turism & afaceri / tourism & business............................................... ..... 11

«Evenimentul zilei» a fost un titlu cu scurtă circulaţie şi mic ecou la Bucureşti în ultimul

deceniu al secolului al XlX-lea - alte variante ale «Evenimentului», cu aplecare politică sau literară, au

mai apărut la Iaşi puţin înainte de 1900, dar şi câţiva ani după. Evenimentul zilei postcomunist, ziarul

în viaţă şi azi, se iveşte în 1992, avându-i ca fondatori pe Mihai Cârciog, Cornel Nistorescu şi Ion

Cristoiu. Cunoaşte succesul, inclusiv cu tiraje record, de peste 700 mii de exemplare, dar şi cu pocinoage de conţinut, modificări de acţionariat şi

vânzare către grupuri străine de presă, de unde câteva mari schimbări de comandament, orientare, profil, redacţie, format. În 1997, director al

publicaţiei devine Cornel Nistorescu, iar până în 2003, anul cedării titlului către trustul Ringier, această semnătură se va regăsi aproape zi de

zi în capul editorialului, un fel de sunet de gong la care ia aminte majoritatea cititorilor.

Cele trei volume apărute acum cuprind anii 1997-2000, adică suprapunerea

«momentului» politic ai guvernării Constantinescu pe primii patru ani în haină

de editorialist EvZ ai lui Cornel Nistorescu - o perioadă resimţită de cei mai mulţi

ca marcată de frământări şi fierberi fără mari soluţii, o bolboroseală «în cazanul

tranziţiei » către un orizont fără chip definit.

Spre deosebire de textele cu apariţie săptămânală din Expres (1990-1995), reunite - tot

la Editura Compania, în 2013 - în volumul «Români, vi se pregăteşte ceva!», care

marcau, de regulă, radiografia unor teme fierbinţi şi vârfuri de curbă în percepţia publică,

editorialele zilnice semnate de Nistorescu îşi propun să ţină pasul îndeaproape deopotrivă

cu evoluţiile politice şi cu ecoul lor în rândul populaţiei. Obligaţiile de cotidian impun

viteză, precizie, risc și o direcție informaţională care dau adesea relatărilor şi reportajelor

un aspect de tur de forţă, modelând şi un alt stil gazetăresc, mai apropiat de o notă

redacţională, un text de atitudine şi analiză decât de articolul de direcţie.

Tocmai din această pricină, asemenea editoriale contribuie util la reconstituirea

concretă a climatului acelor ani şi a personajelor care i-au dat culoare. E vorba de imensa

așteptare pentru fructificarea schimbării dorite prin alegerile de la sfârşitul lui 1996:

intrarea în normalitate odată cu victoria pluralismului efectiv, îndepărtarea decisivă de

comunism, revenirea la matca europeană, apropierea şi participarea la NATO, reforma şi

privatizarea păstorite de anunţatele mii de specialişti care trebuiau să schimbe faţa ţării.

Or, textele zilnice înregistrează multele zigzaguri strânse şi descendente ale încrederii şi

entuziasmului popular pe măsură ce se înmulţesc neînţelegerile administrative şi

conflictele politicianiste, se degradează mediul economic şi se compromit cauzele

cardinale care au adus fosta opoziţie la putere. Citim despre spectacolul orgoliilor la lucru

în sânul partidelor, despre zile de tensiune pe motive futile în Coaliţie şi polemici groteşti

în Parlament, despre marile afaceri şi circulaţia interlopilor pe planetă, despre ezitările şi

întârzierile în crearea de programe eficiente pentru domeniile şi zonele ţării aflate în

suferinţă cronică - slăbiciuni care duc la schimbarea de guverne și remanieri, ficțiuni cu

sindicatele şi dezavuarea de către societatea civilă a întregului spectru politic.

Se detaşează, pe fondul marcat de favoarea publică şi de setea da regăsire a respectabilităţii pe plan Internaţional, figura lui Emil

Constantinescu şi mitul suveran al instituţiei prezidenţiale, care satisface acumularea mult doritâ de optimism, festivitate şi simbol, fără a aduce

însă consecinţele necesare în plan practic. Pe ansamblu, evoluţia contradictorie şi dezamăgitoare a instituţiilor, ca şi aceea a înalţilor demnitari

dezvăluie tare, complicităţi, lacune şi incapacităţi evidente, ce explică - până astăzi într-o oarecare măsură - lentoarea şi insuccesul de durată al

tranziției româneşti.

Sastisiţi de bâlbâieli şi sforări politice, disperaţi de sărăcirea care se simţea în toate sectoarele vieţii, cumpărătorii de ziare, care se numărau

încă în sute de mii, deşi mai puţine, continuau totuşi să citească editorialul cotidian din «bulina roşie» (marca grafică a publicaţiei). De ce?

Ipoteze: aşteptau «o bombă»; îşi formalizau, în fine, propria judecată; căutau o confirmare a propriilor percepţii sau, dimpotrivă, sperau că se

înşele în pesimismul lor; știau că «Nea Cornel», pană longevivă şi argăsitâ, are sursele lui de informaţii şi din lectura asta îşi puteau completa

binişor tabloul propriu; mizau pe critica (mereu meritată) a puterii şi căutau un pretext pentru a se răcorii, pe modelul «arde-l, mă!»; mai aflau

câte ceva despre lucruri de neatins din spaţiul în care locuiau sau munceau; căutau (confraţii şi analiştii) un puls popular pentru al contra sau al

mima sau al discredita etc. .

Mai toți însă știau că nu făceau o lectură silnică. Dimpotrivă. Se lăsau pe spate, în fotoliu sau pe bancă și se dădeau unei «operațiuni» care

conţinea invariabil o doză de plăcere. De ce? Pentru că Nistorescu scria foarte bine, se ţinea departe de grosolănii, avea o varietate stilistică şi

lexicală de filolog împătimit, care contrasta agreabil cu scrâşnelile inginereşti de AKM, cu fabricaţiile diluate în birouri de presă şi cu lozincile

propagandei crude, făcea uz de umor acrişor şi de ironie până la caricatură, putea fi vehement fără violenţă, folosea termeni proprii, şi nu

aproximaţii, fie că era vorba de fotbal sau de contabilitate, nu se ferea de exprimarea emoţiei, dar nu rămânea niciodată doar la atâta lucru, şi, mai

ales, dorind în chip explicit modernizarea, nu uita că ea are un preţ şi că nu e niciodată trăită la fel de vânzător şi de cumpărător.

Norocul cititorilor la zi de atunci ai lui Nistorescu trece, iată, ca o ştafetă, la istoricii şi curioşii care vor scana aceste editoriale pentru fapte şi

atitudini ale actualităţi din 1997-2000. În loc să se încrunte căutând o dată anume din an sau un nume în indice, gata iritaţi la întâlnirea

obligatorie cu «arhivele», se vor lăsa pe spate, în fotoliu sau pe bancă, şi vor mulţumi Cerului pentru claritatea sursei, dar şi pentru clipele de

destindere literară ...

Adina Kenereş

CORNEL NISTORESCU

- de la rotativă la arhivă -

ÎN CAZANUL TRANZIŢIEI

Editoriale din Evenimentul zilei 1997-2000

de Cornel Nistorescu

Cuvânt înainte de Ioan Buduca

Format: 16 x 23 cm

Vol.1: 18.02.1997-30.02.1998, 460 pagini

Vol.2: 01.05.1998-31.08.1999, 480 pagini Vol.3: 01.09.1999-30.12.2000, 512 pagini