aarpmsb.anpm.ro/upload/75787_aba olt - studiul de evaluare... · web viewscopul realizării...

“Amenajări pentru combaterea inundaţiilor în B.H. al raului Negru şi B.H. al raului Olt”,

judeţele Covasna, Harghita şi Braşov;

Obiect 2 – Amenajarea raului Negru şi a afluenţi amonte confluenţă raul Olt”,

judeţele Harghita şi Covasna;

Subobiect – “Diguri de apărare – etapa I, Supraînălţare diguri mal stâng râul Olt,

tronson Sâncrăieni – Tuşnad, judeţul Harghita”

A. Informaţii privind proiectul supus aprobării:

1.1. Informaţii privind proiectul- titular de investitie: MINISTERUL MEDIULUI SI PADURILOR

- ordonator principal de credite: A.N. “APELE ROMÂNE” Bucureşti

- Autoritate contractantă: A.N. “APELE ROMÂNE” Direcţia Bazinală de apă

OLT

- elaboratorul documentatiei: SC AQUAPROIECT SA Bucuresti - adresa poştală: Splaiul Independenţei nr. 294, sector 6, Bucuresti - numărul de telefon: 021 316 00 35 , fax: 021 316 00 35 - numele persoanelor de contact: ing. Valeria Avram - director/manager/administrator: ing. Liliana Ioana Drăgan

1.2. Descrierea proiectuluiIn cadrul acestui subobiect s-au prevăzut lucrări de supraînălţare a digurilor existente pe malul stâng al râului Olt si lucrari de diguri noi pe tronsonul delimitat între localitatea Sâncrăieni si confluenţă cu paraul Tuşnad.

Lucrările proiectate îşi vor îndeplini funcţia pentru care au fost calculate numai prin realizarea pe teren în ansamblul lor.

1

Se recomandă realizarea lor într-un timp cât mai scurt pentru a evita eventualele modificări ce pot surveni pe perioada execuţiei în timpul viiturilor din primăvară – vară.

Zona studiată este situată în Sistemul de îndiguiri Siculeni - Tusnad, realizat între anii 1976 - 1979, pe o lungime de 32 km si cuprinde un numãr de 26 incinte.

În prima etapă, pe sectorul Sâncrăieni – Tuşnad, pe o lungime totală de 15,2 km, din care 14,3 km pe râul Olt şi 0,9 km pe afluentul Fişag, digul existent pe malul stâng al râului Olt necesită o supraînălţare medie de cca. 0,80 m.

Supraînălţarea digurilor existente se prevede în prima etapă numai pe malul stâng al râului Olt în incintele 12+13, 14 si 16 si diguri noi proiectate in zona localitatilor Sânsimion si Cetatuia, diguri ale căror caracteristici sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Nr.crt

Denumire incinta

Lung. Lucrari proiectate

1 Incinta nr. 12+13

810 Suprainaltare dig pe directia D.C Sânsimion – Rv. 6a

2 Incinta nr. 12+13

1272 Tronson A-B 1272 Dig nou proiectat Rv. 6a – localitatea Sânsimion

3 Incinta nr. 14 1060 Tronson A-B 1060 Dig nou proiectata in zona localitatea Cetatuia si suprainaltare dig remuu in dreptul pr. Fisag

4 Incinta nr. 16 1858 Suprainaltare dig pana la confluenta cu pr. Tuşnad

TOTAL 5.000

Supraînălţare digurilor existente si digurile noi se realizează numai înspre incinta apărată, la o secţiune transversală tip având lăţimea la coronament de 3 m, înclinarea taluzului înspre apă de 1:2 şi de 1:3 spre incintă.

Pentru evacuarea apelor din incinta îndiguită se vor realiza 8 – subtraversări pe sub dig din tuburi PREMO Ø 800 mm.

Subtraversările S1÷S3 sunt alcătuite din:

• tuburi PREMO Dn = 800 mm;

• timpan aval (clapet);

• clapet de reţinere Dn = 800 mm;

• vană glisantă B x H = (0,8 x 0,8) m.

Subtraversările se realizează dintr-un singur fir de tuburi PREMO Dn 800 mm.

Echipamentul hidromecanic format dintr-o vană glisantă şi un clapet are o greutate totală de 433 kg pentru un fir de 800 mm.

Axul longitudinal al subtraversărilor este materializat pe planurile de situaţie prin coordonatele punctelor de intrare şi ieşire.

2

Tuburile PREMO Dn 800 mm se aşează pe un strat suport în grosime totală de 0,3 m realizat dintr-un strat din balast de 0,15 m şi un strat de beton de egalizare de 0,15 m.

Capătul amonte şi aval al tuburilor PREMO al fiecărei subtraversări se racordează şi se înglobează în câte un timpan realizat din beton armat BH 200 (C16/20).

Armătura este alcătuită din oţel-beton cu diametrul de 8 mm.

În zona amonte – timpanul stavilă – şi în zona aval – timpanul clapet se continuă cu canale de acces şi respective de evacuare, ce sunt protejate cu pereu uscat din piatră brută.

Se va acorda o deosebită atenţie poziţionării tuburilor PREMO pe stratul suport etanşării acestora între ele, precum şi etanşării acestora cu timpanele amonte şi aval.

Echipamentul hidromecanic al subtraversărilor are ca rol împiedicarea pătrunderii apei dinspre r.Bistriţa în incintă pe perioada viiturilor, permiţând de asemenea, la ape mici în emisar, scurgerea apelor din incintă spre acestea.

Ca soluţie constructivă s-a adoptat următoarea schemă :

- clapet de reţinere (organ principal) care lucrează normal închis, deschizându-se sub presiunea apei din incinta îndiguită, lăsând liberă scurgerea ei spre emisar şi închizându-se, interzicând pătrunderea apei dinspre emisar spre incintă atunci când nivelul apei în emisar creşte;

- vană plană glisantă (organ de siguranţă) care lucrează normal deschisă numai atunci când nefuncţionarea clapetului pune în pericol de inundare incinta.

Montajul echipamentului hidromecanic se va realize conform “Instrucţiunilor de montaj” la lucrările de descărcare a apei prin diguri.

Capacităţi şi volume principale de lucrări

In tabelul de mai jos vor fi prezentate capacităţile realizate în prezenta documentaţie în comparaţie cu Studiul de fezabilitate.

a) Capacităţi: - diguri de aparare 5000 m

b) Cantităţi de lucrări:

- exavaţii decopertă: 18.984 mc

- umpluturi: 127.628 mc

- excavaţii in cariera: 127.628 mc

Construcţiile hidrotehnice prevăzute în prezenta documentaţie se încadrează în categoria de importanţă “C2 “ (C = construcţii de importanţă normală, 2 = modul de asigurare al calităţii), conform H.G. nr. 766/1997 şi Legii nr. 10/1995 în categoria “C” – NORMALĂ,

Lucrările hidrotehnice din prezenta documentaţie au fost încadrate conform STAS 4273/1983 în clasa a IV-a de importanţă pentru incintele care apără terenuri agricole

3

şi localităţi, dimensionarea lucrărilor făcându-se la debitul cu probabilitatea de depăşire de 5%, conform STAS 4068/2-87.

Perimetrul cercetat se încadrează din punct de vedere seismic în macrozona de interes seismic “6”, conform S.R. 11.100/1-93 Zonare seismică – Macrozonare teritoriu românesc, iar potrivit normativului P 100/92 (modificat 1996) în zona de calcul “E” cu un coeficient Ks = 0,12 şi perioadă de colţ Ts = 0,7 sec.

1.3. Obiectivele proiectuluiScopul realizării lucrarii este pur social, de scoaterea de sub efectul inundaţiilor a terenurilor agricole şi refacerea infrastructurii digurilor existente pentru înlãturarea calamitãţilor naturale repetate, produse de apele mari asupra populaţiei şi a obiectivelor social - economice amplasate în zona inundabilã a râului Olt.

Urmare a viiturilor din perioada iulie – august 2005, apele mari au depăşit malurile albiei minore cu eroziunea pronunţată a malului în zona concavităţilor sau aval şi amonte de consolidările existente, formând eroziuni active de mal cu prăbuşirea masivă a maluri care poate afecta stabilitatea obiectivele din zonă cum ar fi intravilanul din localitatea Tuşnad Băi şi a C.F. Sf. Gheorghe – Miercurea Ciuc sau a drumurilor comunale a stâlpilor de înaltă tensiune etc.

Lucrările de regularizare a râului Olt cu rol de a proteja malul în zonele locuite, au drept scop stoparea eroziunilor active de mal, obţinerea unui traseu stabil în plan şi în secţiune transversală cât şi îmbunătăţirea condiţiilor de scurgere a debitelor lichide şi solide în secţiunea proiectată la debite mici şi medii.

1.4. Informaţii privind producţia care se va realiza, informaţii despre materiile prime, substanţele sau preparatele chimice utilizate

Amenajarea digurilor nu presupune aparitia unei productii de ceva. Este vorba de construirea unor amenajari hidrotehnice cu scopul de aparare impotriva inundatiilor.

Materialele locale pentru realizarea digurilor sunt reprezentate de pietrişuri şi nisipuri cu bolovăniş in amestec cu pământuri fin granulare - argile şi prafuri.

Tipurile de lucrari sunt urmatoarele:

- exavaţii decopertă 18.984 mc - umpluturi 127.628 mc- excavaţii in cariera: 127.628 mc

Pentru realizarea lucrărilor proiectate, umpluturi în diguri, se recomandă utilizarea pământului extras din carierele – Cetăţuia 1 şi Cetăţuia 2 care au mai multor tipuri de materiale de construcţie.

Pentru umpluturi se pot utiliza urătoarele tipuri de pamânt in carieră care pot fi:

a) Pământuri argiloase ce are în alcătuire argile grase, argile, argile prăfoase şi argile nisipoase de culoare brun-cenuşie, cu elemente de pietriş la diferite nivele. Granulometric, fracţiunea argiloasă este cuprinsă între 31÷62 %, cea nisipoasă având valori de 11÷46 %, iar pietrişul între 1÷2 %;

4

b) Pământurile prăfoase ( praf argilos, praf nisipos argilos ) prezintă o plasticitate mijlocie şi porozităţi de n = 43 – 47% destul de ridicate dar specifice acestor tipuri de materiale în zona de suprafaţă.

c) Argile nisipoase se dezvoltă în general în adîncime dar apar în apropierea suprafeţei ( cca. 1 m adâncime ). Aceste materiale sunt afânate cu porozităţi şi umidităţi ridicate (n = 40 – 45%, w = 20 – 25 %) şi foarte umede (Sr = 0,85).Pentru asigurarea în exploatare a construcţiilor ce fac obiectul proiectului se pot face următoarele recomandări privind execuţia şi verificarea calităţii:

Supraînălţare digurilor existente si digurile noi se realizează numai înspre incinta apărată, la o secţiune transversală tip având lăţimea la coronament de 3 m, înclinarea taluzului înspre apă de 1:2 şi de 1:3 spre incintă.

2. Localizarea proiectului

2.1. Localizarea geografică şi administrativăLucrararea propusă se încadreaza în Bazinul Hidrografic OLT, pe raul Olt şi o zonă din albia majoră adiacentă malurilor, în zona localităţii Sâncrăieni, judetul Hargita.

Lucrările sunt situate în cadrul sistemului de îndiguiri Siculeni - Tusnad, executat între anii 1976-1979, şi cuprinde un numãr de 26 incinte.

Din punct de vedere administrativ teritorial zona analizată este situată pe teritoriul localităţilor Sânsimion, Cetăţuia si Tuşnad, judeţul Harghita.

Se vor executa lucrari de supraînălţare a digurilor existente pe malul stâng al râului Olt precum si lucrari de realizare de diguri noi de inchidere in zona localitatii Sânsimion si Cetatuia, jud. Harghita.

Zona studiată are codul cadastral : VIII.1

Lucrările analizate sunt situate pe cursul râului Olt situat amonte confluenţă Raului Negru.

2.2. Precizarea coordonatelor Stereo 70

Coordonatele Stereo 70 ale lucrarilor sunt urmarele:

Nr.crt Incinta Pct.

Coordonate x

Coordonate y Pct.

Coordonate x

Coordonate y

1.12 -13

L=1272 m

1(A1) 528,724.85 568,307.72 1'(A1') 528,723.59 568,312.562 528,672.99 568,292.10 2' 528,670.70 568,298.713 528,597.50 68,276.96 3' 528,596.48 568,283.834 528,544.10 568,262.50 4' 528,542.58 568,273.405 528,459.62 568,247.79 5' 528,450.44 568,256.346 528,444.20 568,133.70 6' 528,429.88 568,139.897 528,350.69 568,037.22 7' 528,341.64 568,049.948 528,258.87 567,963.69 8' 528,244.89 567,970.62

5

Nr.crt Incinta Pct.

Coordonate x

Coordonate y Pct.

Coordonate x

Coordonate y

9 528,258.50 567,898.43 9' 528,242.67 567,898.7110 528,292.35 567,677.25 10' 528,276.93 567,674.8911 528,294.68 567,631.07 11' 528,279.05 567,631.3312 528,284.55 567,585.43 12' 528,270.07 567,591.3113 528,229.28 567,424.38 13' 528,214.08 567,428.1214 528,220.60 567,396.82 14' 528,205.19 567,399.28

15(B1) 528,213.40 567,358.74 15'(B1') 528,210.45 567,354.97

212-13 (A-B) L=810

m

1(A1) 528,212.06 567,337.05 1'(A1') 528,211.12 567,334.132 528,226.84 567,340.67 2' 528,222.56 567,327.583 528,468.39 567,261.89 3' 528,464.29 567,248.75

4(P8s) 529,028.79 567,093.91 4'(P8s') 529,024.09 567,080.95

314 (A-

B) L=1060

m

1(A1) 527,526.11 568,366.67 1'(A1') 527,526.15 568,369.142 527,508.96 568,360.97 2' 527,506.74 568,374.283 527,491.87 568,355.63 3' 527,489.74 568,371.664 527,309.70 568,284.74 4' 527,303.74 568,302.055 527,291.39 568,277.02 5' 527,287.30 568,295.376 527,269.27 568,276.42 6' 527,268.88 568,294.987 527,107.28 568,272.88 7' 527,102.82 568,292.228 527,095.13 568,279.15 8' 527,094.67 568,282.209 527,089.70 568,279.79 9' 527,090.63 568,282.69

10 527,084.53 568,273.53 10' 527,089.17 527,089.1711 526,986.57 568,275.59 11' 526,988.88 568,292.3012 526,969.69 568,304.50 12' 526,984.15 568,293.3413 527,015.80 568,490.85 13' 526,985.01 568,300.7014 527,028.86 568,656.59 14' 527,032.56 568,487.15

15(B1) 527035.68 568763.05 15'(B1') 527,053.37 568,763.63

4.16 (A-

B) L=1858

m

1(A1) 522,188.68 569,497.48 1'(A1') 522,176.16 569,488.932 522,236.39 569,467.93 2' 522,201.32 569,438.683 522,285.44 569,396.14 3' 522,247.90 569,370.504 522,303.87 569,372.28 4' 522,273.56 569,337.435 522,325.89 569,354.61 5' 522,297.15 569,319.256 522,435.46 569,276.76 6' 522,408.88 569,239.867 522,578.42 569,161.37 7' 522,552.99 569,123.648 522,733.79 569,060.79 8' 522,714.70 569,019.549 522,808.27 569,035.55 9' 522,787.78 568,994.02

10 522,840.79 569,016.73 10' 522,817.20 568,977.8711 523,068.73 568,878.34 11' 523,050.39 568,836.28

6

Nr.crt Incinta Pct.

Coordonate x

Coordonate y Pct.

