papini diavolul

DIAVOLULNote pentru o viitoare diabologie

Giovanni Papini s-a născut în 1881 la Florenţa, unde a urmat cursurileşcolii elementare, apoi, vreme de patru ani, cursurile Şcolii Normale.Auto didact fervent, îşi satisface pasiunea pentru enciclopedism cu cărţidin bibliotecile florentine. Începe de timpuriu o vastă activitate publicistică,întemeind reviste literare şi filozofice şi colaborând la cele mai importantecotidiane şi reviste italiene. Debutează editorial în 1906 cu volumul deproză scurtă Il tragico cotidiano (Tragicul cotidian) şi cu eseul Il crepuscolodei filosofi (Amurgul filozofilor), în care dezvoltă pentru prima dată temairaţionalismului vitalist. Traduce lucrări ale unor importanţi filozofi(G. Berkeley, A. Schopenhauer), editează operele unor gânditori italieni(T. Cam panella, P. Sarpi, F. Guicciardini) şi antologii de literatură italiană.Îi apar mai multe volume de proză scurtă, între care Parole e sangue (Cu -vinte şi sânge) şi Buffonate (Bufonerii). În 1912 publică romanul auto -biografic Un om sfârşit, iar în 1915 volumul de eseuri Maschilità (Bărbăţie);un an mai târziu, publică volumul de eseuri Stroncature (Demolări), alcărui titlu exprimă furia critică a generaţiei sale. În deceniul al treilea, pu -blică în paralel mai multe volume de eseuri – între care Storia di Cristo(Istoria lui Cristos), expresia reconvertirii sale la catolicism – şi de poezie,iar în 1931 romanul Gog, cea mai celebră carte a sa. Susţinător al regi muluimussolinian, devine membru al Academiei Italiene şi director alInstitutului Naţional de Studii asupra Renaşterii. Vederea din ce în cemai slăbită îl obligă în cele din urmă să-şi dicteze textele, dar publică încontinuare portrete şi monografii dedicate unor artişti italieni şi străini,eseuri şi articole în presă. Marginalizat după război, continuă să publiceproză, eseuri şi articole. În 1951 îi apare Il libro nero. Nuovo diario di Gog(Cartea neagră. Nou jurnal al lui Gog), iar în 1953 Diavolul. Note pentru oviitoare diabologie. Moare în 1956.

GIOVANNI PAPINIDiavolul

Note pentru o viitoare diabologie

Traducere din italiană deCORINA ANTON

Redactor: Vlad RussoCoperta: Ioana NedelcuTehnoredactor: Manuela MăxineanuCorector: Cristina JelescuDTP: Iuliana Constantinescu, Dan Dulgheru

Tipărit la Fedprint

Giovanni PapiniIl diavolocopyright © by Eredi di Giovanni PapiniAll rights reserved.

© HUMANITAS, 2013, pentru prezenta versiune românească

ISBN 978-973-50-4231-8Descrierea CIP este disponibilă la Biblioteca Naţională a României

EDITURA HUMANITAS Piaţa Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, România tel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51 www.humanitas.ro

Comenzi online: www.libhumanitas.roComenzi prin e-mail: [email protected] telefonice: 021 311 23 30 / 0372 189 509

Cuprins

Prezentare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

I. NECESITATEA DE A-L CUNOAŞTE PE DIAVOL1. Intenţia autorului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132. Tragedia creştină . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173. Diavolul, stăpânul oamenilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184. Diabologie şi demonologie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21

II. ORIGINEA ŞI NATURA DIAVOLULUI5. Diavolul interior . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 246. Satana s-a creat pe sine? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 277. Diavolul este fiul omului? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 288. Un rege transformat în Lucifer . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 289. Treimea diabolică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31

