ora de ruga

2
Biblia ne dezvăluie mai întâi că nu omul îl caută pe Dumnezeu, ci Dumnezeu îl caută pe om! Nu omul găseşte şi apoi cară cu sine, în sufletul lui, pe Dumnezeu, ci chiar invers! Să citim Isaia 46,1-4 care arată contrastul dintre cele două imagini: un „dumnezeu” cărat în spate şi, pierdut din neatenţie, şi un Dumnezeu care poartă El pe oameni: Nu omul Îl poartă pe Dumnezeu cu riscul de a-L pierde, ci Dumnezeu, în nespusa Sa îndurare şi răbdare, ne poartă pe noi! Chiar viaţa pe care o avem acum în vine este semnul dragostei Lui. Creştinismul nu are un Dumnezeu care Se ascunde! Ia uită-te la Adam. El se ascunde în tufiş de faţa lui Dumnezeu. Dar tocmai Dumnezeu este Cel care vine să-l caute (Geneza 3,9). Aminteşte-ţi şi de Iona care, fugind de Dumnezeu, ajunge să fie aruncat de pe corabie în valuri, să fie înghiţit de un peşte mare şi, pe când era el în pântecele chitului, Dumnezeu se apropie de el, acolo în fundul mării, şi-i răspunde (Iona 2,2). În Ieremia 31,3 scrie: „Domnul mi se arată de departe: te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!” Acesta este Dumnezeul Bibliei, acesta este Dumnezeul creştinilor, un Dumnezeu care El Însuşi iese în întâmpinarea omului. Ieremia 29,14 declară: „Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul…”. E uimitor! Cu alte cuvinte, Domnul zice: „Voi face în aşa fel încât atunci când veţi orbecăi sau când nu vă veţi gândi la Mine, Euvă voi ieşi înainte şi vă voi tăia calea (Isaia 52,12), pentru ca voi să mă găsiţi”. Aşa e Dumnezeul nostru. Nu e nevoie să urci, să escaladezi munţi până la El, pentru că El Însuşi vine în întâmpinarea ta. De aici câteva puncte fixe de reper: 1) Ca să te poţi ruga cu adevărat, trebuie să crezi în realitatea prezenţei lui Dumnezeu. Eşti conştient chiar acum de această Prezenţă? Nu trebuie să faci ceva deosebit, să-I câştigi atenţia ca să privească, în fine, spre tine. El demult te tot priveşte. N-ai unde să te ascunzi de privirea lui de Tată. Şi nici nu trebuie să te caţeri până pe Olimpul tronului Său. Căci El a coborât deja lângă tine! Omniprezenţa (a fi oriunde prezent) este unul din atributele Sale divine. 2) Apoi, ca să fie o rugăciune autentică, trebuie să crezi că El are dorinţa şi putinţa să intre în inima ta. Nu trebuie să te forţezi ca să-L faci să te ia în stăpânire. Înaintea Lui, orice om este o casă fără uşă, o carte deschisă. El demult doreşte să Îl inviţi. Ochiul Lui, care vede tot, nu va vedea oare cea mai slabă şi ezitantă încercare de a-L găsi? 3) Împreună cu aceste două realităţi trebuie să ceva şi mai încurajator, anume realitatea dorinţei lui Dumnezeu, ba chiar aş zice, realitatea nevoii Sale de a comunica cu noi, fiii Săi . Gândeşte-te la nevoia pe care o ai de a comunica cu cei dragi. Dar gândeşte-te acum că nu numai tu eşti croit după tiparul dragostei. Despre Dumnezeu stă scris în 1Ioan 4,8 Dumnezeu este dragoste, că Dumnezeu este iubire. El tânjeşte necurmat după o comunicare cu copiii Săi. Cu rugăciunea, e ca şi cum cineva ţi-ar zice: „Dragă, uşile stau larg deschise. Intră! Totul e pregătit…” Iar tu n-ai nimic altceva de făcut decât să intri! Orice dorinţă, chiar tainică, El o cunoaşte şi-i vine în întâmpinare. E ca şi cu Adam în grădina Edenului. Văzând cum treceau animalele, două câte două, prin faţa lui, Adam a simţit un gol în suflet. Ce era? Greu de zis. Totul era perfect, totul era bine alcătuit şi, totuşi, în el se născuse un dor pe care nici el nu-l putea încă exprima. Şi ar fi rămas omul mult şi bine în încurcătură, dacă Dumnezeu n-ar fi spus: „Nu este bine ca omul să fie singur… Am să fac un ajutor potrivit pentru el” (Geneza 2,18).