Coordonate x

Coordonate y

12 523,111.63 568,858.90 12' 523,109.80 568,813.2113 523,153.38 568,862.13 13' 523,164.81 568,818.1014 523,274.34 568,900.30 14' 523,291.26 568,858.1015 523351.66 568938.96 15' 523,373.48 568,899.0816 523,406.71 568,965.73 16' 523,421.95 568,922.8117 523,469.41 568,972.65 17' 523,471.22 568,927.2218 523,504.40 568,976.12 18' 523,521.39 568,933.9319 523,524.86 568,989.60 19' 523,553.77 568,954.5220 523,595.43 569,048.93 20' 523,632.14 569,021.7521 523,614.97 569,075.49 21' 523,644.00 569,037.19

22(B1) 523,649.96 569,086.81 22'(B2') 523,656.69 569,069.66

3. Modificările fizice ce decurg din proiect şi care vor avea loc pe durata diferitelor etape de implementarePentru realizarea lucrărilor porpuse în cadrul lucrarii sunt necesare a se efectua următoarele modificari fizice:

- exavaţii decopertă 18.984 mc - umpluturi 127.628 mc- excavaţii in cariera: 127.628 mc

Modificarile fizice se manifesta prin:

- modificari temporare ale parametrilor de calitate ai aerului in zona de lucru si pe traseul drumurilor de exploatare neasfaltate pe care circula utilajele de trasport a agregatelor;

- modificari temporare ale parametrilor de calitate a raului Olt in zona lucrarilor in perioada de executie; dupa terminarea lucrarilor acest fenomen dispare;

- modificari definitive ale structurii solului in zona lucrarilor in care se suprainalta digurile;

- cresterea nivelului de zgomot in zona in care se executa lucarile pentru diguri.

4. Resursele naturale necesare implementării proiectuluiLucrarile se for efectua in albia minora a raului Olt.

7

Pe durata executarii lucrarilor de suprainaltare a digurilor in BH Olt vor fi utilizate urmatoarele tipuri de resurse naturale:

- pamant argilos si prafos- argile nisipoase- agregate de balastiera- ciment- carburanti si lubrifianti pentru utilajele in miscare- apa necesara pentru stropirea drumurilor de exploatare- apa potabila pentru uz uman.

Organizarea de santier va fi racordata la retelele de energie electrica, apa, canal (unde exista), telefonie, internet si vor fi puse la dispozitie de catre Primariile aflate in zona.

5. Resursele naturale utilizate la implementarea proiectuluiÎn perioada de constructie se vor folosi materiale locale pentru umplutură din corpul digului: pământuri argiloase, pământurile prăfoase şi pământurile nisipuri cu bolovăniş în amestec cu pământuri fin granulare extras din carierele Cetăţuia 1 şi Cetăţuia 2 .

Pentru toate materialele de construcţii folosite (piatră, metal, beton) se vor respecta condiţiile impuse de studiul geotehnic privind chimismul apelor care a fost stabilit pe baza analizei efectuate pe probe recoltate din apele de suprafaţă avându-se în vedere gradul de agresivitate asupra construcţiilor metalice şi betoanelor.

In perioada de functionare nu mai sunt necesare alte materiale. In timp, daca se va produce o erodare a lucrarilor acestea vor fi refacute cu aceleasi tipuri de materiale.

Transportul produselor de carieră (anrocamente din piatră brută) se realizează cu autobasculante, de la carieră la locul de punere în operă.

Pentru toate materialele de construcţii folosite (piatră, metal, beton) se vor respecta condiţiile impuse de studiul geotehnic privind chimismul apelor care a fost stabilit pe baza analizei efectuate pe probe recoltate din apele de suprafaţă avându-se în vedere gradul de agresivitate asupra construcţiilor metalice şi betoanelor.

In perioada de functionare nu mai sunt necesare alte materiale. In timp, daca se va produce o erodare a lucrarilor acestea vor fi refacute cu aceleasi tipuri de materiale.

6. Emisii şi deşeuri generate şi modalităţi de eliminare a acestora

6.1. Emisii generate în apăPentru realizarea proiectului, atat pe perioada de executie cat si pe cea de exploatare nu este cazul sa se prevada instalaţii de epurare a apelor uzate.

Ca surse de poluare a apelor sunt deversarile necontrolate de poluanti de la diversi agenti economici sau de la populatie. Aceste deversari trebuiesc monitorizate de catre Agentia de Protectia Mediului si Agentia Nationala “Apele Romane”.

8

Pe perioada construirii supainaltarilor digurilor calitatea apei raului Olt se poate schimba datorita cantitatii crescute de sedimente.

De cele mai multe ori activitatea de şantier nu este optimă din punctul de vedere al protecţiei mediului înconjurător. De aceea, probabilitatea de apariţie a unor scurgeri mai mult sau mai puţin accidentale de substanţe poluante (în special petroliere) nu va fi nulă. în acest caz, impactul produs de execuţia lucrărilor va apare în principal din cauza poluării locale a apelor subterane (în cazul organizării de şantier) sau a poluării apelor de suprafaţă ca urmare a antrenării în acestea, de către apele pluviale, a produsului petrolier sau a altor substanţe.

Sursele difuze de poluare a apelor de suprafata sunt formate din:

- in perioadele ploioase sunt antrenate materialele fine din cadrul depozitelor intermediare de materiale de constructie. De aceea se recomanda amenajarea platformelor de depozitare cu santuri perimetrale de garda. Depozitele de materiale vor fi spatii ingadite si acoperite, astfel neexistand pericolul imprastierii in atmosfera si apoi depuneri pe sol si pe apa de suprafata.

- Apele uzate provenite de la spalarea autobasculantelor sau a rotilor utilajelor de transport. Acestea pot fi impurificate cu produs petrolier. Volumul apelor pluviale din cadrul Organizarii de santier va depinde de suprafata betonata. Este recomandata sistematizarea intregii suprafete, astfel incat toata apa pluviala sa poata fi preepurata mecanic.

Pentru eliminarea pericolului de poluare cu produs petrolier a solului si a apei raului Olt este necesara intretinerea corespunzatoare a utilajelor si efectuarea schimburilor de ulei de la utilaje in serviceuri specializate pentru acest tip de activitate.

Echipele de muncitori, au ca sarcină de serviciu, la terminarea programului curăţarea platformei, colectarea şi depozitarea deşeurilor menajere în pubele. în acest mod se diminuează şi chiar se elimină riscul poluării apelor de suprafaţă.

Prezenţa utilajelor de excavare sub apă în plutire constituie o sursă potenţială de poluanţi, în special de reziduuri de produse petroliere (motorină, uleiuri etc.), ape uzate menajere sau de santină. Această sursă se activează numai în cazul stării tehnice imperfecte a utilajului sau a exploatării sale necorespunzătoare.

La realizarea umpluturii, părţile fine şi praful existent în masa materialului de umplutură, vor intra în suspensie contribuind la creşterea turbidităţii în apele raului. Particulele în suspensie pot fi reaşezate pe fundul albiei fie prin depunere naturală, fie prin alegerea unui alt loc de depunere (sunt suficient de mobile). Substanţele organice din materialul aflat în suspensie pot absoarbe oxigenul disponibil din apele mediului înconjurător şi pot crea temporar condiţii neadecvate de viaţă pentru multe animale acvatice. Dacă sedimentele aflate în suspensie se găsesc într-o concentraţie mare şi persistă prin extinderea operaţiunilor, atunci se poate produce o diminuare a intensităţii luminii din apă şi astfel sunt afectate procesele de fotosinteză specifice algelor sau altor organisme acvatice.

Lucrările de construcţii ce se vor desfăşura în perimetrul subacvatic pot avea o influenţă nefastă asupra faunei şi florei din zona de şantier. Cel mai puţin afectate

9

vor fi animalele mobile mai mari, cum ar fi peştii, amfibienii şi reptilele, care se pot retrage. Un impact mai serios îl vor resimţi organismele vegetale, precum şi animalele mici.

In timpul lucrărilor de construcţie de pe uscat, apa raului poate fi afectată, prin intermediul apelor pluviale, de substanţele poluante de pe suprafeţele aflate în construcţie între sursele potenţiale de poluare menţionate, inevitabile sunt cele ce duc la creşterea turbidităţii în apele raului. Celelalte surse pot fi eliminate sau limitate prin măsuri manageriale.

De exemplu, în cadrul organizării de şantier, constructorul are obligaţia să asigure amplasarea unor WC-uri ecologice.

Debitul raului nu se va schimba.

Pe perioada exploatarii lucrarilor de amenajare, cursului raului va fi stabil, nu se vor mai produce inundatii – impact pozitiv, definitiv.

6.2. Emisii generate în aerSursele de impurificare a atmosferei în perioada de construcţie vor fi reprezentate de:

- excavarea pământului;- manevrarea materialelor de construcţie (nisip, pietriş, ciment, var);- traficul auto.

In perioada de exploatare, nu exista surse strict locale care sa influenteze direct calitatea aerului.

Sursele cele mai importante existente in zona invecinata arealului afectat de lucrarile de regularizare sunt urmatoarele tipuri de surse:

surse agrare rezultate in perioadele de efectuare de lucrari agricole cu mijloace mecanice

activitatile casnice, rurale desfasurate in localitatile adiacente lucrarilor, traficul rutier destul de redus de pe drumurile comunale.

Toate aceste categorii de surse sunt nedirijate, cu efect cumulativ, fiind considerate surse de suprafaţă.

După punerea în funcţiune a obiectivelor proiectate, din activitatea desfăşurată nu vor rezulta noxe evacuate în atmosferă.

Concentraţiile şi debitele poluanţilor atmosferei

Asa cum s-a mai precizat, debitele masice pentru noxele produse in timpul constructiei, din care pot rezulta (H2S, CH4, CO2, NO2, etc.) sunt practic insignifiante, putând produce doar un uşor disconfort olfactiv în imediata vecinătate a sursei, unde nu sunt însă aplicabile prevederile STAS 12574/87.

Chiar daca ar avea valori care pot fi estimate/calculate, avand in vedere ca aceste surse nu sunt dirijate, valorile estimate ale emisiilor de poluanţi nu pot fi evaluate în raport cu limitele maxime admise în Ordinul 462/1993.

10

6.3. Emisii generate pe suprafaţa unde sunt depozitate deşeurileIn general, calitatea solului poate fi afectata de surse preexistente obiectivului si de surse care se datoreaza construirii si exploatarii obiectivului.

● Sursele preexistente:

Sursele preexistente de influentare a calitatii solului sunt reprezentate, pe de o parte, de activitatea agricola din trecut care a necesitat aplicarea de ingrasaminte pe sol si, pe de alta parte, de pulberile si alti poluanti chimici proveniti de la industriile din zona, de la traficul rutier pe drumul national si traficul CFR.

● Sursele de poluanţi in perioada de constructie pentru sol:

In perioada de constructie sursele principale de poluare a solului sunt formate din deseuri si din utilaje in miscare/activitate.

Deseurile vor fi depozitate pe spatii special amenajate, ingradite si protejate impotriva efractiei si a intemperiilor, in containere metalice, pe categorii de deseuri .

In timpul perioadei de constructie rezulta in mod uzual urmatoarele tipuri de deseuri, care sunt nepericuloase si care se codifica in conformitate cu Lista cuprinzand deseurile, prevazuta in anexa nr. 2 din HG 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinzand deseurile, inclusiv deseurile periculoase: deseuri din constructii (cod 17) considerate nepericuloase: resturi de lemn (cod 17 02), pamant si pietre din excavatii (cod 17 05), materiale de constructie (cod 17 08), anvelope scoase din uz (cod 16.01.03), material plastic (cod 16.01.19), hartie si carton (cod 20.01.01), alte amestecuri de deseuri nespecificate (cod 17 09); acestea vor fi vor fi depozitate în containere metalice de 4 mc, si apoi transportate de constructor la depozitul zonal de deseuri.

De asemenea, mai pot rezulta ca deseuri menajere nepericuloase: deseuri biodegradabile produse de activitatea umana (cod 20 01 08), namoluri din fosele septice ale organizarii de santier (cod 20 03 04), etc.

Aceste tipuri de deseuri daca sunt depozitate corect nu genereaza poluanti pentru sol, apa si aer.

In perioada de executie, vor mai rezulta si o serie de deseuri din material lemnos, etc. Cantitatea acestor deseuri depinde de tehnologia de executie a constructorului. Ele trebuie depozitate temporar in conditii de siguranta pentru mediu si trebuie expediate la baza de productie a constructorului sau trimise direct la unitati specializate in vederea valorificarii lor.

Este dificil da facut o evaluare a acestor deseuri, tehnologiile adoptate de constructor fiind prioritare in evaluarea naturii si cantitatii de deseuri. In cadrul procedurii de autorizare a activitatii de organizare de santier vor fi detaliate cantitatile si tipurile de deseuri.

Se mentioneaza faptul ca numarul de utilaje pentru executia lucrailor nu este semnificativ, iar prin Planul de management al mediului constructorul va fi obligat sa ia toate masurile pentru a respecta legislatia specifica de gestionare a deseurilor.

Activitatile desfasurate in cadrul Organizarii de santier vor fi automonitorizate.

Dupa darea in exploatare a digurilor, in mod normal nu mai trebuie sa apara deseuri.

11

In realitate pot apare deseuri de tip menajer datorate fie activitatii umane, fie aduse din amonte de rau. Acestea trebuiesc colectate si transportate la depozitul zonal de deseuri.

6.4. Modalităţi de eliminare a deşeurilor

In perioada de executie, deseurile rezultate din activitatile de constructii sunt putine si vor fi depozitate in contantere metalice de 4 mc, care vor fi depozitate in organizarea de santier si periodic vor fi transportate la depozitul zonal de deseuri de tip orasenesc. In general, deseurile din constructii sunt folosite ca material de acoperire a staturilor de deseuri menajere.

In perioada de constructie a apararilor de mal se vor produce deseuri inerte din materiale folosite pentru realizarea lucrarilor (lemn de la sprijinirea santurilor, pietris, nisip, etc).

Deseurile de la constructii vor fi folosite fie la amenajarea acostamentului drumurilor locale, fie vor fi transportate la depozitul de deseuri zonal.

Deseurile de tip menajer vor fi depozitate in organizarea de santier si periodic vor fi transportate la depozitul zonal de deseuri orasenesti.

In mod normal in perioada de exploatare nu vor exista deseuri.

In realitate, periodic este nevoie sa se salubrizeze malurile apelor. Se vor colecta deseuri de plastic si de hartie, care se vor transporta la depozitul zonal de deseuriimpreuna cu celelalte deseuri menajere din localitate.

De asemeni pentru intretinerea malurilor paraului este necesara o activitate de cosire a ierbi si de scoatere/taiere a lastarilor din albia paraului. Prin proiect este prevazuta inierbarea unei suprafete de 23.107 mp. Acest tip de deseuri va fi colectat si transportat la depozitul zonal de deseuri si va intra in procesul de fermentare aeroba pentru producerea compostului.

7. Cerinţele legate de utilizarea terenului necesar execuţiei proiectului - categoria de folosinţă a terenului - extravilan

- suprafeţele de teren care vor fi ocupate temporar/permanent de către proiect se afla situate in albia minora a cursului de apa ce aratine A.N.APELE ROMANE – Administratia Bazinala de Apa OLT.

- drumurile de acces la lucrari sunt DN 12 Sfantu Gheorghe-Baile Tusnad, Dj 113 si drumurile comunale

- drumurile tehnologice sunt formate din drumuri comunale si drumuri de exploatare ; ampriza drumului este de :

- 11246 mp pentru dig incinta 12+13- 19978 mp pentru dig tronson A-B incinta 12-13- 10634 mp pentru dig tronson A-B inc inta 14- 21422 mp pentru dig incinta 16

- şanţuri şi pereţi de sprijin – nu este cazul

- efecte de drenaj – nu a fost cazul sa se prevada lucrari de drenaj.

12

8. Servicii suplimentare solicitate de implementarea proiectului Nu este preconizata dezafectarea/reamplasarea de conducte, linii de înaltă tensiune etc.

Pe perioada constructiei, la birourile organizarii de santier este necesara racordarea la utilitatile existente in zona.

Amenajarea organizării de şantier pentru obiectivul de investiţie cade în sarcina constructorului care îşi va crea posibilitatea unei amenajării cât mai aproape de centrul de greutate al tronsoanelor de execuţie, astfel încât transporturile necesare la obiect să facă lucrarea să fie economică.

