otul a fost perfect pana intr-o dimineata, cand doctorul mi-a spus: "Aveti cancer" M-am uitat la el lung si i-am spus, linistit: este o greseala. Ma simt perfect sanatos. Nici macar simptome de gripa nu simt, dar de cancer. Toata viata mea nu am suferit de nimic. Am racit foarte rar. Nici nu imi aduc aminte cand m-am imbolnavit ultima oara! Si, totusi, exista speranta!

Primul pas ce trebuie facut este acela de a accepta normalitatea acestor reactii vis-a-vis de diagnostic. Sunt binevenite lacrimile, care vin sa "curete" greutatea situatiei. Apoi comunicarea diagnosticului celor dragi, de al caror sprijin depinde in mare masura vindecarea bolii.

Dar persoana cea mai indicata in suportul acestei etape ramanepsihoterapeutulcare ar trebui sa fie de nelipsit atat in tratamentul bolnavului, cat si in sprijinul familiei. Al doilea pas ar fi acela de acceptare a diagnosticului. Este un moment greu, dar imperios necesar. Multi nu au ocazia sa ia o decizie pentru ca nu afla niciodata diagnosticul.

Aflarea diagnosticului de cancer este un "moment" in care normalitatea si prioritatile se schimba. Este de fapt o noua orientare catre o alta etapa a vietii.Psihoterapeutul va poate ajuta sa va explorati interiorulpentru a va gasi resursele si energia de care aveti nevoie ca sa va modificati gandurile negative automate in ganduri pozitive.

Pe masura ce neacceptarea, furia, frustrarea, durerea, sentimentul de vinovatie si negarea se consuma, apare din interiorul nostru forta de a merge mai departe si de a lupta. Acesta ar fi un al treilea pas. Cel de acceptare a tratamentului. In acest moment se fac ajustari astfel incat cancerul sa fie acceptat ca facand parte din viata.

Fiecare persoana implicata in procesul de acceptare are nevoie, pe langa forta interioara, de ajutor specializat pentru a sta fata in fata cu schimbarile fizice, mentale si emotionale ce apar pe masura ce boala isi urmeaza cursul.

Si exclusiv pentru aceste persoane, fiecare speciala si individuala in felul ei, fiecare nedreptatita si nevinovata, fiecare meritand totul, s-a nascutAsociatia de Psiho Oncologie si Alte Boli Cronice,a carui singur scop este acela de ai fi acolo unde e nevoie de suport si ajutor psihologic in lupta cu cancerul! Cci numai un psihic echilibrat, gndirea pozitiv i ncrederea n propria reuit pot vindeca un trup bolnav! i vin s-o demontreze cei peste 22 de milioane de oameni care au gsit resurse proprii i au nvins flagelul!

O singur veste bun! Diagnosticul de cancer nu este egal cu moartea.Mai mult, Lance Armstrong a spus Ziua n care am fost diagnosticat cu cancer a fost ziua n care am nceput s triesc. Cnd o persoan este diagnosticat cu cancer, se transform ntr-o alt fiin. Tot ceea ce a fost pn atunci, ca om, dispare. Trauma pe care o resimte este o reacie normal la o situaie anormal, care diminueaz capacitatea de a gestiona i confrunta problemele i care produce rupturi la nivelul psihiculuiIn urma aflarii diagnosticului, foarte multi pacienti au tendinta de a se indeparta de familie sau prieteni sau, in cazuri nefericite, sunt indepartati de acestia. Carentele educationale din tara noastra duc, de multe ori, la stigmatizarea bolnavului de cancer, ostracizare si dezaprobare. In momentul comunicarii diagnosticului, medicul trebuie sa explice implicatiile si etapele urmatoare atat pacientului cat si apartinatorilor, de preferat impreuna, subliniind rolul fiecaruia si incercand, pe cat posibil, sa creeze un mediu cat mai propice pentru exprimarea problemelor si gasirea de solutii viabile. Atunci cand este posibil, este de preferat cooptarea unui psiholog.In confruntarea cu diadnosticul si tratamentele oncologice pacientul va avea nevoie de sprijinul celor apropiati, sa simta ca apartine in continuare unui grup, ca este acceptat. Se va incerca, pe cat posibil, mentinerea relatiilor normale din cadrul familiei, impartasirea dificultatilor legate de tratament. Proiectele de viitor vor trebui redezbatute, iar pacientul trebuie sa simta ca ia parte activ la luarea deciziilor.Nu este recomandabila initiativa familiei de a ascunde pacientului diagnosticul, intrucat acest fapt va duce la scaderea compliantei la tratament, va accentua senzatia de instrainare, va scadea increderea in cei din jur si consecutiv la diminuarea comunicarii, inclusiv cu cadrele medicale, ducand la o scadere a calitatii actului medical.

Suportul emotionalDiagnosticul de cancer este o veste care are deseori un impact negativ asupra psihicului oricarui pacient.Exista diferite metode capabile sa diminueze stresul legat de diagnostic si tratamentul afectiunii. Medicul poate recomanda terapia de grup, invatarea unor tehnici de relaxare (Yoga) sau de vizualizare, in scopul unui control emotional adecvat.Diagnosticul de cancer, precum si implicatiile tratamentului, pot schimba atitudinea pacientului fata de sine precum si fata de familie si prieteni. In cazul in care pacientul simte ca nu-si poate controla sentimentele negative sau ca are nevoie de intelegerea unei persoane specializate, nu trebuie sa ezite sa ceara ajutor medical specializat.

