Vasile STANESCU

oMurINTRE VENIRE $I PLECARE

- INSEMNART -

Universul JuridicBucureqti

- 2018 -

t0 Vesrr,n SrANnscu

IV. Centrul de comandn............. ........... 113Creierul uman .................... 113

Mintea ........lIi.G6ndirea ..... l 19InteligenJa ...122

Comunicare - vorbire - limbajVorbire .......129Limbaj ........ t29

Memorie... ........ 131Cunoaqtere ....... 135Cunoagterea miticd..... ........I42Note......... ...... 146

V. Spirit - suflet ...................149Spirit. Conqtiinfd. Sine.......... ...............149

Conqtiinld .................... 152Sinele....... ... 158

Meditalia, refl eclia qi contempla[ia........................ | 62Suflet - afectivitate - sentimente - emotii. ...........164

Suflet .................. ..........164Afectivitate. Sentimente. Emolii ....171

Note ........ ........ 181

VI. Conptiinta comunitnfii de destin .... 183Note ........ ........ 191

VII. Concluzii........... ............193

VIII. Indice de nume ........... 195

IX. Referin{e bibliografice ..199

Argument

f rr"ru..u de fald ar putea fi consideratd un lux

cultr"ral, ?ntrucAt gtim cu tolii ce este viafa, in ce constlexistenta, ca trdiri zilnice ale cdror mecanisme ne suntarhicunoscute. in realitate, tema - extrem de complexd -este parfial, sumar gi niciodati complet cunoscutd.

Este o ?ncercare de prezentare a omului, a ipostaze-lor gi semnificalillor, a contextelor gi determindrilortraiectului sdu raportat la realitatea factuald, la ideaticaexistenfial-filosoficd, la climatul etico-moral qi politic alunei epoci, la conqtiinla gi mentalitatea colectivi, caredomind comunitatea.

Lucrarea nu se doreqte un simplu exerciliu filosofic.Ea urmdreqte, pe ldngd, cunoagtere, descifrarea fenome-nului pentru care venim, trdim qi plec[m, la fel ca rosturilenoastre in profunzimea, ?n esenfa lor, rafionalitatea qi

I e gitimitatea exi sten{e i, intr eaga inc drcdturd referenliald,intregul conglomerat de confluenle, interferenfe, de

unde qi diferitele perspective de abordare.

Complexitatea ipostaticd a viefii omului, a existen-

fialului face imposibild cuprinderea ei intr-o paradigmS.De aceea, cercetarea utmeazd sI se aplece asupra a aeea

ce line de rafionalitate, valori gi principii, obiect qi scopqi, bineinfeles, de esenf[ qi sens. Ea line sd clatine pozi-

{iile confortabile, si provoace.

22

sf.

V.

vol.VS

Vasrr,n Sr,rNpscu

sfintul; sfintavezivolumversus f. Prolegomene

For*orra (Jniversului, inurmd cu 15 miliarde

dc ani, a fost urmatd de formarea planetei Pdmdnt, la o dis-

tan![ de 10 miliarde de ani, gi de aparijia primelor formeclc viald, la 4 mrharde de ani, ca celule individuale care

triiau sub formd de alge marine gi protozoare.

Universul astronomic este format din multe milioanecle galaxii, constituite, la rdndul lor, in grupuri de milioanecle stele, Calea Lactee fiind galaxia cdreia ii apar,tine

sistemul nostru solar.

Universul reprezintdtot ce existi in spaliu gi in timp,nrullimea tuturor lumilor cunoscute qi (logic) posibile,

cosmos. Alte semnifrcalii: globul pdm6ntesc, spec. partea

populatd a globului p[mAntesc (impreund cu tot ce se afl6pe el), locuitorii globului pdmdntesc; lume; mediul, cercul

rupropriat, ambianla in care trdiegte cineva; domeniulrnaterial, intelectual, moral etc.; totalitatea armonioasd a

runei creafii, a unui mod de gAndire, sistem, ansamblu(DLR 2010, p. Il7 5 1223).

