DOROTHEA KEMP

Omul jungleiTraducerea [i adaptarea \n limba român` de

IONELA }UGULESCU.

ALCRIS

Capitolul 1

– Nu mai avem mult pân` ateriz`m, senhorita. Cred c` încel mult cincisprezece minute suntem la sol.

– De unde [tii tu? a dorit Rebel s` [tie. Ore \n [ir avionulzburase peste o mare de p`duri, o s`lb`ticie verde [i mono-ton` ce se z`rea la fiecare linie a orizontului: jungla amazo-nian`, unul dintre ultimele locuri de pe p`mânt pu]incunoscute de om, imense p`duri unde nici un alb nu pusesepiciorul, unde singurele c`i de acces erau râurile, iar acestelocuri erau trecute pe harta Braziliei drept regiao inexplorado– regiuni neexplorate. De-a lungul secolelor, aceste teritoriiau atras ca un magnet exploratorii [i aventurierii care c`utaufabulosul t`râm El Dorado, unde casele ar fi trebuit s` fie con-struite din aur [i acoperite cu argint, iar str`zile ar fi fostpavate cu pietre pre]ioase.

Aruncându-[i privirea spre tat`l ei, care statea al`turi, schi]`un zâmbet. El nu ar`ta deloc ca un aventurier. De fapt umerii

pu]in încovoia]i [i privirea absent` îl f`ceau s` semeneîntr-adev`r cu un profesor. Cu toate acestea fusese [i elcuprins de nebunia amazonian`, unul dintre miile de oamenicaptiva]i de frumuse]ea acestei jungle, de cele mai multe orimortal`.

Nu sunt expert în pilotaj, senhorita, spuse studentul la[tiin]e. De fiecare dat` când fac aceast` c`l`torie sunt la fel deplictisit ca [i dumneavoastr` de ace[ti kilometri de monoto-nie. Nu, acesta este cel care îmi spune c` sosirea noastr` esteiminent`, spuse el ar`tând spre ceas.

– A fost foarte dr`gu] din partea dumneavoastr` s` face]io c`l`torie atât de lung` pentru a ne a[tepta la aeroport,spuse profesorul Storm, înso]indu-[i cuvintele cu un zâmbet.Eu [i fiica mea va dator`m mii de mul]umiri senhorDomingues.

– V` rog spune]i-mi Paulo, îl rug` tân`rul brazilian pe pro-fesor, dar ochii lui erau îndrepta]i spre Rebel. Nu este nevoies`-mi mul]umi]i. A fost pl`cerea mea s` v` ajut. {i pe deasupra,spuse el zâmbind, am îndeplinit ordinele [efului meu.

– A, desigur, spuse profesorul ridicându-[i spre Paulo ochiialba[tri, am auzit multe lucruri despre senhor Luiz Manchete[i toate numai de bine. Abia a[tept s`-l cunosc. Spune-mi, terog, întreb` profesorul ner`bd`tor, [tie el atâtea câte se spundespre locuitorii din interiorul junglei amazoniene? Chiarviziteaz` triburile [i discut` cu [efii acestora?

– Da, domnule profesor, spuse Paulo sigur de el, adoptândo figur` solemn`, totu[i este foarte reticent când ace[tioameni devin subiect de conversa]ie.

6 DOROTHEA KEMP

– Dar de ce? întreb` uimit profesorul. Desigur fiind unuldintre pu]inii albi care a câ[tigat încrederea s`lbaticilor, estede datoria lui s` împ`rt`[easc` lumii întregi cuno[tintele lui înaceast` privin]`.

– Nu [tiu s` v` spun care este motivul, r`spunse Pauloridicând o sprâncean`. Pot s` v` spun, [i asta cu riscul de a finerespectuos, c` este un om cu un caracter foarte dificil.Poate fi înc`p`]ânat uneori, autoritar alteori, [i niciodat` nu-[ispune secretele, dar, probabil, dac` ar fi altfel nu am aveaaceea[i stim` pentru el. Nu pot emite nici o p`rere [i chiar nu[tiu motivele pentru care p`streaz` doar pentru el toatecuno[tin]ele despre aceste triburi uitate.

– Dar p`rerea ta este…? întreb` foarte interesat profe-sorul.

Paulo ridic` mâinile într-un gest ce ar`ta clar faptul c` totce urma s` spun` erau simple presupuneri.

– Domnul Manchete, dup` cum [ti]i, face parte din con-ducerea Consiliului Na]ional de Cercetare a Amazonului,organism creat cu scopul de a proteja indienii [i pentru a-iîmpiedica pe albi s` exploateze p`durea amazonian`.

– S`-i protejeze pe indieni de omul alb? întreb` Rebelamuzat`. Sigur nu ar trebui s` fie invers?

– Dimpotriv`, senhorita, explic` Paulo încurajat de între-barea ei, num`rul actual al indienilor este foarte mic compa-rativ cu num`rul lor la începutul secolului [aisprezece, cândprimul om alb a ajuns în aceste teritorii [i a adus cu el bolileeuropene, care au distrus triburi întregi de indieni. Pojarul, deexemplu, este o boal` care la copiii albi trece în câteva zile, în

OMUL JUNGLEI 7

schimb pentru indieni este mortal`. Gripa de asemenea este oboal` care-i ucide. Dat` fiind situa]ia, este acum, cred, clar`atitudinea Seniorului [i opozi]ia violent` împotriva politiciiguvernului de a deschide jungla prin construirea de drumuripentru a putea fi exploatate lemnul, bog`]iile subsolului, [i s`fie înfiin]ate ferme pentru cre[terea vitelor. El este unul din-tre aristocra]ii no[tri, obi[nuit s` fie luat în seam`, totu[i încazul acesta l`comia speculan]ilor a fost l`sat` s` treac` înain-tea nevoilor na]iunii. Refuzul Seniorului de a permite accesulstr`inilor în interiorul junglei este, cred eu, protestul s`uîmpotriva unei politici cu care nu e de acord.

– Atunci m` tem c` nu va fi de acord nici cu noi, îl între-rupse obraznic Rebel, deoarece o autoritate mai mare ca a luine-a permis s` intr`m în jungl`.

Paulo a întârziat r`spunsul, uimit fiind de frumuse]ea fetei,de care se sim]ea din ce în ce mai atras.Frumuse]ea ochilor secontinua cu fa]a fragil` ca o floare, buzele p`reau special cre-ate pentru a fi s`rutate [i nori ca de furtun` se adunaser` înochii s`lbatici, alba[tri precum floarea de Nu-m`-uita. Toat`str`lucirea chipului ei rupea monotonia culorii unice pe aceleimense întinderi de verdea]`. Dar ceea ce-l fascina cel maimult era bog`]ia p`rului ei blond care-i c`dea pe piept într-ocascad` str`lucitoare. Când Paulo observ` c` n`rile ei palpi-tau, î[i adun` încet gândurile [i se concentr` din nou asupraconversa]iei.

– Pe aceste locuri nu este autoritate mai mare decât aceeaa domnului Manchete, se l`ud` el, tr`dând venera]ia ce o aveapentru Senior [i care pe ea o înfuria foarte tare. Cuvântul s`u

8 DOROTHEA KEMP

este lege. Printre indieni e cunoscut sub numele de Curupira,care poate fi tradus ori ca “Spiritul p`durii”, ori ca “S`lbati-cul”– ultimul fiind preferat de cei care s-au confruntat cu furialui.

Ochii lui Rebel sc`p`rau fl`c`ri albastre. Nu era un omsuperficial ca s`-i judece pe ceilal]i doar dup` spusele altora.Tat`l ei o înv`]ase s` fie întotdeauna receptiv` la sugestii, s`asculte cu aten]ie [i s` în]eleag` toate datele problemeiînainte de a-[i forma o p`rere asupra unui lucru sau, mai ales,asupra oamenilor. Dar în cazul de fa]` pur si simplu nu puteaurma sfatul tat`lui ei. F`r` s` vrea, Paulo îl caracterizase peomul pe care urmau s`-l întâlneasc` [i care trebuia s` fiegazda lor [i ghidul lor prin jungl`, drept un rege autocrat aljunglei, un om care î[i folosea puterea asupra unor ignoran]i.

– {eful t`u pare s` fie insuportabil, i se adres` ea viitoru-lui om de [tiin]`, dar dac` se a[teapt` ca [i noi s`-i accept`mdeciziile f`r` nici un comentariu, atunci s` [tii c` va avea o sur-priz` tare nepl`cut`.

– Te rog, Rebel! exclam` tat`l ei. De câte ori ]i-am spus s`fii atent` ce vorbe[ti? {tii cât de mult înseamn` pentru minesuccesul acestei expedi]ii, [i nu voi accepta sub nici o form`s` fie pus` în pericol. Cum poate s` nu-]i plac` un om pe carenici m`car nu l-ai întâlnit? Cât de prosteasc` î]i va p`reaaceast` purtare dac` se dovede[te a fi o persoan` deosebit deamabil` [i încânt`toare, cum de altfel sunt sigur c` va fi.Paulo, scuz` te rog ie[irea nervoas` a fiicei mele. Sunt sigurc`-[i va schimba p`rerea dup` ce-l va cunoa[te pe domnulManchete.

OMUL JUNGLEI 9

– Întâlnirea va fi foarte interesant`, cred eu, cu surprize deambele p`r]i. Cu elementele chimice este simplu s`-]i daiseama care dintre cele dou` se amestec` [i care explodeaz`,cu oamenii este mai dificil. Cine [tie ce impact va avea unrebel asupra unui s`lbatic? î[i exprim` Paulo punctul devedere.

Discu]ia se întrerupse brusc când pilotul anun]` c` vorateriza în câteva minute pe o pist` amenajat` în jungl`. Cândau coborât din avion [i au pus piciorul pe p`mânt, Rebel avuimpresia c` au p`[it într-o ser` luxuriant` înc`lzit` de aerulecuatorial. M`rimea copacilor era de-a dreptul impresionant`,coroanele lor luptându-se pentru pu]in` lumin` [i l`sând înurm` trunchiurile complet goale. Interiorul p`durii era com-plet întunecat din cauza frunzelor foarte dese care nu per-miteau razelor solare s` p`trund` printre ele.

– Iat` comitetul nostru de primire, spuse Paulo ar`tândspre un grup de indieni care se îndreptau spre ei.

Rebel s-a folosit de toat` voin]a ei ca s` nu-[i arate stân-jeneala pe m`sur` ce grupul se apropia. Nu era pentru primadat` când intra în contact cu triburi b`[tina[e, dar ace[tiap`reau mai mult preistorici decât primitivi. Erau completdezbr`ca]i, cu excep]ia desenelor cu vopsea ro[ie de pecorp. Femeile lor, de asemenea dezbr`cate, aveau corpulpictat cu negru, iar fa]a [i picioarele cu vopsea ro[ie. Darcând au început s` râd`, formând un cerc vesel în jurul lor,era clar c` aveau o fire glumea]`. Copiii erau timizi, darextrem de curio[i [i receptivi la tot ce era nou în lumea lorînc` insular`.

10 DOROTHEA KEMP

Câteva minute mai târziu s-a auzit un bubuit de tobenev`zute [i ca la un semnal a ap`rut un om cu mersulap`sat, cu o alur` impun`toare, drept ca [i copacii dinspatele lui.

Diavolul venind din iadul lui verde! Amintindu-[i de sfatul tat`lui ei, Rebel [i-a impus s` se

poarte civilizat. Dup` cum spusese [i tat`l ei, n-ar fi folosit lanimic s`-[i arate dispre]ul pentru acest om, având în vederefaptul c` ajutorul lui era vital pentru misiunea lor. A[adar tre-buia s` se poarte prietenos cu Seniorul.

– Senhor Manchete? Ner`bd`tor, tat`l ei îi ie[i înîntâmpinare Seniorului, cu mâna întins`. Cât de încântat sunts` v` întâlnesc în sfâr[it!

– {i eu pe dumneavoastr`, profesore. Vocea Seniorului,avea timbrul pe care Rebel se a[teptase s`-l aud`: profund cavâltorile create de curen]i de ap`, sigur [i puternic precumstâncile în[irate de-a lungul râurilor, r`coritor precum stropiiapei care cade într-o cascad`.

– Sunt un mare admirator al lucr`rilor dumneavoastr` îndomeniul antropologiei [i am citit toate c`r]ile pe care le-a]iscris despre acest subiect.

– Oh … v` mul]umesc, senhor, spuse încântat profesorulStorm. Venind din partea unui om cu experien]a [icunos]intele dumneavoastr`, m` simt cu adev`rat onorat.Da]i-mi voie s` v-o prezint pe fiica mea. Rebel, spuse el mân-dru, acesta este domnul Luiz Manchete – om de [tiin]`,explorator, consultant în problemele vie]ii s`lbatice, acumînh`mat la o treab` foarte dificil`, aceea de a face s`

OMUL JUNGLEI 11

func]ioneze o ferm` experimental` chiar aici, în mijlocul jun-glei. Apoi, îi zâmbit brazilianului. Senhor Manchete, ea estefiica mea, Rebel Storm!

– Senhorita Storm! Rebel ar fi putut s` jure c` el a chicotitla auzul numelui ei, dar când [i-a înclinat [i apoi ridicat capulnu era urm` de amuzament pe fa]a aceea cu tr`s`turi atât debrune si aspre încât ar fi putut s` fie cioplite în mahon. Doreacu disperare s`-[i retrag` mâna din strânsoarea mâinii lui, dar[i-a for]at degetele s` r`mân` nemi[cate, dorindu-[i ca ele s`nu transmit` emo]ia ei, emo]ie declan[at` de privirea lui [i dezâmbetul ca o t`ietur` de sabie.

– O ferm` de copaci experimental` în mijlocul unei p`duri,domnule? Ea dorise s`-i dea întreb`rii un ton cât mai politicos cuputin]`, dar î[i d`du seama, când v`zu fa]a dezam`git` a tat`luiei, c` vorbele i-au fost înc`rcate de scepticism si chiar dispre].

– Nedumerirea dumneavoastr` e de în]eles, senhorita, îir`spunse Seniorul cu r`ceal`. De cele mai multe ori trebuie s`le explic str`inilor de ce, de[i înconjura]i de p`dure, încerc`ms` cre[tem [i mai mul]i copaci. Pia]a mondial` de cherestea seaxeaz` în general pe lemnul moale, dar, din p`cate, numai uncopac din zece este viabil din punct de vedere comercial. Deaceea noi sper`m ca ace[ti copaci pe care îi cre[tem în aceast`ferm` s` nu fie ataca]i de boli [i parazi]i [i s` aib` lemnul sufi-cient de moale încât s` intereseze fabricile de hârtie. Este preadevreme ca s` ne putem pronun]a dac` rezultatul este un e[ecsau o reu[it`, dac` cu metodele [tiin]ifice moderne vom reu[is` învingem s`lb`ticia sau trebuie s` ne resemn`m [i s` l`s`mlucrurile a[a cum sunt.

12 DOROTHEA KEMP

– Sunt foarte sigur, senhor Manchete, interveni tat`l einer`bd`tor s`-i îndrepte gafa, c` dac` cineva va reu[i s`supun` m`car o parte a p`durii f`r` s-o distrug` acela ve]i fidumneavoastr`.

Sim]indu-se jignit` pe nedrept de faptul c` Seniorul sereferise la ea ca la un str`in [i de atitudinea tat`lui ei, Rebelt`cu tot timpul cât au fost condu[i pe o potec` de muntespre un delu[or unde era în`l]at` o vil` impresionant`, con-struit` din piatr`, cu acoperi[ din ]igl` verde [i trepte careduceau spre o verand` larg`. Scaunele din bambus, cu perneviu colorate, înconjurau o mas` tot din bambus. Gazda îiinvit` s` ia loc. Un servitor îmbr`cat în alb le servi b`uturir`coritoare. Rebel a fost uimit` vazând luxul care o înconju-ra [i uitându-se în jurul ei se întreba dac` nu cumva era peun platou de filmare [i se preg`te[te pentru un remake la„Pe aripile vântului”.

Se pare c` [i tat`l ei se gândea la acela[i lucru. – Extraordinar, [opti el, nu m-am gândit niciodat` c` a[

putea g`si o asemenea arhitectur` în mijlocul p`durii. – Cu greu a[ spune în mijlocul p`durii, îl corect` Seniorul

zâmbind, mai degrab` în margine… Sunt foarte multe aseme-nea case în vechea Brazilie, explic` el a[ezându-se pe unscaun. Pe vremuri ]ara noastr` aproviziona aproape întreagalume cu zah`r. Primii plantatori aveau nevoie de for]` demunc` pentru a planta, a t`ia [i a extrage zah`rul din bambus,dar ba[tina[ii nu le erau de prea mare ajutor, a[a c` ei auînceput s` caute muncitori în alt` parte. Înainte de abolireasclaviei au fost aduse foarte multe familii de pe coasta de vest

OMUL JUNGLEI 13

a Africii, iar via]a pe planta]iile braziliene era similar` cu via]ade pe planta]iile de bumbac din America de Nord. Multe dinpovestirile „Vechiului Sud” spuse de un negru erauasem`n`toare cu cele braziliene, [i foarte mul]i proprietari deplanta]ii au copiat arhitectura caselor verilor lor din Americade Nord.

– E[ti de acord c` str`mo[ii t`i erau negu]`tori de sclavi,domnule Manchete? Nu se ab]inu Rebel s` întrebe.

– Nu, senhorita, nu sunt de acord, îi arunc` el o privirerece. Nu pot admite ceea ce nu [tiu. Familia mea a de]inutodat` o planta]ie, desigur, dar din câte [tiu eu nici un mem-bru al familiei mele nu a fost vreodat` acuzat c` ar fi profitatde suferin]a altora.

Astfel a reu[it s-o reduc` complet la t`cere. În timp ce sor-bea dintr-un pahar de batida, o combina]ie delicioas` de romalb f`cut din bambus, suc de fructe, zah`r [i ghea]` spart`,încerca s`-[i dea seama ce detest` mai mult la acest brazilian[i ajunse la concluzia c` era aerul lui de superioritate, care nuera atât de evident atunci când vorbea cu tat`l ei, dar reveneade fiecare dat` când i se adresa ei.

Era oare posibil ca domnul Luiz Manchete s` fie miso-gin? S` fie oare acesta motivul pentru privirea lui rece caghea]a, pentru faptul c` nu-i zâmbea deloc [i pentrumanierele rigide? Toate acestea s` fie oare din cauz` c` erafemeie?

Tat`l ei [i Seniorul discutau cu u[urint` despre oricesubiect. Auzind pomenindu-se despre ziua de mâine, î[i ciuliurechile pentru a [ti ce are de f`cut în ziua urm`toare.

14 DOROTHEA KEMP

– Dac` nu sunte]i obosit, mâine putem face un tur al plan-ta]iei. Sunt sigur c` vi se va p`rea interesant ceea ce facem noiaici. Dar poate mâine putem face un tur al planta]iei. Suntsigur c` vi se va p`rea interesant ceea ce facem noi aici. Darpoate c` sunte]i obosit dup` drumul lung pe care l-a]i parcurs[i dori]i s` v` odihni]i câteva zile [i, de ce nu, s` v` acomoda]icu clima noastr` foarte umed`.

– Este foarte dr`gu] din partea dumneavoastr` s` v` face]igriji pentu vârsta mea înaintat`, spuse domnul Storm zâm-bind, dar a[ dori s` nu uita]i c` mi-am petrecut toat` via]ac`l`torind prin diverse col]uri ale lumii, iar schimb`rile cli-matice nu m` afecteaz`. Acela[i lucru este valabil [i pentrufiica mea, ad`ug` el ar`tând spre Rebel. Bietul copil, a ajunss` se simt` acas` peste tot unde mergem. So]ia mea a insistatîntotdeauna ca familia s` fie unit`, de aceea mergea cu minepeste tot unde trebuia s` m` duc, chiar [i atunci când eraîns`rcinat`, de aceea fiica noastr` s-a n`scut într-o regiune aAustraliei, unde studiam triburile de aborigeni. Locul na[teriiei ne-a influen]at în alegerea numelui – Rebel nu este unnume neobi[nuit în Australia, un teritoriu colonizat deoameni care nu ezitau s`-[i exprime nemul]umirea ori de câteori ceva li se p`rea în neregul`, cu toate c`, în acea perioad`,revoltele erau ilegale [i pedeapsa pentru asemenea crime eraexilul. Trebuie s` recunosc, concluzion` el încruntându-se, c`am avut must`ri de con[tiin]` gândindu-m` c` am fost foarteegoist privându-mi fiica de un c`min [i de o existen]` lini[tit`la care orice copil are dreptul. {i totu[i m` consolez [tiind c`au fost [i unele compensa]ii. Vede]i dumneavoastr`, domnule,

OMUL JUNGLEI 15

fiica mea a c`l`torit forte mult, este o tân`r` foarte cultivat` [iexpert` în meseria pe care [i-a ales-o. F`r` talentul ei defotograf nu vi s-ar mai fi p`rut c`r]ile mele a[a de pline deculoare [i documentate cum spune]i c` sunt.

Jenat` de discursul tat`lui ei, Rebel î[i puse b`utura pemas` [i se ridic` de pe scaun.

– Tat`, sunt sigur` c` Seniorul nu este interesat depovestea vie]ii mele. Vocea ei sunase mai ascu]it` decât ar fiinten]ionat. Nu este nimic mai plictisitor decât un p`rintemândru care-[i laud` copilul.

Î[i regret` ie[irea impulsiv` în momentul în care surprinseo urm` de triste]e pe fa]a tat`lui ei. Voia s` se scuze, s` explicec` tonul ei se datora jenei [i nu plictiselii.

Dar reac]ia Seniorului fu imediat`, el zicându-i pe un tonsuperior:

– Este evident, domni[oar`, ca tat`l dumneavoastr` aveadreptate s` fie îngrijorat în privin]a caren]elor de educa]ie pecare le ave]i, pentru c` dac` a]i fi avut ocazia s`-l studia]i peShakespeare, faimosul vostru bard englez, a]i fi beneficiat deînv`]`tura comentariului s`u: „Este de preferat mu[c`tura[arpelui decât copilul nerecunosc`tor”.

16 DOROTHEA KEMP

Capitolul 2

Interiorul casei a fost o revela]ie pentru Rebel, un monu-ment al înc`p`]ân`rii omului de a aduce civiliza]ia în jungl`.Dup` con]inutul fiec`rei camere a putut s`-[i dea seama deistoria familiei Manchete, familie care începând cu sec. XVIadunase multe comori – de la jad [i filde[ adus de exploratori,la aur [i cupe încrustate cu pietre pre]ioase luate de la primiicoloni[ti care au venit din Portugalia [i s-au a[ezat în Brazilia,nepre]uite por]elanuri [i farfurii de argint aduse de boga]iiplantatori de zah`r, relicve ale goanei dup` aur care a duratdoar un secol, [i operele de art` de neînlocuit ale lui AntonioFrancisco Lisboa, faimosul sculptor brazilian cunoscut subnumele de „Infirmul”.

Pardoseala dormitorului în care st`tea ea era din daleazurii, iar când se a[ez` pe marginea patului [i-[i arunc`pantofii din picioare sim]i o r`coare pl`cut` p`trunzând print`lpile picioarelor ei înfierbântate.

Baia era pardosit` cu dale verzi ca str`fundurile verzi alem`rii. Peste tot se punea accent pe r`coare, toate eforturilefuseser` f`cute pentru a opri intrarea în cas` a aerului umed,ap`s`tor, al p`durii tropicale, care d`dea târcoale asemeneaunei fiare la pând`.

Pentru prima dat` Rebel [i-a dat seama c` garderoba ei eranepotrivit`, atunci când [i-a pus pe umera[e cele câteva rochiilâng` multitudinea de c`m`[i b`rb`te[ti [i pantaloni largi. Nuvenise preg`tit` pentru un decor atât de luxos [i nici tat`l eicare nu avea decât o jachet` ce putea fi, cu îng`duin]`, con-siderat` elegant`.

–Ei bine, spuse ea ridicând din umeri [i alegându-[i ceamai elegant` rochie dintre cele trei, cel pu]in nu va mai fi nicio alt` femeie cu care s` fiu comparat` – una dintre pu]inelecompensa]ii ale faptului c` tr`iesc într-o lume dominat` deb`rba]i.

Niciodat` nu se îndoise de faptul c` via]a ei nu ar fi exactcum î[i dorise, desc`tu[at` de leg`turile casnice, o via]`liber`, independent` [i, cel mai important, foarte aventuroas`.Seniorul avea dreptate, î[i spuse ea gândindu-se mai bine, eraun copil nerecunosc`tor. De fapt ce-i lipsea în afar` de un so],cas` [i copii – lucruri la fel de str`ine pentru ea ca [i explo-rarea junglei pentru o gospodin`?

Îndep`rtând un sentiment de depresie total necaracteristicei, f`cu du[ [i se schimb` în rochia pe care [i-o alesese, uitân-du-se fugar în oglind`, deoarece purtând-o de atâtea ori, [tiaexact cum îi vine rochia de un albastru sp`l`cit. Îns` mai multtimp i-a luat s`-[i aranjeze p`rul, de care era foarte mândr`,

18 DOROTHEA KEMP

piept`nându-l pân` când deveni str`lucitor ca aurul. Dup`aceea [i-a aranjat cu mult` aten]ie buclele grele în jurul capu-lui ce p`rea prea fragil pentru a le suporta greutatea, apoi s-auitat în oglind` dorindu-[i ca m`car de data aceasta s`-[i poat`îmbog`]i coafura cu o tiar` de diamante str`lucitoare.

„Nu are rost s` visezi cu ochii deschi[i, feti]o, î[i spuse ea.Singurele bijuterii pe care le-ai purtat vreodat` au fost cele dela McCoy, iar în seara aceasta va trebui s` te folose[ti defarmecul t`u, deoarece hainele nu te vor ajuta se te faciremarcat`”.

Dar când a venit timpul s` coboare la mas` se sim]ea multmai bine, fiind convins` c`-[i f`cuse griji degeaba. {tia dinexperien]` c` oamenii care î[i petrec mult timp în s`lb`ticienu se prea intereseaz` de aparen]e, c` li se pare nu efortfoarte mare chiar [i s`-[i pun` o c`ma[` curat` înainte decin`.

Spaima ei fu de nedescris când, îndreptându-se spresalon auzi foarte multe voci. Apoi se opri uitându-se îngro-zit` la mul]imea de b`rba]i îmbr`ca]i elegant, aduna]i caalbinele în jurul stupului lâng` o femeie foarte elegant` [iatr`g`toare. Rebel surprinse o imagine a tat`lui s`us`r`c`cios îmbr`cat, dar nep`s`tor, sorbind dintr-un aperitivîn timp ce-[i asculta partenerul de discu]ie. Panicat` seîntorsese s` plece, când o voce pe care ajunsese s` o detesteo f`cu s` se întoarc`.

– Ah! senhorita Storm! L`sa]i-m` s` v` aduc ceva de b`utînainte de a v` prezenta membrilor consiliului meu, care, cuto]ii, abia a[teapt` s` v` cunoasc`.

OMUL JUNGLEI 19

Pentru un moment ochii ei alba[tri s-au transformat într-ungri furtunos, acuzându-l, f`r` s`-i adreseze vreun cuvânt, c` aexclus-o din acea societate sofisticat`. Cu doar câteva cuvintear fi putut s` o salveze de aceast` umilin]`, în schimb el a aless` o pedepseasc`, f`r` îndoial`, pentru faptul c` nu se plecaseîn fa]a autorit`]ii lui.

Pe cât de repede ap`ruse dorin]a de a fugi, tot atât derepede fu înlocuit` cu un puternic sentiment de furie.

– Oh, v` mul]umesc domnule, spuse ea pe un ton vesel[i for]ându-se s` nu-i r`zbat` furia în glas. Îmi cer scuze dac`v-am f`cut s` a[tepta]i.

– Nu este nevoie s` v` scuza]i, senhorita, spuse el. Noi,b`rba]ii, [tim cât v` ia vou` femeilor ca s` v` preg`ti]i. Acumrâdea deschis de ea. Mai înainte de toate trebuie s` te prezintSaffrei dePas, singura femeie membru al institu]iei noastre.

M`rind presiunea asupra bra]ului ei, o împinse în fa]`.– Saffira, se adres` el frumuse]ii latine cu o siluet` ca a

unei dansatoare de flamenco, tân`ra aceasta este fiica profe-sorului Storm, pe care l-ai cunoscut deja. Are un nume foartepotrivit – Rebel.

– Potrivit…? se mir` Saffira de Pas. Luiz, pari s` [tii foartemulte despre firea domni[oarei Storm. Nu î]i este în obicei s`î]i exprimi p`reri personale despre oamenii abia întâlni]i.Gre[esc dac` spun c` a venit abia acum câteva ore?

– Nu, nu gre[e[ti. Spre surprinderea lui Rebel, Seniorulr`spunse scurt ca [i când p`rea sensibil nu numai la critic`,dar [i la adev`rul con]inut de aceasta. Dar tinere]eadomni[oarei Storm este învior`tor de transparent`.

20 DOROTHEA KEMP

– A[a s` fie oare? Întreb` Saffira de Pas, dintr-o dat` plic-tisit`. În acest caz nu ve]i face o pereche potrivit` – o mânz`s`lbatic` [i un arm`sar de ras`.

Pe parcursul serii Rebel a descoperit c`, în înc`pereacare la început p`rea aglomerat`, erau de fapt mai pu]in deo duzin` de oameni. La mas` conversa]ia a fost foarte ani-mat` trecându-se de la un subiect la altul cu mult`u[urin]`.

De[i era con[tient` de fapul c` se comporta exact cum î[idorea Luiz Manchete, adic` ursuz, Rebel rezist` tuturorîncerc`rilor de a fi atras` într-o conversa]ie, r`mânând t`cut`[i necomunicativ` pân` când to]i s-au ridicat de la mas`, eastând s` digere faptul c` cu o singur` lovitur` Luiz Manchetereu[ise s`-i clatine mândria [i încrederea în sine.

– Mai exact, ce spera]i s` g`si]i în jungla Amazonului, dom-nule profesor? o auzi ea pe Saffira de Pas întrebându-l pe tat`lei, care p`rea c` se simte foarte bine, nep`s`tor la starea dedinconfort a fiicei lui.

– Informa]ii, spuse profesorul, material pentru una dintreseriile de c`r]i pe care le-am scris de-a lungul timpului despremodul de via]` [i obiceiurile omului primitiv. Aceast` carte vafi ultima pe care o voi scrie, cântecul meu de leb`d` înaintearetragerii, [i a[ dori s` fie special`, de aceea cu ajutorul dom-nului Manchete, sper ca triburile amazoniene s` fie subiectulultimului meu volum.

Rebel, încordat`, a[tepta r`spunsul negativ care, dup`spusele lui Paulo, era inevitabil, numai c` fu tulburat` der`spunsul amabil al Seniorului.

OMUL JUNGLEI 21

– Este un privilegiu s` v` ajut prin toate mijloacele posi-bile, profesore. Oricând ve]i fi preg`tit, v` voi conduce latribul care locuie[te în apropiere [i al c`rui [ef înc` maicunoa[te riturile antice, care odat` se practicau regulat, darcare, din p`cate în timp s-au pierdut.

Era ner`bd`toare s` intervin` în]elegând perfect de ce tat`lei se încruntase. {i el în]elesese c` era privit de sus.

– Er… nu este tocmai la ce m` gândeam, îl corect` elaproape scuzându-se. Triburile la care v` referi]i au fost dejastudiate în profunzime – dorin]a mea este s` vizitez indienii lacare civiliza]ia nu a ajuns înc`, aceia despre care se spune c`tr`iesc în adâncul junglei [i stilul lor de via]` este aproapepreistoric.

În înc`pere se l`s` imediat o t`cere mormântal` [i to]iochii erau îndrepta]i c`tre Luiz Manchete, al c`rui chip setransformase într-o masc` compact` pe care nu se putea citinimic.

– Lucrul acesta nu va fi posibil, profesore.Aproape bucuroas`, Rebel se ag`]` de refuzul categoric al

Seniorului [i î[i rev`rs` mânia: – Imposibil este un cuvânt pe care noi nu-l recunoa[tem,

domnule. Tat`l meu [i cu mine am supravie]uit teribilelor fur-tuni de nisip [i lipsei de ap` din de[ertul Karakum, vulcaniloractivi [i fiarelor s`lbatice din Africa, p`durilor impenetrabile[i mla[tinilor din Borneo [i multor altor misiuni despre careni s-a spus c` sunt imposibile.

Fiecare om din acea înc`pere, în afar` de ea [i LuizManchete, s-a retras, l`sându-i doar pe ei în jurul mesei, care

22 DOROTHEA KEMP

devenise o aren` a încle[t`rii, o aren` în care Rebel a[teptaprecum un cre[tin condamnat, s` fie devorat` de un leufurios.

Mu[c`tura lui, când a venit, a fost de-a dreptul s`lba-tic`.

– Domni[oar` Storm, te-ai gândit vreodat` c` s-ar putea s`tr`ie[ti în lumea ta de vise? ]i-a trecut cumva prin cap c` unsimplu str`nut de-al t`u ar putea omorî într-o singur`s`pt`mân` triburi care au supravie]uit secole de-a rândul? E[tiatât de egoist` [i atât de orbit` de ambi]ie încât refuzi s`accep]i opinia cercet`torilor care, în ciuda faptului c` [i-audedicat via]a ajutor`rii acestor neferici]i, au declarat de curândurm`toarele: „suntem convin[i c` de fiecare dat` când con-tact`m un trib contribuim la distrugerea a ceea ce are maisfânt tribul respectiv”

– Prostii! r`bufni ea. Triburile au supravie]uit unor ororiinimaginabile; ei ne pot înv`]a la fel de mult cât îi putemînva]a [i noi pe ei. Ne pot înv`]a foarte multe, domnule, iar decuno[tin]ele împ`rt`[ite vor beneficia în special oameni cadumneavoastr`, spuse ea dispre]uitor, care-[i afund` degetelepicioarelor în râul cunoa[terii [i apoi se declar` buni înot`tori,a c`ror situa]ie în jungl` este asem`n`toare cu cea a unui starde cinema, pretinzând c` via]a în jungl` este minunat`, dar,de fapt nu pot s` tr`iasc` f`r` suc de portocale [i homariproaspe]i.

În înc`pere acum totul era t`cere [i încordare, to]i ceiprezen]i a[teptau cu înfrigurare r`spunsul lui Luiz Manchete.

Dar replica lui a fost surprinz`tor de blând`.

OMUL JUNGLEI 23

– M` acuzi de la[itate, domni[oar`?– Doar dac` încetezi s` mai critici totul, domnule

Manchete, spuse ea, sim]ind c` nervii i s-au transformatîntr-un stol de fluturi pe care nu-i mai poate ]ine în frâu. Dac`te-am judecat gre[it este foarte simplu s`-mi demonstrezi c`m-am în[elat.

Dintr-o dat` zâmbi.– Ar fi foarte neelegant din partea mea, meu crianca. Eu

cred c` un copil frustrat trebuie amuzat, mai ales acela careeste înfometat dup` pu]in` aten]ie. O feti]` care nu s-a jucatniciodat` cu p`pu[ile este la fel de demn` de mil` ca [i ofemeie f`r` copii.

Lui rebel nu i s-a dat nici o [ans` s` se apere deoarece, cala un semnal Saffira de Pas s-a ridicat în picioare adoptând ofigur` st`njenit` [i to]i b`rba]ii s-au îndreptat spre salon.

