ore de clasa

5/12/2018 Ore de Clasa - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/ore-de-clasa 1/19

Duios ţi-i numele, iubire

Duios ţi-i numele iubire...Duios ţi-i numele iubire...

1. Nici o generaţie nu va trăi fără dragoste.2. Numai dragostea păstrează şi mişcă înainte viaţa.

Dirigintele: Propun băieţilor să se aşeze lîngă fetele care le plac. De ce le-aţi ales anume peaceste fete? Din cauza vorbei, gesturilor, purtării, zîmbetului, ochilor, a

dragostei?

Elevii.

Dirigintele: Este foarte greu să definim succint ceea ce toţi poeţii lumii au încercat de mii de ani,

în milioane de cuvinte. Dragostea, acest ceva inefabil, a constituit o provocare pentru orice

condei însufleţit de vraja artelor. Poeţii au cîntat mereu dragostea. Ce poezii cunoaşteţi?

- M.Eminescu „Replici”, „Luceafărul”, „Dorinţi” etc.

- V.Micle „De-ai şti...”

- Elizabeth Barrett BrowningSa-ti spun cum te iubesc? Dar sunt atatea feluri!Caci te iubesc pana-n adancurile si pana-n culmilePe care sufletu-mi e-n stare sa le-atinga,Cand tot acest fior ascuns vederii e-aproape de Fiinta si de Farmecul etern.Caci te iubesc la treapta celei mai linistite trebuinteIn fiecare zi, si in lumina soarelui, si-a lumanarii,Caci te iubesc cu-aceeasi generozitate cu care barbatii lupta pentru Adevar Caci te iubesc cu-aceeasi nevinovatie cu care ei refuza Slava.Caci te iubesc cu-aceeasi patima cu care-am suferit In vechile-mi mahniri si cu-o credinta de copil.Caci te iubesc c-o dragoste ce-o socoteam pierdutaO data cu vechile iluzii - caci te iubesccu generozitatea, zambetele, lacrimile vietii mele-ntregi!Si daca Dumnezeu va vrea sa fie-asa,Te voi iubi mai mult si dupa moarte.

Dragostea totala e un complex de trup si de sentimente, laolaltă. (T. Arghezi)Dragostea e suferinţa prin definiţie. (G. Ibraileanu)Dragostea este singura pasiune ce nu suporta nici trecut nici viitor . (H. de Balzac)Ce e dragostea? Nevoia de a ieşi din tine însuţi. (Ch. Baudelaire)Dragostea e, intr-adevăr, nu numai sentimentul de a fi îndrăgostit, ci conştiinţa de a figăsit un suflet potrivit cu al tău. (K. Capek )

Dragostea este o boala molipsitoare la care eşti cu atât mai expus, cu cat te temi maimult de ea. (N.-S. R. Chamfort)Dragostea este cea mai egoista dintre toate patimile. (A. Dumas)Îngerii o numesc bucurie cereasca, diavolii - chin infernal, iar oamenii - dragoste. (H.Heine)Dragostea este o mare al cârei ţărm este femeia. (V. Hugo)Dragostea este un pojar pe care toţi trebuie sa-l avem. ( J. K. Jerome)Dragostea e ca focul: daca n-o alimentezi, se stinge. (M. Lermontov).Dragostea este cauza lumii. (Mahabharata)Dragostea este poezia cea mai înalta a naturii. (Novalis)Dragostea este divinitatea cea mai veche. (Platon)Dragostea este singurul balsam al rănilor din dragoste. (R. Rolland)Dragostea este ca o asigurare pe viata. Cu cat investeşti mai mult in ea la tinereţe, cu

atât este mai valoroasa la bătrâneţe. (F. Sinatra)Dragostea este un ocean; cel care nu ştie sa înoate in el, se îneacă. (proverb turcesc)"Nu-i zid sa poata stanjeni iubirea"

(William Shakespeare - "Romeo si Julieta")

2



Duios ţi-i numele, iubireComentaţi aceste definiţii ale dragostei.

Dirigintele: Prima dragoste e ca o sărbătoare fără seamăn. Orice om se îndrăgosteşte – oamenii nu pot trăi fără dragoste. Oamenii se îndrăgostesc indiferent de vîrsta pe care o au.

Înscenarea unui fragment din „Romeo şi Julieta”

Prima dragoste e un sentiment nobil, sfînt, minunat. Unde dragoste nu e nimic nu e.Prima dragoste multă vreme trăieşte în sufletul omului, ascunsă de privirile străine,uneori face să-ţi sîngereze inima, uneori ţi-o umple de tristeţe.

Probabil că băieţii s-au gîndit ce complimente să facă fetelor, iar fetelece complimente să adreseze băieţilor. Atît băieţii cît şi fetele vor să fie iubite.

Domniţelor, ce băieţi vă plac vouă? Ce calităţi ar dori să predomine laei?

Domnilor cavaleri, care sunt calităţile pe care le doriţi la fata ce vă place?

