onsiliului judeÞean cluj - tribuna - revistă de cultură care … · 2017-12-13 · varã, îi...

Apare sub eg ida CO N S I L I U L U I JUDEÞEAN CLUJ

serie nouã • anul III • nr. 49 • 15-30 septembrie 2004 • 10.000 lei

r e v i s t ã d e c u l t u r ã

interviu

D. VatamaniucTudor Ionescu

TRADIÞIA ºIMODERNITATEA LUIA.P.CEHOV

ION BUDAIDELEANU LA ONOUÃ LECTURÃ

RememberTribunaAdrian Popescu

Ilustraþia numãrului:”Oraºul-comoarã”Clujul în secoleleXVI-XVII

T abãra de creaþie de la Bãiuþ, judetulMaramureº, aºezatã sub sigla Dramaturgieicotidianului , a reunit studenþi din douã fac-

ultãþi clujene: cei teatrologi din cadrul catedrei de special-itate a Facultãþii de Litere ºi jurnaliºtii de la Facultateade ªtiinþe Politice a Universitãþii Babeº Bolyai.Iniþiatorii proiectului, asistenta Andreea Iacob ºi profe-sorii Miruna Runcan ºi C.C. Buricea-Mlinarcic, auintenþionat sã propunã o confruntare problematicã prinasocierea jurnalismului cu dramaturgia. Studiul de caza constat în cercetarea fenomenului de emigrare a forþeide muncã din localitatea Bãiuþ, strãveche aºezareminierã. Studenþii au luat în piept deopotrivã munca deteren (jurnaliºtii) ºi munca de creaþie dramaturgicã,teatrologii. Experienþa Bãiuþ ºi rezultatele workshop-urilor ºi cercetãrii se vor materializa într-un volum dereportaje al cãror punct de plecare sã fie jurnalismul civicºi teatralitatea involuntarã a situaþiilor ºi personajelordescrise. De asemenea grupul de teatrologi îºi va contin-ua în lunile urmãtoare eforturile pentru elaborareaunuia sau mai multor scenarii inspirate din experienþeleaccumulate în teren.

– Fã, Adi, un reportaj de atmosferã cu tot ce s-a petrecut în Maramureº, în tabãra de la Bãiuþ. Îipentru o instituþie de presa localã: TV Ribuna .

Deja eram niþel supãrat cã nu am fost pe fazãcînd o colegã (o arivistã ºi jumãtate) s-a anunþatcã realizeazã, ea ºi nu eu, un alt reporaj asemãnã-tor pentru "prestigioºii" de la Bucureºti, ce auacoperire naþionalã: TV Observatorul Cultural . Mi-a trecut repede supãrarea. Obiºnuitul com-plex de superioritate ardelenesc. Mi-am zis: "totmitici sunt, chiar dacã folosesc ºapte-opt silabeîntr-un cuvînt".

– Cît de lung e? o întreb pe producãtoare.– Cam de 3 minute (3 mii de semne), poate

chiar mai lung, cã e varã ºi lumea duce lipsã desubiecte...

– Pe ce sã pun accentual, pe relaþiile dintreparticipanþi, pe studiul despre emigrarea forþei demuncã prin strãinãtãþuri, pe mina care sezvoneºte cã se va închide, pe personajelepitoreºti locale?...

– Mãi Adi, tu ce eºti, amator, boboc?.. ªtiicum se face un reportaj: scurt, la obiect ºi, fiindvarã, îi mai dai si tu ceva culoare. Gata cu între-bãrile, la muncã!

VIDEOUn grup de studenþi de la Jurnalism ºi de la

Teatru, împreunã cu profesorii lor lanseazã unnou curent atît în teatru cît ºi în jurnalism:Dramaturgia cotidianului (astfel a fost anunþatãtabãra în Observatorul Cultural). Conceptul avan-gardist susþine cã cotidianul e o dramã, ºi cãsubiectul trebuie sã fie omul simplu, cu grijilesale ºi nu un personaj livresc.

MGSProfesorii Miruna Runcan ºi Cristian Buricea-

Mlinarcic (voci în redacþie: ce nume de conte apusare ºi ãsta!) ºi mai cu seamã experimentatoareaºefã, asistenta Andreea Iacob au transpus rev-oluþionarul concept în situaþia celor forþaþi deîmprejurãrile nefaste sã emigreze din localitateaminierã Bãiuþ la muncã în strãinãtate. Mina sezvoneºte cã se va închide cît de curînd, lãsîndoamenii fãrã locuri de muncã. De aici, drama...

Sincron: Andreea Iacob, time code 4.35 - 5.00

Întrebare reporter: Ce i-aþi învãþat pe stu-denþi?

Rãspuns: Cã “întrebãrile închise sau for-mulãrile alambicate sunt inoperante; pe lîngã fap-tul cã nu vor fi înþelese, vor provoca o senzaþie dedistanþare, de rãcealã”.

Întrebare: Bine, dar astfel de propoziþii dinstudiul dvs... sunt semnificative? Nu sunt cumvatruisme?

Rãspuns: Tu sigur ai ceva cu mine!!!Tinerii jurnaliºti au intervievat mineri, soþii

ale acestora, oficialitãþi ºi, în special, persoaneemigrate. Aproape toþi (dar sunt ºi excepþii de laregulã) treceau prin aceeaºi dramã nostalgicã: pevremea lui Ceauºescu se trãia mai bine, erau maimulte locuri de muncã, iar acum oamenii suntforþaþi sã plece din þarã pentru a puteasupravieþui.

(duminicã, ora 12.35, dupã slujbã)

vox 1. 5.25 soþie de miner “Înainte era bine,mina aducea bani. Toatã lumea avea de lucru”.

vox 2. 6.03 copil de miner “Mama munceºteîn Italia, la o cofetãrie. Buni spune cã mami nuserveºte, nu munceºte la mese, ea munceºte înspate”.

Întrebare: “ªi tatãl tau unde e?”Rãspuns: “Tati doarme...”vox 3. 6.40 muncitor la o fabricã în Spania “Îi

mult mai bine dincolo, salariul îi mare, pãcat cãspanioloaicele-s urîte.”

Studenþii nu s-au dedicat doar studiului,realizãrii reportajelor ºi construirii unui scenariudramatic, ci s-au ºi distrat. Focurile de tabãrã,ieºirile în pãdure, plimbãrile sub clar de lunã ºisportul cu gantera de 0,5 litri i-au relaxat petinerii entuziaºti.

– Pe drumul dinspre Bãiuþ a fost un accident.Nici un mort, dar...

– Nici un mort? ªi atunci...– Avem imagini cu accidentul propriu-zis, cu

rãni, cu þipete, cu de toate...– Bine. Perfect. Intrã prima. Vedem noi dacã

mai e spaþiu ºi pentru aia culturalã.– Cum adicã, pãi de-aia am fãcut eu….? Am

deranjat atîþia oameni!… – Nu te enerva Adi, pe cine intereseazã ce au

facut copiii ãia acolo, unde-i conflictul? Reportajde atmosferã!!?!… Tu de fapt vrei sã te pui binecu profii de acolo. Pînã la urmã ºtii cum e: ce-ide bine nu se vinde, ce-i (de) rãu prinde laoameni.

– Bine…– Dar ce faci, de ce pui între paranteze (adicã

de ce rãu)? Extrapolezi ºi mã faci sã par mai rãudecît sunt.

– Prefer sã exagerez, dar nu cum faci tu laºtiri, ci prefer sã fiu resentimentar ºi sã-þiaccentuez o trãsãturã negativã. De data asta decideu, cã oricum reportajul l-ai scos tu. RãmaneRÃU. Mai bine ziceai de la început cã nu vreireportaj cu cultura.

n

2 TRIBUNA • nr. 49 • 15-30 septembrie 2004

bour

n Adrian Dohotaru

TRIBUNADirector fondator:IOAN SLAVICI (1884)

Revista apare bilunar, cu sprijinul Centrului de Studii Transilvane Cluj

ºi al Ministerului Culturii ºi Cultelor .

CO N S I L I U L C O N S U L T A T I VA L R E D A C Þ I E I T R I B U N A

DIANA ADAMEK

MIHAI BÃRBULESCU

MIRCEA BORCILÃ

AUREL CODOBAN

ION CRISTOFOR

CÃLIN FELEZEU

MONICA GHEÞ

ION MURESAN

MIRCEA MUTHU

IOAN-AUREL POP

ION POP

PAVEL PUSCAS

IOAN SBÂRCIU

RADU ÞUCULESCU

ALEXANDRU VLAD

R E D A C Þ I A

I. MAXIM DANCIU(redactor-ºef)

OVIDIU PETCA(secretar tehnic de redacþie)

IOAN-PAVEL AZAPCLAUDIU GROZAªTEFAN MANASIA

OANA PUGHINEANU

NICOLAE SUCALÃ-CUCAURICA TOTHÃZAN

Tehnoredactare:LIVIU POP

Redacþia ºi administraþia:400091 Cluj, Str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

reportaj

În ce mãsurã se poate faceun reportaj de atmosferã laªtiri?...

TRIBUNA • nr. 49 • 15-30 septembrie 2004 3

editorial

Î ncinsa dezbatere din presa culturalã a acesteiveri sub combustia unei mai vechi mize saupresiuni (“de grup”) ideologice vizînd alter-

nativ supremaþia tradiþiei sau a modernitãþii încultura ºi mentalitatea autohtonã îºi aflã dezno-dãmîntul într-o “monedã culturalã”, adicã unmodel cu valoare universalã certã: AntonPavlovici Cehov, al cãrui centenar (de la moarteadin 1904) a beneficiat de o fastuoasã comemorarela Cluj graþie organizãrii de excepþie întreprinsãde Catedra de Filologie Slavã a Facultãþii de literedin cadrul Universitãþii "Babeº-Bolyai" în colabo-rare cu Asociaþia Slaviºtilor din Romînia – filialaCluj, pe timpul zilelor 24-25 iunie 2004. Chiardacã a trecut ceva timp de atunci ºi regretãmîntîrzierea acestei consemnãri, trebuie sã ºtergemimpresia generalã subliniatã de curînd în Românialiterarã , conform cãreia evenimentul ar fi trecutneobservat. Nu însã ºi la Cluj.

Foarte activã dupã 1990, Catedra de FilologieSlavã a universitãþii clujene ºi-a format un blazonde onoare prin a ne aminti de cîþiva ani sensulintegrãrii unor mari gînditori ruºi – în calitatealor de scriitori – în ierarhiile tradiþiei cît ºi alemodernitãþii, inclusiv a modernitãþii tîrzii pe careo strãbatem încã nedumeriþi. Aºa s-a întîmplat cusimpozionul internaþional Nabokov de acumcinci ani, înregistrat de paginile revistei Tribuna1,aºa s-a petrecut ºi acum cu o mult mai vastã par-ticipare de specialiºti din þarã ºi strãinãtate(Moldova, Serbia, Muntenegru, Cehia, Ungaria,Bulgaria). Peste cincizeci de comunicãri redactateîn limbile rusã ºi românã au fost grupate în patrusecþiuni centrate pe: Orginalitatea stilului cehovi-an, Poetica prozei lui A.P. Cehov, Dramaturgiacehovianã ºi Rezonanþa universalã a creaþiei luiA.P. Cehov.

De ce acest efort de recunoaºtere a “conso-nanþei” actuale cu opera cehovianã azi, cînd atîteaalte urgenþe “imagologice” bat la poarta culturiieuropene? Nicidecum pentru a bifa o nouã per-formanþã academicã, fiindcã participanþii s-au luatpe ei înºiºi foarte în serios tratînd în gama temati-cã menþionatã creaþia lui Cehov. Fãrã o justificareexplicitã în cadrul celor patru secþiuni activate demagia perenitãþii cehoviene, cred în bazalucrãrilor dezbãtute, cã este vorba de o mai sta-tornicã identificare cu timpul ºi contextulapariþiei operei lui Cehov: o epocã de “tranziþie”cvasi-“bovaricã” între alinierea la cutumele local-tradiþionale, “provinciale”, în geografia liniilor deforþã ale gîndirii ºi artei europene, respectiv euro-atlantice aidoma “provinciale” prin inerþia reacþiei“societãþii civile” pe cale a se constitui în Rusiaprecum în întreaga Europã Centralã ºi de Rãsãrit.Personalitate modestã datoritã statutului social ºiambiþiilor individuale, deºi autor de geniu,Cehov sau doctorul Cehov (pe uºa micuþei casememoriale din Moscova veþi citi tãbliþa: Dr.A.P.Cehov), un fel de “medic al sãracilor” cu multînaintea lui Céline, dar cu infinit mai multã com-pasiune “etnicã”… Cehov a contribuit la schim-barea unor repere socio-umane, asemeni luiDickens în veacul englez al hiperexploatãriiindustriale a forþei de muncã. Raportul sãudespre starea prizonierilor din Insula Sahalincuprinde antologice din istoria responsabilitãþiicivice a unui om ce s-a validat ca atare în creaþia

ficþionalã ºi în dramaturgie. Cehov lucra dedimineaþa pînã seara la cazurile pacienþilor sãi, înplinã erupþie a propriei tuberculoze, se plîngea înconsecinþã cã-i lipseºte timpul necesar meditaþieigerminatorii ºi, totuºi, scria douã povestiri pe zi.Nepot de serv care ºi-a dobîndit cu trudniceeconomii libertatea, studentul Cehov iar mai apoimedicul a trãit pentru a-ºi sluji ºi întreþine familia– respectiv pãrinþii ºi fraþii. Mereu îndrãgostit, acunoscut tîrziu savoarea (relativã a) cãsniciei.Obligat din pricina bolii la îndelungi stagii în“provincie”, spre exemplu, în Crimeea, duceadorul Moscovei, centru al emulaþiei artisticeruseºti, în opinia lui - ºi, astfel, se înrudea spiritu-al cu insatisfacþia/ “insuficienþa fertilã” a perso-najelor plãsmuite. Dominat de empatia pentru ceiîn suferinþã, pînã la neglijarea propriului morb,Cehov a parcurs mental chinul nostalgiei sfîºiateîntre o tradiþie greu (din punctul lui de vedere)definibilã, în esenþã tolstoianã, de om al þãrînei cel-a produs ºi ameninþarea adierii unei lumiincongruente, dar rãscolitoare.

De ce modern? Previziunile lui s-au adeverit,însã nici natura umanã nu s-a lãsat uºor dislocatã.Oamenii au acelaºi prioritãþi ale existenþei:supravieþuirea, sãnãtatea, iubirea, universulstimulator, chiar dacã paralel cu realitatea al“utopiei”. Prin Cehov, pe calea lecturii ºi a mon-tãrii pieselor sale, modernitatea îºi verificã tole-ranþa în lipsa unui reper ferm de naturã metafi-zicã. Banalitatea cazurilor vizitate în scriiturã egravã nefiind lipsitã de umor. Detaºarea de maricauze ideologizante ºi aplecarea spre mica dramãde familie provincialã ni-l restituie drept contem-poran. Astfel, Cehov e într-adevãr “contempo-ranul nostru”, dincolo de orice “inginerie socialã,ori i-am putea zice acum “bio-socialã”. S-a stinsîntr-un suspin – aºa cum ne reaminteºte RaduCosaºu: “Ich sterbe” (mor). El este adevãratul

erou al Livezii de viºini, “majordom” al trecutului(ca Fist), profet al necruþãtorului “viitor” ai cãruiurmaºi nostalgico-neliniºtiþi bovaric suntem noi!

Simpozionul s-a încheiat în toate secþiunilelui cu lansarea în premierã a traducerii pieseiTatiana Repina realizatã de Cristian Buricea-Mlinarcic la Editura EIKON, în colecþia BibliotecaTeatrul Imposibil .

În ansamblu precum ºi în particularSimpozionul Internaþional A.P. Cehov a demon-strat cã prin voinþã ºi bunã-voinþã se pot mariatendinþe aparent contrarii (tradiþie-modernitate)cu atît mai mult cu cît, de neocolit purtãtori decuvînt ai unei epoci stau mãrturie în acest sensdeopotrivã cu opera dar ºi cu fapta lor civicã.

Notã:1. Cronicarul revistei România literarã se mira cã aflã dinpaginile revistei Apostrof semnate de Ion Ianoºi pasiunea luiVladimir Nabokov pentru studiul fluturilor. Într-adevãr adescoperit între altele specii de coleoptere ce-i poartã numele,aºa cum ºi Ernst Jünger a perfectat cunoºtinþele în domeniulentomologiei. Ar fi fost suficient, însã, ca lectorul monitor alpublicaþiilor culturale sã parcurgã traducerea autobiografiei luiNabokov, Vorbeºte memorie, apãrutã la editura Universal Dalsiîn 1994, pentru a afla acelaºi lucru – în detalii…

n

Tradiþia ºi modernitatea luiA.P. Cehovn Monica Gheþ


SONJA D. SZIMONÞie

Cluj-Napoca, Editura Clusium, 2004

D e pe coperta volumului ei de debut, inti-tulat Þie (Editura Clusium, Cluj-Napoca,

2004), chipul Sonjei D. Szimon ne priveºte între-bãtor, cu o expresie interogativã ce pare sã seadreseze mai degrabã spre sine însãºi decât spreceilalþi. Ochii pãtrunzãtori, fruntea înaltã, mar-moreeanã, aerul ei oarecum absent, totul pare sãmãrturiseascã o teribilã solitudine existenþialã, cuo nevoie acutã a dialogului. Deºi nãscutã în zodiaBerbecului, la 19 aprilie 1950, la Cluj-Napoca,eseista apare ca o naturã dilematicã, de spiritraþionalist, camilpetrescian, fãrã siguranþa terestrã,adeseori sfidãtoare, a nativilor iviþi sub acestsemn zodiacal.

Absolventã a Facultãþii de Construcþii dinoraºul natal, autoarea e indiscutabil o hiperlucidã,obiºnuitã sã supunã totul reflecþiei riguroase ºichiar unui dubiu cartezian. Volumul e alcãtuitdintr-un soi de dialoguri platoniciene întremaestru ºi un învãþãcel, care poate fi cititorulînsuºi, ca un soi de învãþãturi ale mamei cãtrefiica sa. Totul se încheagã într-o cheie modernã,cãci unghiul interpretãrii pare sã derive adeseoridin filosofia existenþialistã. E firesc, cãci orizontulde aºteptare al învãþãcelului s-a schimbat funda-mental, acesta trãind sub bombardamentul infor-maþional al filmelor ºi programelor TV, în care“totul e gata rumegat pe înþelesul maselor”.Volumul conþine un ciclu iniþiatic alcãtuit din 24de capitole, de cãlãuzire a tinerei conlocutoare

prin varii domenii ale existenþei. Deºi lipsitã deorice scorþoºenie didacticã, cartea are un evidentsubstrat educativ. Autoarea ei urmãreºte sã instru-iascã, sã dea o lecþie de viaþã, înþelesul global alcãrþii fiind, evident, cel formativ. Ca în cazuloricãrui proces educativ serios, maestrul e unspirit enciclopedic, care încearcã sã-l atragã penovice într-o parcurgere rãbdãtoare, necon-venþionalã, a unor sfere morale.

Prezentarea diverselor teme aminteºte dedialectica socraticã, de o artã a moºirii prin careînvãþãcelul e cãlãuzit, din aproape în aproape,spre inima adevãrului. Aici elevul se dovedeºte opersoanã de gen feminin. De altfel, autoarea cãrþiieste ea însãºi o feministã moderatã, militând pen-tru o egalitate realã a femeilor cu bãrbaþii. Poatepentru a face mai atractivã tematica ce urmeazã afi studiatã, autoarea situeazã originea umanitãþiipe o altã stea. Reprezentanþii acestei îndepãrtatecivilizaþii galactice ar fi colonizat, în vremuriimemoriale, pãmântul, “optând pentru un ciclude viaþã adaptat la condiþiile pe care le-au gãsit peaceastã planetã”. Între cele douã sexe, exista laînceputuri un “consimþãmânt originar”, un pro-tocol ce stipula deplina lor egalitate. Aceastãipotezã de roman ºtiinþifico- fantastic e urmatã denumeroase capitole în care autoarea recurge laargumente culese din mitologie, filosofie sauistoria culturii pentru a explica învãþãcelului con-cepte precum liberul arbitru, pentru a-i permite oînþelegere raþionalã a capcanelor existenþei. Sunt,în fond, meditaþii existenþiale în care sensul con-fesiv covârºeºte sensul pur informativ. Autoarea eo sensibilitate ce a acumulat numeroase impresiide lecturã, pe care le trece prin filtrul propriu,colorându-le cu o notã particularã, pateticã saudoar pigmentatã de o finã, discretã ironie. SonjaD. Szimon rediscutã cu dezinvolturã mituriesenþiale ale umanitãþii, cum ar fi cutia Pandorei,

mitul paradisului, mitul faustic ºi altele. În modneaºteptat, mitologia greacã e vãzutã ca o creaþie amisoginiei masculine, dat fiind faptul cã “zeiiapar puternici, isteþi ºi vajnici apãrãtori ai drep-tãþii”, în timp ce “zeiþele sunt rãzbunãtoare, rele,invidioase ºi veºnic preocupate de ele însele”. Subauspiciile unei luciditãþi extreme, autoarea punesub lupã diverse probleme existenþiale, de naturãmoralã, cum ar fi “frica”, “solitudinea”, “minciu-na”, “ridicolul”, “masca”, “deziluziile”, “dispe-rarea” etc. Stilul acestor microeseuri este demulte ori sentenþios, dar fraza are o vibraþie plinãde cãldurã, cu un patetism bine temperat, efect alunei sinceritãþi netrucate. În fond, autoarea e unmoralist modern, a cãrui credinþã fundamentalãvizeazã o trãire în orizontul autenticitãþii. Eseistulpune sub lupã nenumãrate racile ale societãþiimoderne, cum ar fi ipocrizia, falsificarea unorvalori, trucarea sistematicã a adevãrului, mercan-tilismul, degradarea mediului ºi a relaþiilor dintresexe, deriva valorilor tradiþionale ºi a moralei.Fãrã sã adopte ticuri de moralist acru ºi neiertãtor,Sonja D. Szimon constatã cu amarã ironie cã do-rinþele oamenilor nu s-au schimbat prea mult dela Faust încoace, cã toatã lumea vrea tinereþe fãrãbãtrâneþe ºi viaþã fãrã de moarte, chiar dacã operaþiileestetice ºi implantãrile cu silicon ale tuturorgolurilor fac tot mai mare concurenþã vieþii ade-vãrate.

Reflecþia riguroasã e balansatã mereu de oundã de poezie. În interpretarea diverseloraspecte ale existenþei, Sonja D. Szimon vine ade-seori cu o viziune originalã, ce sfideazã locurilecomune. Dialogul dintre maestru ºi învãþãcelfuncþioneazã dupã un scenariu în care ideile seînfruntã, iar partenerii dialogheazã pasionant,într-un efort de autocunoaºtere, de confruntarecu sine ºi cu propriile certitudini ºi dilememorale. Aceastã înscenare a ideilor ne descoperã ointeligenþã vie, refuzând drumurile bãtãtorite,convenþionale. Sonja D. Szimon e indiscutabilun eseist original, ce meritã urmãrit cu atenþie înmodul în care îºi exploreazã propria voce aconºtiinþei, dramaticã ºi încãrcatã de dileme.

n

Sonja D. Szimonºi vocea conºtiinþei

comentarii

n Ion Cristofor

RICHARD BRAUTIGANLa pescuit de pãstrãvi în America

Traducere ºi note de Liviu BleocaIaºi, Editura Polirom, 2004

C itind cartea lui Richard Brautigan, La pescuit depãstrãvi în America, este imposibil sã nu ai unsentiment de perplexitate, imposibil sã nu te

întrebi: oare ce vrea sã reprezinte, sã spunã, sã trans-mitã? Dar îþi dai seama cã verbul “a reprezenta” – fie ºiîn forma cea mai laxã a înþelesului pe care îl poate aveaacest cuvânt demult demodat – nu poate fi folosit înnici un caz. Reprezentarea e poate cel mult o glumã...este o reprezentare în glumã a unui american dreameºuat. Aº spune cã Richard Brautigan þine cu totdinadinsul sã facã o tipologie a eºecului, un eºec atât de“reuºit” încât cei care-l trãiesc nici nu-l mai percep caatare, ci îl confundã uneori cu “cea mai bunã dintrelumile posibile”. Bãutorul de Kool-Aid (o rãcoritoareieftinã care se vinde sub formã de praf) este exponen-tul unei mentalitãþi en-gros, trãind din surplusuri saumai bine spus din resturile unei abundenþe care þi seoferã cu condiþia sã fi sãrac. Dintr-un plic se “preparãdoar o jumãtate de galon de Kool-Aid, dar el fãceaîntotdeauna un galon, aºa cã bãutura avea doar o urmãdin concentraþia doritã”. Important e cã îºi “crea pro-pria realitate Kool-Aid ºi era în stare sã se lumineze cuajutorul ei”. O realitate atât de diluatã încât preparareaei devine “o aventurã romanticã ºi, în acelaºi timp, unritual”. Dar o reþetã respectatã cu sfinþenie îþi poategaranta întâlnirea cu succesul: cu o cãrticicã bunã debucate “La pescuit de pãstrãvi în America ar fi bogat ºiun fin cunoscãtor în materie de mâncãruri, iar MariaCallas i-ar fi prietenã ºi ar mânca împreunã”, nimicneputându-i împiedica sã-ºi toarne “ketchup de nuci

peste hamburgeri”. Sã avem de a face cu acelaºi prin-cipiu al întâlnirii întâmplãtoare între o umbrelã ºimaºina de cusut pe o masã de disecþie sau cu o ironiece trimite la faptul cã în reþetã nu este inclus ºi un espritde finesse?

Printre rândurile acestei scriituri care seamãnã culiniile melodice complicate ale jazzului ºi uneori chiarcu liniile frânte debussiene se simt atacurile ascuþite laadresa unei nemaipomenite artificialitãþi a unei lumide / la duzinã. Culme a acestei artificialitãþi, naturaînsãºi este de vânzare (chiar ºi iluziile ecologice suntspulberate). “De vânzare pârâu cu pãstrãvi la mâna adoua. Trebuie vãzut ca sã-l apreciaþi [...] Cascadele le vin-dem separat, desigur, la fel ºi copacii, pãsãrile, florile,iarba ºi ferigile. Insectele le dãm gratuit dacã luaþi celpuþin trei metri de pârâu.”(s.n.)