Prin origine gi mod de alcdtuire, prin structurd gi

organizare, prin natura sa frzicd, energeticd qi spiritual[,Universul este extrem de complex, conducind la expli-cafii, perceplii qi reprezentdri dintre cele mai diverse, po-

trivit paradigmei fiecdrui timp istoric, ca gi qtiinfelorczoterice, care s-au dezv oltatulterior misticismuluil.

24 Vesrr,n SrAunscu

Funcfionarea gi evolutia Universului benefi ciazd" inprezent, ?n afard. de metodologie gi de metode qtiinfificede cercetare foarte elaborate, de transgresare de la religiela qtiinfd, ca gi de gtiinle clarvdzdtoare qi metafiziid,privite ca linAnd de metodologia qtiinfei contemporane.

Apariliu qi evotulia omalui ca specie umand facobiectul unui segment al antropologiei, qi anume al antro-pogenezei, un tip de cunoaqtere a omului in contexful luide via[6, al mediului in care trdieqte gi iqi desftg oard, acti-vitatea, comportamentul relafional, congtiinla de sine gimodul cum privegte viala,lumea gi rela{ia cu Sursa. Ea serapofieazd constant la celelalte gtiinle care studiazd omul:biologia, ingineria geneticd, biochimia qi biofizica, psiho-logia, sociologia umand. Lor li se adaugd filosofia girelig^ia.

In aceste condigii, nu exist[ o idee unitard despre om.In procesul antropogenezei speciei umane, al apari-

fiei qi dezvoltdrli omului de-a lungul unei perioade pe o?ntindere de circa 4 milioane de ani, au intervenit salturispectaculoase in evolufia sa.

Astfel, potrivit teoriei evolufiei, pe Terra au fost, de-alungul timpului, patru mari categorii de strdmogi ai omului:Aus tralopitec, forrna cea mai primitivd a strdmoqilor noqtri,apdrutd in Africa ?n urmd cu 4 milioane de ani Homohabilis, cea de-a doua principald formd in care se presu-pune cd se utilizau unelte; Homo erectus, cea de-a treiaformd, in care strdmoqii nogtri prezintd, o capacitate cra-niand, de 973 cmc Ai talie micd; Homo sapiens (omulmodern), precedat de omul de Neanderthal (omul deCro-Magnon), specie umand robustd cu o dezvoltare

Optut furnn vENTRE gr zLECARE 25

tchnicd a focului, a uneltelor qi armelor, constructor dekrouinfe, practicant al oldritului qi cu inclinalii imagistice,lirs6ndu-ne picturile rupestre gi monumente care gi astdzirrc trezesc curiozitatea gi nedumerirea.

Pe acest fond, s-a dezvoltat specia dominantd Homosupiens in urma unei evolufii indelungate. Cu 700.000 deirrri in urmd, Homo sapiens stdpdnegte trdsnetul, face focul;i fblosegte anumite fo4e inconjurdtoare.

Tot atunci, au inceput dezxoltarea qtiinfei, preocu-parea de sine, iar legea a devenit obligatorie.

Pin6,la aparilia omului actual, Homo sapiens-sapiens,in urmd cu 40.000-50.000 de ani, au intervenit modificdrirnai ales in evolu{ia craniului, a volumului cerebral, arrrembrelor qi a coloanei vertebrale. Civlliza[ia s-a consti-tuit abia cu aproximativ 6.000 de ani in urmd.

O multitudine de factori - schimbdri geoclimatice,nccesitatea adaptdrii la un mediu mai prietenos, progresullchnologic etc. - au determinat, de-a lungul timpului, rds-piindirea omului pe glob.

Fenomenul migrafionist din Africa s-ar fi produs cucirca 30.000 de ani i.H., difuzdndu-se treptat cbtre cele-lalte continente.

in aceste condilii, au avut loc formarea gi evoluliaonrului, trecerea de la starea de animalitate la stareatrrnanS, la Homo sapiens gi Homo sapiens-sapierc, procescilre a presupus cdteva etape: adoptarea stdrii bipede,dczvoltarea gdndirii qi insuqirea limbajului articulat, drumlung, anevoios, la cap[tul cdruia - iatd, dupd, atd[ia ani de:;upiens - nu cred c[ avem motive sd ne mOndrim cu uma-rritatea din noi...