http://www.sfatulmedicului.ro/Cancer-colorectal-si-anal/cancerul-colorectal_764

http://medicina.san.ro/cursuri/Bolile%20oncologice.pdf

Da-mi Doamne seninatatea sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul sa schimb lucrurile pe care le pot schimba si intelepciunea de a face diferenta intre ele.(Reinhold Niebuhr)Confruntarea cu diagnosticul de tumora maligna sau cancer este un eveniment traumatizant care afecteaza raportul individului atat cu sine cat si cu lumea in totalitatea sa psihofizica si psihosociala.Datorita credintelor populare si a miturilor legate de aceasta boala, marea majoritate a pacientilor se programeaza negativ inca de la aflarea diagnosticului. Nu ma voi confrunta niciodata cu ceva imposibil de controlat pare a fi discursul interior prezent ca un laitmotiv...si de aici convingerea falsa ca aceasta boala va ucide cu certitudine, asa ca mai bine sa renunte si nici macar sa nu inceapa lupta. Este intr-adevar un moment de mare incercare, un moment in care este testata fiecare resursa psihica in parte, un moment in care viata devine brusc nedreapta, un moment in care credintele, valorile, rabdarea, compasiunea apar deodata inutile si forta de nu renunta este impinsa dincolo de orice limita de suportabilitate.Unii oameni se folosesc de momentele de acest fel si le transforma in ocazii pentru schimbarile din viata personala, altii se lasa pur si simplu striviti de asemenea experienta de viata.De ce reactioneaza oamenii atat de diferit si de ce acorda semnificatii atat de diferentiate unui aceluiasi diagnostic, sunt doua dintre intrebarile ce au fost subiectul multor cercetari nu numai in domeniul psihooncologiei ci al intregii psihologii.Mintea si corpul comunica neincetat intre ele, dar cea mai mare parte a acestei comunicari are loc la nivel inconstient. Spun asta pentru ca de incredibil de multe ori ceea ce pare o dorinta puternica de a trai poate fi de fapt ceva superficial, un joc de teatru, o afirmatie automata si nu o adevarata conexiune interna cu forta vitala. E necesar sa trecem dincolo de nivelul verbal, constient, pentru a ne asigura ca ceea ce spune pacientul reprezinta ceea ce simte el realmente.Ceea ce spunem este adesea o acoperire, deoarece suntem cu totii formati prin limbaj si-l folosim constient sau nu pentru a disimula lucrurile care ne deranjeazaAtunci cand o persoana este diagnosticata cu aceasta boala (cancer ) senzatia de pierdere a controlului este coplesitoare. Foarte multe din reperele de viata se schimba si se transforma dar daca priviti acest lucru ca pe o provocare sau incercare veti gasi forta de a trece si peste asta si cu siguranta veti domina boala si va veti redobandi calitatea vietii.Sa inveti sa traiesti cu diagnosticul de cancer inseamna multe schimbari in viata voastra si veti ramane uimiti ca toate acestea va vor creste dorinta de viata si puterea de a aprecia bucuriile marunte de fiecare zi.II.REACTII NORMALE LA AFLAREA DIAGNOSTICULUIPaulo Coelho-Manualul razboinicului luminiiCe este un razboinic al luminii? E cineva capabil sa inteleaga miracolul vietii, sa lupte pana la capat pentru ceva in care crede, auzind totodata si clopotele pe care marea le face sa rasune in adancul ei.Un razboinic al luminii studiaza cu multa grija pozitia pe care tine sa o cucereasca. Oricat de dificil i-ar fi obiectivul, exista totdeauna un mod de a depasi obstacolele. El verifica drumurile alternative, isi ascute spada, se straduieste sa-si umple inima cu perseverenta necesara pentru a infrunta provocarea. Dar pe masura ce inainteaza, razboinicul isi da seama ca exista dificultati pe care aproape nu le prevazuse. Ca sa-si implineasca visul, are nevoie de o vointa ferma si de o imensa capacitate de supunere: desi are un obiectiv, nu totdeauna drumul pentru atingerea lui e cel pe care si-l imaginase. De aceea razboinicul face uz de disciplina si compasiune. Dumnezeu nu-si paraseste niciodata fiii, dar intentiile lui sunt necunoscute si El construieste drumul cu primii nostri pasi.Este adevarat ca diagnosticarea unei maladii somatice este unul din evenimentele traumatice definite ca foarte severe, dar la fel de adevarat este si faptul ca diagnosticul de cancer nu este o sentinta. Pentru multi pacienti ai cancer sunt cele mai de temut doua cuvinte dintr-o limba. Cei care le aud trec prin multe stari sufletesti care adesea se schimba pe masura ce accepta situatia si o infrunta.Din punct de vedere al desfasurarii temporale, in practica clinica se intalnesc pentru reactia traumatica trei etape ce incep de la aflarea diagnosticului.1. Faza de socEste caracterizata initial printr-un sentiment de insensibilitate, bolnavul si familiapar nauciti, au impresia de irealitate. Nu poate fi adevarat! Este o greseala. E sigur ca este o confuzie la mijloc! Sentimentul de naucire este atat de puternic, incat iti poate da impresia timp de cateva zile ca absolut nimic nu s-a intamplat.Apoi urmeaza negarea, refuzarea diagnosticului(nu e posibil, acest lucru nu mi se putea intampla mie), cei afectati nu pot sa creada ca acesta este adevarul si vor alerga din doctor in doctor in speranta infirmarii. Negarea este probabil un mecanism psihologic de protectie, care ofera timpul necesar procesarii informatiei. Caracteristice sunt acum alterarile trairii timpului ca accelerarea sau incetinirea.2.Faza de actiuneAdevarul nu mai poate fi negat. Da este cancer. Apare acum senzatia de neajutorare ( ce ma fac), lipsa de speranta (nu se mai poate face nimic) alternand cu o senzatie de calm (totul va fi O.K.)Apar tulburari de somn, lipsa de concentrare, iar activitatile zilnice nu mai pot fi realizate.Incepe aproximativ la o saptamana dupa aflarea