Upload: marcella-cusnir

Post on 15-Sep-2015

226 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

religie

TRANSCRIPT

  • Biblia ne dezvluie mai nti c nu omul l caut pe Dumnezeu, ci Dumnezeu l caut pe om!

    Nu omul gsete i apoi car cu sine, n sufletul lui, pe Dumnezeu, ci chiar invers! S citim

    Isaia 46,1-4 care arat contrastul dintre cele dou imagini: un dumnezeu crat n spate i,

    pierdut din neatenie, i un Dumnezeu care poart El pe oameni:

    Nu omul l poart pe Dumnezeu cu riscul de a-L pierde, ci Dumnezeu, n nespusa Sa

    ndurare i rbdare, ne poart pe noi! Chiar viaa pe care o avem acum n vine este semnul

    dragostei Lui. Cretinismul nu are un Dumnezeu care Se ascunde!

    Ia uit-te la Adam. El se ascunde n tufi de faa lui Dumnezeu. Dar tocmai Dumnezeu este

    Cel care vine s-l caute (Geneza 3,9). Amintete-i i de Iona care, fugind de Dumnezeu,

    ajunge s fie aruncat de pe corabie n valuri, s fie nghiit de un pete mare i, pe cnd era

    el n pntecele chitului, Dumnezeu se apropie de el, acolo n fundul mrii, i-i rspunde

    (Iona 2,2). n Ieremia 31,3 scrie: Domnul mi se arat de departe: te iubesc cu o iubire

    venic; de aceea i pstrez buntatea Mea!

    Acesta este Dumnezeul Bibliei, acesta este Dumnezeul cretinilor, un Dumnezeu care El

    nsui iese n ntmpinarea omului. Ieremia 29,14 declar: M voi lsa s fiu gsit de voi,

    zice Domnul. E uimitor! Cu alte cuvinte, Domnul zice: Voi face n aa fel nct atunci

    cnd vei orbeci sau cnd nu v vei gndi la Mine, Euv voi iei nainte i v voi tia

    calea (Isaia 52,12), pentru ca voi s m gsii. Aa e Dumnezeul nostru. Nu e nevoie s

    urci, s escaladezi muni pn la El, pentru c El nsui vine n ntmpinarea ta.

    De aici cteva puncte fixe de reper:

    1) Ca s te poi ruga cu adevrat, trebuie s crezi n realitatea prezenei lui Dumnezeu. Eti

    contient chiar acum de aceast Prezen? Nu trebuie s faci ceva deosebit, s-I ctigi

    atenia ca s priveasc, n fine, spre tine. El demult te tot privete. N-ai unde s te ascunzi

    de privirea lui de Tat. i nici nu trebuie s te caeri pn pe Olimpul tronului Su. Cci El a

    cobort deja lng tine! Omniprezena (a fi oriunde prezent) este unul din atributele Sale

    divine.

    2) Apoi, ca s fie o rugciune autentic, trebuie s crezi c El are dorina i putina s intre

    n inima ta. Nu trebuie s te forezi ca s-L faci s te ia n stpnire. naintea Lui, orice om

    este o cas fr u, o carte deschis. El demult dorete s l invii. Ochiul Lui, care vede

    tot, nu va vedea oare cea mai slab i ezitant ncercare de a-L gsi?