Amplasarea organizarii de şantier se face in funcţie de terenul pe care organele locale îl pot pune la dispoziţia constructorului pe timpul execuţiei lucrărilor.

În perimetrul organizării de şantier constructorul îşi va amenaja un depozit de materiale şi o parcare auto pentru autovehicole şi utilajele terasiere din dotare.

Pentru personalul de lucru constructorul poate deplasa in zonă vagoane dormitoare, să amenajeze spaţiu de cazare (bărăci) sau să închirieze spaţii de locuit sau pentru birouri de la localnici.

Căile de acces la lucrări sunt în principal drumurile comunale şi de exploatare silvică aflate în lunca râului Olt.

La sfârşitul execuţiei, zonele ocupate temporar vor fi dezafectate şi aduse la parametrii iniţiali.

Constructorul este obligat ca pe toată durata execuţiei lucrărilor să păstreze şi să întreţină în permanenţă drumurile de acces, curăţenia în şantier şi să dispună de refacerea oricărei lucrări afectate de propriile lucrări.

În perioada de exploatare nu este necesară mentinerea racordurilor la reţelele de energie electrică, alimentare cu apă şi canalizare sau telefonie.

Utilajele care sunt necesare pentru implementarea proiectului sunt cele obisnuite pentru constructii hidrotehnice: excavatoare, compactoare, graifere, etc.

Modalitatea în care accesarea acestor servicii suplimentare poate afecta integritatea ariilor naturale protejate.

Vor fi folosite utilaje cu randamente crescute si emisii de noxe in aer scazute.

9. Durata şi eşalonarea perioadei de implementare a proiectuluiLucrarile se vor executa pe perioada de 12 luni.

10. Activităţi care vor fi generate ca rezultat al implementării proiectuluiFolosinţele actuale ale terenului atât pe amplasament, cât şi pe zone adiacente acestuia sunt cele naturale:

- albia naturala, minora a paraiului Tusnad este folosita pentru adapare animale si eventual zona de agrement pentru localnici;- zona adiacenta albiei minore a paraului este formata in principal din terenuri agricole si, in localitati, de gospodarii ale populatiei; zona adiacenta vai paraului este predispusa la inundatii.

13

Pana in present nu a fost elaborata o strategie de folosire a terenului afectat de amenajarea cursului raului Olt. In continuare Apele Romane se va preocupa de intretinerea lucrarilor care se vor efectua pentru a se preveni distrugerea sau exploatarea defectuoasa.

Ca urmare a implementarii proiectului impactul asupra populaţiei,a sănătăţii umane este direct si pozitiv deoarece se elimina posibilitatea inundarii localitatii la ape mari.

Prin aceste lucrari se vor evita pierderi de bunuri materiale, animale sau chiar vieti omenesti. Nu vor mai fi afectate bunurile materiale, drumurile, casele, puturile, terenurile agricole de deversarile de ape.

11. Descrierea proceselor tehnologice ale proiectuluiPentru realizarea lucrărilor de terasamente tehnologia de executie constă în umpluturi în corpul digului:

- trasare lucrări;- eliberare amplsament de crengi, pomi, rădăcini etc;- executare săpături pentru decopertă (strat vegetal) de pe ampriză ocupată

a lucrărilor;- excavaţii în carieră;- excavaţii pe taluzuri;- realizarea umpluturilor şi compactării acestora.

Curăţirea amprizei viitorului dig supraînălţat se va realiza mecanic, asigurându-se îndepărtarea resturilor vegetale.

Decopertarea stratului vegetal se va realiza mecanic, pe o grosime de 0,30 m, atât de pe coronamnetul şi taluzul dinspre incintă al digului existent cât şi de pe terenul aferent necesar supraînălţării digului, asigurându-se depozitarea pământului în afara zonei de lucru. Excavarea terasamentelor din gropile de împrumut puse la dispoziţie de primăriile locale şi transportul pămîntului în zonele diguri de apărare ce urmează a fi supraînalţate.

Aşternerea straturilor de umplutură se realizează în grosimi uniforme funcţie de caracteristicile geotehnice ale categoriilor de pămînt.

Compactarea straturilor de umplutură atât în corpul digurilor supraînălţate, prin treceri succesive ale utilajelor de compactare până la obţinerea coeficientului de tasare corespunzător celui din studiul geotehnic.

Trasarea lucrărilor proiectate în prezenta documentaţie se va face de către constructor numai cu avizul şi în prezenţa beneficiarului şi proiectantului pe baza coordonatelor înscrise pe planurile de trasare existente în documentaţia tehnică.

Constructorul va fixa reperi cotaţi în afara zonei de lucru pentru a putea fi păstraţi şi folosiţi la materializarea axului lucrării.

Profilele transversale de execuţie vor fi materializate în afara amprizei lucrărilor în scopul verificării cotei finale a lucrărilor proiectate.

14

Îmbrăcarea taluzurilor şi coronamentului digurilor se realizează cu pământ vegetal numai pe suprafeţele neprotejate cu pereu din piatră brută, după realizarea operaţiilor de nivelare şi finisare.

Lucrări necesare organizării de şantierAmenajarea organizării de şantier cade în sarcina constructorului pentru care îşi va crea posibilitatea unei amenajării cât mai aproape de centrul de greutate al tronsonului de execuţie, astfel încât transporturile necesare la obiecte să facă lucrarea să fie economică.

Considerentele ce trebuie avute în vedere la amenajările organizării de şantier sunt formate din posibilitatea Primariiilor de a pune la dispoziţie suprafeţele de teren necesare, să asigure racordurile la reţelele electrice, alimentare cu apa si canalizare, accesul la căile de comunicaţie, drumuri, şosele.

În perimetrul organizării de şantier constructorul îşi va amenaja un depozit de materiale şi o parcare auto pentru autovehicole şi utilajele terasiere din dotare.

Pentru personalul de lucru constructorul poate deplasa in zonă vagoane dormitoare, să amenajeze spaţiu de cazare (bărăci) sau să închirieze spaţiu.

Vor fi folosite pe cât posibil toate căile de acces existente în zonă.

La sfârşitul execuţiei, zonele ocupate temporar vor fi dezafectate şi aduse la parametrii iniţiali.

Constructorul este obligat ca pe toată durata execuţiei lucrărilor să păstreze şi să întreţină în permanenţă drumurile de acces, curăţenia în şantier şi să dispună de refacerea oricărei lucrări afectate de propriile lucrări.

Utilajele şi parcul auto folosit în dotare, constructorul are obligaţia ca acesta să fie verificate din punct de vedere tehnic în asa fel încât să se evite orice accident de muncă.

Lucrările executate vor fi protejate de constructor conform normelor în vigoare cel puţin până la recepţia definitivă a obiectivului de investiţie.

Constructorul lucrărilor are obligaţia să efectueze toate probele şi testele cerute de lege şi prezentate în caietul de sarcini aferent prezentei documentaţii.

În lipsa unor aparate de laborator, constructorul are obligaţia să apeleze la instituţii ce deţin laboratoare autorizate pentru efectuarea probelor pe care acestea nu le poate efectua.

Terenul organizarii de santier va fi racordat la energie electrică, telefonie, etc.

In zona vor fi instalate un numar suficient de toalete ecologice si pubele pentru deseurile de tip menajer sau de birou.

In conditiile respectarii disciplinei de santier, nu apar surse semnificative de poluare a mediului, iar impactul asupra mediului produs de organizarea de santier va fi nesemnificativ

In aceste conditii nu au fost prevazute dotari si masuri speciale pentru controlul emisiilor de poluanti in mediu.

15

12. Caracteristicile programelor/proiectelor existente, propuse sau aprobate, ce pot genera impact cumulativ cu proiectul care este în procedură de evaluare şi care poate afecta ariile naturale protejateZonele pe care s-au proiectat lucrarile de aparari de mal au fost stabilite potrivit următoarelor surse:

- ”Strategia Natională de Managment al Riscului la Inundatii pe termen mediu si lung” aprobată prin Directiva 2007/60/CE de Parlamentul European si a Consiliului în 23 octombrie2007, privind evaluarea si gestionarea riscurilor la inundatii, reducerea vulnerabilitătii sociale a comunitătilor expuse la inundatii cu 50% în termen de 10 ani si de până la 75% pe termen lung în 30 ani pentru localitătile rurale.

- listele actualizate cu zonele inundate din evidenţele Direcţiilor de Apă Olt;

Zona studiată face parte din Sistemul de îndiguiri Siculeni - Tusnad, realizat între anii 1976-1979, pe o lungime de 32 km si cuprinde un numãr de 26 incinte.

În perioada 1998 – 2008 s-au executat lucrări din cadrul Obiectului 1 "Amenajare rau Olt aval confluenţă râul Negru; mal drept şi mal stâng (constând din consolidări de maluri), Obiectului 2 "Amenajare râul Negru consolidări de mal, şi Obiectului 3 "Amenajare rau Olt amomte confluenţă râul Negru; (constând din consolidări de maluri, supraînălţare dig şi amenajare aflienţi) valoarea consumată fiind sub 30% din valoarea obiectului.

Aceste lucrării s-au executat în primă urgenţă pentru a stopa eroziunile puternice produse ce au determinat reducerea zonei dig-mal (determinată prin execuţia lucrărilor de amenajare a râului Olt din anii 1970-1975 la ~ 25 m), înaintând în special în zonele concavităţilor pe anumite sectoare şi ajungând până la limita piciorului exterior al taluzului digului de apărare al incintelor agricole limitrofe.

Proiectarea şi execuţia lucrărilor a fost reluată la finele anului 2000 cu amenajarea raului Negru.

În vederea îmbunătăţirii regimului de scurgere a apelor mari ale râului Negru şi a împiedicării efectului distructiv de erodare a malurilor cu efecte directe asupra stabilităţii hidrodinamice a digurilor executate, a integrităţii terenurilor şi a obiectivelor diverse, s-au propus următoarele lucrări:

- consolidarea malurilor cu eroziuni active pe râul Negru;

- consolidarea malurilor afluenţilor râului Negru, în zonele cu eroziuni active;

- reprofilarea albiilor afluenţilor râului Negru în zona de confluenţă.

Pe malurile râului Negru s-au înregistrat 29 sectoare necesare a fi consolidate în lungime totală de 4.690 m. Dintre acestea, 17 sectoare în lungime totală de 2.470 m sunt pe malul stâng şi 12 sectoare în lungime de 2.200 m sunt pe malul drept..

16

S-au înregistrat, de asemenea, 19 sectoare necesare a fi consolidate pe 7 afluenţi în lungime totală de 4.280 m.

În anul 2003 s-a promovat o parte de lucrării din cadrul Obiectului 3 – Amenajarea raului Olt şi afluenţi amonte confluenţă Raului Negru, jud. Covasna şi Harghita, Etapa I – Lucrări de regularizare cu finanţare B.D.C.E.

Lucrările din cadrul acestei etape au constat din supraânălţarea diguri consolidãrile de maluri de pe raul Olt în zona localităţilor, la Ghidfalãu, Zoltan, Malnas Sat, Malnas Bãi si Micfalãu şi amenajarea afluienţilor.

Amenajarea raului Olt cu lucrării hidrotehnice pentru apărarea împotriva inundaţiilor a început după viiturile catastrofale din anii1970. Urmare a viiturilor ce au avut loc şi a evolutiei situatiei morfologice a albiei în zonã s-au impus intervenţii majore cu lucrãri din partea organelor de gospodãrire a apelor.

Îndiguirea raului Olt şi a aflientul acestuia raul Negru s-a executat la distanţă dig – mal de maxim 25 m cu tăierea meandrelor pronunţate. Acest tip de amenajare a condus la scurtarea traseului care a condus la sporirea vitezelor ce au condus la apariţia eroziunilor de mal.

13. Alte informaţii solicitate de către autoritatea competentă pentru protecţia mediuluiCa urmare a analizei care a avut loc la sediul Agentiei de Protectia Mediului, custozii zonelor naturale protejate au solicitat efectuatea unui Studiu de Evaluare Adecvata pentru a se stabili impactul pe care lucrarile propuse si finantate din fonduri europene il vor avea asupra faunei si vegetatiei din zona.

17

B. Informaţii privind ariile naturale protejate afectate de implementarea proiectuluiConform Ordinului nr. 2387 din 2011 pe valea raului Olt, in dreptul localitatilor Tusanad Sat - Baile Tusnad exista zonele protejate “Bazinul Ciucului de Jos” (ROSCI0007) si “Depresiunea si Muntii Ciucului” (ROSPA 0034).

1. ROSCI 0007 – Bazinul Ciucului de Jos

1.1 Date despre amplasament

1.1.1 Localizarea şi suprafaţa situluiSitul ROSCI0007 Bazinul Ciucului de Jos a fost desemnat prin Ordinul nr. 2387/2011 pentru modificarea Ordinului Ministrului Mediului nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România, şi este amplasat astfel:- judeţul Harghita (100%): Miercurea Ciuc (<1%), Sâncrăieni (4%), Sânsimion (19%), Sântimbru (6%), Tuşnad (12%).

Arealul este localizat la 46º 14' 49'' latitudine nordică şi 25º 52' 3'' longitudine estică.Are o suprafaţă de 2.693 ha şi o altitudine medie de 655 m (min. 640 – max. 737).Este situat în regiunea biogeografică alpină.

Situl include următoarele rezervaţii naturale botanice ocrotite pe baza Hotărârii nr. 195/2005 a Consiliului Judeţean Harghita, şi a Legii nr. 5/2000.

1. Mlaştina Valea de Mijloc -4 ha2. Mlaştina Benes- 4 ha3. Mlaştina Borsaros - Sâncrăieni- 1 ha4. Mlaştina Csemo- Vrabia - 5 ha5. Mlaştina Nyirkert - 4 ha6. Mlaştina Nadaş - 4 ha

Din punct de vedere teritorial - administrativ acest sit se situează pe raza judeţului Harghita.Din suprafaţa sitului majoritatea terenurilor sunt în proprietate privată.

1.1.2 Tipuri de ecosisteme şi habitateClasele de habitate prezente la nivelul sitului ROSCI0007 Bazinul Ciucului de Jos, conform Formularului Standard Natura 2000, sunt redate astfel:

Cod % Suprafaţa (ha) CLC Clase de habitateN07 23 619,39 411,412 Mlaştini, turbăriiN12 28 754,04 211-213 Culturi (teren arabil)N14 8 215,44 231 PăşuniN15 41 1104,13 242,243 Alte terenuri arabile

18

După cum se poate observa din datele prezente mai sus, principalele tipuri de habitate sunt terenurile arabile (69% - 1858,17 ha) şi mlaştinile şi turbăriile (23% - 754,04 ha).

1.1.3 Caracterizarea situluiSitul se întinde pe lunca Oltului, între pasul Jigodin şi pasul Tuşnad, pe o lăţime care variază între 200 şi 3000 m. Sunt conservate fragmentele mlaştinilor eutrofe din trecut, diminuate în urma regularizării cursului râului Olt şi extinderii terenurilor agricole şi localităţilor. O particularitate a sitului este prezenţa numeroaselor izvoare de apă minerală care au dat naştere mlaştinilor soligene alcaline.Situl prezinta o importanţă majoră în privinţa ocrotirii unui număr mare de specii din flora şi fauna protejată pe plan naţional şi internaţional. 3 specii de plante sunt protejate prin Convenţia de la Berna şi Directiva Habitate, 19 specii de plante sunt protejate pe lista roşie naţională, iar următoarele 16 sunt relicte glaciare: Betula humilis, Polemonium caeruleum, Ligularia sibirica, Cnidium dubium, Dryopteris cristata, Saxifraga hirculus, Drosera anglica, Carex dioica, Carex diandra, Carex elongata, Carex limosa, Carex appropinquata, Viola epipsila, Primula farinosa, Pedicularis sceptrum-carolinum, Euonymus nana. Dintre speciile de păsări enumerate în anexa I a Directivei Consiliului 79/409/CEE cuibăresc aici aproximativ 30 perechi de Crex crex, iar situl serveste ca zonă de hrănire pentru aproximativ 60 d perechi de Ciconia ciconia şi 5-10 perechi de Aquila pomarina. Dintre amfibieni, Bombina variegata este omniprezentă, dar şi specia Hyla arborea are populaţii însemnate. Dintre speciile de peşti a fost de asemenea semnalat Misgurnus fossilis.