Evolufia vielii umane a datnaqtere la numeroase teorii,rnajoritatea cu caracter mistic.

26 Vasrr-B Sr,tNnscu

Astfel, in timp ce egiptenii credeau cd aparr\ia prr-mului om era rezultatt;J crealiei din lut, pe o roatd de olar,de citre zeul Hnum, in estul Asiei, in vechea Mesopota-mie, locuitorii o puneau pe seama pdm6ntului roqu cdruiao divinitate i-a insuflat viafa.

Chiar grecii antici considerau c[ trupul uman, sculptatde cike Zeus, fusese insuflelit de zei[a Pallas Athena,penhu ca, mai tdrziu, Prometeu sd apard" drept creatorulomenirii.

Din multitudinea atdtor teorii, se desprind pdnd laurm[ doud, qi anume: teoria evolufionistd a lui CharlesDarwin ( I 8 09- 1 8 82, naturalist englez), considerat pdrintele

teoriei evolufioniste, potrivit cdreia omul este o maimuJ[evoluatd, gi teoria creafionistS, culticd, ap[rutd odatd curdsp6ndirea creqtinismului.

in acelaqi context se inscriu preocupdrile celebruluimedic antic Claudius Galenus (sec. al Il-lea d.H.), ca gi ale

gdnditorilor arabi materialiqti din Asia Centrald qi AsiaMicd precum: Ibn Srna (latinizat Avicenna, 980-1037),Ibn-Rashid (latinizat Averroes, 1126-1198) qi Biruni(973-to4q2.

Conform teoriei creafioniste, Dumnezeu a creat omul,inclusiv toate formele de viald. Zdmislit din lut, Dumnezeui-a insuflat viafd qi, penhu a nu se simti singur, din coasta

sa a creat femeia (Eva). ,,26. $i a zis Dumnezeu: Sdfacemom dupd chipul qi asemdnarea Noastrd, ca sd stdpdneascd(...) tot pdmdntul. 27 . $i a frcut Dumnezeu pe om dupdchipul sdu; (...) a fdcut bdrbat qi femeie", men[ioneazd,Biblia qi Vechiul Testament.

Cea de-a doua teorie, a lui Darwin, promoveazd ideeaevoluliei gi selecliei naturale, a speciilor. Dupd un sfert de

Optut itvrnn vENIRE;I PLECARE 27

rrriloniu, s-au intelit contestafiile la adresa acestei teorii,intcmeiate pe aSa-numita verigd lips[. Este vorba de Ida,o lbsild care ne-ar lega de primate, idee descoperitd relativlcccnt qi care, la rdndul ei, este contestatd.

Potrivit teoriei lui Darwin, toate speciile au un strdmog

('onlun; ele au evoluat in timp gi s-au diversificat inlirncfie de provocdri qi condifiile de mediu, adapt6ndu-se

1 i conserv6ndu- se printr- o selecf ie natur ald, supraviefuind

rrrrrnai cele mai putemice, mai rezistente; omul iqi are ori-

llirrca in primatele inferioare. De-a lungul secolului

rrl XX-lea, continud sd apard noi teorii precum: neodarwi-

r r ismul, punctualismul etc.

Detinirea Si statutul omului. DEX 2009 defi-

rrc;te omul ca fiind o fiinld superioard, socialS, care se

t"t r acterize azd, prin gdndire, inte li genld g i I imbaj artrculat,

irrr din punct de vedere morfologic, prin pozilia verticald

rr corpului qi structura piciorului adaptatd, la aceasta,

rrrAinile libere gi apte de a efectua miqcdri fine gi creierul

tlcosebit de dezvoltat*.

- Termenul are o accep{iune, semnificafie gi sinonimie foarte bo-

1,irtc determinate de domeniul de activitate, ocupafle, profesie: oameniirrruncii, omul legii, om de artd, om de afaceri; o insuqire moralS sauirrtclecfual[, o stare socialS sau material6: om de rAnd, om de ispravS,orn de incredere, om de cuvAnt, om de spirit, om de omenie, om deIrrme; un raport de dependen!6: persoani care se afld in slujba cuiva,pcrsoand de incredere, cunoscut, prieten, rudd; calitdli personale:

lrcrsoand morald carccterizatd. mai ales de cinste gi corectitudine,

lrcrsoand de seamd, persoani mahr6; in opozi{ie cu femeia: bdrbat,strt (este omul meu); de asemenea, (fig.) cdciuld. (Cdte 5.000 de lei, I t: -) ; muitor, pdmdntean; persoand maturd, bdrbat, cineva, oricine.