10. Diavolul pretutindeni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31

III. RĂZVRĂTIREA SATANEI11. Lucifer s-a răzvrătit din invidie faţă de om . . . . . . . . . . . . . . 3312. Diavolul voia să fie Cristos? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3513. Lucifer a căzut din nerăbdare? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3914. Prima vină a Satanei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4015. Trufia Diavolului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4216. Înfrângerea Satanei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4317. „Non serviam“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4618. Cine este adevăratul responsabil

pentru căderea Satanei? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47

IV. CĂDEREA SATANEI ŞI DUREREA LUI DUMNEZEU19. Căderea Satanei şi durerea lui Dumnezeu . . . . . . . . . . . . . 50

V. DUMNEZEU ŞI DIAVOLUL20. Diavolul şi ateismul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5821. Satana ca Dumnezeu? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5922. Dumnezeu îl imită pe Diavol? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6023. Cei doi ispititori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6124. Satana ca agent al lui Iahve . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6425. Înşelătorul înşelat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6526. Diavolul, datornicul lui Dumnezeu . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6927. Diavolul, opusul lui Dumnezeu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70

VI. CRISTOS ŞI SATANA28. Cristos şi Satana . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7229. Diavolul, fratele Cuvântului? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7430. Isus se tutuieşte cu Diavolul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7531. Prima ispitire a lui Isus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7632. A doua ispitire a lui Isus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7733. A treia ispitire a lui Isus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7934. În ce fel a sublimat Cristos ispitele Diavolului . . . . . . . . . . 8035. Demonii l-au răstignit pe Cristos din ignoranţă? . . . . . . . . 8336. Sărutul lui Iuda . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84

VII. DIAVOLUL ŞI SLUJITORII DOMNULUI37. Diavolul şi Arhanghelul Mihail . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8738. Satana şi Moise . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8839. Diavolul şi Sfinţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8940. Diavolul în sutană . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9041. Doi papi care au avut legături cu Diavolul? . . . . . . . . . . . . 93

VIII. DIAVOLUL ŞI OAMENII42. Ispitirea lui Adam . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9643. Adam răsplătit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9944. Călcâiul Evei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102

6 cuprins

45. În ce fel îi ispiteşte Diavolul pe oameni . . . . . . . . . . . . . . . . 10646. Întruchipările Satanei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10947. Diavolul şi Don Giovanni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11148. Diavolul şi Raiul pe pământ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11249. A vorbi cu Diavolul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11350. Diavolul şi imbecilii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11451. Diavolul lapidat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11552. Răzvrătirea împotriva Satanei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116

IX. PRIETENII DIAVOLULUI53. Vrăjitori şi vrăjitoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12054. Pactul cu Diavolul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12255. Închinătorii la Diavol . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12556. Apologistul Diavolului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126

X. DIAVOLUL ŞI LITERATURA57. Diavolul şi poeţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12958. Diavolul şi titanismul romantic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13059. Copilul Byron şi Diavolul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13160. Cel care l-a cântat pe Ahriman . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13161. Diavolul şi romancierul american . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13562. Cărţi inspirate de Diavol . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13663. Pământul satanic al făgăduinţei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13964. Diavolul şi arta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14565. Diavolul şi muzica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150

XI. DIAVOLII STRĂINI66. Diavolul egiptean . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15367. Diavolul persan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15568. Diavolul indian . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15669. Diavolul grec . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15970. Diavolul musulman . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163

XII. ÎNFĂŢIŞAREA ŞI OBICEIURILE DIAVOLULUI71. Urâţenia Diavolului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16672. Frumuseţea şi nobleţea lui Lucifer . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167

cuprins 7

73. Satana ca un fulger . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16974. Diavolul şi focul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17075. Diavolul ca şarpe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17176. Portrete moderne ale Diavolului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17277. Diavolul linguşitor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17678. Bucuriile Diavolului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17879. Diavolul poate ierta? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179

XIII. UTILITATEA DIAVOLULUI80. Diavolul este necesar? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18181. Tot răul vine de la Satana? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18382. Diavolul ca eliberator de rău . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18683. Diavolul şi pâinea fără sudoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187

XIV. SFÂRŞITUL DIAVOLULUI 84. Diavolul redevine înger? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18985. Diavolul va fi mântuit? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190

8 cuprins

Prezentare

Despre Diavol s-au scris sute de volume. N-aş fi avut în -drăzneala de a mai scrie încă unul dacă n-aş fi fost sigur că volu -mul meu este diferit de toate celelalte. Diferit ca intenţie, diferitca spirit, diferit, măcar în mare parte, ca metodă şi conţinut.

Ca să spun esenţialul chiar de la început, cred că pot afir -ma că aceasta este prima carte despre Diavol scrisă de un creş -tin în sensul cel mai profund al creştinismului.