1.1.4 Date despre tipurile de habitate şi specii de floră şi faună enumerate în Anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE

Pe baza datelor prezentate în formularul standard constatăm următoarele:- Habitate cu ponderea cea mai mare prezente în areal

- pajişti aluviale din Cnidion dubii - cod 6440- reprezintă 5% din suprafaţa sitului;

- păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno - Padion, Alnion incanae, Salicion albae)-cod 91E0* - reprezintă 3% din suprafaţa sitului- Habitate prioritare pezente în areal

Habitatul prioritar, conform formularului standard Natura 2000, este reprezentat de Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno - Padion, Alnion incanae, Salicion albae) - cod 91E0*. Acesta reprezintă 3% din suprafaţa sitului, respectiv 80,79 ha.Din punct de vedere al reprezentativităţii tipului de habitat în cadrul sitului se utilizează următorul sistem de ierarhizare:

A - reprezentativitate excelentă;B - reprezentativitate bună; C - reprezentativitate semnificativă;\bet

D - prezenţă nesemnificativă.Conform datelor din formularul standard, tipurile de habitate prezente în situl Natura 2000 ROSCI0007 Bazinul Ciucului de Jos se încadrează astfel:7230 - Mlaştini alcaline şi 3260 - Cursuri de apă din zona de câmpie până în etajul montan, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachion în categoria A - reprezentativitate excelentă;

19

6410 - Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau luto-argiloase (Molinion caeruleae), 6440 - Pajişti aluviale din Cnidion dubii, 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis) ,7140 - Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării oscilante (nefixate de substrat), 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae) în categoria „B" - reprezentativitate bună.Suprafaţa relativă, reprezintă suprafaţa sitului acoperit de habitatul natural raportat la suprafaţa totală acoperită de acel habitat natural în cadrul teritoriului naţional şi se exprimă ca un procentaj „p", respectiv:

A:100>p>15%;B:15>p>2%;

C: 2 > p > 0%.Din punct de vedere al suprafeţei relative, habitatele 7230 - Mlaştini alcaline şi 3260 - Cursuri de apă din zona de câmpie până în etajul montan, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachion se încadraeză în categoria „A" (p > 15%), iar habitatele 6410 - Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau luto-argiloase (Molinion caeruleae), 6440 - Pajişti aluviale din Cnidion dubii, 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), 7140 - Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării oscilante (nefixate de substrat) şi 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae) în categoria „B" (2%<p<15%).Stadiul de conservare este reprezentat de gradul de conservare al structurilor şi funcţiile tipului de habitat natural în cauză, precum şi posibilităţile de refacere / reconstrucţie. Pentru acesta se utilizează următoarea clasificare:

A - conservare execelentă; B - conservare bună;C - conservare medie sau redusă.

în ceea ce priveşte arealul în discuţie, gradul de conservare al tipurilor de habitate prezente în acesta se încadrează în categoria „B" - conservare bună.Evaluarea globală a sitului se referă la evaluarea din punct de vedere al conservării tipului de habitat natural, respectiv:

A - valoarea excelentă;B - valoare bună;

C - valoare considerabilă.Din punctul de vedere al acestui indicator, tipurile de habitate ale sitului ROSCI0007 se încadrează în categoria „B" - valoare bună.

1.2 Date despre prezenţa, localizarea, populaţia şi ecologia speciilor şi /sau habitatelor de interes comunitar prezente pe suprafaţa şi în imediata vecinătate a PP, menţionate în formularul standard al ariei naturale protejate de interes comunitar

1.2.1 Tipuri de habitate şi/sau habitate prioritare prezente pe suprafaţa şi în vecinătatea proiectului menţionate în formularul standard

Descrierea tipurilor de habitate incluse în Anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE menţionate în formularul standard ROSCI0007 Bazinul Ciucului de Jos, identificarea acestora în perimetrul proiectului de investiţii şi relevanţa acestora pentru aria de protecţie

20

Cod: 3260o Denumire habitat: Cursuri de apă din zona de câmpie până în etajul montan, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachion

Date bio ecologice: reprezentativitate - 1% din suprafaţa sitului;starea de conservare „B" -conservare bună.Cursuri de apă din zona de câmpie până în etajul montan, cu vegetaţie submerse sau natantă din Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachion (nivel scăzut al apei în timpul verii) sau muşchi acvatici.Plante: Ranunculus trichophyllus, R. fluitans, R. peltatus, R. penicillatus subsp. penicillatus, R. aquatilis, Myriophyllum spp., Callitriche spp., Sium erectum, Zannichellia palustris, Potamogeton spp., Fontinalis antipyretica.Acest habitat este uneori asociat cu comunităţile de Butomus umbellatus de pe maluri. Este important să se ţină cont de acest aspect în procesul de selecţie a siturilor de importanţă comunitară.

Identificarea habitatului în perimetrul proiectului de investiţii:Habitatul nu a fost identificat în zona proiectului şi nici în imediata apropiere. Se apreciază că investiţia nu are impact asupra acestui tip de habitat în perioada de execuţie şi/sau exploatare a proiectului. Impactul direct şi indirect prognozat este zero.

Cod: 6410o Denumire habitat: Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau luto-argiloase (Molinion caeruleae);

Date bio ecologice: reprezentativitate - 1% din suprafaţa sitului;starea de conservare „B" -conservare bună.Pajişti cu Molinia pe soluri carbonatice, turboase sau luto-argiloase (Molinion caeruleae) CLAS. PAL.: 37.31Pajişti cu Molinia din zona de câmpie până în etajul montan, pe soluri mai mult sau mai puţin umede şi sărace în nutrienţi (azot, fosfor). Acestea s-au format în urma unei exploatări extensive, ce implică uneori un cosit întârziat spre sfârşitul anului, sau corespund unui stadiu de deteriorare a mlaştinilor de turbă drenate.

Subtipuri: 37.311: pe soluri neutro-alcaline până la carbonatice, cu o pânză freatică fluctuantă, relativ bogate în specii (Eu-molinion). Solul este uneori turbos şi devine uscat, vara.

21

37.312: pe solurile mai acide cu Junco-Molinion (Juncion acutiflori), cu excepţia pajiştilor sărace în specii sau de pe soluri turboase degradate.Plante:37.311 - Molinia coerulea, Dianthus superbus, Selinum carvifolia, Cirsium tuberosum, Colchicum autumnale, Inula salicina, Silaum silaus, Sanguisorba officinalis, Serratula tinctoria, Tetragonolobus maritimus; 37.312 - Viola persicifolia, V. palustris, Galium uliginosum, Crepis paludosa, Luzula multiflora, Juncus conglomeratus, Ophioglossum vulgatum, Inula britannica, Lotus uliginosus, Dianthus deltoides, Potentilla erecta, P. anglica, Carex pallescens. În unele regiuni, aceste pajişti sunt în contact direct cu comunităţi de Nardetalia. În pajiştile cu Molinia de pe văile râurilor se observă o tranziţie către alianţa Cnidion dubii.


Cod: 6440o Denumire habitat: Pajişti aluviale din Cnidion dubii;

Date bio ecologice: reprezentativitate - 5% din suprafaţa sitului;starea de conservare „B" -conservare bună.Pajişti aluviale cu regim natural de inundare aparţinând alianţei Cnidion dubii, în condiţii climatice continentale până la subcontinentale.Plante: Cnidium dubium (C. venosum), Viola persicifolia, Scutellaria hastifolia, Allium angulosum, Gratifolia officinalis, Carex praecox, Juncus atratus, Lythrum virgatum.Acesta este un habitat de tranziţie între pajiştile higrofile şi cele xerofile, ce acoperă arii restrânse. Acest aspect are o importanţă deosebită în procesul de selectare a siturilor.

Identificarea habitatului în perimetrul proiectului de investiţii: Habitatul nu a fost identificat în zona proiectului şi nici în imediata apropiere. Se apreciază că investiţia nu are impact asupra acestui tip de habitat în perioada de execuţie şi/sau exploatare a proiectului. Impactul direct şi indirect prognozat este zero.

Cod: 6510

22

o Denumire habitat: Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis);

Date bio ecologice: reprezentativitate - 1% din suprafaţa sitului;starea de conservare „B" -conservare bună.Fâneţe bogate în specii, pe soluri slab până la moderat fertilizate, din zona de câmpie până în etajul submontan, aparţinând alianţelor Arrhenatherion şi Brachypodio-Centaureion nemoralis. Aceste pajişti exploatate extensiv sunt bogate în plante cu flori şi nu sunt cosite înainte ca gramineele să înflorească şi după aceea, numai o dată sau de două ori pe an. Plante: Arrhenatherum elatius, Trisetum flavescens subsp. flavescens, Pimpinella major, Centaurea jacea, Crepis biennis, Knautia arvensis, Tragopogon pratensis, Daucus carota, Leucanthemum vulgare, Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis, Campanula patula, Leontodon hispidus, L. nudicaulis, Linum bienne, Malva moschata. Există subtipuri umede până la uscate. Dacă practicile de exploatare devin intensive, cu utilizarea abundentă a îngrăşămintelor, diversitatea speciilor scade rapid.


Cod: 7140o Denumire habitat: Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării oscilante (nefixate de substrat);

Date bio ecologice: reprezentativitate - 1% din suprafaţa sitului;starea de conservare „B" -conservare bună.Comunităţi vegetale care formează turbă, dezvoltate la suprafaţa apelor oligotrofice până la mezotrofice, cu caracteristici intermediare între tipurile soligene şi ombrogene. Acestea prezintă o gamă largă de comunităţi de plante. În turbării mari, cele mai remarcabile comunităţi sunt tapetele natante sau pajiştile şi mlaştinile mişcătoare (nefixate de substrat) formate din rogozuri de talie medie sau mica asociate cu Sphagnum spp. sau muşchi bruni. În general, acestea sunt însoţite de comunităţi acvatice şi amfibii. În regiunea boreală acest tip de habitat include mlaştini minerotrofice, care nu fac parte dintr-un complex mlăştinos mai mare, mlaştini deschise şi mici mlaştini din zona de tranziţie dintre apă (lacuri, iazuri) şi solul mineral. Aceste mlaştini şi turbării aparţin ordinului Scheuchzerietalia palustris (vegetaţie natantă oligotrofă, printre

23

altele) şi ordinului Caricetalia fuscae (comunităţi de turbării mişcătoare). Sunt incluse şi zonele ecotonale oligotrofice apă - uscat cu Carex rostrata.Plante: Eriophorum gracile, Carex chordorrhiza, C. lasiocarpa, C. diandra, C. rostrata, C. limosa, Scheuchzeria palustris, Hammarbya paludosa, Liparis loeselii, Rhynchospora alba, Menyanthes trifoliata, Epilobium palustre, Pedicularis palustris, ss Sphagnum spp. (S. papillosum, S. angustifolium, S. subsecundum, S. fimbriatum, S. riparium, S. cuspidatum), Calliergon giganteum, Drepanocladus revolvens, Scorpidium scorpioides, Campylium stellatum, Aneura pinguis.Asociat cu comunităţi amfibii, mlaştini, turbării sau pajişti umede.


Cod: 7230o Denumire habitat: Mlaştini alcaline;

Date bio ecologice: reprezentativitate - 1% din suprafaţa sitului;starea de conservare „B" -conservare bună.Zone umede ocupate în cea mai mare parte de comunităţi de rogozuri scunde şi muşchi bruni, care formează turbă sau tuf, dezvoltate pe soluri permanent saturate cu apă, cu aport de apă bogată în baze, adesea calcaroasă, de origine soligenă sau topogenă şi cu pânza freatică la nivelul substratului sau puţin deasupra sau dedesubtul acestuia. Atunci când se produce, formarea turbei este infra-acvatică. Rogozurile scunde calcifile şi alte Cyperaceae domină de obice comunităţile mlaştinilor, care aparţin de Caricion davallianae, caracterizate de obicei printr-un covor evident de “muşchi bruni” format de Campylium stellatum, Drepanocladus cossonii, D. revolvens, Cratoneuron commutatum, Acrocladium cuspidatum, Ctenidium molluscum, Fissidens adianthoides, Bryum pseudotriquetrum şi altele, o creştere viguroasă (similară cu a gramineelor) a lui Schoenus nigricans, S. ferrugineus, Eriophorum latifolium, Carex davalliana, C. flava, C. lepidocarpa, C. hostiana, C. panicea, Juncus subnodulosus, Scirpus cespitosus, Eleocharis quinqueflora, şi de o foarte bogată floră erbacee incluzând Tofieldia calyculata, Dactylorhiza incarnata, D. traunsteineri, D. traunsteinerioides, D. russowii, D. majalis subsp. brevifolia, D. cruenta, Liparis loeselii, Herminium monorchis, Epipactis palustris, Pinguicula vulgaris, Pedicularis sceptrum-carolinum,

24

Primula farinosa, Swertia perennis. Pajiştile umede (Molinietalia caerulaeae, e.g. Juncetum subnodulosi & Cirsietum rivularis), comunităţile dense de rogozuri înalte (Magnocaricion), formaţiunile de stuf (Phragmition), grupările dense de Cladium mariscus (Cladietum marisci) pot face parte din complexul mlaştinii, cu comunităţi legate de mlaştini de tranziţie şi vegetaţie amfibie sau acvatică sau comunităţi higrofile care se dezvoltă în depresiuni. Subunităţile de mai jos care, individual sau în combinaţie, şi împreună cu cele selectate din categoriile menţionate mai sus, pot descrie compoziţia mlaştinii, trebuie înţelese ca incluzând comunităţi de mlaştină sensu stricto (Caricion davallianae), tranziţia acestora spre Molinion, şi grupări care, deşi fitosociologic pot fi atribuite asociaţiilor alcaline de Molinion, conţin numeroase specii de Caricion davallianae enumerate, pe lângă faptul că sunt integrate în complexul mlaştinii; într-o oarecare măsură aceasta oglindeşte definiţia unei unităţi integrate de Molinio-Caricetalia davallianae. În afara complexelor mlăştinoase, comunităţile de mlaştină pot apărea ca mici enclave în sisteme interdunale, în mlaştini de tranziţie, în pajişti umede, pe formaţiuni de tuf calcaros şi în alte câteva situaţii. Mlaştinile bogate în baze adăpostesc specii spectaculoase, specializate, cu distribuţie strict restrânsă la astfel de staţiuni. Acestea se numără printre habitatele care au suferit cel mai grav declin. Sunt practic dispărute în câteva regiuni şi grav periclitate în majoritatea regiunilor.Plante: Schoenus nigricans, S. ferrugineus, Carex spp., Eriophorum latifolium, Cinclidium stygium, Tomenthypnum nitens.


