă să ne sârguim

şi dezmierdările lumeşti toate săle urâm şi la Domnul pururea săgândim şi de El să ne alipim, casă ne deschidă nouă uşa milo s ­tivirii Sale, precum a făcut dedemult şi cu alţi păcătoşi; a datiertare tuturor păcatelor lor:slăbănogului pe care l­a vin de ­cat sufleteşte şi trupeşte, vame ­şu lui căruia i­a dat iertare depăcate, şi multor altora. Deci, săne sârguim şi noi să­I aducemlacrimi vrednice de pocăinţă şisă ne rugăm Lui: Milostive, pri ­meşte pe Născătoarea de Dum ­nezeu care se roagă pentru noi,pe care o laudă îngerii din cer,iar noi, pe pământ, cu buze de

55

tină grăim ei: Bucură­te, minu ­nea cea de îngeri mult­lăudată,Maica Făcătorului tuturor!

Diaconul: Înţelepciune! Să luămaminte!

Se cântă Prochimenul, glasul al 8­lea:Măreşte, suflete al meu, pe

Domnul şi s­a bucurat duhul meude Dumnezeu, Mântui to rul meu.

Stih: Că a căutat spre smereniaroabei Sale. Că, iată, de acum mă vorferici toate neamurile.

EvangheliaDiaconul: Şi pentru ca să ne

învrednicim noi… Strana: Doamne, miluieşte (de trei

ori)! Diaconul: Înţelepciune! Drepţi să

ascultăm Sfânta Evanghelie!Preotul: Pace tuturor!Strana: Şi duhului tău!

56

Preotul: Din Sfânta Evan ghelie dela Luca, citire (10, 38­42; 11, 27­28).

Strana: Slavă Ţie, Doamne, slavăŢie!

Diaconul: Să luăm aminte!Preotul:

În vremea aceea a intrat Iisusîntr­un sat, iar o femeie, cunumele Marta, L­a primit încasa ei. Şi ea avea o soră ce senumea Maria, care, aşezându­sela picioarele Domnului, ascultacuvântul Lui. Iar Marta se sileacu multă slujire şi, apropiindu­se,a zis: Doamne, oare nu soco teştică sora mea m­a lăsat sin gură săslujesc? Spune­i, deci, să­miajute. Şi, răspun zând, Domnuli­a zis: Marto, Marto, te îngri ­jeşti şi pentru multe te sileşti,dar un singur lucru trebuie: iarMaria partea cea bună şi­a ales,care nu se va lua de la ea. Şi,

57

când zicea El acestea, o femeiedin mulţime, ridicând glasul, I­azis: Fericit este pântecele careTe­a purtat şi fericit este pieptulla care ai supt! Iar El a zis: Aşaeste, dar fericiţi sunt şi cei ceascultă cuvântul lui Dumnezeuşi­l păzesc pe el.

Slavă..., glasul al 2­lea:Părinte, Cuvinte şi Duhule,

Treime în Unime, curăţeştemulţi mea greşelilor noastre.

Şi acum...Pentru rugăciunile Născă ­

toarei de Dumnezeu, Milostive,curăţeşte mulţimea greşelilornoastre.

Stih: Miluieşte­ne, Dumnezeule,după mare mila Ta şi după mulţimeaîndurărilor Tale, curăţeşte fărăde ­legile noastre.

Şi stihirile acestea, glasul al 6­lea:Podobie: Toată nădejdea...

58

Ajutorului omenesc nu neîncredinţa pe noi, PreasfântăStăpână, ci primeşte rugăciunearobilor tăi, că necazurile ne cu­prind şi nu putem răbda săge ­tările diavolilor; acoperă mântnu ne­am agonisit nicăieri undesă scăpăm noi, păcătoşii, pu ­rurea fiind biruiţi; mângâierenu avem afară de tine, Stăpânalumii. Nădejdea şi folositoareacredincioşilor, nu trece cu vede ­rea rugăciunile noastre, ci le făde folos.

Nimeni din cei ce aleargă latine nu iese ruşinat, Născă toarede Dumnezeu Fecioară; ci, ce ­rând dar bun, primeşte dărui reacătre cererea cea de folos.

Ajutătoarea celor necăjiţi,întă rirea celor neputincioşifiind, izbăveşte pe robii tăi, Năs ­

59

că toare de Dumnezeu Fecioară,pacea celor din războaie, liniş ­tea celor înviforaţi, singurafolositoare a credincioşilor.