Natura umanã nu stã nici ea mai bine: se încurcãpe un drum plin de “cãcãreze” ºi de “oi afurisite” pãs-torite de un cioban “care arãta ca Adolf Hitler, dar maiprietenos”, un drum al cãrui mesaj ultim este – evi-dent – “Stalingrad” (fiecare spirit de turmã îºi va gãsipânã la urmã Stalingradul lui). Dar existã ºi alte feluride a te împotmoli: unii “pãstrãvi” acceptã moartea“nenaturalã” prin înecarea cu vin de porto, singuramoarte fericitã, o adevãratã “odã pentru AlcooliciAnonimi”. De fapt una dintre puþinele cerinþe este dea manevra beþivul “ca pe un înger” fragil, singurulcare-ºi permite sã bea “în stradã, de parcã ar fi WinstonChurchill”. Indiferent însã de micile drame mai multsau mai puþin burgheze ale “pãstrãvilor” sau ale celorcare îi pescuiesc (Brautigan accentuând pe faptul cã nupot fi deosebiþi unul de altul) pãmântul continuã sã “serãceascã în maniera corectã a veºniciei”.

În mod ironic umbra statuii lui Benjamin Franklincare “stã rãbdãtor sub jeturile de apã” este cea careacoperã poetul beatnic care bea “o gurã de apã de lafântâna artezianã rãstignitã pe peretele WC-ului”. Nicimãcar sub patronajul inventatorului paratrãznetului,beatnicul nu se simte fulgerat de vreo inspiraþie caresã-i asigure ºi lui o “umbrã cu jumãtate de metru mailungã”... o umbrã de lãsat în urmã, posteritãþii.

Raiul – una dintre cele mai fantastice imagini – nupoate fi decât o experienþã iritantã unde totul miroase aoaie: “Dar cel mai tare mirosea a oaie însuºi soarele.Când era acoperit de un nor, mirosul de oaie scãdea,ca atunci când calci pe aparatul auditiv al unui bãtrân,iar când apãrea din nou, mirosul de oaie era tare ca unbubuit de tunet într-o ceaºcã de cafea. În dupã-amiazaaceea, oile au traversat pârâul prin faþa undiþei mele.Erau atât de aproape, cã umbra lor se aºternea pestemomealã. Am prins practic pãstrãvi din curul lor.”

Dacã ar fi sã gãsesc mãcar un singur cuvânt care sãse potriveascã cu stilul în care este scrisã aceastã carte,ºtiind cã autorul ei este un ultim reprezentant al gene-raþiei beat, poate cã acela ar fi hipster cu toate înþelesurile:pasionat de jazz, exaltat, maniac, toxicoman. Într-oAmericã în care aproape toatã lumea viseazã la celecincisprezece minute de celebritate, drogatul, beþivul,beatnicul îºi pãstreazã chiar prin starea lui de “om termi-nat” o forþã “anarhicã”. Drogatul acceptã o formulã a“fericirii”, “beatitudinii”, ca dereglare continuã, biolo-gicã, chimicã ºi psihicã. Brauitgan enunþã în stilul hip-ster un corolar al filosofiei nietzscheene. Supraomul s-adat bãtut, dezamãgit de propria-i artificialitate: “ambãtut în pârâul meu ºi acesta a sunat a lemn. Am sfârºitprin a-mi fi propriul pãstrãv ºi am mâncat felia depâine”. Iona a aflat cã ºi el, la rândul lui, nu este decâtun altfel de peºte (pãstrãv în cazul de faþã) ºi adescoperit propriul mod de a continua sã viseze ºtiindcã viseazã, împlinind excesul în mod absolut, în delir ºisinucidere.

La pescuit de pãstrãvi în America este un nume, unpersonaj, o carte, o copertã, un titlu, o broºurã cuinstructaje pentru pescuit, este pe scurt, victima ºicãlãul, cititorul ºi scriitorul, sadicul ºi masochistul,premisa ºi concluzia contopite în unicul ºi dezamãgi-torul deznodãmânt plasat într-o scrisoare oarecaresemnatã de “Mama ºi Nancy”: “Chiar acum am aflatdespre moartea domnului Bine [...] V-aþi aºteptat laasta ºi a fost frumos cã l-aþi putut vedea ieri, chiar dacãel nu vã cunoºtea [...] P.S. Îmi ce scuze cã am uitat sãvã dau maioneza”. Cu siguranþã era tãiatã.

n

Noile deziluzii ale lui Ionan Oana Pughineanu


A doua carte pe care o propun atenþiei dvs.rãbdãtoare este excelentul debut poetic allui Claudiu Komartin, student la filologia

bucureºteanã, în etate de 21 de ani. De la bunînceput, Pãpuºarul ºi alte insomnii (Editura Vinea,2003) a surprins critica literarã cu obrajii îmbujo-raþi, într-un delict de emoþie: au uluit fãrãîndoialã precocitatea poetului, tehnicitatea for-mulei ºi tãria crezului sãu, eleganþa stilisticã ºialtitudinea incandescentã a trãirii. De trãitKomartin trãieºte, narcisic ºi insomniac, reflectatîn apele “hîrtiei”: “la capãtul înnegrit al hîrtiei/ caun mort înhãmat la o lebãdã”, “îngropat de viu înfoi mototolite”. Metaforele “tari” le poleieºte într-o scriiturã atentã, delicatã: ºocheazã viziunea,încîntã de-scrierea. Motorul poeziei luiKomartin, de fapt, acesta ºi este: conflictul dintrelivresc ºi existenþial, dintre reveria sarcasticã înfaþa paginii goale ºi comuniunea cu ceilalþi – mar-ginalii, înfrînþii, abuzaþii – în spaþiul poemuluiamplu ca o Piaþã Romanã.

În stilul noilor trupe rock (ascultaþi “Lunaamarã” re-interpretînd “Phoenix”!), Komartinaduce, în prima parte a volumului, un “tribut”contemporanilor sau antecesorilor cu care sesimte solidar. Dar poemele “dedicate lui” Swift,Kafka sau Ioan Es. Pop prezintã particularitatea dea re-construi acurat mecanismul original,“clonîndu-l” cu zîmbet sardonic: poemul astfelcreat semnificã un act de comunicare ratat, el estepur ºi simplu un discurs “în vid”, discurs autori-

zat însã. La fel ca autorul lui Gãnãu ºi al Elvirei(de care îl apropie acelaºi manierism sumbru,luminat cu focuri de fosfor ºi smoalã), Komartindã viaþã, cu diabolicã plãcere, cîte unui “idol ilus-tru”, “cu aerul unei pãpuºi dezmembrate”,“înþepenit într-o cãmaºã de teracotã” (hiatus,p.25). Pentru ca, în textul anterior (hiatus, p.24),însãºi figura tatãlui sã devinã o ficþiune, un simu-lacru, ceva care încearcã sã “imite” umanul(vãzut, aici, degradant ºi scabros). ReuºeºteCaudiu Komartin, în primele douãzeci ºi cinci depagini ale cãrþii, sã articuleze o fenomenologie asimulacrului, un tratat cu ilustraþii groteºti, dia-bolice ºi, totuºi, îmbietoare. De aceea, excesivteoretica postfaþã (Hymenul ºi oglinda) – a alt-minteri exigentului critic de poezie care este dl.Octavian Soviany – alege, în chip greºit, dintremultele înfãþiºãri ale Pãpuºarului, tocmai pe aceeade homo apocalipticus. Care sunã pedant, minunat,dar nu respectã adevãrul operei.

Partea a doua a volumului, care îºi are unprim punct de greutate în textul intitulat Patrulamentaþii pentru poporul fisurii, contureazã trãsãturaesenþialã a liricii lui Komartin – aceea de poetcivic. El trebuie acum sã decidã între: “Camamele ce viseazã în secret moartea pruncilor dela piept, îmi voi dori sã nu fi scris niciodatã vreuncuvînt” (Poemele insomniei , 5) ºi “Mîna mea a tãcutdestul./ Iar inima aceasta ar putea lumina oraºeîntregi!” (Patru lamentaþii… , II). Asemenea luiPasolini în Italia secolului trecut, poetul alege

versul dens, vizionar, mistic, (auto)zidindu-se înficþiunea sa întru spãlarea pãcatelor “poporuluifisurii”. Þap ispãºitor în sensul girardian, cuvenele pulsînd de focul sacru, el mustrã ºi seoferã spre sacrificiu cu orgolioasã iubire: “De ce îibaþi cu pietre pe cei care/ te iubesc/ ºi te plîngiapoi cã nu eºti iubit/ ºi spui cã nu meriþi sã fiisãrac ºi flãmînd?// Vino-þi în fire, ºi varsã fierea/neputinþei tale în sîngele meu!/ Umple-mi guracu dinamitã dacã vrei” (Patru lamentaþii…, III-IV).

Departe de icon-ul acelui homo apocalipticus,atît de drag nouã, rudelor celor mai sãrace alemitteleuropenilor, versurile lui Komartin sunt aleunui vizionar lucid ºi acid (cu “obrazul hidos/ deo nedisimulatã nobleþe acidã”), îndrãgostit deparadoxalul “popor al fisurii”, cu politicienii,aurolacii, idolii ºi flãmînzii sãi, ca ºi de discursulceluilalt (vezi poemul dedicat lui AdrianUrmanov, Pãpuºarul), cãci poetul pare a nu fi uitatîncã lecþia tandrã ºi pãguboasã a camaraderieispirituale… Pariul lui Komartin este acela cãpoezia a rãmas capabilã sã irige în continuarementalul nostru, sã-l comute, atunci cînd esteautenticã, dintr-o existenþã epidermicã lipsitã desens în interiorul viziunii exfoliate ºi cãrnoase, înlogosul originar.

n

agenda pignastyl

“ca un mort înhãmat la o lebãdã”

P e Marin l-am întîlnit, cred, prin 1999,într-una din serile de poezie organizate decenaclul “Echinox”: venise împreunã cu

Dan Coman ºi John Partene, poeþi parteneri încadrul proiectului “Camera”, aureolaþi de debutulîn volumul colectiv cu titlu omonim, la editurasibianã Euphorion, în 1995, graþie generozitãþiilui Iustin Panþa. (Altminteri, alãturi de GelluNaum, Mircea Ivãnescu ºi Mihai Ursachi, Panþaera poetul lor favorit, în a cãrui formulã seregãseau cel mai mult, fiecare replicînd, dupãputeri, cu propriul manual de gînduri care liniºtesc/manual de gînduri care neliniºtesc .)

Trebuie sã recunosc, atunci m-au impresionatcel mai mult poemele spuse (ºi scrise) firesc deJohn Partene, un melanj de oralitate ludicã ºi pic-turalitate voioasã. Dan Coman nu optase încãpentru pseudonimul scriitoricesc ºi nici pentruun stil al sãu, scria poeme enorme ºi monotone,în care mopetiza la nesfîrºit: poezia lui avea sãdospeascã vreo cîþiva ani, pînã cînd – o datã cuvolumul Anul cîrtiþei galbene (Iaºi, Editura Timpul,2003) – va da la ivealã una din vocile emblema-tice, puternice ºi echilibrate ale poeziei contem-porane. Marin Mãlaicu-Hondrari scrisese încã deatunci o parte din poemele/prozemele cuprinse înZborul femeii pe deasupra bãrbatului (Cluj-Napoca,Editura Eikon, 2004). De pildã, Întîlnirea cuParacelsus. Peste timp. Peste ape – textul cel mai“gustat” de studenþii echinoxiºti – avea toatedatele retoricii din volumul actual, pe care vãinvit sã îl cumpãraþi ºi sã-l citiþi.

Poetul combinã, cu ingeniozitate, stilul direct,alert al poeziei cotidianiste, la mare cinste de laoptzeciºti încoace, cu o scriiturã vizionarã ºi crip-ticã, ale cãrei resurse le putem bãnui în Jung, în

Alexandrian, în cabaliºti, dar ºi în autohtonulNaum, ºamanul literar alergic la reþete, cu ochiulîn permanenþã atent la cealaltã parte, acolo underealul searbãd ºi prãfuit scînteiazã în minunatecurcubee. Textele de prozã poeticã din Zborulfemeii… au ceva din atmosfera delirantã, ceþoasã aZenobiei, dar ºi din descriptivismul metodic demare rafinament, din logica imbatabilã ºi amuzat-cinicã a versetelor lui Iustin Panþa. Povestirea dinfinalul cãrþii sau Lungul drum al autorului cãtre servi-tute este, din punctul acesta de vedere, textul celmai elaborat ºi mai pretenþios, unde Marin îºi“camufleazã” gîndirea poeticã sub forma unorºarade ºi anecdote, a unor eseuri ce mimeazãpreþiozitatea ºi uscãciunea tomurilor academice,ori, dimpotrivã, ia aspectul unei naraþiuni neore-aliste, grosiere, la fel de înºelãtor. Scrie MarinMãlaicu-Hondrari: “Cam de atunci dateazã ºi unjoc pe care l-am practicat cu succes în cea maialeasã societate. E ideal jucat în patru. În doi eprea intim. În trei e prea rigid. De la cinci încolonu existã altã variantã decît sinuciderea colectivã.Regula jocului este simplã: se iau trei autori, alpatrulea eºti tu, ºi se citeºte cîte ceva din fiecare.Vei cunoaºte bucuria de a pierde ºi sinceritatea învictorie. I-am prins triºînd pe mulþi contempo-rani. Triºorilor li se scuipã obrazul. Adevãraþilorjucãtori li se strînge mîna…” Ingenios, poetulconstruieºte cartea ca pe un joc, din cioburi demãrimi diferite, pe care îl vom “interpreta”fiecare; lui Marin nu pare a-i plãcea cititorul-morsã, acela eºuat în fotoliu ºi înghiþind cu pipetaindicaþiile autorului: imaginile sînt în oglindã,metaforele – nocturne, selenare, cîntecul esteadesea descîntecul, timpul poemelor este imper-fectul sau mai mult ca perfectul. Serii de intero-

gaþii introduse printr-un relativ dau poemului olucire spectralã ºi înspãimîntãtoare. Ambiguitatearegizoralã e tradusã în vãluri ºi lumini ºterse princare se filtreazã acþiunea. Amanta-mama-sora-Stãpîna Ploii-Strãina, ca entitãþi telurice, magice,rude – peste mode ºi timp – ale zeiþei DianaCandelifera, sînt apariþii efulgurante în actulpoetic, intersectãri ºi atingeri, zboruri ºi plon-jonuri: “în odãiþele subpãmîntene/ ceasorniculprecis s-a retras în rochiile-adînci/ ale femeilorsubpãmîntene”, “noapte/ sora mea vitregã/ fiinþãrapace”, “între mama mea Pasãrea de pradã/ ºitatãl meu/ mi-am construit cu gesturi abileaºteptarea”, “Strãina veghea/ întîrziind asupraunui gest vast de retragere”, “se ºtia cã mã îndrã-gostisem de încheieturile tale subþiri/ semne aledestinului meu nefast” etc. Dar poetul însuºi esteun rimbaldian altul cãutat cu disperare în apeleoglinzii fumurii.

Zborul femeii pe deasupra bãrbatului – titluprovocator ºi paradoxal, pe axul gîndirii poetice alui Marin Mãlaicu-Hondrari – este un excelentportret al poetului la 33 de ani care, cu atîtafrancheþe, scrie: “Mie îmi plãceau cuvintele” sau“acum marea ºi umbra stãpînesc faptele mele/ închiupuri adînci se desfatã apa de ploaie/ pe firulde plumb coboarã o razã/ ºi ochiul safiruluisclipeºte dibace-ntre filele albe.” Temperîndu-ºi –puþin – elanurile livreºti, patima pentru imagineaparadoxalã, “gînditã”, mania unor repetiþii sufo-cante (pentru cititor), Marin ajunge – în destulepoeme – la acea zonã de poeticitate numai a lui,la un topos deopotrivã recognoscibil ºi fabulos,oniric ºi cotidian, ezoteric ºi prea lumesc, candidºi terifiant. Am citit Zborul femeii pe deasupra bãr-batului în dupã-amiezi de iulie ploioase ºi tãcute ºiviaþa s-a strecurat lesne din carte în stropii calzi ºimari care se spãrgeau de bordura metalicã a bal-conului.

n

Portretul poetului la 33 de anin ªtefan Manasia

I mprimarea, la Ed. Clusium, a primelor douãvolume din corespondenþa, purtatã mai binede o jumãtate de veac, între doi însemnaþi

lingviºti europeni (suedezul Lombard ºi românulRosetti) constituie un eveniment editorial ce tre-buie consemnat ca atare. Editorii NicolaeMocanu, Ioana Anghel ºi Heinz Hoffman aucercetat arhiva romanistului Alf Lombard de laBiblioteca Universitãþii din Lund ºi au restituit,cu acribie filologicã, schimburile epistolare dinperioadele 1934-1964 (vol. I, 2000) ºi 1965-1974(vol.II, 2002),urmând ca restul scrisorilor sã fiepublicate în alte douã tomuri, respectiv vol. III(1975-1984) ºi vol. IV (1985-1990), acompaniatede un indice general. O datã finalizat, întregulcorpus va merita un premiu al AcademieiRomâne ºi asta pentru excelenþa ediþiei în cauzãdar ºi pentru conþinutul propriu-zis al episto-larum-ului. Se ºtie cã munca de editare corectã,dincolo de faptul cã – la noi – nu este recompen-satã, presupune existenþa specialistului dedicatdomeniului de cercetare respectiv. Or, NicolaeMocanu – cãruia i se datoreazã, de altfel, iniþiativaprezentei restituiri – a realizat, împreunã cu edi-torii amintiþi, un veritabil reper în materie derestituþie cronologicã, "necesarã, cum se specificãîn Cuvânt înainte, în primul rând pentruconþinutul lor (al scrisorilor - n.ns.), dar ºi pentruspectacolul intelectual unic pe care succesiuneatextelor îl oferã cititorului ºi cercetãtorului spe-cialist”. Este vorba, în primul rând, de o ediþieadnotatã, subsolurile ample conþinând informaþiidespre persoane, atitudini caracteristice, direcþiidin lingvistica modernã, atmosfera de la unelecongrese internaþionale de lingvisticã º.a. - totulîntr-un panopticum ce plaseazã dialogul dintreAlf Lombard(1902-1996) ºi Al. Rosetti(l895-1990) într-o intertextualitate socio-istoricã ºiºtiinþificã. Într-o scrisoare din 1960 de pildãLombard vorbeºte despre proiectul, eºuat dinpãcate, al bibliotecii române din Freiburg desprealcãtuirea unui Rumanisches Lexicon. Land-Volk-Geschichte , cu specificarea cã “din punct de vederelingvistic România oferã ºtiinþei un câmp de cerc-etare unic în lume". Editorii completeazã, peste

timp, rândurile lui Lombard oferind amãnuntedespre proiectul nerealizat, enumerând membriicolectivului redacþional, din care nu lipseau PaulMiron sau Horia Stamatu. Cercetarea arheologicãsui-generis, anevoioasã, scoate la ivealã amãnuntedintr-o datã semnificative ori subliniazã legãturilecelor doi savanþi cu lumea (nu numai lingvisticã)impresionante prin amploare ºi constanþã.Referiri numeroase - la Jakobson, Sextil Puºcariu,Hjelmslev, Tagliaini º.a. sunt probante pentrusferele de interes care se intersecteazã. Reflexeledin polemici pe chestiuni de foneticã, activitatealaborioasã a Cercului Lingvistic de la Copenhagasau reluarea, la iniþiativa lui Rosetti, a Buletinuluilingvistic, la care se adaugã intruziunile – con-semnate cu amãrãciune de suedez – de ordinpolitic ºi “care n-au de-a face cu ºtiinþa noastrã”sunt constitutive unei virtuale ºi necesare istorii alingvisticii generale europene.

O mare parte din corespondenþa publicatãpânã în prezent este vertebratã de eforturile luiLombard de a consolida statutul limbii române înmediul academic suedez. În 1961 îi comunicãemoþionat, lui Rosetti: “De acum – ºi este mareanoutate! – /studentul/ poate sa-ºi ia o licenþã înlimba românã care a devenit astfel o disciplinãautonomã; este o victorie pentru studiile romani-ce, pentru studiile româneºti, pentru cauzaromâneascã. Numai cã ne-a trebuit nu mai puþinde un sfert de secol sã ajungem pânã aici, pentrucã în octombrie 1936 au început sã se þinã cursuriuniversitare de limba romanã în Suedia (laUpssala, unde eram pe atunci docent)".Entuziasmul se menþine ºi în anul urmãtor: "Atrecut deja un an de când s-a oficializat licenþa înromânã la Lund; existã un numãr de 14 studenþicare s-au înscris". Victoria profesorului suedez econfirmatã ºi de cãtre editori, româna aflându-seactualmente, la Lund, la egalitate cu celelaltelimbi romanice. Dar iniþiativele profesoruluisuedez nu s-au oprit aici, încercând de pildã sãobþinã pentru limba românã acelaºi statut ºi înalte centre universitare suedeze. Dacã adãugãmacum ºi diligenþele sale pentru acordarea, luiTudor Arghezi, a Premiului Nobel sau proiectul,

rãmas ca atare, al unui "mare index al vocabularu-lui românesc" putem deduce profilul de medalieal savantului care va primi, în 1969, titlul deDoctor Honoris Causa al Universitãþii din Cluj.Editorii nu uitã sã extragã paragraful dinAmintirile pãstrate în manuscris, în care laureatulde atunci consemneazã ceremonia de atribuire adistincþiei. Pe de altã parte alegerea, în 1964, a luiAl. Rosetti ca membru al Academiei dinStockholm ("clasa filosoficã-filologicã") con-solideazã o prietenie exemplarã, din care nulipsesc notele confesive, evocarea unor miciîntâmplãri de naturã biograficã, organizarea, cumari eforturi, a schimburilor de studenþi ºi doc-toranzi sau invitaþiile reciproce la conferinþe ºicolocvii de specialitate. Dacã, aºa cum citim înCuvânt înainte , "este regretabil cã Al. Rosetti n-aeditat el însuºi scrisorile primite de la AlfLombard", în care caz "comentariile ºi explicaþiilesale ar fi fost captivante ºi ar fi avut o valoaredocumentarã cu totul excepþionalã", e la fel deadevãrat cã ediþia actualã dubleazã fericit grupajulepistolar restituit de cãtre savant în Scrisori cãtreAl. Rosetti (1979). Dar, e locul s-o amintim, existãºi alte scrisori purtând semnãtura lingvistului ºi aeditorului român ce meritã sã fie restituite cucomentariile de rigoare. Arhiva Henri Jacquier(1900–1980) pãstreazã un asemenea grupaj alcã-tuit din câteva zeci de epistole, adresate profe-sorului francez cu rol important în coagulareaCercului Literar de la Sibiu, la început lectorsosit în þarã prin Misiunea Francezã ºi apoi ºefulcatedrei de limbi romanice de la Facultatea deFilologie din Cluj. Asemenea ediþii, atât de nece-sare pentru configurarea unui spaþiu intelectual,nu se pot finaliza decât cu eforturi ºi rãbdare debenedictin, ceea ce primele douã tomuri dincorespondenþa Alf Lombard / Al. Rosetti odemonstreazã din plin.

n


Corespondenþa Al. Rosetti - Alf Lombardn Mircea Muthu

grafii


N u este întâmplãtor cã Ioan Slavici, ca ºiIon Creangã, a scris mai întâi poveºti.Pedagog iscusit prin intuiþie, bunicul lui

Slavici nu promitea nepotului, când nu fãceanãzbâtii, dulciuri sau jucãrii, ci poveºti: „Astãzite-ai purtat bine ! P-asarã îþi spun o poveste!”.

Într-o scrisoare trimisã Convorbirilor literare, caun fel de prefaþã la Zâna Zorilor, în 1872, Slavicimãrturiseºte cu emoþie: „Întreaga copilãrie a mean-a fost decât o poveste lungã ºi frumoasã... Câtam fost în casa pãrinþilor mei, am ascultat, cât amfost departe de ea, am spus la poveºti; povestea afost fondul plãcerilor mele din copilãrie!”

Plecând spre Viena, cu gândul studiilor,reacþia pãrinþilor era diferitã: tatãl era mândru cãfeciorul sãu va deveni „domn”, adicã „învãþat”, pecând mama sa era încãrcatã de presimþiriînduioºãtoare. La Viena, ca student, a urmat drep-tul, frecventând cursurile unor profesori emi-nenþi: Ihening, Lorenz Stein, Zimermann,Glaser, Brucke, Schaffle etc. Spirit disciplinat,perseverent, colegii îl numeau „maniac”, pentrucorectitudinea ireproºabilã, ieºitã din comun. Însãevenimentul capital este cunoºtinþa ºi împri-etenirea cu Eminescu, venit ºi el la studii, întoamna anului 1869.

Întâlnirea omului disciplinat, maniac decorect, cu o anumitã îngustime de vederi, cunos-cut în respectul mãsurii în toate, care era Slavici,cu celãlalt om, dotat cu extraordinara capacitatede înþelegere a universului, adicã întâlnirea dintreun temperament clasic ºi echilibrat cu unulromantic ºi dezlãnþuit, a fost utilã ºi necesarãpentru amândoi, în primul rând pentru Slavici,care, ca scriitor, este descoperirea ºi creaþia luiEminescu. Dupã care va urma cea a mareluihumuleºtean.

Timp de jumãtate de secol, Slavici a publicatîn presa vremii zeci de articole ºi însemnãri

despre Eminescu, a intervenit în discuþii ºipolemici purtate în jurul poetului - toate arãtândpreþuirea, pânã la venerare, a marelui sãu prieten.Pentru întâia oarã a primit de la Eminescuîndemnul de a citi pe Platon, Aristotel, Kant,Schopenhauer, Confucius - care-i vor deveni,datoritã prietenului sãu, familiari. Slavici a avuttotdeauna convingerea cã Eminescu era „cel maiºtiutor dintre oamenii cu care eu am avut în viaþamea mulþumirea de a sta de vorbã”.

Prietenia lui Eminescu cu Slavici ºi Creangã,ca ºi descoperirea lor de cãtre tânãrul lor prieten,n-a fost un simplu joc al întâmplãrii. Toþi trei aufost naturi robuste ºi sãnãtoase, copii crescuþi laþarã, obiºnuiþi sã doarmã pe unde apucau, sã-ibatã vântul ºi ploaia, sã rabde cu stoicism foameîn peregrinãrile lor.

Ca ºi Creangã, copil, fura poame din grãdinaaltora, deºi avea destule acasã. Era nebun dupãînot, cu toate cã ºtia cã maicã-sa îl va certa. Ca ºiEminescu, copil, îi plãcea sã hoinãreascã, dis-pãrând de acasã fãrã veste, „pe la rude ºi pe lafini”, ori petrecând nopþile cu bãieþii ieºiþi cuvitele la pãºune, ca sã le asculte poveºtile.

