Parabola corpului calos

Florin Munteanu

La început a fost ...CUVÂNTUL, iar cuvântul s-a întrupat în materie. La început doar în Sori şi Planete. Apoi, pe una din planete a apărut un fenoment ciudat pe care azi îl numim Viaţă. Bacterii şi alge, plante, peşti, animale şi păsări şi doar într-un târziu Oameni. Fiinţe ciudate, înzestrate cu raţiune şi suflet, ce au reuşit să se dezvolte într-atât încât să numere, să construiască maşini, să înţeleagă o lume mare, infinit mai mare decât lumea din jur, dar şi una extrem de mică, chiar de nevăzut în acest spaţio-timp... Aceste fiinţe s-au adunat formând grupuri, apoi naţiuni, fiecare cu un anumit specific, cu un anume rost. Printre acestea ne număram şi noi, românii. Ingenioşi, pricepuţi în toate, iniţiaţi încă de la Zamolxe, purtăm pecetea unui neam despre care se spune de mult: sunt cei mai „viteji dintre traci” dar incapabili „să se adune”, fapt pentru care „nu vor fi niciodată puternici”. (Herodot).

Aflaţi într-un perpetuu început şi rareori putându-se mândri cu o finalizare majoră, românii par să nu îşi găsească drumul. Bântuie între Orient şi Occident, între poezie şi profit de parcă ar vrea să ilustreze cele spuse în filmul a 25-a ora cu Anthony Quinn şi Virna Lisi. Copiind prea repede modele exterioare, arzând la fel de repede etape impuse de istorie şi mai puţin dorite, românul ar trebui să se „trezească”, să-şi înţeleagă menirea în cadrul procesului actual de gloablizare şi să „îşi croiască” propria soartă. Avem antreprenori! Avem şi o nouă ţintă eudopeană: o societate a Cunoaşterii. Ne-ar prinde bine însă o Viziune, un model care să ni se potrivească de data asta cu adevărat! Poate că ne va inspira parabola corpului calos.

Aşa cum se ştie şi prin intuiţia iniţiatilor (~anul 600 e.n.) dar şi prin studiile ce au condus la premiul Nobel în neurologie (Roger Sperry, 1981), creierul nostru are două emisfere cerebrale distincte, cu funcţiuni bine determinate şi complementare. Emisfera stângă este locul în care se desfaşoară gândirea logică, dimensiunea noastră raţională, ce opereaza logic cu "fragmnte" din Realitate: cuvinte, imagini, gânduri...

Emisfera dreaptă este locul în care se petrec procese legate de trăiri holiste, emoţii, de o dimensiune artistică, fenomenologică, ...cea de dincolo de cuvinte.

În emisfera stangă există "eticheta", cuvântul ca sumă de sunete, semne grafice ...În emisfera dreaptă se află starea, semnificaţia, sensul, înţelesul, noima... Între cele două emisfere se află o zonă de maximă importanţă - mică ca şi volum - dar care defineşte însăşi personalitatea Omului în ansamblul său: Corpul Calos. Un mănunchi de fibre ce leagă cele două emisfere, dând întregului dimensiuni noi... De calitatea de mediator între Cuvânt şi Semnificaţie stă şi calitatea de a Înţelege, specifică doar Omului iluminat.

Îl citam mereu pe Alexandru Caragea: Omenirea are O menire... Alfel spus, la scară globală, Omenirea este o nouă entitate/unitate ce se dezvoltă pe o Planetă Vie: Gaia. GAIA are şi ea două " emisfere", căci aşa cum spunea Pitagora: "Totul în Natură este asemenea, în toate punctele ei" - azi îi spunem autosimilaritate şi este o proprietate fractală.

Într-o abordare metaforică, Emisfera stangă a planetei poate fi vazută ca dimensiune Occidentală, cantonată într-o cultură discontinuă, materială, structurală... în timp ce emisfera dreapta, Orientală, este tributara unei culturi holiste, metafizice, emoţionale... Filozofiile „Americană” şi „Tibetană” ar putea fi

văzute ca două "etichete" pentru două principii diferite care, printr-o compunere smerită poate duce Omul DINCOLO ...

Între orient şi occident, între emisfera stângă şi cea dreaptă se află un teritoriu special ce poate de SENS întregului! Este tărâmul armonizării, ajustării... este "corpul calos" al Planetei GAIA... Este un fel de "buric" al Planetei, un punct de contact cu lumea transcendentă, cu ÎNŢELEGEREA... este mediatorul, conectorul dintre Occident şi Orient în spiritul unui OM înălţat, înduhovnicit, iluminat, iniţiat!

Întâmplător sau nu, noi românii stăm pe acest teritoriu. Nu trebuie să ne comparăm cu alţii şi să imităm! Dacă am înţelege şi mai ales accepta acest fapt, am putea fi Puntea de echilibru dintre Orient şi Occident, o punte esenţială azi în turbulenţa ce a cuprins planeta. Am putea defini şi conduce programe în care nu doar să imităm "succesul" material din vest sau să tânjim la înţelepciunea din Est, căci chiar avem americani autentici şi tibetani autentici cu care putem colabora (cred că planeta nu are nevoie de occidentali "second hand" sau de tibetani cu diplomă de bioterapeut... ); Sigur are nevoie de oameni care să poată înţelege atât orientul căt şi occidentul şi să găsească adevărata legătură între Om şi Natura, între lumea exterioară şi Sine şi care să poată comunica Lumii, să poată trezii conştiinţa lumii, să poată îndrăgosti lumea de o altă VIAŢĂ, de o altă dimensiune... Este în fond şansa de supravieţuire a Omului.

Aşa cum evoluează azi umanitatea se va auto-distruge repede şi fără nici un dubiu. Este nevoie de o VIZIUNE către altă LUME căci, aşa cum spunea Părintele Stăniloaie: "omenirea de azi este epuizată teologic"...

Bucuresti