LUCRAREA NR.7

ORIZONTURILE DE SOL ŞI CARACTERIZAREA LOR

Prin orizont de sol sau orizont pedogenetic se înţelege un strat aproximativ paralel cu suprafaţa terenului, caracterizat printr-o serie de proprietăţi rezultate în procesul de formare, care îl desosebesc de orizonturile supra şi subiacente. Orizonturile de sol pot fi minerale şi organice.

Orizontul mineral este alcătuit, în cea mai mare parte, din componente minerale, care poate să conţină cel mult 20 - 35% materie organică.

Orizontul organic se formează deasupra părţii minerale, prin procese intense de acumulare şi descompunere a materiei organice şi conţine cel puţin 20-35% materie organică.

Orice orizont care constituie un criteriu pentru definirea unităţilor taxonomice din sistemul de clasificare a solurilor este considerat orizont diagnostic.

ORIZONTURI MINERALE

Orizontul A

Este format la suprafaţa solului sau sub un orizont O prin acumulare de materie organică (în general, intim legată cu partea minerală), are o culoare mai închisă decât orizontul subiacent şi poate fi de mai multe feluri.

A molic (Am): bogat în humus de cea mai bună calitate, ceea ce îi conferă culoare închisă(valori şi crome <3,5 în stare umedă şi valori <5,5 în stare uscată) şi structură foarte bună (glomerulară şi grăunţoasă), datorită căreia este afânat; gradul de saturaţie în baze este > 55% şi prezintă o grosime minimă de 20-25 cm; este cel mai bun orizont posibil şi se întâlneşte la solurile formate sub vegetaţie ierboasă în zone puţin umede (stepă şi silvostepă), cât şi în zone mai umede, dar numai pe substrate calcaroase sau bogate în calciu.

A umbric (Au): ca şi Am este bogat în humus, închis la culoare, structurat şi afânat, gros de minimum 20-25 cm; spre deosebire de Am este acid, nesaturat în baze (V < 55%); se formează în zone montane umede şi răcoroase.

A ocric (Ao): deschis la culoare, structură diferită, saturat sau nesaturat, prea subţire şi sărac în humus pentru a fi Am sau Au; caracteristic solurilor din zonele de câmpii înalte, dealuri şi podişuri. Poate deveni masiv şi dur sau foarte dur în perioada uscată a anului.

Aom sau Aou: prezintă toate caracterele unui orizont molic sau umbric, cu excepţia grosimii, care este sub 20-25 cm; deci Aom este un Am, dar subţire, iar Aou este un Au, dar subţire; se întâlnesc la unele soluri din zona montană, pe roci dure ce nu permit avansarea solificării (Aom pe substrate calcaroase, iar Aou pe roci acide).

A molic - eluvial (Ame): prezintă acumulări reziduale de grăunţi de cuarţ, în urma unor procese incipiente de eluviere; se găseşte între un orizont Am şi Bv sau Bt, numai în cazul solurilor cenuşii.

A vertic (Ay): este bogat în argile gonflante, prezintă elemente structurale mari, cu unghiuri şi muchii ascuţite, feţe de alunecare oblice, crăpături largi de peste 1 cm, compact şi masiv; este caracteristic solurilor formate pe argile gonflante.

A prelucrat (Ap): reprezintă stratul arat de la suprafaţa oricărui sol, care datorită cultivării suferă modificări ce-l diferenţiază de restul orizontului nelucrat; se întâlneşte la toate solurile cultivate, inclusiv pe terenurile erodate, care nu mai au la suprafaţă orizontul A, dar se formează prin lucrarea şi cultivarea continuă a orizontului B sau C ajunse la suprafaţă datorită eroziunii.

Orizontul E (eluvial)Se caracterizează prin eluvierea (migrarea, levigarea) particulelor fine,

coloidale (argilă, sescvioxizi de fier şi aluminiu, humus) şi îmbogăţirea reziduală în particule mai grosiere, de dimensiunea nisipului (grăunţi cuarţoşi) sau a prafului (pudră de silice); este situat sub orizontul A şi deasupra orizontului B şi poate fi: luvic, albic şi spodic.

E luvic (El): format prin eluvierea argilei şi îmbogăţirea reziduală în particule grosiere (cuarţoase); are culori deschise în stare uscată(valori <6,5), structură poliedrică sau lamelară sau fără structură, textură mai grosieră decât a orizontului subiacent;grosime minimă 5 cm; se găseşte deasupra orizontului B argiloiluvial la solurile din zona de pădure.