Cei doi discutau tot felul de probleme, darmai ales literaturã ºi filozofie. Eminescu cunoºtea„literatura tuturor popoarelor, istoria universalã ºicea românã, filozofia tuturor timpurilor, limbileclasice”, în timp ce Slavici declarã cã „trãise într-olume strâmtã ºi nu ºtia nimic, nu cunoºtea, pe câtar fi dorit, limba, literatura ºi istoria poporuluiromân”. Din aceste discuþii spiritul lui Slavici aevoluat, a cãpãtat o mai largã înþelegere alucrurilor: „se izbeau în noi amândoi - noteazãSlavici în Amintiri - una de alta, douã lumi por-nite din aceeaºi obârºie, dar desfãºurate fiecare înfelul ei, una largã ºi luminoasã, iar cealaltãstrâmtã ºi neguroasã”. Cu toate cã erau „în multeprivinþe foarte diferiþi unul de altul”, amândoi

erau de pãrerea „superioritãþii poporului român”.Existau la Viena douã societãþi studenþeºti:

Societatea literarã ºi România. Cooptarea celor doimembri, chiar în primãvara anului 1870, duce launificarea celor douã grupãri în societatea numitãRomânia Junã, la care Eminescu devine ulteriorsecretar, iar Slavici preºedinte. Scopul societãþiinou înfiinþate consta în lupta pentru „unitateasufleteascã a românilor”, pentru ca mai târziu sãse poatã înfãptui unitatea politicã. Nu întâmplãtordeviza societãþii o constituia un vers din celebrulRãsunet al lui Andrei Mureºanu: „Uniþi-vã încuget, uniþi-vã-n simþiri!”

Împlinindu-se, în august 1870, patru sute deani de la zidirea Mãnãstirii Putna de cãtre ªtefancel Mare, Eminescu ºi Slavici au luat iniþiativa dea transforma acest eveniment într-un prilej destrângere a unitãþii naþionale a românilor de pre-tutindeni. Dacã pentru Slavici serbarea de laPutna era doar „începutul unei conºtiente lucrãripentru restabilirea unitãþii culturale a românilor”,pentru Eminescu ea era înþeleasã ca o manifestarepoliticã în toatã legea. Multe dificultãþi întâmpinãIoan Slavici din partea bucovinenilor, care nuînþelegeau suficient sensul actului. Avea o uriaºãrãbdare în legãturã cu buna desfãºurare alucrãrilor. Serbarea de la Putna a rãmas totdeaunaîn amintirea lui Slavici, ca un moment de pro-funde ºi rãscolitoare emoþii, mai ales raportat lameschinãria vieþii politice din anii maturitãþii.

Ioan Slavici a mers pentru un moment la ªiriasã-ºi vadã pãrinþii. Gândul lui era la Viena, lastudii, dar posibilitãþile bãneºti lipseau cudesãvârºire. Este meritul lui Eminescu, care astãruit pe lângã „Junimea”, unde Slavici eracunoscut deja, sã i se asigure o sumã de bani,pentru a se întoarce la Viena, unde era acuzat detrãdare ºi era considerat „agent secret” al Austriei,de cãtre aripa naþionalã a studenþilor români.

Lui Eminescu i se datoreazã îndreptarea luiSlavici spre lectura literaturii, mai ales din ceafilozoficã. Dupã citirea câtorva cãrþi deSchopenhauer, recomandate de Eminescu,urmau, bineînþeles, discuþii aprinse, în care poe-tul, adorator al lui Schopenhauer, îºi desfãºuraîntinsele sale cunoºtinþe filozofice, pledând cupasiune pentru superioritatea filozofului pesimistºi mizantrop.

n Iulian Negrilã

anul Ioan Slavici – Tribuna 120Ioan Slavici alãturi de contemporani

à


Din discuþiile cu Eminescu, de la cursuri, dinSchopenhauer, Slavici a mai luat cunoºtinþã deBudha, Nirvana, Confucius. Influenþa filozofieiconfucianiste asupra lui Slavici este mult maiînsemnatã ºi mai evidentã decât a oricãrui alt filo-zof. El citeºte orice-i cade în mânã despre Chinaºi despre filozoful chinez. Vederile lui Confucius„se potriveau atât de bine cu ceea ce învãþasemacasã la noi”. În Închisorile mele el mãrturiseºte cã odatã, în copilãrie, pierduse o biblie ilustratã, darnu recunoscuse. Întâmplarea e dureroasã pentrumama sa: „Cu minciuna începe copilul - ziceadânsa - ºi cu tâlhãria în drumul mare sfârºeºteomul în toatã firea”. Dar scriitorul a fost adeseavictima sinceritãþii sale, însã n-a cedat niciodatã.

Din prima perioadã a epocii vieneze, Slavicidevine adeptul „Junimii” ºi al „Convorbirilor li-terare”, se alãturã lui Maiorescu în polemica aces-tuia cu ideile ºcolii lui Simion Bãrnuþiu, la fel caºi Eminescu. Slavici a fost uºor câºtigat de ideilemaioresciene, mai ales datoritã lui Eminescu, acãrui forþã de convingere era irezistibilã. Chiarideile lui Maiorescu, care pleda pentru o limbãizvorâtã din popor, înþeleasã de popor, ridi-culizând încercãrile savante de a crea o limbã arti-ficialã „în eprubetã”, erau de naturã sã convingã.Mai târziu, Slavici a adoptat o însemnatã parte aideilor sociale ºi estetice junimiste, fiind unul dinpropagatorii cei mai devotaþi ºi perseverenþi ai„direcþiei noi”.

Eminescu, vãzând în bardul ºirian un talentautentic, dotat cu adâncime de gândire ºi puterede muncã, trãsãturi indispensabile afirmãrii artis-

tice, îl îndeamnã pe acesta sã scrie, convins deperspectivele sale: „Eu cred cã Slavici este unscriitor cu viitor, el cugetã drept, are idei originaleºi va scrie foarte bine, când va mânui mai uºorlimba româneascã...”.

În capitolul Eminescu - Omul din Amintiri,Slavici recunoaºte cu gratitudine: „Mie nu mi-afost Mihai Eminescu poet, nici, în genere, scri-itor, ci om sufleteºte apropiat, pe urma cãruia amavut multe zile de mulþumire seninã ºi povãþuitorîn cele literare. Ani de zile de-a rândul nu ampublicat nimic mai-nainte de a fi citit ºi lui ceeace am scris, cãci mulþumirea mea era sã-l vãd peel citind cu mulþumire cele scrise de mine”.

Tot în Amintiri Slavici povesteºte cã centrulvieþii sociale a lui Eminescu, au fost întrunirileliterare, de la care nu lipsea niciodatã. S-a zis cã„Junimea” era o societate de admiraþie mutualã.Eminescu nu era admirator al tuturor celorsocotiþi ca fãcând parte din „Junimea”, dar îicunoºtea pe toþi ºi avea o slãbiciune oarecumcopilãreascã pentru oriºicine, potrivit cu felul sãude a fi. De altfel, junimiºtii adevãraþi aveau toþi odeosebitã slãbiciune pentru el. Când citea vreunadin scrierile sale, era o adevãratã sãrbãtoare. Elcitea desluºit ºi cu un glas foarte plãcut, nu numaiscrierile sale, ci ºi ale altora. Cititori ascultaþi cumultã plãcere mai erau Maiorescu ºi Caragiale.

Amintind de Eminescu, Slavici are prilejul sãvorbeascã mai ales despre sine: „Mi-a fost întot-deauna greu sã vorbesc despre dânsul - mãr-turiseºte Slavici -, cãci nu puteam s-o fac aceasta,fãrã ca sã vorbesc ºi despre mine însumi”. Dintreportretele morale datorate celor care l-au cunos-

cut pe poet, cel realizat de Slavici este mai auten-tic. L-a prezentat pe Eminescu ca pe un desãvârºitprieten ºi un neîntrecut dascãl. Sub raport fizic, l-a arãtat aºa cum a fost: „...un tânãr oacheº, cu faþacuratã ºi rasã peste tot..., cu pletele negre, cuochii mãrunþi ºi visãtori ºi totdeauna cu un zâm-bet oarecum batjocoritor pe buze”.

La Viena baza tuturor studiilor era filozofia.Eminescu nu numai cã a sesizat de la începutlacunele pregãtirii filozofice a lui Slavici, ci aîncercat, ºi în mare mãsurã, a reuºit sã le înlãture.Întâlnirile dintre cei doi se transformau în ade-vãrate lecþii, din care, mãrturiseºte Slavici, „m-amluminat fãrã îndoialã mai mult decât audiind cur-surile de la universitate”.

Pentru Eminescu, Slavici a fost purtãtorul fol-clorului transilvãnean, prin el a cunoscut maiprofund particularitãþile lexicale ale limbii vorbitela poalele Munþilor Apuseni, a cunoscut mai bineproblemele care frãmântau naþionalitãþileimperiului austro-ungar.

Existã în evocãrile lui Slavici un sentimentputernic al solidaritãþii cu Eminescu ºi memorial-istul considerã ca o datorie a sa, de cea mai înaltãrãspundere, sã apere memoria poetului împotrivadetractorilor, indiferent cine sunt ei. Aºa se facecã în 1892 publicã în „Tribuna” de la Sibiu arti-colul Pro amico. Un rãspuns d-lui B. P. HaºdeuElcombate pãrerea acestuia cum cã Eminescu a fostun om mãrunt, supus „Junimii”. Dezordinea dinviaþa poetului, la care revine adesea memorialis-tul, este pusã pe seama izolãrii de lumea încon-jurãtoare, ceea ce nu este o trãsãturã negativã, cisemnul celor aleºi, care participând la suferinþeleomenirii îºi ignoreazã propria viaþã. Astfel, trãsã -tura dominantã a lui Eminescu, întocmai ca laMaiorescu, este desfacerea de lumea înconjurã-toare.

E greu de presupus cã Slavici ar fi devenitscriitor fãrã cunoºtinþa ºi împrietenirea cuEminescu. Ar fi devenit un bun profesor, unpublicist - poate doar atât. Ca ºi Creangã, Slavicieste descoperirea lui Eminescu ºi a „Junimii”, cãciîºi încercase ºansele ºi înainte de a trimite la„Convorbiri literare”, dar fãrã izbândã. Dupãpilda lui Eminescu, care în epoca vienezã a pusbazele întregului edificiu al operei sale, muncindenorm, Slavici depune eforturi considerabile peplanul elaborãrii artistice.

Pe Maiorescu l-a cunoscut îndeaproape laBucureºti ºi cade imediat sub influenþa personali-tãþii acestuia. Pentru Slavici, Maiorescu este ceeace el însuºi ar vrea sã devinã ºi sã ºtie cã va devenipeste zece ani; începe sã-l imite în toate, de lagesturile mici, pânã la conduita amplã. Aprobã ºisusþine ideile politice ale lui Maiorescu, îi iaapãrarea când este atacat pentru plagiat ºi lipsã deoriginalitate în idei, la apariþia Logicii .

Imitându-l pe Maiorescu, Slavici se vedeadevenind asemenea lui. Nu acceptã nici un rol desecund într-un cor de subordonaþi. Slavici vadeveni nelipsitul, inevitabilul, „omul de casã”, cela cãrui prezenþã se subînþelege, de aceea e din ceîn ce mai des lãsatã la urmã în listele de persoane.Un rol deosebit a avut Maiorescu înrecunoaºterea talentului lui Slavici, în definireateoriei realismului poporal, aplicatã la opera aces-tuia. Apropierea dintre Slavici ºi Maiorescu arealizat-o marele prieten al prozatorului ardelean,Eminescu.

Încã din 1876, Titu Maiorescu, într-oscrisoare trimisã lui Iacob Negruzzi, îl situa peSlavici printre scriitorii de frunte ai epocii ºi-lconsidera cel mai de seamã prozator al„Convorbirilor literare”. Cu toate acestea,îndrumãtorul „Junimii” nu i-a consacrat luiSlavici nici un studiu special, aºa cum a fãcut-o încazul lui Eminescu ºi Caragiale. Dar este foartepuþin probabil cã, fãrã scrierile lui Ioan Slavici,Maiorescu ºi-ar fi putut enunþa teoria „romanuluipoporan” sau chiar dacã ar fi fãcut-o nu ar fiputut-o aplica la fenomenul literar românesc.

n

à


– Radu Þuculescu: Suntem, încã, în anulEugen Ionesco. Aºadar, stimaþi cititori ai revisteiTribuna, eu i-am fãcut o vizitã prietenului meu, profesoruniversitar, traducãtor, prozator, eseist ºi, nu în ultimulrând, plastician... Tudor Ionescu. Veþi bãnui cã TudorIonescu a "comis" vreun op literar pe tema EugenIonesco. Vã înºelaþi! Tudor Ionescu a creat câteva obiectecare au titlul unor piese ale celebrului dramaturg. Desprece este vorba mai exact, îl rog pe el sã ne spunã.

– Tudor Ionescu: Regret cã nu pot da unrãspuns concis ºi... la obiect. "Povestea" esteniþeluº mai complicatã: doamna Maria VodãCãpuºan m-a întrebat dacã aº fi de acord sã încerco expoziþie Ionesco, alcãtuitã din instalaþii de-alemele, dânsa cunoscând câteva lucrãri pe care leexpusesem pânã atunci (de altfel, ºi expoziþia meade picturã Focuri, de la Muzeul de Artã, din 2002,consacratã lui Marguerite Yourcenar, precum ºicea din 2005 - Infernul , tot de dna Cãpuºan mi-aufost sugerate). Am rãspuns afirmativ ºi m-amapucat de lucru, având la dispoziþie aproape unan. Ideea de pornire era cã, mijloacele de comu-nicare fiind numeroase ºi de naturi felurite, gân-dul de comunicat poate fi oferit destinataruluiprin felurite modalitãþi. Ionesco a ales piesa deteatru, eu urma sã mã folosesc de calea vizualuluiºi, cu acest prilej, sã-i propun publicului "tradu-cerea în obiect" a unor interpretãri date de minetextului ionescian, a unor meditaþii pe margineaacelui text. Câte... care..., asta urma sã mã decid,în funcþie ºi de "înþelegerea ºi cumsecãdenia" decare avea sã dea dovadã materialul. Pânã la sfârºitau fost opt instalaþii/alcãtuiri , purtând titlurile a optpiese de teatru de-ale lui Ionesco ºi fiind constru-ite din materiale destul de diverse: tuburi de ruj,paiete, doze de bere, bigudiuri, sticlã, sârmã,cofraje de plastic, cd-uri ºi strass-uri, un peºte, ocolivie, niºte coaste de peºte ºi încã multe altele,incluzând ºi... un borcãnel de zacuscã, mai noucotropit de furnicile din curtea CentruluiCultural Francez din Cluj, unde a rãmas La jeunefille à marier!!

- Cum se nasc aceste lucrãri, "spaþiale" le-aº numi?Cât de mult te-a influenþat respectiva piesã de teatru adramaturgului franco-român?

- Este de la sine înþeles cã textul lui Ionescom-a influenþat, adicã m-am slujit de el, aº puteaspune cã am colaborat. Lucrãrile mele au fost unfel de "puneri în scenã", potrivit amintitei inter-pretãri. De pildã, Lecþia a devenit uciderea celuivenit sã se instruiascã. Oare nu asta face oricedascãl "serios ºi responsabil"? Dupã ce a fostinstruit pânã la capãt, discipolul iniþial, cel-de-dinainte mai existã? Nu a fost el ucis, sau mãcar

înlãturat? Sau Victimele datoriei : pentru mine =mecanismul nu tolereazã nici o slãbiciune ome-neascã.

De ce am fãcut un portret al Cântãreþei ...?Cântãreaþa din piesã nu se aratã deoarece îi egroazã, teamã de o apariþie sub propriul ei aspect:CHEALÃ! Totuºi, ar trebui, s-ar cere sã ia contactcu publicul - asta e meseria ei! Aºadar, în piesãeste oarecum vorba despre comunicarea disperatãde neputinþa comunicãrii autentice. Este urletulde disperare al comunicãrii, lansat de pe nãsãlie.Consecinþa fireascã este râsul ca descãrcare deteamã, de groazã, care îl cuprinde pe spectator.Încercarea de a râde spre a scãpa de fricã este oreacþie cunoscutã la copii, la adolescenþii supuºiunei examinãri, unei probe, este generatoareabancurilor din vremea lui Ceauºescu, este însoþi-toarea mãrturisirilor jenante ...

– Astfel de lucrãri fãceai încã de prin anii ‘70. Separe, însã, cã în acele vremuri ele produceau "spaima"tovarãºilor cenzuriºti, aºa încât au fost interzise. E ade-vãrat? Dacã da, povesteºte-ne puþin ...

– E foarte adevãrat, fãceam. Acum, în 2004doar am recidivat. ªi nu prima oarã. Dupã '89 ammai expus obiecte de vreo trei-patru ori. Înainte -mai puþin. Adicã din 1970 pânã în '89, cred cãexact de douã ori: prima oarã la Galeria de Artãde pe I. Maniu (pe-atunci 6 Martie, aºa o ºtialumea) ºi a doua oarã la Casa Universitarilor, peterasã, tot ca acum, la îndemnul doamneiCãpuºan... Ba nu, stai aºa cã asta a fost tamanbine în 1994! Cãutând prin "arhivã" gãsesc ocronicã de expoziþie semnatã de mult-regretatulMircea Þoca; îmi permit sã citez un fragment: "...în plastica clujeanã Tudor Ionescu a fost unînaintaº. Fãceau obiecte, pe vremea aceea, ºiduceau în strãinãtate faima artelor frumoase clu-jene artiºti de talia lui Mircea Spãtaru. Dar înmodestul culcuº unde sãlãºluia - nu pot sã-lnumesc atelier - Tudor Ionescu fãcea ºi elobiecte. Remarcabilul poet, exeget ºi editor careeste Ion Pop a ilustrat chiar la începutul anilor '70un numãr din acea excepþionalã publicaþie careera revista "Echinox". Tudor Ionescu avea atunciîn vedere o expoziþie de obiecte, dar a venitnefasta plenarã din iunie 1971 ºi astfel de planuris-au nãruit." (“Tribuna”, 9/1994). Aºadar, nu afost voie. În ce mã priveºte, nici nu mã prea mir:obiectele mele (altfel decât ale lui Kancsura sauSeva Cheptea), aºa cum erau ele fãcute - 85% dinmaterialul folosit fiind dintr-acela re-folosibil,adicã de la gunoi -, nu puteau "sã dea bine" înpeisajul idilicului "realism socialist", chit cã...Chit cã eu, de fapt, tocmai le ofer materialelor,obiectelor ºansa unei existenþe noi, eliberarea deo sclavie la care îi supune egocentrismul uman,tiranica fudulie omeneascã. Concepþia curentã afost ºi este cã tigaia e doar o tigaie, cd-ul un cd,maºina de scris maºinã de scris, nevasta nevastã...În viaþa cotidianã un ventilator dintr-o instalaþiede aer condiþionat nu are niciodatã ºansa sã seîntâlnescã în vreun fel cu patruzeci de tuburi deruj ºi cu niºte perle artificiale! Dacã s-ar întâlni"în timpul serviciului", ar putea chiar sã iasã rãude tot. Eu, însã, le prilejuiesc o întâlnire aproapeamoroasã, în orice caz un fel de aventurã, ºi, dacãtotul merge bine, mai ºtii, s-ar putea întâmpla sãaibã chiar ºi copii împreunã! Aºadar, eu vreau sãle ofer obiectelor mai multe posibilitãþi de expri-mare, unele noi - dacã ºi ele doresc aºa ceva -, cuun drum oferind ºi celor din jur mai multe posi-bilitãþi de pricepere a lumii materiale care le stã înpreajmã.

– Tu nu ai tradus Eugen Ionesco, dar ai tradusmulþi alþi scriitori dificili ... Cea mai recentã carte esteun volum de versuri al unui poet care nu a fost, încã,tradus la noi, tocmai din pricina dificultãþilor despre carevorbeam.

– De unde ºtii cã n-am tradus din Ionesco?Aha, n-am publicat? Asta-i drept. La dreptvorbind, n-am apucat: mereu mi-o luase câtecineva înainte! Sunt mulþi cei care se miºcã mairepede decât mine! Eu sunt un clujean molcom ºimocãit. În schimb l-am ajutat pe Vartic la punereaîn scenã a Cântãreþei ... cu Ars Amatoria & Fiii(demult-demult, nu de când Vartic e directorulTeatrului!). În ce îi priveºte pe autorii "dificili",nu mã plâng, sunt servit, adicã la nevoie mãservesc chiar ºi singur. Cel mai recent apãrut pelistã este Yves Bonnefoy, cu deja publicatul volumde poezie Început ºi sfârºit al ninsorii - la edituraEchinox, anul acesta, ºi tot el urmeazã, cu un altvolum, un eseu fascinant - Þinutul dinlãuntru, careva apare anul viitor, la aceeaºi editurã. De fapt,amândouã cãrþile mi-au fost propuse (chiar ºiîmprumutate!) de doamna M. Debrinay-Rizos,directoarea Centrului Cultural Francez, iar publi-carea i se datoreazã ireproºabilului director deediturã - Eugen Pop (pãcat cã n-am o colaborarecu el "pe bazã" de Ionesco: el Eugen, eu Ionescu...uite ce bine s-ar fi legat!).

– O ultimã întrebare. Revin la creaþia ta plasticã. Aide gând sã continui, pe lângã ºevalet, cu asemenea"instalaþii"?

– Ca sã nu te mint: în primul rând, ºevalet nuam avut niciodatã! Neavând atelier, vezi ce zicea ºiÞoca, nu aº fi avut unde sã-l pun prin casã! ªi aºaam probleme cu nevasta din pricina obiectelor ºi amaterialelor "în gestaþie"! Dacã mã întrebai demai am de gând sã pictez , rãspunsul meu esteapãsat DA. De fapt, expoziþia din 2005, Infernul,potrivit planurilor mele de acum, va cuprinde unfel de instalaþie alcãtuitã din ºase picturi în ulei.Dacã în planurile acestea vor interveni schimbãripânã atunci, urmeazã sã vedem. Nu aduce anulce aduce ceasul, adevãrat? Oricum, de pictatpictez ºi voi mai picta, cu toate cã materialele auajuns la niºte preþuri... Poate de-aia ºi prefergunoaiele.

n

Interviu realizat de RADU ÞUCULESCU

interviuIonescu versus... Ionescu

– I . Maxim Danciu: Dle D. Vatamaniuc, sunteþibucovinean de origine, cu studii la Universitatea dinCluj ºi cu o vastã ºi îndelungatã activitate de cercetare îndomeniul istoriei literare româneºti, a clasicilor mai ales,desfãºuratã la Bucureºti. Cum vã evaluaþi, retrospectic, ocarierã care v-a condus pînã la Academia Românã?

– D. Vatamaniuc: Activitatea mea ºtiinþificã,cum o apreciaþi, o evaluez prin lucrãrile tipãriteîn cursul anilor ºi numai în mãsura în carereprezintã texte de referinþã, nedepãºite decercetãrile în domeniu pânã în zilele noastre.Sunt în aceastã situaþie cele trei bibliografii: ceaconsacratã lui Ioan Slavici, elaboratã în colaborarecu Teofil Bugnariu ºi Ioan Domºa, IonAgârbiceanu ºi Lucian Blaga. Sunt în aceastã situ-aþie monografiile privind viaþa ºi opera lui IonPopovici-Bãnãþeanul, Ioan Slavici ºi Eminescu ºiediþiile operei integrale a lui Eminescu ºi IoanSlavici, în curs de finalizare. Sunt suficiente, fie ºinumai acestea, pentru o viaþã de om, în condiþiinu întotdeauna cele mai prielnice. Aceastã activi-tate ºtiinþificã ºi de altã naturã m-a condus laAcademia Românã.

– Cum vedeþi astãzi exegeza marilor scriitoriromâni, supuºi reexaminãrilor critice?

– Exegeza marilor scriitori români se va real-iza, în cunoºtinþã de cauzã, în mãsura în care vomdispune de ediþii de integrale a scrisului lor ºi deinstrumentele necesare ºi obligatorii de lucru.

– ªtiu din presã cã sunteþi preºedintele unui Centrude cercetare privind cultura ºi istoria Bucovinei. Careeste programul acestui Centru ºi ce realizãri aveþi pînâacum?

– Conduc ca fondator ºi director Centrul deStudii „Bucovina“, cu sediul la Rãdãuþi, pe care l-am înfiinþat în 1992. Este o instituþie a AcademieiRomâne, singura din þarã care îºi desfãºoarã activ-itatea într-un oraº mic, de provincie. Avem pri-eteni de dialog Bukowina-Institut din Augsburgºi Centrul bucovinean de studii de pe lângãUniversitatea din Cernãuþi. Organizãm în colab-

orare reuniuni internaþionale ºi tipãrim lucrãrileprezentate la ele în românã, germanã ºiucraineanã.

Centrul de Studii „Bucovina“ editeazã cuîncepere din 1994 revista academicã AnaleleBucovinei cu o apariþie, în format de carte, dedouã ori pe an. Am iniþiat în 1996 o Enciclopedie aBucovinei în studii ºi monografii , din care am tipãritpânã acum 12 lucrãri privind istoria, cultura ºiliteratura din Bucovina.

– Cum vedeþi cercetarea actualã a culturii româneºti,operaþie necesarã în vederea integrãrii noastre înUniunea Europeanã?

– Consider nepotrivit termenul de integrareîn Uniunea Europeanã pentru cultura ºi literaturaromânã. El priveºte numai trecerea de la un sis-tem economic la alt sistem economic. Nu esteaceasta situaþia ºi în domeniile despre care dis-cutãm. Cercetãrii actuale îi revine sarcina ºi

obligaþia sã demonstreze concret, cã literatura ºicultura românã au fãcut ºi fac parte implicit ºinemijlocit din cea europeanã. Avem suficienteexemple sã ilustrãm acest lucru, de la scriitorii dela 1848 ºi de mai înainte, la Eminescu ºi Blaga.

– La ce lucraþi în prezent?

– Sper sã pot tipãri, chiar în anul acestaBibliografia Tudor Arghezi, în douã tomuri, careperegrineazã pe la edituri de mai bine de undeceniu. Voi încheia ediþia operei lui Slavici, careva totaliza, în final, 18 volume. Va fi, dupã ediþiaacademicã a operei lui Eminescu, a doua, inte-gralã, consacratã unuia din marii noºtri clasici.

nInterviu realizat de I. MAXIM DANCIU


O întâlnire cu D. Vatamaniuc

Î n asemenea hal nu se mai poate continua, aexplodat preºedintele, într-un acces de furie.Se lipseºte de la ºedinþe în mod inadmisibil!