Concluzia care poate fi făcută pe baza celor spuse de voi este că atît băieţii, cît şi fetele apreciază:

- aspectul exterior frumos, plăcut;

- înţelepciunea.

Aceste calităţi sînt un atu pentru orice persoană.

Dragostea e ca doua flăcări ce se îmbina si se prefac intr-una singura.

Dragostea este o tiranie dulce, fiindcă îndrăgostitul îşi indura chinurile de buna voie.

Să vină la mine cei îndrăgostiţi. (Primesc cîte o bomboană)

În dragoste nu vă grăbiţi. Sentimentul vine de la sine, cînd poate nicinu te aştepţi. Dragostea este un sentiment complex ce te copleşeşte înîntregime.

De dragoste...Munţii opresc vînturile.Zidurile cetăţilor opresc duşmanii.Şi doar inima meaNu poate opri sentimentele de dragoste.

Valurile se sparg de stînci.Sticla se sparge de o piatră.

Şi de inima ta se spargCuvintele mele de dragoste.

Dumnezeu e neclintit în faţa sentimentelor.

3



Duios ţi-i numele, iubireOamenii sunt neclintiţiîn faţa lacrimilor.Şi inima ta rămîne neclintităÎn faţa dragostei ce ţi-o port.

Poezia „Monolog de îndrăgostit” de Anatol Ciocanu

Glasu-ţi de foc, iubit-o,

m-a fulgerat, m-a ars, –

Chiar florile acestea

de acestea de veghe i le las,

Căci el mai frige – aice

închis în receptor –

Mi-a răvăşit auzul

duios şi chemător ...

Din mările de lacrimi,

din munţi înzăpeziţi,

Din nordul greu de gheaţă.

din codrii desfrunziţi –

Cum să nu vi la tine,

să nu te-aud din nou?

O, glasul tău e-asemeni

cu-al inimii ecou,

Ori este glasul acelui

nevinovat izvor

Închis sub frunţi de piatră,

ce-aşteaptă ajutor,

Ori este al ciutei care,

rănită de lumini,

aşteaptă-o pamălmă-ntinsă –

răspuns al unei vini.

Pentru destinu-i singur

sub stelele ce plîng?

Şi-s Făt-Frumos ce-l bate

pe roibu-i la oblînc.

Si-alerg, alerg spre tine

împovărat de dor,

Invidia-mi e vama

lăsată tuturor

Care mă ştiu în drumul

spre tine, alergînd –

Să mă invidieze!

Azi fericitu-s eu!

Că port pe umeri sarea

dorului mult şi greu...

Şi florile – rămîie...

Ţi-oi dărui drept flori

La prag – ochii mei tineri,

Cape doi veşnici sori.

4



Duios ţi-i numele, iubireCîntecul „Flori de tei”

A iubi înseamnă să fii încîntat mereu, zi şi noapte de el, de omuldrag, şi cînd e tînăr, şi cînd e bătrîn, şi cînd e sănătos, şi cînd e bolnav.

În dragoste se iartă, se crede, se supune. Dragostea adevărată e ostare de lungă durată, nu un foc de paie, o izbucnire spontană, un foc deartificii orbitor, de un singur minut.

Dragostea trebuie să fie veşnică, în viaţă bărbatul şi femeia mergalături, înfruntînd toate greutăţile viâeţii, cresc copii şi-i îndrumează.

Dragostea nu se vinde, ea nu se cumpără, ci se cucereşte.

Dragostea aduce şi nefericire, lacrimi, ură.

Cîntecul „În gara tristeţii mele”

În dragoste nu trebuie să fie trădare, dezamăgire.

Dragostea te înaripează te face să munceşti mai bine.

Cît de mult a suferit şi marele Eminescu.

Apare Veronica Micle şi M.Eminescu.„Dragă Veronica

Iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă!Sînt un laş, care într-o clipă de nebunie am uitat tot ce-ţi datoresc – iubirea,nemărginita ta iubire!

Sînt zdrobit numai scriindu-ţi aceste rînduri, căci ele invoc untrecut întreg de visuri şi fericire.Mă revăd la Viena.Ochii tăi frumoşi tăi pătrundeau sufletul meu. Apoi la Iaşi admirat şi sărbătorit în salonul tău fără a fi de faţă. Anii însă au trecut.Sînt în Bucureşti, oraşul cel mai nenorocit, de aceea îl urăsc ca pe un duşmanneîmpăcat.Tot trecutul pe care ţi-l înşir e bun pentru poezie, dar viaţa reală şi mai ales, dorinţata de a afla de ce nu ţi-am răspuns atîta timp – trebuia să-ţi răspund cu toate căeram certaţi, îmi aduc aminte că într-o scrisoare ai rupt orice legătură cu mine,nescriidu-mi multă vreme.