diagnosticului si este caracterizata la inceput de manie, adesea indreptata asupra celor apropiati, asupra superiorilor sau colegilor si mai ales asupra medicilor (mesagerii vestilor proaste) sau a celor care vor sa-i ajute...si care sunt gasiti vinovati de foarte multe lucruri.Mania este indreptata si spre sine, intervenind o alternanta a acestui sentiment, ce penduleaza intre exterior si interior. Cei afectati se plang de propriile greseli si cauta cu indarjire vinovatul.Revolta insoteste mania. De ce eu, de ce acum...? Sentimentul de autocompatimire este alaturi de cel de revolta si adesea nu este constientizat. Pacientul se intreaba de ce a trebuit ca tocmai el si nu altcineva sa fie predispus la cancer. De ce tocmai el care nu a facut excese, a avut un comportament si un stil de viata exemplar, el dintre toti...De ce eu Doamne?Cautarea unui sens, a unei semnificatii este elementul dominant prezent in toate etapele reactiei traumatice. Aceasta nevoie de explicare a prezentei bolii va fi rezolvata functie de credintele persoanei, de mediul social, de istoria si judecatile personale.Anxietatea si depresia insotesc aceasta faza de actiune si sunt prezente sub numeroase aspecte: teama, iritabilitate persistenta insotita adesea de imagini mnezice intruzive, hipervigilenta, senzatie de spaima, tulburari de memorie, insomnie, cosmaruri, tulburari de concentrare.Apar in mod repetitiv temeri pe care le determina cuvantul in sine (cancer), temeri ce vin din perceptiile, credintele si informatiile care circula in mediul de cultura a pacientului. Aceste temeri pot fi rezumate astfel:-posibila moarte insotita de durere-dependenta de altii-posibila schimbare in ceea ce priveste functionarea organismului si imaginea corporala-deprecierea capacitatii de a avea succes pe plan profesional-afectarea relatiilor personale si teama de abandonAceste temeri sunt neintemeiate si exagerate si vor lua sfarsit dupa 1-2 saptamani, de obicei odata cu inceperea tratamentului.Aceasta faza de agitatie si tulburare este o reactie comuna, un raspuns normal la ceea ce se intampla in viata voastra. Nu sunteti pe cale sa va pierdeti mintile.3.Faza de descarcareIncepe de obicei odata cu tratamentul, cand apare si sentimentul de control asupra bolii.Fiecare persoana are un mod unic de a depasi aceasta perioada de criza. Important este sa nu ramaneti paralizati si inerti, ci sa cautati un mod de a rezolva problema. Gasiti un medic cu care sa puteti comunica si cu care veti reusi sa creati un parteneriat in lupta cu boala.Aici este punctul critic in care se hotaraste daca se va forma un sindrom de suprasarcina de lunga durata insotit de diverse tulburari sau se va declansa confruntarea activa si pozitiva cu situatia. Acum isi spune cuvantul asa numita gandire pozitiva, care este o atitudine ce permite acceptarea diagnosticului in primul rand si apoi descoperirea de solutii si stabilirea de obiective si ancore in viitor.Control si acceptare, rezistenta si deschidere, lupta si capitulare. Parcurgand aceste etape in drumul catre atingerea unor teluri realiste, drumul va transforma viitorul intr-o perspectiva mai luminoasa si invers. Asa cum scria Nietzsche Acela care are un de ce pentru care sa traiasca poate suporta aproape orice ii da viata .Acceptarea si controlul sunt puterea din interiorul pacientului. Este dificil sa stabilesti acel echilibru intre a fi si a face, intre existenta si actiune, intre acceptarea propriei tale fiinte asa cum este ea si hotararea de a schimba la tine lucruri pe care vrei sa le schimbi.Actiunea inseamna sa-ti asumi responsabilitatea pentru acele lucruri si numai pentru acele lucruri care pot fi schimbate, apoi sa depui eforturile de care esti in stare pentru a le schimba. Este intelepciunea exprimata in forma unei rugaciuni simple si profunde, Rugaciunea Seninatatii (scrisa de Reinhold Niebuhr): Da-mi Doamne seninatatea sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul sa schimb lucrurile pe care le pot schimba si intelepciunea de a face diferenta intre ele.III.STRATEGII CARE TE VOR FACE INVINGATORFa lucrurile usoare ca si cum ar fi grele si pe cele grele ca si cum ar fi usoare(B.Gracian)1.ACCEPTAREA DIAGNOSTICULUI De aici se va porni, indifferent cat de dificil este acest lucru. Este vorba de a invata sa traiesti cu acest diagnosticsi asta o puteti face folosindu-va de mecanismele de adaptare proprii. Psihologii folosesc termenul de coping definit ca un comportament de depasire a crizei si de gasire de solutii adecvate problemelor respectand credintele si valorile personale. Se vorbeste de acea gandire pozitiva care este o atitudine ce permite acceptarea diagnosticului in primul rand si apoi descoperirea de solutii si stabilirea de obiective si ancore in viitor. Atitudinea de tipul ce e de facut acum va schimba prezentul in altceva si te va face sa simti ca preiei controlul asupra bolii.2.OBTINERE DE INFORMATII Informatiile medicale despre boala in general, despre factorii de risc, despre tratamentele care se folosesc la ora actuala (chimioterapie, interventie chirurgicala, radioterapie, hormonoterapie, imunoterapie) va ajuta si va ofera un oarecare control asupra bolii. Fiecare persoana are nevoie sa stie atat cat poate duce ,asa ca singuri veti hotari cat de mult doriti sa cunoasteti despre cancer. Atentie insa ca la un moment dat veti da de statistici si prognostice ale bolii si acest lucru poate face unele persoane sa fie vulnerabile si mai ales rezistente la orice argument ce ar putea aduce linistea psihologica cautata...si in final descoperirea mecanismelor de adaptare necesare depasirii situatiei. Deci dumneavoastra decideti cate informatii va doriti.3.COPING (CONFRUNTAREA CU BOALA) In confruntarea cu diagnosticul de cancer intervin mecanisme de adaptare de tip emotional, dupa care este necesara depasirea acestora si insusirea unor mecanisme active de adaptare in care e nevoie sa faceti ceva concret pentru rezolvarea problemei(solicitare de informatii, cautare de mijloace, elaborarea unui plan de actiune) Termenul se refera la atitudinea pe care trebuie sa o luati si la actiunile intreprinse pentru a iesi din diversele stari provocate de boala. Oamenii au moduri diferite de reactie. Este normal sa va simtiti frustrat, dar felul in care va comportati si cum va confruntati cu diagnosticul si boala in sine pot duce la mari diferente. Exteriorizand frustrarile,puteti sa va imbunatatiti calitatea vietii. Bineinteles ca starea dumneavoastra emotionala se va schimba de la aflarea diagnosticului si de-a lungul tratamentului. La aflarea diagnosticului este normal sa va simtiti socat. Aveti dreptate, viata dvs s-a schimbat, nu puteti sa va inchipuiti cum va fi dupa tratament. Aceasta ar putea sa fie una dintre cele mai dificile perioade ale luptei cu cancerul, o perioada de soc, teama, neincredere in ceilalti, simtind acest lucru uneori ca pe o pedeapsa pentru greseli din trecut. Alte ingrijorari pot fi cele legate de intrebarea cand veti putea sa fiti in stare sa va intoarceti la serviciu sau cand va veti putea face treburile zilnice pe care obisnuiati sa le faceti pana acum. S-ar putea sa va ingrijoreze si asigurarile de sanatate sau in ce fel situatia dumneavoastra financiara va fi afectata. Ce compromisuri trebuie sa faceti pentru a mentine o anumita calitate a vietii ? Cum vor fi afectati membrii familiei de faptul ca va vor vedea prin ce treceti in timpul tratamentului ? Ce veti face daca veti afla ca nu exista un tratament eficace? Acestea sunt temeri intalnite foarte des si le puteti indeparta vorbind despre ele, exprimandu-le si cerand ajutor. Din fericire oricine poate fi cel care sa va asculte si sa fie un sprijin: un prieten, un psihoterapeut, un psiholog, un grup de terapie sau alti pacienti care au trecut prin aceleasi angoase si temeri. Puteti sa va folositi de una din aceste optiuni sau de toate. Dvs. Sunteti cel care stie cel mai bine acest lucru, care stie de ce aveti nevoie si ce vi se potriveste.descoperiti cum familia, prietenii, colegii va pot fi de ajutor. Daca veti fi capabil sa discutati deschis despre aceasta situatie , daca veti accepta ca acest lucru a fost posibil sa se intample, atunci fiti convins ca in interiorul dvs. sunteti puternic si ca veti gasi resursele necesare in lupta cu boala. Mai jos sunt cateva moduri prin care puteti trece mai usor de aceasta perioada grea, dar cautati solutiile proprii create special de dvs. Pentru dvs. Spuneti celorlalti ca aveti nevoie de suport si ajutor Impartasiti ceea ce simtiti cu altii (familie, prieteni, cunostinte) Tineti un jurnal Fixati-va obiective realiste Acordati-va timp sa va obisnuiti cu vestile Acceptati-va limitele(fizice si emotionale) Recunoasteti ca inca aveti controlul asupra multor aspecte din viata dvs. Evitati amanarile Ajutati un prieten Diminuati din treburile zilnice care nu va fac placere Fiti intelegator si compatimitor cu dvs. Controlati-va teama si anxietetea folosind tehnici de relaxare Cautati consiliere profesionala (psihoterapeuti) Gasiti un grup de sustinere pentru a discuta cu alte persoane ce se confrunta cu acelasi diagnostic4.SPERANTA Nu exista garantii in viata ,ci doar sperante, riscuri si provocari, iar ceea ce mobilizeaza resursele din noi sunt sperantele si nu certitudinile(Petre Tutea) Ne regasim pe parcursul vietii in numeroase roluri (coleg, tovaras de joaca, copil, mama,tata, soti, oameni al muncii...)iar acum este important sa refuzati un rol si anume acela de victima. Refuzand sa intrati in rolul de victima veti simti ca detineti macar in parte controlul asupra multor aspecte ale bolii. Unii pacienti imi vorbesc despre prognostice si statistici si aceia sunt pacientii care au venit la mine foarte bine informati despre aceste lucruri. Au citit extrem de multa literatura medicala dar nimic despre parteneriatul care vindeca si aici ma refer la relatia medicina ca stiinta cat si medicina ca arta ce permite sa lasam la o parte statisticile si sa ne concentram pe experientele individuale. Shlomo Breznitz, psiholog la Universitatea Ebraica Dion Ierusalim a demonstrat recent ca asteptarile pozitive si negative au efecte opuse asupra concentratiei de cortizol si de prolactina din sange, doi hormoni care contribuie la activarea sistemului imunitar. Chiar daca nu se va produce evenimentul pe care il asteptati din tot sufletul-vindecarea totala-speranta in sine poate ajuta pe parcurs sa se realizeze o multime de lucruri. Poate fi spus ca refuzul sperantei nu este altceva decat decizia de a muri.Medicina ca stiinta ne da anumite informatii si prognostice despre o boala, ne da statistici, dar nu vorbeste despre acele cazuri care s-au vindecat.Daca totusi abordeaza acest lucru o face din nou folosind din plin emisfera stanga si ne spune fie ca a fost un diagnostic gresit, fie ca o exceptie nu poate confirma regula. Daca se intampla o data un miracol cum ar fi remisia completa a unui cancer, acesta este real si nu poate fi pur si simplu ignorat, considerandu-l un noroc.Este cu siguranta mai mult de atat.Daca un pacient se face bine nu este nici un motiv de a nu crede ca este posibil sa o faca si altii.Speranta este forta care sustine si regenereaza dorinta de a trai, de a merge mai departe. Chiar daca uneori exista o sansa indepartata, putin probabila, de a obtine ceea ce vreti, speranta da aripi spiritului sa lupte pentru viata. Speranta