Trebuie sã facem ceva!!!S-a propus formarea unui comitet care sã

propunã formarea unei comisii de disciplinãavînd principala sarcinã de a analiza abuzurile înneprezentare ori participare pasivã la ºedinþeleunde se dezbat marile probleme ale þãrii. Dupã olunã de discuþii aprinse, a luat fiinþã comitetul.Acesta, la rîndul sãu, a avut nevoie de o lunã pînãa stabilit membrii care vor face parte din comisiade disciplinã. Ei au fost supuºi dezbaterilor înplen. Dupã altã lunã, comisia a fost votatã demarea majoritate aflatã în salã. Se putea trece lalucru. Dar preºedintele comisiei de disciplinã ademonstrat cã sarcinile care le revin sînt preanumeroase, prin urmare propune înfiinþarea altor

trei subcomisii, avînd obligaþii precise ºi anume:prima subcomisie sã afle adevãrul despre cei carenu se aratã deloc la ºedinþe, a doua subcomisie sãafle adevãrul despre cei care citesc ziare în timpulºedinþelor, iar a treia subcomisie sã afle adevãruldespre cei care dorm în timpul ºedinþelor. De cedorm? În ce scop? Ce interese au? În care scena-riu joacã? ªi aºa mai departe, aceste întrebãri fiindvalabile în toate cazurile. În unanimitate s-a votatpentru înfiinþarea celor trei subcomisii de disci-plinã, dar nu s-a ajuns la nici un consens în pri-vinþa numãrului de membri. S-a instituit, pe loc,un comitet de urgenþã pentru a stabili cîþi mem-bri ºi din care partide vor face parte din sub-comisii. Dupã o lunã, s-a ajuns la concluzia cãnumãrul trebuie sã fie impar ºi destul de mare,pentru a nu se influenþa între ei. Au urmat noidezbateri ºi, în cele din urmã, au hotãrît numãrul

de 17 membri. Aplauze furtunoase. Se puteaacum purcede la aflarea adevãrului. Dar s-a ridi-cat un membru ºi a ajuns, rapid, la microfonunde a lãudat întreaga iniþiativã dar cã el mai areo propunere. Poporul, care urmãreºte cu sufletulla gurã activitatea lor, nu va avea încrederedeplinã în comisia principalã de disciplinã. Aºa-ipoporul, neîncrezãtor. Prin urmare trebuie înfi-inþatã o altã comisie care sã vegheze cu strãºnicieca membrii comisiei principale de disciplinã sãnu fie atinºi de corupþie ori sã se lase influenþaþi.Foarte bunã idee!! Vigilenta comisie s-a format peloc, din puþinele persoane care rãmaserã pe dina-farã, adicã nu fãceau parte din nici una dintrecomisii ori subcomisii. Între timp, anul ajunse pesfîrºite. Urmau sãrbãtorile de iarnã, deci o scurtãºi binemeritatã vacanþã. Preºedintele a urat tutu-ror, ºi celor absenþi, un sincer la mulþi ani ºi i-aanunþat cã la prima întîlnire de dupã vacanþã vortrebui sã înfiinþeze o comisie de analizã a activi-tãþii lor pe anul care tocmai îºi dã duhul. S-aaplaudat ºi s-a rîs, într-o atmosferã de destindereºi bunã înþelegere.

n

ex abrupto

Vom face totul!!!n Radu Þuculescu

D. Vatamaniuc ºi Cornel Ungureanu la Colocviul ”Slavici - Tribuna 120”, aprilie 2004, Cluj.


Într-adevãrce sens poate sã aibã teribila suferinþã a acestor meleaguri

unde la o ºchioapã de vreme, aclamaþii revoltaþiseamãnã tot mai mult cu cei cãrora li s-au împotrivit

în lumea ca pradãcucoanele ºi protipendada, monºerii ºi patroniicu toþii opintiþi în clipa lor dictatorialã

în lumea pe castemulþimea meritîndu-ºi soarta, tãlãzuindîntre cîrciumi, ospicii, spitale ºi tribunale

contemplatã senin de cei cãlîi, ºovãind o viaþã între cumsecãdenia pasivã ºi escrocheria activã, secondaþi

de infuzorii ºi zeflemitorii de pretutindenicomedianþi ºi saltimbanci, fãcînd ce-au fãcut

de secolemarginalizînd tragedia ºi necazul prin teatralizare, aiciunde rîsul a fost înlocuit cu rînjetul, într-adevãr

ce finalitate sã ascundã teribila suferinþã a acestormeleaguri

Imemorialcel pe care-l cãutãm, ne cãutã la rîndul lui

zace-n salon, zãvorît de zbatereadincolo de fereastrãa ramurii

doar în netimp, murmurã, numai în netimpsecãtuit de trecutul molipsit de viitor, de tot -

ce-l înconjura ºi-l înconjoarão prelungire a umbreloradînci

nemîntuire sporitã de insomnie, remuºcare, amînãri.imemorial ale noastre, toate

în aura acestui meleagunde însuºi hristoss-ar fi urcat singurpe cruce

în care arãtãtorul se miºcã între martir ºi tîmplãspre a sfîrºicîndva

într-un imn, zace într-un salon jinduind o ninsoare.

sã ningã. sã ningãuniversal sã ningãlin

ca peste o criptãca peste un somn de prunc

Treaptã cu treaptãcoborînd înspre aºezare într-un val de aerurcînd înspre pini, fãrã de gînd

în bãtaie egalã a inimii, polenul verii

plutind pe rîu, o voce peste apemistuind cruce dupã cruce, sã fie sunetul matca frumuseþii în raza dintre noi?

cum lumina preschimbîndu-se în verde viuse întrupeazã orice cuvîntcoborît ori reîntorsdin adînc

însã, deºi purtãm cu toþii stigmatul naºterii, oarede ce nu ne recunoaºtem, nu ne întîmpinãmîn linul abis?

O neliniºteinexplicabilã uneori, este rana unuia îndepãrtat, mîhnirea

bîntuindu-mã, deseoridurerea unui neconoscut stins

ajungîndu-mãºi e numaiun rest

mutilat de o însingurare sterilã, ºi doardeplina ei asumare implicã reîntoarcere transparentã

întru mãrturia nezãritului în lume

– þi-aduci tu aminte? –

fiecare clipã era gravidã de întregultimp înfiripîndu-se din nevãzut, lihnit

dupã un spaþiuspre a ni se putea înfãþiºa

ºi era doar o simplã goanãprintre arbori, pe-atunci

Îmi respiriinima, în chipul tãu mistuindu-mãde toate, la tot dînd drumul, înlesnind

o altã pãtrundere, acceptarea întunericului

învoind o luminã dincolo de luminã ºi întuneric, ceadînc

susurul sîngelui, ce lin foºnetul

preaplinului fiind, în deplina lui transparenþã

alte frontiere zvîcnind în ceafã, alte

pãsãri uitînd reîntoarcerea, alte

clopote clãtinîndu-ºi rodina, nu eu am ales

calea, m-a ales pe mine

încrustatã încã în primul þipãt, undefãrã cruce, nici iubire, nu-i aºa, sorã a meatu, moarte netãrãgãnatã?

Doar tucu invidia aripii în ochiîmi poþi adulmeca inima

în timpul rupt de un cais înflorit, lãuntric

murmurul mãrii legãnînd în vãzduh

globuri dupã globuri albe de pãpãdie

ºi eu, rugîndu-mã ca nu povestea mea -

a arborelui, sã transparã lent pe hîrtie

cîtã vremecu invidia aripii în ochirãmîi în boarea de arsurã-ainimii, ivind

– cum cerneala simpaticã sub flacãrã –

povestea nordicã a pãdurii, printre

rîndurile acestea

abia murmurate

Crezulîntr-un începutimplicîndun final

ne-a fost ºi ne este încã fatal, ratareaa ceea ce nu suntem, instituind

ceea ce suntem în sine / vom deveniîn treptata defriºare, oare –

partea înnoptatã a pãmîntului sã aibã-n somncoºmarul pãrþii lui însorite? nu se ºtie.

însã, fãrã de cîntul pãsãrilorn-aº putea surprindeepura tãcerii, fãrã de tine

aº fi mereu cu un pasîn urmainimii

n

poezian Andrei Zanca


D espre minunatul autor al Þiganiadei s-ascris, cum se ºtie mult ºi, nu o datã,foarte bine. De la critici ºi istorici literari

precum N. Iorga, G. Cãlinescu ori D. Popovici,pânã la interpreþii din ultimele decenii ale veacu-lui trecut, precum Paul Cornea, RomulMunteanu, Ion Lungu, Nicolae Balotã, IoanaEm. Petrescu, Ion Istrate º.a au putut fi înregis-trate opinii substanþiale, care au reuºit în maremãsurã sã punã în relief figura marelui "ºcolarardelean". Neintimidat de bibliografia criticã rela-tiv bogatã a temei sale, Ion Urcan înþelege sã reialectura într-o carte recentã – Opera literarã a lui IonBudai-Deleanu – tipãritã la Casa Cãrþii de ªtiinþãdin Cluj, încercând sã facã un pas mai departe, îndirecþia lãrgirii perspectivei asupra ambianþeisocio-culturale în care s-a nãscut excepþionalaoperã. Este, cred, faptul care se impune remarcatîn primul rând, cu privire la aceastã solidã între-prindere ºi care sporeºte considerabil gradul denoutate ºi de aprofundare a unghiului de lecturã.

Autorul lucrãrii se aratã, astfel, foarte sensibilla mutaþiile care au avut loc în ultimii ani înstudierea faptului literar, marcând ieºirea din per-spectiva imanentistã asupra textului, paralelã cudepãºirea determinismului rigid la care îndemnamai vechea abordare “sociologizantã” ºi ideolo -gizantã a literaturii. Ion Urcan cautã, apoi, sãevite ceea ce el numeºte “coeficientul de ajustarecriticã ºi valoricã” în raportarea literaturii românela Occident , iar pentru aceasta este foarte atent larepunerea în valoare a elementelor de (re)contex-tualizare a creaþiei literare þinând seama deevoluþia cercetãrii istoriei ca “duratã lungã”, aschimbãrilor intervenite în transformarea menta-litãþilor, în confruntare sau convergenþã cu spaþiulcultural-literar, cu climatul artistic al epocii.Cercetarea capãtã consistenþã tocmai pe temeiulacestei reapropieri a operei de cadrul existenþial încare a luat naºtere, cu toate implicaþiile pe care oasemenea raportare le implicã. Generalitãþile fãrãacoperire fapticã în peisajul concret al epocii suntevitate, comentariul profitã din plin de aceastãbeneficã întoarcere la “real”, discursul criticdobândeºte noi reliefuri ºi culori mai proaspete,pânã la a deveni – pentru unele priviri comode –de-a dreptul ºocante. Cãci autorul tezei nu sesfieºte sã punã în luminã feþele unei realitãþiistorice, economice, culturale brutale, sã identi-fice ºi sã numeascã decalajale existente, prin forþalucrurilor, faþã de cultura occidentalã a momen-tului. El este, apoi, foarte atent în urmãrirea “for-maþiei intelectuale” a scriitorului, evidenþiind ca-racterul eclectic al climatului artistic în care seformeazã, cu elemente de “clasicism tardiv, conta-minat de baroc ºi de criticismul iluminist”, însãfãrã posibilitãþi de raportare la o tradiþie literarãromâneascã substanþialã, - de unde ºi o primãconcluzie, creditabilã, dupã care “epopeea luiBudai a fost un fenomen literar izolat, fortuit, desincronizare prematurã cu climatul cultural euro-pean de la sfârºitul secolului al XVIII-lea, înaintede constituirea unui public românesc cultivat ºi aunei limbi române literare moderne, capabile sãse conecteze la circuitul culturii europene”.Scrisul lui Budai-Deleanu nu iese deloc scãzutdintr-o asemenea contextualizare, ci, dimpotrivã,

apare ca o valoroasã excepþie, ca ºi genialã, datãfiind complexitatea construcþiei ideatice ºi a arti-culãrii universului imaginar, a ficþiunii poetice.

O secvenþã importantã a cãrþii este dedicatãsituãrii Þiganiadei într-o suitã de “tradiþii, mo-dele, ideologii” (modele prestigioase ale eroicului,cu sublinierea “diferenþelor structurale conside-rabile dintre personajul Þiganiadei (Vlad) ºi para-digma eroicã a eposului clasic”). La acest punct,Ion Urcan îºi individualizeazã poziþia, luând anu-mite distanþe chiar faþã de o lecturã prestigioasã,cum este cea a Ioanei Em. Petrescu, nuanþând cubune argumente raporturile dintre viziunea scri-

itorului ºi cea creºtin-rãsãriteanã, pe de o parte,iar pe de alta mutând accentul pus de lecturacitatã asupra “poporului martir” ca “adevãrat eroual istoriei”, asupra “elitelor”, reprezentate aici depersonajul Romândor. Comparaþia, la acest palier,cu poemul Trei viteji e edificatoare, ca ºi analizafãcutã celor “douã modele de eroism – un eroismcreºtin aparþinând realitãþii istorice a secolului XV,adicã apocii româneºti de luptã antiotomanã, iarcelãlalt, un model eroic plãsmuit de imaginarulcultural al ºcolii Ardelene”, în fond celui ilumi-nist. De notat sunt ºi consideraþiile pãtrunzãtoareale cercetãtorului din subcapitolul Þiganiada ºimodelul tassonian, unde se repune în discuþiechestiunea raporturilor dintre eroic, eroi-comic ºiburlesc. Încã o datã, Ion Urcan intrã într-un dia-log profitabil cu abordãrile unor cercetãtoriprecedenþi (aici din nou Ioana Em. Petrescu, apoiIon Istrate), faþã de care aduce interesante com-pletãri ºi nuanþãri ale punctelor de vedere,deschizând o posibilã, incitantã dezbatere peaceastã temã.

O încheiere de principiu se poate trage dinacest capitol, ca de altfel ºi din cel urmãtor, dedi-cat relecturii din perspectivã “barocã” a textelorlui Budai-Deleanu: autorul lucrãrii invitã la oanumitã – necesarã – relativizare a încadrãrilortipologice, dat fiind ceea ce numeºte “climatuleclectismului estetic de la cumpãna secolelorXVIII-XIX, îndeosebi... acela al culturilor centralºi est-europene”. Trimiterile la lecturile unorRomul Munteanu, Nicolae Balotã, AdrianMarino, apoi la climatul cultural polonez almomentului, sunt de naturã sã susþinã, de aseme-

nea, teza unei “relaþii estetice mediate”, nudirecte, cu marile modele, de pildã cu cele ita-liene (cel tassonian în primul rând) ºi, ca atare,renunþarea la o “singurã cheie de lecturã”.

Acelaºi simþ al nuanþei îl atestã secvenþa dedi-catã raportului dintre Mimesis ºi phantasia înepopeea eroi-comicã a lui Budai-Deleanu, în careautorul are grijã sã punã în luminã coexistenþaechilibratã dintre planul referenþial, istoric ºi celficþional. Problema “modernitãþii Þiganiadei” esteplasatã, apoi, într-o îndrãzneaþã relaþie dintre“eclectismul estetic de la 1800 ºi postmo-dernism”, vizând, desigur o similitudine de ordintipologic, datã fiind propensiunea zisã “postmo-dernã” pentru ironie ºi intertextualitate, compara-bilã pânã la un punct, cu “comedia literaturii”propusã de vârsta tardivã a modernismului.Sugestia vine, desigur – ºi e citatã – din MirceaCãrtãrescu, cãutãtor, în al sãu Postmodernism româ-nesc de precursori ºi antecedente spectaculoase alepropriei atitudini estetice. Se înþelege cã o aseme-nea raportare trebuie mult relativizatã, dar, dinco-lo de aceastã precauþie necesarã, comparaþiile suntsugestive (aici “slãbirea conceptului ontologic defiinþã”, cu coborârea din domeniul transcenden-tului în cel al imanenþei, dincolo “slãbireaautoritãþii ºi a prestigiului scolasticii” cu emanci-parea filosofiei din condiþia de slujnicã a teolo -giei). Nãruirea, pe de altã parte, a “proiectuluiraþionalist” – atent analizatã de cercetãtor – con-duce la întoarcerea spre mitic, ocult, ezoteric,proces motivat ºi în plan social-naþional de con-textul sfârºitului de veac XVIII în aceste pãrþi aleEuropei (adeziunea la societãþile masonice) undese înregistreazã “o epocã a descentralizãrii influ-enþelor literare ºi a eclectismului estetic, a emu-laþiei creatoare ºi a mimetismului fertil, sin-cronizator”. Aº face, totuºi, aici o observaþie:aceastã insolitã apropiere a Þiganiadei ºi a epociisale de un “postmodernism” sui generis ºi-ar figãsit, poate, locul mai potrivit în secvenþa dedi-catã analizei elementelor definitorii pentru operãca “literaturã de gradul al doilea”, implicând joculintertextual, înscenarea convenþiilor din noteleepopeii etc. Din locul unde a fost plasat, acestcomentariu, mai degrabã îl anticipeazã, de la oanumitã distanþã, pe cel, mai aplicat, la care mãrefer.

Foarte bogatã în informaþii ºi productivã pen-tru buna contextualizare a operei lui Budai-Deleanu este, cred, secvenþa urmãtoare, sub titlul“Þiganiada” – o carte iniþiaticã?, în care se iau în dis -cuþie legãturile dintre scriitor ºi “fratriile secrete”ale vremii. Prezentarea amãnunþitã a câtorva doc-trine semnificative e de naturã sã pregãteascãanaliza nuanþatã a consecinþelor lor asupra viziu-nii scriitorului, întreprinsã în secvenþa intitulatã“Þiganiada” ºi cultura ezotericã a lui Budai , cu simþ alnuanþei, încã o datã, cãci interpretul e departe dea înregistra mecanic cutare ecou ezoteric,recurgând la puneri în relaþie cu setul mai larg de“modele” ºi topoi la care era sensibil autorul ei,reciclate în funcþie de natura mesajului pe care îldorea transmis contemporanilor sãi români. Înacest punct, Ion Urcan face bine cã se dis-tanþeazã de lecturile abuzive ce þin de planul sim-bolic al epopeii, precum cea întreprinsã de tînãrulCristian Bolog spre sfârºitul deceniului IX.

O pondere însemnatã în structura lucrãrii oare, cum se ºi cuvenea, analiza valorilor poetic-literare ale scrierilor lui Ion Budai-Deleanu,întreprinsã în partea a treia, Reflecþie ºi lirism în“Þiganiada” ºi “Trei viteji”. Interpretul vizeazã aici –ºi reuºeºte deplin – sã disocieze, pentru a le con-sidera apoi în unitatea lor de profunzime la

eseuIon Budai Deleanu la onouã lecturãn Ion Pop


nivelul ansamblului operei, multiplele ipostazeale scriitorului – “poetul epic ºi liricul meditativ,moralistul, poetul satiric ºi ideologul, dramatur-gul, poetul comic ºi cel didactic”. Mai mult decâtîn alte cercetãri, Ion Urcan subliniazã cu fineþeelemente de “didacticã a lecturii” pe care le oferãnotele de subsol, dincolo de general remarcata lorfuncþie ludic-intertextualã. Este, în aceste pagini,o contribuþie personalã remarcabilã. Numitelorglose le se adaugã, cu aceleaºi bune rezultate,analiza nivelului reflexiv-sapienþial al textelor, încare se conjugã “sapienþa masonicã” (elemente deepicureism alãturi de altele, stoice) cu “ virtuþilecreºtine” ºi ”fatalismul popular”. Concluziaparþialã la care se ajunge þine de reliefareapropensiunii scriitorului pentru “genul clasic alpoeziei didactic-sapienþiale”, cãreia i se sub-sumeazã bogatul “lirism reflexiv” al scrisului sãuliterar. La un alt nivel, abordarea “reflecþieimorale” ilustrate de opere atrage în comentariuprincipalele referinþe-model, printre care Tasso ºiMilton (în configurarea “pandemoniumului”) oriDante, în privinþa “topologiei cosmice”. Intrã înjoc aici ºi reperele literaturii patristice creºtine,elemente de sincretism ezoteric. Analizareprezentãrilor religioase din epopeea lui Budaiconduce la noi delimitãri faþã de unele lecturianterioare, cu o argumentaþie ce-mi pareconvingãtoare.

Nu mai puþin substanþial este subcapitolulconsacrat analizei “chestiunii naþionale” ºi “mitu-lui vârstei de aur”, la confluenþa dintre date aledoctrinelor ezoterice ºi elemente ale uneimitologii naþionale, tratate în registrul eroic al“cavalerismului medieval” (“mitul recuperãriioriginilor”). Or, ºi în aceste pagini, autorul þine sãfie foarte nuanþat în opinii, atunci când urmãreºte– cum ne spune un titlu de subcapitol – “evoluþiadoctrinei naþionale a lui Budai”, ce evidenþiazã,prin compararea versiunilor Þiganiadei “omisiu-nile ºi rescrierile”, în sensul “voalãrii colorituluinaþional ºi elanului critic radical al textului” –motivate prin raþiuni de ordin biografic ºi contex-tual-politic, în condiþiile existente în ImperiulHabsburgic al începutului de secol XIX.

Nu lipseºte din lucrare nici interpretareadimensiunii lirice a scrisului lui Budai-Deleanu,în pagini ce identificã prezenþa “lirismului solarmasonic”, pus în relaþie cu elemente specifice fol-clorului românesc, analiza “universului bucolic”,cu o anumitã sensibiliate faþã de peisajul agrest, încare se regãsesc repere uºor situabile în spaþiul deorigine, transilvan. Interesantã ºi plasarea scri-itorului – în ce priveºte “lirismul erotic” – înaceeaºi tradiþie popularã, cu asocierea unor “pon-cife figurative ale literaturii galante de secol XVIIIeuropean”, conturând mitul Zburãtorului regãsi-bil mai târziu la un Heliade Rãdulescu sauEminescu. Punerea în valoare a unor elemente de“magie eroticã, demonologie ºi farmacopee ma-gicã”, ne readuce pe terenul confruntãrilor cutradiþiile ezoterice active în epocã, alãturi de com-ponentele folclorice. ªi la acest capitol, Ion Urcanse aratã a fi nu numai foarte bine informat – pebaza unei bibliografii substanþiale ºi de primamânã – ci ºi un foarte bun analist al ecouriloracestor elemente la nivelul ficþiunii artistice (dateale magiei populare, elemente de imaginarlivresc). Mai puþin definitoriu la un poet prinexcelenþã epic, lirismul propriu-zis nu e ocolittotuºi de comentariu, în câteva pagini finale alecãrþii. Remarcabil prin expresivitatea literarã esteºi “portretul” final realizat, de data aceasta, de scri-itorul Ion Urcan, într-un fel de imagine sinteticãdedusã din datele reale ale biografiei, dar ºi cu ovaloare emblematicã, simbolicã, pentru un tip decreator proiectat pe fundalul vremii în care a trãit.N-ar fi fost inutilã, poate, pentru a evita,

încheierea oarecum bruscã a comentariilor pro-priu-zise, redactarea unui oricât de sumar capitolde concluzii, care sã adune, înainte de frumoasaschiþã de portret, firele demonstraþiei conduse cuo remarcabilã siguranþã pe parcursul ramificat ºicomplex al cercetãrii.

Lectura lui Ion Urcan culege în cele din urmãroadele consistente ale unei contextualizãrisocio-culturale mai largi ºi mai nuanþate decât înorice altã lucrare precedentã, îmbogãþind sub-stanþial ºi împrospãtând viziunea asupra opereiliterare a lui Ion Budai-Dealeanu, abordatã dintr-o înnoitã perspectivã interdisciplinarã, ce profitãindiscutabil de pe urma celor mai recente studiiprivitoare la societatatea ºi cultura ardeleanã aepocii. Multiplele repere de ordin social ºi cultu-ral-literar la care este raportatã aceastã operã îipermit cercetãtorului sã intre într-un dialog fertilcu interpretãrile anterioare, cu propunerea depuncte de vedere solid argumentate ºi nuanþândîn multe privinþe opiniile critice deja validate.Cartea se impune, de asemenea, prin calitateaanalizelor, desfãºurate cu stringenþã logicã ºifineþe a intuiþiilor, precum ºi prin þinuta limbaju-

lui critic, precis ºi expresiv, degajat de orice ten-taþie pedantã. Sunt rezultate, de altfel, deloc sur-prinzãtoare la un scriitor deja exersat: Ion Urcaneste autorul unui remarcabil volum de versuri,Ad usum delphini, apãrut în anul 1999 la EdituraEchinox ºi are o experienþã publicisticã notabilãîncã în anii studenþiei sale clujene, în cadrulredacþiei revistei “Echinox”, între anii 1976-1979.Apariþia acestui solid studiu de istorie literarãeste, totuºi, o surprizã – foarte plãcutã – pe fun-dalul de discreþie ºi "timiditate" publicisticã pecare se înscrie activitatea sa din ultimii ani.Angajarea în scrierea unei teze de doctorat, cumeste, la origine, aceastã carte densã, a avut, iatãefecte dintre cele mai pozitive. Cãci avem în faþã,cu siguranþã, o lecturã criticã de care va trebui sãse þinã seama într-o bibliografie reprezentativã aabordãrilor operei lui Ion Budai-Deleanu.

n

R eferindu-se la unele legende medievalecare evocã evenimente petrecute în primaparte a secolului al XV-lea, ªerban

Papacostea le considera: „Aserþiuni incontrolabileîn realitatea lor fapticã, dar care, laolaltã, au datnaºtere imaginii sau au conservat amintirea unuidialog intens între regele catolic, înþelegãtor însãfaþã de credinþa rãsãriteanã, ºi unul dintre cei maiînflãcãraþi apãrãtori ai acesteia, cãlugãrul isihastNicodim”.

Cã momentul era unul de toleranþã odovedeºte, dupã ªerban Papacostea, ºi legendahagiograficã legatã de pretinsa întâlnire dintreNicodim de Tismana ºi Sigismund deLuxemburg1. „Expresia literarã a întâlnirii dintrenoul curs al politicii regalitãþii ungare faþã deortodoxie în vremea lui Sigismund deLuxemburg ºi confesiunea rãsãriteanã e tradiþialegãturilor dintre regele Ungariei ºi cãlugãrulNicodim, exponent de seamã al monahismuluiisihast în nordul Peninsulei Balcanice ºi la nordulDunãrii în vremea când expansiunea otomanãtindea sã cuprindã ºi aceastã arie. [...] Tradiþia apãstrat amintirea sosirii regelui la Tismana încãutarea unui leac pentru fiica sa bolnavã, a vin-decãrii acesteia de cãtre Nicodim, a apologieiBisericii rãsãritene susþinute de el în faþa regelui,a trecerii cu succes a probei focului ºi altor mira-cole înfãptuite de sfânt în prezenþa interlocutoru-lui sãu regal, a daniei lui Sigismund cãtre mã-nãstirea Tismana ºi, moment culminant, a înte-meierii mãnãstirii Prislop în Haþeg, implant alortodoxiei într-o arie expusã puternic prozeli-tismului catolic”2.