    3) mpreun cu aceste dou realiti trebuie s ceva i mai ncurajator, anume realitatea

    dorinei lui Dumnezeu, ba chiar a zice, realitatea nevoii Sale de a comunica cu noi, fiii Si.

    Gndete-te la nevoia pe care o ai de a comunica cu cei dragi. Dar gndete-te acum c nu

    numai tu eti croit dup tiparul dragostei. Despre Dumnezeu st scris n 1Ioan 4,8

    c Dumnezeu este dragoste, c Dumnezeu este iubire. El tnjete necurmat dup o

    comunicare cu copiii Si.

    Cu rugciunea, e ca i cum cineva i-ar zice: Drag, uile stau larg deschise. Intr! Totul e

    pregtit Iar tu n-ai nimic altceva de fcut dect s intri!

    Orice dorin, chiar tainic, El o cunoate i-i vine n ntmpinare. E ca i cu Adam n

    grdina Edenului. Vznd cum treceau animalele, dou cte dou, prin faa lui, Adam a

    simit un gol n suflet. Ce era? Greu de zis. Totul era perfect, totul era bine alctuit i,

    totui, n el se nscuse un dor pe care nici el nu-l putea nc exprima. i ar fi rmas omul

    mult i bine n ncurctur, dac Dumnezeu n-ar fi spus: Nu este bine ca omul s fie

    singur Am s fac un ajutor potrivit pentru el (Geneza 2,18).

  • Mai nainte de a se fi rugat, Dumnezeu inventeaz familia. Omului nu-i rmne dect s

    descopere c Dumnezeu i-a i oferit rspunsul!

    nelegi deci cum e cu rugciunea? Ea nu este nici pe departe intervenia noastr la inima

    lui Dumnezeu, ci rugciunea este intervenia lui Dumnezeu la inima omului.

    Romani 8,26-27 ne-o spune direct: i tot astfel i Duhul ne ajut n slbiciunea noastr:

    cci nu tim cum trebuie s ne rugm. Dar nsui Duhul mijlocete pentru noi cu suspine

    negrite. i Cel ce cerceteaz inimile tie care este nzuina Duhului; pentru c El

    mijlocete pentru sfini dup voia lui Dumnezeu.

    Ce este rugciunea? A rspunde: este lucrarea Lui n inima mea! i tot astfel i Duhul ne

    ajut n slbiciunea noastr: cci nu tim cum trebuie s ne rugm. Ai auzit? Nici mcar nu

    tim s ne rugm. Dar nsui Duhul Sfnt mijlocete pentru noi cu suspine negrite. i cel

    ce cerceteaz inimile tie care este nzuina Duhului sfnt, pentru c El, Duhul, mijlocete

    pentru sfini, dup voia lui Dumnezeu.

    Acum, cnd te vei pleca n cmru naintea lui Dumnezeu pentru rugciune, cnd vei

    ncerca timid s faci experiena vorbirii cu El, amintete-i c El a pregtit deja totul. El este

    deja acolo, e chiar lng tine. El vrea s-i deschid inima i s-i descleteze limba

    rugciunii ca, n sfrit, s se produc comuniunea.

    Momentul de aur al rugciunii

    Sunt momente fericite, cnd lucrurile merg bine Dar sunt i momente de dezechilibru al credinei, cnd te simi cotropit de ndoieli sau te afli sub povara vreunui pcat comis. L-ai fcut i, n minte se ntoarce valul: Ce ai fcut? Ce-ai fcut? i, oricum ai da-o, nu poi scpa de acest aflux.

    Sau, s zicem, te afli n groapa unei mpotriviri repetate fa de Dumnezeu i, uor de neles, n-ai nici un chef de rugciune n astfel de ocazii, diavolul este n ofensiv i ctig teren.

    Ori tocmai momentele acestea, cnd rugciunea este cel mai strin lucru de noi, sau lucrul pe care nu-i vine s-l faci, chiar ele sunt momentele de aur pentru Isus ca Salvator.