Cod: 91E0*o Denumire habitat: Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae);

Date bio ecologice: reprezentativitate - 1% din suprafaţa sitului;starea de conservare „B" -conservare bună.Păduri de luncă de Fraxinus excelsior şi Alnus glutinosa ale cursurilor de apă din zona de câmpie şi etajul colinar ai Europei temperate şi boreale (44.3: Alno-Padion);

25

păduri de luncă de Alnus incana ale râurilor montane şi submontane din Alpi şi Apeninii de nord (44.2: Alnion incanae); galerii arborescente formate din exemplare înalte de Salix alba, S. fragilis şi Populus nigra de-a lungul râurilor medio-europene, în etajul submontan, colinar şi zona de câmpie (44.13: Salicion albae). Toate tipurile apar pe soluri grele (în general bogate în depozite aluviale), inundate periodic de creşterea nivelului râului (sau pârâului) cel puţin o dată pe an, însă altfel bine drenate şi aerate în perioada în care debitul apei este scăzut. Stratul ierbos include întotdeauna numeroase specii de talie mare (Filipendula ulmaria, Angelica sylvestris, Cardamine spp., Rumex sanguineus, Carex spp., Cirsium oleraceum) şi poate conţine diverse geofite vernale, precum Ranunculus ficaria, Anemone nemorosa, A. ranunculoides, Corydalis solida. Acest habitat include mai multe subtipuri: păduri de frasin şi anin ale izvoarelor şi râurilor aferente (44.31 – Carici remotae-Fraxinetum); păduri de frasin şi anin ale râurilor cu curgere rapidă (44.32 - Stellario-Alnetum glutinosae); păduri de frasin şi anin ale râurilor cu curgere lentă (44.33 - Pruno-Fraxinetum, Ulmo-Fraxinetum);galerii montane de anin alb (44.21 - Calamagrosti variae-Alnetum incanae);galerii submontane de anin alb (44.22 - Equiseto hyemalis-Alnetum incanae); păduri-galerii de salcie albă (44.13 Salicion albae).Plante: stratul arborescent - Alnus glutinosa, Alnus incana, Fraxinus excelsior; Populus nigra, Salix alba, S. fragilis; Ulmus glabra; stratul ierbos – Angelica sylvestris, Cardamine amara, C. pratensis, Carex acutiformis, C. pendula, C. remota, C. strigosa, C. sylvatica, Cirsium oleraceum, Equisetum telmateia, Equisetum spp., Filipendula ulmaria, Geranium sylvaticum, Geum rivale, Lycopus europaeus, Lysimachia nemorum, Rumex sanguineus, Stellaria nemorum, Urtica dioica.Majoritatea acestor păduri se află în contact cu pajişti umede sau cu păduri de ravene (Tilio-Acerion). Poate fi observată uneori o succesiune către Carpinion a frăsinetelor.


26

1.2.2 Specii protejate

Specii de mamifere enumerate în Anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE

Conform formularului standard Natura 2000, specia de mamifere prezentă în arealul ROSCI0007 - Bazinul Ciucului de Jos sunt:

1324 - Myotis myotis (Liliac comun)

Denumire ştiinţifică: Myotis myotisDenumire populară: Liliac comun sau liliac mare cu bot ascuţit.Încadrare taxonomică: Ordinul Chiroptera, Familia Vespertilionidae.Cod Natura 2000: 1324. Descriere şi identificare: Specie soră cu liliacul comun mic (Myotis blythii), de talie mai mare, are lungimea urechii peste 26 mm, cu marginea externă curbată şi prevăzută cu 7-8 pliuri transversale. Blana este scurtă, cu baza perilor de culoare brună, culoarea dorsală este cenuşie cu tentă brunie puternică, cea ventrală este alb-cenuşie. Lungime este de 67-79 mm, anvergura aripilor de 350-450 mm, iar greutatea de 28- 40 g. Ecologie şi comportament: Habitatele de hrănire sunt lizierele pădurilor, crângurile şi păşunile mozaicate. Adăposturile principale

sunt peşterile, folosite în toată perioada anului. Formează colonii de reproducere şi de îngrăşare în peșteri şi chiar în copaci, a căror marime este de zeci de exemplare. Se hrăneşte cu insecte de talie mare, adesea cu insecte nezburătoare, pe care le capturează de pe sol. Coloniile din perioada activă adesea sunt mixte, cu Myotis blythii şi/sau Miniopterus schreibersii. Mortalitatea puilor în perioada de alăptare este relativ mare datorită resurselor trofice limitate. Starea de conservare: Defavorabilă. Utilizare umană: Specia nu are utilizare. Habitatul de maternitate și hibernare (peșterile / pădurile) este degradat prin obturarea intrărilor, exploatarea silvică, poluare și turism. Habitatul de hrănire este afectat prin tăierea aliniamentelor de arbori, exploatarea forestieră, poluarea apelor. Recomandări: Reconstrucția ecologică a cavităților, protejarea acestora cu grilaje, reducerea semnificativă a exploatării forestiere, menținerea apelor curate, evitarea folosirii insecticidelor și pesticidelor, evitarea deranjării coloniilor și exemplarelor izolate din peșteri, păstrarea culoarelor de zbor formate din lizere și aliniamente de arbori pe limite de proprietate, păstrarea arborilor bătrâni, uscați.Relevanţa ROSCI0007 - Bazinul Ciucului de Jos pentru specie: în arealul ROSCI0007 - Bazinul Ciucului de Jos specia este prezentă, mărimea şi densitatea relativă a populaţiei speciei în sit în raport cu cu populaţia la nivel naţional este

27

nesemnificativă. Specia foloseşte situl pentru reproducere / creşterea puilor, în perioada corespunzătoare fiind observaţi un număr de ~100-150 indivizi.Prezenta speciei in zona supusă investiţiei: Biotopul din zona proiectului nu este corespunzător speciei. Se estimează că exemplarele de Myotis myotis prezente in interiorul sitului nu vor fi afectate de implementarea proiectului.

1307 - Myotis blythii (Liliac comun mic)

Denumire ştiinţifică: Myotis blythii. Denumire populară: Liliac comun mic, liliac mic cu urechi de şoarece. Încadrare taxonomică: Ordinul Chiroptera, Familia Vespertilionidae.

Cod Natura 2000: 1307 .

Descriere şi identificare: Specie de talie mai mică are lungimea urechii sub 26mm, cu marginea externă dreaptă şi prevăzută cu 5-6 pliuri transversale. Majoritatea exemplarelor au o pată albicioasă, ştearsă, pe frunte. Blana este scurtă, cu baza perilor de culoare cenuşiu-închis, culoarea dorsală este cenuşiu cu tentă brunie puternică iar culoarea pe partea ventrală este alb-cenuşiu. Coada mai

lungă decât trunchiul. Lungime este de 62-70 mm, anvergura aripilor de 350-400 mm iar greutatea de 15-28 g. Ecologie şi comportament: Adăposturile principale şi permanente sunt peşterile iar habitatul de hrănire, crângurile, păşunile şi fâneţele. Coloniile de iarnă sunt compacte, folosind termoreglarea colectivă. Coloniile active pot fi și sunt mixte cu Myotis myotis. Limitele de toleranţă a temperaturilor în adaposturi sunt de 6-12°C şi cu umiditate relativă mare. Arealul poate fi de până la 600 km.

Starea de conservare: Defavorabilă. Utilizare umană: Specia nu are utilizare.

Habitatul de maternitate și hibernare (peșterile) este degradat prin obturarea intrărilor, poluare și turism. Habitatul de hrănire este afectat prin tăierea aliniamentelor de arbori, exploatarea forestieră, poluarea apelor.

Recomandări: Reconstrucția ecologică a cavităților, protejarea acestora cu grilaje, reducerea semnificativă a exploatării forestiere, menținerea apelor curate, evitarea folosirii insecticidelor și pesticidelor, evitarea deranjării coloniilor și exemplarelor

28

izolate din peșteri, păstrarea culoarelor de zbor formate din lizere, fâşii aluviale și aliniamente de arbori pe limite de proprietate.Relevanţa ROSCI0007 - Bazinul Ciucului de Jos pentru specie: în arealul ROSCI0007 - Bazinul Ciucului de Jos specia este prezentă, mărimea şi densitatea relativă a populaţiei speciei în sit în raport cu cu populaţia la nivel naţional este nesemnificativă. Specia foloseşte situl pentru reproducere / creşterea puilor, în perioada corespunzătoare fiind observaţi un număr de ~100-150 indivizi.Prezenta speciei in zona supusă investiţiei: Biotopul din zona proiectului nu este corespunzător speciei. Se estimează că exemplarele de Myotis blythii prezente in interiorul sitului nu vor fi afectate de implementarea proiectului.

1352* - Canis lupus (Lup)

Denumirea ştiinţifică:

Canis lupus

Încadrare taxonomică:

Clasa: Mammalia

Ordinul: Carnivora

Familia: Canidae

Descrierea specieiGreutate: In literatura de specialitate este menţionată o greutate cuprinsă între 25 şi 50 kg, aceasta depinzand in funcţie de sex, starea de sănătate a animalului şi de cantitatea de hrană disponibilă. În Romania cele mai mari exemplare recoltate ajungeau la 70-75 kg. În America de Nord grupurile de lupi specializate in vânarea de ierbivore mari cum ar fi elanii sau bizonii au greutăţi şi dimensiuni medi mai mari (frecvent peste 60 de kg). Aceasta probabil şi datorită selecţiei naturale care favorizează în astfel de situaţii exemplarele de talie mai mare.Descriere: Blana adulţilor variază mult în funcţie de anotimp şi habitat. Coloritul blănii poate diferi de la un individ la altul astfel încât unii dintre ei pot avea blana gri albicioasă iar alţii sunt negri. De obicei, în perioada de vară coloritul este galben-roşcat iar perii sunt scurţi. În anotimpul rece blana capătă o culoare cenuşie cu nuanţe negricioase. Pe spate blana este mai inchisă decât pe restul corpului. De asemenea, adesea pe faţa anterioară a picioarelor din faţă pot fi prezente două dungi negricioase. Năparlirea la lup are loc in lunile martie şi aprilie când ii cad perii lungi ai blănii de iarnă. Blana puilor de Canis lupus este de culoarebrună-cenuşie închis.Caractere ecologice

29

Canis lupus este o specie care trăieşte într-o varietate de habitate. Poate fi întâlnit din pădurile de răşinoase până în cele de stejar sau luncă şi chiar era prezent în Delta Dunării. De asemenea poate habitua şi în câmpuri deschise. Această extraordinară capacitate de adaptare la diferite habitate a permis speciei să populeze arii vaste din emisfera boreală (Eurasia şi America de Nord). Necesităţile faţă de habitat ale speciei ar fi următoarele: existenţa unor locuri liniştite mai ales in perioada de creştere a puilor şi abundenţa hranei.Habitate menţionate la Anexa I, în care este prezentă speciaDeoarece lupul este o specie foarte plastică din punct de vedere ecologic, putându-se adapta unor medii foarte diferite, putem spune că este întâlnit într-un număr foarte mare de habitate menţionate în Anexa I. Practic se întâlnea în toate habitatele din Romania. Astăzi însă este restrâns la habitatele din zonele colinare şi montane: pajişti alpine şi subalpine, pajişti umede şi comunităţi de ierburi înalte (buruienişuri subalpine), pajişti mezofile, păduri temperate de foioase cu frunze căzătoare, păduri temperate de conifere, grohotişuri, stânci continentale şi roci la zi.Statutul specieiCanis lupus este considerat ca fiind o specie vulnerabilă conform IUCN (2007).Este protejat prin:- Legea 13/1993 ce ratifică Convenţia de la Berna,- Directiva Europeană 92/43/EEC- Legea 462/2001.- Convenţia de la Berna: anexa II- Convenţia de la Washington: anexa ISpecia este protejată atât în Parcurile Naţionale şi Naturale cât şi în toate fondurile devânătoare din România. Vânarea lupului este permisă doar cu autorizaţie specială.Statutul de conservare, tendinţe evolutive şi potenţiale ameninţăriEvoluţia şi starea populaţiilor: Pe întreg teritoriul său lupul pierde teren în faţa omului.În Europa el a dispărut din multe ţări încă de la începutul secolului XX (Germania, MareaBritanie, Ţările de Jos), iar în ţările în care a persistat se află într-un continuu regres numeric.Cu toate măsurile de protecţie luate în ultimele decenii tendinţele de evoluţie ale populaţiilor de lup sunt negative, numărul de exemplare fiind din ce in ce mai mic. Situaţia este asemănătoare în toate ţările bătrânului continent acolo unde specia a supravieţuit până la începutul secolului XXI.Printre cele mai importante ameninţări ar fi:- distrugerea habitatului şi intervenţiile antropice brutale în perioada de creştere a puilor în special prin exploatările forestiere ce se fac până şi în cele mai îndepărtate colţuri ale munţilor.- braconajul şi corupţia din cadrul sistemului care aprobă cota de exemplare ce trebuie extrasă din anumite ocoale silvice. Astfel populaţiile de lup adesea sunt supraevaluate pentru a se putea obţine o cotă de vânat mai mare.- otrăvirile intenţionate. - existenţa unui număr mare de animale purtătoare ale virusului rabiei.Efectivul populaţiei. În 2005 Murariu estima populaţia României la 2500 de exemplare.

30

Potenţiale ameninţări ale speciei ar fi: barconajul şi vânătoarea excesivă, otrăvirile intenţionate efectuate de agricultori (oieri), distrugerea habitatului, existenţa virusului ce provoacă rabia în rândul unor animale domestice şi sălbatice. Relevanţa ROSCI0007 - Bazinul Ciucului de Jos pentru specie: în arealul ROSCI0007 - Bazinul Ciucului de Jos specia este prezentă, mărimea şi densitatea relativă a populaţiei speciei în sit în raport cu cu populaţia la nivel naţional este nesemnificativă. Specia foloseşte situl ca loc de pasaj, fiind observaţi un număr de ~ 5-10 indivizi.Prezenta speciei in zona supusă investiţiei: Biotopul din zona proiectului nu este corespunzător speciei. Se estimează că exemplarele de Canis lupus prezente in interiorul sitului nu vor fi afectate de implementarea proiectului.

1354* - Ursus arctos (Urs brun)

Denumirea ştiinţifică:

Ursus arctos

Încadrare taxonomică:

Clasa: Mammalia

Ordinul: Carnivora

Familia: Ursidae

Descrierea specieiGreutate. Urşii bruni din România au o greutate cuprinsă între 253-481 kg (recordul mondial la urs provine din România de la Prundu Bârgăului (Bistriţa Năsăud). Obişnuit are însă între 150-200kg. Trebuie menţionat că aceasta variază în funcţie de sex şi mai ales de perioada anului. Cea mai mare greutate este atinsă în sezonul autumnal înainte de retragerea în bârlog.Este un animal mare, plantigrad, cu un corp robust şi aparent greoi. Totuşi în ciuda aparenţelor, ursul este un foarte bun alergător putând galopa cu peste 45 km/h. Blana este de culoare brună deşi la unii indivizi aceasta poate fi aproape neagră. La exemplarele tinere în jurul gâtului poate apărea un guler de culoare albă care însă dispare cu vârsta. Năpârlirea blănii se face în iunie şi iulie. Este singura specie de ursid din fauna României. După aspect şi urme nu poate fi confundată cu alte specii de mamifere.Regimul alimentar. Ursul este prin excelenţă un animal omnivor. Raportul dintre cantitatea

31

de hrană vegetală şi cea animală depinde de anotimp. După ieşirea din bârlog consumă predominant hrană animală, iar odată cu încălzirea vremii şi dezvoltarea vegetaţiei îşi diversifică meniul care constă din diferite specii de graminee, fructe, rădăcini şi diverse specii de ciuperci. Hrana animală este de asemenea foarte variată: insecte (hymenoptere, coleoptere, ortoptere); viermi: în special anelide; micromamifere (rozătoare şi insectivore), peşti, amfibieni, reptile, şi chiar mamifere mari: cerbi, căpriori, mistreţi, o serie de animale domestice.Caractere ecologiceEste o specie adaptată habitatelor forestiere. Deşi în prezent este restrâns la pădurile montane era în trecut răspandit şi în pădurile colinare şi chiar de câmpie. Necesită atât locuri liniştite în care să se poată odihni în timpul zilei cât şi zone în care să găsească hrană din abundenţă. În perioada de toamnă când trebuie să câştige rapid în greutate are nevoie de cantităţi mari de fructe dar şi de hrană de origine animală. În acest sezon al anului animalele se deplasează fie în zona alpină fie în cea colinară.Habitate menţionate în Anexa I în care specia este prezentăUrsus arctos era prezent în trecut într-o varietate de habitate mult mai mare decât în prezent. În condiţiile presiunii antropice din ce în ce mai mari specia s-a refugiat în habitatele din arealele muntoase sau colinare înalte: pajişti alpine şi subalpine, pajişti umede şi comunităţi de ierburi inalte (buruienişuri subalpine), pajişti mezofile, păduri temperate de foioase cu frunze căzătoare, păduri temperate de conifere, grohotişuri, stânci continentale şi roci la zi.Statutul specieiSpecia este considerată ca fiind vulnerabilă (IUCN, 2007).Ea este protejată prin următoarele legi în vigoare:- Convenţia de la Berna: anexa II- Convenţia de la Washinton: anexa II- Legea 13/1993 ce ratifică Convenţia de la Berna- Directiva Europeană 92/43/EEC- Legea 462/2001Prezenţa speciei în spaţii protejateSpecia este prezentă şi protejată în ariile cu regim special din zonele montane.Statutul de conservare, tendinţe evolutive şi potenţiale ameninţăriEvoluţia şi starea populaţiei: În prezent din datele pe care le deţinem numărul de indivizi în unele masive montane este în regres în principal datorită braconajului şi vânătorii neraţionale. La aceasta se adaugă degradarea habitatului în unele zone cu puternice influenţe antropice pecum şi unele boli cum ar fi rabia.Efectivul populaţiei: În 2005 specia număra cca. 5000 de indivizi.Potenţiale ameninţări: Fragmentarea habitatului şi izolarea populaţilor de urşi prin dezvoltarea aşezărilor umane de-a lungul văilor montane. Practicarea sporturilor motorizate (cu ATVuri, motociclete sau maşini de teren) pe drumurile forestiere are ca efect perturbarea atcivităţii speciei. Distrugerea calităţii habitatelor prin exploatarea pădurilor mature de fag (Fagus sylvatica) care furnizează în perioada autumnală cantităţi importante de hrană. Relevanţa ROSCI0007 - Bazinul Ciucului de Jos pentru specie: în arealul ROSCI0007 - Bazinul Ciucului de Jos specia este prezentă, mărimea şi densitatea relativă a populaţiei speciei în sit în raport cu cu populaţia la nivel naţional este 2 > p > 0%. Indicele de conservare este B – conservare bună, indicele de izolare este C -

32

populaţie ne-izolată cu o arie de răspândire extinsă, iar indicele de evaluare globală a sitului pentru conservarea speciei este B – valoare bună.Prezenta speciei in zona supusă investiţiei: Biotopul din zona proiectului nu este corespunzător speciei. Se estimează că exemplarele de Ursus arctos prezente in interiorul sitului nu vor fi afectate de implementarea proiectului.