Azi ca prin minune primesc o nouă scrisoare, care cred că ar fi ultima dacă eu nu-ţirăspundeam. Motivele, iubite judecător, sînt numeroase; voi înşira pe cele principale: lipsa de timp, petrecerile, calomniile prietenilor care au influenţat caracterul meu împăciutor. Ascultă, dragă, toţi mi-au interzis ca să-ţi scriu, ziceau că purtările tale sînt nedemne pentru un răspuns din partea mea!Fiecare scrisoare a ta redeşteaptă în mine o revoltă împotriva acestei inconştienţi,dar eram abrutizat, lipsit de voinţă pentru a îndepărta aceste sfaturi neprieteneşti.Iartă-mă, iartă-mă!

De azi voi scrie şi voi fi un alt om, care am spus stăpînire în fine pe firea mea.Cu neţărmuită dragoste.

Al tău iubit.”„Emin, Dragul meu Eminescu.

Poţi să-ţi dai tu seama cît regret?

5



Duios ţi-i numele, iubireDacă o viaţă de lacrimi mi-ar putea da fericirea să te revăd odată măcar în astă lume, aş fi îndeajuns de răsplătită.Dacă-ţi amiteşti de cîte ori ţi-am spus de cîte ori ţi-am spus:

- Emin, Emin, tu vei sfîrşi spre a mă urî!Erai încîntător cînd îşi spuneai:

- Niciodată. Eu te voi iubi din recunoştinţă pentru cît m-ai făcut de fericit.

Şi eu, eu te iubesc fără nici o perspectivă, fără nici o speranţă şi fără

mîngîiere – te iubesc pentru însăţi nefericirea ce mi-ai dat-o, eu te iubesc,cum se iubeşte amintirea unui singur vis de fericire în astă lume.

Poezia „Replici ”

Poetul

Tu eşti o undă, eu sînt o zare,Eu sînt un ţărmur, tu eşti o mare,Tu eşti o noapre, eu sînt o stea –

Iubita mea.

IubitaTu eşti o ziuă, eu sînt un soare,Eu sînt un flutur, tu eşti o floare,Eu sînt un templu, tu eşti un zeu –Tu eşti un rege, eu sînt regină,Eu sînt un haos, tu o lumină,Eu sînt o arpă muiată-n vînt –

Tu eşti un cînt.

PoetulTu eşti o frunte, eu sînt o stemă,Eu sînt un geniu, tu o problemă,Privesc în ochii-ţi să te ghicesc –

Şi te iubesc!

Iubita

Îţi par o noapte, îţi o tainăMuiată-n pala umbrei haina,Îşi par un cîntec sublim încet –

Iubit poet!O, tot ce-i mistic, iubite barde,În acest suflet ce ţie-ţi arde,Nimica nu e, nimic al meu -

Tot al tău.

Poezia Veronicăi Micle

Ai plecat mînat de dor

Şi te-ai dus tot înainte,

De cumplitul tău amor

Nu ţi-ai mai adus aminte.

Eu cu sufletul zdrobit

Am privit în a ta cale,

Şi cu lacrimi am stropit

Urma pasurilor tale.

Şi mă-ntreb de ce-au apus

O iubire-atît de adîncă,

Şi mă-ntreb de ce te-ai dus,

Şi dece te mai plîngi încă?

Cîntecul „Pe lîngă plopii fără soţ” Pe lîngă plopii fără soţ Adesea am trecut;

Mă cunoşteau vecinii toţi -Tu nu mai cunoscut.

6



Duios ţi-i numele, iubireLa geamul tău ce străluceaPrivii atît de des;O lume toată-nţelegea-Tu nu mai înţeles.De cate ori am aşteptat O soapta de răspuns!O zi din viata să-mi fi dat,O zi mi-era de-ajuns;

O ora să fi fost amici,Să ne iubim cu dor,S-ascult de glasul gurii miciO ora, si să mor.Dandu-mi din ochiul tău seninO raza dinadins,In calea timpilor ce vinO stea s-ar fi aprins; Ai fi trăit în veci de veciSi rînduri de vieţi,Cu ale tale braţe reciÎnmărmureai măreţ,

Un chip de-a pururi adorat Cum nu mai au perechi Acele zâne ce străbat Din timpurile vechi.Căci te iubeam cu ochi păgâniSi plini de suferinţi,Ce mi-i lăsară din bătrâniPărinţii din părinţi.

Azi nici măcar îmi pare răuCa trec cu mult mai rar,Ca cu tristeţă capul tăuSe-ntoarce în zadar,Căci azi le semeni tuturor La umbra si la port,Si te privesc nepăsător C-un rece ochi de mort.Tu trebuia să te cuprinziDe acel farmec sfânt,Si noaptea candela s-aprinziIubirii pe pămînt.

Poezia „De-ai şti” de V.Micle

De-ai şti iubite cît de mult

mi-i dor de glasul tău s-ascult,

ai veni pe-aripi de vînt

şi mi-ai spune un cuvînt.

Vorba fie rea sau bună,

Am vorbi-o împreună

M-ai vedea, eu te-aş privi,

Vorbele s-ar înmulţi.

