ORIGINI

“Va veni o zi în care voi francezi, voi ruşi, voi italieni,

voi englezi, voi germani,

voi toate naţiunile continentului,fără să vă pierdeţi calităţile

distincte şi glorioasa voastrăindividualitate

veţi fonda împreună o uniune superioarăşi

veţi constitui fraternitatea europeană” 

spunea Victor Hugo în 1849

De atunci, Europa a fost afectată de nenumărate războaie devastatoare,culminând cu

cele două conflagraţii mondiale.

La sfârşitul celui de-al doilea carnagiu planetar s-a făcut puternic simţită, ladimensiunea

întregului continent, voinţa popoarelor europene spre unitate,cooperare şi înţelegere.Crearea

Consiliului Europei, în 1949, reprezintă concretizarea acesteiaspiraţii. Actul acesta, având o

semnificaţie de însemnătate istorică, marcheazăprima tentativă reuşită vizând realizarea unei

Europe “europene”, fondată deeuropeni şi pentru europeni. 

Aşa cum se cunoaşte, după încheierea celui de-al doilea război mondial,Statele Unite au

fost cele care, prin intermediul Planului Marshall şi al OCDE –prelungirea sa instituţională,

apoi datorită NATO, au organizat Europa sub egidalor.

Evident, era vorba de o Europă atlantică şi nu de una europeană.Consiliul Europei

apare, în acest context, ca o construcţie diferită, prinnatura sa, de predecesoarele sale.

Instituţia astfel creată este rezultatul uneimanifestări spontane a numeroaselor mişcări

europene apărute în perioadaimediat următoare de după război, reunite în cadrul unui congres

ţinut în mai1948, la Haga.

Congresul ar fi putut fi unul constituant, dacă delegaţii ar fi fostdesemnaţi de către

guvernele naţiunilor lor, delegaţii nu reprezentau însă decâtmişcările europene ale acelei

epoci.