Preotul zice: Mântuieşte, Dum ­nezeule, poporul Tău… (vezi pag. 27)Strana: Doamne, miluieşte (de 12 ori),apoi preo tul rosteşte ecfonisul: Cumila şi cu îndurările şi cu iubirea deoameni... Strana: Amin. În lipsapreotului, se zice Doamne, miluieşte(de 12 ori) şi se conti nuă Canonul:

Cântarea a 7­a:Irmos: Tinerii cei ce au mers...

Pe Mângâietorul tuturor nă ­scând, Maică Prealăudată, cu ­rată ai rămas ca şi înainte denaştere; pentru aceasta grăim:Bucură­te, Maică, ceea ce nu ştiide mire; pe tine te binecu ­vântăm întru toţi vecii.

60

Fecioară ai fost mai înainte denaştere şi întru naştere iarăşi aifost fecioară şi după naştereiarăşi fecioară ai rămas; pentruaceasta, pe tine te binecuvântămîntru toţi vecii.

Slavă...Învăluindu­ne întru această

lume şi căzând în noroiul pă­catelor noastre, scăpând cătretine, Stăpână, grăim ţie: Vinodegrab şi ne scoate pe noi dinadâncul răutăţilor, că pe tine tebinecuvântăm întru toţi vecii.

Şi acum...La tine este scăparea noastră

şi întru tine ne­am pus nădej­dea; tu ne ajută nouă, că poţitoate câte voieşti, Maica Făcăto­rului tuturor, şi pe tine te bine ­cuvântăm întru toţi vecii.

61

Cântarea a 8­a:Irmos: Pe Împăratul ceresc...

Pe Împărăteasa cerului şi apământului, care a născut ne­ispitită de nuntă pe Hristos, Fiullui Dumnezeu, şi pe care olaudă oştile îngereşti, lăudaţi­oşi preaînălţaţi­o întru toţi vecii.

Daniel Prorocul de demult aînchipuit naşterea ta, Preacu ratăNăscătoare de Dumnezeu, că aipurtat în pântecele tău peFăcătorul cerului şi al pămân tu ­lui, pe Care născându­L ai ră ­mas nestricată; pe tine te prea ­înălţăm întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...Pe Dumnezeu, Cuvântul cel

din Dumnezeu, Care S­a po­gorât în pântecele tău prinumbrirea Sfântului Duh, L­ainăscut fără de stricăciune; pe

62

tine te preaînălţăm întru toţivecii.

Şi acum...Pe tine, Maica lui Dumnezeu,

folositoare te­am câştigat; ajută ­toare te avem întru primejdiilenoastre pe tine şi mântuiredesăvârşită sufletelor; pe tine tepreaînălţăm întru toţi vecii.

Cântarea a 9­a:Irmos: Cu adevărat Născătoare...

Isaia, de demult, dănţuind astrigat: Iată, Fecioara în pânteceva lua şi va naşte Fiu. Pentruaceasta, grăim ţie: Bucură­te,ceea ce ai purtat în pântecele tăupe Cel mai înainte de toţi vecii;pe Acela roagă­L să mântuiascăsufletele noastre.

Prorocul David te­a lăudatoarecând în cartea Psalmilor,arătându­te Maica Făcătorului

63

tuturor, Căruia roagă­te să mân ­tuiască sufletele noastre.

Slavă...Ce limbă omenească te va

lăuda pe tine după vrednicie,ceea ce eşti mai cinstită decâtHeruvimii? Pentru aceasta, cuglas fără tăcere grăim ţie: Bucu ­ră­te, ceea ce de îngeri eşti multlăudată, Domnul este cu tine.

Şi acum...Roagă­te cu dinadinsul către

milostivul Dumnezeu pentrunoi păcătoşii, care greşim în totceasul, ca să ne fie nouă milostivîn ziua Judecăţii.

Apoi:Cuvine­se cu adevărat să te

fericim, Născătoare de Dum­nezeu, cea pururea fericită şipreanevinovată şi Maica Dum­nezeului nostru. Ceea ce eşti

64

mai cinstită decât Heruvimii şimai slăvită, fără de asemănare,decât Serafimii, care, fără stri ­căciune, pe Dumnezeu­Cuvân ­tul ai născut, pe tine, cea cu ade ­vărat Născătoare de Dum nezeu,te mărim.

Luminânda:S­a rugat, de demult, către

tine, Preacurată, Maria Egip­teanca pe care, auzind­o, ai în ­vrednicit­o a vedea şi a sărutacru cea Fiului tău; pentru aceasta,grăim către tine: Roagă­te Fiuluitău şi Dumnezeului nostru, casă Se milostivească spre noi, sănu ne osândească după păcatelenoastre, ci să ne mi­luiască penoi, ca un iubitor de oameni.

