ORGANIZAREA SOCIALA A RELIGIEI

Ce este religia? Raspunsul la aceasta intrebare poate fi amplu si divers, in functie de autorul care formuleaza.

“ Religia este recunoasterea tuturor indatoririlor noastre ca fiind porunci divine.” a spus Immanuel Kant.

Religia este nevoia omului de a deschide in sine poarta spre bine. De multe ori ne confruntam cu dorinta de a echilibra balanta dintre “bine” si “rau” si atunci gasim sprijin in religie, mai bine spus credinta ne ajuta sa depasim momentele de cumpana.

Poporul roman este un popor crestin ortodox. Ortodoxia este adevarul despre Dumnezeu, despre om si despre lume .

“ Ortodoxia nu este numai teologie, este totodata si adevarata psihologie si umanism autentic si sociologie. Este un diamant care reflecta prin toate laturile adevarul.” a spus parintele profesor Dumitru Staniloaie.

Biserica Ortodoxă Română (BOR) este una dintre bisericile autocefale ale creștinismului ortodox. Bisericile autocefale sunt bisericile ordodoxe independente , conduse de un mitropolit sau patriarh. Cea mai importanta biserica ortodoxa este Biserica Ortodoxa a Constantinopolului. Numele Bisericii Ortodoxe vine din limba greacă, de la ορθο (ortho - drept, corect) și δοξα (doxa - învățătură, cunoaștere), traducându-se deci prin „învățătura dreaptă“, sau „învățătura corectă“.

Termenul „biserică” provine din latinul „basilica” și, ca nume propriu, desemnează societatea religioasă fondată pe baza învățăturilor lui Isus Cristos.

„Cultul creștin ortodox este adorarea unui singur Dumnezeu în trei ipostaze (Sfânta Treime): Tatăl, Fiul și Sfântul Duh.

Izvoarele din care își scoate Biserica Creștină ortodoxă principiile sale morale și adevărurile sale religioase, sunt:

Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament (Biblia) Sfânta Tradiție (consemnată în scris de Sfinții Părinți și Scriitori

bisericești) și Hotărârile celor șapte Sinoade Ecumenice.

Crestinismul actual cunoaste trei mari confesiuni: Ortodoxa, Romano-Catolica si Protestanta.

Inițial, Biserica Creștină ocupa tot teritoriul Imperiului Roman (din Spania până în Siria). După Marea Schismă dintre Est și Vest din anul 1054 datorată rivalităților dintre Patriarhul Romei și cel al Constantinopolului, au apărut două biserici separate, Biserica Romano-Catolică în vest condusă de Patriarhul Romei (Papa) și Biserica Ortodoxă Răsăriteană în est condusă de Patriarhul Constantinopolului (Patriarhul Ecumenic). În secolul al XVI-lea au apărut în vest Bisericile Protestante care vroia să reformeze catolicismul și se opunea dogmelor bisericii romano-catolice. Primul reformator protestant a fost călugărul augustinian Martin Luther, care a atras în noua sa biserică o mare parte din populația din Imperiul Romano-German.

Alte confesiuni crestine sunt:

Penticostalii – Biserica lui Dumnezeu Apostolica

Crestinii dupa Evanghelie – Biserica Crestina dupa Evanghelie

Baptistii – Biserica Crestina Baptista

Adventistii de ziua a saptea – Biserica Adventista de Ziua a Saptea

Fiecare individ in parte are dreptul de a alege carei confesiuni i se alatura. Din pacate nu avem intotdeauna puterea si discernamantul necesar de a face alegerea corecta. Prin urmare aici intervine pericolu de a adera la un grup religios nepotrivit. Un exemplu ar fi sectele religioase.

Sectă este denumirea dată unui grup de persoane ce formează o comunitate religioasă, care s-a separat de biserica oficială[1] în scopul corectării unor abateri doctrinare atribuite structurii-mamă. De regulă, denumirea de sectă nu este acceptată de membrii grupării, care consideră că ei sunt singurii care dețin „adevărul”. De regulă, sectele sunt grupări religioase de dimensiuni mici, desprinse de biserica oficială a unui stat, reprezentând un grup închis, alcătuit din adepții unei anumite doctrine. De cele mai multe ori, sectele sunt expresia unei disidențe sociale. O sectă este caracterizată printr-un devotament sau o dedicare exagerată față de o persoană, o idee sau un obiect, folosind tehnici de manipulare și control care nu sunt etice, în scopul atingerii scopurilor

conducătorilor de grup, în defavoarea membrilor, a familiilor lor sau a comunității. Aceste tehnici de control includ izolarea de prieteni și membrii de familie, debilitarea, folosirea unor metode pentru a mări sugestibilitatea și supunerea, controlul informațiilor, anularea individualității sau a judecății critice, promovarea dependenței față de grup și teama de a-l abandona, etc.

Factorii care pot indica o persoana influentabilă de către o sectă includ:

- dependentă (dorinta de a fi al cuiva; lipsa de încredere în sine)

- labilitate psihică (incapacitatea de a spune Nu sau de a manifesta scepticism sau îndoiala)

- naivitate (capacitate redusa de a analiza critic afirmatiile cuiva, ceea ce vede, aude sau gândeste, etc.)

- intolerantă la ambiguitate (nevoie de răspunsuri absolute, nerăbdarea de a obtine răspunsuri)

- deziluzie culturală (înstrăinare, nemultumire de conditia socială)

-căutarea de sensuri spirituale.

- singurătate si lipsa prietenilor; secta oferă peste noapte o viata sociala.

- ignorantă fată de modurile în care un grup poate manipula individul.

Originea cuvantului “secta”, nu este destul de sigura, probabil vine de la verbul latin “secare”= a taia, a rupe, a desface, a dezbina. Fenomenul sectar este unul tipic maladiv, parazitar. Invartindu-se deasupra metropolelor si aglomeratiilor de succes si mizerie, de singuratate si egoism, corbii propagandei sectare se napustesc pe strazile unde omul este cel mai dezorientat si mai neiubit, unde printre cladiri nu se vede nici o turla de biserica. Asadar, acestor bolnavi ai modernitatii le recomandam sa asculte ecoul Adevarului care rasuna, dincolo de spatiu si timp, de peste doua mii de ani: “Eu sunt Calea Adevarul si Viata” (Ioan 14, 6), iar vorba populara romaneasca spune ca “vinul vechi este cel mai bun”, gustati si vedeti cat de bun este Hristos, lumina lumii. Amin.

Surse: Wikipedia.