Alte specii de mamifere

Eptesicus serotinus

Anvergura 340-350 mm; urechea 17-19 mm; greutatea 13-17 g. Urechea, cu puţin mai scurtă decât lungimea capului se inseră cu marginea externă a pavilionului la nivelul colţului gurii, sub unghiul posterior al ochiului. Tragusul de două ori mai lung decât lat, drept sau uşor concav pe marginea internă, cu vârful rotunjit. Patagiul se inseră pe metatars, aproape de baza degetelor. Epiblema, subţire,

se întinde în lungul pintenului. Ultimele două vertebre codale libere (6-8 mm). Spatele cafeniu-fumuriu; abdomeniul cafeniu-gălbui palid. Firul de păr pe spate bicolor, cu vârful de culoare deschisă, iar cel de pe laturi şi abdomen unicolor pe toată lungimea sa. Urechie, patagiul şi uropatagiul cafenii-întunecat-negricioase. Răspândit în toată Europa. La noi, destul de comun la şes, deal şi munte, unde nu urcă prea sus. Este sensibil la intemperii. Trăieşte în podurile caselor, pe sub streşini, prin clopotniţe în grupuri de câteva zeci sau prin peşteri în colonii de sute de indivizi. Iese la vânat târziu după asfinţitul soarelui, prin alei şi grădini, zburând aproape de pământ, fâlfâind des din aripi. Femela naşte 2 pui. Primăvara apare târziu, toamna se retrage pentru iernat cel mai devreme faţă de alte specii. Este cunoscut la noi din Transilvania, Dobrogea, Câmpia Română.Este o specie comună, inclusă în măsurile de protecţie datorită convenţiilor internaţionale.

33

Felis silvestris

Pisica sălbatică (Felis silvestris), numită și mâță sălbatică, mârtan sălbatic sau cotoi sălbatic, este o felină mică, nativă Europei, părții vestice a Asiei și Africii. Specia este carnivoră și se hrănește cu mamifere mici, pasări și alte animale de mărime asemănatoare. În ambianța sa nativă, pisica sălbatică poate să se obșinuiască ușor cu arii de râspandire diverse: savană, stepă și pădure. Indivizii sălbatici sunt cenușii sau bruni și au dungi negre. Pot să ajungă 45-80 cm de lungime, coada de 25-40 cm și greutate de 3-8 kg. Pisica sălbatică a fost, datorită aspectului și dimensiunilor ei, mai puțin râvnită și vânată decât râsul. Ca urmare, astăzi se întâlnește din Delta Dunării până în munți, pe teritorii mult mai largi

decât râsul. Ea preferă pădurile liniștite, cât mai întinse, cu mulți arbori bătrâni și/sau hățișuri.Este un animal singuratic, dar în perioada împerecherii poate fi întâlnită și în grupuri. Pisica sălbatică se împerechează în februarie-martie, iar după o gestație de circa 70 zile, femela naște 2-4 pui. Aceștia sunt orbi timp de 10-12 zile. După numai o lună, puii sunt capabili să își urmeze mama la vânătoare. De la aproximativ 3 luni pot vâna singuri. O caracteristică a împerecherii la pisica sălbatică este glanda perianală, de secreție externă, ce secretă un lichid cu miros de valeriană, folosit pentru marcarea teritoriului, dar și pentru atragerea partenerului. După unele ipoteze mirosul acesta provoacă reacția de vânare necontrolată din partea râsului.Cele mai dezvoltate simțuri sunt auzul și mirosul. Ca animal nocturn și de amurg, are ochii bine adaptați la văzul de noapte, dar departe de performanțele râsului. Tacticile de vânătoare sunt asemănătoare cu ale pisicii de casă. Dacă este nevoită, poate înota, dar în general evită apa.Nu urmărește niciodată prada care îi scapă.Este o specie rară, inclusă în măsurile de protecţie datorită convenţiilor internaţionale.

34

http://ro.wikipedia.org/wiki/Felidae

http://ro.wikipedia.org/wiki/V%C4%83z

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ochi

http://ro.wikipedia.org/wiki/Miros

http://ro.wikipedia.org/wiki/Auz

http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C3%A2s_(animal)

http://ro.wikipedia.org/wiki/Valerian%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Delta_Dun%C4%83rii

http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C3%A2s_(animal)

http://ro.wikipedia.org/wiki/P%C4%83dure

http://ro.wikipedia.org/wiki/Step%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Savan%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Carnivor

http://ro.wikipedia.org/wiki/Africa

http://ro.wikipedia.org/wiki/Asia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Europa

Mustela nivalis

Nevăstuica este un animal de pradă, din familia jderilor (Mustaelide). El este o variatate de hermelină europeană. Caracteristica morfologică a nevăstuicii este corpul lung și suplu, cu picioare scurte în raport cu lungimea trupului. Ele sunt cele mai mici animale de pradă. Corpul este acoperit pe partea dorsală de o blană de culoare brună, iar ventral de culoare albă gălbuie. La unele specii se schimbă culoarea blănii în funcție de anotimp.Nevăstuicile trăiesc în general solitar, și sunt active mai ales noaptea. Ele sunt animale foarte agile, iuți și

agresive, și vânează animale care pot să-i depășească mărimea corporală. Printre animalele vânate se numără mamifere mici, păsări, rozătoare (frecvent iepuri) etc.Este o specie rară, inclusă în măsurile de protecţie datorită convenţiilor internaţionale.

Myotis daubentonii

Capul + trunchiul 40-48 mm; coada 34-44 mm; anvergura 228-235 mm; urechea 14-17 mm; craniul 13-15 mm; greutatea 7-10 g; formula dentară I 2-2/6, C 1-1/1-1, Pm 3-3/3-3, M 3-3/3-3 =38. Urechile cu puţin mai lungi decât capul. Tragusul convex către exterior şi uşor concav către interior, aproape jumătate din lungimea urechii. Patagiul se fixează pe metatarsiene. Calcaneul până la 3/4 din lungimea

uropatagiului. Faţa cu peri rari până înaintea ochilor. Urechile şi patagiul subţiri, sur-cafenii, primele la bază ceva mai deschis. Spatele sur-cafeniu-roşcat deschis, ventral alb.Răspândit în toată Europa. La noi semnalat din Transilvania. Trăieşte în apropierea apelor curgătoare şi stătătoare, în scorburi, prin podurile morilor de apă, prin clădiri vechi, etc. Iese la vânat după apusul soarelui în perechi. Când este vânt, nu zboară.Este o specie comună la nivel naţional dar rară în zona sitului, inclusă în măsurile de protecţie datorită convenţiilor internaţionale.

35

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Hermelin%C4%83&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mustelide

http://ro.wikipedia.org/wiki/Jder

Nyctalus noctula

Aceasta specie este una de lilieci mari, care cantaresc aproape 40 de grame, cu parul lucios si rosiatic si aripi inguste. Prefera padurile si cuiburile din scoburile copacilor; iarna, hiberneaza in copaci, intre roci si crapaturi ale caselor. Tipetele lui sunt adesea auzite chiar inainte de apus, atunci cand iese la vanatoare de

insecte. Zboara la altitudine destul de mare si face plonjoane neasteptate si impresionante.

Habitat: paduri, pasuni si parcuri.Marime: 6-8 cm si o coada de pana la 6 cm; amplitudinea aripilor poate atinge

40 cm. Hrana: insecte mari pe care le mananca pe aripi.Raspandire: este raspandita in marea parte a Europei, cu exceptia Nordului

Scandinaviei, Scotiei si Irlandei. Este o specie comună, inclusă în măsurile de protecţie datorită convenţiilor internaţionale.

Pipistrellus pipistrellus

Aceasta este una dintre cele mai raspandite (si mai mici) dintre cele patru specii de pipistrelle, care sunt cele mai mici specii de lilieci din europa. Culoarea sa este variabila, dar, in general, este un maroniu mai inchis pe spate si mai deschis pe partea inferioara. Urechile si botul sunt inchise la culoare. Urechile sunt scurte si rotunde. In Europa de Est, au fost gasite in pesteri colonii de peste 100.000 de lilieci de acest tip.

Habitat: aproape orice mediu, cu exceptia zonelor cu foarte multe cladiri.

Marime: 3,2-5,1 cm, plus o coada de pana la 3,6 cm si o amplitudine a aripilor de pana la 24 cm.

Hrana: o mare varietate de insecte mici.

36

Raspandire: in mai toata Europa, cu exceptia nordului extrem. Este o specie comună, inclusă în măsurile de protecţie datorită convenţiilor internaţionale.

Pipistrellus pygmaeus

Faptul ca liliecii insectivori sunt niste mamifere zburatoare cu activitate exclusiv nocturna, este binecunoscut de toti zoologii. Cu toate acestea, o echipa mixta de specialisti britanici si italieni au descoperit doua specii de lilieci din centrul Italiei care si-au modificat comportamentul in ultimii ani, fenomenul ridicand noi intrebari asupra capacitatii de re-adaptare a animalelor.Eroul acestei stiri este liliacul soprana (Pipistrellus pygmaeus), o specie de liliac insectivor

european. Specia in sine era considerate una eminamente nocturna. Cu toate acestea, specialistii au observat lilieci soprane zburand in mijlocul zilei prin padurile de fagi din canioanele muntoase din centrul Italiei.Este o specie comună la nivel naţional dar rară în zona sitului, inclusă în măsurile de protecţie datorită convenţiilor internaţionale.

Plecotus auritus

Antebraţul 37-42 mm; capul + corpul 40-50 mm; coada de aceiaşi lungime; anvergura 230-260 mm; urechea 35-37 (40); craniul 14-16 mm. Urechile lungi şi cu puţin mai mici decât lungimea antebraţului, apropiate la bază şi unite pe frunte printr-o cută de piele; marginea externă aproape de colţul gurii. Tragusul, în formă de sabie, nu ajunge la jumătatea lungimii urechii. Spatele cafeniu deschis; abdomeniul cenuşiu deschis sau albicios; aceste nuanţe pot varia mult. Tinerii ş femelele au părul mai întunecat decât masculii şi cu o nuanţa roşiatică, mai mult sau mai puţin pronunţată pe spate.Răspândit în toată europa. La noi destul de comun şi mai mult singuratic decât în colonii, prin scorburi, podurile

37

caselor, cavouri, peşteri, etc. Iese la vânat când se întunecă complet şi vânează toată noaptea. Zboară mai ales prin poieni, margini de păduri, livezi, alei, prin apropierea locuinţelor.Este o specie comună la nivel naţional dar rară în zona sitului, inclusă în măsurile de protecţie datorită convenţiilor internaţionale.Plecotus austriacus

Este un liliac similar cu Brown Long-eared, avand urechi aproape la fel de lungi ca si corpul. Lobul intern al urechii este cenusiu, nu translucent, ca la liliacul Brown Long-eared. De obicei, apare dupa apusul soarelui si are un zbor planat. Obisnuieste sa vaneze la marginile padurilor, in camp deschis si in jurul luminilor stradale. Nu a fost identificat ca si specie autonoma decat de-abia in 1960.

Habitat: zone impadurite si gradini.Marime: 4,2-5,8 cm plus o coada de pana la 5,5 cm si o amplitudine a aripilor

de pana la 30 cm. Hrana: insecte si paienjeni; vara mananca si molii.

Este o specie comună la nivel naţional dar rară în zona sitului, inclusă în măsurile de protecţie datorită convenţiilor internaţionale.

Vespertilio murinus

Antebraţul 40-48 mm; capul + trunchiul 48-65 mm; coada 40-45 mm; anvergura 260-270 mm; urechea 14-16 mm; craniul 14-17 mm; greutatea 12-14 g; formula dentară: I 2-2/6, C 1-1/1-1, Pm 1-1/2-2, M 3-3/3-3 = 32. Primul incisiv, superior, bicuspid, cu vârful extern doar cu puţin mai scurt decât cel intern şi de două ori mai înalt decât

al doilea incisiv. Tragusul cu lăţimea maximă puţin deasupra mijlocului lungimii sale, cu vârful rotunjit şi îndreptat înăuntrul la bază un antitragus mic. Ultima vertebră codală şi o porţiune din penultima libere. Urechea, patagiul şi uropatagiul cafenii-întunecat-negricioase. Partea ventrală a patagiului şi în jurul corpului cu peri albi unicolori, cu spatele cafeniu închis şi pătat cu puţin alb; abdomenul cafeniu întunecat. Firul de păr la gât şi în regiunea anală alb uniform; în rest bicolor, cu baza întunecată, iar către vârf alb-gălbui. Răspândit în partea vestică şi centrală a Europei. La noi comun, mai ales în regiunea subcarpatică, preferând pădurile de foioase. Cunoscut din Transilvania, Oltenia, Câmpia Română şi Moldova. Se adăposteşte prin scorburi, podurile caselor,

38

clopotniţe, crăpăturile zidurilor, între ferestre. Iese la vânat o dată cu asfinţiyul soarelui. Masculii şi femelele formează grupuri separate, asfel că în coloniile întâlnite se găsesc mai mult femele. Femela naşte 2 pui. Este o specie rară, inclusă în măsurile de protecţie datorită convenţiilor internaţionale.