– Rebel! Ea se întoarse spre tat`l ei care era foarte furios.– Cred c` e timpul ca noi doi s` avem o discu]ie foarte

serioas`. Atitudinea pe care ai adoptat-o cu domnul Mancheteeste intolerabil` [i nu î]i voi …

– Ei acum, profesore… Saffira de Pas se apropietriumf`toare. Nu trebuie s`-]i cer]i prea tare p`s`rica pentrufaptul c` a dorit s`-[i încerce aripile tinere. Aceast` disput`este cauzat` în mare parte de Luiz. Dac` masculinitatea lui nuar fi atât de vizibil`, dac` nu s-ar crede un macho, tinerele nuar sim]i nevoia s` se fac` remarcate cu orice pre]. Am v`zut deatâtea ori întâmplându-se lucrul acesta. Fete care erau con-vinse c`-l pot îmblânzi pe acest s`lbatic, începeau prin aînt`râta tigrul, pentru ca apoi s` fug` speriate de ghearele lui

24 DOROTHEA KEMP

scoase. Ar fi bine s` ]ii minte, domni[oar`, o sf`tui ea pe Rebelcare r`m`sese f`r` replic`, cei care cunosc bine jungla întot-deauna se refer` la ea ca la o femeie. Jungla amazonian` esteo femeie, iar Luiz este c`s`torit cu ea.

Rebel înc` se uita, f`r` a-i veni s` cread`, dup` Saffira caretocmai ie[ea din camer`, când a auzit, f`r` s` în]eleag`, voceat`r`g`nat` a tat`lui ei.

– Sunt momente, suspin` el, [i acesta este unul dintre ele,când îmi este un dor teribil de mama ta. Îmi pare foarte r`udraga mea, habar nu aveam… o asemenea situa]ie nu a maiap`rut niciodat` pân` acum…

– {i nici acum nu a ap`rut! spuse ea întorcându-se furioas`spre el. Dumnezeule mare, tat`, chiar trebuie s` neg tot ce aspus femeia aceea? Trebuie s` fie nebun` – o victim` anebuniei amazoniene – dac` crede c` sunt câtu[i de pu]inatras` de acest diavol care este st`pân peste acest iad verde.

Rebel se întoarse pe c`lcâie [i p`r`si înc`perea umilit` depresupunerea Saffirei, presupunere care circulase nestinghe-rit` pe la toate urechile receptive. F`r` un motiv anume,brazilianca nu o pl`cea [i transformase ciocnirea ei cu LuizManchete într-o arm` a ridicolului.

Lacrimile îi str`pungeau ochii, dar se lupta cu ele s` leînving`. Tr`ind într-o lume a b`rba]ilor, la început ca un copilprotejat, apoi ca [i coleg` respectat` pentru curajul [i calit`]ileei de fotograf, nu a avut posibilitatea s` înve]e s` se apere înfa]a unui inamic pe care nu-l mai întâlnise pân` acum –femeia – despre care se spunea c` este mult mai periculoas`decât un b`rbat.

OMUL JUNGLEI 25

F`r` s` fie observat`, se strecur` afar` pe verand` înnoaptea surprinz`tor de rece. Pe cerul cu nuan]e de indigo,luna lumina str`lucitor, eviden]iind un pâlc de palmieri carep`reau a fi gazdele unui grup g`l`gios de maimu]e. Era atât defascinat` de acest spectacol nocturn, încât nu observ` c` cine-va se îndrepta spre ea din cel`lalt cap`t al verandei.

– Cau]i precum un cameleon locurile cele mai potrivitefirii tale, domni[oar` Storm.

Rebel fu readus` cu picioarele pe p`mânt de sarcasmulrece al Seniorului [i se încord` precum un arc pentru a-[iînfrunta adversarul.

– Acela[i lucru poate fi spus [i despre dumneavoastr`,domnule Manchete, spuse ea aruncându-[i o priviredispre]uitoare spre vila luxoas` inundat` de lumin`, de under`zb`teau acorduri muzicale [i râsete. Cu cât v`d mai multe înacest loc, cu atât mai bine în]eleg refuzul dumneavoastr` dea renun]a la aceast` via]` de pl`ceri.

Un fior de frig i-a str`b`tut corpul, iar acest lucru nu a tre-cut neobservat de Senior, care nu a pierdut ocazia de-a o ataca.

– Nu este prea în]elept s` te aventurezi noaptea pe afar`f`r` hain`. Cea mai sc`zut` temperatur` se înregistreaz` cudou` ore înainte de a se cr`pa de ziu` [i inclusiv localnicii simtfrigul, de[i sunt obi[nui]i cu clima. În asemenea momente eicoboar` la râu [i fac baie, cu toate c` apa nu este prea cald`,este mai pl`cut` decât aerul rece al nop]ii. Dac` vei fi nevoit`vreodat` s`-]i petreci noaptea în p`dure, domni[oar`, fiipreg`tit` s` stai foarte aproape de înso]itor pentru a v` ]ine decald unul celuilalt.

26 DOROTHEA KEMP

– {i considera]i lucrul acesta dificil? întreb` ea ironic. Amtrecut prin situa]ii mult mai grele [i le-am f`cut fa]` asemeneaunui b`rbat.

– V` cred, îi r`spunse el atât de amabil încât ea nu sesiz`imediat insulta. Numele Amazonului î[i are r`d`cinile într-untrib legendar format din femei r`zboinice, pe care localnicii ledescriu ca având pielea alb`, p`rul blond [i fiind capabile s`se lupte cu zece b`rba]i deodat`. Indienii sunt convin[i c`aceste femei înc` mai exist` [i le venereaz` ca pe ni[te zei]e,dar eu personal nu g`sesc nimic de admirat la o femeie careîncearc` s` uzurpe rolul b`rbatului ca vân`tor. Domni[oar`,p`rin]ii dumneavoastr` au gre[it privându-v` de p`pu[i [ipartenerii de joac` pentru a c`l`tori tot timpul; crescând încompania b`rba]ilor v-a]i dezvoltat cu un amestec de t`rie [ifeminitate. Ave]i un corp foarte frumos, dar tot a[a îl are [ipisica s`lbatic` atunci când î[i pânde[te prada în jungl`. M`mândresc cu faptul c` sunt la fel de viril ca orice b`rbat, spuseel aruncându-[i neglijent haina pe um`r, totu[i sunt sigur c` onoapte petrecut` în patul dumneavoastr` nu mi-ar ridica nicim`car cu un grad temperatura.

OMUL JUNGLEI 27

Capitolul 3

Rebel [i-a g`sit tat`l singur, când a coborât la micul dejunîn diminea]a urm`toare. Cu toate c` era devreme, LuizManchete mâncase deja [i p`r`sise vila – ea se asigurase deacest lucru urm`rindu-l cu privirea de la fereastra camerei sale[i doar când l-a v`zut suficient de departe a coborât la mas`.

– Luiz tocmai a plecat, spuse tat`l ei turnându-i o cea[c` decafea aromat`.

Dac` ar fi spus c` [tia acest lucru, ar fi însemnat c` trebuias`-[i recunoasc` la[itatea, a[a c` mai bine î[i cert` tat`l.

– Luiz… ? Nu ]i se pare c` devii prea prietenos cu neco-operantul Senior?

– Îmi place omul acesta, spuse sincer profesorul întinzân-du-i o farfurie cu chifle calde. Gândindu-m` foarte mult laacest subiect, am ajuns la concluzia c` are foarte mult` drep-tate în ceea ce spune. Din punctul lui de vedere, insisten]anoastr` de a ne urm`ri interesele în detrimentul triburilorindiene, trebuie s` par` foarte egoist`.

– Vrei s` spui c` e[ti preg`tit s` abandonezi proiectul nos-tru, s`-]i la[i seria de c`r]i neterminat`, doar pentru c` un omse opune? Tat`, nu te [tiam a[a de u[or influen]abil, spuse eafixându-l cu o privire plin` de furie.

– Nu, nu spun asemenea lucru. Luiz mi-a promis c`-mi vapune la îndemân` toate însemn`rile lui adunate de-a lungulanilor, unde voi g`si toate informa]iile de care am nevoiedespre habitatul, obiceiurile [i stilul de via]` al triburilorpreistorice. {tiu c` nu este adunat de mine, [opti profesorulderanjat de privirea dispre]uitoare a fiicei sale, dar amînv`]at un lucru de la via]`, [i anume c` uneori trebuie s` facicompromisuri. Cred, draga mea Rebel, c` succesul munciinoastre de pân` acum ne-a f`cut s` credem c` ceea ce facemnoi este benefic pentru toat` lumea, inclusiv pentrub`[tina[ii peste care venim neinvita]i. Eu sunt preg`tit s`recunosc c` s-ar putea s` fi gre[it [i sper s` faci [i tu acela[ilucru.

Ea î[i d`du farfuria deoparte, îngrozit` de faptul c` tat`l ei,care-[i dorea la fel de mult ca [i ea ca acest ultim volum s` fiememorabil, era gata s` se supun` dorin]ei unui tiran, un omobi[nuit s` manipuleze localnicii astfel încât dorin]a lui s` fieconsiderat` lege.

– Tu po]i fi preg`tit s` accep]i ordinele domnuluiManchete, dar eu cu siguran]` nu sunt. Standardele trebuiemen]inute – întotdeauna ai spus c` fotografiile mele sunt lafel de importante pentru cititor ca [i ceea ce scrii tu, iar dac`tu po]i s` lucrezi dup` însemn`rile altuia, cum naiba ai vrea s`fac eu fotografiile? Nu, dac` Luiz Manchete nu vrea s` m` duc`la trib, voi g`si pe altcineva doritor s-o fac`.

OMUL JUNGLEI 29

– De ce trebuie s` fii a[a de înc`p`]ânat`? spuse tat`l eiprofund nemul]umit. Dac` a[ fi ghicit c` numele acesta se vareflecta asupra personalit`]ii tale, a[ fi insistat s` te numimPatience sau Prudence, oricum altfel decât Rebel.

Pentru a încheia discu]ia profesorul Storm s-a ridicat de lamas`, îndreptându-se spre u[`.

– Ah, profesore Storm, se auzi o voce vesel` de pe hol, amun mesaj pentru dumneavoastr` de la domnul Manchete. Aspus c` este preg`tit s` mearg` s` v` arate planta]ia, [i v`a[teapt` la grajduri oricând v` convine.

– Cu mult` pl`cere, exclam` profesorul trecând foartegr`bit pe lâng` Paulo care-i adusese mesajul. Nici un altmoment nu-i mai potrivit ca acesta prezent.

– Tat`l t`u pare a nu se sim]i prea bine în diminea]a aceas-ta, remarc` Paulo în timp ce se îndrepta spre Rebel. Crezi c`-lderanjeaz` umiditatea?

– Nu, eu îl deranjez, recunoscu ea. M` tem c` l-am enervatfoarte tare.

– Imposibil, zâmbi el a[ezându-se pe scaunul de pe caretocmai se ridicase profesorul. Este suficient ca un b`rbat s` seuite la chipul t`u divin pentru a uita tot ce l-a deranjat.

– M` îndoiesc c` tat`l meu sau domnul Manchete ar fi deacord cu tine, remarc` ea sec. De când am venit aici, se parec` sup`r pe toat` lumea.

– Nu [i pe mine, cara, neg` el cu blânde]e strângându-imâna ca semn de încurajare. Tu ai nevoie de pu]in`distrac]ie, ai stat în spatele u[ilor închise prea mult timp. Terog, las`-m` s` fiu eu cel dintâi care î]i arat` splendorilep`durii.

30 DOROTHEA KEMP

– Mi-ar pl`cea foarte mult, spuse ea, iar zâmbetul ei îiamintea lui Paulo de razele soarelui în dimine]ile senine.Las`-m` doar un minut s`-mi preg`tesc aparatul defotografiat.

– {i un obiectiv rezistent la ap`! strig` el în urma ei. Suntsigur c` va ploua în diminea]a aceasta.

În timp ce mergeau de-a lungul potecii care ducea înjungl`, Paulo îi lu` mâna într-a lui, iar Rebel accept` gestul cape unul de prietenie. Dup` ce au ie[it din poian` au p`trunsdirect în jungla întunecoas`, cu copaci foarte înal]i, petrunchiul c`rora lianele erau încol`cite asemenea unor [erpi.

{i-au continuat drumul pe o potec` bine delimitat`, blo-cat` totu[i ici [i colo de câ]iva copaci c`zu]i, ale c`ror r`d`ciniîntoarse d`deau na[tere unor forme ciudate. Erau foartepu]ine tufi[uri [i lipseau cu des`vâr[ire vegeta]ia putred` [imirosurile în`bu[itoare.

– Cât de curat` pare p`durea! [opti Rebel. Cu toate c` vor-bise în [oapt`, vocea ei r`sun` ca într-o catedral` t`cut`.

– Parada! [uier` Paulo, apoi în]epeni cu mâna întins` înfa]a ei.

Ea se sim]i paralizat` în momentul când un [arpe uria[,lung cam de doisprezece metri, se strecur` pe la picioarelelor.

– Ah, r`sufl` u[urat Paulo, este doar un jiboa.– Doar… ? repet` ea aproape le[inat`.– Sim, spuse el luând-o din nou de mân` [i continuându-[i

plimbarea. Este un [arpe atât de inofensiv încât puii suntfrecvent ]inu]i ca animale de cas` pentru a omorî [oarecii [i[obolanii [i uneori chiar liliecii.

OMUL JUNGLEI 31

– Cred c` voi r`mâne la tradi]ionalele pisici, remarc` ea.Râsul lui r`sun` puternic în p`dure, iar ecoul se sf`râm` de

pere]ii nesfâr[i]i de t`cere. Aerul dimine]ii era proasp`t [i caldcomparativ cu aerul rece al nop]ii trecute, iar pe m`sur` ceînaintau prin desi[ul junglei, Rebel [i-a dat seama c` junglaAmazonului în sine era o lume complet`. C`l`toriile perma-nente [i via]a în locuri îndep`rtate o determinaser` s` seblazeze, astfel încât i se p`rea c` oriunde se ducea nimic nuputea s-o mai impresioneze, sim]ea c` nimic nu este nou subsoare, nimic ce ea s` nu fi v`zut înc`, dar cu Paulo, care seoprea peste tot pentru a-i ar`ta fie o pas`re care mânca unp`ianjen, fie o maimu]` greoaie atârnând lene[` de crengileunui copac, fie o c`prioar` care-[i în`l]ase capul din culcu[ulei dintre tufe, în]elese c` Amazonia nu era doar o alt` jungl`,ci atât de diferit` de toate celelalte de parc` ar fi fost pe o alt`planet`.

Paulo a condus-o spre un copac r`sturnat, iar ea s-a oprits` fotografieze un m`nunchi de flori multicolore de pe unadintre crengile cele mai de sus, dar apropiindu-[i aparatul s`le filmeze, acestea [i-au luat zborul dovedindu-se a fi un roi defluturi multicolori.

– Î]i vei da seama c` p`durea amazonian` este plin` de ast-fel de surprize, îi spuse Paulo, este o lume complet` prin eaîns`[i, cu legi proprii, cu condi]ii de via]` unice [i chiar cuanotimpuri proprii. Aici nu exist` prim`var`, var`, toamn` [iiarn`, doar anotimpul umed [i cel secetos. Frunzele se scutur`din copaci, mugurii înfloresc, p`s`rile î[i depun ou`le [i ani-malele se înmul]esc, iar toate acestea se întâmpl` în acela[itimp. Dup` ploaie vei vedea copacii înmugurind [i-]i vor

32 DOROTHEA KEMP

aminti de prim`var`, totu[i în mijlocul zilei frunzele cad [i flo-rile mor la fel ca toamna. O alt` contradic]ie a acestei jungleeste faptul c` de[i luxuriant` p`durea nu produce prea mult`hran`, iar pentru a supravie]ui, indienii trebuie s`-[i str`bat`teritoriul în lung [i-n lat dup` hran`.

Ca o dovad` suplimenter` a spuselor lui, copacii s-au r`ritdintr-o dat`, l`sând s` se vad` o colib` împrejmuit` de ogr`dinu]` cu plante foarte firave.

– Maniocul, zise el, o plant` care d` un amidon moalenumit tapioca [i care împreun` cu pe[tele sunt alimentele debaz` ale indienilor caboclos.

Când o femeie ap`ru în u[a colibei, Rebel [i-a preg`titinstinctiv aparatul de fotografiat [i-l întreb` pe Paulo:

– Crezi c` se va sup`ra?– Sunt sigur c` nu! [opti Paulo zâmbind [i ar`t` spre gean-

ta de pe um`r. Mai ales când va descoperi c` a fost r`spl`tit`cu o geant` de sare, care pentru ei este foarte pre]ioas`.

Când s-au apropiat mai mult, Rebel [i-a dat seama c`femeia nu era deloc atât de b`trân` cum i se p`ruse ei. Cutoate c` ar`ta foarte obosit` [i îngrijorat`, mu[chii bra]elorerau fermi, ochii c`prui erau foarte limpezi [i d`du dovad` debun` cre[tere invitându-i în colib`.

În timp ce indianca discut` în propria-i limb` cu Paulo,Rebel fotografia fericit` în jurul ei, înregistrând pentru pos-teritate interiorul colibei nepodite, cu hamacuri ag`]ate depr`jini, un r`zboi de ]esut primitiv a[ezat lâng` un perete,câteva oale de lut ciobite [i un morman de unelte din mate-riale diferite, unele pu]in adânci precum o sit`, altele adânciprecum un vas, ale c`ror scopuri nu le putea ghici.

OMUL JUNGLEI 33

La cererea lui Paulo femeia se a[ez` pe jos [i î[i a[ez` unco[ mare între genunchi, punând un altul plat deasupra, apoiîncepu s` rup` în buc`]ele mici tuberculii usca]i de manioc [is` le cearn` prin sita improvizat`.

– Dup` mult` munc` grea, îi explic` Paulo, va ob]ine unpraf alb [i aspru asem`n`tor cu f`ina.

{i-au petrecut timpul foarte agreabil stând de vorb` cufemeia, care s-a dovedit a fi inteligent`. Rebel [i Paulo auîmp`r]it cu indianca sandvi[urile pe care le aveau cu ei pentruprânz [i în timpul mesei au aflat de la ea c` so]ul [i copiii eierau pleca]i la râu s` pescuiasc`, astfel putând s` supli-menteze hrana ob]inut` din recoltele de pe un p`mântepuizat din punct de vedere agricol, care în doi ani nu maiputea fi cultivat. Din acest motiv trebuiau s` se mute din nou[i s` o ia de la cap`t. Când î[i luau r`mas bun, pentru a-[idemonstra spusele, femeia a luat o mân` de p`mânt [i cândi-a dat drumul i s-a scurs printre degete ca nisipul.

Pe drumul de întoarcere, rezumându-[i c`l`toria Rebel nua putut s` nu-[i exprime nedumerirea:

– Nu pot s` în]eleg cum de a ap`rut legenda fabulosului ElDorado tocmai în aceste locuri; care exploratori au g`sitcl`diri imense din piatr` [i ora[e str`lucind de atâta bog`]ieaici, în mijlocul junglei?

– Este vorba de miraje, f`r` îndoial`, îi r`spunse sigur deel, Paulo. Nu s-a descoperit nici o dovad` despre existen]aacestui ]inut fabulos [i nici despre existen]a femeilorr`zboinice, amazoanele, dup` numele c`rora a fost botezatfluviul. Toate acestea conduc spre dou` ipoteze: primiiexploratori ori aveau halucina]ii ori au v`zut miraje. În mare

34 DOROTHEA KEMP

parte Amazonul este atât de larg, încât uneori ai impresia c`]`rmurile dispar, iar insulele din dep`rtare par suspendateîn aer. Odat`, când navigam printr–o zon` pustie a râului,nu mi-am putut crede ochilor v`zând o form` asem`n`toareunei catedrale imense ridicate pe un ]`rm înalt alAmazonului.

Ochii alba[tri ai lui Rebel s-au deschis larg la auzul acesteinoi confirm`ri a faptului c` aceast` lume s`lbatic` era multdiferit` de altele de pe glob. Amazonul era într-adev`r ca ofemeie [i precum o femeie avea misterul lui pe care îl ]ineaascuns pentru a încuraja [i pentru a atrage, iar când cineva eraconvins c`-i cunoa[te profunzimile, î[i dezv`luia un alt misterpentru a [oca [i a atrage în continuare. Era curios faptul c`jungla aceasta reu[ise s` fascineze b`rba]ii secole de-a rândul,sau poate doar pe aceia care i se dedicaser` trup [i suflet pen-tru a-i asigura supravie]uirea [i care priveau orice alt` femeieca pe un intrus.

Totul s-a întâmplat în timp ce st`teau pe marginea uneib`l]i înconjurate de tufi[uri [i copaci care se reflectau în apafoarte limpede, urm`rind un stol de p`s`rele stacojii, iar Pauloi-a oferit solu]ie la problema care niciodat` nu-i p`r`sise gân-durile.

Paulo era a[a de t`cut, încât ea a crezut c` a]ipise, dar deo-dat` i-a sim]it degetele calde pe ceaf` [i l-a auzit murmurând:

– Rebel, e[ti atât de frumoas` încât nu pot rezista tenta]ieide a te s`ruta!

F`r` s` mai a[tepte r`spunsul ei, brazilianul i-a întors capulc`tre el [i s-a aplecat s`-i fure un s`rut dulce, dar pasional, depe buzele deschise s` exprime uimirea.

OMUL JUNGLEI 35

Îmbr`]i[area lui era ferm`, dar în acela[ timp u[oar`,dându-i posibilitatea s` se elibereze dac` ar fi dorit. Alegereaera a ei [i dup` o clip` de ezitare un singur gând a pusst`pânire pe ea: “ El este unealta care te va ajuta s`-]i satisfaciambi]ia. Manipulat cu atentie, Paulo poate fi convins s`-]i fie]ie loial.”

F`r` s` asculte de vocea interioar` care-i spunea c` nu tre-buie s` profite de un b`iat ale c`rui sentimente p`reau la felde imature ca [i ale ei, ea nu a încercat s`-l îndep`rteze, dim-potriv`, chiar i-a întors s`rutul, care de[i a fost pl`cut, nu aemo]ionat-o.

În cele din urm` Paulo se retrase, iar ochii lui negristr`luceau [i toat` fa]a îi era luminat` de bucuria acestuis`rut în timp ce-[i rezema spatele de trunchiul unui copac,]inând-o pe Rebel în bra]e.

Ea î[i preg`tea momentul atacului [i când sim]i c` el aveaochii închi[i, iar un zâmbet de satisfac]ie îi juca pe buze, porniac]iunea pe care o pl`nuise.

– Paulo…! zise ea pe un ton molatic.– Sim, meu amor…? întreb` el, mul]umit ca un c`]el

r`sf`]at.– … dac` ai fi nevoit, crezi c` ai putea s` g`se[ti drumul

prin jungl` spre triburile preistorice?Din fericire el era prea distrat ca s`-[i dea seama c` între-

barea ei era o capcan`.– Dac` a[ fi nevoit a[ putea, spuse el tandru. Odat` l-am

înso]it pe Senior pân` în apropiere de sat, dar nu am v`zut sauauzit nimic, deoarece îmi ordonase s`-l a[tept acolo pân` seîntoarce.

36 DOROTHEA KEMP

– Dar ai putea s` g`se[ti drumul înapoi spre sat? întreb` eaf`r` s`-[i poat` re]ine emo]ia.

– Da…, afirm` el ezitant ca [i când i-ar fi sunat un clopo]elde alarm`. Cred c` pot.

– Atunci te rog, te rog, Paulo, m` vei duce acolo? zise eaîntorcându-se astfel încât el s`-i poat` vedea ochii alba[tri plinide speran]`. Ne-am putea strecura în t`cere – doar noi doi –iar la întoarcere vom g`si noi ceva conving`tor cu care s`motiveze lipsa noastr`. În felul acesta mi-a[ putea facefotografiile f`r` s` mai deranjez pe nimeni.

Paulo [tia c` în ceea ce spunea ea erau multe lacune la carear fi putut g`si contraargumente, dar cu chipul ei atât de fru-mos a[a de aproape de al lui nu a putut rosti niciunul.

Profitând de momentul lui de sl`biciune, Rebel î[i con-tinu` atacul.

– Îmi face o deosebit` pl`cere compania ta, Paulo, spuse eaflatându-l, dar pentru ca eu s`-mi amintesc de aceste zile cafiind cele mai fericite din via]a mea, trebuie s`-mi promi]i c`vei face ce te voi ruga eu.

– {i eu îmi voi aminti de ele cu o deosebit` pl`cere, meucara, [opti el hipnotizat de ochii ei alba[tri, dac` doar de opromisiune a mea depinde fericirea ta, atunci î]i promit oricedore[ti.

– Oh, î]i mul]umesc, Paulo, exclam` ea, ar`tându-[irecuno[tin]a printr-un zâmbet str`lucitor, fiind preabucuroas` pentru a [i-o exprima în cuvinte.

Dar în t`cerea care se l`sase, atmosfera deveni dintr-o dat`tensionat`. Rebel fu cuprins` de panic` gândindu-se, daroricum era prea târziu, c` fusese prea nes`buit` în graba ei de

OMUL JUNGLEI 37

a-l înfrânge pe Luiz Manchete. Paulo era prea tân`r [i imatur,dar era la fel de brazilian ca [i seniorul [i tot sânge latin îicurgea prin vene.

Eliberarea de aceste gânduri a venit din natur` sub formaunui tunet îndep`rtat. Vântul a început s` sufle puternic prinp`dure, îndoind amenin]`tor coroanele copacilor. În timp ceei alergau în c`utarea unui ad`post, norii s-au deschis violent[i începu s` toarne cu g`leata, formând o perdea groas` deap`, care r`p`ia pe frunzele copacilor cu un zgomotasem`n`tor celui produs de o ploaie de gloan]e pe o foaie detabl`.

Rebel [i Paulo alergau pe potec` ]inându-se de mân`, iarpic`turile de ap` c`deau din fiecare frunz` [i crengu]` for-mând b`ltoace care în cel mai scurt timp s-au transformat înadevarate mla[tini. Furtuna s-a oprit la fel de brusc cum aînceput [i aburii se ridicau de pe p`mânt de parc` ar fi fostsco[i de mii de ibrice date în clocot. O lini[te deplin` st`pâneap`durea, lini[te ce p`rea ap`s`toare dup` tot tumultul furtu-nii.

Când au ajuns în poian` [i au v`zut vila, pa[ii lui Rebel audevenit [ov`ielnici, apoi s-a oprit tremurând [i nu din cauzahainelor ude, care i se lipiser` de piele, ci pentru c` î[iamintise de omul numit de b`[tina[i Curupira – s`lbaticul.

38 DOROTHEA KEMP

Capitolul 4

Pentru prima dat` în via]a ei Rebel sim]ea frica, iaraceasta îi d`dea impresia de fierbin]eal` [i usc`ciune, [iavea sentimentul c` sângele îi înghe]ase în vene în cele treinop]i când tremurase în sacul de dormit, care nu-i oferisenici cea mai mic` protec]ie împotriva frigului nop]ii ama-zoniene.

Îns` cele mai sup`r`toare erau ni[te insecte aproape inse-sizabile cu ochiul liber, care s-au osp`tat din sângele ei, l`sândîn urm` lor ca amintire o mânc`rime violent`. {i-a amintit desfatul Seniorului de a intra în ap` în timpul nop]ii când tem-peratura sc`dea sub zero grade, dar acest lucru era imposibildin cauza pe[tilor piranha, care se hr`neau [i cu carne de om[i din cauza aligatorilor care pluteau la suprafa]a apei ca ni[tebu[teni. Toate acestea erau motive secundare de îngrijorare,principalul motiv era c` se pierduser` în p`durea tropical`, iarPaulo p`rea s` fi uitat, sau poate c` nu [tiuse niciodat` drumulspre satul tribului preistoric.

În primele câteva zile Rebel a fost prea preocupat` s`se obi[nuiasc` cu senza]ia ciudat` c` era înconjurat` doarde ap` [i p`dure ca s`-l mai întrebe pe Paulo dac` [tiedrumul spre sat. Când se furi[aser` de la vil` cu canoeaplin` de provizii [terpelite, la insisten]a ei, din magazialui Luiz Manchete, Paulo navigase ore în [ir, încrez`tor însine, pân` s` ajung` s` lupte împotriva curen]ilor desprecare jura c`-i sunt la fel de familiari ca [i str`zile ora[uluinatal.

Dar cu câteva ore mai înainte, spre uimirea lor, în loc s`mearg` în susul râului, canoea aluneca în josul râului împins`de curen]i foarte puternici. Paulo s-a luptat cu disperare s`men]in` cursul, dar în cele din urm` extenuat, l`sase canoeas` pluteasc` în voie, unduindu-se [i ridicându-se pe valuri,când înainte când înapoi, mergând în deriv` pân` cu câtevaminute în urm`, când s-a oprit dintr-odat`, cl`tinându-se pre-cum o r`muric` într-o bulboan`.

– Ce… ce facem acum? murmur` ea [i fu imediat r`spl`tit`cu o privire plin` de dispre].

– Tu s`-mi spui, zise Paulo nemul]umit. Tu e[ti expertul, tue[ti exploratorul care [tie tot, tu e[ti cea care nu a vrut s` aud`când am încercat s`-ti subliniez pericolele pe care s-ar puteas` le întâlnim în aceast` aventur` [i chiar ai sugerat c` dinla[itate ]i-am spus toate acestea.

Rebel îi întoarse spatele, deranjat` de privirile luidispre]uitoare care acum îi ardeau ceafa. P`durea îi înconjuraîntr-o încremenire total`, nep`s`toare la drama ce p`rea s` sedesf`[oare în mijlocul ei, nici un sunet nu se auzea, nici ofrunz` nu se mi[ca în aceast` s`lb`ticie verde.

40 DOROTHEA KEMP

Cuprins` de remu[c`ri, ea încerc` s` diminueze dinumilin]a b`iatului, care acum î[i regreta gestul de a fi încercats` par` matur în ochii ei.

– Îmi pare r`u, Paulo, este numai vina mea. Nu ar fi trebuits` te conving s` m` aduci aici [i a fost o prostie s` te bat la capcând, dup` ce te-ai mai gândit, ai ajuns la concluzia c` esteprea periculos [i ai fost nebun doar c` ai luat în calcul oasemenea idee. Iart`-m` ca te-am acuzat de la[itate, când defapt tu erai doar prudent, spuse ea calm`, ascunzându-[iteama sub o masc` de calm. Paulo, te rog, nu fi sup`rat pemine; prefer s` m` r`t`cesc în jungl` cu un prieten, nu cu undu[man.

Totul p`rea un co[mar teribil din care Rebel nu putea s` setrezeasc` [i nici nu mai avea puterea s` reziste.

– Nu este numai vina ta, cara, îi r`spunse Paulo tandrumângâind-o pe obraz, în cea mai mare parte este vina mea.Domnul Manchete ne-a prevenit întotdeauna de pericolul dea ne aventura în jungl` f`r` un ghid competent care s`cunoasc` bine p`durea. M-am gândit, murmur` plin deumilin]` Paulo, c` o busol` [i un sim] al orient`rii foarte dez-voltat îmi vor fi suficiente s` g`sesc drumul pe care am merscu el spre satul indian, dar undeva în imensitatea aceastaverde l-am pierdut, spuse el umilit [i temându-se de ceea ce îia[tepta. Rebel trebuie s` recunosc c` ne-am r`t`cit [i nu amnici o speran]` c` vom g`si vreodat` drumul în iadul acestaverde, care-[i cere tributul de jertfe de fiecare dat`.

Toat` aceast` confesiune a lui Paulo i-a confirmat faptul c`ea trebuie s`-[i ascund` teama [i s`-[i p`streze curajul. Cutoate acestea sim]ea c` jungla nemiloas` va începe în curând

OMUL JUNGLEI 41

s`-i sufoce, r`d`cinile se vor ridica [i vor încerca s`-i sugrume,copacii î[i vor coborî crengile pentru ai priva de lumina soare-lui [i de aerul pe care îl respirau.

– Paulo nu fi prostu], spuse ea încercând s` schi]eze unzâmbet ca s`-l conving` pe Paulo dar [i pe ea îns`[i, î]i la[iimagina]ia s` te tulbure. Primul lucru pe care trebuie s`-lfacem, hot`rî ea preluând conducerea, este s` ducem canoeaspre poiana de pe malul râului ca s` putem descarca proviziile[i s` facem focul; sunt sigur` c` dup` ce vei mânca nu vei maifi la fel de pesimist.

Încurajat de instruc]iunile ei clare [i scurte [i de felul com-petent în care inspect` poiana unde [i-au a[ezat tab`ra,c`utând dup` fiecare tufi[ ca nu cumva s` fie cine [tie ce intrusascuns pe acolo, a legat foarte sigur` pe ea hamacurile [i aîncropit cu foarte mult` u[urin]`, dup` ce el a aprins focul,ceva de mâncare, tân`rul brazilian începu s` se destind`.

– M` faci s`-mi fie ru[ine de mine însumi, se confes` elînfulecând mâncarea care p`rea un festin pe lâng` ceea cemâncaser` în ultimele trei zile. Femeile sunt considerate sexulslab, dar tu ai dat dovad` de mai mult curaj [i mai mult`st`pânire de sine decât foarte mul]i b`rba]i.

Ea zâmbi [i încerc` s` raspund` când, dintr-odat` se opriîncremenit` cu furculi]a aproape de gur` [i ascultând atent`.

– Ce este…? tres`ri Paulo nervos. Ai auzit ceva?– Taci! îl repezi ea punându-[i deoparte farfuria pentru a

se putea concentra mai bine. Nu se l`sase înc` întunericul, a[ac` maimu]ele nu-[i începuser` obi[nuita lor ceart` de sear` [isingurul sunet care se auzea era fo[netul frunzelor în b`taiavântului.

42 DOROTHEA KEMP

Apoi auzi din nou sunetul care îi captase aten]ia, unplesc`it str`in de toate zgomotele auzite pân` atunci, care seauzea destul de încet, dar cre[tea în intensitate.

– Este o barc` cu motor! strig` Paulo s`rind în picioare.Barca cu motor a Seniorului! Gracas a Deus, cred c` ne-aurm`rit – numai de am fi [tiut c` tot timpul cât am c`l`torit elera doar la câteva ore în spatele nostru!

Mai bine a[ fi s`rit în ap` [i a[ fi riscat s` fiu mâncat` depe[ti piranha, î[i spuse Rebel [i se sim]i dintr-odat` ru[inat`de ingratiudinea ei. F`r` interven]ia la timp a lui LuizManchete, probabil c` ei ar fi murit de foame sau de frig saupoate de amândou`. Cu toate acestea, cu cât barca se apropiamai mult cu atât o cople[ea mai mult sentimentul c` în câtevaminute î[i va dori s` fi preferat pe[ti piranha.

}ipetele disperate ale lui Paulo pentru a atrage aten]ia,au speriat câteva stoluri de p`s`rele, iar maimu]ele auînceput s` scoat` sunete de amenin]are. De[i o a[tepta,imaginea b`rcii zgomotoase în laguna nemi[cat` [i mai alesb`rbatul cu fa]a imobil` de la pror` au f`cut-o pe Rebel s`tresar`, asemuind aceast` imagine cu o frez` care atinge unnerv sensibil.

Luiz Manchete era înso]it doar de un indian, care p`reabolnav de team` aruncând tot timpul priviri speriate înjurul lui în timp ce cobora din barc` în urma celuilaltb`rbat.

Rebel hot`rî s` stea nep`s`toare sub avalan[a de vorbedure care se va rev`rsa asupra ei. Chiar [i Paulo era foartesurpins de atitudinea Seniorului [i fusese redus la t`cere defuria ce emana de la b`rbatul care se îndrepta spre ei. Dar

OMUL JUNGLEI 43

lini[tea tonului lui i-a [ocat mai mult decât dac` ar fi ]ipat laei. Privind-o foarte rece pe Rebel, i-a dat instruc]iunile de ple-care lui Paulo f`r` ca m`car s` se uite la el.