E albic (Ea): format, de asemenea, ca şi orizontul El, dar faţă de acesta este mai eluviat, deci mai sărăcit în argilă şi mai îmbogăţit rezidual în particule grosiere (cuarţoase); are culori mai deschise în stare uscată(valori > 6,5 şi crome < 3), structura, dacă există, este lamelară sau poliedrică slab dezvoltată, textura şi mai grosieră decât a orizontului subiacent;grosime minimă pentru a fi orizont diagnostic de

10 cm; se întâlneşte la solurile formate sub influenţa unei umidităţi mai mari decât în cazul orizontului El.

E spodic (Es): spre deosebire de orizonturile El şi Ea se întâlneşte la soluri din zona montană unde, datorită alterării puternice, nu se mai formează argilă, silicaţii primari desfăcându-se complet în componenţii lor de bază - sescvioxizi şi silice; se formează prin eluvierea sescvioxizilor de fier şi aluminiu, uneori şi a humusului (deci, nu prin eluvierea argilei) şi acumularea de pudră de silice (deci, nu particule grosiere, cuarţoase); este deschis la culoare (spodos = cenuşă), nestructurat, situat deasupra unui orizont Bs sau Bhs (şi nu Bt, ca El şi Ea).

Orizontul B

Se formează sub un orizont A sau E prin alterarea materialului parental, fie prin iluviere de argilă, sescvioxizi sau de humus şi sescvioxizi şi poate fi de mai multe feluri.

B cambic (Bv): format ca urmare a modificării prin alterare a materialului parental (cambiare = modificare, schimbare), ceea ce îi conferă proprietăţi de orizont B şi anume culoare mai închisă sau mai roşcată decât a materialului parental, structură poliedrică sau columnoid-prismatică, uneori, un plus de argilă (dar formată în loc, nu migrată din orizonturile superioare) şi spălarea totală a sărurilor uşor solubile şi a carbonaţilor, cu excepţia orizonturilor B salinizate sau invadate de carbonaţi; grosime minimă 15 cm; se întâlneşte la unele soluri din zona de pădure, dar şi în zona montană şi de silvostepă.

B argic(Bt): orizont format prin îmbogăţirea în argilă migrată (eluviată) din orizonturile superioare şi acumulată (iluviată) sub formă de pelicule la suprafaţa agregatelor structurale, prezintă culori mai închise decât materialul parental şi structură prismatică, columnoidă, poliedrică sau masivă; mai frecvent se întâlneşte la solurile din zona de pădure, unde argila migrează datorită debazificării (înlocuirii cationilor bazici, îndeosebi de calciu cu cei de hidrogeni).

Bt natric (Btna): tot orizont argiloiluvial, dar faţă de Bt are argila îmbogăţită în Na adsorbit (aceasta fiind şi cauza migrării) şi nu în H (ca în cazul precedent) iar structura este columnară (specifică); este caracteristic unor soluri sărăturate (soloneţuri).

B spodic: format sub un orizont Au sau Es prin iluvierea sescvioxizilor de fier şi aluminiu (Bs) sau a humusului şi sescvioxizilor (Bhs), prezintă culori ruginii şi respectiv brun-ruginii fiind, de obicei,

nestructurat; se întâlneşte în zone montane înalte unde prin alterare nu se mai formează argile, ci se sescvioxizi care migrează pe profil (spodos = cenuşă, expresie ce sugerează culoare deschisă pe care o are solul în partea superioară, ca urmare a migrării sescvioxizilor sau a humusului şi sescvioxizilor).

Orizontul C

Este situat la partea inferioară a profilului, fiind reprezentat din materiale neconsolidate, cu excepţia celor menţionate la orizontul Cpr; poate reprezenta sau nu materialul parental al solului.

Orizontul C carbonatoiluvial (Cca)

Este format pe seama unui orizont C îmbogăţit în carbonat de calciu (peste 12%) levigat din partea superioară a profilului. Se întâlneşte la unele soluri cu procese de eluviere-iluviere a sărurilor. Atunci când un sol are orizont C calcic, acesta se găseşte deasupra orizontului C.

Orizontul C pseudorendzinic (Cpr) Este tot un orizont C, dar reprezentat numai prin marne, marne

argiloase, argile marnoase, care au un conţinut ridicat de carbonaţi (din constituţia rocilor). Este caracteristic solurilor denumite pseudorendzine, de unde şi numele orizontului (deci, cu excepţia marnelor şi a rocilor înrudite, toate celelalte materiale neconsolidate se notează cu C).

Orizontul R

Ca şi orizontul C este situat la baza profilului, dar este constituit numai din roci compacte, cu excepţia celor menţionate la orizontul Rrz. În mod convenţional include şi pietrişurile fluviatile. Poate reprezenta sau nu roca parentală a solului.