poate sa dea motivatii personale pentru a face schimbari pozitive in stilul de viata, care la randul sau poate imbunatati starea de sanatate.Sotii Simonton au spus ca in fata incertitudinii nu e niciodata gresit sa speri.Ne facem bine pentru ca avem sperante si asteptari pozitive, iar una din cele mai bune cai de a face ca un lucru sa se intample este sa prezici acest lucru. Stiinta ne invata ca trebuie sa vedem pentru ca sa credem, dar trebuie si sa credem pentru a vedea.5. STABILIREA DE OBIECTIVE SI SCOPURI VIITOAREUna din cele mai bune cai de a face ca un lucru sa se intample este sa prezici acel lucru. Oricare ar fi starea dvs. de sanatate ,preocuparea de a va stabiliti teluri pe care sa le atingeti este o parte importanta in mentinerea calitatii vietii. Veti observa ca in timpul tratamentului si al bolii este nevoie sa va reevaluati din cand in cand scopurile. Stabilindu-va teluri ce pot fi atinse in scurt timp si cu un efort rezonabil, cum ar fi sa va puteti da jos din pat, sa mergeti la baie, sa parasiti spitalul si sa mergeti acasa, toate acestea vor face sa nu va mai simtiti frustrat si lipsit de putere. Daca sunteti capabili sa atingeti aceste tinte pe termen scurt, atunci puteti incepe sa va stabiliti si tinte mai indepartate, cum ar fi sa va intoarceti la locul de munca sau sa va luati o vacanta. Nu este neobisnuit pentru pacientii cu cancer sa-si reorganizeze timpul si sa-si stabileasca prioritatile.Reevaluandu-va scopurile pe termen lung, puteti decide daca este cazul sa va fixati si altele. Descoperind ceva ce v-ati dori sa faceti, ceva ce este special pentru dvs va poate da multa putere. Rezolvati problemele de orice fel, atat cele financiare cat si cele de alta natura,exprimati-va in scris dorintele etice si legale, cu alte cuvinte faceti ordine si in acest aspect al vietii. Indiferent in ce stadiu de boala sunteti stabiliti-va teluri pe termen scurt, indepartat si pe viata, iar acest lucru va fi ca o ancora in viitor.Facand ceea ce va face placere veti avea multumire sufleteasca, un control mai mare asupra vietii si veti da sens lucrurilor.A stabili ce anume doresti de la viata, de la viitor, de la tine poate fi extrem de greu mai ales pentru acele persoane ce au trait pana atunci conform asteptarilor celor din jur (parinti, sot, copii, prieteni, sefi).Stabilirea unor obiective viitoare se leaga de identificarea nevoilor personale .Sotii Simonton au cateva sfaturi practice: scrieti scopurile care sa reflecte credintele si dorintele personale din mai multe directii:-ce va doriti de la viata: maturizare, relatii interpersonale de calitate, reusita in cariera, reusita financiara-scopuri pur recreative-scopuri orientate spre miscare fizica elaborarea unui plan concret si amanuntit pentru a realiza scopurile stabiliti scopuri masurabile stabiliti scopuri realizabile stabiliti scopuri ce stau in puterea voastra nu va fie frica sa visatiRelaxarea si imageria mentala va pot fi de un real folos oferindu-va incredere si posibilitatatea realizarii celor propuse.6.SUPORTUL FAMILIEI SI PRIETENILORCancerul este o boala a intregii familii si nu numai a pacientului singur. Acest lucru poate avea si un aspect pozitiv, apropiind membrii familiei... De multe ori cei apropiati sufera foarte mult, uneori duc boala mai greu decat pacientul insusi. Comunicarea este cea care va ajuta pe toata lumea. Exprimati-va deschis sentimentele si emotiile si asta va va apropia si va va face mai puternici. Suportul emotional al familiei si prietenilor este o parte esentiala in mentinerea calitatii vietii. Familia si prietenii va pot sustine emotional, va vor oferi confort fizic, ghidare spirituala, diversiune si asistenta logistica. Chiar si cei ce nu locuiesc aproape pot fi o parte a echipei dvs. De suport prin telefon, e-mail, scrisori, pachete si vizite ocazionale. Dupa ce ati fost diagnosticati sau in timpul tratamentului poate fi util si benefic sa invitati cativa prieteni sau membri ai familiei la un ceai(o cafea). Veti afla cine va poate ajuta cu diverse servicii-cum ar fi sa va duca cu masina la doctor, sa va faca cateva cumparaturi, sa gateasca, sa va ajute cu copiii-si astfel iti vei face propria echipa. Petrecand clipe placute cu prietenii si cu familia va veti imbogati viata. Luati masa impreuna, jucati un joc, povestiti amintiri placute si amuzante sau uitati-va peste un album vechi de fotografii.7.IDENTIFICATI VA RESURSELE INTERIOARE NECESARE In viata fiecarui om au fost greutati si necazuri si cu siguranta vi s-a intamplat si dvs. Daca stati putin sa va ganditi nu atat la ele in totalitate ci la cum ati facut sa le depasiti veti gasi resursele necesare sa treceti si peste ceea ce v-a adus aceasta boala. Te inneci nu pentru ca ai cazut in apa ci pentru ca ai ramas sub apa. Oricat de dificil ar fi obiectivul, exista intotdeauna un mod de a depasi obstacolele. Pe masura ce inaintezi iti poti da seama ca exista dificultati pe care nu le-ai anticipat. Nu intotdeauna drumul e cel pe care ti l-ai imaginat, dar perseverenta ta, vointa si dorinta de a invinge boala vor fi aliatii tai.8. ATITUDINI CE VA POT AJUTAEliminarea manieiMania este una dintre cele mai puternice si mai neplacute emotii ce va pot afecta atat calitatea vietii in sine cat si sistemul imunitar. Mania recunoscuta si exprimata adecvat va poate fi de folos. Discutand deschis si rezonabil cu cel ce v-a provocat mania poate fi primul pas in eliminarea ei. Explicand clar punctul dvs. de vedere printr-o comunicare adecvata poate sa scada foarte mult frustrarea si acele neplacute dialoguri interioareintre mintea dvs. si ceea ce ar fi trebuit sa spuneti sau sa faceti cand ceva sau cineva v-a provocat. Unele