– Mergi încet spre marginea poienii [i urc`-te în canoe. Nuîncerca s` vorbe[ti, f` doar ceea ce ]i se spune [i indianul te vaduce înapoi pe planta]ie unde te rog s`-l asiguri pe profesorulStorm c` fiica lui nu mai este în pericol. Pleac` acum! ordon`el str`duindu-se s`-[i p`streze calmul când Paulo încerc` s`protesteze, dac` nu vrei ca s`lbaticii s` renun]e laascunz`toarea lor din spatele tufi[urilor, [i atunci po]i fi sigurc` vei sfâr[i pr`jit, iar gr`simea corpului t`u va fi folosit` lag`tit.

Privirea disperat` a lui Rebel nu l-a impresionat deloc,iar ea îl privea dezam`git` pe Paulo cum pleac` înso]it deindian [i l`s`nd-o la mila diavolului în iadul barbar al aces-tuia.

– Stai jos [i termin` de mâncat! îi ordon` acesta calm,urmându-[i chiar el propriul ordin [i punându-[i pe o farfurieo bucat` de carne [i o lingur` de terci de ov`z.

Ea se a[ez`, deoarece picioarele îi tremurau teribil [iîncerc` din r`sputeri s` par` calm`, dar nu se putut ab]ine s`nu arunce câteva priviri spre tufi[uri [i nev`zând nimic sus-pect în spatele acestora se hot`r\ s`-l atace.

– Senhor, încep s` cred c` aceast` melodram` a fost con-ceput` ca o form` de pedeaps` [i nu v`d nici un motiv de cenoi nu am fi putut pleca cu Paulo [i înso]itorul lui!

– Exact în acest moment suntem urm`ri]i cu aten]ie deun grup de, cred eu, zece oameni. Vor sta doar s` neurm`reasc` atâta timp cât st`m lini[ti]i, dar dac` am fi încer-

44 DOROTHEA KEMP

cat s` plec`m o dat` cu Paulo s-ar fi n`pustit imediat asupranoastr`, de aceea noi trebuie s` ne purt`m ca niste ostaticipân` când el va ie[i de pe teritoriul lor, explic` Seniorulfoarte calm.

– Dar tu îi cuno[ti pe ace[ti oameni, e[ti prietenul lor, saucel pu]in a[a l-am auzit pe tata spunând, a protestat ea.

– De aceea, pân` acum nu am tr`dat niciodat` aceast`încredere, spuse el gesticulând amplu, dar lent pentru ochiinev`zu]i. Imediat ce voi termina de mâncat le voi ducedarurile – saci de sare; câteva podoabe pentru so]iile lor [idou`, trei unelte din metal. Dup` pu]in timp voi verifica dac`darurile mele au fost acceptate. Dac` da atunci voi [ti c` mi-audat voie s` le vizitez satul, dar dac` nu …

Aceast` posibilitate o f`cu pe Rebel s` înghe]e.– Dar au acceptat de fiecare dat` pân` acum, nu-i a[a?

întreb` ea ascu]it.– Desigur, pân` acum, afirm` el indolent, altfel mi-ar fi fost

foarte greu s` mai stau acum de vorb` cu tine, dar de fiecaredat` când i-am vizitat am fost singur, a[a c` nu [tiu cum vorreac]iona la un str`in venit pe teritoriul lor, [i pe deasuprafemeie. Nu cred c` trebuie s`-i spun unei persoane atât culti-vate ca tine c` primitivii sunt imprevizibili, nimeni nu lepoate lua bunacuviin]` ca garan]ie – o lec]ie pe care mul]i auînv`]at-o pe propria piele, fiind constrân[i s`-l întâlneasc` peMântuitor înainte de a face parte din meniul unei mesefestive.

– Brut` sadic` [i crud`! [uier` ea enervat`. Nu vei reu[i s`m` intimidezi cu exager`rile tale grosolane, îi spuse ea preaenervat` ca s`-[i mai p`streze calmul.

OMUL JUNGLEI 45

– Dac` norocul va fi de partea noastr`, senhorita, vom aveasuficient timp s` facem schimb de insulte. De exemplu vomavea timp s`-]i împ`rt`[esc p`rerea mea despre o femeieexperimentat` care, în mod inten]ionat a sedus un b`iat, pen-tru a-l determina s` fie surd la alte ordine, pentru a-l face s`nu-[i dea seama c`-[i distruge o carier` care pân` la venirea taera singura lui preocupare.

– Oh, nu! icni ea. Sunt sigur` c` nu vrei s`-l concediezi pePaulo doar pentru a te r`zbuna pe mine? În ciuda avertismen-tului lui, vocea ei r`sun` ca detun`tura unui pistol.

– Nu pot s`-mi pierd timpul jucându-m` de-a d`daca gri-julie cu nici unul dintre colaboratorii mei, care ar fi atât deidiot încât s`-mi nesocoteasc` ordinele, spuse el pe un ton jos.Paulo a fost avertizat în repetate rânduri de pericolul de a seaventura în jungl` [i mai ales în aceasta unde pericole mortalete pândesc la orice pas. Date fiind împrejur`rile, nu prea arede ce se plânge, deoarece el este cel care a ales s` vâneze unfluture str`lucitor [i s-ar putea s` r`mân` cu un gust foarteamar.

Cu o iu]eal`, care indica faptul c` r`bdarea lui era lalimit`, se ridic` în picioare [i se îndrept` spre barc`, sco-tocind printre proviziile lui, înainte de a se întoarce înpoian` c`rând cu el o mul]ime de lucruri: o duzin` de cio-cane [i d`l]i, multe tig`i [i oale [i câteva panglici colorate]ip`tor pe care le avea legate de încheietura mâinii. Ca dinîntâmplare el a început s` se plimbe în jurul poienii [i s`împr`[tie lucrurile astfel încât s` poat` fi bine v`zute. Apoi,afi[ând o uimitoare imunitate la fric`, [i-a reluat locul del`ng` foc.

46 DOROTHEA KEMP

Nesigur` de felul cum ar trebui s` se simt`, Rebel a izbucnit dur:– Ce e[ti tu, om sau automat? Poate c` e[ti preg`tit s` stai

aici [i s` a[tep]i s` vezi dac` ace[ti s`lbatici se hot`r`sc sau nus` ne omoare. În orice caz, încep s` m` îndoiesc serios dac`ace[ti s`lbatici exist` [i de aceea m-am hot`rât s` plec cu barca– vii sau nu? îl provoc` ea nep`s`toare.

– Nu, r`spunse el calm. Dar, te rog, tu po]i s` pleci, nu a[vrea s`-]i stau în cale. S` fugi este o modalitate, uneori dur`,de a vedea dac` în spatele t`u se afl` vreun urm`ritor.

Lui Rebel îi displ`cuse Luiz Manchete de la prima vedere,dar acum sim]ea c`-l ur`[te de-a dreptul. Ea accept` provo-carea lui, lucru pe care el îl vedea ca pe o mul]umire de sinea unui copil r`sf`]at. Fiecare parte a corpului ei era preg`tit`de fug` [i când vru s` se ridice glasul lui o opri.

– Domni[oar` Storm, înainte de a face vreo prostie v`sf`tuiesc s` arunca]i o privire peste um`r.

Urmându-i sfatul ea î[i întoarse capul în direc]ia ar`tat` deel [i fu [ocat` s` descopere c` nu mai era nici unul dintrecadourile pe care Luiz le adusese cu el [i pe care leîmpr`[tiase în poian`.

– Po]i s` dormi acum dac` dore[ti, senhorita, spuse elcalm. Ea nu-[i d`duse seama cât de înc`p`]ânat` [i proast`fusese, decât atunci când îl v`zu [tergându-[i pic`turile detranspira]ie de pe frunte. Pân` diminea]` nu suntem a[tepta]is` accept`m invita]ia indienilor de a le vizita satul.

OMUL JUNGLEI 47

Capitolul 5

Focul din vatr` a fost stins, hamacurile au fost strânse [ipuse deoparte, oalele [i farfuriile pe care le folosiser` dediminea]` le-au sp`lat [i le-au a[ezat în barc`, pe care autras-o foarte aproape de malul râului [i au legat-o strâns de uncopac.

Luiz Manchete era foarte ocupat s` ascund` barcaacoperind-o cu frunze [i crengi, în timp ce Rebel î[i preg`teaechipamentul fotografic, a[teptând cu ner`bdare s` plece spresatul indienilor.

Îi era fric` dar în acela[i timp era încântat` de aventuracare urma s` înceap`. Cu o zi înainte de a pleca de pe plan-ta]ie i se povestise despre o b`[tina[` dintr-un trib indian carea locuit mul]i ani printre albi [i era considerat` civilizat`, dar,cu toate acestea, într-o zi [i-a omorât tat`l alienat pentru a-lelibera de spiritele rele care considera ea c` puseser`st`pânire pe el [i-i cauzaser` aceast` boal`. Dac` asemeneacredin]e erau înc` p`strate de cei cât de cât civiliza]i, atunci

Rebel se întreba ce va întâlni în satul ai c`rui locuitori aveauun stil de via]` asem`n`tor cu cel al înainta[ilor lor caremigraser` din America de Nord cu mai mult de cinci-sprezece secole în urm` [i deveniser` primii locuitori aiAmazoniei.

Mâinile îi tremurau de emo]ie când î[i puse geanta cuechipamentul foto pe um`r [i se uit` în jur dup` LuizManchete, ner`bd`toare ca aventura s` înceap`, emo]ionat` lagândul c` va fi prima care s` înregistreze pe pelicul` obi-ceiurile [i stilul de via]` al ultimilor oameni preistorici

– E[ti gata, senhorita? Când Luiz se îndrepta spre ea, Rebelfu pe punctul de a-i zâmbi, dar ochii lui de un cenu[iuîntunecat ca al norilor de ploaie, au f`cut-o s`-[i în`bu[edorin]a. Plimbându-[i privirile pe trupul ei, el o studia, maiexact dorea s` vad` dac` ]inuta ei era potrivit`. Ea purta oc`ma[` [i pantaloni asorta]i, o [apc` de culoarea p`durii,tras` mult peste frunte pentru a-i proteja p`rul [i pantofi pecare îi mai avusese în multe alte expedi]ii. Nu-[i d`duseseama cât de tensionat` fusese în timpul acestui examen ves-timentar [i a[teptându-i comentariile, pân` când cu o singur`clipire a genelor, el l`sase s` se în]eleag` c` este de acord cu]inuta ei [i întorcându-se pe c`lcâie îi f`cuse semn s`-lurmeze.

Î[i imaginase c` satul indian este undeva în apropiere, darmerseser` prin p`dure ore în [ir, oprindu-se uneori pentrua-[i croi drum prin desi[ul p`durii [i alteori pentru a ocolimla[tini noroioase. Probabil c` merseser` multe mile pân` ceLuiz se opri [i, cu o umbr` de satisfac]ie îi ar`t` poteca spresat. Fiind total dezinteresat de efortul ei de a nu se plânge de

OMUL JUNGLEI 49

c`ldura aceea torid` care p`rea c` tope[te totul în jur, el con-tinuase drumul pân` când poteca se bifurc` [i se opriascultând încordat.

Câteva secunde ea nu putu distinge nici un alt sunet înafar` de cele obi[nuite, apoi a surprins un zgomot caresem`na cu o b`taie de tobe, continuu [i constant precumb`t`ile unei inimi.

– Sun` interesant! constat` el în treac`t schimbând pozi]iapu[tii [i a gen]ii de pe un um`r pe cel`lalt, [i pornind îndirec]ia sunetului, iar Rebel îl urm` sim]ind cum cu fiecaremi[care c`ma[a i se lipea [i mai tare de spate [i de umeri.Orice alt b`rbat s-ar fi interesat de ea, ar fi întrebat-o dac` esteobosit` [i s-ar fi oprit de mult pentru un popas, dar era sigur`c` dictatorul junglei inten]iona s` mearg` pân` când ea ar fic`zut de oboseal` – [i preferabil s` cad` într-un loc cu aliga-tori.

Era prea obosit` [i c`ldura aceea prea toropitoare ca s` maipoat` reac]iona în vreun fel la acest gând, sau la faptul c` cucât se apropiau mai mult cu atât sunetul devenea mai puter-nic f`când p`mântul s` vibreze. Surpriza [i pl`cerea ei au fostfoarte mari când au ajuns într-o poieni]` [i a v`zut o cascad`, iarapa limpede c`dea de la în`l]ime peste o roc` neagr`, într-o vâl-toare clar` precum cristalul.

– Ce frumos este! murmur` ea uitându-[i oboseala. Pur [isimplu trebuie s` fotografiez acest loc! Cu o grab` aproape fre-netic` a început s`-[i caute aparatul printre lucrurile dingeant`.

– R`bdare, senhorita! Vocea lui p`rea surprinz`tor decalm`. Apa aceasta curge în cascade [i se tope[te în propriii

50 DOROTHEA KEMP

nori de vapori de la începutul timpurilor. Probabil c` aceast`imagine l-a surprins pl`cut [i pe primul om care a exploratAmazonul, a[a c` po]i fi sigur` c` va fi mereu aici pentru a fifotografiat`, dar mai întâi s` ne odihnim pu]in. Nu crezi c` arfi timpul?

F`cut` s` se simt` foarte incomod de aceast` prim` încer-care a lui de a glumi despre prima fiin]` uman` care pusesepiciorul în aceste locuri, se întinse pe burt` jucându-se cumâna prin ap`, în timp ce el împ`r]ea în pahare ultimii stropidin cafeaua pe care o p`straser` de la micul dejun.

Starea de disconfort a disp`rut atunci când a trebuit s`împart` un pachet de biscui]i cu brazilianul îngâmfat, care s-aîntins pe iarb` descheindu-[i c`ma[a [i l`sând s` se vad` unpiept bronzat [i p`rul agresiv de negru care-l acoperea.

Uitându-se spre masa de vegeta]ie ce plutea pe deasupra vâl-torii, Rebel [i-a ascuns nervozitatea sub un comentariu banal.

– M` întreb cum reu[esc s` supravie]uiasc` asemeneaplante delicate într-un loc în care for]a apei pare s` lezdrobeasc`.

Îl auzi mestecând un biscuit [i apoi vocea periculos demolatic`:

– Asemenea plante nu pot tr`i într-un alt mediu, au nevoies` fie permanent stropite de ap`. În compara]ie cu alte plantecare par la fel de delicate, acestea sunt mult mai puternicedecât ]i-ai putea da seama.

Dac` ar fi în]eles c` el f`cuse referire la ea, s-ar fi îndep`rtatimediat ce el se apropie mai mult, suficient de aproape ca eas` se simt` stânjenit`, dar nu suficient pentru a-i oferi o scuz`s` se îndep`rteze.

OMUL JUNGLEI 51

Sângele a început s`-i curg` n`valnic prin vene, inima îib`tea atât de tare încât vibra]iile ajungeau pân` în timpane [iea nu mai putea face deosebirea dintre zgomotul cascadei [ipropriile b`t`i ale inimii.

Rebel a încremenit sim]indu-i privirile prelingându-se pegâtul ei, apoi cu o mân` nervoas` a încercat s`-[i strâng`gulerul c`m`[ii mai mult în jurul gâtului.

Luiz nu î[i putu st`pâni râsul, când într-o ac]iune defensiv`incon[tient` ea î[i încruci[` bra]ele pe piept.

– Ce s-a întâmplat, domni[oar` Storm, o întreb` el gale[.De ce stai a[a ]eap`n`, de ce te-ai îmbujorat [i de ce te ui]i înalt` parte de fiecare dat` când m` uit în ochii t`i?

Fu tentat` s`-i spun` c` i se p`rea ridicol` aceast` atitudinea lui, dar ezit` con[tient` de faptul c` nu putea s`-l acuze denimic concret.

Nici fizic [i nici prin vorbe el nu f`cuse vreo aluzie erotic`.S` protesteze c` privirea lui era prea fierbinte ar fi însemnat s`dea cale liber` acuza]iilor lui cum c` în]elesul unei priviri esteo problem` de interpretare personal`.

Atunci de ce se sim]ea a[a de vânat` [i de amenin]at` devirilitatea animal` a acestui om, al c`rui zâmbet lene[ l`sa s`se în]eleag` lipsa de bune inten]ii [i scotea la iveal` dorin]a dea pedepsi.

Dintr-o dat` motivele lui i-au devenit clare. Desigur! Faptulc` nu în]elesese ce rela]ie exist` între ea [i Paulo generaseaceast` schimbare în atitudinea lui. Ieri îi spusese c` era ofemeie experimentat`; cu câteva minute în urm` sugerase c`este fragil` ca plantele crescute pe stânc`. Nici una dintre afir-ma]ii nu era adev`rat`. Pu]ine femei c`l`toriser` a[a de mult,

52 DOROTHEA KEMP

v`zuser`, auziser` sau aveau aceea[i experien]` ca ea – totu[iîn ceea ce prive[te sexul era foarte ignorant` [i naiv`. F`r` omam` care s` o ajute, f`r` s` aib` timp s` citeasc` despreaceast` latur` a vie]ii [i fiind dominat` de un tat` atât de pre-ocupat de evolu]ia istoric` a omului, încât nu observase c`lâng` el copilul se transformase în femeie, Rebel nu avusesealt` alternativ` decât s` r`mân` la fel de ignorant` în aceast`privin]` ca un nou n`scut.

Dar Luiz Manchete nu [tia lucrul acesta [i nici ea nu doreaca o asemenea arm` s` cad` în mâinile lui.

– Te contrazici, senhor, spuse ea crispat`, dar sim]indu-[igenunchii tremurând. O dat` m` acuzi c` sunt tare precumcoaja unei nuci, iar alt` dat` îmi spui c` sunt timid` ca unadintre domni[oarele voastre care [i ast`zi sunt crescute dup`vechile tradi]ii braziliene. De ce s` fiu intimidat` de tine?Sigur` pe ea î[i întoarse privirile spre el pentru a-i înfruntaochii sfredelitori. În cele din urm` nu e[ti decât un alt b`rbat,unul dintre mul]ii c`l`tori f`r` chip care au trecut prin via]amea. Se str`dui s`-[i men]in` privirea nemi[cat`, s` p`strezezâmbetul enigmatic în timp ce ochii lui cenu[ii sc`p`raufl`c`ri de furie, întuneca]i de fumul unui foc interior.

– Este foarte u[or de în]eles de ce Paulo va c`zut a[arepede la picioare, domni[oar` Storm. Expedi]ia este doar unhobby care v` ajut` s` proba]i aventuri amoroase f`r` limite!Trebuie s` recunosc c` la prima întâlnire mi-a fost greu s` m`hot`r`sc dac` e[ti o tân`r` provocatoare sau o femeie per-vers`, dar acum [tiu. Un b`rbat poate fi iertat dac` se joac`de-a vân`torul, pentru c` aceasta înseamn` competi]ie înformele cele mai elementare, genul de provocare ce l-a f`cut

OMUL JUNGLEI 53

pe omul preistoric s` coboare din copac pentru a vâna carneacu armele lui primitive din lemn. În majoritatea timpului decând omul exist` pe p`mânt, el a vânat pentru a supravie]ui,dar nu te po]i bucura de accea[i scuz`, pentru c` tu vânezidoar de dragul jocului. {i totu[i, spuse el zâmbind sarcastic,cred c` în sufletul t`u e[ti o la[` [i c` succesul t`u la vân`toareeste bazat pe alegerea discriminatorie a competitorilor. Toatevictimele tale au fost la fel de neexperimentate [i tinere caPaulo? Te provoc senhorita, spuse el apropiindu-se, încât ea-isim]i respira]ia rece pe obraz, pentru a-]i testa inteligen]a [iîndemânarea pe un partener mai experimentat [i totul s`devin` un joc mai important pentru un vân`tor ca tine. S`înfrun]i pericolul este cea mai important` etic` a vân`torii,îndr`zne[te [i accept`-mi provocarea [i descoper` pentru tineexaltarea de a tr`i via]a din plin experimentând fiorii deghea]` ai pericolului doar de dragul acestuia!

Rebel era [ocat`, st`tea nemi[cat` ca un [oarece hipnotizatde un [arpe, [tiind c` el îi a[tepta r`spunsul, dar era incapa-bil` s` formuleze unul dintre miile de gânduri care i seînv`lm`[eau în cap. Ce voia el s` fac` ea? S`-[i testeze capaci-tatea de seducere pe susceptibilitatea lui masculin`, expe-rien]a ei împotriva îndemân`rii lui, s`-l seduc` a[a cum el î[iimaginase c`-l sedusese pe Paulo? Era ca un tigru care provo-ca un [oarece – dar un [oarece mândru [i înc`p`]ânat.

Inspirat` de nevoia de a-[i salva demnitatea, ea reu[i s`spun` pe un ton plictisit:

– Voi, latinii, sunte]i atât de previzibili din punct de vedereemo]ional, atât de devota]i dorin]ei de a impresiona sexulopus! Eu a[ fi de p`rere c`, a[a cum suntem înconjura]i de

54 DOROTHEA KEMP

pericolele junglei, ar trebui s` urmezi exemplul meu [i s`-]icanalizezi energia spre supravie]uire, nu s` te angrenezi într-olupt` infantil` [i total neinteresant` dintre sexe.

Profitând de orice ocazie pentru a pune spa]iu între ei, seridic` în picioare [i-[i lu` aparatul de fotografiat.

Nu reu[i s` fac` decât câ]iva pa[i [i mâinile lui i se a[ezar`pe umeri r`sucind-o furios cu fa]a spre el. Cu siguran]` vor-bele ei directe î[i atinseser` ]inta, f`cându-l nervos ca o pum`gata de atac.

– Ori e[ti frigid`, ori ]i-ai construit o tehnic` inteligent` dea aborda b`rba]ii! spuse el. Nu-mi la[i alt` alternativ` decât s`descop`r eu însumi care este adev`rul.

Dup` aceea, Rebel nu a putut niciodat` s`-[i dea seama deefectele s`rutului s`u s`lbatic asupra sim]urilor ei. Î[i aminteavag c` în timpul discu]iei se adunaser` nori negri de furtun`în ochii lui, dar nu era înc` preg`tit` pentru bubuitul asurzi-tor al tunetului, pentru sclipirea orbitoare a fulgerului [i pen-tru cutremurul p`mântului sub picioarele ei [i toate s-audeclan[at la impactul gurii lui cu buzele ei.

F`r` s` vrea s-a lipit de pieptul lui musculos [i instinctivmâlnile i s-au a[ezat pe umerii lui l`sându-se prad` s`rutuluimistuitor, dar senzual. Mu[c`tura lui primitiv`, dar tandr` afost cea care a adus-o cu picioarele pe p`mânt [i a f`cut-o s`sar` din bra]ele lui.

Umilin]a curgea precum o ploaie peste ea când râsul luitulbur` lini[tea deplin` a v`zduhului.

Cu unghiile înfipte în palme, ea a[tepta s` fie catalogat`drept o novice, dar ro[i puternic când el, luând-o prin sur-prindere, i-a spus:

OMUL JUNGLEI 55

– Dorin]a ta este precum o cremene care are nevoie de unamnar pentru a scoate scântei, meu cara!

Fiind înc` sub influen]a senza]iilor produse de degetele luipe pielea ei delicat` [i a s`rutului lui arz`tor a reu[it s` spun`:

– Când pasiunile nu pot fi controlate devin vicii, senhor!– Avem cu to]ii o înclina]ie deosebit` spre vicii, îi aminti el

grav. Virtutea [i viciul sunt atât de apropiate încât la unmoment dat ne este foarte dificil s` le separ`m.

Tremurând de o furie oarb`, Rebel î[i lu` aparatul [i seîndep`rt` încercând s` imortalizeze pe pelicul` câteva dintreplantele unice crescute pe marginea apei [i pe cele carepluteau pe deasupra acesteia. Majoritatea plantelor care for-mau vegeta]ia p`durii p`reau c` invadaser` poiana – liane înc`utarea razelor solare, plante cu frunze foarte colorate [imari care îi aminteau de plantele decorative, frunze liliachiicare formau un covor gros pe p`mânt [i toate acestea se lup-tau pentru o raz` de soare în plus.

Con[tient` fiind c` privirea lui era a]intit` asupra ei, eacontinu` s` fotografieze, iar în dorin]a ei nem`rginit` de a sur-prinde cât mai multe subiecte unice, nici nu observase irita]iacare-i ap`ruse pe mân`.

Se oprit pentru o clip` s` se scarpine, dar vocea lui o aver-tiz`:

– Nu te sc`rpina! strig` el [i îi lu` mâna pentru a-i examinairita]ia. Ce te deramjaz`? Este o mânc`rime sau o în]ep`tur`?

– Nu este nimic, spuse ea încercând s`-[i elibereze mânadin strânsoarea degetelor lui. T`cut`, ea accept` examinarealui minu]ioas`, convins` fiind c` nu este nimic grav, u[urat`totu[i s`-l aud` [i pe el spunând acela[i lucru.

56 DOROTHEA KEMP

– Ai fost mu[cat` de un ]ântar, unul mic, aproape invizibil,care tr`ie[te în apropierea apelor curg`toare. Îndep`rteaz`-tetotu[i de cascad`. El î[i întoarse privirile în alt` parte pentru aascunde ceea ce ea putea s` jure c` fusese o sclipire ironic`. Defapt cred c` ne-ar r`cori pe amândoi o baie în lac. Cap`tul cel`laltal vâltorii este foarte sigur, iar apa este foarte curat` [i rece.

În c`ldura aceea în`bu[itoare ideea i se p`ru fetei prea ten-tant` ca s`-i poat` rezista. Accept` ideea cu mult entuziasm,dar ezitând [i-a amintit de o problem` foarte serioas`.

– Nu mi-am luat un costum de baie cu mine, se confes` eacu mare triste]e.

– Nici eu! spuse el, dar cu siguran]` în timpul anilor dec`l`torii îndelungate te-ai obi[nuit cu ideea c` confortul tre-buie s` treac` înaintea pudorii!

{tia lucrul acesta [i în oricare alte împrejur`ri nu ar fi ezi-tat s` se dezbrace [i s` intre în ap` în orice lac sigur [i disponi-bil, dar în cazul acesta, cu toate c` în privin]a apei putea filini[tit` în privin]a lui nu putea.

Cu toate c` nu exist` nici o lege în jungl`, î[i spuse ea,printre exploratori exista un cod de etic` pentru protec]iaaventurierelor [i acesta era întotdeauna respectat.

– Foarte bine! admise ea, având o convingere ciudat` c` LuizManchete, misoginul arogant, era de asemenea un hidalgoonorabil. Întoarce-te cu spatele pân` m` dezbrac [i intru înap`, te voi striga eu când sunt gata.

Apa era a[a cum o descrisese el: rece [i curat` precumcristalul. Timp de zece minute Rebel [i-a permis luxul de aînota încoace [i încolo, l`sând apa s`-i cure]e fiecare p`rticic`a corpului [i s`-i p`trund` în fiecare por al pielii.

OMUL JUNGLEI 57

– Vrei s`-]i împrumut s`punul meu? o întreb` el.– Da, te rog, r`spunse ea recunosc`toare, a[ fi încântat` s`-mi

pot sp`la [i p`rul.– Dac` ]i-l aduc eu, vor fi câteva probleme „pudice”, dar

pentru a le îndep`rta voi ]ine ochii închi[i, spuse el [i dintonul lui, Rebel î[i d`du seama c` zâmbea.

Obrajii i s-au îmbujorat, când un plesc`it puternic s-a auzitîn ap` indicând faptul c` el se îndrepta spre ea. Disperat` eaîncepu s` caute în jurul ei ceva cu care s` se acopere sau cevadup` care s` se ascund`. R`sufl` u[urat` când g`si o frunz`mare de nuf`r cu care aproape se înv`lui.

Când fa]a bronzat` cu ochii înc` închi[i s-a apropiat maimult de ea, Rebel strig`:

– Po]i s`-]i deschizi ochii dac` vrei, îl invit` ea convins`fiind c` nuditatea ei era suficient de bine acoperit`.

Fu stânjenit` de faptul c` el acceptase atât de repedepropunerea ei [i îl privi [`galnic în timp ce el deschidea ochii.

– Îmi pare r`u s` te dezam`gesc, senhor, spuse ea amuzat`,se pare c` a-]i în]eles din invita]ia mea mai mult decât am doriteu s` spun.

Luiz nu fu descump`nit de aceast` surpriz`; foarte naturalîntinse s`punul, ochii lui f`când un tur lene[ peste trupul ei,peste umerii rotunzi spre p`rul blond care scufundat în ap`devenise ar`miu.

Enervat` de examinarea lui t`cut`, iar cuvintele lui fiindu-iproaspete înc` în minte, ea r`bufni:

– Hei, î]i mai aminte[ti de mine? Sunt fata incapabil` s`-]iridice temperatura, dar nu este nici o problem` deoarece e[tiultimul b`rbat din lume cu care m-a[ str`dui s` fac lucrul acesta.

58 DOROTHEA KEMP

Era sigur` c` acum reu[ise s`-l descump`neasc` pe acestbrazilian cu limba ascu]it` [i întorcându-i spatele se sp`l` câta putut de bine peste tot, apoi [tiind dup` plesc`itul apei c`el ie[ise din lac î[i permise din nou luxul de a se b`l`ci în voie,pân` când cur`]` tot s`punul de pe ea [i ie[i din ap`.

Îndreptându-se spre hainele ei a în]epenit terifiat` lavederea unui grup de s`lbatici urâ]i [i cu fe]ele pictate ascun[idup` tufi[uri. Doar când au început s` se mi[te amenin]`torspre ea a putut s`-[i recapete vocea.

– Luiz! A ]ipat ea, îndreptându-se panicat` spre locul unde-lv`zuse ultima dat`

El îi r`spunse ie[ind dintre ni[te tufi[uri chiar în fa]a ei, [itrebui s` se propteasc` bine în c`lcâie când ea s-a izbit de el.

– Luiz…Luiz! bolborosea ea, nedându-[i seama c` îl strigape nume. Vin dup` mine… dincolo de tufi[urile acelea… ohoard` întreag` de s`lbatici!

Bra]ele consolatoare au înconjurat corpul ud leoarc` [i gol,dar râsul lui a înghe]at-o când a încercat din nou s-onec`jeasc`.

– E[ti o enigm` total`, cara. Curajul t`u nu poate fi negat,totu[i cea mai mare putere a ta st` în atrac]ia care î]i taier`suflarea, în momentele tale de sl`biciune feminin`.

OMUL JUNGLEI 59

Capitolul 6

Rebel sim]ea umilin]a r`zb`tându-i prin fiecare por alpielii, atunci când ascuns` în spatele tufi[iurilor, dup` careo împinsese Luiz, încerca s` se îmbrace cât mai repede,apoi a trebuit s`-[i adune tot curajul ca s` se întoarc` înpoian`.

Luiz st`tea cu spatele spre ea, înconjurat de s`lbaticii goi,cu trupurile pictate. Pentru ea p`reau foarte amenin]`tori a[acum st`teau înghesui]i în jurul lui, morm`ind [i gesticulânds`lbatic. Seniorul p`rea netulburat de atitudinea s`lbaticilor,chiar le zâmbea [i aproba vorbele lor morm`ite. Ea a ezitat,a[teptând neobservat` în marginea poienii, uitându-se uimit`la oamenii care p`reau doar cu o treapt` superiori animalelor,p`reau c` tocmai au coborât din copac, erau atât de dep`rta]ide civiliza]ie încât triburile pe care ea le întâlnise de-a lungulnumeroaselor expedi]ii p`reau foarte moderne comparativ cuacesta.

Totu[i, oricât de ciudat ar fi, nu perspectiva întâlnirii cu eio f`cuse s` tremure, ci privirea profund diepre]uitoare [i chiaramuzat` a unui singur om.

Observând-o indienii au reac]ionat de-a dreptul [ocant.Imediat ce unul dintre ei a v`zut-o privirile lui i-au aten]ionat[i pe ceilal]i [i, ca la un semn, to]i [i-au întors ochii spre ea.Rebel s-a a[teptat la o reac]ie foarte ostil` din partea lor, darspre surprinderea ei, cu to]ii au c`zut în genunchi cu capeteleaplecate în p`mânt, p`rând foarte respectuo[i, dar [i pu]inînsp`imânta]i.

– Ce naiba…? se adres` ea nedumerit` lui Luiz Manchete,care încerca s`-[i fac` drum printre trupurile prosternate.

– Comportamentul lor nu este prea surprinz`tor, spuse elar`tând spre capetele negre aplecate în ]`rân`. Încearc` s` tepui în locul acestor oameni care, dup` cum bine [tim, au fosttotal izola]i de lume, separa]i de civiliza]ie de mii de mile dejungl` impenetrabil`, tr`ind într-un mediu alc`tuit numai dinap`, p`dure [i p`mânt. Pân` acum câ]iva ani, singurele creaturipe care le-au v`zut au fost animalele s`lbatice, de aceea, venireamea în aceste locuri a fost privit` cu mult` suspiciune [i mult`uimire. Oarecum, nici m`car contactul cu o persoan` de alt`ras` nu a fost suficient` s`-i preg`teasc` pentru întâlnirea cu ofiin]` cu pielea alb` ca laptele, cu p`rul galben ca razele soare-lui [i care î[i face apari]ia dintr-un lac; având în vedere împre-jur`rile, probabil c` ei te-au asemuit unei apari]ii cere[ti. Acumte privesc ca pe propriul lor miracol, senhorita, o reîncarnare azei]ei Amazonului pe care ei o venereaz` de secole.

OMUL JUNGLEI 61

Este prea ciudat ca s` fie adev`rat! î[i spuse Rebel în timpce ea [i înso]itorul ei erau condu[i prin p`dure de ceata ei deînchin`tori.

– Nu pot s` cred c` se întâmpl` a[a ceva! r`bufni ea trecân-du-[i mâna peste fa]`? Cum este posibil s` m` asemene cu unînger?

– Sunt dou` categorii de îngeri, îi reaminti el sec. Dedragul amândurora sper ca ei s` nu b`nuiasc` niciodat` c` tufaci parte dintre îngerii c`zu]i, pentru c` vizita noastr`, în locs` fie de scurt` durat` [i f`r` întâmpl`ri ciudate, s-ar putea ter-mina ca [i cea a lui Lucifer – într-o c`dere înceat` [i dureroas`în iad.

Satul b`[tina[ilor era a[ezat într-o poian` înconjurat` dep`dure, colibe banale în form` de b`rci r`sturnate [i acoperitecu frunze erau împr`[tiate în jurul unei „pie]e” primitive.Mormane de f`in` alb`, preparat` din tuberculii de manioc,erau stocate în fa]a fiec`rei colibe împreun` cu vase de g`titciudate, topoare din piatr`, unelte de pescuit primitive, arcuri[i s`ge]i din lemn [i câteva m`[ti inestetice.

Când ei s-au apropiat de „pia]`”, o ceat` de aproximativcincizeci de localnici s-a adunat în jurul unui b`rbat, caredup` multiplele desene [i tatuaje de pe corp p`rea a fi [efultribului.

„Curupira”, a exclamat gutural [eful la vederea lui LuizManchete, dar [i el [i s`tenii s-au dat un pas înapoi, cândRebel a p`[it al`turi de Luiz [i toat` fiin]a ei contrasta cu cea aacestuia.

62 DOROTHEA KEMP

– Iar o lu`m de la cap`t! murmur` printre din]i Seniorul.Încearc`, dac` po]i, s` iei o atitudine demn` [i mul]ume[testelelor tale norocoase c` te-ai n`scut blond`, cu ochii alba[tri[i tenul alb, deoarece orice alt` femeie care ar fi venit aici, arfi fost spânzurat` de cel mai apropiat copac.