Această carte nu este: o istorie a părerilor şi credinţelor cu privire la Diavol; o trecere în revistă mai mult sau mai puţin erudită sau mai

mult sau mai puţin distractivă a legendelor antice şi modernedespre Diavol;

o aridă tratare conceptuală în spiritul scolasticii tradiţionale; un breviar de asceză pentru apărarea sufletelor de capcanele

şi asalturile demonului; o culegere de sfinte invective sau de atacuri oratorice îm po -

triva vechiului Duşman; o istorie a reprezentanţilor pe pământ ai Diavolului, adică

a magilor, a ocultiştilor şi a altora de acest fel; o orgie romantică de literatură satanistă cu respectivele litur -

ghii negre şi alte tâmpenii; o elucubraţie metafizică asupra problemei răului, după cum

a făcut kantianul Ehrard; şi, în fine, nu este, după cum i s-ar putea părea cititorului gră -

bit, o apărare a Diavolului.

Mi-am propus în special, mânat de un sentiment de cari -tate şi milă, să studiez, eliberându-mă de prejudecăţi şi de rezer -ve, următoarele probleme:

adevăratele cauze ale răzvrătirii lui Lucifer (care nu sunt celeîn care se crede de obicei);

adevăratele relaţii dintre Dumnezeu şi Diavol (mult maicordiale decât se crede);

posibilitatea ca oamenii să încerce să-l facă pe Satana să revi -nă la condiţia sa iniţială eliberându-ne pe noi toţi de ispita răului.

În ceea ce priveşte primele două probleme, am încercat mereusă-mi întemeiez observaţiile pe textele din Vechiul şi Noul Tes -tament, pe scrierile Părinţilor Bisericii, filozofilor şi scriitorilorcreştini. În ceea ce priveşte ultima problemă, m-am mulţumitsă fac aluzie la circumstanţe şi speranţe care, deşi nu sunt con -firmate de dovezi dogmatice, mi se par în perfectă armonie cuconcepţia asupra unui Dumnezeu definit ca Iubire absolută.

Cititorii vor găsi în această carte multe noutăţi. Însă tre -buie să-i avertizez că multe dintre aceste noutăţi le vor apăreaca atare numai acelora care nu cunosc suficient patristica şiliteratura creştină.

Până în secolul al XVI-lea, libertatea de interpretare a dog - me lor a fost mult mai mare decât astăzi şi decât ne închipuimacum; trebuie să observăm că nu toate opiniile care nu atin geaunu cleul dogmei au fost considerate eretice de Biserică. Să ob -ser văm şi că o asemenea libertate de speculaţie teologică şi filo -zofică a înflorit tocmai în secolele în care Biserica creştină eraînsufleţită de o credinţă mai fierbinte şi mai puternică decâtastăzi.

De aceea, sper că păzitorii cinstiţi ai dreptei credinţe nu vorfi prea scandalizaţi de anumite expresii îndrăzneţe ale speranţeimele creştine şi că vor acorda mai multă atenţie spiritului şi in -tenţiei mele decât anumitor vehemenţe ale literei.

Această carte este rezultatul unor lecturi şi cercetări care audurat câţiva ani. Însă nu de puţină vreme am fost atras de pro -

10 diavolul. note pentru o viitoare diabologie

blema relaţiilor dintre Diavol şi oameni. Încă din 1905 – adicăde când aveam doar 24 de ani – am scris două piese de teatrucu subiect fantastic intitulate Demonul mi-a spus şi Demonulispitit, care au fost publicate în volumul Tragicul cotidian1.Această idee nu m-a părăsit niciodată, aşa încât în 1950 amscris o scurtă dramă în trei părţi – Diavolul ispitit – care a fosttransmisă de două ori de Radiodifuziunea italiană şi pe careacum o public din nou în apendicele acestei cărţi*.

Fireşte, din 1905 până în 1953 concepţia mea cu privire laSatana s-a schimbat aproape total. Creştinismul a schimbatmotivele acestei atracţii, dar poate simpatia mea din tinereţefaţă de Îngerul Căzut avea semnificaţia unei premoniţii. Şi De -monul face parte din lumea supranaturală şi creştină.

Se poate intra în împărăţia lui Dumnezeu şi pe poarta nea -gră a păcatului.