persoane isi descarca mania alergand, lovind o perna, tipand in padure, dansand, etc. Sunt destule metode de a face acest lucru asa ca nu va ramane decat sa o gasiti pe cea adecvata si care nu va va provoca neplaceri. Din pacate sunt destule persoane ce se descarca pe cei din jur si asta nu le aduce nici un beneficiu, din contra... Mania in mod particular in aceasta boala este adesea indreptata asupra celor apropiati, familie, colegi, prieteni, medici(mesagerii vestilor proaste) sau a celor ce vor sa-i ajute . Mania poate sa ascunda sentimente de frica sau tristeteCurajul Este abilitatea de a trece peste obstacole aparent insurmontabile. Platon spunea ca a fi curajos inseamna sa stii cand sa te temi, cu alte cuvinte curajul este atunci cand recunosti dificultatile cu care ai de-a face si sa decizi sa mergi mai departe intr-un mod care sa reflecte propria ta personalitate, filozolfia ta de viata si standardele tale morale. Seneca : nu fiindca lucrurile acestea sunt grele nu avem curaj, ci pentru ca nu avem curaj ele sunt grele.CompasiuneaCompasiunea este dorinta de a diminua sau de a elimina suferinta altora. Implica eul dvs. Interior, felul in care va simtiti alaturi de ceilalti, felul in care actionati pentru a-i sprijini cand sunt in dificultate si au nevoie de ajutor.In general cei care sunt bolnavi relateaza ca a oferi compasiune altora in timp ce ei insisi sufera, poate fi de fapt o forta care ii sustine si ii motiveaza si pe ei sa mearga mai departe.IertareaEste normal ca la un moment dat sa uitam lucruri care ne-au suparat si ranit in trecut. Cand puteti uita trecutul, dezamagirile si frustrarile, va cresteti sansele de a fi linistit si fericit in prezent. Iertarea nu inseamna ca trebuie sa treceti cu vederea peste lucruri dureroase, sa va impacati cu oameni care au gresit fata de voi sau sa renuntati la justitie. Iertarea inseamna sa faceti pace cu lucrurile pe care nu le puteti schimba si sa va canalizati toate gandurile spre ceea ce este important in viata voastra actuala. Lasati trecutul sa ramana acolo unde ii este locul. Cercetarile au aratat ca atunci cand oamenii iarta starea lor fizica se imbunatateste, sunt mai optimisti, spirituali si cu incredere in fortele proprii.Gandirea pozitivaO privire de ansamblu pozitiva si increzatoare nu numai ca va va mentine calitatea vietii, dar va creste si sansele de a va simti bine.Cautarea emotiilor placuteFiecare stie foarte bine ceea ce ii face placere si ce nu. Alegeti exact ce va bucura sufletul, adica acele lucruri care va linistesc si va incarca cu energie pozitiva. Aici vorbesc acele lucruri simple din viata: o discutie cu o prietena, o carte sau o revista, un film bun (poate o comedie), o melodie, o plimbare in parc ,un joc cu nepotii, sa plantati o floare... Este intelept nu acela care se intristeaza de ce-i lipseste, ci acela care se bucura de ce are.(Democrit)Eliminati agentii stresori din viata dvsNu faceti ceva doar pentru ca asa trebuie. Nu va lasati prinsi in plasa obisnuintelor si conventiilor. Ganditi-va cu seriozitate atat la persoanele din jur care va necajesc sau va provoaca o stare de indispozitie ,cat si la acele lucruri pe care le faceti din rutina si nu ca nu ar putea sa le faca altcineva sau deloc.Nu cautati vinovati Nu are rost sa invinuiti pe nimeni pentru starea dvs. actuala...si aici va rog sa va includeti . Nu va ajuta cu nimic sa puneti pe cineva la zid, va va irosi energia de care aveti atata nevoie.Fara resentimenteEste de inteles ca va simtiti groaznic pentru ca dvs. Aveti cancer si alti oameni nu. V-ar ajuta sa discutati deschis despre acest lucru cu cei apropiati sau cu un psihoterapeut.9.PSIHOTERAPIAPsihoterapeutul ajuta pacientii aflati intr-un moment in care resursele proprii sunt depasite sa gaseasca solutia proprie .. Bolile grave ca si alte evenimente neplacute conduc la afectarea psihologica a individului si familiei acestuia, la destabilizarea vietii unei persoane. Modul in care pacientii se adapteaza la stres depinde de experienta lor anterioara in ce priveste boala si relatiile cu doctorii, precum si de caracteristicile individului de a trece peste aceasta situatie. Un rol important alaturi de zestrea genetica il joaca factorii externi, familia si resursele suportive.Tipul de personalitate va determina reactia in fata provocarilor vietii , a bolii in acest caz.Cei mai multi pacienti sunt capabili sa se adapteze si sa-si asume rolul de pacient fara dificultate.Psihoterapia in acest caz consta in utilizarea unor tehnici specifice alaturi de ascultare empatica si oferire de informatii despre boala si tratament. Din punctul meu de vedere definitiile si tehnicile folosite nu iti sunt de mare folos atat timp cat nu esti autentic, atat timp cat nu esti acolo cu pacientul si nu construiesti relatia terapeutica.Unul din secretele comunicarii eficiente consta in capacitatea de a te pune in situatia celui din fata ta si a intelege modul lui de a vedea lucrurile.In concluzie un psihoterapeut care va poate ajuta in aceasta situatie trebuie sa cunoasca aspectele legate de boala si tratament dublate de abilitati si studii certificate.Solicitati ajutorul unui specialist atunci cand va confruntati cu urmatoarele semne ale afectarii psihologige: manie negare iritabilitate/impulsivitate tulburari de dispozitie obsesii atacuri de panica tulburari de somn tulburari ale imaginii de sine sentimente de neajutorare si lipsa de speranta sentimentul de devalorizare anhedonie ( incapacitatea de a trai placerea lucrurilor mici de zi cu zi ) ganduri legate de dorinta de a muri10.GRUPURILE DE SUPORT PSIHOLOGICGrupurile de suport va ofera oportunitatea de a vedea problemele cu care va confruntati prin