Vin lin ca acul pe vinil si iti sparg vinilinul,Venin iti picur in urechi pana o sa-ti fac plinul.Te fur dintre cei vii, tu vii cu mine primulImi poti spune si Dante, iti voi prezenta infernul. Vii cu tupeu spre mine, zici sa te-aprinzi ca foculCand explodeaza minele, te stingi ca ti s-a sfarsit noroculIn fata mea te pierzi, dau pe fatza tot ce-i realTu pe faianta ta din baie faci lantz de lichid seminal Omul din casa de cartonDe Postelnicu AndreiBine-ai venit zapadaAm asteptat s-apari din nouTu zana bolnava,multi se feresc de tine, de sufletul tauDe atingerea ta blanda, firava..Privesc la tine, mireasa albaPrivesc la mine, vad doar o epavaDin talia clepsidrei picura otravaUltimii stropi ce ma-ndulcesc pe veciPierdut in ale tale brate reciVii pura prin gunoaie si pe langa ziduriSi sufli flori de gheata peste ale mele riduriNinge ca-n basme peste casa din cartonSe asterne liniste acasa pentru al meu somnSunt doar un cersetor ce asteaptacaldura unui trup de gheataSa ma acopere de privirile nepasatoareDe sub zambetele false si amare, de-o lume careNu va plange cand se va sfarsiA mea poveste, e doar una dintre-atatea miiDar tu nu uiti de mine si a mea durere,Ma mangai pe obraz si lacrimile le transformi in perleIn seara asta, calmul tau ma-imbraca in fioriIar pana maine pe buzele crapate voi ramane cu un zambet pentru eternitateUsor ma sting sub sarutarea dragei mele muze,Ma-ndepartez de sunete sunt tot mai difuzeInspre lumini ce vor sa-mi fie calauzeMa poarta prin spectre obtuze.Singuratate, eu sunt satul de tine,Absenta mea n-o sa o simta nimeni...Bine-ai venit zapada, acuma stiu ca totul va fi bine.m"E si asta o cale, nu? O cale sa mai evadez", imi zic uneori in gand, imi imaginez ca e un refugiu stiut doar de mine, un refugiu ascuns altora, doar eu pot intra acolo. Inauntru nu sunt multe lucruri, inauntru sunt doar eu si o carte pe jumatate scrisa, si asta e bine. Daca mai vroiam pe altcineva sau altceva, atunci nu ar mai fi fost un refugiu, as fi fost tot afara cu ei. De ce vin aici? De dor poate, aici vin sa mai scriu ocazional 2-3 file, sau sa le rasfoiesc pe cele vechi. Cand te uiti dintr-o parte poti vedea paginile la care s-a revenit des. Nu sunt cele mai frumoase, dar e placut sa recitesti despre cine erai si sa te compari cu cine esti. Sau mai retraiesc amintiri, fapte, momente... Nu-s toate bune, nu-s nici multe rele. E o carte aparent banala, cu putine personaje, majoritatea episodice. Au venit, au dat o lectie si au disparut ca la o intoarcere de pagina. Chiar e o carte banala, deja stiu ce va fi in urmatorul capitol. Nu-mi place. Spoiler alert: imi moare mama. Nu stiu la ce pagina, stiu doar ca... Dar astea sunt doar ganduri, nu trebuie luate in serios. Mai sunt si minuni. Ciudata prezentare oricum, am inceput sa vorbesc de la jumatatea cartii, nu se stie nici macar cine e personajul principal si ce vrea el. Unde-mi sunt manierele: sunt Andrei. Andrei zis "si-atat", tanar frumos, voinic, destept, dar si un lenes mincinos vicios. Sunt ala tacut, caruia iti vine mai comod sa nu-i retii numele pentru ca oricum nu prezinta interes. Poate ne-am salutat si ieri, dar azi treci pe langa mine ca pe langa nimeni de nicaieri. Nu-i tragic, Doamne fereste, imi place asta. Am inventat un vaccin pentru asta, e anti-glorie, anti-iluzii si anti-atomic. De ce tot imi administrez din el daca tot ma face nimeni si ma duce nicaieri? Pai sa ne gandim, ce faci cand nu esti multumit cu viata? Tragi mai tare de tine pana esti multumit, nu? Si ajungi sa strabati culmile propuse in anii trecuti, cand credeai ca ceea ce ai obtinut acum va insemna fericirea pentru tine. Dar iata-te, ajuns in fata faptului implintit, ai ce-ti doresti, dar de ce nu esti fericit? Incearca sa vezi altfel treburile, nu