Subscriu şi trec în contul meu aceste curajoase cuvinte alelui Graham Greene: „Acolo unde Dumnezeu e mai prezent,tot acolo se află şi vrăjmaşul lui; şi, dimpotrivă, acolo undevrăjmaşul e absent, ne pierdem nădejdea de a-l găsi pe Dum -nezeu. Am fi ispitiţi să credem că Răul este umbra purtată aBinelui, în perfecţiunea sa şi că într-o bună zi vom reuşi săînţelegem chiar umbra.“

Această carte le este dedicată tuturor acelor prieteni careîn taină nu-mi sunt şi puţin duşmani şi tuturor acelor duş -mani care mi-ar putea deveni, poate chiar mâine, noi prieteni.

Dar o dedic mai ales acelor cititori, de aproape sau de de -parte, care sunt înzestraţi în acelaşi timp cu o inteligenţă as cu - ţită şi cu bună-credinţă.

G.P.

prezentare 11

1. Il tragico quotidiano, Lumachi, Florenţa, 1906, pp. 39-51. Încă din26 aprilie 1903 ţinusem o comunicare despre Adoratorii Diavolului (yazizi)în faţa Societăţii Italiene de Antropologie din Florenţa. Acest lucru esteconsemnat în Archivio per l’Antropologia ed Etnologia din acel an.

* Prezenta ediţie nu cuprinde şi piesa lui Papini. (N.t.)

I

Necesitatea de a-l cunoaşte pe Diavol

1. Intenţia autorului

Există, în lumea marilor religii, o Fiinţă aparte care nu estenici animal, nici om şi cu atât mai puţin Dumnezeu. Totuşi,această Fiinţă se slujeşte de animale, şi-i aserveşte pe oamenişi îndrăzneşte să se măsoare cu însuşi Dumnezeu. Potrivit dog -mei creştine, este un înger care conduce o legiune de îngeri,dar un înger căzut, desfigurat, blestemat.

El este urât chiar şi de cei care au promis să-şi iubească duş -manii; de el se tem tocmai aceia care sunt cei mai diferiţi şimai îndepărtaţi de el, adică sfinţii; i se supun şi îl imită toc -mai aceia care nu cred sau susţin că nu cred în existenţa sa.

De câteva secole încoace, teologii de-abia mai şoptesc câteceva despre el, de parcă s-ar ruşina să creadă în prezenţa sa„reală“ sau de parcă s-ar teme să-l privească în faţă, să-i cer ce -teze esenţa. Părinţii Bisericii şi scolasticii vorbeau mult despreel şi îi dedicau tratate întregi. În schimb, astăzi, şovăielniciilor urmaşi se mulţumesc să vorbească despre el în trecere, încapitolul despre îngeri şi despre păcatul originar, aproape cureţinere sau cu pudoare, de parcă s-ar teme să nu scandalizeze„spiritele“ libere care au izgonit din „societatea aleasă“ a inte -lighenţiei „superstiţiile medievale“.

Într-adevăr, filozofii nu binevoiesc aproape niciodată săcheme acea fiinţă pe numele său adevărat, deşi nu pot să nu vor -bească despre el sub nume mai abstracte şi deci mai „decente“.Unul dintre ei, faimosul Alain, scria, cu un aer satisfăcut, în

1921: „Diavolul a avut aceeaşi soartă cu a tuturor apariţiilor…Nici războiul, după câte am văzut, nu i-a redat viaţa diavoluluişi coarnelor sale.“1 Deoarece Diavolul, pentru acest raţionalisttrufaş şi peremptoriu, era o „apariţie“, adică ceva vizibil pentrusimţuri şi, întrucât nu îşi mai arată coarnele şi copitele de ţap,înseamnă că a încetat să mai existe. După cum ştim, im beci -litatea filozofilor „profunzi“ este atât de mare, încât este depă -şită numai de infinita milă a lui Dumnezeu.