„Nicodim grecul” – cum era el numit înscrierile sârbeºti – era originar dintr-o regiuneaflatã în apropiere de Castoria, unde se vorbeauatât greaca, cât ºi bulgara. El era foarte bineinstruit în amândouã, participând ca translator latratativele la nivel înalt din 1375, de la

Constantinopol, dintre patriarhiile bizantinã ºisârbã, ºi fiind privit ca un „filosof” cu o culturãîntinsã. El a venit de la sud de Dunãre însoþit dedoisprezece ucenici, în Þara Româneascã, undeactivitatea lor s-a desfãºurat pânã dupã 1400. Înanturajul ºi, probabil, din iniþiativa lui a fosttradusã în slavonã o cronicã reflectând cuceririleturceºti din perioada 1296-1417, al cãrei originalgrecesc pare sã fi fost scris de cãrturarul bizantinIoannis Hortasmenos (datele privitoare laNicodim provin din studiul lui DumitruNãstase, „Cronica expansiunii otomane, 1296-1417”, în Lucian Leuºtean, Maria MagdalenaSzekely, Mihai-Rãzvan Ungureanu, PetronelZahariuc (coord.), In honorem Ioan Caproºu, Iaºi,Ed. Polirom, 2002, p. 250).

Este, într-adevãr, greu de precizat cât de real-ist ar fi sã credem cã un rege romano-catolicputea poposi printre cãlugãrii ortodocºi dinfaimoasa mãnãstire olteneascã, recunoscându-iacesteia, implicit, un prestigiu pe care, altminteri,datoritã mentalitãþii dominante la curtea sa ºi înîntreaga Creºtinãtate – adicã în lumea credinþeicreºtine de rit apusean -, nu avea cum sã îl aibã.Nu este de crezut nici cã regele însuºi ar fi por-nit, aidoma unui mic nobil sau unui om de rând,în cãutarea leacurilor pentru fiica sa atinsã demaladie.

Devine mai clar care este temeiul acestoraserþiuni dacã, în încercarea de a interpretafaptele menþionate de legende, accentul va fimutat de pe augusta persoanã regalã asupra mo-nahului de la Tismana. Într-adevãr, toatã punereaîn scenã pare sã fie datoratã necesitãþii de a-i per-mite lui Nicodim sã-ºi manifeste virtuþile puse înslujba ortodoxiei, ceea ce monahul nici nu ezitãsã facã. El o vindecã pe prinþesã – care? -, face înfaþa suveranului maghiar apologia bisericiirãsãritene ºi îºi demonstreazã tãria într-o clasicãordalie medievalã prin foc. Taumaturg, orator

persuasiv ºi imun la flacãrã, acestea sunt mãrcilesfinþeniei atribuite lui Nicodim de cãtre monahiicare, foarte probabil, au transmis mai departetradiþia. Ei sunt, probabil, cãlugãrii de la mãnã-stirea Prislop, din Haþeg, care încercau sã explice,cu mijloace hagiografice, cum de un regeromano-catolic precum Sigismund deLuxemburg a permis întemeierea propriei lorcomunitãþi într-un mediu preponderent catolicîntr-un moment când Europa era strãbãtutã detendinþe de înnoire religioasã (conciliul de laKonstanz aducea condamnarea lui Jan Hus iarReforma stãtea sã izbucneascã). Naraþiunea origi-narã putea fi însã mai veche ºi locul ei de prove-nienþã s-ar putea sã fi fost, în acest caz, chiarTismana (se cunoaºte o danie fãcutã cãtre acestsfânt locaº).

Existã, aºadar, un perimetru geografic în careaceste conþinuturi pot fi localizate (Tismana –Prislop, adicã Oltenia - Haþeg), ºi existã ºitemeiuri pentru a atribui legendele în cauzãmediilor monahale ortodoxe. Dar ea se maidovedeºte ºi fidelã aceleiaºi structuri narative ca oaltã legendã, mai veche cu cel puþin un secol:Legenda lui Ladislau ºi Sava (LLS), conform cãreiaSfântul Sava i-a împãcat pe regele sârb ªtefan ºipe regele maghiar Ladislau, aflaþi în luptã, fãcândminuni. Rezultatul a fost cã regele Ungariei s-alãsat botezat în secret dupã ritul ortodox.

Cum se vede, în ambele cazuri funcþioneazãacelaºi tipar mitic, întâlnit în mediile ortodoxe.Un monah rãsãritean dãruit cu har de bunulDumnezeu interfereazã cu un monarh maghiarcatolic ºi îl convinge pe acesta printr-o prestaþiemarcatã de miracole dumnezeieºti de valoareaortodoxiei, obþinând pe seama bisericii propriiconcesii importante.

Dacã LLS a cunoscut o rãspândire, în secolulal XIV-lea, în Banat ºi Bihor (poate ºi în alte þinu-turi, învecinate sau îndepãrtate, nu putem ºti cucertitudine decât cã naraþiunea a fost transmisãcãtre Maramureº prin intermediul unui aºa-zisHronic bulgãresc, de unde, la începutul secolului alXVIII-lea, ajungea ºi pe teritoriul Moldovei, deunde o transmitea mai departe DimitrieCantemir), un secol mai târziu tema întâlnirii luiSigismund de Luxemburg cu cãlugãrul Nicodimde la Tismana dãdea naºtere unor legende orto-doxe preamãrind figura monahului întemeietor.Acestea din urmã s-au nãscut, cu siguranþã, abiadupã trecerea lui Nicodim în rândul drepþilor (la26 decembrie 1406).

nNote:1. ªerban Papacostea, „Bizanþul ºi cruciata la Dunãrea de

Jos, la sfârºitul secolului al XIV-lea”, în Evul mediu românesc.

Realitãþi politice ºi curente spirituale, Bucureºti, Ed. Corint, 2001,

p. 69:

2. Ibidem.


colocviiOrtodoxie ºi catolicismNicodim de la Tismana ºi Sigismund de la Luxemburg

n Ovidiu Pecican


omunism ºi comunisme: modelul românescC

Î n secolul XX, statul modern, atât în formelesale democratice cât ºi fascisto-comuniste, adus deseori o politicã eminamente autoritarã

pentru a-ºi extinde controlul asupra domeniuluivieþii private prin îndrumarea familiei, sexuali-tãþii, reproducerii, paternitãþii etc. 1. Statul comu-nist din România a intervenit mereu în reglareacomportamentului fertil al populaþiei intro-ducând legi ºi mãsuri care sã asigure o creºteredemograficã satisfãcãtoare 2. Aºadar, politicademograficã a regimului comunist a legitimatintervenþia statului în “problemele interne” alecetãþenilor sãi, servind ca un mecanism prin carestatul a putut controla populaþia României. La felca în cazul altor state totalitare, ºi în Româniaguvernul comunist a acþionat pe trei planuri pen-tru a-ºi concretiza politica demograficã. Mai întâi,a acþionat prin represiune, introducând o legislaþiestufoasã împotriva avortului ºi a divorþului; apoi,regimul de la Bucureºti a promovat mãsuri prona-taliste stimulative , acordând ajutoare bãneºti ºi alteavantaje femeilor ºi familiilor cu mulþi copii; nuîn ultimul rând a acþionat prin persuasiune modi-ficând ºi orientând opinia publicã prin interme-diul mass-media în sensul unui comportamentreproductiv cât mai fecund.

Înainte de toate, regimul comunist dinRomânia a avut obsesia absurdã de a spori popu-laþia þãrii într-un ritm alert. Expunând cifrele careevidenþiazã dinamica populaþiei României între1948-1989, trebuie sã apreciem cã politicademograficã a regimului comunist ºi-a atins doarîn aparenþã scopul. Astfel, din Tabelul nr. 1

rezultã cã în aproape patru decenii de existenþã astatului comunist, populaþia României a crescutcu peste 7 milioane de locuitori, ceea ce echivalacu unul dintre cele mai ridicate ritmuri decreºtere din Europa. Dacã ne raportãm însã laambiþiile dictatorului Nicolae Ceauºescu, trans-puse în 1974 în Programul Partidului ComunistRomân vom constata cã dimensiunea populaþieiRomâniei în momentul prãbuºirii regimuluicomunist nu era tocmai cea preconizatã cu 15ani înainte. În Programul Partidului ComunistRomân se preciza: “vor fi luate mãsuri corespun-zãtoare în vederea asigurãrii unui spor demogr-afic normal, realizãrii unei proporþii juste devârstã a populaþiei, menþinerii tinereþii poporuluinostru. Se va aplica cu consecvenþã o politicã desporire a natalitãþii, de ajutorare a copiilor ºifamiliilor cu mulþi copii, astfel încât în 1990populaþia României sã ajungã la cel puþin 25 mil-

ioane locuitori, iar în anul 2000 – la circa 30 mil-ioane”3. Megalomania i-a generat lui Ceauºescudorinþa de a avea cât mai mulþi supuºi, ceea ce l-acondus la o politicã natalistã obsesivã ºi abuzivã,care a provocat populaþiei României multã durereºi suferinþã în perioada 1966-1989. Eforturile salepronataliste au fost conectate la o retoricã naþio -nalistã prin care pretindea cã “o mare naþiune arenevoie de o populaþie mare”.

În anul în care Nicolae Ceauºescu a preluatputerea în România, 1965, rata brutã de natalitatecoborâse pentru prima datã sub pragul de 15‰,continuându-ºi declinul ºi în anul urmãtor(14,3‰). În aceste împrejurãri, dictatorul decidesã intervinã în problemele de populaþie pentru a-ºiputea materializa cât mai grabnic ambiþiile saledemografice, de a conduce o þarã “corespunzãtor”populatã. De-a lungul celor 23 de ani de “dom-nie” ai lui Ceauºescu putem identifica mai multeetape legislative care creioneazã strategiiledemografice, politica pronatalistã a dictatoruluiromân: 1) octombrie 1966-iunie 1973; 2) iunie1973-martie 1984; 3) martie 1984-decembrie19894. Decretul 770 din 1 octombrie 1966 deinterzicere a avortului marcheazã o rupturã bru-talã ºi neaºteptatã, constituind piesa de rezistenþãa legilor ºi strategiilor populaþioniste care au con-sacrat intervenþia statului comunist din Româniaîn viaþa intimã a cetãþenilor. Acest decret este decidebutul unei perioade caracterizate prin volun-tarism care, puþin câte puþin, a dat un caractercoercitiv politicii familiale româneºti. Iniþiativelelegislative au fost însoþite ºi de o campanie prona-

talistã care a monopolizat aproape întreaga presã,frecvenþa articolelor pe aceastã temã din ziare ºireviste amplificându-se în cursul anului 1966.Printre cei care semnau articole erau intelectuali,medici, ziariºti, oameni simpli etc., cu toþii însãdezvoltând ataºamentul pentru modelul familieicu mulþi copii.

Anul 1966 a însemnat nu numai represiuneaîmpotriva avortului dar ºi represiunea împotrivadivorþului. Regimul comunist a eliminat în 1948din Codul Civil articolele referitoare la motivelede divorþ stabilite prin consens ºi a înãsprit în1954 condiþiile pentru acordarea acestuia. În vizi-unea conducãtorilor partidului comunist, familianouã, socialistã, reprezenta idealul regimului, oridisoluþia ei nu putea fi acceptatã lesne de cei carei-au trasat “familiei de tip nou” sarcini impor-tante în ceea ce priveºte creºterea rapidã a popu-laþiei României. Decretul 779 din 1966 care

modifica Codul Penal, a conferit divorþului uncaracter cu totul excepþional, foarte dificil deobþinut în practicã. Pentru moment, intervenþiastatului se pare cã a avut rezultatul scontat, de la25.804 divorþuri în 1966, s-a redus drasticnumãrul acestora în 1967 la numai 485, însã înanii care au urmat a avut tendinþa de creºtere:4.023 în 1968, 6.991 în 1969, 7.865 în 1970,14.472 în 1973, 17.951 în 1974 etc., ceea cereflectã eºecul autoritãþilor comuniste de a creaartificial o “familie idealã”6. În acelaºi an 1966,Ceauºescu a dispus ºi instituirea unui impozitasupra celibatului ºi a familiilor fãrã copii, impo-zit care a devenit tot mai substanþial în anii urmã-tori.

Astfel, mãsurile legislative de creºtere a natali-tãþii luate de regimul comunist de la Bucureºti înanul 1966 (represive, incitative ºi persuasive) i-auîndreptãþit pe specialiºti sã caracterizeze aceastãpoliticã demograficã drept o adevãratã “loviturãde stat natalistã” 7. Efectele imediate nu s-au lãsatprea mult aºteptate, în anul urmãtor, 1967, ratabrutã de natalitate aproape cã s-a dublat faþã denivelul din anul introducerii decretului deinterzicere a avortului ( a se vedea Tabelul nr. 2):27,4‰ în 1967 comparativ cu 14,3‰ în 1966.Natalitatea revigoratã a fost în mãsurã sã asigureîn deceniul urmãtor o creºtere substanþialã a pop-ulaþiei României, care între recensãmintele din1966 ºi 1977 a sporit cu 2.256.253 de locuitori,creºterea medie anualã fiind cea mai mare înre-gistratã în tot cursul secolului XX: 227.220locuitori, respectiv o ratã medie anualã decreºtere de 1,1%8.

Cu toatã intervenþia brutalã a autoritãþilor înviaþa privatã a cetãþenilor, fertilitatea nu a putut fimenþinutã artificial la valori înalte, ea continuân-du-ºi declinul în anii 1969-1973. Practic, aceastãtendinþã era inevitabilã, fiind expresia fireascã aderulãrii unei noi faze a tranziþiei demografice înþara noastrã. Ceauºescu, în cadrul ºedinþei plenarea Comitetului Central al Partidului ComunistRomân din 18 iunie 1973 (care a luat în dez-batere rolul femeii în viaþa politicã, economicã ºisocialã a þãrii), a recurs la o criticã asprã amedicilor pe care i-a fãcut responsabili descãderea natalitãþii, iniþiind o serie de mãsuriextrem de nepopulare pentru aplicarea mai rigidãa decretului 770 din 1966. Pentru a stopa dimin-uarea natalitãþii, în 1974 au fost revizuite ºi detali-ate instrucþiunile de aplicare a decretului 770 din1 octombrie 1966, astfel încât acum, în 1974, s-audublat nu numai numãrul articolelor (de la 22 la47) dar ºi al paginilor, fiind elaborat ºi un docu-ment suplimentar intitulat Instrucþiuni de aplicare aDecretului 770/1966 privind reglementarea întreruperiicursului sarcinii, pentru rezolvarea avortului incompletºi îmbunãtãþirea asistenþei medicale de obstreticã-gine-cologie”9.

Trebuie subliniat faptul cã revizuirea din 1974a legislaþiei despre avort a însemnat sporirea con-trolului statului asupra reproducerii umane,deoarece se intensifica prezenþa instituþiilor derepresiune în viaþa cetãþenilor. Comisiile medi-cale ce autorizau întreruperile de sarcinã eraunumite nu numai de cãtre forurile medicalejudeþene, dar ºi de ºefii judeþeni ai procuraturii ºiai miliþiei. La întâlnirile comisiei medicale care sepronunþa asupra legalitãþii/ilegalitãþii unui avort,trebuiau sã participe un reprezentant al procura-turii ºi unul al Ministerului Afacerilor Interne.Prezenþa membrilor aparatului de represiune la

Politicã ºi demografie înRomânia în timpulregimului ceauºistn Ioan Bolovan

*Conform Cornelia Mureºan, Evoluþia demograficã a României. Tendinþe vechi, schimbãri recente, perspec-tive (1870-2030), Cluj-Napoca, 1999, p. 90

**numãr estimat, conform “Evoluþia populaþiei României ºi a principalelor fenomene demograficeîn perioada 1980-1990”, în Revista Românã de Statisticã, nr. 11-12, 1990, p. 13

Tabel nr. 1 Dinamica populaþiei României între 1948-1989

1948* 1956* 1966* 1977* 1990**15.872.624 17.489.450 19.103. 163 21.559.910 23.211.395

à


ºedinþele comisiilor medicale constituia nunumai expresia unui exerciþiu evident de controla statului asupra corpului femeii, dar în acelaºitimp punea sub semnul întrebãrii autoritateaºtiinþificã a corpului medical din România 10.

Aparent, intervenþia durã a statului în 1974 înproblemele fertilitãþii a avut efectele aºteptate,contribuind la o redresare a natalitãþii. De la18,2‰ în anul 1973, rata brutã de natalitate asãrit în 1974 la 20,3‰, însã din anul urmãtor ºi-acontinuat trendul descendent, ajungând în 1983la 14,3‰, în ciuda altor iniþiative pe care guver-nul de la Bucureºti le-a materializat în vedereaunei creºteri demografice susþinute. Decretul 246din 1977, care a ridicat nivelul alocaþiilor de statpentru copii ºi a introdus noi forme de ajutorpentru familiile numeroase, s-a înscris între acþi-unile incitatoare de sporire a fertilitãþii ºi atin-gerea unei dinamici a populaþiei în conformitatecu obiectivele demografice ale regimului.Celibatul, grevat în continuare de impozite supli-mentare, mereu în creºtere, era considerat unfenomen “asocial”, o îndepãrtare de la “datoriapatrioticã” de a fi util patriei socialiste ºi dinpunct de vedere demografic. Totuºi, fenomeneledemografice din România îºi urmau cursul lorfiresc. Sporul natural al populaþiei (diferenþa din-tre numãrul nãscuþilor ºi cel al morþilor) s-a situ-at dupã 1980 pe o traiectorie descendentã:167.028 în 1980, 156.466 în 1981, 120.249 în1982 ºi o adevãratã “catastrofã” în 1983: 87.60611.Rezultatele negative înregistrate în domeniulpoliticii demografice l-au determinat peCeauºescu sã inaugureze în 1984 o nouã etapã încampania sa pronatalistã. Conform Raportuluidemografic pregãtit de Consiliul Sanitar Superior,în martie 1984 fertilitatea coborâse sub nivelul deînlocuire al generaþiilor, iar pentru fiecare naºterevie se efectuau 1,3 avorturi legale, în ciuda legis-laþiei restrictive în domeniu. Discursul rostit deCeauºescu în 7 martie 1984, la Plenara lãrgitã aConsiliului Sanitar Superior, a fost cât se poatede ferm în ceea priveºte creºterea responsabilitãþiiorganelor politice ºi sanitare în vederea aplicãriidecretului împotriva avortului12. Culpabilizareaîntregului corp medical pentru neîndeplinireaindicatorilor privind creºterea ratei natalitãþii ºiscãderea mortalitãþii infantile, inclusiv penali-zãrile cu reducerea salariilor cu 15% au avut con-secinþe modeste în planul fertilitãþii din România.În 26 decembrie 1985 a fost revizuitã legislaþiaantiavort, introducându-se noi restricþii.

Demografii, medicii, organizaþiile de femei ºitineret erau chemate sã participe la campaniile demasã în sprijinul propagandei pronataliste.

Dupã 1984 s-a deteriorat constant ºi rapidnivelul de viaþã în România ca urmare a dorinþeilui Ceauºescu de achitare pânã în 1989 a datorieiexterne a þãrii, ceea ce condus la o alimentaredeficitarã a populaþiei din þarã. Creºterea mortali-tãþii din România la peste 10‰ dupã 1980 (dupãce timp de 20 de ani nu mai cunoscuse acestprag) trebuie asociatã deci atât cu alimentaþia dince în ce mai proastã a românilor ca urmare aintroducerii cartelelor, dar era ºi efectul secundaral avorturilor clandestine care nu de puþine orierau fãcute de persoane necalificate ºi care,provocând multor femei septicemie, a ridicatnumãrul deceselor din þarã. În România ultimu-lui deceniu de regim comunist, se poate observao evoluþie paradoxalã, pe de o parte o scãdere aratei brute de natalitate, în ciuda mãsurilorpronataliste excesive luate de stat, pe de altã parteo creºtere a ratei brute de mortalitate în pofidapropagandei demagogice a regimului cã a asiguratpopulaþiei condiþii superioare de viaþã ºi sãnãtate.Paradoxul din acei ani este cât se poate de suges-tiv exprimat în bancurile politice ce se bucuraude o largã popularitate printre români. Iatã doarun exemplu din numeroasele bancuri care persi-flau alimentaþia precarã ºi absurdul ambiþiilor

demografice megalomanice ale lui Ceauºescu:“Jurãmântul ºoimilor patriei (ªoimii Patriei eraorganizaþia care se ocupa de educaþia comunistã,revoluþionarã, a copiilor de la grãdiniþe): Jur cudegetul în gurã/ ºi cu altul pe buric,/ Sã crescmare ºi voinic/ Pe-ntuneric ºi pe frig/ Fãrã sãmãnânc nimic”13.

Regimul dictatorial al lui Nicolae Ceauºescu aimplementat un plan autoritar pentru a schimbanupþialitatea ºi implicit fertilitatea din România.Iniþiativele legislative ºi instituþionale, mãsurileadministrative care au acompaniat campania pen-tru creºterea natalitãþii au conferit statului maimultã putere pentru controlul social ºi au gener-alizat intervenþia publicã în viaþa privatã a cetãþe-nilor. Politicile coercitive nu au avut efecteleproiectate decât cu preþul uriaº al vieþii umane îngeneral, al femeilor ºi copiilor în particular.

nNote:

1. Maria Sophia Quine, Population Politics in twentieth-cen-tury Europe. Fascist dictatorships and liberal democracies , Routledge,London and New York, 1996, p. 15

2. Cornelia Mureºan, Evoluþia demograficã a României.Tendinþe vechi, schimbãri recente, perspective (1870-2030), Cluj-Napoca, 1999, p.87

3. Programul Partidului Comunist Român de fãurire a societãþiisocialiste multilateral dezvoltate ºi înaintare a României spre comu-nism, Bucureºti, 1975, p. 92

4. Cornelia Mureºan, Evoluþia demograficã a României…, p.112; Gail Kligman, Politica duplicitãþii. Controlul reproducerii înRomânia lui Ceauºescu, Bucureºti, 2000, p. 60

5. Cornelia Mureºan, Evoluþia demograficã a României…, p.116; Gail Kligman, Politica duplicitãþii. Controlul reproducerii…,p. 63

6. Vladimir Trebici, Demografia , Bucureºti, 1979, p. 214;Nupþialitatea ºi divorþialitatea în România în context european ºi înprofil judeþean în cea de a doua jumãtate a sec. XX, Bucureºti,1996, p. 22

7. Histoire des populations de l’Europe, tome III, sous ladirection de Jean-Pierre Bardet et Jacques Dup?quier, Paris,Fayard, 1999, p. 616; Cornelia Mureºan, Evoluþia demograficã aRomâniei…, p. 112

8. Vladimir Trebici, Demografia , p. 59. Gail Kligman, Politica duplicitãþii. Controlul reproducerii…,

p. 7210. Ibidem11. “Evoluþia populaþiei României ºi a principalelor

fenomene demografice în perioada 1980-1989”, în RevistaRomânã de Statisticã , nr. 11-12, 1990, p. 13

12. Cornelia Mureºan, Evoluþia demograficã a României…,p. 112; Gail Kligman, Politica duplicitãþii. Controlul reprodu -cerii…, p. 81

13. Dana M. Niculescu Grasso, Bancurile politice în þãrilesocialismului real. Studiu demologic, Bucureºti, 1999, p. 255

Tabel nr. 2 Evoluþia ratei brute de natalitate (RBN) ºi mortalitate (RBM) în România (la 1000 de locuitori)*

* Vasile Gheþãu, “Evoluþia fertilitãþii în România. De la transversal la longitudinal”, în Revista de cercetãri sociale, IV, nr. 1, 1977, p. 31-32

à


C ând în urmã cu patruzeci de ani, înaprilie 1964, aºadar, debutam în revista„Steaua”, publicaþie lunarã cu prestigiul

câºtigat prin, mai ales, deschiderea sa spre modelemoderniste autohtone, restituite circuituluinaþional, Blaga, Voiculescu, Maniu, dar ºi strãine,sãptãmânalul „Tribuna”, mi se pãrea necesarul,suplul corespondent al vieþii literare surprinse înactualitatea sa.

Citeam, elev încã, articolele teoretice ale criti-cilor de direcþie de atunci, pe Ion Lungu, IonOarcãsu, comentariile la volumele de prozã sem-nate de Constantin Cubleºan, sau de poezie,semnate de Domiþian Cesereanu, studiile luiConstantin Daicoviciu, proza lui DumitruMircea, care reuºise sã facã sã funcþioneze, caredactor ºef, o redacþie cu numeroase problemelegate de cerinþele ideologice ale zilei, cu scriitoridiferiþi bineînþeles ca temperament, gust, for-maþie. Fiecare dintre ei cu, desigur, personalitatealui, sau cu doar pretenþii de glorie literarã ºiautoritate. Un conglomerat care se armoniza,totuºi, generaþii vechi, experimentate sau alteleîndrãzneþe, neuzate, cu chef de a scrie avan-gardist, sau pe aproape, pagini de cenaclu, numesonore din perioada interbelicã, patriarhalulAgârbiceanu, care urca uneori scãrile somptuoaseale fostei bãnci de altã datã. Clãdirea impunea cuaerul sãu oficial, dar ºi burghez, era apoi înmijlocul forfotei intelectuale a cetãþii, profesorii ºistudenþii de la Universitate, treceau obligatoriuprin faþa porþii “Tribunei”. Deseori urcau. Unnumãr nou era de obicei rãsfoit febril la meseledin apropiata cofetãrie Arizona, erau comentate,cu aplomb, versuri, fraze dintr-o cronicã, asociatecu tehnicile epice ale noului roman,structuraliºtii, Roland Barthes, Camus, Sartre,Trakl, traducerile de la “Univers”, romanul sud-american, care se regãseau în paginile “Tribunei”,într–un mod sau altul. Autorii de alãturi, stu-denþi, tineri absolvenþi, recenzenþi, ale cãror sem-nãturi începeau sã se remarce în coloanele“Stelei”, sau ale revistei aflate la doi paºi, eraulãudaþi, sau minimalizaþi, acolo, pe loc, la o cafea,sau un coniac mic, de cãtre comesenii congeneri.Un tribunist, invitat de onoare, uneori arbitra,tempera sau dupã caz inflama disputele, paradaultimelor lecturi, a teribilismelor inclemente. Lacosmopolitul restaurant “Continental” de vis avis, (fostul New York) unde s-a nãscut revista“Gândirea”, într-un salon, prin tradiþie, al presei,literaþilor, artiºtilor, salon cu plafoane aurite,acoperiº de sticlã, mobil, o minune, în stil seces-sion, vienez, mergeau “boierii” de la “Tribuna”,Radu Enescu, Nae Mãrgeanu, maestrul IonVlasiu sau Romulus Ladea, separat aceºtia, SandiCãprariu, iar oaspeþii de marcã tot acolo erauduºi, Ioanichie Olteanu, Cornel Regman, dupã cetreceau prin încãperile “Tribunei”, uneori vi-zitând nostalgici, prima datã, “Steaua”, prima lorredacþie.