Stihirile, glasul al 2­lea:Podobie: Cu ce cununi de laude...

65

Cu ce cununi de laude vomîncununa pe Maica lui Dum­nezeu, care s­a arătat scauncerescului Împărat, care seroagă pentru noi către milos ­tivul Dumnezeu şi ne izbăveştedin fărădelegile noastre? Deci,acesteia să grăim: Bucură­te,Preacurată, că prin tine a fost cunoi Domnul puterilor; roagă­tecu deadinsul să se mântuiascăsufletele noastre.

Cu ce podoabe de cântărivom lăuda pe Maica lui Dum­nezeu, pe ceea ce s­a învrednicita fi Împărăteasă a toate, care s­aarătat mai înaltă decât cerurileşi mai sfântă decât toţi Sfinţii?Deci, acesteia să grăim: Roagă­te,Preacurată, cu toţi Sfinţii, să semântuiască sufletele noastre.

Cu ce flori duhovniceşti vomîncununa pe Maica lui Dum­

66

nezeu, care s­a arătat scarăcerească, prin care am aflatlesne suirea către Dumnezeu?Deci, toţi să ne adunăm şi să olăudăm, grăind: Bucură­te,Preacurată, prin care am aflathar! Bucură­te, că prin tine s­adat tuturor bucurie! Bucură­te,nădejdea sufletelor noastre, princare noi toţi ne mântuim.

Cu ce mângâietoare cântărivom încununa pe Maica luiDumnezeu, pe care o laudăîngerii în ceruri cu cântări fărăîncetare, strigând: Bucură­te,mărirea noastră; bucură­te,mântuirea pământenilor; bucu ­ră­te, ceea ce eşti scaun Împăra ­tului nostru? Deci, şi noi, păcă ­toşii, acesteia să grăim: Roagă­te,Preacurată, către Cel pe CareL­ai născut fără stri căciune, sământuiască sufletele noastre.

67

Slavă..., Şi acum..., glasul al 8­lea:Veniţi, toţi pământenii, să

facem prăznuire Maicii luiDum nezeu, cea care ne izbă ­veşte pe noi din mâinile dia vo ­lului, cel ce urăşte binele, pre ­cum a izbăvit pe femeia care seruga ei şi a înviat­o de şi­a spo ­vedit păcatul. Vezi, dar, sufleteal meu, pentru ce te lene veşti şinu strigi către Maica lui Dum ­nezeu: Doamnă atotstă pâni ­toare, ceea ce ai născut cunespusă minune pe Domnul Celiubitor de oameni, pe Acelaroagă­L să ne miluiască pe noi.

În timp ce preotul cădeşte alta rul şipoporul, se cântă troparele Născă ­toarei de Dumnezeu, glasul al 8­lea,de la Paraclisul întâi: Pe ceea ce estemai înaltă decât cerurile... şi celelalte.Apoi: Sfinte Dumnezeule..., Prea sfântăTreime..., Tatăl nos tru..., Că a Ta este

68

Împă răţia... Şi Troparele de umilinţă,glasul al 6­lea: Miluieşte­ne pe noi,Doamne... Apoi preotul (sau diaconul)zice ectenia (caută acestea la pag. 36­41), după care se citeşte această

RUGĂCIUNE CĂTREPREACURATA NĂSCĂTOARE

DE DUMNEZEUO, preamilostivă Stăpâna

noastră, nu ne lepăda pe noi,nevrednicii, ci primeşte aceastăpuţină rugăciune, din buzelenoastre cele întinate, şi o duFiului tău şi Dumnezeului nos ­tru, Care S­a născut cu trupuldin tine spre mântuirea noastră,Care pentru noi păcătoşii S­arăstignit şi S­a îngropat şi aînviat a treia zi. Deşi fărăd e le ­gea noastră este mai grea decâttoate fărădelegile, totuşi tâlhariişi desfrânaţii, pe care Iubitorul

69

de oameni, pentru nemăsurataLui milostivire, i­a primit şi i­amiluit, ne dau îndrăznire; şi, cutoate că nu te aveau pe tinemijlocitoare bună, nu le­a închisuşa milostivirii Sale. Cum să nune primească dar şi pe noi, carenădăjduim în ajutorul tău?Milos tiveşte­te deci, spre noi,Doamna noastră, că poţi toatecâte le voieşti, iar cele pe care leceri de la Fiul tău le şi luăm fărăîndoială, deoarece pe tine te­afăcut mijlocitoare creştinilor.Pentru aceasta, pe tine te bine ­cuvântăm şi te preaînălţăm învecii vecilor. Amin.