Orizontul R rendzinic (Rrz)

Este tot un orizont R, dar reprezentat numai prin calcare, gips sau roci magmatice şi metamorfice bazice, care prin alterare nu formează sau nu conduc la formarea de material amorf. Este caracteristic solurilor denumite rendzine, de unde şi numele orizontului (deci, cu excepţia rocilor compacte

calcaroase sau bogate în elemente bazice, toate celelalte roci dure se notează cu R).

În cadrul orizonturilor minerale, o categorie aparte o formează orizonturile de hidromorfie şi salinizare. Acestea sunt orizonturi care se asociază celor prezentate anterior, şi sunt formate prin procese de gleizare-pseudogleizare şi salinizare-alcalizare.

Orizontul G (de glei)

Este un orizont format în condiţiile unui mediu saturat cu apă, cel puţin o parte din an, determinat de apa freatică situată la adâncime mică. În general, se află sub un orizont T, A sau B. Se disting G de reducere şi G de oxido-reducere.

G de reducere (Gr): orizont format în partea inferioară a profilului, datorită proceselor de reducere determinate de excesul îndelungat de apă din pânza freatică (deci, condiţii predominant anaerobe); prezintă culori de reducere (verzui, albăstrui, vineţii etc.) în proporţie de peste 50% din suprafaţă; este nestructurat.

G de oxido-reducere (Go): spre deosebire de orizontul Gr se formează în condiţii alternante de aerobioză şi exces de apă, datorită ridicării şi coborârii succesive a nivelului freatic; prezintă pete de reducere până la 50%, compuşi oxidaţi şi culori ale acestora (galbui-roşcate); nu se găseşte singur, fiind grefat pe alte orizonturi (AGo, BGo, CGo etc.).

Orizontul W (pseudogleic sau stagnogleic)

Se formează la suprafaţă sau pe profilul de sol, ca urmare a excesului prelungit de apă din precipitaţii, care stagnează deasupra unui orizont impermeabil sau slab permeabil. Are aspect marmorat în care culorile de reducere ocupă peste 50% şi conţine sescvioxizi sub formă de pelicule şi concreţiuni. Se asociază cu orizonturile pe care se grefează (AW, ElW, BW etc.).

Orizontul w (pseudogleizat sau stagnogleizat)

Este asemănător orizontului pseudogleic, dar se formează în condiţii de exces de apă pe perioade mai mici. Are aspect marmorat mai slab, în care predomină culorile de oxidare (cafenii, ruginii) cele de reducere nedepăşind 50% din suprafaţă.

Orizontul salic (sa)

Este un orizont bogat în săruri uşor solubile, conţinând peste 1% cloruri şi peste 1,5% sulfaţi, săruri ce se evidenţiază şi ca neoformaţii (sărurile solubile provin, fie din apa freatică, fie din materialul parental). Nu se găseşte singur ci asociat, grefat pe alte orizonturi (Amsa, Aosa, Bvsa etc.).

Orizontul salinizat (sc)

Se deosebeşte de orizontul salic prin cantitatea mai mică de săruri solubile, sub 1% până la 0,1% cloruri şi sub 1,5% până la 0,15% sulfaţi (sub 0,10% şi respectiv sub 0,15% solul se consideră nesalinizat). Ca şi orizontul salic se grefează pe alte orizonturi (Amsc, Aosc, Bvsc, Gosc etc.).

Orizontul natric sau alcalic (na)

Este un orizont îmbogăţit în sodiu adsorbit, peste 15% din capacitatea de schimb cationic (T). Se formează tot în condiţii de sărăturare, grefându-se pe alte orizonturi, cel mai adesea fiind întâlnit sub formă de Btna, prezentat mai înainte.

Orizontul alcalizat (ac)

Se caracterizează printr-un conţinut de sodiu adsorbit între 5-15% din capacitatea de schimb cationic (sub 5% Na adsorbit solul se consideră nealcalizat). Se asociază orizonturilor pe care se grefează (Aosaac, Btac, Goac etc.).

În general, separarea acestui orizont, ca şi a orizonturilor natric, salic şi salinizat se face mai greu în teren, numai analizele de laborator stabilind cu exactitate conţinutul de săruri solubile şi proporţia de sodiu adsorbit.

Din categoria orizonturilor minerale, ca orizonturi de asociere mai pot fi menţionate orizontul vertic şi orizontul fragipan.