În]elegând c` faptul c` o pl`ceau b`[tina[ii era un aspectnepl`cut pentru el, nu se st`pâni s` nu spun` pe un tondulce:

– Ce s-a întâmplat, senhor? Pari pu]in dezam`git! Estepentru c` o femeie a reu[it s`-]i [tearg` din str`lucire – tupo]i fi orb la fermecele mele, dar se pare c` indienii nusunt.

– Îmi pare r`u s` te dezam`gesc, [opti el sarcastic, dar dac`tu crezi c` ace[ti b`[tina[i te v`d ca pe un sex simbol, te în[eliamarnic. Ei prefer` femeile cu propor]ii generoase, principiullor este urm`torul: cel mai gras este cel mai puternic, cel maiputernic este cel mai bun. Din punct de vedere fizic tu e[tipentru ei ca o buc`]ic` de piersic` pentru un om obi[nuit s`înfulece pepeni.

Acest om avea un dar extraordinar de a-i c`lca înpicioare orgoliul [i de a-i sc`dea încrederea în sine. Înfiecare disput`, fie de cuvinte sau de priviri, ea fuseseînfrânt` [i când el o conduse spre [eful tribului ca s`-lsalute î[i d`du seama c` î[i dorea ca m`car o dat` s` aib`posibilitatea de a-l putea umili la fel cum o umilea pe ea,s`-l doboare de pe piedestal ca astfel s` poat` [ti [i el ceînseamn` s` te t`v`le[ti prin praf

OMUL JUNGLEI 63

Trebui totu[i s`-i recunoasc` talentele uimitoare, atuncicând folosind acelea[i bolboroseli neinteligibile, a început s`comunice cu [eful, care p`rea incapabil s`-[i mute privirile depe fa]a sobr` [i palid` a lui Rebel.

Urmând sfatul lui Luiz Manchete, ea adopt` o atitudine]eap`n` [i încerca s` par` impresionant`, chiar [i atunci când,pentru a demonstra curajul extraordinar al unui conduc`tor,[eful tribului întinse o mân` cu degete murdare [i negre pen-tru a-i atinge pielea deosebit de catifelet` a mâinii. Apoi s`riînapoi ca [i când ar fi fost curentat, [i morm`i o întrebarec`tre brazilian.

– Ce a spus? întreb` ea, fiind foarte curioas`, v`zându-l pe[ef atât de uimit.

– Se a[tepta ca zei]a lor s` fie mai pu]in material`, spuseel cu o privire viclean`, dar acum c` a descoperit c` [i corpult`u este alc`tuit din carne [i sânge, dore[te s` [tie dac` î]i ]iicorpul acoperit pentru c` e[ti deosebit` de alte femei, saupentru c` b`rbatul t`u consider` c` sexul cu o zei]` estesubiect tabu.

Faptul c` din cauza acestui brazilian îngâmfat se îmbujo-rase, stârni exclama]ii de uimire din partea s`tenilor. Foarteintriga]i de aceast` curiozitate, formar` un cerc strâns în jurulei; erau atât de aproape încât n`rile ei au fost asaltate de miro-suri sup`r`toare de gr`sime animal`.

Involuntar, pe fa]a ei ap`ru dezgustul, iar acest lucru îi f`cupe indieni s` se îndep`rteze [i s` îngenuncheze în fa]a ei într-unnou act de venera]ie.

64 DOROTHEA KEMP

Când [eful b`tu din palme to]i localnicii se împr`[tiar`,intrând în colibele lor, dar ie[ir` imediat unii aducând tobe,al]ii pipe lungi din trestie, iar fetele [i femeile erauîmpodobite cu pene ornamentale [i multe [iraguri de piatr`colorat` [i aspru t`iat`.

Ar`tându-le lui Rebel [i Luiz s` se a[eze, [eful se a[ez` pep`mânt, iar muzican]ii, b`trânii [i cei mai tineri membrii aicomunita]ii îi urmar` exemplul a[ezându-se în semicerc [i eidoi trebuir` s` se a[eze în semicercul deschis. Când tobele auînceput s` bat`, b`rba]ii [i tinerele r`mase în semicerc auînceput s` danseze, mai întâi cu mi[c`ri gra]ioase ca de balet,apoi, pe m`sur` ce cre[tea în intensitate ritmul tobelor,trupurile începur` s` se r`suceasc` [i s` se învârt` mai repede.

Rebel era uimit` [i vr`jit` de felul în care ei î[i exprimaubucuria fa]` de sosirea lor. Era o form` de comunicare [i deexprimare care nu avea nevoie de cuvinte, deoarece folosealimbajul dansului ca manifestare a bucuriei [i a profundeivener`ri a zei]ei care îi onorase cu vizita sa.

Cu ochii str`lucind de uimire, ea arunc` o privire spre Luiz[i fu surprins` s`-l vad` încruntat.

– Se pare c` nu v` prea place dansul, senhor! arunc` eaprovocarea.

– Nu sunt mul]umit de fervoarea emo]ional` pe care o punîn el, spuse Luiz încet. Triburile primitive danseaz` ca s`-[iexprime atitudinea emo]ional` referitoare la un evenimentcare consider` ei c` afecteaz` tot tribul. În cazul acesta ei pars` se bucure c` în curând toate culturile lor vor fi mai bogate.

OMUL JUNGLEI 65

Luând în considerare cântecul lor, care spune c` pe[tele vaie[i pe maluri din ap` [i c` vor fi suficien]i tuberculi de maniocpentru a le acoperi toate nevoile, chiar dac` nu se vor îndepli-ni toate acestea, sunt convin[i în filosofia lor copil`resc` defaptul ca atunci când va veni vremea zei]a lor va face un mira-col pentru ei.

Rebel era tentat` s`-i dea teoria peste cap, dar felul cum îivorbise [i expresia fe]ei lui o descurajaser`.

– Ai un dar deosebit de a m` enerva, replic` ea. Vrei s`insinuezi c` atunci când vom fi gata de plecare vom avea difi-cult`]i în a-i convinge s` ne dea drumul?

– Tot ceea ce are leg`tur` cu proviziile lor de mâncare estede o importan]` capital`, explic` el laconic. Cu toate c`p`durea pare deosebit de luxuriant`, din cauza solului foartes`rac, localnicii trebuie s` munceasc` din greu ca s`-[i asigureexisten]a, tot ceea ce reu[esc s` aib` sunt câteva câmpuri demanioc, câ]iva bananieri, pu]in bumbac [i tutun. Se pot con-sidera noroco[i dac` mai pescuiesc ni[te pe[te sau prind uncurcan s`lbatic pentru a-[i suplimenta hrana, a[a c` î]i po]i daseama de ce sunt atât de supersti]io[i, de ce consider` întâm-pl`rile cele mai banale ca pe ceva supranatural, pentru c` doarsperan]a îi ]ine în via]`.

Noaptea se l`sase încet încet peste dansatorii extenua]i [ipeste privitorii obosi]i de treburile cotidiene, iar focurileîncepuser` s` se aprind` prin vetrele situate în fa]a malocas– care erau spa]ii de locuit unde tr`iau câte trei sau patrufamilii.

66 DOROTHEA KEMP

F`cându-le semn c` vrea s`-l urmeze, [eful a traversatpoiana, apoi le-a ar`tat foarte mândru o maloca nou` înultimul stadiu de construc]ie.

În interior o tân`r` indianc` legase dou` hamacuri, atâr-nate unul deasupra celuilalt.

– În care hamac vrei s` dormi în cel de deasupra sau încel de dedesubt? întreb` Luiz pe un ton lene[, bucurându-sede graba cu care se coloraser` obrajii ei. Pentru a fi scutit`de discomfortul de a împ`r]i aceea[i colib` cu celibatariisatului, care dorm pe podea a[a de înghesui]i încât dac`unul se întoarce to]i ceilal]i trebuie s` fac` acela[i lucru,i-am dest`inuit [efului c` tu e[ti femeia mea, iar pentru aevita dec`derea ta de la statutul de zei]` le-am spus c` oricezeitate cu forme umane mo[tene[te toate dorin]ele [inevoile omului [i lucrul acesta, din fericire, li s-a p`rutfoarte logic.

– N-am nici o îndoial` c` au fost de acord, spuse easarcastic, având în vedere c` gândesc ca ni[te copii, darî]i va fi mult mai greu s` m` convingi [i pe mine s`dorm în aceea[i colib` cu tine! Dac` nu te duci s`dormi cu indienii, atunci ia-]i o p`tur` [i dormi întufi[uri.

El a a[teptat pân` când [eful s-a îndep`rtat [i ei erau sin-guri în colib`, apoi a r`spuns cu o durere simulat`.

– E[ti tu în stare s` m` la[i la mila [epilor, a p`ianjenilor [ia furnicilor care pot transforma un animal puternic într-unschelet în câteva minute?

OMUL JUNGLEI 67

Pe Rebel o trecur` fiorii amintindu-[i de ziua în care ea [iPaulo fuseser` suficient de ghinioni[ti încât s`-[i pun` tab`raîn calea unor furnici ro[ii. Mai întâi s-a auzit un fluierat slab,apoi au v`zut armata care înainta, erau milioane de trupuriminuscule rostogolindu-se ca un covor pe sol, c`utând fiecarefrunz` [i fiecare r`muric` s` se hr`neasc`, invadându-le tab`ralor [i mâncând orice puteau g`si acolo.

Dar el se juca cu mila ei! Era obi[nuit cu acest gen dec`l`torie, [i cuno[tea foarte bine pericolele pe care le pre-supunea o asemenea c`l`torie.

– G`se[te-]i atunci un furnicar! spuse ea scurt, intrând ner-voas` în colib`.

Dezorientat` de întunericul aproape total din interior, eacalcul` gre[it pozi]ia lui [i i se trezi chiar în bra]e, prins` ca uniepure într-o capcan`.

– Vr`jitoare mic` [i f`r` inim`! De ce î]i este fric`? spuse elscuturând-o puternic. De r`splat`? }i-e team` c` a venit ziuasocotelilor [i nu mai po]i s` fugi sub aripa protectoare a tat`luit`u? Ai cuvântul meu, senhorita, c` nu trebuie s` te temi demine – nici m`car dac` am împ`r]i acela[i pat, cu atât maimult dou` hamacuri diferite.

Dar sim]urile ei panicate nu puteau s`-l cread`, nu atuncicând intimitatea s`rutului lui îi ardea înc` buzele, nu cândmasculinitatea lui agresiv` p`rea s` umple toat` coliba.

Dar el p`rea hot`rât s` r`mân`! Ea nu-l putea da afar` cufor]a [i nu mai era nimeni altcineva la care s` apeleze, doardac`…

68 DOROTHEA KEMP

Gândul acesta nu-i mai d`du pace din momentul când îiveni în minte. Alergând spre u[a colibei, ea strig` cât putea detare în direc]ia focurilor unde putea distinge doar grupuri fan-tomatice de localnici.

– Ajutor, v` rog ajuta]i-m`!Indiferent de limba pe care o folose[te, strig`tul de ajutor

al unei femei este universal. În câteva secunde b`[tina[ii seadunaser` în jurul lor, uitându-se când la ea când la Luiz, caretocmai ap`ruse în u[a colibei. Folosindu-[i toat` puterea deconvingere, Rebel îndrept` un deget acuzator spre el, apoi lear`t` indienilor prin semne s`-l ia de acolo.

– De ce faci asta, diavoli]` tic`loas`! i se adres` el nervosîndreptându-se spre ea, dar fiind oprit la timp de unul dintreindieni.

– În sfâr[it, senhor, am g`sit o modalitate de a te r`spl`tipentru arogan]a ta, pentru multitudinea de insulte [i mai alespentru trucurile amoroase pe care le-ai jucat pentru a r`zbunafelul în care crezi tu c` m-am purtat cu Paulo, spuse ea tri-umf`tor.

Dar, numai cinci minute de singur`tate în colibaîntunecat`, au convins-o c` se comportase foarte proste[te. Sea[ez` pe marginea hamacului, încercând s` nu aud` toate zgo-motele ciudate care r`zb`teau prin pere]ii sub]iri: un oftatnecunoscut, or`c`itul broa[telor, mari ca ni[te c`]ei, lâng`râu, un ]ip`t de pas`re spintecând întunericul, dar cel maiîngrijor`tor lucru dintre toate era t`cerea îngrozitoare carep`rea s` fie din ce în ce mai adânc`.

OMUL JUNGLEI 69

Pe de o parte Luiz Manchete avusese dreptate: îi era foartedor de tat`l ei. Pentru prima dat` în via]a ei era singur` într-unloc mult mai periculos decât tot ce întâlniser` ei pân` atunci,comparativ cu aceast` experien]` toate celelalte c`l`torii alelor fuseser` un joc, un joc pl`cut cu foarte pu]ine pericole.Amazonul se dovedea a fi mult mai periculos decât î[i imagi-nase ea.

Când se întinse în hamac, înconjurat` de un întunerictotal, sim]i c` se scufund` din ce în ce mai mult într-os`lb`ticie stranie de care va fi înghi]it` f`r` s` mai poat` fig`sit` vreodat`. Un zgomot ciudat a f`cut-o s`-[i ridiceimediat picioarele. Era oare un [arpe care dorea s`-[iîncerce veninul pe ea? Frica profund` puse st`pânire peea. Cât de proast` putuse s` fie s`-l lase pe Luiz în mâinileacestor s`lbatici imprevizibili. Dac` îi fac vreun r`u, dac` îlomoar`?

La aceast` posibilitate nu se gândise. Un ]ip`t i se opri îngât în timp ce s`rea din hamac, uitând toate celelalte pericole[i alergând spre u[`. Afar` era o t`cere înfior`toare [i întune-ricul nu mai era luminat nici m`car de ultimele r`m`[i]e alefocurilor indienilor. Aproape suspinând de fric`, o lu` la fug`în direc]ia pie]ei satului, f`r` s` vad` umbra care se îndreptaspre ea [i care o prinse de umeri când încerc` s` treac` pelâng` ea. O mâna i se a[ez` pe gur`, oprindu-i ]ip`tul pe buze,apoi o voce foarte familiar` îi [opti la ureche:

– Pentru numele lui Dumnezeu, taci din gur`! Sunt eu,Luiz … oricum, de ce naiba alergi pe aici?

70 DOROTHEA KEMP

– Luiz … ! [opti ea, nef`când nimic s`-[i ascund` frica sautremurul care o zguduia din cap pân` în picioare ca pe ofrunz`. Mi-a fost team` c` s`lbaticii î]i vor face vreun r`u …lucrul acesta nu mi-a trecut prin cap în momentul când amjucat farsa aceea prosteasc`! Oh, Luiz, îmi pare a[a de bine c`]i-au dat drumul!

Ea îl sim]i ezitând, îi auzi murmurul de surpriz`, apoi,dintr-odat` o ridic` aproape de pieptul lui puternic.

– Nu aveai nici un motiv s`-]i fie a[a de team`, a încercat els` o lini[teasc` în timp ce se îndrepta spre colib`. Folosindu-m`de premisa c` toate cuplurile din lume au la un moment datprobleme, le-am explicat localnicilor c` izbucnirea noastr` afost ca o ceart` între îndr`gosti]i, iar premisa s-a dovedit a ficorect`, deoarece ei m-au crezut [i chiar m-au îndemnat s`-miîncerc norocul înc` o dat`. M` bucur c` le-am urmat sfatul,cara. B`rba]ii [tiu a[a de pu]in despre femei, recunoscu el,încât nu este de mirare de ce Amazonul a fost asemuit uneifemei. Femeia, ca [i Amazonul poate fi fascinant`, dar [i ener-vant`, învior`toare, dar [i cople[itoare, provocatoare, exci-tant`, a]â]`toare [i chinuitoare, apoi când b`rbatul consider`c` o cunoa[te bine, poate s` se schimbe la 180 de grade [i s`arate o cu totul alt` fa]`.

El a p`[it în colib`, iar ochii lui obi[nui]i cu întunericul aulocalizat hamacul f`r` nici o dificultate, apoi, dup` ce a a[ezat-oîn el, s-a dat un pas înapoi [i a rostit blând:

– Somn u[or, tân`r` amazoan`.

OMUL JUNGLEI 71

Capitolul 7

Diminea]a zilei urm`toare era r`coroas` [i proasp`t`, darRebel a a[teptat pân` dup`-amiaza târziu când razele soareluiîncepuser` s` p`leasc`, apoi [i-a luat aparatul fotografic [i apornit spre râu. Ea inten]iona s` mearg` singur`, dar când ap`r`sit coliba, Luiz se îndrepta c`tre ea dinspre pia]a satului.

– Unde pleci? întreb` el uitându-se la echipamentul foto.– Este o fotografie special` pe care vreau s` o fac la râu [i

în perioada aceasta a zilei lumina este foarte bun`, îi explic`ea, luând o atitudine defensiv` la vederea privirii lui conster-nate, mai ales amintindu-[i c`-i spusese s` nu plece niciodat`singur` din sat.

Dar în loc s` se întoarc`, a[a cum î[i imaginase ea, elmergea al`turi de ea.

– Vin cu tine, spuse el spre surprinderea ei. Am studiatadesea fotografiile din c`r]ile tat`lui t`u [i m-am întrebat cineeste fotograful atât de capabil care poate s` surprind` atât de

bine subiectul, încât aproape c` po]i sim]i adierea vântului [ivezi leg`narea crengu]elor. Unele dintre fotografiile tale sunta[a de unice [i de frumoase încât nu m` pot plictisi s` le totprivesc. S-ar putea s` ai probleme cu c`l`toriile, senhorita, darîndemânarea ta ca fotograf compenseaz` totul. Dac` îmi daivoie, a[ dori s`-]i studiez tehnica de lucru [i-]i promit c` nu-]ivoi sta în cale.

– Desigur, se bâlbâi ea, surprins` de respectul ce i-l ar`taomul care pân` acum ar`tase numai dispre] pentru munca ei.Nu m` incomodezi, spuse ea atât de timid, încât d`dea impre-sia c` doar umbra lui ar fi suficient` pentru a-i zgudui nervii.Dar trebuie s` te avertizez c` atunci când g`sesec un subiectinteresant fac abstrac]ie de tot ce este în jurul meu [i suntatent` doar la ceea ce fac.

În timp ce încercau s`-[i croiasc` drum prin tunelul verde[i dens al junglei, ea a r`mas surprins` s` descopere cât deinteresat era el de munca ei [i mai ales câte cuno[tin]e aveadespre aceasta. Timiditatea ei a disp`rut complet în timp ceîncerca s`-i dea r`spunsuri cât mai limpezi la întreb`rile lui.

– Cu toate c` un subiect poate p`rea frumos, îi explica ea,nu înseamn` neap`rat c` se va transforma într-o fotografie fru-moas`. Depinde foarte mult de felul cum î[i folose[te fotogra-ful aparatul. În dup`-amiaza aceasta, de exemplu, a[ vrea s` faco fotografie care s` dea impresia rapid` a unei ape care carecurge printre frunze str`lucitoare, dar pentru a ob]ine aceast`imagine, trebuie s` încadrez foarte bine cascada, astfel încâtaceasta s` fie completat` de frunzele din fundal – compozi]iasecven]ei este foarte mult ajutat` dac` în cadru este mi[care.

OMUL JUNGLEI 73

– Cum po]i evita ca frunzele din fundal s` nu umple toat`fotografia? dori el s` [tie.

– Prin faptul c` manevrez cu aten]ie imaginea [i de aseme-nea expunerea este crucial`. De cele mai multe ori folosescexpunerea multipl` [i de aceea fotografiile mele dau senza]iade mi[care – frunzele copacilor parc` se mi[c` în b`taia vân-tului, florile par s` se aplece spre iarba gras`. Aceea[i metod`vreau s-o folosesc [i în dup`-amiaza aceasta, dar imaginea pecare vreau s` o ob]in este greu de realizat deoarece luminaeste foarte slab`.

Dându-[i dintr-o dat` seama c` turuise întruna despremunc` ei, s-a oprit brusc [i [i-a cerut scuze.

– Te rog s` mai scuzi c` am vorbit atâta despre munca mea,cred c` nu este nimic mai plictisitor decât o poet` care-[irecit` propriile versuri.

– Ce adun`tur` de contradic]ii po]i s` fii, spuse el, pe de oparte e[ti o campion` a prostiilor pe care le sus]ii, pe de alt`parte dai dovad` de o inteligen]` [i o capacitate sclipitoare. Aimulte în comun cu Amazonul, domni[oar`, un râu caredatorit` deselor lui schimb`ri de direc]ie nu este în dou`locuri la fel.

În ciuda compara]iei stranii, dup`-amiaza aceea s-a dovedita fi una dintre cele mai frumoase din via]a lui Rebel. Cuprezen]a lui lini[titoare al`turi, îi era foarte u[or s` admire fru-muse]ea violent` a împrejurimilor [i s` ignore amenin]areapermanent` a pericolului.

Când c`ldura dup`-amiezii deveni cople[itoare, se oprir`s` fac` un popas. Luiz cur`]` un spa]iu destul de mic lâng`

74 DOROTHEA KEMP

râu, se asigur` c` nu sunt furnici, apoi aduse un bra] defrunze de bananier s`lbatic [i le a[ternu pe jos f`când un strat.

Pentru un timp au t`cut [i unul [i cel`lalt, în t`cerea carela o observare mai atent` scotea la iveal` o activitate frenetic`– ramurele ce tremurau sub greutatea unui p`ianjen, zborullanguros al unui fluture colorat str`lucitor în negru [i albas-tru, bubuitul fructelor grele ce c`deau din copaci [i tot felulde insecte care-[i vedeau de treburile lor cotidiene.

Rebel a fost scoas` din starea de reverie de un urlet care areverberat în întreaga p`dure.

– Este doar o maimu]` care avertizeaz` intru[ii s` nu-i calceteritoriul, îi explic` Luiz, amuzat de privirea ei întreb`toare.

Ea [i-a întors capul încercând s` vad` cine scosese sunetulacesta, care p`rea s` vin` chiar de deasupra capului ei, darcortina de frunze a r`mas nemi[cat`.

– În p`durea aceasta nu sunt animale mari? întreb` ea,dându-[i dintr-o dat` seama c` singurele creaturi pe care lev`zuse în aceast` p`dure erau insectele, p`s`rile [i câteva rep-tile mici.

– Foarte pu]ine, r`spunse el, [i acelea care exist` sunt atâtde împr`[tiate încât doar rareori sunt v`zute. De aceea carneade baz` a indienilor este carnea de pe[te. Prin aceste locuri nuexist` animale din cauz` c` nu este mâncare suficient` pentrua putea supravie]ui, singurele care au supravie]uit sunt celecare s-au adaptat la condi]iile regiunii [i [i-au f`cut culcu[ul încopaci sau de-a lungul râului unde pot avea [i hran` [i lumin`.

– Vrei s` spui c` majoritatea tr`iesc acolo sus? întreb` eaar`tând spre coroana copacilor, [i fu r`spl`tit` cu imaginea

OMUL JUNGLEI 75

unor maimu]e acrobate ce s`reau din creang` în creang`, apoise atârnau de coad` cu capul în jos [i-[i îndesau lacomebanane în gur`.

– Sim! afirm` el, chiar [i jaguarul [i puma, care pe p`mântse simt mult mai bine ca în copaci, sunt v`zu]i rar ziua.Noaptea jungla r`sun` de urletele pisicilor s`lbatice plecate înc`utare partenerului. Dar m` întreb pentru cât timp…? Rebelera [ocat` de asprimea subit` din vocea lui [i de expresia dur`pe care o avea când a continuat pe un ton moroc`nos. Într-untimp foarte scurt, ca [i indienii, toate vor fi izgonite, vor fihar]uite [i în cele din urm` distruse de l`comia omului.

Respira]ia ei se transform` aproape într-o [oapt`, în timpce studia efectele pe care aceste gânduri le aveau asupra lui;corpul era atât de încordat de parc` s-ar fi preg`tit de lupt`,iar ochii de culoarea cerului plumburiu, aruncau fulgere cep`reau s` anun]e o furtun` puternic`.

Curupira! Pân` în acel moment ea considerase aceast`denumire prea dramatic` pentru Seniorul distant [i foarterece, care-[i ]inea sentimentele sub control tot timpul, daracum c` îi putuse vedea for]a furiei, puterea cu care îi ap`rape locuitorii acestei regiuni unice, începuse s`-[i dea seama c`Luiz Manchete chiar merita acest titlu de om al junglei.

– Tu crezi c` invazia civiliza]iei ar putea fi mai mult oamenin]are decât un beneficiu? a întrebat ea, apoi [i-a ]inutrespira]ia, preg`tindu-se pentru o explozie de furie.

Dar r`spunsul lui a avut un impact [i mai mare.– F`r` îndoial` c` este o tragedie, spuse el simplu, este o

crim` împotriva singurei forme simple de umanitate ce a mai

76 DOROTHEA KEMP

r`mas în aceast` lume exagerat de materialist`. Doar pentru asatisface l`comia omului dup` avere, Amazonul este distrus,este dezbr`cat de puritatea lui, cele mai frumoase [i maisecrete locuri ale acestei jungle trec în mâinile prospectorilor,fabrican]ilor de cherestea [i ale miilor de fermieri pionieri,indu[i în eroare de revistele promo]ionale, care auneru[inarea de a scrie c` dac` p`durea este bogat`, atunci [irecoltele vor fi bogate. Dar p`durea amazonian` nu va fi nicio-dat` potrivit` pentru agricultur`, spuse el. Lucrul acesta a fostdovedit de-a lungul secolelor de indienii care au plantat înaceast` p`dure [i f`r` nici un rezultat. Cu toate acestea dis-trugerea continu`, buldozerele [i jeepurile fr`mânt` p`mântul[i mii de mile de p`dure au fost t`iate [i arse de oameni carerefuz` s` în]eleag` c` jungla amazonian` nu poate fi îmblân-zit`, prefer` s` fie distrus` decât s` se supun` sclavieinedemne!

Rebel r`m`sese uitându-se la el, f`r` s` [tie ce ar mai puteaspune, era invidioas` pe Amazon ca pe o rival` [i se întrebadorindu-[i s` [tie cum putea spera o femeie în carne [i oase s`câ[tige afec]iunea unui b`rbat atât de devotat acestei amanteposesive.

– Te referi la Amazonia ca [i când ar fi o femeie – singurafemeie pe care o iube[ti, îng`im` ea.

– Un lucru drag pe care sunt pe punctul de a-l pierde,recunoscu el grav, de aceea î]i sunt recunosc`tor, deoarecerezultatele muncii tale m` vor ajuta s`-i p`strez memoria.

Pân` când s` fac` suficiente fotografii despre subiectul pecare [i-l alesese pentru ziua aceea, cerul se întunecase [i vân-

OMUL JUNGLEI 77

tul începuse s` bat`, r`corind aerul. De[i Luiz sugerase c` ar fitimpul s` se întoarc`, ea îl rugase s` mai r`mân` pu]indeoarece auzise o cascad` prin apropiere.

– Am putea s` mai st`m pu]in – am impresia c` se aude ocascad`?

Spre u[urarea ei el nu f`cu nici o obiec]ie, dar ar`t` spre ocanoe ancorat` de un copac de pe malul apei.

– Ne-am putea folosi de asemenea [i de canoea aceasta,spuse el fiind de acord cu scopul ei, arat` destul de primitiv,dar este foarte sigur` [i te face s`-]i aminte[ti s` nu legenibarca.

Metaforic vorbind, Rebel nu avea nici un interes s` legenebarca, deoarece în timpul acestei pl`cute dup`-amiezi rela]ialor progresase rapid din apele repezi spre cele calme ale pri-eteniei. O dat` sau de dou` ori, el îi rostise foarte naturalnumele, iar o dat`, cu gura uscat` [i inima b`tând s`-i sparg`pieptul, reu[ise [i ea s`-l strige pe nume. Faptul c` se ar`tainteresat de munca ei [i mai ales c` o pre]uia, reu[ise s` refac`pu]in mândria ei r`nit`, a[a c` acum nu i se mai p`rea foartegrav faptul c` fugise dezbr`cat` în bra]ele lui [i nici nu maisim]ea a[a de puternic durerea aceea de când îi spusese c` eaca femeie nu prezenta nici un interes pentru el.

Ca b`rbat era foarte interesant. Pentru prima dat` în via]aei încerca tot felul de emo]ii: groaz`, exaltare [i confuzie,atunci când se afla în compania unui b`rbat. Pentru o fat` carefusese privat` de posibilitatea chiar [i a se juca asemeneajocuri copil`re[ti, care pe tot parcursul adolescen]ei îl avusesepe tat`l ei al`turi ca s` se asigure c` fiica lui este tratat` ca un

78 DOROTHEA KEMP

copil, îi era foarte greu s` recunoasc` faptul c` era îndr`gos-tit` – îndr`gostit` de un b`rbat care ori de câte ori avuseseocazia î[i exprimase totala indiferen]` fa]` de ea.

Urcându-se în canoe s-au apropiat mai mult de cascad`, iarmultitudinea de stropi în care se reflectau razele târzii alesoarelui înconjurau stânca [i totul în jur p`rea mai luminos.Culorile erau mult mai vii [i totul p`rea mai mare [i mai lumi-nos, iar lui Rebel toate aceste lucruri îi produceau o pl`cere[i o bucurie foarte mare.

Probabil c` aceast` bucurie îi era refletat` în ochii str`lucitori,deoarece atunci când î[i întoarse ochii de la priveli[tea aceeasuperb` ca s`-[i caute camera, întâlni privirea cald` a lui Luiz.

– Vâsle[te mai aproape de torent, îl rug` ea, iar mâinile îitremurau de emo]ie când [i-a fixat aparatul spre norul destropi ce se ridicau din vâltoare, lumina]i fiind de o raz` târziede soare. A început s` pozeze repede, ner`bd`toare s` prind`imaginea din toate unghiurile înainte ca raza de soare s` sesting`.

– Fii atent`, Rebel! Avertismentul lui Luiz a venit prea târ-ziu ca s` o mai poat` prevenii c` înaintase într-un unghi foartepericulos pentru siguran]a canoei. Aceasta s-a r`sturnat,aruncându-i pe amândoi în ap`.

Singura grij` a lui Rebel a fost s` nu ude aparatul foto.Disperat`, [i-a ridicat mâna cu aparatul fotografic deasupraapei cât de mult a putut, iar cu cealalt` se lupta s` ajung` pemal. Dar când o mân` a prins-o de um`r, s-a relaxat [i a plutitpe deasupra apei, în timp ce Luiz o ducea spre mal, unde furialui a r`bufnit.

OMUL JUNGLEI 79

– Imbecil! Grande idiota! Cum ai putut s`-]i pui via]a înpericol pentru un obiect înlocuibil? Dac` nu te-a[ fi ajuns latimp tot ce a[ mai fi v`zut din tine ar fi fost o mân` ce ]inea unaparat foto!

Toat` fa]a lui era transfigurat` de furia distrug`toare care-lst`pânea, ochii lui se transformaser` în doi nori plini de ful-gere ce p`reau s` se reverse peste ea, a[a cum st`tea eldominând-o, furios ca o pisic` a junglei de pe care [iroia apa.Aceast` compara]ie era prea mult pentru umorul s`n`tos al luiRebel, iar râsul i-a pornit din gât ca un murmur [i a explodatîn hohote pe buzele ei.

Cu cât râdea ea mai mult cu atât se enerva el mai tare, pân`când în cele din urm` ea a reu[it s` se st`pâneasc` [i a încer-cat o reconciliere.

– Oh, Luiz, îmi pare r`u dac` te-am speriat, dar nu trebuies` fii atât de indignat, ai f`cut [i tu o baie nea[teptat`.

Gluma ei a fost ca o scânteie într-un butoi cu dinamit`. Asim]it dintr-o dat` c` cerul, copacii [i apa au explodat în jurulei, când a fost prins` de umeri [i zguduit` atât de puternic,încât se temea c` i se va rupe gâtul [i capul i se va rostogoli pep`mânt.

Rela]ia, pe care o pre]uise atâta în dup`-amiaza aceea, adisp`rut ca prin farmec, devorat` de flac`ra furiei lui [i de sen-timentul ei de frustrare.

– Chiar nu ai sim]ul umorului, senhor? spuse ea luptându-ses` pun` distan]` între ei. E[ti pre con[tient de rolul t`u dehidalgo mândru, de conchistador cuceritor, ca s` mai po]iaprecia o glum` f`cut` pe socoteala ta? Ai tr`it prea mult prin-

80 DOROTHEA KEMP

tre b`[tina[ii u[or de impresenionat! zise ea, eliberându-[iumerii din strânsoarea necru]`toare a degetelor lui. Trebuies` mai fii ridiculizat din când în când doar pentru a-]i amintic` în ]ara orbilor, chiorul este împ`rat!

– A[a cum [i tu, senhorita, ar trebui s` te por]i ca o femeie,în loc s` fii ca un f`t`l`u care poart` pantaloni în loc de fust`[i ai tendin]a enervant` de a copia comportamentul unui ado-lescent nes`buit.

Ea s-a luptat din greu cu lacrimile de durere, care-iîmpungeau ochii. Gândindu-se mai bine, [i-a dat seama c`ac]ionase proste[te; ar fi trebuit s` reac]ioneze imediat la aver-tismentul lui, în loc s` se lase absorbit` de munca ei [i s` nuia în calcul pericolul. Cu toate acestea, reac]ia lui era de-adreptul ie[it` din comun [i nu avea suport real, comparativcu mica ei crim`, [i în cele din urm` [tia [i el la fel de bine ca[i ea c` pr`d`torii tr`iau în apele mai adânci [i mai repezi. Eaa ajuns la concluzia c` scufundarea nea[teptat` a fost cea carel-a sup`rat atât de tare pe mândrul senior.

– To]i b`rba]ii ar trebui s` fie îndur`tori! spuse ea batjo-coritor.

– A[a cum toate femeile ar trebui s` înve]e s` plâng`! Rebel a sim]it pericolul ce o pândea cu câteva secunde prea

târziu ca s` mai poat` evita îmbr`]i[area s`lbatic` a bra]elor ceo încol`ciser` ca o lian` un trunchi de copac. Poate c` în timpea ar fi uitat primul lui s`rut dac` nu l-ar mai fi v`zut, dar acumîi aruncase o nou` provocare [i avea impresia c` el nu doreadecât s-o supere, [i c` s`ruturile acestea erau simple jocuripentru el.

OMUL JUNGLEI 81

În timp ce se lupta cu dorin]a pe care i-o stârneau mâinilelui ce-i fr`mântau corpul [i cu pasiunea eliberat` de acests`rut devastator, l-a sim]it luptându-se cu tremurul corpului,apoi a auzit un oftat din fundul gâtului [i atunci [i-a dat seamac`, de fapt rolurile se inversaser`. Acest fapt [tiut a f`cut-o s`se relaxeze [i a împins-o s` renun]e la lupt` [i s` i se ofere.Dumnezeule mare, o iubea! O dorea [i aceasta nu pentru a-[idemonstra superioritatea sau faptul c` el era cel care con-ducea, ci pur [i simplu pentru c` nu mai putea s` se ascund`sub asemenea scuze!

L`sându-se condus` de acest sentiment [i de momentul detandre]e, s-a lipit mai mult de el [i [i-a p`sat buzele timide degura lui puternic`, dar cu o reac]ie de-a dreptul uimitoare el aîmpins-o respingând-o.

– Meu Dios, senhorita! M` surprinzi, nu m` a[teptam ca s`iei provocarea mea a[a de în serios! Mai întâi m` r`sfe]i cu unnum`r de strip-tease care s`-mi stârneasc` apetitul, apoi m`„înfometezi” sistematic pentru a-mi distruge imunitatea.Pentru un moment mi s-a p`rut c` e[ti chiar atr`g`toare, apoimi-am amintit un adev`r afirmat de exploratorii junglei: înjungl` nici o femeie nu este urât`.