28 Vnsrr-r Sraitrscu

Omul este cea mai mare dintre toate minunile (So-focle, c. 495-c.405 i.H., poet tragic grec, in Antigona):este mdsura tufuror lucrurilor, ltom o, m ens ur a (Pr otagorasdin Abdera, c. 485-c. 415 i.H., filosof grec); este o etapdevolutivd care trebuie depdqitd (Friedrich Nietzsche,1844-1900, filosof german); este o fiinfd inzestratd cuabilitatea de a fabrica unelte (Henri Bergson, 1859-1941,filosof francez); este o conqtiinfd-proiect, el revine, se face,se construieqte (J.P. Sartre, 1905-1980, filosof francez);fiecare om este un scop in sine (Immanuel Kant, 1724-1804, filosof german).

Dincolo de natura sa biologic[, omul este o entitatepsihologicd qi social6, echivalentd personalitdlii sale - caafecte, experienfd, gdnduri, caracteristici -, precum qi caangrenare ?n relalii qi raporturi sociale; el nu poate frizolat,eul sdu existd in relafie cu celdlalt.

Elprezintd, o diversificare a stdrilor precum: mental[,emofionald, energeticd, informafional5, de conqtiintd, fie-care constifuind un cdmp propriu care rezoneazd. cu anu-mite zone morfogenetice, ele insele constituind un cdmp.

In acelagi timp, ca reprezentant al speciei, este expre-sia insuqirilor sale biologice, ereditare gi dobdndite, careii asigurd adaptarea la mediul natural. Este un individ, unreprezentant al biologicului care line de ordinea naturii.

Individul uman care, in cursul existenJei sale, potrivitinsugirilor gi incdrcdturilor sale psihice, s-a adaptat me-diului social-istoric dat devine o persoand, o fiin!6 rafio-nal6 qi liberd, care se cunoagte pe sine (conqtientd de sine)gi lumea inconjurdtoare, un subiect liber, capabil sd ia ohotdrAre. Este purtdtorul, fruritorul qi responsabilul proprieisale viefi, constituind obiectul s[u de studiu in vederea

Otwut ivrnz vENIRE;I PLECARE 29

intelegerii vielii qi asigurdrii unui sens existenfial, a unei

Iorme superioare a trdirilor.in general, persoana se defineqte astfel cum apare in

rclaliile cu ceilalfi, in ochii acestora.

Din perspectivd juridicd, persoana se caracterrzeazd

printr-o serie de drepturi qi indatoriri prevdzute de lege,

irr virtutea cdrorapoate intra in circuitul civil.Din perspectivd etico-moral[, persoana este definitd

rlc capacitatea de a gdndi gi a acfiona rsional, in concor-

rlanld cu valorile morale.Printr-o organizare gi o valorificare superioard a per-

soanei se realizeazd ceea ce numim personalitate, validatd

tlc social.Omul devine subiect moral odatd cu formarea carac'

tcrului, personalitatea morald {indnd de valoare.

Temperamentul, laturd a personalitdfii, se reflectd incomportament ca mod de manifestare. El este supus roluluilcglator al caracterului.

Caracterul constituie, poate, cea mai complexdlaturdgrsihicd qi relalionald cu care oamenii interactioneazd'

liste modul de a fi al omului gi presupune un ansamblu de

trirsdturi esenliale gi stabile-.

Ca dimensiune ontologic[, omul trdiegte fragilitatea

lrropriei sale naturi. Existenfa lui - care include vrata, dar

;i implinirea interioard - o realizeazdmaterial qi spiritual.Fiecare om are propriile sale valori, in funcfie de nive-

Irrl de educalie qi culturl, care acfioneazd asupra structuriipsihice, de unde qi relativitatea acestora. Fiecare iqi trdieqte

- Dupd Alphonse Kan (1808-1890, literat francez): ,,Fiecare

onl are trei caractere: cel pe care-l are, cel pe care-l aratd 9i cel pe

t lrrc crede cd il are".