Tu mi-ai spune una mie,

Eu ţi-aş spune una ţie,

Făr-de rost şi chibzuire

Însă toate de iubire.

Vino dar pe-aripi de vînt,

Vin de-mi spune un cuvînt

Că mi-i dor atît de mult

Glasul tău să-l mai ascult.

M. Eminescu a cîntat dragostea inocentă, adevărată.

Poezia „O dată te văzusem” O dată de văzusem –

Ş-am stat înmărmurit

Şi cruda-a fostdurerea

Cu care te-am iubit.

Te văd de-a douaoară

Şi glasul tău l-ascult –

Şi ştiu numai atîta

Că am trăit preamult.

Al anilor iubirii

Înveninat necaz

E numai o părere

Pe lîngă cel de azi.

Cîntecul „ Tu nici cînd nu mai iubit”

7



Duios ţi-i numele, iubireVă rog să faceţi o declaraţie de dragoste.

Ştiţi cînd au apărut primele declaraţii de dragoste?Declaraţii de dragoste exista de când lumea. Cele mai frumoase dintre ele au fost

păstrate de câtre îndrăgostiţii din toate timpurile si de pe toate meleagurile, atât pentru a-siaduce aminte - peste ani - de clipele de fericire petrecute alâturi de fiinţe dragi din viata lor,cat si pentru a lăsa urmaşilor o mostra din nemărginitele si înflăcăratele lor iubiri.

Cea mai veche mărturie a dragostei împărtăşite o constituie scrisoarea de dragostegăsita de arheologi in Irak, in localitatea Chaldeia. Epistola datează din anul 2200 i.Hr. si afost scrisa de un oarecare Gimek catre doamna Dasbuaj, pe care aceasta o invita la o întâlnire in Babilon. Greutatea scrisorii, realizata - potrivit modei epocii - cu ajutorul daltei,era de numai(!) 16 kg.

Dintre recordurile mondiale absolute, se desprinde si epistola de amor a unui tînărdin Goteborg (Suedia), adresata logodnicei sale, epistola care avea respectabila lungime de137 de metri. Frazele sentimentale incluse erau susţinute de citate din poeme de dragostecelebre, vechi sau moderne. Pentru a întări unicitatea acestei epistole, in ziua nuntii tânăraa apărut intr-o rochie de mireasa confecţionata tocmai din respectiva scrisoare.

Pictorul francez Marcel Leclure nu s-a lăsat nici el mai prejos, trimiţîndu-i iubitei sale,Madelaine de Villatore, o scrisoare de dragoste care nu conţinea decât doua cuvinte,eternele "te iubesc", dar scrise de 1.870.000 de ori.

Canadianca Jill McIntosh din Toronto, în vîrstă de 22 de ani, a încheiat o opera epistolara deamor ce cuprindea 400 de mii de cuvinte. Pentru întocmirea scrisorii, autoarea a avut nevoiede 8 luni si 5 zile.

In fine, recordul in materie de lungime a unei scrisori de dragoste ii aparţineindianului Paresh Parikh, un romantic si original student din New Delhi: in 1979, el a scris,timp de 181 de zile, o misiva de amor in lungime de 1825 de metri, conţinînd 610.286 decuvinte.

Poezia „Duios ţi-i numele, iubire” de Anatol CiocanuDuios ţi-i numele, iubire,Cu el numesc oricare floareŞi steaua ce peste-omenire – Atît de luminos răsare.

Numele tău mi-i sfînt, iubit-o,Cu el pe buze trec cîmpiaŞi patria nemărginită,Şi codrii mei cu veşnicia.

Ţi-l cînt sub soare şi sub lună,Numele tău îmi este versulNumele tău în piept îmi sunăŢi-ntruneşte universul.

Cu numele tău trec o mare,

Cu el dezmierd în dor copii,Sui muntele din depărtareŞi am destinul bucuriei.

Cu numele tău scriu poemeŞi inima-mi înseninată –Nu încetează să te cheteCînd eşti în drum, cînd eşti plecată.

Veghez la leagăn şi la paceCînd numele-ţi rostesc fierbinte Aud cum bobu-n deal se coace

Cum teiul murmură cuvinte!

Cu veşnicia eşti de-a seamăTu-mi eşti sub bolţiimensitatea –Pămînt şi patrie, şi mamăPurtînd în glas eternitatea.

8



Cîntecul „Într-o „Colonelul”

Poezia „De-abia plecaşi” de T.Arghezi

De-abea plecaşi. Te-am rugat să pleci.Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,Pîn-ai pierit, la capăt, prin trifoi.Nu te-ai uitat o dată înapoi!

Ţi-aş fi făcut un semn, după plecare,Dar ce-i un semn de umbră în-depărtare?

Voiam să pleci, voiam şi să rămîi Ai ascultat de gîndul cel dintîi

Nu te oprise gîndul fără glas.De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?