Apoi preotul face otpustul mic. Înlipsa preotului, înche iem, zicând:

Pentru rugăciunile SfinţilorPărinţilor noştri, Doamne, IisuseHristoase, Dumnezeul nostru,miluieşte­ne pe noi. Amin.

70

PARACLISUL CEL MARE ALPREASFINTEI NĂSCĂTOARE

DE DUMNEZEUAlcătuire a Fericitului Împărat

Teodor al II­lea Lascaris (1254­1258).Acest paraclis se cântă la toată

mâh nirea sufletească şi la vreme denevoi şi grijă.

După obişnuitul început (vezi pag.3­13 ), se zice:

Canonul Născătoarei de Dumnezeu

glasul al 8­lea, se pune pe 4, fără irmoase.

Cântarea IIrmosul:

Pe faraon, cel ce se purta în car, l­acufundat toiagul lui Moise, cel ce afăcut minuni de demult, în chipul

71

crucii lovind şi despărţind marea şipe Israel cel ce mergea pedestru l­amântuit, pe cel ce cânta cântare luiDumnezeu.

Stih: Preasfântă Născătoare deDumnezeu, miluieşte­ne pe noi.

Valurile necazurilor tulburăsmeritul meu suflet şi norii pri­mejdiilor acoperă inima mea,Mireasă a lui Dumnezeu. Ci, caceea ce ai născut Lumina ceadumnezeiască şi veşnică, strălu ­ceşte­mi şi mie lumina ceaînveselitoare.

Din nenumăratele nevoi şiîntristări şi de vrăjmaşii cei răi şide primejdiile vieţii izbăvitfiind, Preacurată, cu puterea tacea tare, laud şi slăvesc nemăsu ­rată milostivirea ta şi mângâ ­ierea ta cea către mine.

Slavă...

72

Acum nădăjduind, cătresprijinul tău cel tare m­am în­dreptat şi spre acoperământultău cu tot sufletul am alergat şigenunchii mi­i plec, Stăpână, şiplâng şi suspin; să nu mă trecicu vederea pe mine ticălosul,ceea ce eşti scăparea creştinilor.

Şi acum...Nu voi tăcea a lăuda tot ­

deauna măririle tale, că de nu aifi stat tu, Fecioară, pentru minepururea rugând pe Fiul şi Dum­nezeul tău, cine m­ar fi izbăvitdin atâtea primejdii şi cumplitenevoi?

Cântarea a 3­a:Irmosul:

Doamne, Cel ce ai făcut cele dedea supra bolţii cereşti şi ai zidit Bise ­rica, Tu pe mine mă întăreşte întrudragostea Ta, că Tu eşti margi nea

73

doririlor şi credincioşilor întărire,Unule, Iubitorule de oameni.

Lipsit fiind de toate, cu du ­rere strig ţie: grăbeşte, fierbintefolositoare, şi al tău ajutor dă­lmie, robului tău, celui smerit şiticălos, care cu căldură cautsprijinul tău.

Minunate cu adevărat ai făcutacum spre mine, Stăpână, bine ­facerile tale, Fecioară, şi mileletale. Pentru aceasta te slăvesc şite laud şi cinstesc multă şinemăsurată purtarea ta de grijă.

Slavă...Viscolul primejdiilor mă vis ­

co leşte, Stăpână, şi întreitele va­luri ale necazurilor mă îneacă.Ci, grăbindu­te, dă­mi mână deajutor, sprijinitoarea şi ocroti ­toarea mea cea fierbinte.

Şi acum...

74

Adevărată Născătoare deDum nezeu te mărturisesc, Stă ­până, pe tine, ceea ce ai pierdutstăpânirea morţii; că tu, ceea cedin fire eşti vie, din legăturileiadului către viaţă m­ai scos pemine, cel ce am căzut pepământ.

Apoi aceste stihiri:Izbăveşte de nevoi pe robii

tăi, Născătoare de Dumnezeu,că toţi, după Dumnezeu, la tinescăpăm, ca şi către un zidnestricat şi folositor.

Caută cu milostivire, cu totullăudată Născătoare de Dum­nezeu, spre necazul cel cumplital trupului meu şi vindecă du­rerea sufletului meu.