82 DOROTHEA KEMP

Capitolul 8

Rebel se îndrepta spre râu cu câteva haine s` le spele [i nupentru prima oar` îi invidia pe localnici pentru c` umblaudezbr`ca]i, astfel sc`pând de stresul cotidian al sp`latuluirufelor. Î[i luase cu ea doar un schimb de haine [i în fiecare zitrebuia s`-[i spele c`ma[a, pantalonii [i lenjeria intim`.

Problema era c` niciodat` nu reu[ea s` le spele prea binedin cauza lipsei de s`pun, deoarece pu]inul pe care îl maiaveau îl foloseau s` se spele ei, dar cel pu]in vânturate prinap` [i puse apoi s` se usuce, hainele miroseau a proasp`t,pentru c` altfel ar`tau a[a de jalnic încât nu te-ai fi îndurat s`le pui nici m`car pe o sperietoare

Luiz se ocupa de propriile lui nevoi [i o irita la culme fiindîntotdeauna, dac` nu elegant, cel pu]in prezentabil. De lacearta lor de acum câteva zile, atmosfera între ei era cordial`.El se mutase din colib` chiar în seara aceea, f`r` s`-i dea nicio explica]ie, l`sând-o s` doarm` într-un întuneric înc`rcat deumbre [i zgomote ciudate. Pentru c` el nu avea încredere în

standardele de igien` ale indienilor, alimentele pe care le con-sumau ei le aducea el, iar ea le preg`tea, dar mâncau separat[i nu schimbau nici un cuvânt.

Stând în genunchi pe malul apei, ea a fost foarte tulburat`când l-a v`zut într-o canoe, cu o pr`jin` lung` în mân`c`utând pe[te. Dac` nu s-ar fi observat în acela[ timp, Rebelar fi luat-o la fug`, dar acum mândria nu-i permitea s` seretrag`.

El î[i d`duse jos c`ma[a, [i în ciuda propriei con[tin]e, eanu s-a putut st`pâni s` nu-i admire, fascinat`, jocul mu[chilorsub pielea aproape la fel de neagr` ca a indienilor, în timp cese îndrepta spre ea.

– Bun` diminea]a, senhorita, o salut` el dintr-o suflare [iea observ` c` îi disp`ruse atitudinea rece din în ultimele dou`zile.

– Bun`! spuse ea distant` [i i se p`rur` de-a dreptulproste[ti aceste polite]uri în mijlocul junglei.

– Vrei s` m` aju]i s` prind ni[te pe[te? Steagul alb al p`ciifusese fluturat [i ei i se p`ru firesc s` fac` acela[i lucru.

– Desigur, cu pl`cere … Dar mai întâi a[ dori s`-mi terminde sp`lat hainele ca apoi s` le [i pot întinde la uscat petufi[uri.

R`bd`tor, Luiz a[tept` pân` când ea termin` de sp`lat, apoio ajut` s` urce în canoe [i dându-i un co[ din fibre de palmi-er îi spuse cum s`-l foloseasc`:

– Când sunt foarte mul]i pe[ti în ap`, metoda primitiv` alocalnicilor d` rezultate bune. Când agit apa cu pr`jina pe[televa ie[i însp`imântat la suprafa]`, atunci tu s` fii preg`tit` [i s`-larunci cu co[ul în canoe.

84 DOROTHEA KEMP

Spre surprinderea ei medoda a dat rezultate. La începutera prea înceat` [i prea neîndemânatic` [i nu putea re]inepe[tele în co[ ca apoi s`-l arunce în barc`, dar dup` câtevarat`ri, insisten]a ei fu r`spl`tit` când reu[i s` prind` un pe[tede m`rime medie dintr-o specie necunoscut`

– Crezi c` este comestibil? întreb` ea cu ochii str`lucind demândrie, iar acest lucru îl f`cu pe el s` zâmbeasc` amuzat.

– Da, este comestibil. I-am v`zut [i pe indieni mâncând ast-fel de pe[ti, îi confirm` el, dar, te rog, nu m` întreba cum senume[te, pentru c` se spune c` în Amazon tr`iesc peste o miede specii. Într-o expedi]ie recent`, care a avut ca scop inven-tarierea speciilor de pe[ti din diferite râuri, s-a descoperit c`aproape cincizeci de procente dintre cei prin[i sunt din speciinecunoscute.

– Cel pu]in nu avem de ce s` ne temem c` b`[tina[ii vormuri de foame, replic` ea, preg`tindu-se s` prind` un altpe[te

– Din p`cate, de cele mai multe ori pescuitul nu d` rezul-tate, mai ales în sezonul ploios, spuse el. În timp ce sestr`duia s` îndrepte canoea în alt` direc]ie, o raz` de soarejuc`u[` se a[ez` în p`rul lui negru, dându-i noan]e alb`strii.Nu trebuie s` m` gândesc la asta, î[i spuse ea încercând s` seconcentreze asupra discu]iei…când se întâmpl` lucrul acesta,indienii încearc` s` vr`jeasc` pe[tele, scufundând o piatr`magic` în ap`, sau folosesc mult mai eficienta metod` de aotr`vi pe[tele [i când plute[te mort la suprafa]a apei îl adun`cu co[urile.

Dup` o or` de pescuit fructuos, Rebel strânsese suficientpe[te pentru mesele lor din ziua respectiv`. Când el învârti

OMUL JUNGLEI 85

pr`jina prin ap` cu o vigoare deosebit`, ea se aplec` pestemarginea b`rcii, pentru o ultim` încercare pe ziua aceea, darfu foarte surprins` când el o prinse de încheietura mâinii, îilu` co[ul din mân` [i îi ridic` mâna deasupra apei.

– Ce naiba…! spuse ea indignat`, dar mai ales [ocat` derapiditatea [i for]a ac]iunii lui.

– Uit`-te acolo jos!, îi ar`t` el spre adâncuri cu o expresiesinistr`.

Ea î[i arunc` o privire spre locul indicat de el [i o trecur`fiorii când v`zu un [arpe uria[ spintecând apa. Era lung devreo [ase picioare, iar mi[c`rile lui erau pline de amenin]arediavoleasc`.

– Uh! Este revolt`tor… zise ea.– {ocant! o contrazise el f`r` urm` de umor. Este un

]ipar electric. Nu vede deloc, în schimb are un [im] tactilfoarte dezvoltat care îl ajut` s` navigheze, s`-[i localizeze[i s`-[i omoare prada cu un [oc electric. Dac` l-ai fi atinseste foarte posibil s`-]i fi pierdut cuno[tin]a din cauza[ocului.

Un curent asem`n`tor unui [oc electric i-a trecut princoloana vertebral`. Dintr-odat` pescuitul cu metode primitivenu mai era amuzant [i dorea s` se întoarc` pe uscat, de fapt î[idorea [iguran]a unei case, o cas` unde vr`biile se hr`neau cufirimituri, unde puteai culege florile f`r` teama c` te vei otr`vi,unde singurele zgomote f`cute de animale erau l`tr`turilecâinilor [i unde oamenii locuiau în case, iar femeile preg`teaucina pentru so]ii lor [i-[i cre[teau copiii. Era genul de c`min pecare ea nu-l avusese niciodat` [i pe care probabil c` nici nu-l vaavea vreodat`!

86 DOROTHEA KEMP

Luiz a pus paloarea ei deosebit` pe seama [ocului suferit [ia cârmuit canoea spre malul râului. Când a ajutat-o s` coboaredin barc` privirea lui era la fel de dur` ca [i tonul pe care oîntreb`:

– Ce s-a întâmplat, nu te sim]i bine?Ea î[i ]inu capul aplecat [i ochii închi[i, deoarece [tia c`

ace[tia ar reflecta agonia gândurilor ei. F`r` s`-[i dea seama c`atitudinea ei este aceea a unui penitent, a [optit gr`bit`:

– Cred c` vizita noastr` [i-a atins scopul. Putem plecaacas`?

El întârzie r`spunsul a[a de mult încât ea se preg`tea s`-lpriveasc`, dar se bucur` c` nu o f`cu atunci când îi auzi remar-ca t`ioas`.

– Deci, te-ai hot`rât c` pu]inul pe care îl [tii despre noi estesuficient – suficient încât s` te fac` s` nu vrei s` [tii mai multe!Foarte bine, senhorita, spuse el aspru, voi încerca marea cudegetul, cum se spune, [i voi aduce subiectul în aten]ia [efu-lui de trib. Dac` reac]ia lui este binevoitoare, toate-s bune [ifrumoase, dac` nu…!

– Crezi c` nu ne-ar da voie s` plec`m de aici? întreb` ea.– Nu ai observat, Zei]` a P`durii, spuse el dispre]uitor, c`

de când ai venit localnicii s-au bucurat de un num`r mai marede jocuri [i, a[a cum au prev`zut chiar [i maniocului pare s`-imearg` mai bine?

Când au ajuns în sat a l`sat-o s` preg`teasc` masa, iar els-a dus s`-l caute pe [ef. Pe[tele îl cur`]ase el înainte s` plece[i ei nu-i r`m`sese decât s` îl a[eze pe ni[te frunze mari, apois`-l pun` pe ni[te pietre încinse s` se coac`, iar între timp s-aapucat s` taie pentru garnitur` câteva fructe de avocado.

OMUL JUNGLEI 87

Luiz s-a întors tocmai când ea a[eza pe[tele copt pe ni[tefrunze mari pe care la foloseau în loc de farfurii. El se a[ez`jos [i accept` por]ia lui recunosc`tor, cu toate c` vestea pecare urma s` i-o dea era proast`.

– {eful este indispus, îi spuse el pe ner`suflate, acordândmai mult` aten]ie mânc`rii decât ve[tii pe care tocmai i-oadusese. Ea a[tepta devenind din ce în ce mai ner`bd`toare cael s` continue, dar în loc de aceasta el s-a mul]umit s` o com-plimenteze pentru mâncare

– Pe[tele este delicios!Ea [i-a l`sat farfuria deoparte, nefiind de acord cu

aprecierea lui [i jurându-[i c` atunci când se va întoarce înciviliza]ie nu se va mai atinge de pe[te.

– Ce vrei s` spui prin indispus? Este bolnav? Imediat ceLuiz [i-a întors privirile spre ea, Rebel a [tiut c` el îi intuisestarea de tensiune [i nelini[te.

– Nu, nu este bolnav! zise el plimbându-[i privirea pestebuzele ei. Este destul de dificil de explicat, dar este maibine s` încerc. So]ia [efului este aproape s` nasc`. Poatep`rea fantastic pentru o minte luminat`, dar indienii credc` este important ca tat`l s` pretind` c` na[te, s` se prefac`cu alte cuvinte, deoarece el este mai puternic decât mama[i poate s` înfrâng` spiritele rele prezente în asemeneamomente. Se crede c` starea p`rin]ilor [i conduita lor atâtînainte cât [i dup` na[tere influen]eaz` copilul. De exem-plu p`rin]ii nu au voie s` m`nânce carnea anumitor ani-male deoarece caracteristicile acestora vor fi transmisecopilului, în schimb sunt anumite animale a c`ror carnetrebuie s` fie mâncat`. Se spune c` în asemenea cazuri

88 DOROTHEA KEMP

carnea de pum` este foarte apreciat` [i dac` p`rin]iim`nânc` atunci, este sigur c` copilul va avea curajul [iferocitatea fiarei.

Dac` se a[tepta ca ea s` nu-l cread`, atunci trebuia s` fiedezam`git. Ochii ei alba[tri erau larg deschi[i [i fa]a luminat`de o str`lucire aparte, dar entuziasmul era cauza.

– L-am auzit pe tat`l vorbind despre acest obicei alsimul`rii travaliului – “cloceala”– , în timpul c`ruia b`rba]iisimuleaz` starea de graviditate pentru un timp. Dup` cumspune el, cuvântul vine din limba francez`: couver careînseamn` a cloci. Dar acest obicei nu este specific doarAmazonului, deoarece se [tie de mult timp c` ta]ii primitivi,din multe p`r]i ale lumii, în perioada când so]ia trebuia s`nasc`, se a[ezau în pat [i se supuneau unui regim alimentar [iunui anume comportament. În unele cazuri so]ul continua s`stea în pat mult timp dup` na[terea copilului, chiar dac` so]iaî[i relua treburile ei cotidiene cât mai repede posibil dup`na[tere. Cât de frumos ar fi, [opti ea, s` pot face ni[tefotografii în timpul ceremoniei de „na[tere simulat`”! Tat`lmeu ar fi de-a dreptul încântat dac` în ultima lui carte araduce dovezi c` acest obicei înc` mai exist`!

– M` îndoiesc c` localnicii vor accepta prezen]a cuiva,chiar [i a unei zei]e, lâng` [ef în asemene momente, spuseLuiz. Esen]a acestui act este accea de a înfrunta spirilelerele; tat`l se preface c` este mama, o femeie slab` închinurile facerii [i care poate fi u[or de influen]at, spiritulse treze[te luptându-se cu un b`rbat puternic [i s`n`tos. A[ac` cine [tie ce reac]ie va avea [eful în momentul când îi veipune aparatul foto sub nas? Nu, spuse el decis [i încheie

OMUL JUNGLEI 89

discu]ia ridicându-se în picioare, nu pot permite a[a ceva!Trebuie s` renun]i la acest gând, senhorita, este preariscant.

Comanda lui autoritar` o f`cu s` fie [i mai hot`rât` s` nu-iurmeze sfatul, dar când el plec` spre sat, nu [i-a dat seama c`expresia ei de senin`tate era doar o masc` pentru a nu i se citipe fa]` ce uneltea.

Ea era foarte con[tient` de faptul c` vie]ile s`lbaticilor erauordonate dup` multe tabu-uri. Evenimentele importante dinvia]a lor, na[terea, ini]ierea, c`s`toria [i moartea trebuiauobservate cu mult` aten]ie. Dar exist` o [ans`, î[i spuse ea, întimp ce-l urm`rea pe Luiz, care se îndrepta c`tre sat, b`[tina[iis-ar putea s` fac` o excep]ie pentru ea, având în vedere c` opriveau ca pe o zei]`, un spirit al p`durii care luase temporarchip de om.

Cu aparatul ag`]at de um`r, Rebel s-a îndreptat spre malo-cas s` vad` unde se retr`sese [eful pentru îndeplinirea acestuiritual. În jurul colibelor nu erau decât femei care î[i f`ceau tre-burile lor cotidiene [i care, atunci când au v`zut-o s-au închi-nat pân` la p`mânt în fa]a ei tremurând de fric`.

V`zându-le, î[i dorea s` poat` avea o cale de comunicare cuele, astfel [i-ar mai fi u[urat [i ea singur`tatea [i poate le-ar ficonvins [i pe ele s` nu le mai fie fric` de ea, dar chiar [ib`rba]ii, care erau ni[te r`zboinici curajo[i [i nu ezitau s` selupte cu jaguarii [i cu pumele, de[i nu aveau decât ni[te armeprimitive, se temeau pân` [i de umbra ei. Sperând s`-[i maiam`geasc` pu]in singur`tatea, Rebel încerc` s` se apropie deo mam` tân`r` care-[i sp`la copilul sub un jet de ap` rece.Ochii copilului erau foarte bine închi[i, iar apa îi curgea pe

90 DOROTHEA KEMP

fa]`, dar el în loc s` plâng` râdea cu atâta poft`, încât Rebel nuse putu st`pâni [i începu [i ea s` râd`. Mama copilului î[i ridi-cat imediat capul, [i cu o privire îngrozit` î[i lu` fiul [i fugi încoliba ei.

Respins` peste tot [i sim]indu-se mai izolat` ca oricând,Rebel plec` încet, uitându-se în fiecare colib` [i încercând s`g`seasc` indicii despre locul unde ar putea s` fie ascuns [eful.

F`cuse un tur aproape complet al satului când aten]ia i-afost atras` de jocul unui b`ie]el prea absorbit de activitatea luica s`-i simt` prezen]a. Lâng` copil era un p`ianjen mare, pecare copilul îl urm`rea cu foarte mare aten]ie, ]inând în mân`o s`geat` întoars` cu vârful în jos, apoi, sco]ând un ]ip`tputernic de vân`tor, înfipse s`geata în insect`.

– Bravo! strig` ea f`r` s`-[i dea seama, b`tând din palme însemn de admira]ie.

Dar în loc s` reac]ioneze ca to]i copiii, b`iatul î[i împinsepieptul în fa]` exprimându-[i mândria [i bucuria, apoi, la felca to]i copiii din lume, începu s` caute din priviri altceva cares` stârneasc` ei admira]ia. Inspira]ia l-a trimis spre cea maiapropiat` colib` [i când ajunse acolo se uit` peste um`r,f`cându-i ner`bd`tor semn s`-l urmeze.

Rebel îi flat` vanitatea apropiindu-se suficient ca s` poat`vedea în interior, un interior plin de fum prin care se puteadistinge un grup de femei îngenuncheate lâng` o alta, care eraîntins` pe jos, evident într-un stadiu avansat al travaliului.

Copilul fugi, dar Rebel r`mase în]epenit` pe loc, privindvenirea pe lume a unui copil pentru prima dat` în via]a ei.}ipând de bucurie, femeile s-au repezit unele la mam`, alteles` spele nou-n`scutul, iar misterul fumului se explic` imediat

OMUL JUNGLEI 91

atunci când copilul începu s` str`nute, protestând astfel pen-tru afumarea la care fusese supus. Femeile r`spunser` la uni-son prin cântece neinteligibile, dar pe care Rebel le în]elese ca„acum vine diavolul”

În caz c` prezen]a ei ar fi avut vreo urmare nefast` asuprafericitului evenement, plec` neobservat`, dar neputând s`-[iexplice sentimentul pe care i-l trezise aceast` experien]` [imai ales dorin]a de a crea via]` din dragoste.

Înc` extaziat` de ceea ce v`zuse, ea se îndrept` spre colib`[i trebui s`-[i dirijeze aten]ia spre altceva, având în vedere c`Luiz o a[tepta.

– Unde ai fost? o întâmpin` el, iar ochii o întrebau de ceavea aparatul fotografic cu ea.

– Am urm`rit un miracol! replic` ea simplu. Tocmai amavut privilegiul de o vedea pe so]ia [efului dând na[tere unuicopil. A fost a[a de frumos, spuse ea, o consecin]` minunat` aiubirii matrimoniale.

– Na[terea este un proces foarte natural, senhorita, [i ani-malele [i oamenii dau na[tere altor suflete în fiecare secund`,în fiecare or` [i în fiecare zi.

– Cât de tipic ]ie, s` amesteci animalele cu oamenii, replic`ea, adus` fiind cu picioarele pe p`mânt de remarca lui.Animalele se împerecheaz` pentru a asigura supravie]uireaspeciei lor, în schimb un copil este fructul dragostei p`rin]ilorlui. Cercet`torii clasific` foarte repede aceast` emo]ie ca fiindsex, dar adev`rul este c` dragostea este prea adânc`, preacomplex` din punct de vedere emo]ional pentru ca voi,oamenii de [tiin]`, s` pute]i vreodat` spera s-o în]elege]i.Având în vedere c` au mai r`mas pu]ine zone neexplorate în

92 DOROTHEA KEMP

lume, senhor, ai putea s`-]i îndrep]i energia spre acest t`râmmare [i necunoscut [i spre acea stare de confuzie numit`dragoste.

– A[ putea s` iau în calcul [i aceast` posibilitate, dac` tu teoferi cobai voluntar, astfel încât s` pot investiga sufletul uneifemei care în fiecare zi se îndr`goste[te de un alt b`rbat, spuseel provocator.

Rebel a tres`rit auzind din nou aceea[i acuza]ie, acuza]iepe care el o folosea ca pe un imbold ca s`-[i p`streze treazresentimentul. Dup` fiecare moment mai pl`cut, de fiecaredat` când sim]ea o anumit` sl`biciune pentru ea, îi aduceaaceea[i acuza]ie, de[i, uneori, ea observase o anumit`întunecare a fe]ei lui, ceea ce p`rea s` indice c` acest faptcauza mai mult` durere c`l`ului decât victimei. Din cruzimealui i s-a n`scut dorin]a de a-l face s` pl`teasc` pentru c` oacuzase de obr`znicie, de fals` modestie [i mai ales c` f`cusereferire la goliciunea ei.

– M-ai acuzat de multe ori c` sunt contradictorie,senhor,începu ea, totu[i încep s` cred c` perversitatea este una din-tre problemele tale. Tot ceea ce ai spus îmi indic` faptul c`dete[ti naivitatea, totu[i condamni aventurile amoroase. Pe deo parte m` cataloghezi în categoria pe care o condamni, pe dealt` parte sugerezi c` a[ suferi de „sl`biciune feminin`”. Darceea ce mi se pare cel mai curios este felul în care arunci oprovocare [i dac` este acceptat` începi s` te plângi c` ar fi unatac asupra imunit`]ii tale! Ce ar trebui o fat` s` fac`, senhor,întreb` ea cu o privire inocent`, când b`rbatul devine nervosc` este vânat?

OMUL JUNGLEI 93

Capitolul 9

Toat` ziua b`tuser` tobele; erau b`t`i continui care luiRebel îi r`sunau în cap [i le asemuise b`t`ilor inimii unuigigant; erau pulsa]ii nervoase ale unei fiare trezite brusc dinsomn.

Aerul era ap`s`tor [i umed, opresiv ca [i atmosfera dintreei doi. Luiz fusese foarte enervat de discu]ia dintre ei, sau maiexact de ceea ce îi spusese ea. Toat` diminea]a se agitase ca opum` nervoas`, ignorând total prezen]a ei [i p`rând imun lazgomotul care pe ea o irita teribil.

– Se va opri vreodat` zgomotul acesta? întreb` Rebel foarteenervat`.

– Ace[ti oameni nu au prea des un motiv pentru as`rb`tori, îi r`spunse el rece. Sunetul tobelor facecunoscut triburilor din împrejurimi c` dup` multe fete[eful a fost binecuvântat cu un b`iat. Prin b`taia tobelortrimit de asemenea invita]ii la petrecerea din seara

aceasta, petrecare ce va fi dat` în cinstea zei]ei lor albe,o fiin]` supranatural` care a f`cut posibil acest miracol.

Când el s-a ridicat, preg`tindu-se de plecare [i astfelsupunând-o la alt` zi de singur`tate [i izolare, ea la întrebat iri-tat`:

– Te deranjaz` dac` te înso]esc [i eu? Nu sunt obi[nuit` s`stau degeaba atât de mult timp, m` înebune[te starea aceasta!

– M` tem c` nu va fi posibil, o refuz` el cu o satisfac]iedeosebit`. B`[tina[ii ar fi [oca]i doar la gândul c` trebuie s`ia o femeie la o expedi]ie de vân`toare – desigur ei nu [tiucât de multe cuno[tin]e ai tu în acest domeniu, cât de bine [tis`-]i încol]e[ti prada [i cât de f`r` mil` te dispensezi de ea înmomentul în care o ai.

Rebel [i-a dat imediat seama c` discursul lui sarcastic sereferea la la felul cum se purtase ea cu Paulo, b`iatul pe care elconsidera c` ea îl în[elase, îl h`r]uise pentru ca apoi s`-l distrug`.

Insisten]a ferm` a lui Luiz asupra faptului c` Paulo î[i dis-trusese cariera, atârna foarte greu în con[tiin]a ei, deoarece sesim]ea vinovat` de acest aspect. Î[i promisese c` va face tot ce-ist` în putere pentru a-l determina pe [ef s`-[i schimbep`rerea, dar instinctul o avertizase s` a[tepte o perioad`propice, s`-l prind` într-o dispozi]ie bun`, din p`cate oasemenea posibilitate nu se ivise înc`.

– P`cat! spuse ea încercând s` par` non[alant`, apoiîncheie pe un ton dur. Armele de vân`toare sunt [i arme der`zboi – m` vezi cumva ca pe un du[man atunci când î]iarunci s`ge]ile otr`vite?

OMUL JUNGLEI 95

Cu rapiditatea flash-ului unui aparat foto, ochii lui cenu[ii[i-au aruncat s`ge]ile direct în ]int`.

– M` folosesc de otrav` ca antidot al bolii, pentru a fi imunla ipocrizia care l-a ajutat pa Paulo s` cad`.

Sim]ind gustul dulce-am`rui al dispre]ului lui [i gândindu-sec` a[a cel pu]in nu o va uita, Rebel se plimba prin sat cuaparatul foto, care p`rea c` devenise o extensie a mâlnii ei,încercând s` fotografieze indienii în timp ce-[i preg`teauarcurile pentru vân`toare.

Cu toate c` ei ajunseser` s` asocieze flash-ul cu prezen]aei tot nu în]elegeau înc` ce este acel obiect negru [i, de[i nuse mai temeau de ochiul str`lucitor al obiectivului, încer-carea lor de a-l ignora era total nereu[it`. De aceea probabilse concentrau a[a de mult asupra ocupa]iei atât de familiarede a înmuia s`geat` în otrav`, pentru a fi mai eficient` înprocesul de ucidere a animalului. Otrava era ob]inut` pecale natural` din plante adunate de femei din p`dure, [iextras` printr-un procedeu secret cunoscut doar de vraciullor.

Dup` ce b`rba]ii au plecat la vân`toare, în sat r`mânânddoar femeile [i copiii, Rebel se plimba prin preajm` aparentnep`s`toare la activit`]ile din jurul ei, dar fiind numai ochi [iurechi în încercarea de a descoperi vreun indiciu despre loculunde se retr`sese [eful, deoarece nu avea voie s` p`r`seasc`locul respectiv pân` când toate ritualurile de protejare anoului-n`scut nu erau îndeplinite, pentru ca astfel micu]ul s`fie în siguran]`.

96 DOROTHEA KEMP

Ea a ezitat, nedumerit` de activitatea unui grup de femei,care st`teau foarte apropiate [i din cauza aceasta capetele lorerau unite [i aplecate deasupra unui obiect, pe care Rebelnu-l vedea, în timp ce spuneau incanta]iile. Ea a a[teptatr`bd`toare împreun` cu ceilal]i s`teni, iar curiozitatea i-a fostr`spl`tit` în momentul când femeile s-au ridicat [i au l`sat s`se vad` o rogojin` plin` de petale de crin, pe care apoi le-aupus pe o manta delicat` a purit`]ii.

Imediat ce [i-au terminat treaba, rolul mantalei a fost foarteclar atunci când femeile au alergat râzând [i strigând sprecoliba unde n`scuse so]ia [efului [i au ie[it afar` cu mamazâmbitoare, care nu s-a împotrivit când ele au dus-o spremalul râului.

Rebel era nespus de fericit` în momentul când a terminatde fotografiat toat` ceremonia de sp`lare [i cur`]are a femeiil`uze înainte ca aceasta s` se apropie din nou de so]ul ei.Femeile au aruncat-o în ap` [i au sp`lat-o cu fibre de nuc` decocos, apoi au scos-o pe mal [i au uns-o pe tot trupul cu uleide cocos, pân` când trupul ei negru a devenit str`lucitor. Apoii-au pieptenat p`rul împletindu-i-l cu multe flori [i abia dup`aceea au îmbr`cat-o cu mantaua înc`rcat` cu petale de crin.

Câteva ore mai târziu, când Luiz s-a întors a g`sit-oînf`[urându-[i filmele într-un material special pentru a le pro-teja de umiditate [i i-a sim]it imediat starea de satisfac]ie [i debucurie.

– Ai avut o zi plin`? întreb` el. Nu cumva vei r`mâne f`r`filme – se pare c` de când am venit ai pozat continuu?

OMUL JUNGLEI 97

– Mi-a mai r`mas doar unul, spuse ea gânditoare, dar peacela îl p`strez pentru…

– …Pentru ce? întreb` el repede, foarte încruntat dintr-odat`.

– Oh… doar pentru ceva interesant care ar putea s` apar`,r`spunse ea, detestându-se pentru faptul c` aproape îidezv`luise inten]iile. Ca s` nu ri[te o alt` prelegere despreriscul de a intra la [ef în aceste momente când îndeplinearitualul de „sarcin` fals`”, ea a schimbat repede subiectul,direc]ionându-i gândurile spre altceva. Cum a fost vân`toarea?Plin` de succes?

– Foarte! r`spunse el prompt. Deja câteva c`prioare s-autransformat în frig`rui; desear` în timpul cinei î]i vei da seamacât de rodnic` a fost vân`toarea!

Seniorul p`rea foarte relaxat [i în acela[i timp exaltat, ca [icând emo]ia vân`torii [i curajul f`r` limite al înso]itorilor luis`lbatici îl eliberaser` de toat` tensiunea [i îi d`duser` o nou`vigoare. Emana virilitate [i for]` prin fiecare por al pielii,amintindu-i ei de un tigru cu mirosul femelei în n`ri [i îndrep-tându-se fl`mând spre ea.

Speriat` de aceste gânduri [i de atitudinea luiamenint`toare, Rebel s-a retras [i-[i ascunse nervozitatea con-damnându-i obiceiul de a omorî amimalele nevinovate, pecare le v`zuse de atâtea ori refugiindu-se speriate în ascun-zi[ul verde al p`durii.

– Chiar trebuia s` sacrifici asemenea creaturi f`r` ap`rare?întreb` ea.

98 DOROTHEA KEMP

– Este legea junglei, spuse el caustic, cel slab trebuie s` sesupun` celui puternic. În orice caz, zilele lor erau num`ratepentru c` am prins [i puma care se preg`tea s` le atace. Dac`te macin` con[tiin]a atât de tare consoleaz`-te cu ideea c` celpu]in s`ge]ile noastre le-au ferit de agonia din]ilor care li seînfig în gât.

Neimpresionat de repulsia ei pentru aceast` activitate, arevenit la întrebarea lui ini]ial`:

– Dar spune-mi, cum a fost ziua ta – ai f`cut multe pro-grese în domeniul t`u de activitate?

Acceptând orice scuz` pentru a sc`pa de privirea lui, aînceput s`-[i adune echipamentul în timp ce-i povestea despreceremonia de cur`]are a femeii l`uze.

– O manta a purit`]ii! a concluzionat el, când ea terminasede descris mantaua plin` de petale de crin. Cât de tipic` pen-tru femei aceast` dorin]` de a tinde spre perfec]iune! Nimicnu este mai frumos pentru un b`rbat decât goliciunea simpl`[i f`r` urm` de sfial`. O fa]` frumoas`, un corp frumos [i unp`r l`sat s` cad` liber f`r` urm` de cochet`rie este tot ce poatefi mai frumos, dar hainele [i podoabele fac s` dispar` oriceurm` de inocen]`.

Luând-o prin surprindere, el s-a apropiat dintr-o dat`suficient ca s` poat` întinde un bra] [i s` o trag` maiaproape.

– Ce crezi despre nimfe? murmur` el trecându-[i degeteleprin p`rul ei blond. Îmbujorarea este un indiciu pentru vin`,]i-ai aminti vreun incident de care s`-]i fie ru[ine?

OMUL JUNGLEI 99

– Nu asta inten]ionezi tu s` faci? spuse ea, sim]indu-seru[inat` deoarece corpul ei reac]ionase la virilitatea luivibrant`. Dorea s`-[i poat` ascunde fa]a, precum o c`prioar`care se confrunt` cu un adversar mai puternic, dar g`si cura-jul necesar s`-[i ridice capul spre el, expunându-[i astfel deli-cate]ea, moliciunea [i vulnerabilitatea gâtului.

– Localnicii jur` c` starea de exaltare apare atunci cândunul dintre ei se uit` lung la o nimf`, murmur` el, aplecân-du-[i chipul bronzat spre ea, iar aceasta este o dorin]`s`lbatic` de a atinge ceea ce nu poate fi atins. Crezi c` deaceea îmi este mie imposibil s`-mi scot din minte trupul t`ucatifelat ca o petal`, când ai ie[it din ap`, meu cara? {i dac`ar fi a[a, nu ar fi o binecuvântare faptul c` tu e[ti o nimf`care, departe de a fi intangibil`, este o cochet` autentic` [ise mândre[te cu faptul c` s-a bucurat de a tr`i intimit`]ifoarte familiare cu mul]i b`rba]i, o zân` care zburd` [iplute[te prin v`zduh.

O s`geat` de durere i-a st`puns inima la auzul acesteiinsulte, dându-[i seama prea târziu cât de nes`buit` fuseses`-l ironizeze pe acest p`gân al junglei [i s`-l acuze pe acestmascul periculos [i agresiv de timiditate.

– V` rog, domnule…! Chiar f`r` s` încerce o f`cuse s`-lroage s` înceteze. Te rog las`-m` s` plec!

El începu s` râd`; era un sunet adânc din piept, unamestec între mârâit [i morm`it. Punându-[i palmele pecoapsele ei, o apropie [i mai mult de el. Ea începu s` clipeasc`[i încerc` s`-[i fereasc` privirea de ochii aceia cenu[ii înc`rca]i

100 DOROTHEA KEMP

de pasiune, apoi î[i închise ochii când buzele lui le-au întâlnitpe ale ei într-un s`rut care trimitea un mesaj incontestabil:„sunt b`rbat [i te doresc”.

Prizonier` în bra]ele lui, ame]it` de contactul carnal dintreei, Rebel era incapabil` s` reziste fiorului care o cuprindeaavând în vedere c` el [tia foarte bine s`-i manipuleze emo]iile,s`-i risipeasc` nelini[tea prin murmure irezistibile [i s`ruturitandre, care pentru oricine mai pu]in naiv ar fi fost clar de laînceput c` sunt o invita]ie sexual` f`r` echivoc.

Când, cu mult` timiditate ea [i-a pus mâinile pe umerii lui,murmurul lui de satisfac]ie ar fi trebuit s` o avertizeze, dar dinacel moment precau]ia fusese înlocuit` de convingerea c` însfâr[it admitea [i el c` o iubea la fel de mult cât îl iubea ea, iaraceast` c`ldur` a pasiunii nou-descoperite o convinsese c`pân` în acel moment tr`ise doar pe jum`tate.

Luiz [i Rebel st`teau îmbr`]i[a]i în fa]a colibei, destul dedeparte de sat pentru a nu putea fi observa]i decât de cinevacare i-ar fi c`utat special. Aceast` emo]ie intens` era foarteclar` pentru oricine i-ar fi v`zut, mai pu]in pentru omul alec`rui s`ruturi o aduseser` la via]`, ale c`rui mângâieri erauprecum un drog de care devenise dependent` [i la care dac`ar fi renun]at [i-ar fi sim]it sufletul pustiu. A[a c` l-a l`sat pe els` spun` ce aveau de f`cut.

– Trebuie s` intr`m în colib`, cara, murmur` el, pentru c`în ciuda faptului c` umbl` goi, b`[tina[ii se conduc dup` uncod moral, dup` anumite reguli comportamentale care suntchiar mai rigide decât ale noastre. Un lucru pe care

OMUL JUNGLEI 101

îndr`gosti]ii nu trebuie sub nici o form` s`-l fac` în public,oricât de puternice le-ar fi sentimentele, este s` tr`deze vreunsemn de afec]iune.

Con[tient` de faptul c` propriile ei inhibi]ii disp`reaufoarte repede, ea s-a ridicat pe vârfetele picioarelor [i a depusun s`rut tandru pe buzele lui zâmbitoare.

– Ce p`cat c` nu au înv`]at niciodat` arta s`rutului! spuseea cu glas r`gu[it. Ce fel de afec]iune crezi c` folosesc ei?

