Organizarea postbelică a lumii

La Conferinţa de pace de la Paris (ianuarie 1919-ianuarie 1920) s-au ivit divergenţe

între foştii aliaţi :

1. Franţa dorea garanţii împotriva unei eventuale agresiuni germane;

2. Anglia se împotrivea slăbirii excesive a Germaniei;

3. Italia spera să obţină teritoriile ce-i fuseseră promise în 1915 (Albania, Dalmaţia, sudul

Asiei Mici);

4. SUA – arbitru moral şi inspirator al tratatelor;

Deciziile au fost adoptate de Consiliul celor patru (SUA, Anglia, Franţa şi Italia) Şi

impuse statelor învinse, dar şi statelor mici ca România. A fost aprobat Pactul de constituire a

Societăţii (Ligii) Naţiunilor şi au fost fixate noile frontiere.

Tratatele care au avut loc au fost:

28 iunie 1919 – Versailles, cu Germania;

10 septembrie 1919 – Saint-Germain, cu Austria;

27 noiembrie 1919 – Neuilly, cu Bulgaria;

4 iunie 1920 – Trianon, cu Ungaria;

10 august 1920 – Sèvres, cu Turcia;

Prevederile tratatelor de pace au fost:

1. Germania pierdea 8 800 km²;

2. Era obligată la plate reparaţiilor de război;

3. Se constituie statele: Ungaria, Austria, Cehoslovacia, prin dezmembrarea Austro-

Ungariei;

4. România îşi desăvârşea unitatea statală prin unirea Basarabiei, Bucovinei şi

Transilvaniei;

5. Se refăcea statul polonez;

6. Se recunoştea independenţa statelor baltice (Lituania, Letonia, Estonia) şi a Finlandei;