ochii altora. Puteti obtine astfel o noua perspectiva asupra situatiei in care va aflati si va ajuta sa recunoasteti si sa faceti diferenta intre problemele pe care le aveti din cauza bolii si cele legate de viata personala. Intrebari ca de ce eu, cum a fost posibil capata un nou inteles intr-un grup in care toti se intreaba acelasi lucru. Desi unii s-ar putea sa credeti ca aceste grupuri nu sunt potrivite pentru dvs., sa stiti ca ele va ajuta sa dezvoltati strategii de confruntare cu boala si sa nu va simtiti izolat. Veti avea surpriza sa constatati ca va aflati intr-un mediu care va asculta, va accepta, va informeaza si care va ajuta sa va formulati mai clar problemele pentru a gasi in final strategiile ce va vor ajuta sa iesiti din impas. Intre membrii grupului ca pacient puteti sa auziti anumite idei pana atunci straine modului dvs. de gandire, le puteti asimila si astfel va puteti mobiliza sa participati activ la succesul terapeutic.IV.CONCLUZII Un diagnostic de cancer ne reaminteste ca viata nu dureaza la infinit si ca timpul s-ar putea sa nu mai aiba rabdare.In acelasi timp nimeni nu stie cu certitudine cand se va intampla acest lucru. Specialistii oncologi sunt astazi de parere ca o combinatie intre tratamentul standard (Interventie chirurgicala, chimioterapie, radioterapie, imunoterapie, hormonoterapie) si cel complementar (psihoterapie, nutritie, exercitii fizice,tratamente naturiste) ofera cele mai mari sanse de a mentine calitatea vietii pacientului. Un tratament in totalitate se adreseaza tuturor problemelor pacientului, incepand cu ameliorarea simptomelor somatice, continuand cu terapia standard in cancer si cu sustinerea emotionala si spirituala.In orice boala persoana se confrunta cu doua probleme foarte diferite. In primul rand are de a face cu procesul bolii propriu-zise, cu afectiunea in sine-in acest caz cancerul cu dimensiunile sale medicale si stiintifice.In al doilea rand persoana se confrunta cu modul in care societatea sau cultura ei trateaza afectiunea-cu toate judecatile, temerile, sperantele, miturile, povestirile, valorile si semnificatiile pe care o societate le anexeaza fiecarei afectiuni.Cancerul nu este numai o afectiune , un fenomen stiintific sau medical; el este de asemenea o suferinta, un fenomen incarcat cu semnificatii culturale si sociale. Stiinta iti spune cand si in ce fel esti afectat, cultura sau subcultura ta iti spune cand si in ce fel suferi.Nu este in mod necesar si nici in special un lucru rau. Daca o cultura trateaza o anumita afectiune cu compasiune si intelegere, atunci suferinta poate fi vazuta ca o provocare, ca o criza de vindecare, ca o oportunitate. Prin urmare , a fi suferind nu este o condamnare sau o evaluare morala, ci o miscare in cadrul procesului larg al vindecarii si refacerii. Atunci cand suferinta e abordata pozitiv, in termeni incurajatori, afectiunea are mai multe sanse sa se vindece.Oamenii sunt condamnati (sau se condamna chiar ei) la cautarea unui sens, la crearea de valori si judecati. Nu e suficient sa stiu ca am o boala; am nevoie sa stiu de ce am acea boala. De ce eu? Ce inseamna asta? Ce am facut rau? Cum a fost posibil? Cu alte cuvinte exista nevoia de a atasa o anumita semnificatie acestei afectiuni. Astfel pacientul devine dependent de societatea din care provine, de toate istoriile, valorile si semnificatiile in care cultura respectiva imbraca o anumita boala. Spre deosebire de afectiune, suferinta este definita intr-o foarte mare masura de societatea (cultura sau subcultura) de care apartine pacientul.Ideea este ca sensul suferintei-negativ sau pozitiv, care poate absolvi un pacient sau il poate pune la zid, care poate sustine sau condamna, poate avea un impact enorm asupra evolutiei bolii...deseori suferinta este mult mai distructiva decat boala in sine.Condamnati la cautarea unui sens preferam mai degraba sa fim marcati de o semnificatie daunatoare si negativa, decat sa nu avem niciuna.Si astfel, de cate ori ne loveste vreo afectiune, societatea este la indemana cu o cantitate uriasa de semnificatii si judecati gata facute, cu ajutorul carora incercam sa ne intelegem suferinta.Si cand societatea de fapt nu cunoaste adevarata cauza a unei afectiuni, de obicei aceasta nestiinta alimenteaza judecatile negative despre caracterul bolnavului, a carui afectiune, spre ghinionul lui se agraveaza.Bolnavul nu are numai o afectiune, ci si o suferinta, si suferinta, definita de judecatile societatii prea adesea se transforma intr-o profetie care se autoimlineste si se autosustine.De ce eu? De ce sufar? Pentru ca ai fost rau? De unde stii ca am fost rau? Pentru ca suferi.Cu cat cauzele medicale ale unei afectiuni sunt intelese mai putin cu atat ea tinde sa devina o suferinta inconjurata de mituri si metafore.In fiecare zi fiecare dintre noi face o multime de alegeri care vor avea impact asupra vietilor noastre. Fiecare alegere, importanta sau nu, usoara sau dificila, pe care o luam in mod individual sau colectiv, ne modifica cursul vietii. Alegem sa mergem inainte sau inapoi, la dreapta sau la stanga, sa fim fericiti sau tristi, iubitori sau plini de ura, nemultumiti sau fericiti.Alegerile pe care le facem ne afecteaza starile de dispozitie si modul in care ne vedem pe noi insine. Ele influenteaza calitatea relatiilor noastre cu noi insine, cu ceilalti si cu lumea.Alegeti speranta si dorinta de a lupta si de a va face bine si nu uitati ca una din cele mai bune cai de face ca un lucru sa se intample este sa prezici acest lucru.Sper ca aceasta brosura sa va ajute sa depasiti momentele grele ale diagnosticului si tratamentului si sa sa nu uitati ca aveti destule resurse pentru a iesi invingatori.