– Ei fac asta…! Provocând-o el a mu[cat-o de lobul urechii.{i aceasta! Spuse el l`sându-[i degetele s` alunece pe o potec`erotic` a gâtului ei [i fiind r`spl`tit cu un murmur de pl`cere.Deci dup` cum vezi, nu sunt chiar a[a de lipsi]i de „argu-mente” erotice, spuse el râzând moale. {i aceast` prejudecat`,de a nu ar`ta nici cea mai mica urm` de afec]iune cerându-lecuplurilor c` atunci când merg împreun`, unul s` mearg`înaintea celuilalt, cu toate c` nu au voie s` se ]in` de mân` înpublic, sau s` se mângâie sau s` se uite dr`g`stos unul lacel`lalt, este compensat` de o urgen]` pe care [i eu o simtacum – urgen]a de a te avea doar pentru mine, f`r` ochiiscoditori prin preajm`.

Rebel era foarte con[tient` de faptul c` atunci când a ridicat-oîn bra]e [i a dus-o în colib`, ultimul lucru la care se gândea elera s` nu tulbure lini[tea b`[tina[ilor. Totu[i când a l`sat-o dinbra]e în întunericul acela intim nu era preg`tit` pentru grabaaceea grosolan` cu care degetele lui îi desf`ceau nasturiic`m`[ii, sau pentru lipsa de tandre]e din glasul lui, cândnemul]umit de progresul foarte lent, a întrebat-o ner`bd`tor:

102 DOROTHEA KEMP

– Meu Deus! S-ar putea crede c ̀e[ti o novice – de ce nu cooperezi?{ocul cuvintelor lui nu ar fi fost a[a de mare, dac` nu [i-ar

fi exprimat cu mai multe ocazii aprobarea necondi]ionat` pen-tru standardele morale braziliene, care se refereau la felulcum trebuie s` fie mireasa. O linie strict` desp`r]ea femeilevirtuoase, dintre care ei î[i alegeau so]iile, [i „îngerii dec`zu]i”care existau doar pentru a le oferi o pl`cere temporar`.În]elegând c` Luiz o privea ca pe una din categoria cea mai dejos, a fost profund [ocat`, devenind dintr-odat` rigid`, sângeleînfierbântat i-a înghe]at în vine, iar atunci când [i-a luatmâinile de pe umerii lui, degetele îi erau în]epenite. Era de-adreptul [ocat` [i nu [tia cum s` reac]ioneze.

Dar mai avea [i o alte probleme: cum putea s` st`pâneasc`foamea unui b`rbat – nu din dragoste a[a cum în naivitatea eicrezuse, ci din dorin]a de a se împerechea [i o alt` problem`– cum s` rezolve faptul c` fusese aruncat` cu cruzime dincopil`rie în lumea femeii adulte?

Atingerea mâinilor lui pe pielea rece îi trimitea în tot cor-pul fiorii dezgustului. S-a retras imediat din bra]ele lui [i s-aluptat din greu cu lacrimile care-i în]epau ochii.

– Îmi pare r`u, Luiz! a reu[it ea în cele din urm` s` spun`,dar cred c` tot acest episod a fost o gre[eal` teribil`.

L-a sim]it brusc încordat, i-a sim]it frustrarea pe care oemana prin întunericul dens, a c`rui ambian]` de intimitatefusese imediat schimbat` într-una amenin]`toare.

– Sunt de acord cu tine c` este o gre[al` teribil` s` conduciun om foarte însetat la ap` [i apoi s`-i interzici s` bea.

OMUL JUNGLEI 103

Dorea s`-i poat` spune c`, prin ceea ce f`cea, nu se juca cuel, dar numai c` acum începuse s` fac` diferen]a între a iubi [ia face dragoste, dar nu putea descrie în cuvinte felul în care ise ridicase de pe ochi acest v`l.

– Este destul de târziu ca s` ne mai preocup`m de morali-tatea exagerat`, spuse el. Acum câteva minute te topeai înbra]ele mele, dornic` de mângâieli [i acum adop]i atitudineaunui heruvim care nu are corp de la gât în jos. Mâinile luiputernice s-au înfipt în umerii ei [i au zguduit-o puternic. Num` voi preta s` siluiesc o femeie, spuse el furios, dar pentruprima dat` sunt în stare s` simpatizez cu b`rba]ii ale c`rorfrustr`ri i-au împins s` comit` acte reprobabile. Femeile deteapa ta sunt demne de tot dispre]ul. I-a dat drumul atât debrusc încât ea a c`zut gr`mad` pe p`mânt. Probabil c` acumte sim]i protejat` [i te gânde[ti c` un singur strig`t dup` aju-tor î]i va aduce în ajutor un trib întreg de veneratori, zise eldispre]uitor, dar re]ine, domni[oar` Storm, niciodat` nu-milas datoriile nerezolvate. Din momentul când vom pleca deaici, vom face patru zile pân` acas` [i-]i pot promite c` nu voifi nici pe departe la fel de influen]abil ca Paulo!

104 DOROTHEA KEMP

Capitolul 10

Toate femeile ar trebui s` înve]e s` plâng`! Rebeldescoperise c` Luiz Manchete era un profesor foarte bun.St`tea cu lacrimile [iroindu-i pe fa]` [i amestecându-se cu pra-ful din locul unde o l`sase el [i confruntându-se cu o alt`emo]ie: durerea lacrimilor pe care le ]inuse ascunse era laitmotivul vie]ii ei.

Dar, cu toate c` inima ei era frânt`, nu regreta anii care tre-cuser` f`r` ca nimic s` se întâmple [i pe parcursul c`roratr`ise doar pe jum`tate. Cu ajutorul lui Luiz Manchetecunoscuse frumuse]ea vie]ii, iar durerea pe care o sim]eaacum era doar o parte a agoniei din dragostea pentru el.

Datorit` faptului c` serbarea pe care o preg`teau s`teniiera dat` [i în cinstea ei, trebuia s` fac` un efort pentru a sepreg`ti, a[a c` s-a sp`lat [i [i-a pus o c`m`[` de dril uscat` [ipantaloni asorta]i, apoi [i-a pipt`nat p`rul de culoarea auru-lui, l`sându-l s`-i cad` pe umeri [i copiind modelul tinerelorindience [i-a pus câte o floare în spatele fiec`rei urechi.

Pentru c` localnicii considerau apa sursa vie]ii, serbareaurma s` aib` loc în jurul lagunei din care ie[ise Zei]a Apei.Dar pentru a izgoni spiritele rele, localnicii au trebuit s`aduc` tor]e aprinse care s`-i conduc` prin întunericulp`durii.

Nu era nici urm` de [ef, atunci când Rebel s-a a[ezat, caoaspete de onoare, în capul procesiunii [i a încercat s` nu seuite al`turi la chipul sculptat în mahon al omului pe carelocalnicii îl considerau so]ul ei. So]ia [efului mergea chiar înspatele lor, iar mantaua ei cu flori p`rea bizar` în compara]iecu goliciunea simpl` a înso]itoarelor ei.

Ajun[i la destina]ie totul p`rea atât de frumos încât cuvin-tele nu ar putea descrie. Din cauz` c` împ`r]ea acela[ trunchic`zut de copac cu brazilianul t`cut [i încruntat, Rebel adevenit din ce în ce mai agitat`, dar treptat, v`zând fericirea depe chipurile b`rba]ilor înf`[ura]i în bl`nuri [i pene [iadmirând frumusetea fetelor, ale c`ror trupuri erau înmires-mate cu tot felul de uleiuri frumos mirositoare, nervozitatea al`sat locul uimirii deoarece avea impresia c` tr`ie[te în trecu-tul preistoric [i sim]ea în sfâr[it c` fusese acceptat` deAmazonul neospitalier.

Dar furtuna era pe punctul de a izbucni în interiorul omu-lui care st`tea al`turi de ea . Tensiunea corpului s`u p`rea s`fie la fel de mare ca tensiunea unei furtuni amazoniene pepunctul de a începe.

Rebel sim]i dintr-odat` c` se îneac` [i nu mai poate înghi]i,astfel î[i duse mâna la gât f`când o încercare disperat` de a-[ireveni [i, peste toat` aceast` stare vocea lui a r`sunat c` osuflare rece de vânt.

106 DOROTHEA KEMP

– S` [tii c` ai un lucru în comun cu maimu]ele: starea con-tinu` de agita]ie. Presupun c` via]a printre oamenii primitivinu este cum te a[teptai; cred c` acum vei recunoa[te c` te-aiîn[elat dorindu-]i cu disperare s` vezi cu propriii-]i ochimodul de via]` al localnicilor, spuse el, s`getând-o cu ochii aceiacenu[ii în care se adunaser` nori de furtun`. Tat`l t`u [i-ar fiputut aduna materialul necesar dup` însemn`rile mele [idup` colec]ia de arme, unelte, haine [i articolele de artizanatpe care o am de la ace[ti s`lbatici.

Glasul acela atât de dur fu extrem de ustur`tor pentrumândria lui Rebel. C`l`toria ei în jungl` fusese dureroas` pecât putuse el s` o fac`, dar ea nu-i va l`sa posibilitatea s` vad`c` fiecare p`rticic` a corpului ei striga c` are dreptate, c` nuse în[elase cu nimic.

– Nu sunt de acord, spuse ea cu mult` bravur`.Muzeele sunt pline de colec]ii alc`tuite din tot felul deobiecte ciudate, dar cele care ne ajut` s` p`trundem mis-terele vie]ii omului primitiv, s`-i cunoa[tem obiceiurile,s`-i în]elegem mentalitatea [i s` facem diferen]a întretriburi [i cultura lor [i s` se atrag` simpatia publicului largpentru aceste ultime r`m`[i]e ale vie]ii primitive, sunt pic-turile, indiferent pe ce sunt f`cute. Nu asta încerci [i tu s`faci? spuse ea foarte mândr` [i provocându-l s`-i negelogica vorbelor. Dar discu]ia fu întrerupt` de venireafetelor b`[tina[e care aduceau cu ele frunze mari pe careera a[ezat` mâncarea. Una dintre frunze – prima – erapentru zei]a lor, al c`rei statut cerea s` fie servit` prima, [io alta pentru Curupira, a c`rui importan]` era pu]ininferoar` celei a zei]ei lor.

OMUL JUNGLEI 107

În timp ce mânca dintr-un picior fript de curcan, preapr`jit pe o parte dar numai bun [i suculent pe cealalt` parte,fu surprins` v`zând dezam`girea de pe chipul unei fete care-ioferise lui Luiz un lichid într-o tigv` de dovleac, dar fuseserefuzat` categoric. Fu [i mai nedumerit` când fata în loc s` i-lofere ei fugi speriat`.

– Mie de ce nu mi s-a oferit ce era în tigv`? întreb` ea,nedumerit` de faptul c` nu i se ar`tase aceea[i cinste, cu toatec` o considerau zei]`.

– Epena este luat` numai de b`rba]i, spuse el enervat. Esteun praf f`cut din semin]e de mimoza, care anihileaz` agresi-vitatea [i produce halucina]ii calme în timpul c`rora minteadrogatului este invadat` de imagini frumoase.

– Atunci m` mir c` nu ai încercat, spuse ea ironic, ai fi me-ritat s` beneficiezi de mirajele drogului!

La replica aceasta nu putea r`mâne nepedepsit`, mai alesc` f`cea referire la sentimentul lui de frustrare [i trebuia s`-ireaminteasc` ceea ce ea dorea s` fie uitat.

– Nu cred c` vreun drog mi-ar putea crea o imagine supe-rioar` celei pe care o port permanent cu mine: un trup dezân`, alb ca laptele, ap`rând din ap`.

Rebel a încercat s`-[i ascund` ro[ea]a fe]ei, întinzându-sedup` tigva în care ea avea suc de fructe [i bând gr`bit`.

În poiana de lâng` lagun` se strânseser` to]i s`tenii, de lacel mai mic la cel mai în vârst`. Când petrecerea era în toi, ungrup de b`ie]i [i fete s-au separat de restul dansatorilor [i auînceput s` danseze separat, un dans foarte lasciv.

Sim]ind c` Luiz se uita amuzat la ea, Rebel s-a for]at s`-[i]in` ochii fixa]i pe grupul de dansatori, ale c`ror mi[c`ri

108 DOROTHEA KEMP

deveniser` din ce în ce mai sinuoase apropiindu-se foarte multde erotism. În curând [i-a dat seama c` nu era vorba despre undans de societate, ci era o ocazie foarte bun` c` b`rba]ii s`-[iarate calit`]ile, iar fetele s` arate c` sunt preg`tite s` se m`rite.

Când unul dintre b`rba]i se rupea din lan]ul dansului,n`pustindu-se spre una dintre fete, o lua în bra]e [i fugea cuea în p`dure. Toate acestea i se p`reau insuportabile luiRebel, iar fa]a ei îi tr`da zbuciumul interior.

Luiz a început s` râd` când a v`zut-o astfel, dar râsul lui nutr`da nici un fel de amuzament.

– Îndr`zne[ti s` le condamni pe aceste fete? Chiar aineru[inarea s` o faci? întreb` el acuzator. Codul bunelormaniere le interzice s` fie provocatoare, iar acest dans de pe]itpresupune angajamente serioase; nu este un interludiu alunui flirt conceput doar pentru distrac]ie.

– Se prea poate, se ap`r` ea, dar toate acestea sunt posibilepentru c` amândoi [tiu c` este un angajament cu care sunt deacord – [tiu c` nu sunt doar ni[te marionete într-o pies` deteatru [i c` nu sunt doar ni[te obiecte vânate pentru fru-muse]ea trupului lor!

Sim]indu-se încol]it` din toate p`r]ile, s-a ridicat în picioare[i a fugit de Luiz [i de atmosfera erotic`, care avea efectul unuidrog asupra sim]urilor ei. Orbit` de panic` ea a alergat înp`dure, împiedicându-se de r`d`cini, ocolind copaci [itufi[uri, dar fiind mai speriat` de vân`torul pe care îl sim]eaaproape, decât de pericolele pe care le-ar fi putut întâlni prinîntunericul p`durii.

Undeva, deasupra acoperi[ului de frunze al p`durii, lunaplin` lumina cerul nop]ii, dar p`durea era complet

OMUL JUNGLEI 109

întunecat`, excep]ie f`când doar câteva dâre de lumin`, acolounde luna reu[ise s` str`pung` desi[ul frunzelor. Rebel alergape o potec` de care era sigur` c` o va duce în sat [i binecu-vânta faptul c` Amazonul, mai exact p`durea, era diferit` dealte p`duri prin care ea fusese [i, unde, animalele s`lbaticest`teau la pând` dup` fiecare copac, iar [erpii atârnau decrengi. Doar câteva animale mari supravie]uiser` în adânculp`durii amazoniene, unde densitatea copacilor le protejase deposibili intru[i, care le-ar fi amenin]at siguran]a.

Doar când ajunse într-o poieni]` unde se afla o colib` ciu-dat`, î[i d`du seama c` poteca în loc s` duc` spre sat, duceamult în partea opus` a satului. Au trecut-o fiorii când a v`zutpicturile de pe pere]ii colibei, care p`rea s` fi cunoscut [i zilemai bune. Nu mai trecuse pe lâng` ea pân` acuma, dar v`zusemulte altele la fel prin toate p`r]ile lumii, erau locuri miste-rioase [i magice unde nici un om obi[nuit nu îndr`znea s`intre, o cas` a unui vr`jitor, un loc unde î[i prepara po]iunile[i unde se retr`gea ori de câte ori dorea s` consulte spiritele.

Instinctiv ea a început s` se retrag`, amintindu-[i fa]a ori-bil`, pictat` în toate culorile, corpul foarte coco[at al omuluipe care s`lbaticii îl respectau foarte mult, deoarece trucurilelui p`reau în ochii lor ceva deosebit de magic. Rebel era la felde speriat` de el ca [i ei, pentru c` de cele câteva ori când îlîntâlnise vraciul î[i ar`tase animozitatea [i ura fa]` de ea,l`sându-i clar impresia c` nu o consider` o divinitate, precumceilal]i localnici.

Era pe punctul de a se întoarce pe c`lcâie [i de a fugi,preg`tit` s` înfrunte furia furtunoas` a lui Luiz, când unurlet isteric ca al unei maimu]e a str`puns aerul nop]ii.

110 DOROTHEA KEMP

Înlemnit` de groaz`, a r`mas nemi[cat` urm`rindu-l pe vracicum î[i exprima ura prin semne, stând în u[a colibei sale.

Ca o victim` a uneia dintre vr`jile lui, ea a r`mas nemi[cat`,în timp ce el se apropia de ea, [i fiecare pas pe care îl f`ceadevenea mai amenint`tor. Ea nu-i în]elegea ]ipetele [i toatemorm`ielile lui erau str`ine urechilor ei, dar degetele lui seapropiau amenin]`toare în direc]ia capului ei [i încercând s`o fac` s` în]eleag` c` pe lâng` coliba lui nu se trece.

– Îmi pare r`u…, spuse ea repede. Nu am avut nici ointen]ie de a-]i înc`lca proprietatea. M-am r`t`cit!

Replicile ei bolborosite p`reau s`-l înfurie [i mai tare. Spregroaza ei, mâinile lui s-au îndreptat spre un pumnal pe care îlavea atârnat de gât [i înainta spre ea cu mâna ridicat`, mur-murând incanta]ii, iar pe ea frica a for]at-o s`-[i revin` [i a ]ipatcât de tare a putut.

Ca [i când ]ip`tul ei l-ar fi satisf`cut, vraciul a rânjit [i s-aapropiat [i mai mult de ea, astfel c` Rebel i-a putut vedeadin]ii ca ni[te col]i, i-a sim]it mâna în p`r [i, acesta a fost sin-gurul lucru pe care l-a mai [tiut.

– Rebel! Vocea care r`zb`tea în subcon[tientul ei i se p`reafoarte nefamiliar`. Deschide ochii, meu cara, nu mai trebuies` te temi, vraciul a plecat.

Afec]iunea din glasul latinului atinse o coard` sensibil` însufletul lui Rebel [i o determin` s` se trezeasc`, sim]indu-ibra]ele puternice care o ]ineau aproape de pieptul lui [idegetele care-i mângâiau tandru obrajii. Ea a deschis ochii [ii-a sus]inut privirea atâta timp cât s`-[i dea seama dac` voceaapar]ine într-adev`r acelui brazilian îngâmfat, apoi v`zând c`este el, a închis ochii pentru ca el s` nu-[i dea seama ce efect

OMUL JUNGLEI 111

are grija lui asupra sentimentelor ei. Când a fost ridicat` înpicioare [i-a dat seama c` nu putea merge altfel decât spri-jinit` de el.

– Ce m` fac eu cu tine, spirit rebel? a întrebat-o el încet laureche. Sunt a[a de însp`imânt`tor încât preferi companiaunui vraci gelos decât a mea?

– Gelos …? întreb` ea tremurând în bra]ele pe care o dat`le sim]ise tari ca fierul, dar care acum erau atât de blânde c`ar fi putut leg`na [i un nou-n`scut. De ce s` fie gelos, atât degelos încât s` vrea s` m` omoare?

– Pentru c` i-ai uzurpat autoritatea în cadrul tribului.Înainte de venirea ta, toate lucrurile bune care se întâmplau îierau datorate lui, pentru c` el era cel care avea puteri magice[i doar el putea s` fac` acest miracol de a-i da [efului un fiu.Dar te în[eli dac` crezi c` inten]iona s` te omoare! spuse elîndep`rtându-i tandru o [uvi]` de p`r de pe frunte.

– Dar m-a amenin]at cu un cu]it! protest` ea. L-am v`zutcum se preg`tea s` fac` asta, apoi am le[inat. Dac` nu l-ai figonit tu…

– Dar nu l-am gonit, spuse Luiz, am ajuns tocmai când elie[ea alergând din poian` cu o [uvi]` de p`r în mân`. Desigur,spuse el cu o voce dintr-o dat` aspr`, c`nd te-am v`zut pe tinez`când f`r` cuno[tin]` pe p`mânt, am uitat de vraci [i nu l-ammai urm`rit – tu erai principala mea grij`.

– De ce mi-a t`iat din p`r? întreb` ea, iar mâinile îi alergauprin p`r în c`utarea unui indiciu.

– Deoarece triburile primitive consider` c` orice obiect sauorice lucru intim, de exemplu unghiile t`iate sau p`rul, tre-buie p`strate cu foarte mare grij` sau distruse a[a de bine

112 DOROTHEA KEMP

încât s` nu existe nici un pericol ca acestea s` cad` în mâinileinamicului, [i s` fie folosite în vr`ji care s`-]i fac` r`u.Neaten]ia cu aceste lucruri este un lucru foarte grav pentru ei.Victima se îmboln`ve[te [i de cele mai multe ori moare, dac`nu se fac vr`jile de dezlegare de vraja anterioar` [i care arputea fi mortal`. Nu am nici cea mai mic` îndoial` c` dac` amc`uta prin p`dure am g`si [uvi]a de p`r ag`]at` într-o creang`de copac [i asta ca expresie a r`ut`]ii vraciului.

În ciuda scepticismului lui, teama începea s`-[i fac` loc însufletul ei, mai ales c`-l auzise [i pe tat`l ei vorbind cu ni[tecolegi despre moartea inexplicabil` a unui aborigen australiana c`rui umbr` fusese furat` de un du[man.

Con[tient` de faptul c` trecuse pe t`râmul supersti]iilor, aîntrebat:

– Ce precau]ii trebuie luate?– Asemenea lucruri este mai bine s` le la[i în grija localni-

cilor. Îndat` ce se va afla despre actul lui nes`buit, vor aveagrija s` nu mai fac` nimic [i-l vor omorî, apoi îi vor pune cor-pul într-un par pentru ca astfel sufletul lui r`u s` nu-[i fac` decap [i dup` moarte. Dar nu te teme, se gr`bi el s` adaugev`zându-i ochii plini de groaz`, presupunerea mea este c` deîndat` ce vraciul se va gândi la actul lui va pleca departe detribul pe a c`rui zei]` a sup`rat-o.

El a t`cut [i t`cerea i-a înso]it chiar [i atunci când au trecutpe lâng` s`tenii care s`rb`toreau în continuare, [i, f`r` s` seîntâlneasc` cu nimeni , au intrat în satul pustiu. Când au ajunsîn fa]a colibei ei, Luiz a rupt t`cerea.

– Gândindu-m` mai mult la aceast` problem`, m-amhot`rât ca mâine diminea]` foarte devreme s` plec`m.

OMUL JUNGLEI 113

Localnicii vor dormi foarte mult dup` epena inhalat` [i cândvor descoperi c` ai plecat la fel de repede cum ai venit, întimp vor putea fi convin[i c` prezen]a ta a fost o urmare ahalucina]iilor. În felul acesta le voi putea recâ[tiga încre-derea [i voi fi sigur c` m` vor primi cu bra]ele deschise cândm` voi întoarce întruna din vizitele mele periodice, ca s` v`ddac` sunt bine; ai grij` [i strânge-]i toate lucrurile, îi ordon`el. Vreau s` fii gata de plecare imediat dup` r`s`ritul soare-lui.

Dar r`s`ritul soarelui era înc` departe [i orele întunecateerau aici prezente, iar Rebel trebuia s` le petreac` singur` încoliba întunecoas`, doar cu amintirea vraciului [i ablestemelor lui ca [i tovar`[i. Gândul acesta o conduse spreun act disperat, pe care în alte circumstan]e nu l-ar fi f`cut.Lini[tit` de grija pe care i-o ar`tase [i dornic` s`-i demonstrezerecuno[tin]a, se ridic` pe vârfurile picioarelor [i îi d`du uns`rut timid.

– Vrei s` r`mâi cu mine în noaptea aceasta? îl rug` ea.Dar mâinile lui erau deja a[ezate pe umerii ei [i o

împingeau înapoi.– S` nu mai faci niciodat` asta! spuse el dur. Nu am for]a

lui Hercule, senhorita, de[i sunt momente în care sunt sigurc` îi duc o parte din povar`!

114 DOROTHEA KEMP

Capitolul 11

Câteva ore mai târziu, chiar dac` mândria ei era r`nit`,Rebel î[i l`murise toate evenimentele serii precedente. Întimp ce se învârtea prin colib` adunându-[i echipamentul,aproape c` o bufnise râsul amintindu-[i cât de speriat` fusesede scamatoriile vraciului. „Omul este un scamator, î[i spuseea, un individ care se teme s` nu-i fie dezv`luite scamatoriile!”

Dar f`r` ca el s`-[i dea seama, unul dintre secrete i-ldezv`luise deja. În timp ce-[i împacheta echipamentul a avutun flash-back [i [i-a amintit ultima imagine pe care a v`zut-oînainte de a le[ina: poiana luminat` de lun`, iar în u[a colibeivraciului a z`rit fa]a speriat` a [efului tribului.

Îi mai r`m`sese doar un film, dar îi era suficient ca s`-lfotografieze pe [ef în întunericul colibei care ascundeasecretele ritualului „sarcinii închipuite”. Mai erau înc` dou`ore pân` la r`s`ritul soarelui – suficiente ca ea s` ajung` lacoliba vraciului [i s` se întoarc` la timp, dar cu filmul înc`rcatde imagini despre acest ritual aproape uitat. Cu cât se gândea

mai mult la acest fapt cu atât instinctul îi spunea c` nu trebuies` rateze o asemenea ocazie. Totul p`rea s` fie în favoarea ei.Dup` spusele lui Luiz, vraciul trebuia s` fie la multe mile dis-tan]` de sat; localnicii erau total absorbi]i de c`s`toriile care seîncheiaser`, dar mai ales erau adormi]i de drogul inhalat, iarea mai avea dou` ore la dispozi]ie pân` la plecare. De ce s` nule foloseasc` pentru o cauz` bun` [i s`-i fac` o surpriz` tat`luiei aducându-i dovada clar` a ritualului care pân` acum fusesenegat de sceptici?

Tat`l ei o acuzase întotdeauna de înc`p`]ânare [i, acum,mergând prin p`dure cu aparatul foto într-o mân`tremurând` s-a gândit c` toat` aceast` ac]iune i s-ar fi p`rutnebuneasc`. Luiz ar fi foarte furios dac` ar afla vreodat` lucrulacesta, dar acum amintindu-[i drumul spre coliba vraciului nui se mai p`ru a[a de lung [i era convins` c` în dou` ore se vaîntoarce f`r` ca el s`-i observe lipsa.

Reac]ia [efului la bli]ul aparatului era ceea ce o îngrijora celmai tare. Va considera el oare flash-ul ca o parte a magiei ei,sau mintea lui primitiv` se va gândi imediat c` ac]iunea ei ested`un`toare pentru noul-n`scut? Consolându-se cu ideea c`[eful nu o va considera un spirit demonic pe zei]a care, dup`p`rerea lui îi adusese un mo[tenitor, ea [i-a continuat drumulprin poiana din jurul lagunei, unde se ]inuse serbarea [i careacum era plin` de localnicii adormi]i; b`rba]ii fiind înc` subefectul epenei, iar femeile fiind foarte obosite de dans.

Când a ajuns la destina]ie, poiana era cufundat` în t`cere,nici m`car vântul nu adia printre frunze, nici un animal numi[ca tufi[urile, de parc` toate ar fi în]eles c` acest loc erainterzis pentru to]i, excep]ie f`când vraciul [i spiritele lui.

116 DOROTHEA KEMP

Cu foarte mult` aten]ie ea s-a urcat pe platforma de lemndin fa]a colibei [i, mergând pe vârful picioarelor, f`r` s` fac`vreun zgomot care s`-i tr`deze prezen]a, a deschis u[a, [i-apreg`tit aparatul [i a început s` fotografieze.

Scena surprins` avea s`-i r`mân` toat` via]a întip`rit` înmemorie. Un urlet de groaz` a ie[it din gâtul [efului, carest`tea întins în hamac, pictat în negru din cre[tet pân` în vâr-ful degetelor de la picioare, având p`rul prins într-o coad`care imita coafura so]iei lui [i avea la gât, la mâini [i la picioaretot felul de podoabe [i br`]`ri ale so]iei pentru a p`c`lispiritele [i a le face s` cread` c` au de-a face cu o femeie slab`[i u[or de fermecat [i nu cu so]ul ei r`zboinic.

Bli]ul l-a orbit pe [ef, dar strig`tul lui de furie a înfrico[at-oatât de tare, c` abia î[i mai ]inea aparatul în mân`. Totu[i aavut puterea necesar` de a se convinge c` el o recunoscuse cape o prieten`, dar în timp ce bli]ul a luminat camera, ear`m`sese în întuneric, l`sându-i lui impresia c` fusese atacatde un du[man invizibil.

Dar ea nu a a[teptat s`-i vad` reac]ia, ci a fugit înainte ca el s`o recunoasc`. Abia când str`b`tuse jum`tate din poian` a obser-vat c` ploua toren]ial. Norii de furtun` se adunaser` amenin]`torideasupra p`durii, încercând parc` s` o scufunde sub greutatealor, iar pic`tutile de ap` îngreunaser` crengile copacilor, aplecân-du-le [i poteca se transformase într-o mare de noroi.

Ne[tiind dac` el o urm`rea sau nu [i prea speriat` ca s` semai opreasc` [i s` afle, a continuat s` alerge atât de repede pecât îi permitea întunericul, lovindu-se de copacii care îi ie[eaubrusc în fa]` [i nu mai putea s`-i ocoleasc`, încercând s` sar`peste r`d`cinile copacilor care, cu o for]` uimitoare o trânteau

OMUL JUNGLEI 117

la p`mânt, c`lcând prin b`ltoacele formate dup` atâta ploaie,dar tot timpul încercând s`-[i apere cât mai bine cu putin]`aparatul de ploaia ce p`rea s` nu se mai opreasc`.

A reu[it în sfâr[it s` ajung` la coliba ei [i st`tea chiar înmijloc când l-a v`zut pe Luiz venind cu o tor]` în mân`, evi-dent c`utând-o pe ea.

– Unde naiba ai fost?Rebel r`mase nemi[cat`, uitându-se la el cu o privire de

animal h`ituit care a ajuns în vizuina lui, pe care o credeasigur`, dar descoper` c` este prins în capcan`. R`m`sese f`r`cuvinte, prea speriat` ca m`car s` caute vreunul în favoarea ei,în timp ce Luiz îi cerceta ]inuta, p`rând [ocat de-a dreptulcând i-a v`zut p`rul plin de noroi, sângele [iroindu-i din zgâ-rieturile pe care i le l`saser` amintire crengile copacilor, darmai ales hainele atât de ude, care se lipiser` de ea p`rând o adoua piele. Apoi privirile lui s-au îndreptat, spre mâinile ei, pecare instinctiv [i le ascunsese la spate.

– Ce ascunzi acolo? întreb` el pe un ton amenin]`tor.– Eu … nimic …! spuse ea înghi]ind în sec precum un

copil prins cu o minciun`.– Arat`-mi…! ceru el, întinzându-[i mâna spre ea pentru a

primi ceea ce ea ascunsese. A[ vrea s` examinez nimicul, carechiar dac` nu este important, te sperie foarte tare.

Con[tient` de faptul c` jocul îi fusese descoperit, ea se d`dub`tut` [i cu o privire dezn`d`jduit` i-a întins aparatul foto.

Pentru o secund` Luiz se uit` la aparat f`r` s` în]eleag` dece a trebuit ea s`-l foloseasc` pe un timp atât de ploios. Apoif`când tot felul de supozi]ii, descoperi rolul aparatului [i dece nu dorea ea s` i-l arate.

118 DOROTHEA KEMP

– Ai spus c` ai avut un motiv întemeiat s`-]i p`strezi unfilm, spuse el acuzator, p`rând prea confuz pentru a credeceea ce buzele lui rosteau. Dar, dac` cumva ai descoperitascunz`toarea [efului, ar fi însemnat s` fii de-a dreptul nebun`s` te întorci la coliba vraciului… cu aparatul… [i s` întrerupiceremonia „sarcinii închipuite”!

T`cerea, care a urmat spuselor lui, se împletea foarte binecu sentimentul ei de vinov`]ie [i cu furia lui, apoi, dup` oa[teptare prelungit`, el nu s-a mai putut ab]ine [i a început s`]ipe la ea.

– Dar tu nu ai f`cut asta, nu-i a[a? dintr-odat` degetele luiputernice s-au înfipt în umerii ei [i au început s` o zguduieputernic, dar Rebel nu a f`cut nimic ca s`-i domoleasc` furiaaceea aproape distrug`toare. E[ti chiar a[a de proast`, încâtnu ]i-ai dat seama c` oamenii ace[tia sunt ni[te s`lbatici, cani-bali, a[a de îndep`rta]i de civiliza]ie încât nu ezit` s`-[i omoaredu[manii [i apoi s` le m`nânce capul? Atunci când te ating eutremuri, dar acum nu-]i dai seama c` prostia ta ne-a expus peamândoi pericolului de a fi ar[i de vii sau spânzura]i de uncopac [i l`sa]i acolo pân` când ni se vor usca oasele suficientde mult pentru a putea fi m`cinate, apoi amestecate cubanane vor constitui un desert macabru!

Tot acest monolog fusese în a[a fel conceput încât s`[ocheze, totu[i pu]in din furia lui sc`zu atunci când i-av`zut fa]a atât de palid` c` p`rea mai alb` decât florile decrin.

– Nu… ! [opti ea. Îmi pare r`u, îmi dau seama acum c` amgre[it când m-am dus acolo, dar te rog, Luiz, te rog, înceteaz`.Nu mai suport…!

OMUL JUNGLEI 119

Plin` de remu[c`ri, ea se pr`bu[i în bra]ele lui, plângândcu sughi]uri. Pentru un minut sau dou` o l`s` s` plâng` [is`-[i elibereze tensiunea acumulat`, apoi îi ordon` scurt:

– Nu mai avem timp de pierdut, a[a c` ai cinci minute ladispozi]ie s` te schimbi în ni[te haine curate, apoi trebuie s`plec`m cât mai repede posibil.

Rebel nu a mai îndr`znit s` protesteze c` nu se puteaschimba cu el de fa]`, ci a început cu frenezie s`-[i descheienasturii care p`reau mult mai mari decât butonierele [i abia aavut timp s` observe c` el se întorsese cu spatele în timp ce ease chinuia s` se îmbrace cât mai repede cu hainele uscate.

În timp ce el î[i înc`rca pu[ca [i-[i punea geanta culucrurile lor pe um`r, ea era deja gata, a[teptând cu apara-tul foto în mân` semnalul de plecare, care nu întârzie s`apar`.

– Mergi în spatele meu cât mai aproape [i cât mai t`cut` cuputin]`. {ansa noastr` de supravie]uire este barca cu motor [itrebuie s` ajungem la ea [i s` ie[im de pe teritoriul tribului câtmai repede. E[ti gata…? întreb` el pe un ton dur, preg`tindu-ses` sting` tor]a.

– Sunt gata! r`spunse ea. – Bine! Atunci s` mergem! spuse el scurt.Ploaia încetase; luna se ridicase din nou pe cer, iar ei

pornir` la drum prin p`dure încercând s` nu fac` zgomot [ievitând tufi[urile al c`ror fâ[âit ar fi putut s` tr`deze inten]ialor de a fugi. Când au ajuns în lagun` au v`zut c` b`[tina[ii nuse treziser` înc` din somnul lor indus de drog, iar ei s-au stre-curat foarte u[or printre trupurile adormite pân` au ie[it dinpoian`.

120 DOROTHEA KEMP

La un moment dat s-au oprit îngrozi]i la auzul unuitrosnet puternic. Ar fi putut s` fie [eful, care pornise înurm`rirea atacatorului s`u, sau poate un animal mare, opum` care colinda prin noapte în c`utarea hranei, darindiferent ce ar fi fost, Luiz nu putea face altceva decâts` a[tepte ca zgomotul s` înceteze, apoi [i-a luat pu[cade pe um`r, a tras piedica [i cu ea preg`tit`, a pornitînainte.

Abia când satul era la vreo dou` mile distan]` s-a relaxat [i[i-a pus pu[ca pe um`r. În lumina lunii când i se vedea fa]a seputea spune cu siguran]` c` furia care-l macinase nudisp`ruse definitiv, dar când a început s` vorbeasc`, cuvintelelui erau „calme” ca ploaia de var`.