Specii de amfibieni şi reptile protejate

Specii de amfibieni şi reptile enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE

1193 - Bombina variegata (Buhai de baltă cu burta galbenă)

Corp de dimensiuni mici, lungimea 4 - 5 cm. Forma corpului este mai îndesată decât la Bombina bombina. Corpul este aplatizat, capul mare, mai lat decât lung, botul rotunjit. Pupila triunghiulară sau în formă de inimă. Cuta gulară slab conturată. Negii de pe partea dorsală, la masculi, au un spin cornos negru puternic, înconjurat de numeroşi spini mici şi ascuţiţi. Negii nu sunt grupaţi sau dispuşi simetric. Pielea pe abdomen aproape netedă. Pori mici, izolaţi, răspândiţi şi pe partea inferioară a membrelor şi foarte

numeroşi pe talpa piciorului. Secreţia glandulară este extrem de toxică.Masculii se deosebesc de femele printr-o formă mai zveltă a corpului. Calozităţile nupţiale sunt bine dezvoltate şi prezente aproape toată vara, vizibile şi pe perioada hibernării. Nu posedă sac vocal dar în privinţa orăcăitului se aseamănă cu Bombina bombina, doar că frecvenţa suneteleor este mai mare, o dată pe secundă.Spatele cafeniu-pământiu sau cenuşiu, gălbui sau măsliniu mai mult sau mai puţin amestecat cu negru. Mai frecvent decât la Bombina bombina apar indivizi parţial sau total verzi. Ventral marmorat, albastru-cenuşiu până la negricios cu câmpuri galbene, cu sau fără puncte albe. Coloritul este foarte intens, fiind folosit ca mijloc de avertizare asupra toxicităţii. Lateral cenuşiu-albăstrui. Vârfurile degetelor galbene. Mormolocii au abdomenul cenuşiu-albăstrui, împestriţat cu puncte mari, negre-albăstrui. Palmele şi tălpile galbene sau portocalii. Larvele similare cu cele de Bombina bombina de care se deosebesc prin forma ovală a gurii, coloritul mai închis şi coada mai scurtă.După 8 - 10 zile, de la depunerea ouălelor, apar mormolocii roşietici cu puncte cafenii pe spate, ventral cenuşii-albăstrui sau cafenii-cenuşii, care iau aspect de adult începând din iulie până în septembrie. Este o specie cu activitate atât diurnă cât şi nocturnă, preponderent acvatică, euritropă. Este sociabilă, foarte mulţi indivizi de vârste diferite putând convieţui în

39

bălţi mici. Reproducerea, de mai multe ori, din aprilie până în iunie; la fiecare pontă, femela depune circa 100 de ouă, destul de mari, izolat sau în pachete ce cad la fundul apei, unde se lipesc de plante. Uneori când condiţiile de mediu şi hrană sunt favorabile, femela depune ouă de mai multe ori în cursul unei săptămâni. Capacitatea de a depune doar câteva ouă odată îi permite să valorifice pentru reproducere orice ochi de apă, fără ca un eventual eşec să fie prea costisitor din punct de vedere al efortului reproductiv. în anii ploioşi, favorabili reproducerii, o pereche poate depune sute de ouă, diseminate în timp şi spaţiu, asigurând astfel condiţii bune de supravieţuire pentru larve şi limitând mult impactul predatorismului. Hrana constă din insecte, viermi, moluşte mici, terestre şi acvatice.Trăieşte de preferinţă în smârcuri, în ape stătătoare, apărând pe maluri dimineaţa şi către seară. Prin octombrie - noiembrie se ascund în nămol sau se îngroapă în pământ, pentru iernare. Este o specie rezistentă şi longevivă, iar secreţia toxică a glandelor dorsale o protejează foarte bine de eventualii prădători. De aceea, aproape orice ochi de apă din cadrul arealului este populat de această speciae care poate realiza aglomerări impresionante de indivizi în bălţi mici. Poate rezista şi în ecosisteme foarte poluate.Se deplasează bine pe uscat putând coloniza rapid noile bălţi apărute. Este printre primele specii de amfibieni ce ocupă zonele deteriorate în urma activităţilor umane (defrişări, construcţii de drumuri, etc.) unde se formează bălţi temporare. Foarte uşor de capturat, crescut şi reprodus în captivitate, trăind uneori până la 30 de ani. Ocupă orice ochi de apă, preponderent bălţi temporare, putdu-se reproduce inclusiv în denivelări ale solului ce conţin un litru de apă, spre deosebire de Bombina bombina care preferă bălţile mai mari din luncă sau valea apelor curgătoare. Este întâlnită aproape pretutindeni unde găseşte un minim de umiditate, de la 150 m până la aproape 2000 m altitudine. Răspândită în vestul şi centru Europei cu excepţia peninsulei Iberice, Marii Britanii şi Scandinaviei. Limita estică a arealului este reprezentată de Polonia, vestul Ucrainei, România, Bulgaria şi Grecia. În România este prezentă pretutindeni în zona de deal şi munte (mai frecventă în M. Apuseni şi podişul Transilvaniei).

1166 - Triturus cristatus (Triton cu creastă)

Este cea mai mare specie de triton din România. Masculul 13 - 14 cm, femela 16 - 18 cm. Corpul este robust, oval în secţiune, capul puţin mai lung decât lat, botul rotunjit, fără şanţuri longitudinale. Lungimea cozii este mai mică sau egală cu a corpului. Cuta gulară este prezentă. În timpul reproducerii, femela are un şanţ longitudinal dorsal, iar masculul o creastă dorsală înaltă, zimţată, întreruptă brusc printr-o şa la baza cozii; coada turtită lateral, cu o muchie superioară şi una inferioară. Pielea mai mult sau mai puţin aspră; capul şi parotidele cu pori evidenţi; pliul gâtului clar distinct. Dinţii vomero-palatini pe două rânduri paralele, foarte rar uniţi. Când se întind

40

membrele de-a lungul corpului degetele se ating (spre deosebire de T. dobrogicus). Masculii au o coloraţie vie, specifică: dorsal cafenie-măslinie sau cafenie până la negricioasă, cu pete de un negru intens. Capul, în timpul reproducerii, cu negru şi alb. Irisul auriu, pătat închis, cu margine aurie în jurul pupilei. Laturile corpului şi gâtul negru, punctat cu alb şi cafeniu-roşu. abdomenul roşu-gălbui, pătat cu negru. Degetele gălbui întunecat, inelate cu negru. Umflătura cloacală negricioasă. Laturile cozii cu benzi longitudinale albăstrui-argintii, mai clare în timpul rutului. Femelele au aceiaşi coloraţie, dar fără creastă dorsală; muchiile cozii înguste şi fără benzi longitudinale pe laturi, iar cloaca, şi muchia inferioară a cozii galbene-portocalii, fără pete. De obicei, pe mijlocul spatelui, o linie longitudinală galbenă, evidentă şi la tineri. La masculi, cloaca este umflată şi neagră. La femele cloaca nu este umflată iar deschiderea cloacală este colorată în galben. Larvele sunt mari, având la eclozare o lungime de 8-10 mm, iar înainte de metamorfoză 50-85 mm. Creasta dorsală este înaltă, începe din dreptul inserţiei membrului anterior şi se continuă cu un filament caudal lung până la 6 mm. Coloritul este variabil, de la maro-închis la gri-deschis, cu pete negre mari în special în zona cozii. degetele sunt extrem de lungi şi de subţiri. Trăieşte prin bălţile şi iazurile din regiunile de câmpie până în zona subcarpatică, ascunsă prin printre tulpinile plantelor acvatice. Intră în apă în martie şi, în funcţie de nivelul acesteia, poate rămâne până în mai-iunie. Reproducerea prin aprilie-mai în bălţi şi băltoace. Deşi depune numeroase ouă (peste 100), multe nu se dezvoltă datorită unor frecvente mutaţii cromozomiale. Ouăle sferice, albe-gălbui, cu diametrul de 2-4 mm. După 13 zile, larvele ies din ouă şi rămân în apă 3 luni, atingând 50 - 85 mm. Către iarnă se retrag (adulţi şi tineri) pe sub pietre, rădăcini şi scoarţa arborilor. Este o specie extrem de vorace; consumă râme, limacşi, artropode, mormoloci şi tritoni mai mici (în special T. vulgaris). Are numeroşi duşmani: peşti, ţestoase, păsări. Pe uscat poate fi găsit în vecinătatea apei. În pofida dimensiunilor mari se deplasează repede, atât în mediul acvatic cât şi în cel terestru. În captivitate a trăit 30 de ani. Este o specie vulnerabilă, în anumite zone chiar periclitată. Reducerea locurilor de reproducere a afectat mult această specie, mai pretenţioasă decât celelalte specii de tritoni. Este o specie predominat acvatică, preferând ape stagnante mari, cu vegetaţie palustră. Deseori poate fi întâlnită în bazine artificiale (locuri de adăpat, iazuri, piscine). Este întâlnit la altitudini cuprinse între 100-1000 m.Este răspândit în mare parte din Europa, din nordul Franţei şi Marea Britanie până în munţii Urali. În nord, în Scandinavia, ajunge până la paralela 65. Lipseşte din peninsula Iberică, Italia şi, începând cu Austria la sud de Dunăre. În România este răspândit aproape pretutindeni. Lipseşte din Dobrogea şi lunca Dunării unde este înlocuit de Triturus dobrogicus. În ţara noastră există 3 subspecii. Triturus cristatus cristatus, mai ales în zona carpatică. Masculul 13 cm, femela 16 (rar 18) cm; corpul potrivit de subţire; capul lat. Culoarea aproape la fel la ambele sexe: spatele cafeniu închis până la negru, rareori cu pete mai închise sau mai deschise (în special în perioada rutului); pe laturi numeroase pete albe, câteodată galbene-portocalii; gâtul negricios, pătat cu alb şi mai rar pătat cu galben-roşcat închis; abdomenul galben portocaliu, cu sau fără pete mai închise; tinerii din această formă au pe şira spinării o linie gălbuie sau roşcat portocalie. Triturus cristatus danubialis, mai ales în şesul Dunării. Masculii 12 cm; corpul zvelt, cu capul îngust. Spatele, în timpul reproducerii, cenuşiu, cenuşiu-roşiatic sau

41

măsliniu cu pete mici întunecate, de cele mai multe ori negre; după reproducere aproape negru; în timpul reproducerii, masculul cu pete albastre pe laturile abdomenului; la femelă o dungă vertebrală gălbuie; gâtul negricios sau cenuşiu, pătat cu alb, rar cu galben-roşcat; abdomenul gălbui-portocaliu, deseori cu pete rotunde mici şi bine diferenţiate. Subspecia are tendinţe să dea naştere la forme locale. Triturus cristatus dobrogicus (Triturus dobrogicus), în bălţile din Delta Dunării. Masculul 13 cm, femela 15 cm; aspectul zvelt, capul turtit şi îngust, creasta dorsală relativ mică. Spatele roşu-cafeniu sau gălbui-roşcat, nepătat sau cu pete rare, cafenii; gâtul roşu-cafeniu-închis, cu mici puncte portocalii; abdomenul galben-deschis, cu pete mari negre, adesea aproape contopindu-se, net separate de roşul-cafeniu sau portocaliul părţilor laterale, coloraţie ce se păstrează neschimbată şi după reproducere. Are 17-18 vertebre, spre deosebire de Tr. cristatus care are 16.

Alte specii de amfibieni şi reptile

Hyla arborea

Specie vulnerabila conform IUCN (International Union for Conservation of Nature) şi a “Cărţii Roşii a Vertebratelor din România” Bucureşti 2005, face parte din Phylum Vertebrata, Clasa Amphibia, Ordinul Anura, Familia Hylidae, Genul Hyla, Specia arborea.Hyla arborea sau broasca europeană de copac, brotăcelul, buratecul sau răcănelul este o anură de dimensiuni mici, lungimea adultului fiind de cca 5 cm. Capul mai lat decât lung, botul

scurt şi rotunjit, ochii laterali, timpanul vizibil. Membrele sunt lungi, cu discuri adezive caracteristice la vârful degetelor, degetele anterioare uşor palmate la bază, primul deget mai scurt decât al doilea, cele posterioare palmate. Pielea este netedă, strălucitoare dorsal, granuloasă ventral (în afară de gât la mascul). O dungă neagră sau cafenie porneşte de la nări, până la baza femurului, în regiunea lombară formează o blucă îndreptată în sus.Masculul are un sac vocal mare, brun-închis sau brun-gălbui, sub gât; când este gol pare un pliu al pielii.Femela nu prezintă sac vocal, dar, spre deosebire de mascul, prezintă granulaţii şi pe gât, culoarea acestuia fiind de un cenuşiu-violet.Specie euritermă, în România trăieşte pretutindeni în afara zonelor de munte. Este singura broască arboricolă de la noi din ţară şi datorită discurilor sale

42

adezive se caţără cu uşurinţă în arbori şi tufişuri. Duce o viaţă crepuscular-nocturnă, dar are şi activitate diurnă stând deseori la soare sau vânează insecte. Hrana brotăceilor este variată predominând dipterele, dar s-a găsit în conţinutul stomacal examinat şi coleoptere, arahnide şi oligochaete.Specie arboricolă, brotăcelul trăieşte în păduri, zone cu tufişuri, preferă pădurile străbătute de ape. Pentru reproducere are nevoie de bălţi nu foarte adânci, cu vegetaţie bogată şi apă curată. Este întâlnit de la 0 la 1000 m altitudine.Importantă verigă trofică larvele sunt consumate de către peşti, păsări, ţestoase de apă şi unele insecte; adulţii la râdul lor, sunt o importantă sursă de hrană pentru şerpi, păsări şi uneori chiar pentru peşti.Adulţii de Hyla ies din hibernare la sfârşitul lunii Martie şi se adună pentru reproducere la bălţi din luna Aprilie până în Iunie. Masculii sunt primii care intră în apă, femelele doar în preajma pontei.Este activă în special noaptea. Datorită coloritului ei de protecţie nu se adăposteşte pe timp de zi, stând la soare pe vegetaţie. În majoritatea timpului stă căţărată pe plante, putând urca la câţiva metri de la sol.Vocea masculului este foarte puternică, un fel de “crac-crac-crac” asurzitor, câte 3-6 pe secundă timp de câteva secunde. Ei cântă de obicei în cor, cu perioade regulate de întrerupere, nu numai în perioada de împerechere ci şi după o ploaie caldă de vară sau pe înserat.Hibernarea apare în Septembrie-Octombrie şi durează până la sfârşitul lui Martie începutul lui Aprilie; se ascund sub tufişuri, sub muşchi la marginea apelor, în pământ, în scorburile copacilor sau chiar în apă. Specie rezistentă la frig şi uscăciune. Se acomodează foarte bine în captivitate, putând trăi până la 22 de ani.Este o specie rară, inclusă în măsurile de protecţie datorită convenţiilor internaţionale.