30 Vasrr-n SrAnpscu

propria istorie, epoca, cu gradul sdu civilizator gi de liber-tate, ca qi cu gradul de autoconvingere.

Fiecare fiinfd umand este unicd, fiecare are propriul sduunivers (inclusiv moral), propria personalitate, congtiin![de sine gi determinare, simful moralitdlii, inteligenfd qicapacitate de a infelege lumea drept capacitate creatoare.Dar, pdndlaurrn6, omul este reprezentat de rodul munciisale, de firescul propriului demers, de modul cum gi-a tr[itvrata - autentic, reprezentdndu-se pe sine, mimetic sauduplicitar.

Fiecare dintre noi trdiegte o experienfd, fiecare secreeazd pe sine (se autocreeazd), se transformd (renaqte)din fiecare noud stare biologicd sau din fiecare evenimentmajor din viafd, care ne schimbd statusul biopsihofizic gisocial. Fiecare, in trecerea lui, este fburitorul qi purtdtorulpropriului destin.

Complexitalea viefii, a relaliilor sociale, traiectulvital ca atare spnt de naturd sd aducd schimbdri biofrzjce,sd influenfe ze starea, opiniile, comportamenfu 1, motivatia,co gnilia, p sihicul omului.

Astfel, fiinla umand este supus[, de-a lungul timpului,modificdrilor biologice, determinate de: vdrst[ (copil6rie,adolescenfd, maturitate qi b[trdnefe); imprejurlri de viafd(cdsdtorie, apaigia copiilor); evenimente benefice sau ma-lefice, uneori dramatice. Toate sunt de naturd, sd aduc6schimbdri, unele fundamentale, atdt sub aspect frzic, cdtqi comportamental fald de via[6", fa[d. de lume, catrdsdfrsri,aqtept[ri, idealuri pi scopuri, modul cum ne proiectdm inviitor in relalia cu sinele qi cu ceilalqi.

Timpul se constituie in etape cronologice dupd pro-priile tr[iri identitare.

Optat itvrns vENIRE 8r PLECARE 31

Temporalit[file pe care noi, oamenii, le trdim nu sunt

rlcloc cronologice; fiecare iqi trdieqte propria periodizare

cronologicd, de la copildrie pitndla senectute, individua-lirdnd etapele. Unii r[mAn toatdvia[a copii, alfii bdtrdni.

Omul trdieqte nu doar aici gi acum, ci intr-un timpt:irre cuprinde atAt trecut, cdt gi viitor, ca depdrtdrile spa-

liale qi temporale ale Universului. El trdieqte (cuprinde)

prin ralionalitatea lui, istoria lumii qi viitorul ei (inclusiv

escatologic) din nevoia de cunoaqtere qi de sens.

Astfel, timpul vielii noastre nu mai constituie o succe-

siur-re liniard de momente prezente, fiind deschis evenimen-

lclor trecute gi viitoare. Este, in fapt, condilia temporar[ a

urnului.Omul este o sintezd de lumini gi umbre, de sacru qi

lrrofan.Potrivit invdflturii cultice, este un sAmbure de infinit,

cu limitele gi efemeritatea sa.

Ce il deosebesc fundamental pe om de animal sunt

capacitatea de creafie, destinul sdu creator. Este subiect

crcator in Univers; prin culturd, se plaseazd ontologic incxistenld intr-un mister qi pentru revelare; este drumul -ruutalia ontologicd - de la omul primitiv la omul conqtient

tlc sine (Lucian Blaga), de la individ la persoand.

Inteligenlu cosmicd. Existd o forll mai presus de

rrri ce infelegere umand, tainicd, inexplicabild, dincolo de

lcgile naturii qi ale Universului. Este atotcuprinzdtoare,tlc la stele qi galaxii pdndla particulele subatomice. Unr:imp informafional-energetic care asigurd unitatea(cuanticd) a lumii, la care are acces mentalul (creierul)

32 vasnn SrAurscu

uman, inducAnd prezenla unei RaJiuni Superioare,

Materia Profundd, dupd cum o numeqte Mihai CorneliuDrdgdnescu (1929-2010, inginer romAn)3.