Preotul zice ectenia întreită scurtă:Miluieşte­ne pe noi, Dum nezeule...,la care pome neşte şi pe cei pentru

75

care se face paraclisul. Apoi preotulzice ecfonisul: Că milostiv şi iubitorde oameni... În lipsa preo tului, sezice: Doamne, milu ieşte (de 12 ori). Şiîndată sedealna, glasul al 2­lea,podobie: Cele de sus căutând...

Ceea ce eşti rugătoare caldă şizid nebiruit, izvor de milă şilumii scăpare, cu dinadinsulstrigăm către tine, Născătoarede Dumnezeu, Stăpână: Vinodegrab şi ne izbăveşte pe noidin nevoi, ceea ce eşti singurăgrabnic folositoare.

Cântarea a 4­a:Irmosul:

Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu pu ­terea mea, Tu eşti Dumnezeul meu,Tu bucuria mea, Cel ce nu ai lăsatsânurile Tatălui şi a noastră sărăcie aicercetat­o. Pentru aceasta, cu Proro ­cul Avacum, strig către Tine: Slavăputerii Tale, Iubitorule de oameni!

76

Şi unde alt sprijin decât aici voiafla? Unde voi alerga? Unde, dar,mă voi mântui? Şi care alt ajutorcald voi avea, clătinat fiind denecazurile şi valurile vie ţii? Vaimie! Însă spre tine singură nădăj ­duiesc şi îndrăz nesc şi în tine mălaud; şi alerg la aco pe rământultău; mântu ieşte­mă!

Râul cel dulce al milei tale,Preacurată, care rourează cubogate daruri preaticălosul şismeritul meu suflet, ce se pârj o ­leşte în cuptorul primej diilor şial necazurilor, îl măresc şi îlpropovăduiesc; şi alerg la aco ­pe rământul tău; mântuieşte­mă!

Slavă...Pe tine, Curată, pe tine sin ­

gură, Fecioară neîntinată, te amzid nebiruit, scăpare, aco peră ­mânt tare, armă de mân tuire.

77

Nu mă trece cu vederea pemine, cel rătăcit, că tu eşti nădej ­dea celor fără de nădejde, ajută ­toarea neputincioşilor, bu cu riaîntristaţilor şi sprijini toarea.

Şi acum...Cum voi putea spune, după

vrednicie, nenumăratele taleîndurări, o, Stăpână, care, ca oapă, pururea au înviorat sufle ­tul meu cel preanecăjit? Ci o,purtarea ta de grijă şi facerea debine, pe care le­am pierdutnebu neşte, eu, ticălosul!

Cântarea a 5­a:Irmosul:

Pentru ce m­ai lepădat de la faţaTa, Cel ce eşti lumină neapusă, şi m­aacoperit întunericul cel străin, pemine ticălosul? Ci Te rog, întoarce­măşi la lumina poruncilor Tale în drep ­tează căile mele.

78

Cu mulţumire strigăm ţie:Bucură­te, Mireasă dumneze ­iască! Bucură­te, dumnezeiescacoperământ! Bucură­te, armăşi zid nesurpat! Bucură­te, folo ­sitoare şi ajutătoare şi mân ­tuirea celor ce aleargă, cu cre ­dinţă, la tine!

Cei ce mă urăsc în deşert,săgeţi şi săbii şi groapă mi­aupregătit şi caută ticălosul meutrup să­l sfâşie şi să­l pogoare înpământ. Ci dintru acestea, gră ­bindu­te, mântuieşte­mă, Prea ­cu rată!

Slavă...Cu adevărat Născătoare de

Dumnezeu toţi cunoscându­tepe tine, Preacurată Stăpână, şiştiind că Cel născut din tine esteDumnezeu Cuvântul, Îl pro po ­văduim în două firi, fiecare cu

79

voinţa ei de sine stătătoare, maipresus de cuvânt şi de legile firii.

Şi acum...Ce dar de mulţumire îţi voi

aduce ţie pentru darurile tale,de care m­am învrednicit, şipentru bunătatea ta cea nemă ­su rată? Pentru aceea slăvesc,cânt şi măresc milostivirea tacea negrăită către mine.

Cântarea a 6­a:Irmosul:

Rugăciunea mea voi revărsa cătreDomnul şi Lui voi spune necazurilemele. Că s­a umplut sufletul meu derăutăţi şi viaţa mea de iad s­a apro ­piat. Ci, ca Ionà mă rog Ţie: Din stri ­căciune, Dumnezeule, scoate­mă!

Norii grijilor au acoperit tică ­losul meu suflet şi inima mea şimă întunecă cu totul, Fecioară.Ci, ca ceea ce ai născut Lumina

80

cea neapropiată, alungă­i peaceştia departe, cu suflareadumnezeieştii tale rugăciuni.