Dar poeţii şi prozatorii, adică artiştii, mult mai sensibili laefluviile spirituale şi care cunosc viaţa omenească şi supraome -nească mai bine decât cei care jonglează cu „concepte“, nusunt de aceeaşi părere. De câteva secole poeţii au ocupat dejalocul părăsit de teologi şi filozofi. De secole sunt atraşi de teri -bila imagine a marelui Duşman, de măreţia sa întunecată, detristeţea sa atroce. Chiar şi astăzi, în cele mai divine poeme,în cele mai întunecate tragedii, în cele mai introspective romane,în rafinatele mitologii ale moraliştilor şi imoraliştilor şi chiarşi în peliculele cinematografice de calitate sau triviale, ÎngerulFulgerat este prezent şi vorbeşte, sub orice înfăţişare şi în oriceipostază. Poporul îl aminteşte încontinuu, îi rosteşte zilnicnumele, chiar dacă nu este întotdeauna conştient că trăieşte substăpânirea sa.

Încă de acum treizeci de ani, aşa-zişii „oameni culţi“, ad -mi nistratorii intelighenţiei burgheze, nu se ocupau de el saufăceau o grimasă plictisită la auzul numelui său, ca şi cum ar fifost vorba despre un vechi personaj al teatrului de marionete.Astăzi lucrurile s-au schimbat mult. Nici impresarii „spirituluipur“, nici literaţii aflaţi în slujba „lumii bune“ nu mai surâd.Până şi teologii încep să discute despre el pe faţă, fără eufe mis -me prudente. Demonul şi-a recăpătat dreptul la cetăţenie înrepublica culturii. După dezlănţuirea celor două războaie, dupăsaturnaliile urii şi ferocităţii, după atâtea dovezi şi con firmări

1. Alain, Propos sur la Religion, Rieder, Paris, 1937, p. 64.


ale influenţei şi puterii sale, Satana este recunoscut nu doar cao creaţie poetică, ci şi ca unul dintre protagoniştii istoriei.

În ciuda acestei reapariţii în sfera adevărului sau a verosi -milului, Diavolul este încă puţin cunoscut. Această fiinţă in -famă şi totuşi faimoasă, invizibilă şi totuşi omniprezentă, banegată, ba adorată, ba temută, ba defăimată, care şi-a avutpreoţii şi poeţii săi, curtenii şi martirii săi, este încă mai multpopulară decât înţeleasă, mai mult înfăţişată decât analizată.Pe Diavol trebuie să-l privim cu ochi noi şi să-l abordăm în -tr-un spirit nou. Nu cu slugărnicia magului care vrea să pro -fite de el sau cu spaima credinciosului care vrea să se apere deel, ci cu ochii şi cu spiritul creştinului care vrea să fie creştinpână la ultimele consecinţe – chiar şi cele mai temerare – alecreştinismului.

Această fiinţă se numeşte în ebraică Satana, adică Duş ma -nul, Vrăjmaşul; în greacă se numeşte Diavolul, adică Acuza -torul, Calomniatorul. Dar îi este îngăduit creştinului să-l urascăpe duşman? Le este îngăduit celor cinstiţi să-l calomnieze pecalomniator?

Până acum, creştinii n-au fost suficient de creştini faţă deSatana. Se tem de el, fug de el sau se prefac că-l ignoră. Dardacă teama poate, uneori, să-i salveze de ispitele sale, cu sigu -ranţă nu este o armă de salvare pentru viitor şi pentru ceilalţioameni. Cristos, prototipul divin al creştinului, a vorbit cuSatana vreme de patruzeci de zile şi a acceptat sărutul aceluiaîn care Satana se încarnase pentru a-l conduce la moarte.

Şi mai periculoasă decât teama este indiferenţa, care sfâr şeş -te, de cele mai multe ori, prin a deveni complicitate vinovatăla ofensivele diabolice. Cine nu stă de veghe este copleşit şicap turat mai uşor. Şi de această dată tot un poet a ghicit ade -vărul: „Cea mai reuşită viclenie a Diavolului – a scris Baude -laire – este de a ne convinge că nu există.“

Nici prin teamă, nici prin ignoranţă nu putem să-l supri -măm pe Stăpânitorul lumii acesteia, care îşi face simţită tot maimult înspăimântătoarea dominaţie. Pentru a elibera poporul

necesitatea de a-l cunoaşte pe diavol 15

creştin o dată pentru totdeauna de Demon, este mult maiin dicat şi mai conform cu porunca evanghelică a iubirii săîncercăm să-l cunoaştem mai bine şi mai profund, nu pentrua cădea în mrejele sale sau pentru a lua parte la acţiunile lui,ci pentru a ne păzi mai bine, pentru a încerca să-l facem să revi -nă la natura sa originară.