Diagnosticul de cancer, indiferent de natura acestuia, de varsta sau de structura psihica a persoanei care primeste vestea, are un impact emotional devastator. In general socul primirii unei astfel de verdict declanseaza comportamente negative, disfunctionale, de cele mai multe ori, persoana in cauza izolandu-se, uneori refuzand sa ia in calcul un astfel de diagnostic, refuzand contactul cu alte persoane, de cele mai multe ori, chiar si cu cele apropiate, prieteni sau membri ai familie, din dorinta de a ii proteja emotional. In momentul respectiv se declanseaza o lupta interna intensa, persoana isi cauta puncte de sprijin in lupta pentru supravietuire, viata persoanei in cauza restructurandu-se radical.Rolul psihoterapiei in tratamentul bolnavilor de cancerDiagnosticul de cancer este unul teribil de invalidant, din toate punctele de vedere. Profesional, persoana este retrasa de pe scena, dinamica relatiilor sociale sufera modificari semnificative, preocuparile si prioritatile se schimba, iar persoana afectata se va simti izolata. Durata reacomodarii cu noul stil de viata este variabila, de la o presoana la alta, in functie de mai multe variabile, varsta persoanei, gradul de motivare, capacitatea de integrare si adaptare a persoanei la noul context. De asemenea este foarte importanta capacitatea organismului de refacere si regenerare in urma interventiei chirurgicale.In ceea ce priveste confruntarea cu diagnosticul de cancer, se recomanda pacientilor sa constientizeze amploarea situatiei. Fuga de problema, negarea sau declansarea conflictelor emotionale raportate la diagnostic in sine, reprezinta etape firesti in aceasta conjuctura, dar aceste comportamente nu fac altceva decat sa ingreuneze situatia si sa diminueze perspectiva insanatosirii. Persoana in cauza trebuie sa accepte si sa stie pentru ce si cu ce trebuie sa lupte. Acceptarea unei probleme reprezinta strategia cea mai eficienta in vederea solutionarii acesteia. Pacientul trebuie sa cunoasca anvergura situatiei pentru a-si activa resursele, direct proportional cu gradul de dificultate al situatiei.Un element extrem de important in acest demers curativ il reprezinta familia si persoanele apropiate. Acestia sunt cei care au acces in sfera intima a pacientului, oferindu-i suport afectiv si motivational in lupta cu suferinta. In acest demers, este esential ca persoana diagnosticata sa aiba o dispozitie pozitiva, sa nu se resemneze cu situatia si sa nu abandoneze lupta, sa fie optimista, sa gasesca motive reale pentru a invinge si depasi contextul, sa creada in perspectivele vindecarii si sa vada ce este dincolo de momentul prezent. Toate aceste variabile contribuie decisiv si de multe ori accelereaza procesul vindecarii.In ceea ce priveste nevoia acordarii asistentei psihologice, se recomanda prezenta in viata persoanei afectate a unui specialist cu ajutorul caruia sa lucreze pentru exteriorizarea emotiilor negative asociate cu suferinta, sa redobandeasca echilibrul emotional, atat de necesar in cazul confruntarii cu astfel situatii afectogene, si in acelasi timp, prin tehnici si procedee specifice, sa ii acorde sprijinul necesar in identificarea si accesarea resurselor in perspectiva luptei cu suferinta. Este important de stiut, ca de cele mai multe ori, mai ales in urma interventiilor chirurgicale, persoana in cauza se confrunta cu dezechilibre emotionale majore, asociate sindromului depresiv postraumatic, anxietate, atacuri de panica, tulburari de somn, tensiune sau stari dispozitionale.Cu ajutor psihologic de specialitate, pacientul este ajutat sa isi recapete increderea in sine si sa redescopere cu pasi mici, dar siguri, acele comportamente pozitive menite sa contribuie decisiv in ameliorarea situatiei.Psihoterapia contribuie decisiv la reechilibrarea din punct de vedere afectiv-emotional a pacientului si il ajuta in lupta cu suferinta. Doar in acest context, pacientul va gasi resursele necesare depasirii obstacolelor, va avea puterea de a lupta, va gasi solutii si isi va seta obiective optimiste.Rolul psihoterapeutului trebuie sa fie unul activ, atat inaintea interventie chirurgicale, cat si dupa efectuarea acesteia, chiar in situatiile in care acesta se soldeaza cu succes. Acesta trebuie sa fie un element de suport permanent in viata persoanei afectate, contribuind in mod semnificativ la optimizarea dispozitie afective.