Mângâiere întru necazuri teştiu şi bolilor doctor te cunosc şisfărâmare cu totul a morţii, şirâu de viaţă nedeşertat şi tutu ­ror celor din primejdii grabnicăşi iute folositoare.

Slavă...Nu ascund adâncul milei tale,

nici izvorul minunilor celornenumărate şi nici fântâna ceapururea curgătoare, cu adevă ­rat, a milostivirii tale, celei cătremine, Stăpână. Ci, tuturor lemărturisesc şi le strig, le propo ­văduiesc şi le vestesc.

Şi acum...Înconjuratu­m­au valurile vieţii

precum albinele încon joară fagu ­rele, Fecioară, şi, cu prin zân du­

81

mi inima, o rănesc cu săgeţilenecazurilor. Ci fii mie ajutătoareşi ocrotitoare şi izbă vi toare,Preacurată!

Apoi aceste stihiri:Izbăveşte de nevoi pe robii

tăi, Născătoare de Dumnezeu,că toţi, după Dumnezeu, la tinescăpăm, ca şi către un zid nestri ­cat şi folositor.

Preacurată, ceea ce în zileledin urmă, prin cuvânt, negrăitai născut pe Cuvântul, roagă­teLui, ca una ce ai îndrăznire deMaică.

Preotul rosteşte ectenia mică şiecfonisul: Că Tu eşti Împă ratul păcii…În lipsa preotului, se zice: Doamne,miluieşte (de trei ori), Slavă…, Şiacum… Apoi zicem Con dacul, glasulal 6­lea:

Nu avem alt ajutor, nu avemaltă nădejde, fără numai pe tine,

82

Preacurată Fecioară. Tu ne ajutănouă, că spre tine nădăjduim, şicu tine ne lăudăm, ca să nu neruşinăm, că suntem robii tăi.

Diaconul: Înţelepciune! Să luămaminte!

Se cântă Prochimenul, glasul al 4­lea:

Pomeni­voi numele Tău întrutot neamul şi neamul.

Stih: Ascultă fiică şi vezi şi pleacăurechea ta şi uită pe poporul tău şicasa părintelui tău.

EvangheliaDiaconul: Şi pentru ca să ne

învred nicim noi… Strana: Doamne, miluieşte (de trei

ori)! Diaconul: Înţelepciune! Drepţi să

ascultăm Sfânta Evanghelie!Preotul: Pace tuturor!Strana: Şi duhului tău!

83

Preotul: Din Sfânta Evanghelie de laLuca, citire (10, 38­42; 11, 27­28).

Strana: Slavă Ţie, Doamne, slavăŢie!

Diaconul: Să luăm aminte!Preotul:

În vremea aceea a intrat Iisusîntr­un sat, iar o femeie cu nu­mele Marta L­a primit în casa ei.Şi ea avea o soră ce se numeaMaria, care, aşezându­se lapicioa rele Domnului, ascultacuvântul Lui. Iar Marta se sileacu multă slujire şi, apropiindu­se,a zis: Doamne, oare nu so co teştică sora mea m­a lăsat sin gură săslujesc? Spune­i, deci, să­miajute. Şi, răspun zând, Domnul i­azis: Marto, Marto, te îngrijeşti şipentru multe te sileşti, dar unsingur lucru trebuie; iar Mariapartea cea bună şi­a ales, care

84

nu se va lua de la ea. Şi, cândzicea El aces tea, o femeie dinmulţime, ridi când glasul, I­a zis:Fericit este pântecele care Te­apurtat şi fericit este pieptul lacare ai supt! Iar El a zis: Aşaeste, dar fericiţi sunt şi cei ceascultă cuvântul lui Dumnezeuşi­l păzesc pe el.

Strana: Slavă Ţie, Doamne, slavăŢie!

Slavă..., glasul al 2­lea:Părinte, Cuvinte şi Duhule,

Treime în Unime, curăţeşte mul ­ţi mea greşelilor noastre.

Şi acum...Pentru rugăciunile Născă ­

toarei de Dumnezeu, Milostive,curăţeşte mulţimea greşelilornoastre.

Stih: Miluieşte­ne, Dumnezeule,după mare mila Ta şi după mulţimea

85

îndurărilor Tale, curăţeşte fărăde le ­gile noastre.

Şi stihirile acestea, glasul al 6­lea:Podobie: Toată nădejdea...