Ordinea qi armonia existente in naturd, in structura

uman[, in manifestlrile viefii, ale existenfialului, in cicli-citate etc. sunt rezultatul modului de manifestare, de

exprimare a inteligenjei cosmice de-a lungul a milioane

de ani. Omul trdieqte ritmurile Universului, este intr-ocontinud leg[turd cu Sursa, pe care de fapt o exprim6.

Contempltnd Universul, este imposibil sd nu te sur-

prindd ordinea qi armonia edificiului cosmic, acest

miracol tulburdtor al echilibrului.Inteligenla cosmicd - demiurg, principiu creator - a

luat forma lumii sensibile (la Platon) sau a Divinitdliicare a creat lumea materiald (la gnostici).

Exist[ un consens general - popoare, religii, tradifii -cu privire la faptul c5 lumea este o crealie a inteligenleicosmice - indiferent de numele creatorului: Dumnezeu,

Alah, Moise, Brahman sau Tao -, cd Divinul, Uniculanimdvia\a.

De vreme ce gtiinla nu poate rdspunde la intreb[ri fun-

damentale, este de presupus cdintreaga ordine gi armonie

din Univers se datoreazd inteligen{ei cosmice.

,,Divinitatea Si natura nu fac nimic inutil, cdci toate

cele generate prin naturd existd pentru un scop sau vor fievenimente fn vederea unui scop (Aristotel, 384-322 i.H.,

filosofgrec), ier natura, chiar Si in haos, nu poate proceda

decdt cu regula Si tn ordine. Trebuie sd existe un Dum-nezeu " (Immanuel Kant).

in acest context, omul iqi frureqte propriul destin, se

exprimd pe sine, frrd a putea evada din el, chiar dacd at

OPtut iurnn YENIRE $I PLECARE 33

vrea. Singurul lucru pe care il poate controla din acest

grunct de vedere este pe sine. El rdmdne creatorul propriei

sale existenfe, ca manifestare a deplinei libertafi.

Fiinla uman[ qi-a infeles limitele in cadrul unui proiect

rlin care nu poate ieqi, dar in care se poate crea pe sine,

tlincolo de timp qi spaliu.

Albert Einstein (1879-1955, filosof german) ne pre-

intdviziunea sa intr-o formd frrd reproq, de deplind infe-

lcgere a limitelor cunoaqterii, ca qi a traducerii neputinfei

noastre de a rispunde propriilor intreb[ri.Dacd examindm qi pdtrundem cu mijloacele noastre

limitate secretele naturii, vom vedea cd, dincolo de toate

inliinluirile observabile, rdmdne ceva subtil, intangibil Si

i n cxpl icab il. Veneralia fald de forl a aceas ta, afl at-d dincolo

tlc tot ce putem noi inlelege, este religia mea. in mdsura

( t,\ la sunt, tntr-adevdr, religios.

Sentimentele mele sunt religioase in mdsura fn care

,srrnt copleSit de conStiinla incapacitdlii minlii omeneqti

tlc a inlelege mai addnc armonia universului, pe care

irrcercdm s-o exprimdm prin legi ale naturii.

Important e sd nu incetezi sd-1i pui intrebdri. Curio-

:,ilatea are propria ei raliune de a fi' Cdnd contempli

tttisterele eternitdlii, ale vielii, ale alcdtuirii minunate a

Itrmii, nu poli sd nufii copleSit- E suficient sd tncerci in

lit'care zi cdte pulin din toate misterele astea.

Asemdnbtor, pentru frumusefea relatdrii personale a

cxperienlei de o viald a marelui fizician getman Max

l(arl Ernst Ludwig Planck (1858-1947), reddm, de ase-

nrcnea, concluziile sale: ,, Ca om care Si-a dedicat tntreaga

viuld celei mai clare qtiinle, studiului materiei, vd pot,\'l)tlne, ca rezultat al cercetdrilor mele in domeniul