a p r i l i e 2 0 1 6 67

COPII

Când aveam opt ani, l- am vă-zut pe profet, preşedintele

David O. McKay (1873–1970). El a venit să dedice o nouă clădire a Bisericii în Palmyra, New York, S.U.A. Familia mea a mers la dedi-care. Mulţi alţi oameni au mers, de asemenea. Toţi am fost emoţionaţi când l- am văzut pe profet!

Eram destul de mică, astfel încât mi- a fost greu să văd printre toţi oamenii care blocau vederea. Dar am putut totuşi simţi dragostea preşedin-telui McKay. Doar un minut, am văzut părul lui alb şi faţa lui blândă. M- am gândit: „Deci aşa arată un profet al lui

Dumnezeu”. Citisem despre profeţi în scripturi, dar aceasta era prima dată când vedeam, în persoană, un profet sau o autoritate generală. Mi- am dat seama că profeţii sunt oameni reali. Şi ei ne iubesc!. Îmi voi aminti întot-deauna dragostea şi pacea pe care le- am simţit în acea zi.

Când aveam 11 ani, am avut o altă experienţă care m- a ajutat să simt pace în inima mea. Conferinţa de ţăruş se apropia şi eu urma să cânt în cor. Eram foarte emoţionată! Purtam o cămaşă albă, frumoasă şi mă simţeam într- un mod foarte spe-cial. Cântecul pe care îl interpretam

Pace în inima mea

avea cuvintele din Ioan 14:27: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v- o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte”.

Aceste cuvinte m- au impresio-nat profund şi, de atunci, mi le- am amintit mereu. Când cântam acele cuvinte, ştiam că sunt adevărate. Am simţit că Duhul Sfânt îmi transmite că, urmându- L pe Isus Hristos, vom simţi pace. De atunci, de câte ori am încer-cări, îmi amintesc de această scriptură şi ea îmi aduce pace. Adevărul pe care l- am învăţat când eram tânără mi- a binecuvântat întreaga viaţă. ◼

ILUST

RAŢI

E DE

AM

Y W

UMM

ER

Carol F. McConkieprima consilieră în Preşedinţia generală a Tinerelor Fete