Orizontul vertic (y)

Se caracterizează printr-un conţinut de cel puţin 30% argilă (frecvent peste 50%), predominant gonflantă, la care se deosebesc următoarele însuşiri: elemente structurale mari, feţe de alunecare oblice, crăpături largi, de peste 1 cm, pe o grosime de cel puţin 50 cm.Este specific vertisolurilor de unde şi numele de vertic. Se asociază orizonturilor pe care se grefează (Bty,

Cy). Orizontul Ay, prezentat mai înainte, este considerat ca un orizont specific (ca şi Am, Au, Ao) şi nu de asociere.

Orizontul fragipan (x)

Orizont cu densitate aparentă mare, conţinut scăzut de materie organică, consistenţă dură sau foarte dură în stare uscată, friabilitate moderată în stare umedă, cu agregate ce devin casante la frecare între degete. Prezintă permeabilitate mică şi foarte mică, textură mijlocie şi nu se modelează. Se poate asocia orizonturilor E, B sau C (de ex. Elx, Bvx etc.).

ORIZONTURI ORGANICE

Orizontul O (organic nehidromorf)

Orizont format la suprafaţa solului prin acumularea materiei organice într-un mediu nesaturat cu apă. Este caracteristic solurilor aflate sub vegetaţie lemnoasă. Se subdivide în mai multe straturi.

Ol (organic de litieră): constituit din material organic proaspăt, nedescompus sau foarte puţin descompus.

Of (organic de fermentaţie): format din resturi organice parţial descompuse, vizibile cu ochiul liber sau cu lupa.

Oh (organic de humificare): materialul organic se află într-un stadiu foarte avansat de descompunere, încât nu se mai recunosc cu ochiul liber, nici chiar cu lupa, resturi vegetale cu structură caracteristică.

Atunci când depăşeşte grosimea de 20 cm, orizontul O poartă denumirea de orizont folic.

Orizontul T (organic hidromorf sau turbos)

Este un orizont format în condiţiile unui mediu saturat cu apă, în cea mai mare parte a anului, constituit predominant din muşchi, Cyperaceae, Juncaceae etc. cu grosime mai mare de 50 cm. Se pot diferenţia următoarele suborizonturi:

Tf (turbos fibric): material organic slab descompus. Th (turbos hemic): material organic moderat descompus. Ts (turbos sapric): material organic puternic descompus.

ORIZONTURI DE TRANZIŢIE

Adeseori, între două orizonturi succesive pe profil trecerea nu este tranşantă, ci se face prin intermediul unor orizonturi de tranziţie. Acestea au proprietăţi din ambele orizonturi, fără ca vreunele să predomine. Din această categorie se pot cita următoarele exemple: A/C, A/B, A/R, A/G, E/B, B/C, B/R, B/G, C/G etc.

Orizontul A + R este un orizont de tranziţie între A şi R, orizontul A pătrunzând în orizontul R cu cel puţin 50% din volum. Dacă orizontul R ocupă peste 50%, orizontul poate fi notat sub forma R + A.În mod asemănător se prezintă situaţia şi în cazul orizontului B + R sau R + B.

Orizontul E + B este cunoscut şi sub numele de orizont glosic, deoarece orizontul E pătrunde sub formă de limbi în orizontul B. Se notează cu E + B când limbile ocupă peste 50% din volum şi B + E când acestea ocupă sub 50% din volum.

SUCCESIUNEA ORIZONTURILOR PE PROFILUL DE SOL IN DIFERITE CONDITII DE MEDIU

Zona de stepă

Am - A/C - Cca (kastanoziom)Am - A/C - C sau Cca (cernoziom)

Zona de silvostepă

Am - Bv - C sau Cca Am - Bt - C sau Cca (faeoziom)

Zona de pădure

a.Regiuni de dealuri şi podişuri

Ao - Bt - C (preluvosol)Ao - El - Bt - C (luvosol)Ao - Ea - Bt - C (luvosol albic)

b.Regiuni montaneAu - Bv - C sau R (districambosol)Au - Bs - C sau R (prepodzol)Au - Es - Bs sau Bhs - R sau C (podzol)

În condiţii de exces de apă freatică şi pluvial

a.Exces de apă freatică

Am - A/Go - Gr Ao - A/Go – Gr (gleisol )

b.Exces de apă pluvialăAow - AoW - BW - C (stagnosol )

În condiţii de salinizare şi alcalizare.

a.Condiţii de salinizareAosa - A/C - C (solonceac)Aosc - Aosa - A/C - C

b.Condiţii de alcalizareAo - Btna - C sau CGo (soloneţ)Ao - El - Btna - C sau CGo

În condiţii de material parental reprezentat prin argile gonflante

Ay - C (vertosol)Ay - By - C

În condiţii de rocă parentală aproape de suprafaţă

Ao - R

Prin urmare, în funcţie de condiţiile de mediu, se formează soluri cu profile alcătuite din anumite orizonturi.