Dragostea – aşi putea să-i faceţi un semn care s-o definească?

Elevi vor scrie la tablă:

1. De dragoste vorbind.

Cerul visează, stele, pămîntul amoriu.

2. Ce e amorul? E un lung

Prilej pentru durere,

Căci mii de lacrimi nu-i ajung

Şi tot mai multe cere.

3. Şi-apoi ce-i amorul? Visu-i şi părere,

Haina strălucită pusă pe durere

4. Proştii se însoară întotdeauna; nebunii cîte-odată; înţeleptulnicicînd.

5. Ce e dragostea, numai acela ştie care iubeşte fără speranţă.

6. Azi adeseori femeia ca şi lumea e o şcoală,

LoveIubir

e



Unde-nveţi numai durerea, înjosire şi spoială.

7. A nu iubi nu-i nimic – a nu putea iubi e groaznic.

8. Nu călca iubirea, calcă piatra, căci sunt ambele la fel de tari.

Cîntecul „Fără tine...” (Cătălin Crişan)

Dragostea nu e sex, sexul e o nebunie. De la dragoste la sex trecimai mult din prostie. Prostia dă naştere prostituţiei. La noi în ţară se practică prostituţia nelegală, în care sînt antrenaţi tineri şi tinere de pînala 20 de ani.

Feriţi-vă să nu fiţi antrenaţi în acest joc murdar.

Omul se deosebeşte de animale atît după gîndire, cît şi dupăinstincte. Sentimentul dragostei la om e ceva înălţător, ceva ascuns.Omul îndrăgostit nu strigă în gura mare, nu se sărută în locurile publice pentru a demonstra dragostea.

Dragostea adevărată e o taină.

Citesc din cartea „Să fiţi fericite fetelor” (pag.78) un fragment undebăieţii şi fetele îşi exprimă părerea despre calităţile dorite la cei de carese îndrăgostesc:

Îmi place fata care are următoarele calităţi:

I. bunătatea

II. modestia

III. inteligenţa

IV. feminitatea

V. fidelitatea

VI. mîndria, hărnicia, cinstea, ingeniozitatea,frumuseţea.

Îmi place băiatul care are următoarele calităţi:

I. bunătatea

II. comunicativitatea

III. cinstea

IV. compasiunea.



Prima dragoste e un sentiment nobil, sfînt, minunat.

Prima dragoste e ca o sărbătoare fără seamăn. Nu în zadar toţicare se îndrăgostesc pentru prima dată sînt convinşi – aşa ceva n-a maisimţit nimeni nicicînd în viaţă.

Prima dragoste vă apropie de pragul tainei. Şi cît timp sînteţistăpîniţi de taină, inima bate într-un fel absolut deosebit: mai des,răsunător şi-ţi porunceşte – fii mai bun, mai omenos, mai puternic, maicuminte, mai curajos...

Prima dragoste vine în mod diferit, căci e un vis de aur, uşoară şisenină, dar se întîmplă să semene c-o boală lungă cu multe complicaţii.

Cîntecul „Prima mea iubire”.

Dragi elevi,

Vă felicit cu ziua „Sfîntului Valentin”!

Vă doresc o dragoste frumoasă, cu bucurii şi împliniri.

Să Vă puteţi cuceri omul drag:

Stimaţi profesori,

Vă doresc dragoste fără sfîrşit, înţelegere şi respect,

iar cuibuşorul de aur al dragostei să-l lăsaţi moştenire urmaşilor Dumneavoastră.

PPROIECTROIECT DIDACTICDIDACTICAA OREIOREI DEDE CLASĂCLASĂ

„De la suflet la suflet” „De la suflet la suflet”

Obiectivele:

- de a face pe elevi să pătrundă în tainele sufletului omenesc;

- să cunoască mai profund caracterul naturii umane;

- de a educa omenia şi dragostea în relaţiile dintre oameni;



- de a lărgi cunoştinţele despre adevăr, morală, suflet, despre totde e frumos;

- a contribui la purificarea spirituală a elevilor.

SCENARIUL

Versuri şi proză de:

1. L.Blaga2. T.Arcghezi3. O.Goga4. G.Bacovia5. I.Negru6. H.Rădulescu

7. S.Roll8. A.Macedonschi9. Ş.Petica10. I.Venea11. G.Bogza

Decorul:

Cît mai multe scaune împrăştiate pe tot spaţiul scenic. Trei mese (de dorit

rotunde). Pe fiecare masă câte un candelabru. Pe mese câteva cărţi, alte obiecte

mărunte.

Pe tot parcursul recitalului e de dorit o coloană sonoră.

Îmbrăcămintea: rochii de seară, pantofi şi bijuterii.

Tablourile pictorului emerit – Pavel Jereghi.

- Am venit să vă spun câte ceva din ceea ce sunt, din ceea ce văd şi visez, din

ceea ce contemplu. Oricâte mizerii ne-ar abate, aricte ar fi să ni se întîmple, suntem

datori să păstrăm scânteia care mai arde în mine, în tine, în noi, s-o ajuţîţăm din nou,

s-o facem flacără.