– Acum cred c` ne putem considera ni[te oamenisalva]i. Tribul ai c`rui oaspe]i am fost este permanent înr`zboi cu cel pe al c`rui teritoriu ne afl`m acum, a[a c`[eful nu se va aventura pân` aici f`r` o escort` de r`zboi-nici. Po]i s` te odihne[ti o clip`, spuse el l`sând geanta depe um`r ca ea s` se a[eze. Cinci minute nu mai mult, spuseel v`zând-o c` se a[ezase cu o mul]umire deosebit` [i p`readispus` s` stea mai mult. Când se va lumina bine b`[tina[iine vor putea lua urma ca unor animale h`ituite lavân`toare [i de aceea trebuie s` ajungem la barc` înainte dea se cr`pa de ziu`.

– Dar nu [tim sigur dac` [eful m-a recunoscut sau nu! îiaminti ea disperat`. De fapt cu cât m` gândesc mai mult lalucrul acesta cu atât sunt mai sigur` c` a fost orbit de flash. Iarcând am alergat prin poian` luna era ascuns` în nori, astfel c`el nu avea cum s` m` vad`.

OMUL JUNGLEI 121

Îl sim]i dintr-o dat` cum începe s` se enerveze [i se a[teptala o r`bufnire violent`, dar spre surprinderea ei când începus` vorbeasc` Luiz era foarte calm.

– Supozi]ia ta s-ar putea s` fie corect`, dar pe de alt` partes-ar putea s` te în[eli. Date fiind împrejur`rile nu cred ca ar fiprea în]elept s` st`m s` vedem dac` te-a recunoscut sau nu,chiar dac` [eful nu te-a recunoscut, tribul nu va renun]a f`r`lupt` la zei]a lui. Ei te privesc c` pe o zân` care a luat chip defemeie, ca pe o legend` devenit` realitate, ca pe un talismancare aduce numai noroc, pace [i bun`stare, spuse batjocuritorLuiz.

– Poate c` nu sunt chiar zei]a Fortuna, dar cu siguran]` aufost câteva momente … ocazii ciudate când compania mea nua fost atât de dezavantajoas`, nu-i a[a? spuse ea gândindu-se lamomentele, pre]ioase pentru ea, când discutaser` amical,bucurându-se amândoi de aceste discu]ii, chiar si râseser`împreun`, descoperind c` aveau acela[i sim] al umorului, a[ac` nu fusese preg`tit` pentru replica amar` a lui Luiz, care cuo grab` surprinz`toare a ridicat-o [i a lipit-o de trupul luiputernic.

– Nu este nimic de câ[tigat din gra]iile unui zgârcit, spuseel enervat. E[ti o femeie care-[i împarte favorurile în firimituri,doar pentru a fi sigur` c` le poate recupera. Dac` un b`rbat]ine post fl`mânze[te repede, cara, [i cum orice gurmand [tie,mâncarea este gustoas` doar atunci când ]i-e foame!

Când gura lui fl`mând` se aplec` peste a ei, tot corpul eir`spunse dorin]ei lui fizice. De multe ori î[i imaginase cum arfi s` se lase prad` dorin]ei lui. Î[i dorea s` devin` parte dinmintea lui, din corpul lui [i poate în timp din chiar din sufle-

122 DOROTHEA KEMP

tul lui. Dorin]a de a-[i comunica fizic dragostea era egal` cu alui, dar în ciuda dorin]ei, în ciuda moliciunii pe care o sim]eaîn tot corpul, a ezitat, ascultând de o voce interioar` care oavertiza c` el nu era implicat în nici un fel.

Revolta o smulse din bra]ele lui, care se mi[cau cu foartemult` tandre]e, sigure fiind de victorie.

– Exist` o în]elegere între c`l`tori, senhor, o lege nescris`care le impune b`rba]ilor datoria de a se asigura c` femeilepot c`l`tori nemolestate, spuse ea pe un ton acuzator.

Capul lui mândru a tres`rit ca [i când ar fi fost lovit cuun ciomag [i pentru prima dat` l-a v`zut înro[indu-se.Mândria aristocratului se revoltase, onoarea lui striga s` fieap`rat`.

– Te rog s` ma ier]i, senhorita, pot s` te asigur c` nu a fostinten]ia mea s` te molestez, ci s` î]i ofer genul de diversiunecare doamnelor le face pl`cere – pe care chiar o a[teapt`.Dac` te-am ofensat îmi cer scuze, totu[i pentru a fi corect cumine însumi trebuie s` amintesc faptul c` ipocri]ii care tr`iescmai mult de o via]` sunt datori s` moar` de mai multe ori!

OMUL JUNGLEI 123

Capitolul 12

Rebel era extenuat` atunci când razele soarelui începuser`s` înc`lzeasc` mai puternic aerul rece al dimine]ii. În timp cemergea în spatele omului a c`rui putere de a pedepsi p`reanelimitat`, avea impresia c` toat` p`durea, plângea – de pefiecare creang`, r`muric` [i frunz` c`deau pic`turi de ap`, cef`ceau un zgomot monoton, care pentru nervii ei era precumo tortur` rafinat`.

A f`cut un efort deosebit s`-[i ]in` pleoapele deschise, apoi[i-a fixat privirea pe spatele lui Luiz ca s` nu adoarm`, hot`rât`s` nu-i dea satisfac]ia de a o vedea înfrânt` de oboseal`, [i maigrav s` se plâng` c`-i este frig, foame [i c` este extenuat`.

Singura ei consolare era faptul c` ajunseser` aproape derâu. În dep`rtare se auzea sunetul inconfundabil al apei care selovea de pietre, adic` la pu]in timp de barca ancorat` la mal.

Dup` vreo jum`tate de or` de mers, cu o voce plin` decompasiune, Luiz i-a indicat un copac r`sturnat pe care s` sea[eze.

– A[az`-te aici pân` caut eu prin rucsac s` v`d ce pot s`g`sesc de mâncare pentru micul dejun.

Detestându-i u[urin]a cu care se mi[ca, rezisten]a luideosebit` la oboseal`, Rebel s-a a[ezat pe bu[tean, u[urândgreutatea pe care picioarele ei trebuiser` s` o suporte pân`atunci.

– Am g`sit doar câ]iva biscui]i! spuse el uitându-se în ruc-sacul aproape gol. Dac` nu reu[im s` prindem ni[te pe[te saus` g`sim ni[te paca, atunci va trebui s` r`bd`m de foameurm`toarele câteva zile.

– Ce este paca? întreb` ea, mestecând biscui]ii cu gust demucegai.

– Un roz`tor foarte gustos, spuse el scârbind-o, consideratde indieni o delicates`.

Suspectând c` cruzimea lui fusese inten]ionat`, [i-a con-trolat impulsul de a vomita [i s-a for]at s` se gândeasc` laaltceva [i s` schimbe subiectul. Multe petale de flori st`teauîmpr`[tiate la picioarele ei [i, când [i-a ridicat ochii sprecoronamentul p`durii, a v`zut altele care pluteau sprep`mânt.

– Am v`zut foarte pu]ine flori prin p`dure, spuse ea gân-ditoare, [i totu[i parfumul lor dulce, dar puternic, ne încon-joar` din toate p`r]ile.

– Ele înfloresc nev`zute acolo sus, în lumina plin` a zilei,zise el ar`tând spre coroanele copacilor, o gr`din` secret` cunenum`rate specii de orhidee, cunoscute printre localnici subdenumirea de „fiicele aerului”, singurele specii feminine capa-bile s` tr`iasc` f`r` doza de adora]ie masculin`, încheie el peun ton uscat.

OMUL JUNGLEI 125

– Probabil c` misoginismul t`u este de vin` atunci cândclasezi toate femeile ca fiind frivole [i u[uratice, replic` eas`tul` de atâtea apropouri.

{i-a regretat imediat reac]ia impulsiv`, deoarece a c`zut vic-tima unei întreb`ri ustur`toare.

– Îndr`zne[ti s` pretinzi c` e[ti o excep]ie de la aceast`regul`? Rebel tres`ri v`zând privirea dur` pe care i-o arunc`Seniorul, sim]indu-se extrem de umilit`, convins` fiind c` el oprivea ca pe o târf`. Sunt convins c` [i pentru hainele de doliuse apeleaz` la noble]ea orhideelor [i dac` m` gândesc bine,îmi amintesc de o tân`r` cu câte o floare dup` fiecare ureche[i cu un nasture bine plasat l`sat descheiat.

Cu obrajii în fl`c`ri, ea a s`rit în picioare ascunzându-[iumilin]a sub furie.

– E[ti demn de tot dispre]ul din lume, senhor! E[ti la fel debrutal [i insensibil ca [i str`mo[ii t`i, negustorii de carne vie,care ]ineau în frâu sufletele oamenilor folosindu-se de bici [icare se purtau [i mai r`u cu propriile lor so]ii. Cândva Saffiraa spus c` tu e[ti c`s`torit cu Amazonia, spuse ea, [i chiar a[aar [i trebui s` fie, deoarece Amazonia are acelea[i calit`]i ca [itine – un inveli[ foarte frumos [i blând care ascunde un inte-rior s`lbatic, crud [i insensibil.

– A[adar eu sunt fiara care amenin]a c`prioara, nu-i a[a?spuse el printre din]i. Talentul t`u de a juca teatru este remar-cabil, domni[oar` Storm, dar impui credulit`]ii publiculuischimb`ri subtile de roluri. Cu toate acestea, majoritateaoamenilor – cu excep]ia celor naivi ca Paulo – ar consideraschimbarea aceasta a ta din vamp` în c`prioar` vânat` preabrusc` pentru a fi crezut`.

126 DOROTHEA KEMP

Cu toate c` momentul nu era prea potrivit, având în vederesuspiciunea lui s`lbatic`, Rebel î[i dorea cu disperare s` clari-fice o dat` pentru totdeauna rela]ia ei cu Paulo, care p`rea c`st` precum o fantom` între ei, pe care Luiz credea c` ea îlsedusese [i se folosise de el, lucru pe care i-l amintea perma-nent pentru a-i r`scoli con[tiin]a.

– M-am s`turat s` m` consideri o ipocrit` ieftin` [i profi-toare! izbucni ea ner`bd`toare. Ai în]eles gre[it situa]ia dintremine [i Paulo. Chiar [i un criminal are dreptul s` fie ascultat,dar tu ]i-ai luat rolul de judec`tor [i de juriu, f`r` ca m`car s`m` ascul]i sau s`-mi dai posibilitatea de a-]i explica ce s-aîntâmplat.

– Pentru a pleda pentru circumstan]e atenuante…?scute[te-m` de melodram`, senhorita, se vede de departe c`inten]ionezi s` joci rolul nevinovatului acuzat pe nedrept,spuse el dezguztat.

– E[ti de-a dreptul intolerant! îl acuz` ea. Î]i displac pentruc` nu m` cuno[ti, [i nici nu m` vei cunoa[te vreodat` cuadev`rat dac` te ag`]i de antipatia ta pentru mine.

Ea a [tiut c` vorbele ei î[i atinseser` ]inta, atunci când el aîncercat s` se scuze.

– M` comport din experien]` precum o victim`. Dar spunece vrei s` spui, voi încerca din r`sputeri s` nu ]in cont de fap-tul c` e[ti ca un cameleon ale c`rui culori se schimb` înfunc]ie de mediu.

Încurajat` de mica victorie, Rebel se sim]i destul deîncrez`toare ca s`-[i spun` pledoaria.

– Din primul moment când ne-am întâlnit, Paulo p`reafoarte interesat de persoana mea, totu[i nu am f`cut nimic ca

OMUL JUNGLEI 127

s`-l încurajez, dar nici nu l-am descurajat, pentru c` mi s-ap`rut o cruzime s` m` port urât cu un b`iat care se credematur.

– Suficient de matur s` fac` dragoste cu tine? întreb` el câtse poate de dur.

– Doar m-a s`rutat – o dat`, r`spunse ea întrebându-se cegânduri par[ive se mai ascundeau în spatele ochilor aceloracenu[ii ca norii de furtun`.

– {i tu consideri c` un s`rut nu înseamn` încurajare?– Ei bine, da… poate … dar eram disperat`, în]elegi…

disperat` s` g`sesc pe cineva care s` [tie drumul prin jungl`spre satul indian. Am considerat c` reputa]ia tat`lui meu esteîn joc, seria lui de c`r]i s-a impus în aten]ia lumii întregi [i,cum este [i normal, î[i dorea ca aceast` ultim` carte s` fie celpu]in la în`l]imea celorlalte. Îmi doream [i eu lucrul acesta, defapt, îl doresc atât de mult încât m-am autoconvins c` Pauloeste un ghid competent – chiar am refuzat s`-i ascult argu-mentele când în ultimul moment s-a speriat [i a vrut s` deaînapoi. Am gre[it c` l-am determinat s` mearg` împotrivavoin]ei lui, se confes` ea, c`utând o urm` de c`ldur` în ochiiaceia duri. Am gre[it de asemenea când l-am încurajat s` nu-]iasculte ordinele. Pentru aceste dou` gre[eli îmi cer iertare,dar nu pot [i nici nu voi accepta pedepse pentru ceea ce nuam f`cut.

– Vrei s` cred c` Paulo [i-a riscat reputa]ia, cariera [i chiarvia]a de dragul unui s`rut? întreb` Luiz.

– De ce nu? întreb` ea la rândul ei. Toat` lumea care-lcunoa[te îi [tie bun`tatea, cât de atent este cu cei din jur, [icavalerismul s`u.

128 DOROTHEA KEMP

– Paulo poate s` aib` multe calit`]i [i toate umane, aprob`el. Tu te referi la el ca la un b`iat dar în clipa urm`toare îiatribui calit`]i supranaturale. Ai grij` ce spui domni[oar`, pen-tru c` nici un b`rbat, indiferent de vârst`, nu-[i poate petrecezile în [ir lâng` o femeie frumoas` [i s` pretind` c` nu [i-adorit-o doar pentru el.

Cu toate c` expresia fe]ei lui r`m`sese neschimbat` [i vor-bele la fel de dure, o pic`tur` de speran]` ap`ru în ochii ei,deoarece pentru prima dat` Luiz spunea c` este atr`g`toare.Suferise foarte mult când trebuise s` se desprind` des`rut`rile lui fierbin]i, dar de fiecare dat` d`duse înapoi, con-fuz` [i r`nit` de lipsa oric`rui angajament, de lipsa unui miccuvânt de dragoste.

Speran]a nou-n`scut` se reflectase în tandre]ea ochilor [iîn zâmbetul timid atunci când continu` s`-i pledeze cauza luiPaulo.

– Te rog, Luiz, îl rug` ea rostindu-i numele cu o dulcea]`deosebit`, nu-l învinui pe Paulo de gre[elile mele! {tii doar c`toat` vina este a mea, a[a c` dac` trebuie s` pedepse[ti pecineva, pedepse[te-m` pe mine!

Era un mister pentru ea de ce Luiz parc` lua foc de fiecaredat` când o auzea pomenind de Paulo.

– Dac` el are un caracter a[a de puternic [i a pututîmblânzi chiar [i o rebel`, atunci trebuie s` înve]e s`-[i acceptepedeapsa precum un b`rbat, spuse el grav. }i-ai spus foarteclar punctul de vedere [i l-ai ap`rat foarte bine pe Paulo, darai grij`, c` aceste sentimente materne care acum te fac s`-i ]iipartea, au nevoie doar de masculul potrivit pentru a se trans-forma în pasiune.

OMUL JUNGLEI 129

Instinctul o îndemna pe Rebel s` renun]e, dar mândria i-as`rit în ajutor, determinând-o s`-l atace pe omul acesta carep`rea tot timpul împins de diavol s` fac` r`u celor din jur [imai ales ei.

– Tu nu gre[e[ti niciodat`, senhor, [i de aceea e[ti atât de exi-gent [i nu po]i s` ier]i nici m`car o gre[eal` a unui tân`r nede-prins cu capcanele vie]ii? Sau acest comportament are de-a facecu faptul c` nu po]i ierta o gre[eal` pe care ai f`cut-o [i tu?Dac` Paulo trebuie pedepsit pentru un singur s`rut, atunci,dac` se poate s` întreb, tu ce pedeaps` crezi c` ai merita?

Împrejur era o t`cere nefireasc`, care ar fi pus pe gânduripe oricine, deoarece p`rea s` anun]e un posibil pericol, dar eierau prea preocupa]i s` se uite fioros unul la altul; a fostnevoie de ]ip`tul ascu]it al unei p`s`ri, care l-a alertat pe Luizîn leg`tur` cu pericolul care p`rea s` le dea târcoale.

– Du-te spre râu repede! spuse el [i se întinse s` ridice ruc-sacul. Dac` nu m` în[el, barca ar trebui s` fie ancorat` la doarcâteva sute de metri de aici.

Indiferent ce sunet ar fi fost de surprins urechile lui, nus-a materializat deocamdat` în nimic concret [i mai alesamenin]`tor. În goana aceea de a ajunge cât mai repede la râu,Luiz o luase de mân` [i alerga atât de repede încât Rebel seîntreba dac` atinge totu[i p`mântul sau nu mai are timp pen-tru c` trebuie s` fac` pasul urm`tor

Când au ajuns la barc` s-au gr`bit s` dea la o parte frunzele[i crengile pe care le puseser` pe ea s` o acopere, apoi s-auurcat [i au pornit motorul, iar sunetul acestuia p`rea muzic`pentru urechile lui Rebel, muzic` acompaniat` de pe marginede ]ipete omene[ti.

130 DOROTHEA KEMP

De la jum`tatea apei era imposibil s`-]i dai seama dac`b`[tina[ii erau furio[i sau tri[ti, dac` gesticulau în semn deamenin]are sau î[i luau r`mas bun. Arunc` o privire spre pro-filul lui Luiz, dar î[i d`du seama c` nici el nu în]elegea ce seîntâmpl` [i p`rea trist.

De ani de zile î[i d`duse tot interesul pentru bun`stareaacestor triburi preistorice, p`trunzând cu mult curaj, singur [ineînarmat, pe teritoriile lor în încercarea de a le câ[tigaîncrederea [i afec]iunea. Dar acum, datorit` interven]iei luiRebel, p`rea c` totul se pr`bu[e[te. Oare îl mai priveau acumca pe un prieten ale c`rui vizite le pre]uiau? Sau îl urau pen-tru c` le furase zei]a?

Fiind sigur` c` în ciuda pericolului foarte mare, el se vaîntoarce s` afle sentimentele indienilor fa]` de el, ea s-a ridi-cat în picioare, s-a întors cu fa]a c`tre b`[tina[i, [i-a ridicatbra]ele [i i-a salutat demn ca o zeitatei, pledându-i astfel cauza[i l`sându-i o poart` deschis` dac` mai dorea s` se întoarc`.

– Meu Dios! Stai jos! Luiz ]ipa la ea peste um`r, neputânds` lase manetele b`rcii din mân`. Suntem înc` în raza arcurilorlor!

Îngrozit` de amenin]are, dar hot`rât` s` nu renun]e, eale-a f`cut cu mâna în semn de bun r`mas, a[teptând unr`spuns pozitiv. B`[tina[ii se uitau la ea, apoi s-au strâns uniiîn al]ii [i au început s` cânte. Luiz lu` mâna de pe manete cas` reduc` zgomotul motorului [i s` asculte ce spun b`[tina[ii.

– Ce spun? îl întreb` ea aproape implorându-l, uitându-seatent` la profilul lui pe care nu se citea nimic.

Luiz era atât de concentrat, încât p`ruse s` nu aud` între-barea ei, apoi ca [i când c`ldura privirilor ei ar fi spart masca

OMUL JUNGLEI 131

de ghea]`, toat` gravitatea s-a dizolvat într-un zâmbet cald.Abia într-un târziu mândria lui i-a permis s` formuleze unr`spuns.

– E[ti o domni[oar` foarte curajoas`, senhorita Storm.Dac` ]i-ai fi ar`tat frica atâta timp cât eram înc` în razaarcurilor lor, ar fi fost ceva uman, dar pentru c` te-ai compor-tat ca o amazoan`, acum cânt` un imn în care spun c` sper`c` zei]a lor se va întoarce curând la ei.

– Oh … ! exclam` ea foarte surprins`, dar savurândefectele complimentului. Reu[ise [i ea în sfâr[it s`-i intre îngra]ii! U[urarea [i bucuria i se citeau pe toat` fa]a, dar ochii deculoarea cerului [i a apelor, str`luceau precum doi luceferi.Inclusiv Luiz p`rea afectat de o emo]ie puternic`, dar pentrua nu se observa nimic, s-a concentrat asupra b`rcii pentru a oscoate din lagun` [i apoi s-o ghideze pe apele întortocheateale Amazonului.

Dup` mai bine de o or` de c`l`torie prin imensitatea aceeade ap` [i p`dure, el i-a aruncat o privire peste um`r [i a v`zut-ode-a dreptul fascinat` de lumea aceea ce p`rea neschimbat`din timpurile preistorice pân` acum.

– Dac` încerci cumva s` compari Amazonia cu alte p`duriecuatoriale pe care le-ai întâlnit în Africa sau în ExtremulOrient, trebuie s` ]ii cont de faptul c` aceast` zon` n-a fosttulburat` de nimic milioane de ani [i ca urmare toate plantele[i animalele s-au dezvoltat în voie; aici vei vedea o varietate deforme de via]`, nemaiîntâlnit` în alte locuri.

– Acum regret c` mi-am folosit tot filmul, spuse Rebel, dor-nic` s` prelungeasc` discu]ia cu str`inul a c`rui schimbare deatitudine o f`cuse s` devin` foarte timid`.

132 DOROTHEA KEMP

– Ai omis ceva [i acum ai vrea s`-]i îndrep]i gre[eala?întreb` el atât de plictisit încât nici m`car nu-[i mai întoarsecapul spre ea.

– Mi-ar fi pl`cut s` m` axez mai mult pe partea spectacu-loas` care s` stimuleze imaginatia, dar cel mai mult, spuse eagânditoare, mi-ar fi pl`cut s` pot fotografia câteva specii deorhidee, dintre cele care înfloresc sus pe acoperi[ul p`durii [ipe care spui c` indienii le numesc „ fiicele aerului”.

Rebel nu în]elegea de ce a trebuit el s` trag` barca la mal [iapoi s` se afunde cu pu[ca pe um`r în p`dure.

– Stai aici, nu voi lipsi mult!Uimit` l-a urm`rit intrând în p`dure, apoi a auzit o

împu[c`tur` care a speriat toate p`s`rile din preajm`.{ocul a fost [i mai mare, când el s-a întors din p`dure cu o

crengu]` foarte înflorit` de orhidee [i i-a aruncat-o în poal`.Era o floare pe care el o culesese cu o împu[c`tur` din gr`dinaaerian`, al c`rei parfum era mai puternic c` un narcotic, iarflorile erau foarte ro[ii [i aveau petale catifelate precumm`tasea chinezeasc`.

– Ce frumos! spuse ea, emo]ionat` pân` la lacrimi deaparenta lui aten]ie, apoi [i-a dat seama c` acest dar al lui esteun fel de steag al p`cii, mai ales când [i-a aplecat capul brunspre ea [i i-a spus:

– Orice floare poate fi pretuit` într-un loc exotic, dar pro-pria mea admira]ie este rezervat` pentru florile frumoase [iobraznice, care înfloresc extraordinar de frumos chiar [i încele mai neobi[nuite condi]ii.

OMUL JUNGLEI 133

Capitolul 13

În momentul când soarele a apus, cetele de maimu]e auînceput s` ]ipe, p`s`rile de noapte s` cânte, broa[tele s`or`c`ie [i toate aceste zgomote se amestecau cu clipocitulapei, f`când imposibil` orice tentativ` de a dormi.

Luiz f`cuse dou` focuri, unul aproape de hamacul luiRebel [i altul la aproximativ un metru de hamacul lui. DarRebel st`tea în hamac cu ochii larg deschi[i, urm`rindsiluetele copacilor, desenate de lun` pe suprafa]a neted` aapei, iar coroanele lor erau proiectate pe cerul azuriu.Noaptea era foarte rece, iar ea se strânsese ghem în încercareadisperat` de a opri frigul s`-i p`trund` în sacul de dormit [iastfel în toate oasele. Se sim]ea extenuat`, dar mintea îi eraprea activ` ca s` poat` dormi. De când îi adusese orhideea,Luiz se cufundase într-o t`cere profund` [i reticent` la oriceîncercare de conversa]ie. Toate orele de t`cere [i le petrecusela cârma b`rcii, încercând s` g`seseasc` scurt`turi în imensi-tatea aceea de ap`.

Aten]ia lui Rebel se îndrept` spre Luiz care, de când sea[ezase ea în hamac, st`tuse numai lâng` foc, încercând s`-lîntre]in` pentru c` noaptea era foarte rece. Încercând s`-[ig`seasc` o pozi]ie în care s` nu-i mai fie frig, ea se r`sucea depe o parte pe alta, iar scâr]âiturile hamacului îi atraser` aten]iabrazilianului, care acum se îndrepta spre ea.

– Nu po]i s` dormi? întreb` el foarte rece [i deta[at.– M` tem c` nu, spuse ea dârdâind de frig [i sim]ind cum

fiori de ghea]` i se preling prin m`duva spin`rii, împr`[tiindfrigul în tot corpul.

T`cerea lui i-a dat de în]eles c` dorea s`-i propun` ceva,dar a ezitat nefiind sigur dac` ea va accepta sau nu.

– Nu ai vrea s` mergem s` înot`m?– S` înot`m …? întreb` ea surprins`. Dar este prea frig [i

prea periculos!– Indienii obi[nuiesc s` fac` baie la ora aceasta din noapte,

deoarece acum temperatura este la nivelul cel mai sc`zut, iarapa este considerabil mai cald` decât aerul acesta rece, îiexplic` el. S` [tii c` atunci când am c`utat lemne pentru foc,am g`sit un iaz cu ap` foarte curat`, atât de curat` c` poate fichiar b`ut` f`r` nici un fel de problem`.

– Bine… dac` tu e[ti sigur c`-mi va fi mai bine, spuseRebel tremurând. Orice este mai bine decât s` stau aici [i s`înghe]!

Luiz o ajut` s` coboare din hamac, apoi, când ea erast`pân` pe picioarele ei, î[i lu` grabnic mâinile de pe ea ca [icând s-ar fi temut de atingerea ei. Surprins` de comporta-mentul lui, îl urm` prin p`dure, luptându-se cu durerea [iconfuzia declan[ate de comportamentul lui. Mai devreme

OMUL JUNGLEI 135

crezuse c` rela]ia lor se îmbun`t`]ise [i c` o luase pe calea ceabun`, dar, din anumite motive pe care ea nu le cuno[tea, el seretr`sese sub un scut de polite]e, total antagonic` replicilordure [i certurilor de pân` atunci, care, dac` se gândea maibine, chiar îi pl`cuser` [i c`rora acum le sim]ea lipsa aproapela fel de mult ca [i s`ruturilor furioase, dar pasionale.

De data aceasta nu avu motive s` se simt` stânjenit` deprezen]a lui, în timp ce se dezbr`ca tremurând, deoarece Luiznu se vedea nic`ieri. Dup` ce se dezbr`c`, Rebel încerc` apacu degetul [i i se p`ru îngrozitor de rece, dar se gândi s`-iurmeze sfatul [i s` vad` ce se va întâmpla, oricum [i afar` dac`ar fi stat ar fi înghe]at. Se arunc` în ap` [i, surprinz`tor, eramult mai cald` decât se a[teptase, apoi începu s` înoate sprecel`lalt mal, bucurându-se de c`ldura care începuse s`-i dez-mor]easc` trupul gol.

Apa era pu]in ro[iatic`, iar aceast` culoare era datorat`par]ial lunii, par]ial rocilor înconjur`toare. Era atât de fasci-nat` de tot ce vedea în jurul ei încât, atunci când Luiz se ridic`la suprafa]a apei de culoarea vinului, ea clipi, apoi spuse peun ton vis`tor:

– Bacchus, rege al pl`cerii, por]i în vreme de pace o mantade culoarea purpurei, iar pe timp de r`zboi îmbraci mantauadin piele de panter`!

Pentru câteva clipe el r`mase blocat, neîn]elegând desprece este vorba, apoi când î[i d`du seama, î[i îndep`rt` cu ungest teatral o [uvi]` rebel` de p`r, [i o contrazise sec:

– Bacchus este considerat în unele culturi zeul Infernului,iar în altele zeul Destinului. Nu te voi pune într-o situa]iejenant` întrebându-te în care dintre aceste ipostaze m` vezi pe

136 DOROTHEA KEMP

mine. F`r` a-i da posibilitatea s` r`spund`, el s-a întors [i aînceput s` înoate, strigându-i [i ei peste um`r c` este cazul s`ias` din ap`.

– Este timpul s` ie[i s` te usuci, tân`r` bacant`, ai stat sufi-cient în ap`!

Ascult`toare, Rebel îi urm` exemplul [i ie[i pe malul apei,dar când puse piciorul pe p`mânt sim]i în]ep`turile de ghea]`care-i înghe]au sângele. Sim]ind acut lipsa unui prosop,încerc` s` intre cât mai repede cu putin]` în hainele l`sate pemal, dar fiind ud` î[i d`du seama c` face o mare gre[eal`,deoarece dup` aceea, hainele fiind ude se va transforma într-unsloi de ghea]`.

– E[ti gata? întreb` Luiz ie[ind din spatele unui pâlc decopaci, dar când i-a v`zut fa]a vân`t` de frig [i-a înghi]it oînjur`tur`. Nu a mai pierdut timpul [i [i-a rupt c`ma[a, trans-formând-o într-un prosop cu care a început s`-i [tearg` p`rul,ne]inând cont de protestele ei, pân` când s-a transformat într-unnor auriu.

Apoi, a început s`-i maseze corpul, apoi a luat-o în bra]e [ia dus-o lâng` focul care înc` nu se stinsese [i mai reu[ea înc`s` mai degaje pu]in` c`ldur`.

Foarte recunosc`toare, Rebel s-a a[ezat în ghenunchi [i [i-aîntins mâinile spre foc, pentru a-[i dezmor]i degeteleînghe]ate, dar cu toate acestea se simtea foarte sl`bit`.

– În asemenea momente î]i dai seama c` femeile nu tre-buie s` se implice în c`l`torii în teritorii neexplorate! De ceoare nu sunt femeile mul]umite s` fac` ceea ce se pricep maibine – adic` s` î[i vad` de treburile gospod`riei [i s` creasc`copiii? spuse el furios.

OMUL JUNGLEI 137

Rebel nu avea nici cea mai mic` idee ce-l enervase atât de tare,dar mai ales nu-[i în]elegea dorin]a subit` de a plânge [i trebuias` se lupte din r`sputeri ca lacrimile s` nu-i ]â[neasc` din ochi.

– Este o întrebare pe care mi-o pun [i eu adesea, spuse ea,mai ales atunci când aud copilul din mine plângând dup`p`pu[ile pe care nu le-a avut niciodat` [i dup` prietenii dejoac` pe care nu i-a cunoscut niciodat`.

Spre groaza ei, nu se mai putu lupta cu lacrimile, care îiinvadar` ochii [i apoi începur` s` curg` n`valnic. Auzi unmurmur deasupra capului, apoi fu ridicat` brusc cu o mi[carepe care o crezu brutal`, dar care fu cât se poate de tandr`.

– E[ti obosit` [i-]i este frig, senhorita, îi spuse Luiz privind-oîn ochi, prea frig ca s` te las s` dormi singur`. Dac`-]i maiaminte[ti, te-am avertizat c` în jungla amazonian` sunt nop]iîn care trebuie s` dormi foarte apropiat de tovar`[ul de drumpentru a te înc`lzi de la c`ldura corpului acestuia, [i se parec` aceasta este una din acele nop]i.

Nici o emo]ie nu se z`rea pe fa]a lui atunci c`nd a întinssacul lui de dormit pe jos, ajutând-o s` intre în el [i chiar dac`ar fi fost emo]ionat ei nu i-ar fi p`sat pentru c` îi era prea frig[i avea sim]urile amor]ite. Un singur gând o m`cina [i a trebuits`-l murmure.

– Crezi c` suntem în siguran]`? Nu vor veni fiare s`lbaticepeste noi?

– Stai lini[tit`, am pu[ca lâng` mine, spuse el.– Da, dar… încerc` ea s` protesteze.– E[ti în siguran]`, senhorita, insist` el, apoi uimind-o din

nou cu capacitatea lui de a-i citi gândurile, concluzion` ironic:pot s`-]i promit cu siguran]` c` eu nu voi dormi.

138 DOROTHEA KEMP

Ea s-a agitat toat` noaptea în somn, trezindu-se cu numelelui pe buze, apoi afundându-se din nou în abisul de c`ldur`,lini[tit` de faptul c`-l sim]ise lâng` ea, c`-i auzise r`suflarea [ic`-i sim]ise b`t`ile inimii.

Când degetele de lumin` ale dimine]ii i-au mângâiat fa]atrezind-o, s-a r`sucit apoi s-a încruntat deoarece nu-l maisim]ea pe Luiz lâng` ea.

– Bun` diminea]a domni[oar`, vocea lui era suficient derece pentru ca Rebel s` se întrebe dac` ei întradev`rdormiser` împreun` sau ea visase.

– Bun` diminea]a, spuse ea ridicându-se pentru a-i vedeafa]a, iar p`rul lui umed i-a dat de în]eles c`-[i f`cuse baie.

– Am reu[it s` g`sesc ni[te banane pentru micul dejun, ziseel atât de deta[at de parc` tocmai s-ar fi întors din pia]`.Biscui]ii s-au terminat, mai avem doar ni[te ap` de b`ut – dardin acest punct de vedere suntem noroco[i pentru c` suntzone prin aceast` p`dure în care apa nu este potabil`.

– Atunci nu ar trebui s` umplem bidoanele înainte s`plec`m? întreb` Rebel nedumerit` de aerul lui deta[at.

– Din p`cate, în graba noastr` de a p`r`si satul am uitatbidoanele acolo, îi spuse el pu]in acuzator. Oricum în aceast`perioad` a anului este o scurt`tur` care devine navigabil`, a[ac` dac` plec`m f`r` nici o întârziere s-ar putea s` evit`m dis-confortul de a mai petrece o noapte în p`dure.

El spusese disconfort, dar era vorba de fapt despre undezastru total, î[i spuse Rebel uitându-se la el cum se concen-tra doar asupra b`rcii, turând motorul la maximum [i folosin-du-se de toat` concentrarea [i toat` for]a fizic`, de parc` ar fidorit s` scape de anumite frustr`ri.

OMUL JUNGLEI 139

S-au oprit o singur` dat` [i asta pentru a c`uta mâncare [iap` prin p`dure, dar, ca [i indienii în urm` cu sute de ani, audescoperit c` luxurianta jungl` amazonian` este aproape la felde lipsit` de mâncare ca [i un de[ert. Rebel mergea de-a lun-gul râului c`utând dup` fructe, când deodat` s-a împiedicatde o r`d`cin` [i a c`zut. Când s-a împiedicat [i-a întins mâinileîn fa]` ca s`-[i amortizeze c`derea, dar mâinile i s-au oprit înscoar]a plin` de ]epi a unui copac. Toate acele acelea miciîmplântate în palmele ei au f`cut-o s` ]ipe de durere.

Dup` cum se a[tepta, Luiz, care întotdeauna r`m`nea prinapropiere de ea, auzindu-i ]ip`tul, în câteve secunde a fostlâng` ea.