Aºezatã între librãrie, cofetãrie, berãrie (laMiky) revista crea, fãrã îndoialã, o atmosferã, unclimat de tensiune a ideilor, sau numai a nebuni-ilor, extravaganþelor sau inventivitãþilor artistice,alimenta ambiþii, favoriza întâlniri, unele decisive,

literare, sentimentale, sociale. Un centru de agoratransilvanã, unde e marcat kilometrul x, nivelulmãrii, pe o ciupercã de fier, chiar sub geamurileredacþiei (mai precis ale redactorului ºef).

Firma TRIBUNA, pe un zid al imobilului,cel sudic, aflatã deasupra birourilor de la etaj, vi-zibilã de departe, se detaºa între faþadele celorlalteclãdiri de secol XIX, prin literele sale zvelte,albastre, cu o particularã sobrietate ardeleneascã,sugerând ceva temeinic, dar ºi elansat, în spiritullui Slavici, fondatorul mitic. Locul era ales strate-gic, mai multe strãzi ºi un bulevard se întretaieacolo, statuia lui Matei Corvin se vede pe geamsau din stradã, piaþa Unirii din vecinãtate e locunde istoria mai are energii pulsatorii, dincolo deexagerãrile patriotarde. Locul alimenteazã memo-ria lungã, nu doar ambiþia scurtã. “Tribuna” eralocul, râvnit de mulþi începãtori în ale scrisuluiliterar, “casa” unui grup de redactori, destul denumeroºi, de regulã abordabili de debutanþi…Miron Scorobete, Ion Rahoveanu, supranumitmaestrul, pentru iscusinþa lui la ºah, blândulNegoiþã Irimie rãspundeau de poezia publicatãacolo, una de multe ori de calitate, dacã e sã negândim doar la paginile unor Ioan Alexandru sauNichita Stãnescu, debutant la Tribuna, dar ºiprimit imediat ºi la “Steaua”, datoritã aceluiaºiredactor stelist apoi tribunist Ioanichie Olteanu.Un caz emblematic pentru raporturile dintre celedouã reviste clujene, anticipam, migraþia de lamai bãtrânul lunar, înfiinþat în 49, botezat cunumele actual în 54, la mai tânãrul hebdomadar.Colaboratori comuni, Daicoviciu, tatãl ºi fiul,Adrian Marino, nume preþuite ºi cultivate ºi pestrada Horea ºi pe strada Universitãþii, prieteniileliterare, Alexandru Cãprariu, NicolaePrelipceanu, solidele prime romane ale luiAugustin Buzura, ironia tandrã a lui Negoiþã,retrasul Ion Maniþiu, prozatorul în ascensiuneatunci cu „Casa”, Vasile Rebreanu, eseurile luiMircea Vaida, naraþiunile lui Vasile Sãlãjan, RaduMareº, Dan Rebreanu, comentariile critice,filosofice, artistice, Ion Cocora ºi entuziasmelesale în descoperirea tinerilor poeþi, ilustraþiile luiAlfred Grieb, grafica lui Ovidiu Petca, excelenþiitehnoredactori, Vasile Lucaciu, Vasile Grunea,dactilografele, Ani, Mariana, asta era lumea“Tribunei” în deceniile 7, 8. Provincia încerca sã-ºi depãºeascã limitele geografice, cuminþeniaardeleneascã, inerþiile academice, uneori reuºea,erau nume extraordinare, vii, unii plecau laBucureºti, dupã o „ungere” la „Tribuna” sau ºi„Steaua”, Blandiana, Alexandru, Pituþ, Papuc, maiapoi DR, Prelipceanu, Cocora.

„Steaua” cultiva poezia modernã, pe AnaBlandiana, Petre Stoica, Modest Morariu, sãspunem, apoi Emil Hurezeanu, Petru Romoºan,aceiaºi apar, complementar, cu pagini memorabileºi în revista „Tribuna”. În cazul Blandianei ea afost impusã forurilor de cãtre Dumitru Mircea,în perioada anilor ’60, redactorul ºef susþinând-omereu. Este fãrã îndoialã descoperirea literarã a„Tribunei”, a lui Dumitru Mircea ºi RomulusRusan, reporter al revistei, viitorul soþ al poetei.

Ioan Alexandru publicã poemul amplu,vizionar, „Sentimentul mãrii”, în „Tribuna” acelor

firav liberalizaþi, ani ’60, alte nume se valideazãprin grupajele publicate generos de sãptãmânalulclujean o revistã de culturã, preponderent literarã,cu influenþã considerabilã în þarã. „Tribuna” eraperceputã ca inovatoare, prin publicarea unorarticole despre Brâncuºi ºi Þuculescu, permeabilãla vocile scriitoriceºti în formare, echinoxiºtii, depildã sunt bine primiþi încã din perioada luiMircea. Dupã ’70, un stelist deja celebru, D. R.Popescu preia conducerea revistei de pe stradaUniversitãþii 1, ºi paginile sunt susþinute acum deIon Vlad, Mircea Zaciu, Victor Felea, alt stelistcare mutã în 71 la „Tribuna”, ca redactor ºefadjunct, iar fostul secretar de redacþie AlexandruCãprariu devine directorul editurii „Dacia”.

Sub D.R. Popescu sunt angajaþi echinoxiºti caMarcel Constantin Runcanu, Vasile Sãlãjan,Dumitru Savu, sau prozatorii Emil Bunea,Constantin Zãrnescu, o perioadã fecundã, unde ºiAugustin Buzura, prezent cu „Bloc-notes”-ul sãuºi tinerii scriu poate partea cea mai rezistentã acãrþilor lor.

Au fost deci mai multe “Tribune”, dinperioadele celor mai bine de trei decenii, pe caremi le amintesc bine, cea a lui Dumitru Mircea,de prin anii ‘60, ‘70, cea a lui D.R. Popescu, dupã1970, cea a lui Vasile Sãlãjan, anii ‘80,cea a luiAugustin Buzura, anii de dupã ‘89, ºi aceea cumeritele sale, acum cea coordonatã de un fostechinoxist, Ion Maxim Danciu, a anilor 2000, cuechipã tânãrã ºi talentatã, care a relansat practicpublicaþia.

Redactori, nume cunoscute, Vasile Sav, TudorDumitru Savu, Ion Mureºan, Ion Cristofor, pânãla echipa actualã cu Claudiu Groza, Ioan-PavelAzap, Oana Pughineanu, ªtefan Mansia.Colaboratori de talent, de-a lungul anilor, PavelAioanei, cel lãudat de Camil Petrescu, la începu-turile sale, Alexandru Lungu, regretatul MarianPapahagi, cu cronica susþinutã câþiva ani buni, ceidinainte de revoluþie. Întrebarea cea mai impor-tantã ar fi dacã revista clujeanã a fost un mediupropice rezistenþei culturale, pãstrãrii autonomieiestetice în anii dictaturii? Într-o anumitã mãsurã,da, dincolo de presiunile cunoscute, care s-auconcretizat prin publicarea plenarelor, cuvân-tãrilor oficiale, sau a adeziunile redactorilor, cucâteva excepþii. Ca gest de curaj, ar fi publicareaunor poeme de Ileana Mãlãncioiu, girate deVictor Felea, unde regimul era criticat. De altfelpoetul “Ritualului cotidian” a fost unul dintre ceimai serioºi redactori, un independent în gândire(vezi Jurnalul unui poet leneº), un solitar cu gustulprieteniilor statornice, fire introvertitã, remarcatde Baconsky pentru profunzimea poeziei saleaparent simple, care, venit de la “Steaua” a trans-mis apoi “Tribunei”, pasiunea sa pentru analiza

n Adrian Popescu

Tribuna, patru decenii, aºacum mi le amintesc

remember

à

Continuare în pagina 24

Î n a doua jumãtate a secolului al XVI-lea ºi peparcursul secolului urmãtor Clujul estedescris de mãrturiile contemporanilor ca

fiind o „ civitas primaria” (Georg Houfnagel), unoraº „strãlucitor” (Georg Reichersdorffer), o „cheiea întregii þãri (Transilvania)… un oraº comercial mareºi bogat, bine clãdit, cu puternice ºi strãvechi ziduri ºinumeroase turnuri” (Giovanandrea Gromo). Unoraº multietnic ºi pluriconfesional; meºteºugãrescºi negustoresc, dar ºi princiar ºi aristocratic; pu-ternic ºi înarmat, însã arareori rãzboinic; relativprimitor ºi deschis, dar atent la conservarea privi-legiilor sale; animat de intense manifestãri dereligiozitate, oferind însã, în acelaºi timp, un ade-vãrat model de toleranþã pentru aceastã epocã. Înpofida contradicþiilor ºi tensiunilor care i-au mar-cat periodic evoluþia, Clujul a ºtiut sã îºi menþinãde-a lungul acestei perioade un curs de dez-voltare ascendent. Rolul sãu politic, cu totulremarcabil, a fost însoþit de o excepþionalã acu-mulare de valori economice, artistice ºi culturalecare au justificat atribuirea ºi consolidarea unuisupranume cu care puþine oraºe se pot mândri:acela de „oraº-comoarã” (Kincses Város).

Civilizaþia, prosperitatea ºi avuþia unui oraºsunt, întotdeauna, rezultatul unor acumulãrirealizate pe parcursul mai multor secole.Privilegiul regelui Carol Robert de Anjou din1316, care conferea Clujului – decãzut, din 1275,la situaþia umilã de sat (villa) aparþinând epis-copiei Transilvaniei – statutul de „oraº (liber)regal” (civitas regia) a fost momentul unui nouînceput, al unei ascensiuni continue ºi durabile.Momente importante pe traseul acesteia au fostprivilegiile regilor Ludovic de Anjou ºiSigismund de Luxemburg – acesta din urmãacordând Clujului, în anul 1405, dreptul de arealiza o considerabilã extindere a incintei salefortificate –, sau protecþia specialã de care oraºul abeneficiat din partea unui alt mare rege, clujeanprin naºtere: Mathias Corvinus (1458–1490). În adoua jumãtate a secolului al XVI-lea, odatã cuafirmarea principatului autonom al Transilvaniei,rolul istoric al Clujului a devenit unul de primã

mãrime. Aici, în biserica Sf. Mihail, în prezenþavoievozilor Alexandru Lãpuºneanul ºi Pãtraºcu celBun, a fost încoronat, în 1556, cel din urmã regeales al Ungariei medievale, Ioan al II-leaSigismund Zápolya. Acelaºi edificiu a gãzduittreizeci ºi ºase de sesiuni ale Dietei Transilvaniei;cu prilejul uneia dintre acestea, în 1594, a fostadoptatã istorica decizie a aderãrii Transilvaniei lamarele rãzboi antiotoman al Ligii Sfinte. Unnumãr însemnat de principi, guvernatori saugenerali-comandanþi ai Transilvaniei ºi-au avut ºiaici reºedinþele sau ºi-au legat numele, în diferitealte moduri, de acela al acestui oraº. Îi putemaminti, în acest context, pe Ioan Sigismund ºi pemama sa, regina Isabella, pe cardinalulMartinuzzi, pe ºtefan, Cristofor, Sigismund ºiAndrei Báthory, pe generalii Castaldo ºi Basta, peMoise Székely sau ªtefan Bocskay – acesta dinurmã nãscut chiar la Cluj, în casa de pe actualastradã Matei Corvin. Marii principi ai secolului aiXVII-lea – Gabriel Bethlen, Gheorghe Rákóczi Iºi al II-lea – au contribuit la dezvoltarea econo-micã ºi culturalã a „oraºului-comoarã” ºi la mo-dernizarea fortificaþiilor sale. Cel din urmãprincipe al Transilvaniei autonome, Mihail Apafi,a rezidat timp îndelungat la Cluj, o parte a mem-brilor familiei sale fiind înmormântaþi în bisericareformatã de pe str. M. Kogãlniceanu. În primeledecenii ale stãpânirii imperiale Clujul a fost, între1719-1732, sediul Guberniului Transilvaniei,fiind apoi obligat sã renunþe la poziþia sa preemi-nentã în favoarea Sibiului, german ºi, în conse-cinþã, preferat de reprezentanþii provinciali aiCasei de Habsburg.

Spectaculoasa evoluþie a acestui oraº a fostînsoþitã ºi susþinutã de remarcabile progrese aleproducþiei ºi comerþului, ale artei, învãþãmântuluiºi culturii. Valorile care au creat faima „oraºului-comoarã” au fost produse de numeroºii membriai celor peste 60 de bresle – corporaþii demeºteºugari – care au funcþionat aici cu începeredin secolul al XIV-lea. Printre cei mai importanþicreatori ai bogãþiei oraºului s-au numãrat aurarii(aurifabri), care s-au impus prin calitatea de

excepþie a realizãrilor lor. Alãturi de ei trebuieamintiþi tâmplarii (mensatori), dulgherii(carpentarii), croitorii ( sartores), blãnarii (pellipari),tãbãcarii (cerdones), pantofarii ºi cizmarii ( sutores,cothurnari), fierarii (fabri), lãcãtuºii (seratores), cosi-torarii (cantrifusores, stannarii), zidarii (muratores),cioplitorii în piatrã (politores lapidum, lapicida),olarii (lutifiguli), butnarii (doleatori), mãcelarii(carnifex) ºi numeroºi alþii.

Aventura producþiei ºi a spiritului comercial afost însoþitã de intense manifestãri ale unei sensi-bilitãþi religioase care a dus între altele, în epocaReformei, la afirmarea în acest oraº a uneia dintrecele mai radicale ºi originale versiuni ale antitrini-tarianismului: unitarianismul promovat de clu-jeanul Francisc David. Catolici sau luterani,reformaþi sau unitarieni, clujenii au reuºit sã dez-volte ºi sã promoveze o remarcabilã experienþã aconvieþuirii. Acest spirit de toleranþã a fost, fãrãîndoialã, responsabil pentru constituirea la Feleac– sat care aparþinea domeniului oraºului – a uneiMitropolii ortodoxe a Transilvaniei, ai cãrei ie-rarhi sunt atestaþi din ultimele decenii ale secolu-lui al XV-lea.

Existenþi în Cluj încã de la obþinerea statutu-lui sãu de oraº regal, obligaþi apoi sã îºi restrângãprezenþa în secolele afirmãrii burghezieimeºteºugãreºti ºi comerciale, nobilii au revenit încetate în secolele al XVII-lea ºi al XVIII-lea.Reprezentanþi ai unor familii de veche tradiþie –Apafi, Bánffy, Báthory, Bethlen, Bocskay, Suky,Teleki sau Toldalagi, pentru a aminti doar câtevadintre ele – aceºtia au conferit vieþii sale urbane oputernicã trãsãturã aristocraticã, reflectatã în dez-voltarea sa urbanisticã ºi în desfãºurarea vieþii salecotidiene.

A existat însã la Cluj ºi o altã aristocraþie, aceaa spiritului, a artei, a învãþãmântului ºi a culturii,alcãtuitã din oameni a cãror faimã, fãuritã prin eiînºiºi, a depãºit-o, adeseori, pe aceea a reprezen-tanþilor vechilor familii de stãpânitori de pãmân-turi. Printre aceºtia s-au numãrat profesorii celeidintâi Universitãþi clujene, întemeiatã deprincipele ªtefan Báthory în 1579, ai colegiilorreformat ºi unitarian care au funcþionat aici însecolul al XVI-lea ºi, mai presus de toþi, umaniºticum au fost Gáspár Heltai sau Apáczai CsereJános, tipografi, pedagogi sau oameni de ºtiinþã,autori ai unor opere care se înscriu în patrimo-niul universal al valorilor umanitãþii.

„Cetãþean este acela care îºi iubeºte patria”, se afir-mã în Protocoalele oraºului Cluj, ale cãror con-semnãri adaugã: „Republica este numele oraºuluiîntreg, pentru care noi suntem datori sã murim ºi sã-ioferim totul, sã-i dãm ºi sã-i consacrãm tot ce e alnostru”. Faima „oraºului-comoarã” a fost creatã,aºadar, de oameni care au considerat aceastãcetate ca fiind adevãrata lor patrie. Oameni pen-tru care dezvoltarea urbanisticã sau ordinea pu-blicã internã, repartizarea echitabilã a impozitelorsau organizarea administraþiei municipale eraumai importante decât politica principilor sauevenimentele europene. Oameni care, vorbindlimbi diferite, au ºtiut sã convieþuiascã, sã seaccepte ºi sã îºi respecte reciproc valorile, într-unoraº care nu a aparþinut niciodatã unei singureetnii, unei singure categorii sociale sau unei sin-gure confesiuni. În aceastã remarcabilã artã a con-vieþuirii trebuie sã vedem, fãrã îndoialã, cea maidurabilã ºi valoroasã dintre comorile acestui oraº.

n


”Oraºul-comoarã”Clujul în secolele XVI-XVII

historia

n Tudor Sãlãgean


L a 8/21 mai 1904, din Budapesta, O.Tãslãuanu îi scrie lui Ion Bianu, laBucureºti: "Ieri, în 7/20 mai, rectorul

Universitãþii din localitate a chemat la sine pe ceimai aleºi universitari români de aici - în numãrde nouã: Sebastian Stanca, preºed. Societ. « PetruMaior », Octavian Goga, Gh. Gârda, Gh.Tulbure, Alex. Bojinca, Petru Groza, Horia Petra-Petrescu, Zaharie Gherman ºi Mihail ªerban - ºile-a pus în vedere, prieteneºte, urmãtoarele:

Toþi aceia — fie numãrul cât de mare — carivor lua parte la serbarea aranjatã de statul românla Putna, vor fi eliminaþi din toate universitãþiledin Ungaria, dacã la acea serbare, fie din partealor, fie din partea altora, se vor pronunþa discur-suri sau se vor face demonstraþiuni în contra sta-tului ungar. Tot în aceiaºi zi, a afiºat în vitrinaRectoratului un anunþ /.../ îndreptat împotrivaSocietãþii« Petru Maior ».

Un prieten din provincie îmi scrie cã notariide pe sate au primit de la solgãbirãrie un ordinsecret, prin care sunt invitaþi sã urmãreascã încursul verii cu atenþiune pe mai mulþi studenþiromâni din Budapesta, o listã întreagã, printrecare figureazã ºi aceia cari au fost citaþi la rec-torul".

Societatea "Petru Maior" a organizat înainteun comitet de iniþiativã ºi a publicat în ziare unapel invitând studenþii români din Ungaria sã-ºialeagã un numãr de 30 delegaþi pentru a merge laPutna. Delegaþii urmau sã se întâlneascã laBistriþa, de unde "Clubul român" de acolo s-aangajat sã-i ducã cu trãsurile pânã la Putna."Programul atitudinei lor la Putna voiau sã-l fix-eze în curând. Bineînþeles acum tot planul lorcade" - conchide O. Tãslãuanu.

La 8 iunie 1904, Universitatea din Budapesta,Facultatea de filozofie i-a eliberat"Absolutorium"-ul lui Octavian Goga. Deci Goga eabsolvent al Universitãþii din Budapesta. Nu a luatlicenþa, fiindcã nu avea nevoie de ea, dupã ce a renunþatla cariera de profesor secundar. (s.n. G.I.B.)

Cu aceasta Octavian Goga îºi absolvã anii uni-versitari, dar studiile ºi le va perfecþiona înperioada urmãtoare. Pânã atunci, în vara anului1904, Octavian Goga se afirmã pe plan politicprin câteva manifestãri de mare rãsunet în rândulfruntaºilor luptãtori pentru cauza naþionalãromâneascã.

În 1904, revista "Rãvaºul" din Cluj îl solicitape O. Goga alãturi de marii poeþi ai timpuluinotând la "Poºta redacþiei": "În deosebi am publi-ca poezii de Coºbuc, Iosif ºi Goga, în lipsa lorpublicãm ºi poezii bune ºi de alþii" (nr. 43, p.179). Ca atare i se reproduc poeziile Dascãlul (nr.35-36, 1905), De demult (nr. 8/1906), Scrisoare (nr.9/1906), În munþi (nr. 35-36/1906), Dedicaþie pealbumul Sylvei (nr. 25-26/1906), Graiul pâinii (nr.2/1907). "Rãvaºul", Cluj, în nr. 17/1904 reproducearticolul Cãrturarii ºi plugarii dupã Poporul romândin Budapesta, însoþit de o notiþã în care sevorbeºte de serbãrile de la Ghioroc unde au par-ticipat studenþii români ai Societãþii "PetruMaior" din Budapesta. Autorul articolului, Oct.Goga este înzestrat cu condeiul mãiestru al unuiadintre cei mai tineri ºi mai de seamã poeþi ainoºtri" - scria Elie Dãianu.

La serbarea "Familiei", în Oradea, din 9 iunie1904, din partea studenþilor de la Budapesta au

sosit doi delegaþi: Octavian Goga ºi GheorghePopp. Ridicând paharul O. Goga a declarat:"Închin pentru unitatea politicã a tuturor Românilor".Toþi cei prezenþi au rãmas uluiþi. Octavian Gogaºi-a asumat astfel la Oradea statutul public deluptãtor politic dovedind un curaj pe care nimeninu i-l atribuise pânã atunci.

Tot atunci, la jubileul de 40 de ani de existenþãa "Familiei", ca delegat al revistei "Luceafãrul" ºi alsocietãþii "Petru Maior", Octavian Goga a citit unfrumos discurs impunându-se în centrul atenþieipublice. Cunoscându-l dupã poeziile publicate în"Familia" ºi "Luceafãrul", ºi intuind, ca ºi în cazullui Eminescu, cã are în faþã un poet de mareviitor, în rãspunsul pe care i l-a adresat, IosifVulcan a salutat pe tânãrul vorbitor în vârstã deabia 23 de ani, cu semnificativele cuvinte:"Trãiascã luceafãrul Luceafãrului"!

Momentul e remarcat ºi de Horia Petra-Petrescu care noteazã într-un caiet al sãu: "la 9iunie 1904 am fost la Oradea Mare, la jubileul«Familiei», dimpreunã cu Goga". Tot împreunãtrebuiau sã participe ºi la sãrbãtorirea lui ªtefancel Mare la Putna în 1904, eveniment cãruia"Luceafãrul" îi închinã un numãr omagial. Avemscrisoarea lui Horia Petrescu care îi dã sugestii luiGoga cum sã se manifesteze studenþimeabudapestanã la Putna, cu toatã interdicþiaameninþãtoare a conducerii Universitãþiimaghiare:

"Fofeldea, 1904, 30 iunie,Frate Goga! Am plecat fãrã sã ne întâlnim. Îmi

pare foarte rãu cã nu am putut hotãrî, respectivediscuta nimica împreunã. Mi-am bãtut capul;cum am putea sã ne manifestãm mai bine laPutna? ªi gândesc astfel. Cununi de lauri, cupantlici (sic) etc. e prea banal. Sã faci tu o poezieocazionalã de 2-3 strofe, un fel de jurãmântsolemn la mormântul eroului, ºi aceste strofe sãle gravãm pe o placã de metal (argint sau altceva)depunând-o spre amintire veºnicã lângã mor-mântul lui ªtefan. Dacã vrei sã participi tu ºi sãvorbeºti poþi sã (o) pui cu ocazia aceea, dacã nuvom gãsi noi mijloc. Dacã aderezi la planul ãsta,sã ne înþelegem cu vienezii, la ei sã poate fãceaasta fãrã larmã. În privinþa banilor nu cred sã fieobstacole. Vom aduna ulterior. Mihai Popovicid(e) e(xemplu) ar da deocamdatã. Eu mã înscriucu 5 fl(orini). Asta trebuie fãcut în grabã.Gândeºte-te asupra lucrului. O sã aibã efect. Dealtcum scrie-mi imediat de Te afli la Rãºinari lunisau marþi. Eu voi fi în Sibiu în zilele astea ºi-dacãvii tu acolo - Te voi cerceta acasã. Te sãrutã amicalHorea".

Într-adevãr, în 1904, o iniþiativã a Ligii cultu-rale ºi a Ministerului Instrucþiunii a dus la orga-nizarea sãrbãtorii a 400 de ani de la moartea luiªtefan cel Mare la Putna. Cu acest prilej NicolaeIorga a scris Istoria lui ªtefan cel Mare , ªt. O. Iosifpoemul Din zile mari, iar Octavian Goga poemulDe la noi, care a fost publicate în "Tribuna", în"Cronica" din Bucureºti, în "Luceafãrul", (III, nr.12-13,1 iulie 1904), ºi din care citãm versurileurmãtoare:

”Mãria-ta! Suntem bãtuþi de nevoi,La noi în zadar arã plugul,Cãci holdelor noastre cu spicul de aurStrãinul le furã belºugul.Am vrea sã purcedem cu jertfele laudei,

Dar n-avem nimica la casã...Mãria-ta! Toate strãinii le duc,ªi numai cu lacrimi ne lasã...Dar spunem cu toþii nevestelor noastreSã plângã cu lacrimi de jale,Potopul sã treacã ºi plaiuri ºi munte,Sã spele oþelele tale.Atunci, când în soare din nou strãluci-vor,De sus, din a ta-mpãrãþie,Crai tânãr, crai mândru, crai nou sã le-ncingã,Trimite, rugãmu-ne þie!"Istoria literarã are posibilitatea sã înregistreze

împrejurãrile în care a fost creatã aceastã poezie,graþie lui Onisifor Ghibu care noteazã: "La Putna,în 1904, se sãrbãtoreau 400 de ani de la moartealui ªtefan cel Mare. ªi acolo aveau sã se întâl-neascã studenþi din toate pãrþile (...) Guvernul(maghiar n.n.) a luat o nouã mãsurã, prin careinterzicea participarea studenþilor din Transilvaniaºi Ungaria, sub pedeapsa închiderii instituþiilordin care se duceau reprezentanþi la manifestãrilede la mormântul lui ªtefan cel Mare.

De la sãrbãtorirea de la Oradea ºi înainteacelei de la Putna Goga s-a întors la Rãºinari.

La 29 iunie 1904 am fost la Rãºinari la loculunde îºi dormea somnul de veci marele mitropo-lit ardelean Andrei ºaguna". Onisifor Ghibu l-avizitat cu aceastã ocazie pe Octavian Goga aflat lacasa pãrinteascã din Rãºinari. Poetul i-a citit înpremierã versurile închinate lui ªtefan cel Mare,poezia De la noi, care va apare în iulie 1904 subsemnãtura Nic. Otavã, fiind reprodusã apoi ºi învolumul "Poezii" (1905). Momentul primei lec-turi este reþinut în memoriile sale de cãtre O.Ghibu: "Acolo, în camera aceea, din modestalocuinþã a popii Iosif, atunci ºi pe temeiul acesta,al lui ªtefan cel Mare, s-a închegat, pot sã afirm,pentru întâia oarã, prietenia adevãratã dintre mineºi Octavian Goga. Din acel moment am vãzut cuadevãrat în Goga un profet, un mare luptãtor, unom care trebuie sã biruiascã, împotriva ticãloºieiîn care se gãsea neamul ºi lumea. Eram fericit cãputusem sã mã apropii atât de mult de el".