De altfel sîntem datori să nu ştim de mamă de tată şi nu în utimul rînd de

dragoste.

„Dacă m-aşi pierde în toate” L.Blaga

Dacă m-aşi pierde în toateŞi-aşi rămânea fără mineAşa ca o pană căzută din zbor, din aripa pajurii,N-aşi mai fi singură pe lume.



Dacă de-un glas, de-un singur, de unul,Ce-şi culcă ardoarea-n urechea şi-n inima meaCu-adevărat m-aş pătrundeMarginea mea s-ar curma.

Dacă-şi uita cine sunt, trădându-mă pentru o altă luminăÎn trupul meu osul s-ar face aur.Privighetoarea-n noapteDe sufletul meu nu s-ar feri ca de-o rea vizuină.

- Dacă am pierdut multe speranţe, multe lacrimi, sufletul meu a avut însă şi

multe bucurii, multe clipe frumoase, căci numai în asemenea împrejurări se cunosc

prieteni şi simpatii. Poate astea au urcat unanim înspre mine şi acum reîncep să cred

în viaţă, simt o datorie sfântă să mulţumesc celor de departe şi celor de aproape,care m-au făcut să înţeleg cum e soarta, cum e viaţa.

„Suflete, prund de păcate” L.Blaga

Suflete, prund de păcate,Eşti nimic şi eşti de toate.Roata stelelor e-n mineŞi o lume de jivine.Eşti nimic şi eşti de toate:

Aer, păsări călătoare.Fum şi vatră, vremi trecuteŞi pământuri viitoare.

Drumul tău nu e-n afarăCăile-s în tine însuţi,Iară cerul tău se naşteCa o lacrimă din plânsu-ţi.

- Am fost multă vreme în disperare, nu mai sperat că voi ajunge la uşa

deschisă.Inima mea bate, însă mintea cîte le-a adunat nu le poate uita, însă scânteia

aceea ce adoarme în mine un timp, scânteia aceea care se cheamă speranţă, odată

cu primăvara şi cu vîntul care bate simt că va renaşte.

„De-ar fi să-ţi împărtăşi odată” O.Goga

De-ar fi să-ţi împărtăşeşti odată, Tu bogăţiile ce ai,

Din toate darurile tale, Ţi-aş cere-o lacrimă să-mi dai.



Mi-ai da atunci un strop de suflet,Ce din adâncul îşi răsare,Căci numai din adâncul măriiSe pescuiesc mărgăritare...

- Aici e frig şi e întuneric. Seara nu se vede şi parfumul nu se simte, iar visul

moare zdrobit de povara ăstor patru pereţi, care parcă ar sta să cadă peste mine.

Nici odată n-a fost cerul mai albastru cum e acum, şi poate vom muri de dorul

cerul albastru, pe care nu-l vom vedea niciodată.

„Dormi, sufletul meu” T.Arghezi

Dormi, sufletul meu, te-ai sculat?Plouă şi singur mi s-a urât.Vreau să nu te supăr Te-am văzut citind la lampăŞi n-am băgat de seamă.Cînd ai închis oblonul din grădină, Tăiat de dungi egale de lumină.

Am bătut încet la fereastră,Şi iar am bătut mai tare,Şi am intrat în încăperea ta.

Curată rânduială!Cartea sta deschisă, albă: Toate paginile cărţii erau albe.Ce citeai tu într-o carte fără slove?

Totul era nedesfăcutCearşaful nou, perina proaspătă,Unde-ai plecat?Unde umbli noaptea singuratic!Încălţămintea-ţi era neatinsă.Nu e gunoi la tine.

Te-mbraci cu cămaşa de piatră,Şi te încingi cu funie de-argint. Tu n-ai nici sudoare, nici praf, nici scuipat.

Un ac îmi înglodeşte inima străpunsă,Medicule, fără de prihană.Sau e un cui de la CrucificatSau un ghimpe din cununa lui.Vindecă-mă, suflete,Vin-acasă, suflete.Adu leacuri, suflete.



- Înţeleg că ţi-e greu şi ai vrea s-alungi monotonia şi senzaţiile apăsătoare,

înţeleg, că pentru asta e decât să priveşti cerul şi să vezi câtă lumină e în aer.

Soarele trimite raze fierbinţi, care-ţi amintesc momente de profundă linişte

sufletească. Ridică capul, şi priveşte cât e de frumos.

„Frumuseţea” L. Blaga

Socot că orice frumuseţePrilej de-amăgire statornică este. Te ispiteşte, vrea-n stăpânire s-o eiDar e departe de tine ca o poveste.

Orice frumuseţe se îmbină

Cu zori şi imagini,Cu vrăji, depărtate,Şi prinde în chip de mătase în noi.Răzbunînd ce lipseşte, ea face dreptate.