Ajutorului omenesc nu neîncredinţa pe noi, PreasfântăStăpână, ci primeşte rugăciunearobilor tăi, că necazurile ne cu­prind şi nu putem răbda săge ­tările diavolilor; acoperă mânt nune­am agonisit nicăieri unde săscăpăm noi, păcătoşii, pu rureafiind biruiţi; mângâiere nu avemafară de tine, Stăpâna lumii.Nădejdea şi folositoarea cre din ­cio şilor, nu trece cu vede rea rugă ­ciunile noastre, ci le fă de folos.

Nimeni din cei ce aleargă latine nu iese ruşinat, Născătoarede Dumnezeu Fecioară; ci,cerând dar bun, primeşte dărui ­rea către cererea cea de folos.

86

Ajutătoarea celor necăjiţi,întă rirea celor neputincioşifiind, izbăveşte pe robii tăi, Năs ­că toare de Dumnezeu Fecioară,pacea celor din războaie, liniş ­tea celor înviforaţi, singurafolositoare a credincioşilor.

Preotul zice: Mântuieşte, Dum ­nezeule, poporul Tău (vezi pag. 27).Strana: Doamne, milu ieşte (de 12 ori),apoi preotul rosteşte ecfonisul: Cumila şi cu îndurările şi cu iubirea deoameni... Strana: Amin. În lipsapreotului, se zice Doamne, milu ieşte(de 12 ori) şi se con tinuă Canonul:

Cântarea a 7­a:Irmosul:

Tinerii evrei, cu îndrăzneală aucălcat în picioare văpaia cuptorului şifocul în rouă l­au schimbat, cântând:Binecuvântat eşti, Doamne Dum ­nezeule, în veci.

De Dumnezeu Născătoare,ceea ce ai născut Lumina, pe

87

mine, cel întunecat în noapteapăcatelor luminează­mă tu, ceeace eşti locaş al Luminii curat şifără prihană, ca să te slăvesc cudragoste pe tine.

Acoperământ fii, Fecioară, şifolositoare, sprijin şi laudă mie,celui golit acum de tot ajutorul,puterea celor fără de ajutor şinădejdea celor fără de nădejde!

Slavă...Cu tot sufletul şi gândul şi

inima şi buzele, te slăvesc petine, îndulcindu­mă de daruriletale cele mari. Şi strig, o, bună ­tatea ta şi nenumăratele taleminuni!

Şi acum...Caută cu ochiul tău milostiv

şi cercetează întristarea pe careo am, şi de cumplitele nevoi şide vătămare şi de primejdii şi

88

de ispite izbăveşte­mă, cu ne mă ­ surată mila ta.

Cântarea a 8­a:Irmos: Pe Dumnezeu, Cel ce S­a

preaslăvit...Pentru milostivirea milei tale,

Fecioară, nu mă trece cu vede­rea, preacinstită, pe mine celînecat în furtuna valurilorlumeşti, ci dă­mi mână de ajutormie, celui supărat de chinurilevieţii.

Împresurări, necazuri şi nevoim­au aflat, curată şi primejdiiale vieţii şi ispite de pretu tin ­deni m­au înconjurat. Ci, ajută­mişi mă sprijineşte, cu acoperă ­mântul tău cel puternic.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şipe Sfântul Duh, Domnul.

89

Întru furtuni să te aflu pe tineliman, întru întristări bucurie şiveselie, în boli grabnică tămă ­duitoare, în primejdii ajutoare şiîn ispite folositoare.

Şi acum...Bucură­te, scaunul Domnului

cel în chipul focului! Bucură­te,năstrapă dumnezeiască şi demană primitoare! Bucură­te,sfeşnic de aur şi făclie nestinsă!Bucură­te, slava fecioarelor şi amaicilor podoabă de laudă!

Irmosul:

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi săne închinăm Domnului, cântându­I şipreaînălţându­L întru toţi vecii.

Pe Dumnezeu, Cel de S­a prea slă vitîn muntele cel sfânt şi în rug a ară tat luiMoise taina pururea Fecioarei, lău ­daţi­L şi­L preaînălţaţi întru toţi vecii.

90

Cântarea a 9­a:Irmosul:

Înfricoşatu­s­a tot auzul de nes­pusa lui Dumnezeu pogorâre; cumCel Preaînalt de bunăvoie S­a pogorâtpână şi în trup, din pânteceleFecioarei făcându­Se om. Pentruaceasta, pe Preacurata Născătoare deDum nezeu, credincioşii o mărim.