iti cauta fericirea in lucruri sau in altii. De ce nu iti propui de la bun inceput sa fii pur si simplu fericit? Eu nu am multe... La dracu', am o singura pereche de pantaloni iar iarna trecuta am umblat in adidasii de vara, pana sa primesc niste ghete. Dar cu putinul ce-l am, ma simt ca un erou, ma simt cel mai tare, ma simt mandru, ma simt fericit. Se intampla sa fie si nopti prea lungi, in care stau si ma gandesc la regrete, si tot ce as fi putut sa fac, sa fiu, sa am. Dar chiar si atunci in zori adorm cu constiinta impacata ca am fost corect pana la capat, cu tine, cu mine, cu ei. Ca acest putin care il am, l-am meritat din plin, si am undeva ascunsa o comoara pe care nimeni nu mi-o poate atinge. Faptul ca nu am multe, eu cred ca e o chestie de conjunctura, un lant de evenimente neprevazute si de necontrolat ce au naruit niste planuri ca la domino. Mai ridic capul si privesc neputincios in fata si vad cum inca mai cad piese. Ce pot sa fac? Sa astept o minune? sa vina cineva sa ma salveze? As vrea eu... Cobor inapoi privirea spre ceea ce e la picioarele mele, si incep sa refac, dupa alta arhitectura, alt plan, am invatat de-a lungul timpului sa construiesc mai temeinic. Mai incet, dar mai sigur. Si sunt fericit. Sunt tot ce am, si tot ce am nevoie ca sa traiesc. Desigur, nu ma considerati un nebun pustnic ce a renuntat la orice speranta.. Va rog, credeti-ma, si eu as vrea companie in asternuturile reci, si eu doresc un suflet aproape care sa aduca putina culoare, putina nuanta in lumea mea. Eu o construiesc, dar nu o pot colora, nu singur. Am iubit, am incetat apoi, dar mi-e dor... E greu de spus ce simt acum. E normal sa iubesti pe cineva care, nici macar nu e al tau, sau nici nu stie ce simti? Mda, ma gandeam ca nu, hai sa numim asta "a simpatiza cu drag de la o distanta sigura". Suna mai putin creepy. ...Nu m-am putut abtine, am dat cateva pagini in urma, sa citesc despre cineva. Sunt noi paginile, dar am inceput sa le sifonez destul de tare. Ea nu stie, nici nu va afla, dar acum cateva saptamani m-a trezit ca dintr-o coma. Eram la stadiul la care nu mai simteam nimic, nici un fel de emotie. Poate sunt usor impresionat, poate reactionez ciudat, nu pot gasi vreo justificare, dar pentru mine acele momente au fost TOTUL. Nu mai eram pe cont propriu, nu mai aveam nevoie de vreun refugiu. Il construise ea. Din ce? Practic, din nimic! M-a luat in brate. Asta e, am scris atatea randuri pentru asta. Da, m-a luat in brate, eram in pat, cu spatele la ea. S-a dat aproape de mine si m-a cuprins, usor strans. A fost un gest banal poti spune, si cu el a topit parca tot ce era rece in mine. S-a intamplat prima oara sa vars o lacrima dupa 5 ani. 5 ani in care mi-as fi dorit sa mai storc apa stransa in cap, fara vreo reusita. Ma gandeam pff, plansul e pentru cei slabi. Eih, iata-ma dupa 4 ani, un slab si eu la randul meu. Mascul ingenuncheat de o imbratisare. Si ce-i mai aiurea e ca... poate fetei ii era frig doar. Si m-a tinut asa toata noaptea. Au fost destule fete, mai ales anul asta cu care am petrecut noptile, prin masini, prin bai, prin fix acelasi pat, fete poate mai frumoase dupa standardele unui barbat generalist; culmea e ca fata cu care n-am facut nimic, cu ea am simtit mai mult decat cu celelalte la un loc. Pai ziceti voi acum, unde e logica? De ce mi s-a intamplat asa ceva? Si cum mai fac rost de asa ceva? Bine, asta nu ar fi greu... Dar vreau de la ea! Si nu sunt foarte rabdator, nu vreau sa ma intorc incet incet in coma din care m-a trezit. Se aud batai in usa refugiului. E realitatea, trebuie sa ma intorc. Am sa revin curand probabil, dar nu la nesfarsit. Candva, cineva va aparea si imi va incuia usa, va arunca cheia si eu voi fi mai fericit ca niciodata, ies acum sa o caut.