turism & afaceri / tourism & business 5

Cine urmăreşte ilustraţiile de pe coperţile seriei de anţroposofie de la Editura Univers Enciclopedic are ocazia să vadă un gen de pictură care pare acuarelă, dar, folosind culori diluate, acest gen de imagini apoase

reuşeşte să sugereze o realitate despre care se vorbeşte prea puţin. Nu este realitatea obiectivă a peisajelor ori a fiinţelor, ci acel ceva misterios pe care tradiţia medievală l-a numit eter. Un fel de abur al lucrurilor străbătut de spriduşii pe care grecii antici îl numeau ondine, silfide, salamandre (spirite ale apei, spirite ale aerului, spirite ale focului). Modernii nu mai pot crede în realitatea din spatele acestor denominaţiuni şi le-ar veni greu să accepte că a existat, cândva o capacitate perceptuală general-umană care avea acces la aceste fiinţe de ”abur”. Şi mai greu le-ar fi modernilor să înţeleagă că există chiar acum metode de antrenament perceptiv care pot facilita oricui accesul în lumea fiinţelor elementare (de natură eterică). Acest tip de percepţie nu vine prin simţuri, ci prin sentimente.

Eterurile sunt substanţe, dar nu sunt substanţe solide, lichide sau gazoase, adică, altfel spus, sunt substanţe care fiinţează fără să fie organizate molecular. Gândiţi aceste subzistente ca fiind similar substanţelor din care sunt formate imaginile din amintirile noastre vizuale, auditive, olfactive etc. Sau imaginaţi-le ca fiind similare acelor diluţii homeopatice în care o moleculă de ulei de nucă, de pildă, este dizolvată într-o mare cantitate de spirt. Sau -şi mai simplu- întrebaţi-vă ce este acel ceva substanţial pe care îl urmăreşte nasul câinelui poliţist când ia

urma mirosului unui infractor. Cei care văd aurele umane asta văd: eterurii. Rămâne misterioasă înţelegerea felului în care sentimentele noastre pot percepe

aceste substanţe. Misterul se diminuează dacă mai facem un experiment mental: pe ce se bazează, oare, îndrăgostirea la prima vedere? Nu cumva pe o comunicare de tip eteric (auric)? Eterurile sunt de multe feluri: ale căldurii, ale luminii, ale sunetelor, ale vieţii (ca vitalitate de origine cosmo-spirituală). Cum să le reprezinţi în imagini?

Cătălina Drăgulin le-a reprezentat până acum în peste 800 de lucrări. Oferite prietenilor, unele. Vândute pe mai nimic, altele. Cei mai mulţi privitori ai acestor lucrări cred că văd doar jocuri de culoare, peisaje vizibile în lumile submicroscopice ori acuarele ale luminilor spectroscopice. Cei mai mulţi nici nu cunosc semnificaţia cuvântului ”eter”. Dacă ar exista un aparat care să identifice vizual ”aburii” care dansează în jurul unui fir de iarbă, n-ar identifica ceva verde. Ar identifica toaie culorile (nuanţele lor) într-o mişcare

continuă, ca un fel de curcubeu viu. Curcubeu viu ar fi şi în jurul unui spic de grâu, dar altfel însufleţit de jocul nuanţelor de culoare. Sau în jurul unei frunze de ferigă. Fotografiile kirlian (după numele descoperitorului lor) dau o sugestie despre aceste eteruri. Dar eterul în sensul major al cuvântului înseamnă altceva: culorile invizibile ale viului din tot ce are viaţa pe planeta Terra. Atâta doar că noi, modernii, nu mai ştim să identificăm viul dintr-o picătură de apă sau dintr-o gură de aer. Viul acela este de origine cosmo-spirituală. Şi acela este eterul cosmic, cel care, aici, pe Terra, devine curcubeul viu din jurul pietrelor, plantelor, fiinţelor.

Cătălina Drăgulin excelează în a crea imagini eterice fără să cadă în repetitivul unor stereotipuri. Ori, acest talent de a nu cădea în manierism personal vine ca o dovadă că sentimentele pictoriţei văd, cu adevărat văd.

Şi când vezi cu adevărat nu te poţi "scălda" de două ori în ceeaşi "apă" a aceleiaşi imagini.

ARTA PLASTICĂ

CULORILE ETERULUI

Ioan Buduca