Dupã pãrerea lui Octavian C. Tãslãuanuaceastã poezie a lui O. Goga a fost scrisã oarecumîn pripã nerespectând - din lipsa timpului de ges-taþie - obiºnuitele metode ale lui Goga de lucru."Procesul de creaþie a lui Goga se întemeia pememorie. El, de regulã, avea gata lucrate poeziilecând le aºternea pe hârtie. Nu lucra, ca alþii, chi-nuindu-se în faþa foii albe, ca apoi sã revinã, sãºteargã ºi sã dea o altã formã inspiraþiei. Goga,când scria o poezie, o copia din memorie ºi odãdea la tipar". Cu toate acestea, tocmai Oct.Tãslãuanu este poate primul care recepþioneazãmesajul programatic, politic, al poeziei, scriindu-ila 12/25 iulie 1904, de la Budapesta lui OctavianGoga: "Mi-ar plãcea sã fiu poet numai astea douãzile; aº scrie cea mai barbarã apoteozare arãzbunãrii, a rãzbunãrii împotriva fiinþelor care îþisug sângele ºi-þi neliniºtesc viaþa. ªi multe maisunt de acestea în þara noastrã. De-ar rãsãri ºi maicurând soarele acelei zile senine când « Craiulnou, craiul mândru » ar izbi cu oþelele spãlate alestrãbunului de la Putna în creºtetul miºel ºiparazit al acestor vampiri hrãniþi cu sânge dinsângele nostru care îþi dau toiagul pribegiei înmânã ºi te alungã în arºiþa soarelui nebun. Oparte din aceste fiinþe, însã, pier astãzi. Le-amhrãnit destul cu sânge. Astãzi le hrãnesc cucatran. Piarã ºi neamul lor, cum mor miºeii înspeluncile din fundul iadului. Bucurã-te, amice,astãzi pice toate ploºniþele care ne-au supt sângelenostru agonisit cu atâta trudã. Fã-le tu un imn deîngropare. Eu le-am cumpãrat tãmâie-cãtran".

n

arhiva

n Gheorghe I. Bodea

Serbãrile de la Putna – 1904ºi Octavian Goga

România, 2003. Scenariul ºi regia: Titus Muntean.

Cu: Marius Stãnescu, Gheorghe Dinicã,Gheorghe Visu, Valentin Uritescu, Mihai Cãlin,

Alexandra Mutu.

A m revãzut recent, pe un post de televi-ziune, un film românesc cu o istorie si-nuoasã, Examen, debutul în lungmetrajul

de ficþiune al lui Titus Muntean, semnatarul sce-nariului ºi al regiei. Istoria filmului este unaobiºnuitã în România postrevoluþionarã, mai alesîn cazul debutanþilor. Turnajul Examenului a duratvreo trei ani, scenariul a fost rescris din mers demai multe ori, pentru a se adapta lungilor pauzedintre filmãri, la un moment dat realizatorii aufost covinºi cã nu vor termina niciodatã filmul.(Am aflat toate acestea la cea de a doua ediþie aFestivalului Internaþional de Film “Transilvania”de la Cluj, în vara lui 2003, unde Examena fostprezentat în cadrul Zilelor filmului românesc. Dealtfel, filmul începe sã fie o prezenþã notabilã înfestivalurile româneºti, în august a primitPremiul pentru interpretare - acordat lui MariusStãnescu -, la prima ediþie a FestivaluluiInternaþional de Film Independent “Anonimul”de la Sfântu-Gheorghe - Deltã.) Fiind vorbadespre un debutant, un anonim, toatã aceastãaventurã a realizãrii filmului a trecut neobservatã.Sã ne amintim cât caz s-a fãcut în presã pentru cãDaneliuc nu-ºi putea realiza postsincronul laultimul sãu film, O gaurã în gât (devenit ulterior

Ambasadori, cãutãm patrie). ªi dacã în cazulpeliculei lui Daneliuc ar fi fost mai bine sã nu fiearãtatã niciodatã publicului, în cauzul Examenuluilui Titus Muntean ar fi fost pãcat sã nu aparã pepiaþã. Chiar dacã nu a ieºit nici când, nici aºa cumºi-a dorit regizorul, e vorba despre un film deluat în seamã, dincolo de “scuza” debutului.Adevãrul e cã Titus Muntean nu are de ce sã sescuze (eventual cã nu va mai face prea curând unalt film, dar asta nu mai e vina lui).

Filmul porneºte de la un caz real. În septem-brie 1977, corpul segmentat al unei tinere estegãsit în apropierea Pieþei Romane din Bucureºti.Ancheta debuteazã fast, dacã se poate spune aºa,chiar ºi celebrul Ciacanica fiind implicat în acestcaz. Dar informaþia ajunge la cel mai înalt nivel,respectiv la Ceauºescu, iar ordinul este de a sefinaliza cât mai repede ancheta ºi de a fi gãsitvinovatul, orânduirea socialistã nepermiþând, îndrumul ei spre comunism, ca asemenea fapte sãse întâmple fãrã a fi pedepsite rapid. ªi, în scurttimp, este arestat Cristian Sãndulescu (MariusStãnescu), un ºofer de taxi cam uºuratic, cãruia ise însceneazã totul, cazul fiind rezolvat într-ade-vãr în timp record, prin condamnarea luiSãndulescu. (“Efecte secundare”: destrãmareafamiliei lui Sãndulescu ºi sinuciderea pãrinþilor,care nu au putut suporta ruºinea ºi presiunileanchetatorilor.) Dupã cinci ani, se petrece o crimãsimilarã, adevãratul asasin este arestat, iarSãndulescu pus în libertate ca ºi când nimic nu s-ar fi întâmplat. Dupã o tentativã de refacere afamiliei, Sãndulescu rãmâne singur - obsedatfiind de rãzbunare. ªi nu vrea sã se rãzbune peoricine, ci chiar pe Ceauºescu. Este un idealutopic, evident, care marcheazã definitiv destinulunui individ, conºtient, în urma unei experienþetragice, cã minciuna, rãului îºi au cauza în însãºiesenþa sistemului. Acestea sunt faptele, în esenþa

lor, ceea ce regizorul-scenarist a brodat pe mar-ginea lor fiind mai puþin important. Importanteste modul de abordare a subiectului.

Titus Muntean ezitã parcã între thriller ºireconstituirea “istoricã” a evenimentelor. Dar,aceastã ezitare nu este în defavoarea filmului, ci,dimpotrivã, îi asigurã un plus de veridicitate.Pentru cã personajul Sãndulescu - obiectul, nusubiectul, unei anchete a unor tineri studenþi dela regie film ºi imagine care pregãtesc un film-examen -, nu este nici pe departe un erou în sen-sul filmelor de acþiune, nici mãcar un învingãtor:filmul din film nu se mai face, iar tinerii ajungchiar sã se îndoiascã de inocenþa lui Sãndulescu.

Ce impresioneazã plãcut la tânãrul regizoreste lipsa accentelor ostentativ-acuzatoare laadresa acelor ani. Cazul unui om devine pur ºisimplu emblematic pentru o stare de fapt.Indiferent de sistem, adevãrul nu este acelaºi pen-tru toþi, iar manipularea ºi ocultarea adevãruluieste o practicã curentã atunci când “raþiuni” supe-rioare, oricât de absurde ºi de lipsite de motivaþielogicã ar fi, o cer. Este de remarcat, în sfârºit, acu-rateþea discursului filmic, în ciuda multiplelorplanuri temporale ale naraþiuni, Titus Munteanreuºind sã ne ofere o naraþiune coerentã, uºor deurmãrit, dar nu facilã, mai mult decât convingã-toare sub toate aspectele. Ceea ce, sãrecunoaºtem, este un ideal greu de atins pentrumajoritatea regizorilor noºtri, mai mult sau maipuþin consacraþi.

Nu trebuie înþeles din rândurile de mai sus cãTitus Muntean este un geniu, ci doar cã TitusMuntean nu mai este o promisiune, ci o certitu-dine pentru filmul românesc. Din pãcate, la fel decert este cã, în România, sistemul de producþie afilmelor nu þine seama de asemenea fleacuri.

n


f i l mExamenn Ioan-Pavel Azap

Nevoia de firesc. Un volum foarte inegal, înciuda aparenþei de elaborare, este Elogiul pietrei deHanna Bota – Cluj-Napoca, Ed. Etnograph,2004.

Hanna Bota are o certã vocaþie poeticã,estompatã însã de o predilecþie lexicalã ºi imagis-ticã nichitianã – epigonicã de-a dreptul pe alocuri– ºi de necritica tipãrire a „productelor” lirice.Volumul de faþã – al patrulea al autoarei – esteastfel populat de locuri comune ºi de preþiozitãþi,pîndit chiar de un anume manierism, deºi un lec-tor atent sesizeazã aproape mereu sclipirea imagi-nii poetice reuºite.

N-am gãsit, din pãcate, în întreg volumul,nici un poem pe care sã-l recomand necondiþio-nat. Existã însã destule care, eliberate de aluviuni,ar putea deveni împlinite.

E cazul poemului Fecund – „dorul are culoareadarului legãnat/în ambalaj albastru//încã dinuter/scutecele mele au fost albe /paºii verzi/ºiochii de castanã oarbã“ –, al cãrui discurs simplue convingãtor, dar gliseazã înspre emfazã în strofafinalã: „poate de aceea cunosc gustul rostiriisurde/ce leagã pe întru de fãrã-despãrþire/verbulde verba/cuvântul de cuvânta“.

Discursul firesc, bine articulat apare înDemiurg, unde poeta evitã fraza pîclos-metafizicã– deºi poemul e dedicat lui C. Noica. E, probabil,poemul cel mai reuºit din Elogiul pietrei. Omostrã: „…/uneori e atâta umbrã/uneori e atâtaconfuzie/sub palma ta/sub gândurile noastre“.

Trebuie remarcat cã ars poetica Hannei Botaeste asumat reflexivã ºi metaforicã. De aceea

lipseºte din poemele sale dimensiunea ludicã gra-tuitã, (auto)persiflarea comunã noului val depoeþi. E o poezie gravã, intensã. Derivã de aici oanume incandescenþã – cel puþin intenþionalã – aimaginii lirice dar, totodatã, pericolul unui verbiajgolit de conþinut.

Formule precum Desculþ printre game de doxã(titlul unui poem), „bogãþie de reducere“, „m-amîmpotmolit în dunele de nisip/ale fiinþei,/înco-voiatã în propriul pustiu…“ º.a. denotã prezenþaacestui pericol, încã posibil de înlãturat. Le pot ficontrapuse acestor formule imagini de mareprospeþime ºi naturaleþe, care dezvãluie, cred,adevãrata personalitate liricã a Hannei Bota: „vor-bele tale fixate în cerul gurii/ca într-un uterpalatin“ (Travalii); „port spaima în coliba de paie afiinþei“ (Fobie); „aºteptarea va creºte dinsãmânþã/pãduri“ (Moarte) sau „copilãria îmi încã-pea într-o lacrimã/aºa cum soarele încape în/picã-tura de rouã/de pe arma soldatului adormit/înstraja prea lungã“ (Cine nu luptã nu-i înþelege pe sol-daþi).

De citat ar mai fi Condamnarea, Revers, Miculprinþ , Portret grafic, Zãvor – deºi toate minate decîte un vers/o strofã/o imagine de totnepotrivit(ã).

Consider cã, din cele patru volume de pînãacum, cu ajutorul unui critic, Hanna Bota poaterealiza o antologie reprezentativã. Ar fi un pasnecesar pentru primenirea formulei sale literare.Dupã aceea, drumul e din nou deschis. Iarvocaþie, fãrã îndoialã, existã. (***)

Mult bla-bla pentru nimic. Deconcertantã printitlu ºi conþinut este antologia Cenaclului clujean„Octavian Goga” – Miresme de orgã (!) –, apãrutãanul acesta la Ed. Etnograph. Volumul reuneºteautori de toate vîrstele ºi categoriile: de la poeþionorabili la naivi ori de-tot-nepricepuþi(eufemistic vorbind).

Efectul e nãucitor. Chiar ºi simpla rãsfoire aantologiei poate stîrni un sãnãtos hohot de rîs,cãci producþiile reuºite sau pasabile se pierd înnoianul de banalitãþi ºi elucubraþii.

Citatele ar fi ilustrative. Le evit însã pentru cãsînt imposibil de reprodus toate „perlele“ cãrþii ºinimeni nu meritã nedreptãþit. Oricum, e incredi-bil sã constaþi cã în 2004 se mai scrie ca la 1830,cã oameni în toatã firea produc versuri ce-ar firidicole ºi în “oracolele” pubere, cã tinerii calcãviguros în smîrcurile primitivismului literar.Panseuri de Gîgã, rime ºchioape, imaginicliºeizate de zeci de ani, proze mai proaste decît ocompunere de ºcolar repetent sînt ordonateconºtiincios ºi responsabil între douã coperþi. Înultimã instanþã, problema nu e valoarea cãrþii –pentru cã vorbim de autori fãrã anvergurã –, ciimpostura majoritãþii semnatarilor, care-ºi arogãpostura de „scriitor“.

Miresme de orgã este lizibilã exclusiv datoritãcelor sub 15 autori care au ce cãuta într-unvolum tipãrit. În rest, nu-i acord mai mult de unpunct. (*)

* lamentabil, ** lizibil, *** notabil, **** memorabil,***** remarcabil.

n

n Claudiu Groza

ghilotina de hârtie

M arin Diaconu, profesor la UniversitateaPolitehnicã din Bucureºti, este astãzi celmai cunoscut ºi mai avizat cercetãtor al

istoriei filosofiei româneºti. Cînd facem aceastãapreciere avem în vedere nu numai acribia ºicompetenþa de care dã dovadã în fiecare text pu-blicat, ci ºi anvergura preocupãrilor sale, materia-lizate în aproape douãzeci de volume scrise sauîngrijite, oferite celor interesaþi de gîndireafilosoficã româneascã. Animat de o neostoitã pasi-une, îndeosebi pentru opera filosofilor românidin perioada interbelicã, caracterizat printr-oneostentativã modestie, augmentatã prin contac-tul cu gîndirea reprezentanþilor de frunte ai spiri-tualitãþii româneºti, Marin Diaconu a înzestratcultura noastrã cu ediþii, prefaþate ºi însoþite desubstanþiale note, din opera lui Nae Ionescu,Mircea Vulcãnescu, E. Cioran, C. Noica, C.Rãdulescu-Motru, I. Petrovici, D.C. Amzãr,Sorin Pavel etc. A scormonit prin biblioteci, undea copiat sute de articole din revistele ºi ziareleinterbelice, pregãtind ediþii în speranþa cã se vorgãsi ºi cei dispuºi sã investeascã dacã se poatespune aºa în filosofia româneascã. În acelaºi timp,domnia sa ne-a dat ºi cîteva cãrþi de autor, printrecare "Conceptul de ideal în filosofia româneascãinterbelicã" (1998), "C. Rãdulescu Motru.Bibliografie" (2000), "Dicþionar de termenifilosofici ai lui Lucian Blaga" (2000, în colabo-rare) ºi "Mircea Vulcãnescu. Profil spiritual"(2001).

Ultima sa carte care ne-a parvenit se inti-tuleazã "Istoria limbajului filosofic românesc" ºi aapãrut la Editura Univers Enciclopedic, la fineleanului 2002. Ea este dedicatã, aºa cum aratã ºititlul, evoluþiei limbajului filosofic românesc,domeniu insuficient explorat pînã acum, abordatde puþini cercetãtori, de regulã lingviºti, cei maicunoscuþi fiind G. Ivãnescu ºi Ioan Oprea.

Cartea s-a nãscut dintr-un proiect iniþiat ºiderulat, timp de un deceniu, pe lungimile deundã ale unei instituþii cu tradiþii în acest sens:Radio Bucureºti. De aceea, cu toate cã prezen-tãrile radiofonice româneºti au fost dezvoltate,cãpãtînd rigoarea pe care o impune textul scris,ele pãstreazã tonul direct, o anumitã spontanei-tate ºi prospeþime, fapt care atenueazã asperitãþilelimbajului abstract, dînd savoare lecturii. Inaintede a schiþa evoluþia limbajului filosofic românesc,autorul prezintã în mod explicit ºi nuanþat, con-ceptul de limbaj filosofic, arãtînd specificul aces-tuia, factorii de influenþã, legãturile cu celelalteforme ºi tipuri de limbaj: cotidian, literar, ºtiinþi-fic etc.

Limbajul filosofic, constituind o modalitategeneralã de raportare a omului la lumea în caretrãieºte, este considerat expresia unor factoriobiectivi (mediul social-cultural) ºi subiectivi (ceþin de personalitatea gînditorului). În opiniaautorului, limbajul filosofic este mai apropiat decel ºtiinþific ºi se aflã la o distanþã mai mare delimbajul cotidian, popular, ca ºi de cel literar.Orice limbaj filosofic apare ºi se dezvoltã în cadrunaþional, fiind expresia proprie a unui popor de ase raporta la ansamblul existenþei, dar pãstreazã opermanentã legãturã cu limbajul universal pro-punînd termeni specifici ºi preluînd concepte dintezaurul altor popoare. Fãcînd distincþie întrefilosofie ºi filosofare, Marin Diaconu afirmã cã"limbajul filosofic românesc este fiinþa concretã,vie, atît a filosofiei ºi filosofãrii, cît ºi a vieþiifilosofiei naþionale". Datorãm lui Marin Diaconuo primã ºi originalã periodizare a evoluþiei limba-jului filosofic românesc. Astfel, autorul distinge opreistorie a limbajului filosofic românesc (de la"Învãþãturile lui Neagoe Basarab cãtre fiul sãuTeodosie" ºi pînã la "Biblia" din 1688) ºi o istoriepropriu-zisã a acestuia, la rîndul ei cu alte trei

subdiviziuni: epoca veche (1688-1818), epocamodernã (1818-1918) ºi cea contemporanã (din1918 pînã în prezent). Specific preistoriei limba-jului nostru filosofic este faptul cã "se filosofeazãîntr-un cadru religios ºi într-o limbã strãinãgreacã, slavã ºi latinã". Epoca veche se deschidecu prima lucrare de filosofie în limba românã,"Raþiunea dominantã", text inclus în "Biblia de laBucureºti" (1688) ºi este dominatã de douã maripersonalitãþi: Dimitrie Cantemir ºi Samuil Micu.La începutul secolului al XIX-lea (1818) sefilosofeazã deja în limba naþionalã, demonstrîn-du-se astfel cã se poate gîndi abstract ºi speculativºi în limba românã. În acest secol ia naºtere la noiînvãþãmîntul filosofic universitar, se traduc ma-nuale de largã circulaþie, Titu Maiorescu publicãun manual original de logicã, Eminescu face efor-tul de a transpune în limba românã fragmentedin lecturile sale kantiene, Vasile Conta punebazele primului sistem filosofic (materialist)românesc, iar la cumpãna dintre secolele XIX ºiXX apar primele reviste de specialitate filosoficã.

Epoca ultimã, contemporanã, poate fi ºi eadivizatã în trei etape: prima ºi cea mai importantã,dureazã pînã în 1947 ºi este etapa clasicã afoilosofiei româneºti; a doua etapã (1948-1989)este dominatã de filosofia marxistã devenitã ofi-cialã, iar a treia etapã a început în 1990 ºi esta ca-racterizatã printr-o largã deschidere spre toateorizonturile filosofice, creaþia originalã fiind dev-astatã însã de traduceri. Pe parcursul secolului XXºi cu deosebire în etapa consideratã clasicã, limba-jul filosofic românesc ajunge la deplina sa maturi-tate ºi se extinde, prin publicaþii mai ales, impreg-nînd întreaga culturã.

Autorul prezintã contribuþiile la dezvoltarealimbajului filosofic naþional a douãzeci ºi patru degînditori, de la maiorescienii C. Rãdulescu-Motru ºi P. P. Negulescu la I. Brucãr ºi L. Blaga ºide la Mircea Vulcãnescu ºi C. Noica la A. Joja ºiAnton Dumitriu, ca sã încheie cu Henri Wald,singurul care a elaborat la noi o filosofie a limba-jului. Cartea profesorului Marin Diaconu se con-stituie, fãrã ca autorul sã-ºi fi propus, într-o veri-tabilã istorie a filosofiei româneºti, dezvãluindu-ne, cu evident profit pentru cititor, mai ales con-ceptele ºi operele prin care ea s-a zãmislit încolþul nostru de lume.

n


n Florian Roatis

Filosofia româneascã ºi limbajul ei

f i losof ie

Tudor Ionescu Compoziþie

Tudor Ionescu Compoziþie


D intre scrierile lui Radu PetrescuSinuciderea din Grãdina Botanicã este celmai des raportatã la postmodernism.

Faptul nu este de mirare, cãci mica operã, apãrutãmai întâi în Proze (1971), se prezintã, prin chiarcuvintele autorului, ca o colecþie de trei stiluriînrudite – ”acela al povestirii din secolul al XVIII- lea, stilul oniric – Jarry, suprarealiºtii ºi stilul«modern», lucid, nervos, patetic, gen CamilPetrescu.” (Prizonier al miºcãrilor mele zinice, p.247). Numitã de autor memorial oniric, dupãcum Didactica nova este un fals jurnal, mica scriereîºi justificã aprecierea, deoarece se defãºoarã înritm accelerat ºi, de aici, senzaþia de vis. MirceaCãrtãrescu, în Postmodernismul românesc, a validat-o drept un roman care ”cuprinde in nuce, poeticaºi panoplia tehnicã a scriitorului”. Iar pe RaduPetrescu, un autor ce ”ºi-a trãit, efectiv, viaþa întext, contextul rãmânându-i, mereu, neverosimilde indiferent.” (p. 357). Opiniile scriitoruluipostmodernist bucureºtean sunt pe deplin justifi-cate, ele fiind regãsite în afirmaþiile lui RaduPetrescu: ”Nu am viaþã interioarã în care sã mãretrag ºi, dacã nu scriu, mor.”(Prizonier…, p. 323).De aici, impresia pe care o poate avea cititorul cãdoar aºa a putut apãrea acea înscenare/fictivizare aSinuciderii... , revãzutã ºi ca fapt de jurnal: ”Facacest gest pe care l-am socotit totdeauna foartetrivial pentru cã epuizarea intelectualã profundãîn care trãiesc […] mã face sã mã tem cã, spiri-tualmente, am murit, m-am stins, m-am con-sumat în întregime. Ce a rãmas e o carcasã goalãcare va fi, treptat, dar repede, din ce în ce maiinsignifiantã, mai comunã ºi poate chiar trivialã.Neputând suporta ideea de a plimba prin viaþãaceastã carcasã goalã îi fac vânt în nefiinþã.” (p.300). Faptul este realizat aºadar, textual, prinaruncarea în ”trenul cu mãºti alegorice”, în fond,populaþia de imagini a scrisului sãu, singurulspaþiu unde autorul trãieºte autentic: ”…adevãrulcã eu cel real, ca om, sunt aici, în rândurile aces-tea, ºi nu ca conþinut, ci eu sunt chiar rândurileacestea…” (p. 50).

Aceastã re-înfiinþare a autorului este redatã învolumul apãrut la Editura „Biblioteca Apostrof” –Corespondenþã. Sinuciderea din Grãdina Botanicã.Deºi pare eteroclit prin cuprinderea de fragmenteale unui Epistolar inedit (scrisori ale lui RaduPetrescu cãtre patru autori: Petru Creþia, MironRadu Paraschivescu, Norman Manea ºi MirceaMuthu) ºi a micului roman fragmentat de Notaeditorului ºi de Alte scrieri, cartea are, în opiniaMartei Petreu, „o unitate evidentã pe care o dãpersonalitatea unicã a lui Radu Petrescu.” (p. 5).Dupã cum spune autorul, este „întâia variantã aprimei sale încercãri epice”, cãreia – menþionezeu – cititorul, la o lecturã atentã, îi poatedescoperi destule diferenþe (faþã de ediþia din1971). Modificãrile survenite în textul publicat încomunism sunt îndatorate propriei cenzuri efec-tuate de autor, pentru a avea acces la tipãrire. Deaceea, pe de o parte, menþioneazã Marta Petreu,sunt eliminate paragrafe ori simple cuvinte ceputeau genera suspiciuni (localizãri referitoare labolºevism, la Siberia, pustiul asiatic) iar, pe dealta, se schimbã numele protagonistei, din Þarina,în Pamina.

Dar nu aceste elemente aº fi vrut sã le evi-denþiez, deºi nici ele nu sunt de neglijat, ci faptulpublicãrii în facsimil. Astfel, devine vizibil scrisulcaracteristic al autorului, care, dupã cum voiîncerca sã arãt în rândurile urmãtoare, este înacord cu structura personalitãþii lui RaduPetrescu – de tip psihologic introvertit, cu accesepsihastenice ºi inhibitorii, deºi, din manifestãrilesociale ori din scriitura celorlalte romane, reieºeaun calm clasic, olimpian, apropiat de cel al luiTitu Maiorescu. Cu atât mai mult trebuie scos înevidenþã efortul Martei Petreu de a aduce sprepublic grafia creatorului, în aºa fel încât sã sepoatã face o imagine integralã asupra acestuia. Dedinainte de paºoptiºti, de la începuturile literaturiiromâne, nu s-a mai vãzut circulând o astfel de

carte în scrisul de mânã al autorului. Dacã atunci,în negurile culturii, cartea conþinea în mare partereproducerea prin grafiile neoriginale, aici, slujin-du-se de tipar ori de alte mijloace, informatizate,este copiat chiar scrisul original. Într-un anumefel, este readusã în prim-plan acþiunea întreprinsãde grupul târgoviºtenilor, în copilãrie, când ”con-fecþionau” reviste-manunscris, prin care au rein-ventat literatura. Pentru o istorie neconvenþionalãar fi interesant de vãzut (dacã mai existã pe unde-va ºi nu au fost arse de pãrinþi în timpurile delaþi-unii de dupã rãzboi) aceste publicaþii, prin care,cu siguranþã, transpar trãsãturile, pline deprospeþime, ale scriitorilor târgoviºteni de maitârziu.