Către cine altcineva voi scăpa,curată? Unde voi alerga de aicişi mă voi mântui? Unde mă voiduce? Şi la cine voi afla scăpare?Pe cine grabnică folositoare? Pecine în necazuri ajutătoare? Spretine însăţi nădăjduiesc; întrutine singură mă laud şi spre tineîndrăznind, alerg.

Mireasă a lui Dumnezeu, nueste cu putinţă a număra mări­rile tale şi a spune adâncul celneurmat al minunilor tale celor

91

mai presus de minte, care pu ­rurea sunt dăruite celor ce cudragoste te cinstesc pe tine şi cucredinţă ţi se închină, ca uneiadevărate Născătoare de Dum ­nezeu.

Slavă...În cântări de mulţumire slă ­

vesc şi cinstesc nemăsurata milăşi puterea ta cea multă tuturor omărturisesc şi facerile tale debine, pe care le­ai revăr sat asu ­pra mea, le propo vă duiesc şi lemăresc cu sufletul şi cu inima şicu gândul şi cu limba, tot ­deauna.

Şi acum...Primeşte rugăciunea mea cea

sărăcăcioasă şi plânsul şi suspi ­nul şi lacrimile mele nu le trececu vederea. Ci mă sprijineşte cao bună şi cererile mi le împli ­

92

neşte. Că toate le poţi, ca oMaică a Stăpânului Dumnezeu,Celui atotputernic, numai de veicăuta spre a mea ticăloasăsmerenie.

Şi îndată cântăm: Cuvine­se cuadevărat... şi celelalte, ca la Paraclisulîntâi (pag. 33­41), iar înainte deotpust rostim această:

RUGĂCIUNECĂTRE PREASFÂNTA

NĂSCĂTOARE DEDUMNEZEU

Ceea ce singură eşti bucuriacelor necăjiţi şi ocrotitoareacelor nedreptăţiţi, mângâiereacelor ce plâng şi ajutătoareacelor neajutoraţi, cercetătoareacelor neputincioşi şi acope ră ­mântul şi sprijinul celor ce sechinuiesc; liman celor învifo raţi

93

şi toiag orbilor, povăţui toarecelor rătăciţi şi scăpare tare acelor din nevoi, Născă toare deDumnezeu, cu totul fără deprihană ia aminte la aceastăticăloasă şi netrebnică rugă ­ciune a mea, pe care o aduc ţie,întru strângerea inimii, şi măizbăveşte de viforul cel rău algândurilor. Scapă­mă pe minedin somnul cel greu care mi s­apricinuit mie din lenevie şidepărtează de la mine trân dăviacea cumplită. Izbă veşte­mă detirania cea amară a demonilor şimă smulge din obiceiul cel răual patimilor. Şi precum ştii,mântuieşte­mă pe mine, netreb ­nicul tău rob, cel ce întru tine,după Dumnezeu, mi­am pusnădejdile mântuirii mele. Dă­mimie, Preacurată, cu osârdie să

94

împlinesc poruncile Fiului Tăuşi Dumnezeului nostru, şi să pă ­zesc întotdeauna aşeză minteleLui cele mântuitoare. Şi măîntăreşte ca să întâmpin doxo ­logiile Lui cele bine pri mite, cucuget veghetor şi cu mintetrează. Că întru tine, pri ci nui ­toarea bunătăţilor şi aju tătoareamea nădăjduind, aduc aceastăcerere. Deci, să nu cad dinnădejdea cea către tine, Prea cu ­rată, nici să mă întorc umilit şiruşinat. Ci să aflu prin tine, deDumnezeu dăruită Stăpână,degrab, împlinirea cere rilormele. Ca totdeauna, ca pe o aju ­tătoare tare a noastră, a păcă ­toşilor şi împlinitoare a cererilornoastre, să te laud şi să temăresc pe tine, acum şi purureaşi în vecii vecilor. Amin.

95

Apoi preotul face otpustul mic. Înlipsa preotului, înche iem, zicând:

Stăpână, primeşte rugăciunearobi lor tăi şi ne izbăveşte pe noi dintoată nevoia şi necazul.

Toată nădejdea mea spre tine o pun,Maica lui Dumnezeu, păzeş te­mă subacoperământul tău.

Pentru rugăciunile SfinţilorPărinţilor noştri, Doamne, IisuseHristoase, Dumnezeul nostru,miluieşte­ne pe noi. Amin.

TIPOGRAFIA CÃRÞILOR BISERICEªTIIntr. Miron Cristea nr. 6; sect. 4, 040162, BucureºtiTelefon: 021.335.21.29; 3352128; Fax: 021.335.19.00

www.editurapatriarhiei.roeditura@patriarhia.ro

96