Orice frumuseţe e ca o urnăDe-a căruia coapsă privirea se prinde.Vezi forma, mirat. Şi suferi, gîndindLa cenuşa, pe care o cuprinde..

- Într-o zi mi s-a arătat un înger şi a vorbit: „Am venit din porunca Domnului. Tu

calci prea des poruncile Domnului”. Înger, am mărturisit, păcatele mele sunt prea

multe şi mari. Spune, ce-mi porunceşte Domnul.

- Să te iubeşti pe tine însuţi cum îl iubeşti pe aproapele tău.

- O, înger, am suspinat. Mi-e teamă că n-am să-l ascult pe Domnul. Spune-mi

cât de rău e în iad? Orice om pe care nu pot să-l iubesc şi l-am iubit înseamnă

pentru mine un pas spre moarte. Atunci cînd n-am să mai pot iubi pe nimeni, am

să mor. Vai ce-i care ştiţi să meritaţi dragostea mea, aveţi grijă să nu mă ucideţi.

Sufletul meu zboară lin spre Dumnezeu, marele, care pe toate le cuprinde şi pe

toate le simte.

„Zi şi noapte”

Zi şi noapte!Ce schimb de spaţii pentru noiÎngăduit şi repetat mereuCând suntem treji, sîntem în lume,

Cînd dormim, dormim în Dumnezeu.



- Bună ziua. Vin din mijlocul unei păduri bătrâne. E o frumuseţe rară acolo,

tăcere măreaţă şi tainică. Nimic nu aminteşte de oameni.

- De ce ai mers în pădure?

- Să caut frunţii încărcate de vise desmierdarea răcorii şi a păcii.

Pierdusem simţirea limpede a timpului şi o toropeală necunoscută mă învăluia

ca o beţie. Aşi fi vrut să gîndesc, dar gîndul nu se înjgheba, aş fi vrut s plec, dar

puteri necunoscute mă ofereau.

„Mor multe şiraguri de clipe”

Mor multe şiraguri de clipe

Şi nimeni nu-mi bate la poartăCînd vremea-mi aşterne pe sufletCenuşa ei aspră şi moartă.

Vin neguri cu noaptea pe umeriŞi bezna mă-nghite, nătânga,Nu-i rază să nu-mi mângâie frunteaÎncet coborându-mi din stele...

Mai străluci-va vreodatăAltaru-chinărilor mele?

Stejarul nădejdilor multeÎşi scutură frunzele moarte...Vai tu eşti atât de frumoasă,Şi tu eşti atît de departe...- Într-un târziu de noapte, m-am dus să mă uit în umbra sălciilor adormite de

pe malul unui lac. Acolo l-am văzut prima dată. În ochii lui era o noapte

surprinzătoare. Mi-a spus că mă ştie demult şi că fiecare noapte mă aşteaptă să trec

prin umbra sălciilor adormite. Începuse o boare de ploaie în noaptea aceea şi

fusesem nevoiţi să mergem într-o odăiţă a unei dugheni în fundul unei curţi. O

noapte tâmpită la o masă în faţa unui pahar cu ceai între pereţii cu tablouri strâmbe,

mă privea cu ochii de noapte. Şedeam şi noaptea trecea; lampa moneda electronică

înnegrea porii, nu mai eram eu, nu mai era el şi am uitat de suflet şi am uitat de

noapte, şi apele mării ne plouau şi noaptea ne ducea în noapte. O tristeţe imensă îmi

închidea ochii. Uite şi acum mă văd în noapte şi mi se închid pleoapele.

Nu-nchide ochii, nu dormi,

Ceasul e pe-aproape, pe-aici. Trebuie să treacă cam pe la toacă,



Poate cam între vecernii şi utrenii;Cam după amurgul cu mirodenii,Pe la greeriş,Când îşi iveşte din papuri furişLuna creasta. Cam pe vremea asta.Ia seama bine, ceasul o singură dată vine.Bagă de seamă.Nu tăcea, dacă auzi că te chemă.Spune-i ceasului:

- Ţi-am auzit aripa de scrum,Caută-ţi de drum.

- Un ţipăt isteric am auzit.

- Nimeni n-a strigat?- Ai avut senzaţia.

- Cred că era vocea ce vorbeşte din mine şi nu am cunoscut-o.

Un glas fără sunet şi-a putut alege cuibul în sufletul tău. A fost o voce a unei pietre. De ani de zile urmăresc să se deschidă buzele pietrelor. Ah, pietrele.Întotdeauna stau în cale

Pietre-n cale,Mereu pietre.Nime-n beznă nu mă-ndreaptăPîn-la tine nici o piatră nu mai vrea să-mi fie treaptă.Pietre sunt şi iarăşi pietre.Pe poteca mea de doruri,Greu se lasă, greu se lasăDumnezeul pietrelor,Lung e drumul, ceasul lungRogu-mă, mă rog într-unaNoaptea să-mi ajute lunaPîn-la tine să ajung.

