Omul – singura ființă morală

Morala este prezentă în viața de zi cu zi a omului. Ea reprezintă însumarea unor principii

rezultate în urma acțiunilor sale, care îl ajută să se integreze în societatea din care face parte. În

acest context, morala semnifică rezultatul interacțiunii dintre om și mediul înconjurător, realizată

pe baza rațiunii. Din punct de vedere științific, oamenii sunt considerați animale evoluate.

Singura diferență dintre om și animal o face rațiunea, care, după părerea mea, se definește prin

existență, cunoaștere și voință. Existența constă în a fi viu și a avea simțiri, definite prin instinct.

Cunoașterea relevă faptul ca omul este capabil să recunoască ceea ce se întâmplă în jurul lui, să

conștientizeze simplitatea și complexitatea lucrurilor, ajungând în final la voință, care semnifică

rezultatul cunoașterii.

Unii dintre filosofi consideră omul o dualitate corp - suflet. Această teză constă în faptul

că omul are două laturi: una interioară – accesibilă numai lui, dar care nu este întotdeauna

cunoscută în totalitate de cei din jurul său; și o latură exterioara – ce este vizibilă tuturor, dar care

nu este întotdeauna menită să aducă un avantaj laturii interioare. Între aceste două laturi se

formeaza o disconcordanță, întrucat latura interioară este reprezentată de suflet, considerat

nemuritor și divin, iar latura exterioară este reprezentată de corp, considerat muritor și în același

timp o povară pentru suflet. Din punct de vedere religios, corpul induce la păcat, promovând

plăcerile produse de bunurile materiale, iar sufletul semnifică calea spre fericirea absolută.

Aceasta dualitate „corp– suflet” a fost studiată și explicată de mulți filosofi, în mod

separate. Eu consider că trupul și sufletul sunt corelate într-o strânsă legătură, aceasta fiind de

fapt definiția subconștientului. De altfel, subconștietul îsi dă seama de ceea ce simțim noi în

adâncul sufletului, mai ales când suntem dominați de rațiune și nu vrem să ne recunoaștem

sentimentele. Datorită acestui fapt, considerăm că este mai bine din punct de vedere moral să

facem un anumit lucru sau nu, decât să ne ascultăm instinctul sau vocea interioară, care este

comandată de subconștient.

Fiind o ființă morală, înzestrată cu rațiune, omul își stabilește un scop în viață, care

înseamnă mai mult decât supraviețuire. În general, acest scop se definește prin căutarea și găsirea

fericirii absolute, care se manifestă diferit, în funcție de mediul social în care trăiește și se

dezvoltă fiecare om.

În opinia mea, omul este o ființă morală pentru că este înzestrat cu discernământ și cu

voința de a-și alege totodată modul de comportament. Atitudinile sunt bazate pe rațiune și nu

instinctive. Din păcate însa omul nu alege întotdeauna numai binele. De aceea se coboară sub

condiția animală. Mark Twain, în nuvela "Strainul misterios", a afirmat faptul că, a face pe un

om animal, ar însemna să jignim bietul animal. Căci el, dacă face rau, o face fără a avea simț

moral, pe când la om se pune altfel problema. Există o dualitate în noi care nu o putem nega

oricât am încerca, căci pană la urmă partea animalică din noi nu este ceva rău în sine, ci este o

condiție a existenței fizice.

Prin urmare, omul este o ființă morală, liberă și stăpână pe propria-i viață, fiind astfel capabil să își construiască viitorul cum vrea, în măsura în care își permite și își dorește acest lucru.

Andrei Herța

12A;CNMK