Dar la fel de puþin obiºnuit este ºi faptul pub-licãrii Ocheanului întors – Caietul jurnal, apãrut maiîntâi în „Observator cultural” (nr. 28-31, 2000) ºi,apoi, sub formã de carte (care conþine ºi micascriere Despre univers) la „Editura Paralela 45”, în2002. Manuscrisul redat de aceastã ediþie vine încontinuarea procesului autentificãrii prin grafie,generat, dupã cum s-a vãzut, la „BibliotecaApostrof”. El va fi dus mai departe prin tipãrireaaltui jurnal inedit a lui Radu Petrescu - Prizonieral provizoratului (2002), unde, pe lângã scrisul demânã, apare, ca element de noutate, ilustraþiaautorului – desene, care, considera RuxandraMihãilã, redactorul cãrþi (p. 6), „au nu atât o val-oare esteticã, ci de comunicare”, de completaresau „reformulare” plasticã a „ideii exprimate princuvânt”.

Ion Bogdan Lefter este cel care surprinde (înPrefaþã, p. 5-8) cel mai bine motivaþia editãriiunor astfel de cãrþi, conþinând, în întregime,„producerea” de texte. El aratã cã elementele denoutate constau în faptul cã aceste volume-manunscris, ”pãstrate în familie”, apar nu ca”texte minore”, ci ca opere care „întregesc spec-taculos” creaþia ”unuia dintre cei mai mari proza-tori ai secolului XX”. Astfel, ”subtilitatea ºi pro-funzimea marii lui literaturi” se regãsesc pedeplin în Ocheanul întors (Caiet jurnal), unde maipoate fi întrezãrit ºi un alt fapt – al realizãri cãrþii- palimpsest. În acest sens, trebuie menþionat cãanul 1956, pus ca redactare a Ocheanului întors,reprezintã marcarea doar a unei versiuni, ce îºiare anterioritatea în alta, ”mai restrânsã”-- fascic-ula Ocheanul întors. Aici, precizeazã Ion BogdanLefter, ”primele ºase pagini de dupã «copertã» auun titlu separat, Despre univers […], dupã careurmeazã, în paragrafe numerotate notaþiile reluateºi extinse ulterior”. Adãugând ºi faptul cã pasajedin Despre univers au fost mai târziu preluate într-un jurnal lãrgit, Ocheanul întors (1977), concluziacriticului este cã ”straturile textului se între-pãtrund în palimpsest”. Acesta se prezintã ca unfenomen literar, ce constã într-o ”evoluþie pro-gresivã, în trepte, cu obsesii, teme ºi motive relu-ate ºi remodelate cu tenacitate”.

Dar publicarea întocmai a „încercãrilor” estejustificatã, în primul rând, de oferta documen-tãrii, in vivo, asupra modului specific de lucru alscriitorului târgoviºtean. „Obiºnuit sã-ºicaligrafieze compoziþiile, pe pagini ca de carte, cuºirurile aliniate ºi cu pagini de gardã ºi de titlu”,trecând, apoi, totul, prin „operaþii de legãtoriemanualã”, aratã Ion Bogdan Lefter, acest tip descriitor reface procesul tipãririi, în fond, al editãriide text. Pe de altã parte, reproducerea scrisuluiautorului are ºi „un temei restitutiv: avem astfelacces direct – senzorial ºi vizual – la semnificaþiaconcret-artizanalã ºi totodatã înalt-moralã pe careRadu Petrescu o dãdea creaþiei literare ca pro-ducþie de text, de cuvinte ordonate sever pe hârtieºi în acelaºi timp estetizate, irizate fin, pânã la tul-burarea contururilor, pânã la evanescenþa celormai complicate senzaþii, indicibile de fapt ºi totuºiaproximate de el mereu ºi mereu, în straturilesuccesive ale palimpsestului operei…” (p. 8).

Ca un aparat ce înregistreazã inteligenþa ºivoinþa, scrisul redã ºi sensibilitatea creatorului,atunci când – drept fiind (sau vertical), se înclinãpuþin spre dreapta. Aºa încât nu scoate în evi-denþã doar pe cel mãsurat, raþional, ci ºi pe celaccesibil unor categori speciale de sentimente.Dar, în mod obiºnuit îl reprezintã pe cel care îºiatenueazã înclinaþiile pasionale – ca ºi cum, ºtiin-du-se privit, îºi mãsoarã bine gesturile ºi îºiînfrâneazã instinctele. Este lucrul pe care l-a

observat Alexandru George în Confesiuni împotrivã(2000, p.136): ”Radu Petrescu era un blocat, unins într-o armurã de unde arunca priviri acute ºisfredelitoare asupra realitãþii vãzute în secþiuniînguste ºi secþionând imaginea ca un peisagist, caunul care nu încadreazã porþiuni de realitate pânãa nu o vedea în întregul ei. Era un om închis,baricadat în propria sa celulã familialã, con-sumându-ºi existenþa în lecturi concentrate ºi înexerciþii subiective de om prins între oglinzi para -lele.”

Existã ºi o nuanþare ce vine din partea luiGheorghe Crãciun, care, asemenea lui IonBogdan Lefter, observã nu scriitura sobrã, inhi-batã (în reþinere ºi timiditate), ci pe aceea reflex-ivã, ordonatã ºi clarã, aparþinând de inteligenþã ºiculturã a spiritului: ”Radu Petrescu ºtie sã nu segrãbeascã. Cel puþin scrisul lui strâns, aºternut înrânduri compacte, cu preþuire pentru desenulfiecãrei litere. […] asta aratã cu toatã claritatea: cãcel care gândeºte ºi scrie nu are nici o grabã, cã emereu deasupra lumii imediate ºi cã fiecarepropoziþie a sa aparþine unei ordini mai profundedecât tot ceea ce se poate bãnui din exterior,ordine de care numai el, posesorul ºi posedatulacelui scris, avea ºtiinþã”.

Atunci, viaþa scriitorului se dovedeºte a fi ocontinuã autoficþiune sau, cum spune AlexandruMatei (art. în „Observator cultural”, nr. 184,2003), un ”exerciþiu autoreferenþial asimptotic”,prin care se conºtientizeazã actul scriptural. Lascriitorul târgoviºtean se face acest lucru integral– nu numai la nivel estetic, ci ºi la cel al grafiei,aºadar literal, trecându-se ºi dincolo de naraþiuneala persoana I. Astfel, se poate spune cã autorul,chiar dacã nu mai apare cu propriul lui nume, înmod homodiegetic, totuºi menþine „mizaverosimiliãþii”, prin multiple efecte de viaþã, dupãcum este ºi cel al grafiei,anterior menþionat. Prinurmare, nu numai jurnalul – mãrturisire directã,ori romanul – confesie indirectã, ficþionalã, potconferi autentificare psiho-literarã, ci ºi faptulscrisului ca materializare simbolicã. Fiind exem-plar în cazul lui Radu Petrescu, prin el se relevãsaltul autorului în literã, în cuvânt (în înþelesulprimar ºi lãrgit al termenului de literaturã – tot ceeste scris).

Descinzând în text (dupã unii teoreticieni dis-pãrut) autorul renaºte, se reînfiinþeazã acolo, înpropria sa introvertire. Iar din autoreflexie, dinfaptul scriptural, îºi reconstituie mecanisme deapãrare, precum cele întrevãzute de Tudor Þopaºi de acelaºi specialist textual – Gherghe Crãciun:”Era prin urmare, deplin îndreptãþit Tudor Þopasã compare scrisul lui Radu Petrescu cu o cãmaºãde zale prin ochiurile cãreia nu poate trece altcevadecât aerul, pe care nu o pot sfâºia nici sãgeata,nici suliþa, sustrasã, cu alte cuvinte, oricãrei vul-nerabilitãþi. Cine a avut privilegiul sã priveascãvolumele manunscrise ale lui Radu Petrescu […]s-a gândit probabil imediat la manunscriselemedievale, copiate departe de zbuciumul lumii,în liniºte ºi reculegere, cu conºtiinþa sacralitãþiifiecãrui cuvânt. Într-adevãr, caligrafia acestui omacoperã hârtia ca un pãienjeniº indestructibil,elastic ºi oþelit, în care lucrurile lumii par prinse odatã pentru totdeauna ºi transportate în spaþiulIdeilor”. (Crãciun, 1998: 190-191).

Dacã la toate acestea s-ar pune un final, atun-ci, el ar trebui sã conþinã opinia lui AlexandruMatei (art.cit.), referitoare la auto-ficþiune –forma de nerealism polemic, ce este ºi contes-tatarã a pretenþiilor realismului holist, fie elemetafizice, sociale sau psihologice: ”Scriitorul seaflã dintotdeauna în faþa încercãrii capitale: nu-iajunge sã confecþioneze o formã «dupã chipul ºiasemãnarea sa », mai trebuie sã îi ºi insufle viaþã”.Numai cã în cazul scrierilor lui Radu Petrescu eaeste una estetizatã ºi solitarã, narcisicã ºi introver-titã, redând, în fapt, autorul, ilustrator desãvârºital unui „diagnostic” filozofic pus de PeterSloterdijk: ”...suntem în «plinã istorie a fiinþeiumane care trebuie ºi vrea sã fie singurã»” (apudMatei, art.cit.). Rezultã de aici cã, scriitorului nu-imai rãmâne decât sã se arate ca scris, ca text, cãciel este totdeauna prezent în trenul cu mãºti ºi fi-guri alegorice al rândurilor-vagoane de litere, pre-figurate de Sinuciderea din Grãdina Botanicã.

n

n Nicolae Berindeiu

Scrisul ºi autoruleseu


teledependenþa

S atul ca leagãn al veºniciei… (poate din per-spectivã neoliticã!) – încã un mit faþã înfaþã cu utopia foarte realizabilã a integrãrii

(globalizãrii) europene, adicã un salt direct înmodernitatea tîrzie cu instrumentele unei moder-nitãþi bîjbîite de-a lungul istoriei recente ºi forþatede o jumãtate de veac. Între ele, între mitul coco-loºit prin manuale ºi aburii, uneori îmbietori aiutopiei, se lãfãie impudicã realitatea crudã.Sãrãcia. Proprietatea restituitã devenitã inutilã,adeseori o agriculturã a supravieþuirii familiale.Unelte rudimentare. Pe deasupra tuturor, colos-ale despãduriri, slãbirea terenurilor, de undealunecãri fatale de teren chiar la intemperii maiblînde, cã la ploile din vara aceasta s-a pututvedea dezastrul – peste care s-a trecut cam repe-jor la ºtiri, alte dramatice evenimente externe auþintuit prim-planurile teledifuzãrii. Mii de hecta-tre au cultura compromisã cam în jumãtate deþarã, sute ºi sute de oameni rãmaºi fãrã acoperiº,fãrã bunurile atît de trudnic adunate o viaþã saumai multe vieþi. Despãgubire, de unde? Asigurãri,din ce fonduri? Ce aliniere la produsele UE cu opopulaþie de 40% aflatã încã în mediul rural, dincare peste jumãtate a rãmas practic în cãmaºã. Darluaþi aminte: pensionarilor li s-a promis mãrirea

pensiilor – ºi nu e vorba cã ei n-ar merita acestlucru, dar persistã ghimpele întrebãriineliniºtitoare: prin ce scamatorie financiarã vorbeneficia vîrstnicii de generozitatea acestui gest,cînd ºtiut este cã peste patru milioane dinoamenii în activitate întreþin ºase milioane aflaþiîn legitimã retragere. ªi asta nu e tot. În fine,media e mai întîi menitã sã informeze, mai puþinsã comenteze, iar dacã o face glãsuieºte semi-pustiu, cel puþin dupã reacþia plãpîndã a societãþiicivile. Recolta nu sporeºte ºi lumea nu seîmbogãþeºte cu vorba dreaptã a cîtorva ziare saureviste. Nici cu o floare, nici cu 22 de flori “nu seface primãvara!”

Mitul ordinii întreþinut de instituþiile abilitateºi utopia drepturilor omului. Dreptul omului,spre exemplu, de a circula pe ºosele cu o maºinãde modã veche – vezi Trabant…ªi mitul îºi umflãmuºchii ºi sare la bãtaie cã trebuie sã depãºeascãlenea motoraºului de Trabant. Iar dacã domnulPretor, victima zeloºilor ºi abuzivilor SPP-iºti n-ar fi fost secretar de stat ci un cetãþean de rînd,ce-ar fi fost? Cui s-ar mai fi putut adresa domniasa, cãrei instanþe necontondente ºi incoruptibile?Auzim de corupþie, de sume halucinante topite cazahãrul în ceai, însã muntele cutremurat mediatic

slobozeºte din vãgãuni cîte un… ºoricel: ba undoctoraº acuzat de luare de mitã, ba unfuncþionar de gradul V numai bun de sacrificatdupã ce s-a lãsat prea uºor fermecat de avantaje,ba un amãrît de slujbaº care a întîrziat sãraporteze o ridicolã sumã cîºtigatã extrabugetar. ªitot aºa. Proprietãþi cîndva abuziv sechestrate, maiapoi “democratic” puse, la fel de abuziv, în vîn-zare, respectiv de douã ori omaneni expropriaþi,apoi haosul soluþionãrii revendicãrilor.

Europa este o utopie cu cocoaºã. Ce avem ºispre ce tindem oferind pe scarã largã “sãrãcia ºinevoile” noastre ? Aveþi un rãspuns, unul credibilºi mai ales viabil??! Dar toate acestea nu suntdecît vorbe de clacã pe marginea unor banaleºtiri. Or noi am auzit cã “s-a prostit poporul cutelevizorul”. Azi mîine va ajunge ºi televizorul unlux, aºa încît cine ºtie, poate ne vom deºteptaatunci…

n

Între mit ºi utopie (II)n Monica Gheþ

salonul defavorizatului

Î ntr-o dupã-amiazã cu temperaturi plãcute,într-un autocar pentru curse interne (la ocercetare statisticã serioasã ar fi de vãzut dacã

nu cumva acestea sunt mai puþine decît cele des-tinate curselor externe), a urcat o doamnã cevamai în vîrstã, îl cunoºtea pe ºofer, fusese în vizitãprelungitã la o prietenã, nevastã de preot, foartebogatã, din darurile aceleia adunase doamna atîteabagaje; autocarul era mic, cãlãtorii puþini, doamnaavea poftã de conversaþie, ºi aºa s-a lãmurit ce maie cu diverºi colegi ai ºoferului, pe care îi cunoºteabine ºi dînsa, domnii Pãrãluþã, Pãsãricã, Aristicã;comentariile doamnei la adresa celor trei au fost,în general, pozitive, doar primul o dezamãgise,nu cu multã vreme în urmã: într-o zi, mergînddoamna la piaþã, la tîrguieli, a auzit un nechezatde cal foarte ciudat; s-a uitat în jur – nimic; pînãcînd, pe ºosea, a vãzut o Dacie care trãgea dupã eaun cal, acela necheza atît de necãjit, maºina îltrãgea dupã ea prea repede, animalul nu maiputea alerga în ritmul impus; doamna mãrturiseaºoferului cã s-a oprit din mers, era revoltatã desituaþie, i se pãrea ceva deloc normal; uitîndu-sela Dacia care remorcase calul a observat, uluitã, cãºoferul nemilos era chiar domnul Pãrãluþã, aîncremenit, ea l-a considerat tot timpul un omsensibil ºi serios, a încercat, atunci o dezamãgirefoarte puternicã!

Într-un fel, o senzaþie asemãnãtoare am încer-cat ºi eu, recent, descoperind ºefa, lidera de din-

colo de tomberoane! Obsseia damei în cauzã estede a rãmâne junã ºi plauzibilã pentru oricare sor-timent macho; cã se îmbracã precum o þurcã,deloc conform vîrstei, e nimic; dar, pentru pãs-trarea fizicului apetisant, s-a pus pe frecventat totfelul de locuri dedicate domeniului, aºa a ajunsca, sub biroul pe care avea tot felul de hîrtiiimportante de studiat (prea greu!), de semnat(prea complicat!), sã îngrãmãdeascã prosoape,þinute sportive, pantofi vioi ºi alte minunãþiinecesare întreþinerii bunei sale funcþionãri femi-nine, ºi feminizante; am zis „feminizante“deoarece dama e un fel de tanc, de vehicol amfi-bie, pornit decis sã îndulceascã asperitãþile con-sacrate de volum. Deprinderi, bãdãrãnie, prostiecumplit agresivã, comportament lamentabil. Cevatot a priceput, s-a gîndit cã e mai bine sã fie sin-

gurã în birou, sã nu mai vadã coþofenele dimpre-jur ce are ºi ce face ea ca sã rãmînã o femeie desucces. ªi aºa a hotãrît sã-ºi mute biroul într-oclãdire anexã, într-o odaie folositã, cîndva, de unfel de ºef de trib mic din cuprinsul instituþiei;totul era bine ºi frumos, numai cã, oricine se în-cumeta sã pãºeascã spre biroul damei, treceaobligatoriu pe lîngã tomberoanele aflate acolo,cele în care, dimineaþã de dimineaþã, femeile deserviciu, depozitau mizeriile adunate din ziuaprecedentã din cuprinsul instituþiei; toate acesteanu contau, ea se simþea mult mai bine, liberã ºistãpînã pe situaþie, nu mai conta numic altceva!Asta pînã într-o zi cînd a comis o gafã destul devizibilã ºi cu ochiul liber, dar dama trecutãtinereºte purtãtoare de tanga s-a gîndit cã aresoluþia în mînã, ba chiar ºi în picior: aºa a hotãrîtsã-ºi punã, la un deget de la picioare, un inel; s-adus la pedicurista ei preferatã, s-a aranjat, s-ainformat ce anume ar fi mai reprezentativ pentruea, ºi-a cumpãrat inelul cu pricina, din nou a fostla maestra pedicuristã, sã i-l monteze, ºi a apãrut,la o ºedinþã mai mare, dotatã cu inelul strãlucitorpe degetul arãtãtor al piciorului drept, sã crapetoate suratele de invidie; tot de atunci a hotãrît sãnu mai zicã „Bunã ziua“, ci „Bon jour“ – laînceput, sã termine, victorios, cu „Bye-bye“. Sesimte nemaipomenit de bine, vede ea bine cît demult o invidiazã toate þoapele pentru inelul de lapicior, sã mai dea Dumnezeu vreme bunã, sã-lmai poatã purta la vedere, uite ce inspiratã a fost,ca întotdeauna!, sã poarte aºa ceva. ªi, dacã se ter-minã sezonul, ea nu-ºi face probleme!, sigur vamai gãsi ceva de efect ºi pentru sezonul rece.

n

Calul, inelul, tomberonul ºiurmarean Mihai Dragolea

11mai 1904. Se naºte, la Figueras,Salvador Dali. Anul Dali a fost inaugu-rat în 6 octombrie 2003 la Figueras, de

cãtre Maiestatea Sa Regele Spaniei, Juan Carlos,Preºedinte de onoare al comisiei organizatorice.”Anul Dali” cuprinde o întreagã serie de mani-festãri culturale, în Spania ºi în strãinãtate,omagiind personalitatea genialului pictor catalan,dispãrut în 1989. Vom enumera doar câteva:iniþierea, în 2 februarie, a anului Dali la gara dinPerpignan, expoziþiile “Independentul ºi treis-prezece fotografi catalani”, “Dali vãzut de YulBryner, Amanda Lear...”, “Pitxot”, “CuloriCulturi”, expoziþia de sculpturi metalice laCentrul ”Georges Pompidou”, “Dali ºi cei maimari fotografi ai secolului sãu”,”Discobolul”,piesa de teatru “Isteria” (fragmente suprarealisteale unei nevroze obsesive), festivalul de muzica siarta stradalã “Joile de la Perpignan”. La Veneþia,din septembrie 2004 pânã în ianuarie 2005,Palatul Grazzi va fi gazda unei mari expoziþiiantologice Dali. ”Salvador Dali ºi exhibarea cul-turii de masã” este o expoziþie itinerantã, ce sederuleazã anul acesta în mai multe oraºeeuropene, arãtând relaþiile pictorului cu imagineafilmatã, moda, publicitatea ºi fotografia, în 300 deopere ale artistului. Programul anului este com-pletat de o serie de conferinþe, simpozioane,proiecþii de filme. Poate cele mai complexe mani-festãri dedicate acestui geniu al secolului nostruse desfãºoarã la Perpignan, oraº a cãrui garã a fostnumitã de Dali “centrul universului”. ”În 1966am ºtiut cã am fost la Perpignan, unde s-a calcu-lat ºi s-a stabilit mãsura pãmântului, metrul”,spune Dali. Într-adevãr, acolo a stabilit Mechainîn 1796 bazele calculului trigonometric datoritãcãrora a fost posibilã definirea metrului. Tabloul“Misticismul gãrii din Perpignan” a fost expus laNew York însoþit de o legendã aparþinând autoru-lui: ”Gala îl observa pe Dali care plutea, în starede imponderabilitate, prin opera sa «Pop, pop,yes, kitch». Contemplãm cele douã personajeoprimate din Angelus-ul lui Millet într-o stare devis atavic sub un cer care, brusc, se transformãîntr-o imensã cruce a Sfântului Ioan, în centrulGãrii din Perpignan, un punct în care converg

toate pãrþile pãmântului”. Dali considerã acesttablou drept cheie pentru gândirea ºi arta sa, garadin Perpignan, centru al Universului, fiind “fân-tâna iluminãrii ºi o catedralã a inspiraþiei”. Oraºulcatalan va gãzdui în acest an expoziþii consacratelui Salvador Dali, conferinþe ºi seminarii, avândca subiect relaþia artistului suprarealist cu media,tehnicile sale artistice ºi de expresie, sprijinindu-se, pe lângã opera artistului, pe muzicã, tehnicisonore, video ºi fotografie. “Sunt un exhibiþio-nist, spunea Salvador Dali, viaþa e destul de scurtãca sã treci neobservat”. Excentric pânã în adânculsufletului, Dali nu a rezistat niciodatã ispitei de ase privi în oglinda pe care i-au oferit-o media, cuaviditatea cunoscutã faþã de extravagantele salepuneri în scenã. În acest sens, anul Dali este mar-cat ºi prin editarea unor albume fotografice, mãr-turii ai anilor “daliranþi” ai acestui Narcis mo-dern, autorul unui “hold-up” artistic fãrã prece-dent în inconºtientul secolului XX.

n


reportaj Adrian Dohotaru: În ce mãsurã se poate face unreportaj de atmosferã la ªtiri?• 2editorialMonica Gheþ: Tradiþia ºi modernitatea lui A.P. Cehov• 3comentariiIon Cristofor: Sonja D. Szimon ºi vocea conºtiinþei • 4Oana Pughineanu: Noile deziluzii ale lui Iona • 4agenda pignastylªtefan Manasia: Portretul poetului la 33 de ani • 5ªtefan Manasia: ”ca un mort înhãmat la lebãdã”• 5grafiiMircea Muthu: Corespondenþa Al. Rosetti - Alf Lombard •6anul Ioan Slavici - Tribuna 120Iulian Negrilã: Ioan Slavici alãturi de contemporani• 7interviuTudor Ionescu • 9D. Vatamaniuc • 10ex abruptoRadu Þuculescu: Vom face totul!!! • 9poeziaAndrei Zanca • 11eseuIon Pop: Ion Budai Deleanu la o nouã lecturã • 12Nicolae Berindeiu: Scrisul ºi autorul • 22colocviiOvidiu Pecican: Ortodoxie ºi catolicism • 14

COMUNISM ºI COMUNISME: MODELUL ROMÂNESCIoan Bolovan: Politicã ºi demografie în România întimpul regimului ceauºist • 15

rememberAdrian Popescu: Tribuna, patru decenii, aºa cum mi leamintesc • 17

historiaTudor Sãlãgean: ”Oraºul comoarã” • 18arhivaGheorghe I. Bodea: Serbãrile de la Putna - 1904 ºiOctavian Goga • 19filmIoan-Pavel Azap: Examen • 20ghilotina de hârtieClaudiu Groza • 20filosofieFlorian Roatis: Filosofia româneascã ºi limbajul ei • 21salonul defavorizatuluiMihai Dragolea: Calul, inelul, tomberonul ºi urmarea • 23teledependenþaMonica Gheþ: Între mit ºi utopie (II) • 23arte

Letiþia Ilea: 2004 - Anul Salvador Dali • 24

SUMAR

CU RIDICARE DE LA REDACÞIE:60.000 lei – trimestru120.000 lei – semestru

240.000 lei – un an

CU EXPEDIERE LA DOMICILIU:90.000 lei – trimestru

180.000 lei – semestru360.000 lei – un an

Persoanele interesate sunt rugate sã achitesuma corespunzãtoare la sediul redacþiei

(Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau são expedieze prin mandat poºtal la adresa:

Revista de Culturã Tribuna, cont nr.5010.9575592 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

A B O N A M E N T E

arte

n Letiþia Ilea

2004 - Anul Salvador Dali

aplicatã, simpateticã, a lirismului ºi þinuta ade-vãratului intelectual, echilibrat între datoriileetice ºi febra scrisului, model impus de Slavici,unul dintre ctitorii revistei. Din parte-mi amcolaborat de-a lungul vremii la “Tribuna” cu ver-suri adolescentine, recenzii tehniciste, acestea la orubricã oferitã generos, dupã absolvire, eheufugaces, 1971, apoi, Vasile Sãlãjan m-a invitat,eram deja angajat de un deceniu, la “Steaua”, prin‘80, deci, sã þin o rubricã de caligrafii lirice.“Desenul interior”, titlu împrumutat de mine dela renascentiºti, manieriºi, apoi împrumutat, de lamine, de alþii, dorea sã descifreze partea secretã aunor întâmplãri, peisaje, arhitecturi. Când care-lpusesem în circulaþie, cu conotaþia de viziune aunor lucruri care se nasc miraculos, m-am referitla diverse situaþii, printre care la franciscanism,frescele lui Rafael de la Vatican, subiecte care autrecut de cenzurã, totuºi.

Au fost multe anchete litarare, dialoguri (unulremarcabil - recent - cu Irina Petraº, criticul carecoordoneazã seria de literaturã la editura CasaCãrþii de ªtiinþã, un veritabil pol cultural clu-jean), mese rotunde publicate în paginile sãp-tãmânalului clujean, nu îmi pot aminti toatenumerele, normal, nici toate numele, eu pe câte-va le-am pãstrat în memorie, poate subiectiv. Darrevista, esenþial dincolo de cedãrile inerente, ide-ologic vorbind, a fost un ferment al vieþii literaretransilvane, a patronat cenacluri, discuþii, a lansatnume azi omologate deplin, a cultivat gustulartistic, inclusiv prin organizarea unor expoziþiiîn luminoasele sale sãli. E mult, e puþin? E destulpentru a vorbi de un profil inconfundabil, de otradiþie actualizatã pe linia preocupãrilor pentruliteraturã, istorie, social, plasticã. Azi revista“Steaua” împarte spaþiul din Universitãþii 1 cu”Tribuna”. Lucru firesc, au fost, mereu, douãreviste complementare. Sub vremi dar ºi dea-supra lor, prin câteva nume ºi titluri care s-auimpus.

n

àUrmare din pagina 17

onsiliului judeÞean cluj - tribuna - revistă de cultură care … · 2017-12-13 · varã, îi...

Documents