A înţelege este primul pas către iubire. Creştinul nu poateşi nu trebuie să iubească în Satana răzvrătirea, răul şi păcatul,dar poate şi trebuie să iubească în el creatura cea mai nefe -ricită din întreaga creaţie, pe conducătorul şi simbolul tuturorduşmanilor, pe arhanghelul care cândva a fost cel mai apro -piat de Dumnezeu. Poate numai dragostea noastră l-ar puteaajuta să se salveze, să redevină ce a fost la început: cel mai de -săvârşit dintre spiritele creştine. Salvându-l pe el de ura tutu -ror creştinilor, toţi oamenii vor fi salvaţi pentru totdeauna deura sa.

Cristos i-a iubit pe oameni, şi pe cei răzvrătiţi, şi pe ceicorupţi, şi pe cei cruzi, până într-acolo încât a luat asupra Satoate păcatele noastre, până într-acolo încât a murit pentrunoi de o moarte infamă. Oare nu cumva El a vrut să ne eli be -reze din robia Demonului şi în speranţa că oamenii, la rândullor, îl vor putea elibera pe Demon de osânda sa? Oare nucum va Cristos i-a mântuit pe oameni pentru ca aceştia, dato -rită poruncii Sale de a-i iubi pe duşmani, să fie demni să vi -seze cândva la mântuirea celui mai fatal şi mai îndărătnicduşman?

Un creştin adevărat nu trebuie să fie rău nici măcar cu ceirăi, nu trebuie să fie nedrept nici măcar cu cei nedrepţi, nu tre -buie să fie crud nici măcar cu cei cruzi, ci trebuie să-l ispi -tească să facă bine şi pe cel care ispiteşte la rău. Trebuie deci săne apro piem de Satana cu spirit de caritate şi dreptate, nu pen -tru a de veni admiratorii sau imitatorii săi, ci cu intenţia şi cusperanţa de a-l elibera de el însuşi şi astfel de a ne elibera penoi înşine de el. Poate că el nu aşteaptă decât un gest de iubirecreş tină din partea noastră pentru a regăsi în sine puterea de


a-şi renega ura, adică pentru a elibera întreaga lume de dom -nia răului.

Această carte nu este şi nu se vrea o apărare sau o apologiea Satanei. Nimic nu mă dezgustă şi nu-mi repugnă mai multdecât elucubraţiile murdare, idioate şi perverse ale satanismuluimedieval sau romantic. Detest din tot sufletul asemenea aiu -reli despre sucubi, posedaţi şi tenebre decadente.

Această carte se vrea numai o cercetare mai atentă, maionestă şi mai senină a originii, sufletului, soartei şi esenţeiDiavolului, la fel de îndepărtată de linguşelile ocultiste, ca şide izbucnirile de mânie pietiste. Vrea să-l înfăţişeze pe Vrăj -maş aşa cum este el cu adevărat, pentru ca adevărul să pregă -tească mântuirea lui şi a noastră.

Până astăzi, Satana a fost fie urât, insultat şi blestemat, fieimi tat, ridicat în slăvi şi adorat. În schimb, această carte îşipropune un scop complet diferit şi nou: acela de a-i face pecreş tini să-l înţeleagă creştineşte.

2. Tragedia creştină

Există o tragedie care a început la începutul vremurilorşi care încă nu a ajuns la sfârşit. O tragedie misterioasă şi în -spăimântătoare, ai cărei spectatori sunt puţini, chiar şi prin -tre creştini.

Are numai trei mari teatre: Empireul, Pământul, Hăul. Arenumai trei protagonişti: Dumnezeu, Satana, Omul. Are, ca toatetragediile, cinci acte.

Actul Întâi: Satana se răzvrăteşte împotriva Creatorului. Actul al Doilea: Satana este învins şi azvârlit în Hău. Actul al Treilea: Satana, pentru a se răzbuna, îl seduce pe

Om şi devine stăpânul său. Actul al Patrulea: Omul-Dumnezeu, întrupându-se, îl în -

vinge pe Satana şi le oferă oamenilor armele necesare pentrua-l învinge la rândul lor.

necesitatea de a-l cunoaşte pe diavol 17

papini diavolul

Documents