Iubesc să nu-l iubesc, mai mult decât toţi pe care pe care vreodată i-am iubit.Cum să nu-l iubesc, dacă-mi este drag.

„Ce înseamnă a iubi?”

Ce înseamnă a iubi.A cunoaşte, a iubiA cunoaşte iar şi iarăA cunoaşte- nseamnă iarnăA iubi e primăvară.

A iubi această vine Tare de departe-n mine



A iubi această vineri tare de departe-n tine.A cunoaşte ce înseamnă?A iubi de ce ţi-e teamăPrintre flori şi-n mare iarbă?Printre flori şi-n mare iarbăPatimă fără păcateNe răstoarnă-n infinit.Cu rumoare ardoareDe albine rencarnateÎnc-o dată iar şi iarăA iubi e primăvară.

- Cînd amintirile prind să zboare în văzduhul vrăjit viaţa întreagă devine odorinţă mare, dar întotdeauna străină şi rece şi atunci mă-ntreb cu mult regret: cine

sîntem noi?

„Lucruri sîntem”

Lucruri sîntem printre lucruriAproape suflete sîntem noi doi,Prin soartă, asemenea tuturor.Lucruri sîntem ce poartă în ele,Gînduri ca pietrele, uneori stele,Şi întotdeauna un dor.

Ne-am duce împreună mereu amândoi,Dar drumul norilor e prea mareÎn lumea noastră – pentru noi.

- E prea devreme s-avem gânduri de toamnă, nu sîntem în pragul ei. Nu vă

întoarceţi cu faţa spre toamnă. A te întoarce e câte odată mai mult decât a muri.

„Ce-mbătrâneşte-n noi”

Ce-mbătrâneşte-n noi?

Că neaşteptate ne trezim într-o dimineaţăDoritori să ne ascundem nume şi faţă?

Ce-mbătrâneşte-n noiCa-ntr-un amurg de zi şi de vară ne găsim,Oameni de altădatăStrăini printre cei de azi, umbre în ceaţă?

Nu-mbătrâneşte-n noi valul de sângeNici inima cât bate,



Nici patima, nici spiritul, nici răsunetul în urechi,Numai lacrima.

Omul bătrân, plânge cu lacrimi vechi.

- Priviţi lumile pe străzi, priviţi şi admiraţi. Atâta cît mai avem vedere, să nu

negăm lumina, pentru că şi ea face mofturi şi într-o bună zi poate să ne lipsească de

prezenţa ei.

- Trandafirii pe malul mării sînt nişte regine înzăpezite. Vântul verde le-a furat

trăsăturile, caii li s-au în pământ şi fluturi de piersică le sărută gura, mâinile şi

veşmintele. Luna îi sfinţeşte cu un mugzin cu moscheie albastră în spinare, le

povesteşte despre grădinile cu lalele galbene şi gîlcevele din serai.

Trandafirii sunt colţuri de noapte uitate într-un altar. Zeul apelor, care sărută

fetele pe sîni cînd fetele se duc în valuri şi rupele mâinile în colţ de mărgean şi vină

noaptea să-şi lecuiască rănile în petale înţepate de pofta tuturor culorilor. Lângă

fiecare trandafir se roagă la dropii acoperit de mirosul grâului un înger. Şi stepa

Dobrogei îl stropeşte cu sunetul de lemn al căruţelor.

Fiecare trandafiri nici afară, nici înăuntru. Trandafirii au venit la malul casă

asculte adâncit şi răsărit în piatră al poetului.

Cînd însuşi glasurilor gândurilor taleMă-ngînă cântul unei dulci evlaviiAtunci te chem, chemarea-mi asculta-vei,Din neguri reci plutind te vei desface?

La malul mării cînd se strâng stelele, trandafirii văd ridicându-se pe-ntinsele

ape, teiul cel sfânt, care întunecat de timp şi melancolie vine să scuture ramurile

lîngă tâmpla Luceafărului.

- Aprinde-ţi scînteia şi o faceţi flacără şi focul aprig şi nestăvilit să vă

încălzească sufletele. Priviţi la cerul curat şi azuriu şi nu uitaţi niciodată de prieteni,

de părinţii care v-au legănat.

„Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta ca bine să-ţi fie ţie şi să trăieşti ani mulţi

pe pământ.”

Nu uitaţi de cei ce vă iubesc mulţi, nu uitaţi de cei ce vî alină mereu durerile.

Nu uitaţi de acei ce vă aduc bucurii



Viaţa aş este şi mai grea şi mai puţin grea, deci ridică-ţi capul şi dacă ve-ţi

trece toate obstacolele ei, vă veţi simţi sufletul şi inima împăcată, sensul vieţii mai

clar şi mai arzător.

Lumină, cît mai multă lumină, nu întuneric. Primiţi durerea şi suferinţa aşa cum

este ea, căci va veni ziua când nu o veţi mai simţi.

„Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate că a lor este împărăţia cerului.”

ore de clasa

Documents