– Ce s-a întâmplat? întreb` el, iar ochii lui scormoneautufi[urile în c`utarea [erpilor, apoi mul]umit c` nu se vedeanici urm` de [arpe s-a apropiat de tufi[uri s` vad` dac` nucumva este vreun animal pe acolo. B`nuind c` de diminea]`c`uta un motiv s` se enerveze pe ea, Rebel [i-a ascuns mâinilela spate [i s-a gândit la o minciun` plauzibil`.

– Îmi pare r`u dac` te-am speriat cu ]ip`tul meu; m-amsperiat de o pas`re care a zburat de sub un tufi[, spuse eaînro[indu-se de mincuina pe care o spusese.

Îmbujorarea s-a accentuat [i mai tare când el, în loc s` fiemul]umit cu r`spunsul ei, îi studia foarte atent chipul s` vad`dac` minte sau nu. Se simtea foarte stingherit` de privireaaceea a lui scrut`toare [i a încercat s` scape de ea dându-sedeoparte, întrebându-se de ce omului acestuia, care crezusea[a de u[or c` ea uzeaz` de farmecul ei pentru a-i face peb`rba]i s`-i m`nânce din palm`, îi era a[a de dificil s` sehot`rasc` în probleme foarte simple.

140 DOROTHEA KEMP

– A[teapt`! strig` el. Apoi o prinse de încheietura mâinii [iîi întoarse mâna cu palma în sus, iar ea se a[tepta s` înceap`s` râd` de ea, dar el se purt` cât se poate de amabil.

– Am o trus` de prim ajutor în barc`. Hai s` mergem s`vedem ce putem face, îi spuse el calm.

Tonul lui era atât de lipsit de expresie încât ea se întreb`dac` el era total dezinteresat de ea sau o catalogase drept ofeti]` naiv` [i nu se mai obosea s-o certe din orice. Sau calmullui putea fi comparat cu preludiul unei furtuni amazoniene, operioad` de autocontrol for]at pentru ca apoi s` izbucneasc`într-o mânie s`lbatic`?

În ciuda dorin]ei lui de a ajunge acas` înainte de a se l`saîntunericul, a durat o or` s`-i scoat` to]i ]epii din palme, apoia uns-o cu o alifie [i i-a bandajat mâna ca un profesionist.

– Acum vrei, te rog, s` r`mâi în barc` pân` m` duc eu s`g`sesc ceva de mâncare [i ni[te ap`? o întreb` el pe un ton câtmai blând cu putin]`. Apoi s`ri peste marginea b`rcii,afundându-se în p`dure, f`r` ca m`car s` arunce o privireînapoi, iar ea trebui s`-i asculte ordinul [i s` nu se mi[te dinbarc`.

Dup` nu mai mult de zece minute el s-a întors aducândcâteva buc`]i de liane, tinându-le foarte atent de un cap`t cas` nu le scape, apoi i-a dat ei una, a oprit [i el una [i i-a ar`tatce s` fac` cu ea. Luiz b`g` un cap`t al lianei în gur` sugându-iseva [i o îndemna [i pe ea din priviri s` fac` acela[i lucru, darea ezit` întrebându-se ce gust o fi având. Când el î[i potolisetea, încerc` s` o conving` c` nu avea un gust r`u.

– Este aproape f`r` gust, este ap` potabil`. Dac` nu arexista aceast` specie de liane care înmagazineaz` apa,

OMUL JUNGLEI 141

b`[tina[ii ar muri de sete în aceast` regiune unde nu exist`izvoare prin p`dure, mai ales în anotimpul secetos când nupot s`-[i strâng` ap` de ploaie.

Încurajat` de vorbele lui, Rebel duse liana la gur` [i începus` bea însetat` lichidul. Dac` la micul dejun au mâncatbanane, la prânz s-au osp`tat cu fructe de avocado, care de[is`lbatice [i f`r` un gust prea grozav au constituit o mas`îndestul`toare.

Chiar înainte ca ea s` termine de mâncat, Luiz pornimotorul [i barca începu s` înainteze rapid printre valuri pân`când ajunse pe suprafa]a unui lac imens, unde delfinii s`reaujuc`u[i printre valuri, ca [i când ar fi fost la un concurs de schinautic.

Rebel era a[a de fascinat` de jocul lor, încât î[i p`r`si locul[i i se al`tur` lui Luiz la pror`

– Sunt a[a de mul]i! [opti ea.– Sunt mul]i pentru c` sunt proteja]i de un mit, strig` el ca

s` acopere zgomotul motorului. De[i carnea delfinilor estecomestibil`, indienii nu o m`nânc` deorece cred c` îi faceimpoten]i.

Pentru o vreme ea î[i permise s` stea al`turi de el la pror`,bucurându-se de aerul curat [i rece care-i sufla prin p`r [i der`coarea care-i mângâia obrajii, dar totul fu de scurt` durat`pentru c` el îi suger` s` se întoarc` la locul ei.

– Cred c` ar fi mai bine s` te întorci la locul t`u! propuseel [i încetini viteza b`rcii pentru c` se aflau într-o ap` plin` devegeta]ie [i în care oricând s-ar fi putut împotmoli, dar încet-încet au l`sat în urm` apa plin` de plante [i [i-au continuatdrumul spre cas`.

142 DOROTHEA KEMP

Dup` multe ore de navigat [i de t`cere, Rebel [i-a datseama c` Luiz cuno[tea locurile pe unde treceau, ghidându-sedup` ele pentru a ajunge mai repede acas`.

Într-un amestec de bucurie [i durere, ea v`zu debarcaderulprofilându-se prin întunericul nop]ii, sim]i c` el reduseseviteza [i i se puse un nod în gât când barca se apropie de loculde ancorare [i [tiu c` tat`l ei, Paulo, Saffira de Pas [i to]i ceilal]iintru[i erau la doar câteva minute distan]`.

Ca [i când [i el ar fi sim]it c` au ajuns la sfâr[itul unui capi-tol [i unele p`r]i ar fi dorit s` le poat` rescrie, Luiz nu coborîimediat ci se a[ez` pe marginea b`rcii, dar ea nu-i putu vedeafa]a pentru c` era întuneric.

– Am ajuns! spuse el ca o sentin]` final`.– Sunt sigur` c` nu regre]i deloc, [opti ea luptându-se cu

lacrimile, se spune c` Amazonia este o femeie – prea femeieca s-o st`pâneasc` un singur b`rbat – totu[i tu ai reu[it s`cooperezi cu ea la fel de bine ca mine.

– Am ajuns la o concluzie, senhorita, replic` el dur,Amazonia [i cu tine sunte]i precum doi gemeni inseparabili [iidentici care au acelea[i caracteristici, acelea[i contradic]ii,aceea[i abilitate de a atrage [i a respinge. Pentru c`l`torii întrecere po]i s` fii [i crud` [i blând`, încurajezi omul s` seavânte pe c`i cunoscute, doar pentru a-l arunca f`r` nici oexplica]ie în cele mai negre îndoieli. Gândurile tale, ca [i c`ilemaritime ale Amazonului sunt necinstite: ac]iunile tale la felde imprevizibile ca [i curen]ii lui. Da, Amazonia este cu sigu-ran]` o femeie, încheie el dur, singura femeie pe care amîmp`r]it-o voit cu al]ii – singura pentru care sunt preg`tit s`fiu considerat „unul dintre mul]ii aman]i”.

OMUL JUNGLEI 143

Capitolul 14

Rebel î[i întinse gâtul pentru a se uita cu aten]ie la fotografi-ile puse la uscat. De câteva zile camera obscur` pe care spe-ciali[tii lui Luiz o improvizaser`, devenise refugiul ei, un locunde putea s` scape de nenum`ratele întreb`ri [i de privirilecurioase. Dar cel mai important era c` locul acesta îi oferisescuza necesar` pentru a-l evita pe Luiz Manchete, care de cândpusese piciorul din nou pe proprietatea sa, se transformase iarîn Seniorul foarte sobru, al c`rui aer de r`ceal` descuraja peoricine ar fi dorit s`-l întrebe ceva despre c`l`toria în jungl`:bineîn]eles Saffira de Pas f`cea excep]ie de la aceast` regul`.

Dac` nu ar fi existat fotografiile ca dovad` clar`, Rebel s-arfi gândit c` toate evenimentele pe care le-au tr`it împreun`sunt rodul imagina]iei ei, dar fiecare scen` care ie[ea din baiade developare reînvia amintirea zilelor pline de bucurie, deconflicte, de pericol [i ocazional de fericire aproape denesuportat.

Din nefericire munca ei se terminase. În timp ce atârnaultima fotografie la uscat, se uita cu o încântare aparte la figu-ra schimonosit` de furie a [efului, la coada lui aranjat` ca afemeilor, la toate podoabele feminine, care contrastau preamult cu alura lui de r`zboinic.

– Rebel…! strig` Paulo din spatele u[ii. Pot s` intru?– A[teapt` doar o secund`, te rog! strig` ea revenind cu

picioarele pe p`mânt, apoi foarte gr`bit` [i panicat` ascunse unteanc de fotografii, al c`ror subiect era prea personal, într-unplic nesigilat, pe care îl ascunse pe un raft plin de c`r]i, apoiîi spus lui Paulo s` intre.

De cum intr` în camera obscur`, Rebel î[i d`du seama c`b`iatul era foarte emo]ionat. Zile în [ir tr`ise cu sabia luiDamocles deasupra capului, cu amenin]area de a fi concediatdintr-o slujb` care-i pl`cea [i cu riscul de a-[i încheia cariera.Cu cruzimea-i specific` Luiz îl ]inuse în suspans; de când seîntorsese st`tuse mai mult în biroul lui ocupându-se decoresponden]a care se strânsese în absen]a lui, totu[i Rebelera convins` c` l-ar fi putut pune pe Paulo în capul listei depriorit`]i.

– Tocmai am vorbit cu Seniorul, izbucni el foarteemo]ionat.

– Ce s-a întâmplat? Se sim]i ea datoare s` întrebe, de[ir`spunsul pozitiv se vedea clar pe fa]a tân`rului.

– Foarte bine. A fost surprinz`tor de blând. Dup` cemi-a ]inut o prelegere despre prostia de a înc`lca ordinele,[i-a schimbat radical atitudinea [i a început s`-mi vor-beasc` precum un unchi, f`când aluzie la influen]a pe care

OMUL JUNGLEI 145

o poate avea o femeie experimentat` asupra unui b`rbattân`r ca mine, spunându-mi c` [i b`rba]ii mult mai expe-rimenta]i ca mine pot c`dea victime [iretlicurilor feminine.

Rebel î[i ascunse cât de bine a putut durerea pentru c` [tiafoarte bine c` despre ea este vorba. Paulo continu`:

– În trecut întotdeauna i-am admirat abilitatea Senioruluide a judeca totul corect, dar de data aceasta, o asigur` el,ra]ionamentul s`u este total gre[it. {i i-am [i spus lucrul aces-ta! I-am spus foarte clar, cu riscul de a-mi distruge cariera, c`nu-i voi permite s` spun` asemenea enormit`]i despre fata cucare inten]ionez s` m` însor!

Mintea lui Rebel era a[a de preocupat` s` digere informa]iaconform c`reia stima lui Luiz pentru ea era [i mai mic` decâtî[i închipuise, încât nici m`car nu a recep]ionat cererea înc`s`torie a lui Paulo. Nu [i-a dat seama de lucrul acest decâtatunci când el s-a aplecat spre ea ca s` o s`rute.

– Nu, Paulo, nu trebuie…! spuse ea îndep`rtându-se de el.Cum ai putut spune un asemenea lucru. Nu ]i-am dat nicio-dat` nici cel mai mic indiciu c` a[ dori a[a ceva… , [opti eaîntrebându-se ce o fi crezând Luiz acum despre ea, dar maiales cât se schimbase atitudinea lui dup` aceast` gre[eal` a luiPaulo.

Totu[i trebuia s` fie amabil` cu b`iatul a c`rui expresie erao imagine a felului cum se sim]ea ea – îndurerat` [i respins`.

– Am crezut… începu el, apoi ezit`. Nu te-am cerut cumtrebuie, nu-i a[a? spuse el trist. Cât timp ai fost în jungl` amfost a[a de îngrijorat pentru tine, îmi umpleai gândurile înfiecare minut al zilei, a[a de mult încât m-am gândit c` o fat`

146 DOROTHEA KEMP

care-mi umple astfel gândurile ar trebui s` devin` so]ia mea.Te iubesc, Rebel! spuse el nefericit. Nici m`car nu mi-a trecutprin minte c` tu nu m` iube[ti.

Câteva minute mai târziu ea se îndrepta spre camera ei,u[urat` de faptul c` Paulo acceptase refuzul ei f`r` resenti-mente.

Când intr` în camer`, în dorin]a de a fi singur`, tat`l ei eraacolo a[teptând-o.

– Rebel, draga mea, spuse el zâmbind, apoi ar`t` spre ocutie mare a[ezat` pe pat. }i-am adus un cadou – [i ni[te ve[tibune

– Mul]umesc, tat`! zise ea, f`când un efort foarte mare cam`car s` mimeze încântarea. Cum au fost pu]ine ve[ti bune înultima vreme, le voi asculta pe acestea mai întâi [i apoi voideschide cadoul.

– Cum po]i s` spui un asemenea lucru! Te-ai întors dinexpedi]ie teaf`r` [i cu ni[te fotografii extraordinare, maibune decât a[ fi putut spera vreodat` c`-mi vei aduce [itotu[i nu e[ti mul]umit`. Ce alt` ambi]ie vrei s`-]i maiîndepline[ti?

Era tentat` s`-i spun` adev`rul, s`-i spun` c` explorarealocurilor necunoscute nu mai reprezenta nici un interes pen-tru ea, c` numai când se gândea s` se mute din nou dintr-unloc în altul, f`r` a prinde r`d`cini nic`ieri, sim]ea c` i se facer`u. Cealalt` alternativ` – de a se a[eza undeva o dat` pentrutotdeauna, probabil în vreo c`su]` la ]ar`, unde s`-i ]in` com-panie tat`lui ei, era atât de lipsit` de atrac]ie c` se sim]i depri-mat`, dar nu putea s`-l supere pe tat`l ei spunându-i.

OMUL JUNGLEI 147

– A[a cum a spus domnul Manchete mai demult, sunt unplod nerecunosc`tor, încheie ea solemn.

– Nici vorb` de a[a ceva, o contrazise el. E[ti doar pu]inobosit`, atâta tot – [i este cât se poate de normal s` te sim]ia[a dup` aceast` expedi]ie încânt`toare. Din fericire am toc-mai ce î]i trebuie ca s`-]i revi. Domnul Storm [i-a dus mâna labuzunar [i a scos de acolo o parte a unui ziar, ar`tându-i unparagraf subliniat cu creionul. Î]i aminte[ti de fotografiile pecare le-ai f`cut pe muntele Kinabalu anul trecut când am fostîn expedi]ie la Borneo? Ei bine, una dintre ele a câ[tigat pre-miul „Cea mai frumoas` fotografie a anului”!

– Vorbe[ti serios? întreb` Rebel dorindu-[i s`-i poat`împ`rt`[i entuziasmul.

– Nu am fi aflat lucrul acesta dac` eu nu l-a[ fi rugat pe Paulos`-mi aduc` orice ziar englezesc pe care pune mâna, atuncicând a fost cu treburi în capital`. Aproape c` nu-mi venea s`-micred ochilor când am citit paragraful cu pricina, dar m-ai f`cuta[a de mândru [i-]i sunt atât de recunosc`tor, încât imediat l-amrugat pe b`iat s`-]i cumpere un cadou – este o rochie, spusear`tând înc` o dat` spre cutia de pe pat. {tiu c` niciodat` nu te-aprea interesat felul în care ar`]i sau te îmbraci, [i asta probabilpentru c` ai fost privat` de o prezen]` feminin` înc` de la ovârst` fraged`, dar în mod normal trebuie s` ai grij` de felul încare ar`]i [i s` încerci s` te îmbraci la fel ca fetele de vârsta ta.Ar fi o încântare pentru mine dac` te-a[ vedea ar`tând cât maifeminin` cu putin]`, a[a c` te rog îmbrac` rochia în seara aceas-ta la cin`; va fi cina noastr` de bun r`mas, dac` vrem s` ajungemla Londra la timp pentru decernarea premiului.

148 DOROTHEA KEMP

Rebel nu a despachetat rochia decât târziu dup` plecareatat`lui ei, dar a stat ore întregi gândindu-se c` pr`pastia din-tre ea [i Luiz se întindea de-a lungul junglei, iar cina dinseara aceea avea s` fie ultima mas` pe care o lua împreun`cu el, apoi când se va retrage la culcare, va fi ultima dat`când va mai dormi sub acoperi[ul lui. Umbrele serii înce-puser` s` o înv`luie, dar ea nici m`car nu le observase. A fostreadus` la realitate de ]ip`tul unei maimu]e care-[i chemapartenerul, era un tip`t plin de arogan]` care exprimadorin]a de a se împerechea, sunet pe care ea întotdeauna îlva asocia junglei.

Luiz obi[nuia s` cineze târziu, a[a c` avea suficient timp s`se preg`teasc`. Mai întâi î[i sp`l` p`rul, [i-l usc` [i-l piept`n`astfel încât s` r`mân` foarte buclat. Apoi se îndrept` sprerochie [i când o puse pe ea î[i d`du seama c` Paulo are gusturifoarte bune. Îi alesese o rochie lung` pân` la glezne, de unmov pal care-i scotea ochii în eviden]` [i-i d`dea un aer demister, era mulat` eviden]iindu-i silueta foarte frumoas` caremai tot timpul st`tea ascuns` sub haine largi de dril.

Studiindu-se în oglind` î[i aminti c` mai demult primise otrus` complet` de farduri [i se hot`rî s` le foloseasc`, pentrua-i ar`ta Seniorului c` nu numai în jungl` putea fi atr`g`toare.

Când termin` de f`cut totul se uit` în oglind` [i nu-i veneas` cread` c` doamna aceea sofisticat` care o privea din oglind`era chiar ea. Ar fi foarte frumos dac` ultima amintire a lui Luizdespre ea ar fi una perfect`. Cu o în`l]are neajutorat` a ume-rilor, ea se ridic` în picioare consolându-se cu ideea c` per-fec]iunea este doar un vis al omenirii.

OMUL JUNGLEI 149

Ea plec` din camer` îndreptându-se spre salonul mic unde,de obicei invita]ii serveau b`uturile de dinaintea cinei. De obi-cei salonul era plin cu oameni de [tiin]`, dar acum era gol.Ezit`, întrebându-se dac` nu cumva venise prea devreme saupoate b`uturile se serveau în alt` parte, a[a c` se hot`rî s`plece, dar auzi un zgomot în spatele ei [i se întoarse. Când îlv`zu pe Luiz inima începu s`-i bat` mai tare, iar pentru câtevasecunde au r`mas uitându-se unul la altul, tensiona]i precumdou` pisici s`lbatice, ne[tiind dac` s` zgârie sau s` toarc`.Apoi Luiz, care era îmbr`cat într-un smocking foarte elegant,iar p`rul r`zvr`tit era foarte bine piept`nat, [i-a amintit c` eleste gazda [i a întrebat-o cu o voce suav`:

– Vrei s`-]i aduc ceva de b`ut?– Un suc de fructe ar fi foarte bine, mul]umesc, spuse ea

urm`rindu-l cu privirea cum se duce [i-i umple un pahar desuc de fructe.

– Ar`]i foarte bine în seara aceasta! o compliment` el, darcomplimentul fusese atât de nea[teptat încât ea aproape sc`p`paharul din mân`.

– Nu trebuie s`-]i murd`re[ti rochia din cauza unui compli-ment! zise el f`r` ca fa]a lui s` exprime ceva. Saffira mi-a spusc` Paulo a consumat mult` energie pentru acest cadou. Exacta[a cum ar fi trebuit s` fie, având în vedere importan]a eveni-mentului. Cred c` felicit`rile sunt suficiente, senhorita, nu-ia[a? spuse el pe un ton mai rece decât ghea]a din paharul ei.

Ea nu în]elegea pentru ce o felicit`, apoi [i-a amintit de pre-miu [i a presupus c` tat`l ei îi spuse despre el [i a sim]it cumro[ea]a îi cuprinde obrajii în vreme ce se preg`tea s`-i r`spund`.

150 DOROTHEA KEMP

– Da, este suficient! zise ea nemai[tiind ce s` adauge.Fu foarte surprins` când v`zu fl`c`rile de furie din ochii lui

[i nu în]elegea de ce îl deranja a[a de tare succesul ei.– O asemenea schimbare cu siguran]` î]i va afecta [i

munca. Aveam impresia c` î]i place s` c`l`tore[ti, dar desiguracceptând aceste noi responsabilit`]i vei fi nevoit` s` teretragi!

Pentru moment ea fu nedumerit`, apoi î[i aminti c` tat`l eiîi spusese c` unul dintre avantajele premiului este acela de alucra cu un expert în domeniul lor de activitate.

– S-ar putea s` fiu obosit` la început, spuse ea , dar nuvoi uita faptul c` libertatea mea nu va fi îngr`dit` pentrumult` vreme. Dup` o perioad` scurt` de timp voi fi capa-bil` s` continui, dar cu rezultate mult mai bune caînainte.

Luiz [i-a dat capul pe spate [i pentru câteva secunde terifi-ante i-a amintit de o cobr` preg`tit` s` atace. Apoi printr-unefort foarte mare a reu[it s` se st`pâneasc` [i a spus pe un tonveninos:

– Cu siguran]` vei reu[i, senhorita Storm, ]i-ai f`cutlec]iile foarte bine – într-o zi Paulo va fi un tân`r foartebogat.

Multe minute în [ir Rebel a încercat s` fac` leg`tura întrepremiul ei Paulo [ de ce îl men]ionase Luiz, apoi [i-a datseama c` ea vorbise despre premiu, iar el se referise la presu-pusa ei logodn` cu Paulo.

Fiind într-o stare groaznic` Rebel a încercat s` îndure ritu-alul cinei, pref`cându-se c` m`nânc` din fiecare fel de mâncare,

OMUL JUNGLEI 151

reu[ind cumva s` r`spund` monosilabic remarcilor care-i erauadresate de Paulo [i de Saffira, care împreun` cu ea [i cu tat`lei erau singurii oaspe]i la cin`.

– Fiica dumneavoastr` nu prea are multe de spus în searaaceasta, profesore, spuse Saffira pe un ton mieros, sco]ând-ope Rebel din visare.

– Ea nu este un copil prea vorb`re], fu de acord tat`l ei.Dac` un aparat foto ar fi folosit ca intermediar ai descoperi c`vorbe[te extraordinar de bine.

– Trebuie de asemenea s` ]ine]i cont de faptul c` are [ifoarte multe pe cap în acest moment, spuse Luiz f`r` picde umor. Foarte multe furtuni tulbur` drumul sprec`s`torie.

To]i au r`mas cu gura c`scat` la aceast` replic`, iar Paulo [itat`l ei au început s` vorbeasc` în acela[i timp.

– Ierta]i-mi sc`parea, senhor, se gr`bi tân`rul s` spun`, nuam avut înc` ocazia …

– Drumul spre c`s`torie …! îl întrerupse tat`l ei prea [ocatca s` mai ]in` cont de bunele maniere. Dragul meu prieten,este un drum pe care mi-ar face o deosebit` pl`cere s`-mi con-duc fiica, dar pân` acum nu sunt semne care s` arate c` acestplan este pe punctul de a se realiza. Rebel î[i dorea s` fug` dincamer` sau s` i se deschid` p`mântul sub picioare [i s` oînghit`, mai ales c` Luiz urm`rea cu foarte mare aten]ie cuvin-tele tat`lui ei, atunci când acesta a continuat. Pentru situa]iaaceasta sunt par]ial vinovat. Din cauza muncii mele [i a egois-mului meu, Rebel [i-a petrecut toat` via]a în companiab`rba]ilor, dar a fost mai protejat` decât o c`lug`ri]`.

152 DOROTHEA KEMP

Drept r`spuns Saffira a început s` râd`, iar el i-a adresat unzâmbet în]eleg`tor.

– Probabil c` vi se pare o contradic]ie de termeni, senhora,dar sunt sigur c` Luiz va în]elege perfect, spuse aruncându-[i oprivire spre Luiz, [i nu-mi va contrazice teoria când îi voi reamintide exploratorii sezonieri, b`rba]i care tr`iesc aproape de natur`,care vor sta ore întregi admirând o orhidee, dar care sunt turba]icând o singur` floare este distrus` f`r` un motiv întemeiat. Nu-ia[a c` am dreptate, Luiz? {tii vreun caz când siguran]a unei femeia fost pus` în pericol sau încrederea ei tr`dat`, chiar [i atuncicând a c`l`torit în compania unui singur b`rbat?

Rebel nu credea c`-i va fi vreodat` mil` de brazilianul aces-ta arogant, dar când l-a vâzut atât de palid, [tia c` este tortu-rat de amintirea incidentelor pe care probabil c` acum le con-sidera barbare [i c`-[i compara ac]iunile cu cele ale fiarelorcare nu pierd nici o oportunitate de a se împerechea fie c`femelele lor vor sau nu.

Dorea s` strige [i s`-l asigure c` lucrurile acelea nu mai con-tau, c` fuseser` [terse de fa]a lui palid` [i de privirea care-[irecuno[tea vina, ce putea fi observat` [i de cel mai neatentom, dar spre u[urarea ei nici Paulo nici tat`l ei nu observaser`.Dar acela[i lucru nu putea fi spus [i despre Saffira, ai c`reiochi negri l`sau clar s` se în]eleag` c` v`zuse tot [i chiar citiserestul printre rânduri

{i-a aruncat o privire plin` de ur` în direc]ia lui Rebel, apoia s`rit în picioare aducând o acuza]ie cât se poate de caustic`.

– Voi, b`rba]ii, sunte]i a[a de naivi, vede]i inocen]` acolounde o femeie vede vinov`]ie, r`mâne]i orbi la adev`r atunci

OMUL JUNGLEI 153

când el v` sare în fa]`. Scaunul ei s-a izbit de perete atuncicând ea a plecat val-vârtej din camer`, dar nu i-a l`sat s` sedezmeticeasc`, pentru c` imediat a revenit cu un plic mare,pe care Rebel l-a recunoscut imediat

Ghicind inten]ia Saffirei, Rebel a încercat s` protesteze, darnu a putu scoate nici un sunet.

– Dac` fiica dumneavoastr` cea inocent` este atât de pri-ceput` s` fac` fotografii, profesore, spuse ea triumf`toareîmpr`[tiind un teanc de fotografii, ce mesaj crede]i c` ar trans-mite acestea?

Rebel a închis ochii pentru c` nu putea suporta s`-[i vad`fotografiile dragi împr`[tiate de mâna Saffrei. Erau imagini cuLuiz înot`nd, râzând, cur`]ându-[i pu[ca, stând în mijloculunor copii b`[tina[i. O mul]ime de alte imagini f`cute însecret, pentru a-i aminti tot timpul de omul iubit, când va fideparte

Dintr-o dat` [i-a dat seama c` nu va putea suporta privireauimit` a lui Luiz [i rânjetul satisf`cut al Saffirei. }inându-[iochii închi[i a fugit spre u[` [i nu i-a deschis decât când asim]it aerul rece al nop]ii, l`sând în urma ei un zgomot surdde inim` spart` în mii de buc`]ele.

154 DOROTHEA KEMP

Capitolul 15

Prima inten]ie a lui Rebel a fost s` fug` în dormitor, dar lajum`tatea drumului s-a r`zgândit [i a luat-o spre cea maiapropiat` ie[ire, sim]ind cum pera]ii casei o sufoc`.

Afar` a alergat spre p`dure, împiedicându-se pe tocurileînalte, [i probabil c` dac` s-ar fi oprit s` se gândeasc` [i-ar fidat seama c` este nebunie curat` s` fug` într-o p`dure inospi-talier` ziua, pentru ca noaptea s` fie de-a dreptul du[man`.Dar în acele momente ea nu mai gândea, se sim]ea precum oc`prioar` care fusese mânat` în gura leului de una de-ale ei.

În p`dure, rochia i se ag`]` de o creang` [i ea încerc` s` [i-oelibereze, dar cu cât tr`gea mai mult cu atât p`rea s` fie [i maiîn]epenit`, dorind parc` s` o ]in` prizonier`.

– Senhorita, se pare c` de fiecare dat` trebuie s` te salvezde consecin]ele propriilor tale prostii!

Un ]ip`t puternic i s-a oprit în gât când l-a v`zut pe Luizîndreptându-se spre ea, amenin]`tor ca un vân`tor când încele din urm` a reu[it s`-[i încol]easc` prada. Nebunia ta nu

are nici o limit`? o întreb` el, îndreptându-se amenin]`torspre ea. Nu crezi c` mi-ai dus r`bdarea la limit` atunci când atrebuit s` vin dup` tine în jungl`, când a trebuit s` te ajut s`scapi de furia [efului, apoi, când ne-am întors acas` s` tep`zesc de pericole pe care [i un copil le putea evita! Chiarnu-]i pas` c` erai aproape s` înghe]i ultima dat` în jungl`,încât acum vrei s`-]i mai petreci înc` o noapte în p`dure?

Ea înghe]ase de fric` atunci când el, cu o violen]` contro-lat`, dar mult mai periculoas` decât tot ce v`zuse ea, i-a ruptbucata de rochie ag`]at` de creang`, apoi [i-a dat jos haina [ii-a pus-o pe umeri.

– Î]i este mai cald acum? o întreb` el. Suficient de cald cas`-mi permi]i s` te re]in atâta cât s` ob]in ni[te r`spunsuriclare [i sincere de la tine la câteva întreb`ri importante?

– Da, dar … încerc` ea s` protesteze.– Nici un „dar” [i nici un „dac`”, te rog, îi ordon` el, doar

r`spunsuri sincere.Dintr-o dat` Rebel a început s` tremure, dar nu de frig,

deoarece sângele îi pornise într-o curs` nebun` prin tot cor-pul din cauza intimit`]ii hainei lui. În]elegând gre[it motivultremurului ei, Luiz o lu` în bra]e, nedorindu-[i altceva decâtca ea s` se simt` bine [i s` nu mai îndure vreodat` frigul.

– De ce m-ai l`sat s` cred c` te m`ri]i cu Paulo? o întreb`el.

– Nu am f`cut asta, [opti ea sim]ind c` se sufoc` din cauzaapropierii lui, cel pu]in nu inten]ionat. Când ai adus subiectulîn discu]ie am crezut c` te referi la premiu!

– Ce scuz` po]i s`-mi oferi pentru cealalt` eroare delibe-rat` pe care m-ai l`sat s` o cred? De ce ai încercat a[a de tare

156 DOROTHEA KEMP

s`-mi la[i impresia c` e[ti u[uratic`, dând replici care s` deade în]eles c` e[ti la fel de libertin` c` majoritatea fetelor dina[a numita societate modern`? Cu siguran]` [tiai c` nu-miplace [i dezaprob un asemenea comportament, totu[i tu ]i-aicontinuat farsa. De ce … ?

Dintr-o dat` sentimentele ei s-au r`zvr`tit împotrivaoric`rei umiliri; el nu trebuia s` [tie niciodat` c` indiferen]alui la dragostea ei o f`cuse s` adopte un asemenea comporta-ment. Mândr`, [i-a ridicat capul [i s-a uitat netem`toare înochii aceia cenu[ii ca norii de furtun` [i a spus:

– Ce te face s` fii a[a de sigur c` jucam teatru? Pot s`-i ierttatei faptul c` e de mod` veche, dar cu siguran]` tu e[ti multmai luminat decât el, [i nu puteai s` te a[tep]i ca o femeie s`ro[easc` la cea mai mica aluzie sau s` le[ine doar la gândul c`un b`rbat i-ar putea face avansuri? M` simt josnic` pentru c`trebuie s`-i spulber iluziile tat`lui meu, spuse ea, dar nici oclip` nu m-am gândit c` le-a[ putea spulbera [i pe ale tale!

– Faci din nou acela[i lucru! o aten]ion` el. Vrei s` sugerezic` e[ti o pisic` s`lbatic` plecat` în c`utarea perechii. Dac` a[astau lucrurile, de ce am r`mas de atâtea ori frustrat? A[adarpresupun c` din nou min]i, [op]i el, ceea ce înseamn` c`nu-mi la[i alt` alternativ` decât s`-mi dovedesc dac` teoriamea este adev`rat` sau nu!

Rebel încerc` s` se lupte cu avalan[a de s`rut`ri, dar el oprinse bine în bra]ele lui de fier, apoi î[i înfipse mâna în p`rulei, ]inând-o nemi[cat` [i pedepsind-o f`r` mil` pentruîn[el`torie.

Dup` mult timp, când s`rut`rile îi topiser` ultima f`râm`de rezisten]`, când spiritul ei fusese îmblânzit, f`când-o total

OMUL JUNGLEI 157

dependent` de el, Rebel a sim]it mâinile acelea foarteputernice tremurând [i a v`zut nesiguran]` în ochii cenu[ii.

– Querida! A murmurat el cu o voce r`gu[it`, meu bemanja, niciodat` nu mi-am imaginat c` dragostea poate s` fie oasemenea furtun`, o asemenea agonie de incertitudine [iîndoial`!

Ei nu-i venea s` cread` ceea ce auzea; a încercat s` vor-beasc`, dar nu a reu[it, a înghi]it un nod [i a încercat din nou.

– Nu în]eleg – încerci s`-]i ba]i joc de mine, senhor?– Nu, namorada, nu încerc, neg` el, dar te-ai putea plânge

dac` a[ încerca lucrul acesta, având în vedere felul în care mi-aimanipulat tu sentimentele, precum un dresor de circ un ani-mal neîmblânzit! De când ai p`truns în via]a mea, se m`rturisiel, am fost nevoit s` m` lupt cu o serie de sentimente noi. Dincauza ta eram confuz, extrem de nervos, apoi tandru [i pro-tector, iar în ultimele câteva zile m-am luptat cu impulsul dea-l omorî pe Paulo, spuse el strângând-o [i mai tare la piept.Spune ceva, cara! se rug` diavolul prins în capcana propriuluiiad.

– Cum a[ putea s` te cred când tu m` respec]i la fel depu]in ca [i s`lbaticii care-[i ofer` so]iile primului oaspete venit[i r`mas peste noapte? De asemenea, zise ea, hot`rât` s`-ispun` o dat` pentru totdeauna tot ce o f`cuse s` sufere, aispus c` sunt atr`g`toare doar pentru c` te sperie urâ]eniafemeilor din jungl`.

– Când un b`rbat este împins dincolo de limita de rezis-ten]`, va recurge la toate modalit`]ile pentru a se ap`ra, spuseel calm. Apoi cu o voce care a p`truns pân` în str`fundurileinimii ei [i-a l`sat deoparte mândria [i [i-a cerut iertare.

158 DOROTHEA KEMP

– Regret amarnic c` te-am f`cut s` suferi atât de mult,querida, [i slav` Domnului c` e[ti o mincinoas` a[a de patetic`[i nu am fost niciodat` capabil s` profit de tine, în special înnoaptea aceea de iad când al dormit ca un copil inocent înbra]ele mele – noaptea în care mi-am dat seama c` ceea cesimt pentru tine nu este dorin]` ci dragoste pur`, genul dedragoste pe care un b`rbat o simte doar pentru femeia pe carevrea s` o fac` so]ia lui, mama copiilor lui. Extrem de tensionata spus [i ultimele cuvinte care mai puteau fi spuse: Te cer înc`s`torie, draga mea; [tiind cât de sensibil` e[ti nu cred c` m`vei l`sa s` a[tept mult timp r`spunsul t`u.

– Oh, dragul meu! exclam` ea.Imcapabil` s` mai spun` [i altceva, s-a topit în bra]ele lui

Curupira – s`lbaticul junglei amazoniene, pe care doardragostea reu[ise s`-l îmblânzeasc`.

Sfâr[it

OMUL JUNGLEI 159