Rana arvalis

Broască de dimensiuni medii, lungimea 5 - 8 cm. Corpul scurt, bondoc, picioare relativ scurte. Botul este ascuţit iar pupila orizontală. Dinţii vomerieni în două grupe ovale sau serii oblice. Timpanul este vizibil, depărtat de ochi. Tuberculii subarticulari la degete mai mult sau mai puţin proeminenţi. Tuberculul metatarsal intern dezvoltat,

comprimat şi dur, cu o creastă mediană longitudianală; cel extern lipseşte. Pielea netedă sau în parte cu negi, adesea dispuşi în formă de lanţ de fiecare parte a regiunii vertebrale şi între umeri în formă de /. Muchiile dorso-laterale sunt foarte bine dezvoltate. Picioarele anterioare puternice, cele posterioare cu palmura mai

43

dezvoltată la mascul. Când piciorul posterior este întins înainte, articulaţia tibio-tarsală ajunge la nivelul ochiului putând depăşi vârful botului. Partea internă a degetului gros anterior cu o rugozitate negricioasă.Dorsal de la galben strălucitor la cenuşiu sau cafeniu-roşiatic pătat, punctat sau liniat mai mult sau mai puţin întunecat, adesea cu pete mari sau marmorări laterale. Totdeauna cu o pată temporală mare de la umăr către vârful botului. Pliurile dorso-laterale mai deschise decât fondul, albicioase, gălbui, roz sau cenuşii. Deseori cu o dungă vertebrală lată, mai deschisă (alb-gălbuie), de la bot la anus, mărginită de două linii întunecate, marcate uneori cu pete. Ventral alb-curat; gâtul şi pieptul rareori cu pete cafenii, cenuşii sau roşii. În perioada reproducerii, masculii albaştrii-azur. Masculii se deosebesc prin prezenţa a doi saci vocali interni şi prin corpul mai scurt. În perioada de reproducere, la masculi se dezvoltă calozităţile nupţiale pe degetul intern al membrului anterior pe care apar coloraţi în albastru deschis, datorită acumulărilor de limfă în sacii limfatici. Greu de deosebit de mormolocii celorlalte specii de ranide. Aceştia sunt de dimensiuni mici, până la 4-5 cm. Coada este mai lungă decât corpul şi se termină cu un vârf ascuţit. Spiraculum este situat mai aproape de cap iar anusul este situat pe dreapta, la marginea inferioară a crestei caudale. Dorsal sunt coloraţi în maro, cu pete metalice iar ventral sun cenuşii cu pete aurii. Creasta caudală are uneori pete mari maro în jumătatea superioară.Deşi trăieşte în zone foarte umede este preponderent terestră, intrând în apă doar în perioada de reproducere. Este activă mai mult noaptea, cu excepţia juvenililor. Are mişcări iuţi şi face sărituri scurte, deplasânduse foarte repede. Este foarte selectivă, ocupând doar anumite habitate chiar dintre cele prielnice. În locurile unde se găseşte este însă foarte abundentă. Uneori o întreagă populaţie de sute sau mii de indivizi este cantonată pe o suprafaţă de câteva sute de metrii pătraţi. Iernează fie pe fundul apelor, fie pe uscat. Reproducerea în apă, prin martie-aprilie. Amplexul este axilar. Femela depune 1000 - 2000 ouă, care se aseamănă cu cele de Rana esculenta, în una-două grămezi. După 2-3 luni metamorfoza este terminată şi broscuţele măsoară 12 - 15 mm. Capabile de reproducere după 3 ani. Specia este periclitată, fiind vulnerabilă datorită arealului restrâns şi în special datorită restrângerii permanente a habitatelor prielnice prin lucrările de îndiguire şi desecare. Este o specie pretenţioasă ce necesită zone cu umiditate mare. Trăieşte în lunca râurilor sau în zone mlăştinoase, turbării, păşuni cu nivelul freatic ridicat. Se reproduce frecvent în bălţi temporare. Evită zonele cultivate. Urcă până la 600 m altitudine. Specie predominant nordică, răspândită până aproape de Cercul Polar. Este întâlnită din nord-estul Franţei, Belgia, Olanda, danemarca şi Scandinavia până în Siberia. Prezentă pretutindeni la nord de Alpi (lipseşte în italia), fosta Iugoslavie, România şi Ucraina. În România are un areal insular în jumătatea de nord a ţării. Este o specie rară, inclusă în măsurile de protecţie datorită convenţiilor internaţionale.

44

Lacerta agilis

Descriere: Masculii au o lungime totala de 20-23 cm, din care coada 13-15 cm. Femelele au o lungime totala de 15-17 cm, din care coada 10-13 cm. Masculii adulti sunt verzi-galbui sau verde clar. Pe partea dorsala au o culoare cenusiu-cafenie, rar exemplare verzi , prezentand pe laturile corpului si ventral pete cu negru sau cu oceli mai clari. Uneori, prezinta spatele rosu-caramiziu sau cafeniu-rosiatic fara pete. Femelele

adulte prezinta dungi deschise bine pronuntate. Dorsal cafenii-verzui sau cenusii cu pete mari cafenii intunecat, cu sau fara o pata centrala alba, rotunda sau o dunga clara. Exemplarele tinere, sunt pe spate cafenii cu o dunga lata intunecata de-a lungul sirei spinarii, incadrata de doua dungi albe sau galbui si de doua randuri de oceli albiciosi marginiti de negru pe laturile corpului.Reproducerea : in iunie, femelele depun 5-14 oua albe-galbui. Clocirea dureaza 40-60 zile, uneori ajungand la 90 zile, daca temperatura nu este favorabila. Puii ies prin august – septembrie.Hrana: Se hraneste cu rame, muste, omizi.Habitat: se intalneste prin pajisti, tufisuri, prin vii, pe coastele ierboase ale dealurilor, pe malurile ierboase ale baltilor.Este o specie comună, inclusă în măsurile de protecţie datorită apartenenţei la lista roşie naţională.

Natrix natrix

Lungimea totală la masculi 107-110 cm, la femele până la 175 cm (rar 2 m); 19 rânduri de solzi dorsali; 153-193 gastrostege; A dublă. Coada la masculi mai lată la bază decât la femele. Supralabialele 3 şi 4 sau 4 şi 5 atin ochiul. Ochii şi nările sunt laterale. Rostralul uşor vizibil în sus. Internazalul trapezoidal. Frontalul mai lung decât lat. Spatele cenuşiu-verzui cu pete mici, negre, dungat vertical, rareori cenuşiu-albăstrui sau albastru-verzui şi mai rar măsliniu. Supralabialele albe-gălbui; labialele cu chenar negru din regiunea occipitală cătro zona urechilor. Câte o pată semilunară mare, ca un colier, albe sau galbene (galben-

lămâie sau galben-portocaliu) sau roşietice de fiecare parte a capului. Gâtul şi

45

abdomenul albicioase, primul uşor fumuriu, în rest împestriţat cu negru şi către anus mai mult sau mai puţin negru-curat, rar gălbui. Coada ventral de obicei în întregime neagr, rar gălbuie. Tinerii cu preocularul şi postocularul galbene. Bătrânii groşi, cu capul lăţit posterior. Limba şi irisul negre.Dintre numeroasele varietăţi de culoare descrise, se pot recunoaşte uşor următoarele: var. perasa , cu două dungi albe, galbene sau portocalii; var. nigra , cu spatele negru şi pata colierului clară, mai mult sau mai puţin întunecată; var. ponticus , cu spatele cenuşiu-măsliniu-murdar sau castaniu, uniform sau cu pete mici, iar colierul puţin distinct; var. sparsus , cu spatele negru.Este o specie comună la nivel naţional dar rară în zona sitului, inclusă în măsurile de protecţie datorită convenţiilor internaţionale.

Natrix tessellateAsemănător ca obiceiuri cu ruda sa apropiată şarpele-de-casă, este mai puţin tolerant la prezenţa umană, trăind exclusiv numai în apropierea apelor.Culoarea de fond este galben-cenuşiu cu pete pătrate brun-măslinii, dispuse sub

formă de cinci şiruri longitudinale.Marginea pupilei este galbenă. În perioada de reproducere părăseşte apa pentru a depune ouăle albe în pământ sau frunzar, sub formă de ciorchine. La fel de inofensiv ca şi ruda sa, pe lângă mirosul puternic respingător emis de glanda de la baza cozii, are obiceiul de a face pe mortul. Atunci când nici aceasta nu convinge, începe să vomite iar cum hrana lui constă în special din peşte,

tăvălit în hrana regurgitată devine respingător pentru aproape orice prădător.Este o specie foarte rară, inclusă în măsurile de protecţie datorită convenţiilor internaţionale.

Specii de peşti protejate

Specii de peşti enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE:

1163 - Cottus gobio (Zglăvoc)

Zglăvoaca (Cottus gobio), denumită şi moacă, babă, babete, mută este un peşte mic, asemănător cu guvidul din mare. Are capul mare, turtit dorso-ventral, ochii aşezaţi deasupra, apropiaţi unul de celălalt şi bulbucaţi, gura mare, aceste caractere dându-i aspect de broască.Culoarea corpului variază de la galben-brun-cenuşiu până la brun-roşcat, corpul fiind brăzdat cu benzi late transversale,

46

de culoare mai închisă. Zglăvoaca stă ascunsă pe sub pietre, veşnic la pândă. Hrana sa este formată din larvele de fund. Este o mare consumatoare de icre. Se întâl-neşte în majoritatea apelor noastre de munte, în zona păstrăvului, coborând rar în zona lipanului. Mărimea obişnuită este de 9-11 cm, ajungind până la 16 cm lungime. Atinge maturitatea sexuală la 2 ani. Are o carne foarte gustoasă, fără oase şi aproape că o concurează pe cea de păstrăv. Nu constituie obiectul unui pescuit sportiv.

Specii de nevertebrate protejate

Specii de nevertebrate enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE:

1014 - Vertigo angustior

Specie clasificată ca fiind LC (Least Concern). Nepericlitat la nivel european pe Lista Roşie IUCN, şi inclus în anexa II a Directivei Habitate CE.Statutul speciei în România este necunoscut; posibil vulnerabilă din cauza reducerii şi degradării habitatelor specifice (zone umede).Supravieţuirea speciei este dependentă în întregul ei areal de cunoaşterea şi monitorizarea

populaţiilor, precum şi de prevenirea distrugerii zonelor umede remanente. Dispariţiile locale atestate în multe arii din Europa demonstrează sensibilitatea acestui taxon.

1016 - Vertigo moulinsiana

Specie clasificată ca fiind LC (Least Concern). Nepericlitat la nivel european pe Lista Roşie IUCN, şi inclus în anexa II a Directivei Habitate CE.Statutul speciei în România este necunoscut; posibil vulnerabilă din cauza reducerii şi degradării habitatelor specifice (zone umede).Supravieţuirea speciei este dependentă în întregul ei areal de cunoaşterea şi monitorizarea

47

populaţiilor, precum şi de prevenirea distrugerii zonelor umede remanente. Dispariţiile locale atestate în multe arii din Europa demonstrează sensibilitatea acestui taxon.

Specii de plante protejate

Specii de plante enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE:

1528 - Saxifraga hirculus (Ochii şoricelului)

Planta ierboasa perena, inalta de 10-40 cm, cu tulpini erecte, simple, aproape glabre in partea inferioara si paroase in cea superioara, cu lastari sterili la baza, terminati in rozete. Frunzele bazale sunt lanceolate, plane, obtuze, lungi de 1-3 cm si late de 3-5 mm , ingustate in petioli latiti parosi, neformand rozete bazale evidente. Frunzele tulpinale sunt liniar lanceolate sau slab spatulate, apropiate intre ele, glabre sau putin ciliate, la baza cu peri lungi, creti. Frunzele mijlocii si superioare sunt sesile, mai inguste si mai mici. Florile terminale solitare sau 2-5, dispuse } umbeliform. Caliciul este divizat pana aproape de baza, cu sepale alungite si

rotunjite la varf, pe margini lung ciliate. Petalele sunt galbene uneori portocaliu punctate, obovate, eliptice sau alungit ovate. Capsulele sunt alungit obovate cu seminte stralucitoare, ovat obtuze. Habitat Mlastini eutrofe. Tipul de habitat amenintat de la Sancraieni: Paduri caducifoliate de foioase; Paduri aluviale cu Alnus glutinosa si Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae).Rara. Populatia este in declin. La Sancraieni numarul indivizilor este de aproximativ 250.Ecologie si comportamentSaxifraga hirculus este o specie higrofita ce vegeteaza in mlastinile eutrofe din judetulHarghita.Masuri luate si necesare pentru ocrotireListare in documente internationale si nationale: Conventia de la Berna; DirectivaHabitate; Lista Rosie IUCN, Lista Rosie a plantelor superioare din Romania.Amenintari: lucrari de drenaj si de constructie a soselei. Schimbarea regimului hidric a determinat micsorarea suprafetei ocupate de mlastina si extinderea speciilor lemnoase. In vederea protejarii eficiente a acestui taxon propunem: realizarea unei retele intre ariile protejate din tara si strainatate, care gazduiesc populatii de Saxifraga hirculus in vederea facilitarii schimbului de experienta, informatii si material genetic; mentinerea conditiilor de habitat din care face parte planta, stoparea lucrarilor de drenaj in imediata apropiere, recensamantul populatiilor si controlul permanent al starii populatiilor, controlul extinderii populatiilor de Betula pubescens si Alnus glutinosa, constientizarea publicului prin editarea unor brosuri educative cu importanta acestor habitate, incadrarea unor paznici in rezervatii.

48

1617 - Angelica palustris (Angelică de baltă);

Plata ierboasa prevazuta cu un rizom gros, cilindric, tulpina inalta de 50-125 cm, erecta, fistuloasa, costata, ramificata in partea superioara. Frunzele sunt 2-3(4) penat-sectate, cele bazale si tulpinale inferioare mari, lung petiolate, cu vagina alungita, amplexicaula, foarte putin umflata. Frunzele tulpinale mijlocii uneori trifoliate, cele superioare mici, cu lamina trisectata sau redusa doar la vagina. Umbelele au 15-30 radii inegale, umbelulele au flori

numeroase, lung pedicelate, albe. Involucrul poate lipsi sau reprezentat prin 1-3 foliole lanceolate iar involucelele au foliole numeroase. Fructele sunt lung pedicelate, mici, elipsoidale.Habitat Raspandita pe malurile apelor line sau stagnante, bogate in substante nutritive sau in statiuni eutrofe periodic inundateEste o specie rara; La Ruja populatia este stabila, cu numeroase exemplare, in rest populatia este in scadere din cauza desecarilor efectuate de proprietarii terenurilor, in vederea transformarii lor in terenuri agricole.Ecologie si comportament. Angelica palustris este o specie higrofila, intalnita din subetajul gorunului pana in etajul boreal (al molidului), prin pajisti inmlastinite, zavoaie si tufisuri.Masuri luate si necesare pentru ocrotire Listare in documente internationale si nationale : Conventia de la Berna ; Directiva Habitate; Lista Rosie IUCN, Lista Rosie a plantelor superioare din Romania.Amenintari: desecari si expansiunea terenurilor agricole, incendierea vegetatiei, depozitarea gunoaielor si pasunatul intensiv.

1758 - Ligularia sibirica (Curechi de munte, Gălbenele);

Ligularia sibirica popular curechiu de munte , gălbinele. Specie relictă a ultimelor glaciaţiuni, întâlnită în M. Piatra Craiului (Bibica Drăghici, 1967, V. Alexiu, 1998,O. Pop, 2006).

Populaţia, într-un real pericol de dispariţie, a intrat în atenţia specialiştilor pentru a fi protejată. În acest scop a fost amenajată o suprafaţă de teren în zona Cabanei Brusturet. Evaluarea populaţiei speciei Ligularia sibirica a arătat o creştere semnificativă a numărului de la 244 in 2004 la 670 in 2008.

49

1939 - Agrimonia pilosa (Turiţă);

Denumiri populare: cornăţel, buruiană de friguri.Prezentare. La maturitate această plantă poate avea o înălţime cuprinsă între 30 cm și un metru. Este o erbacee perenă și face parte din familia rozaceelor. Se remarcă prin faptul că este foarte păroasă. Rizomul este de mici dimensiuni, iar tulpina are formă de nuia. Frunzele sunt mari și dinţate. Turiţa mare înflorește o perioadă foarte lungă, din mai și până în septembrie sau chiar octombrie. Florile, de culoare galben-aurie, se adună într-o inflorescenţă. Această plantă crește laolaltă cu multe alte plante din flora spontană - pe

marginea drumurilor, pe pajiști, în luminișuri de pădure, în tufărișuri și chiar în păduri.

Alte specii de plante protejate

Betula humilis

Mestecanasul este un arbore indigen de maxim 2 m.Mestecănaşul este un element boreal, circumpolar, răspândit în Alpi, nord-estul Europei, trecând dincolo de Urali, până în Altai.La noi apare foarte rar prin turbării: Coşna, Poiana Stampei, Borsec, Bilbor, lacul Sf. Ana, Sâncrăieni-Ciuc etc., fiind o specie de interes floristic.Frunze rotund ovate, mici, 1-2 cm, neregulat dinţate, în tinereţe pubescente apoi glabre.Amenţii apar primăvara, atât cei femeli, cât şi cei masculi, cei femeli fiind erecţi scurt pediculaţi. Este o specie rară, inclusă în

măsurile de protecţie datorită faptului că face parte dintre relictele glaciare conservate în zonă.

50

Drosera anglica

Drosera (Roua cerului) este un gen de plante insectofage, face parte din familia Droseraceae, genul cuprinde ca. 200 de specii. Roua cerului, denumită științific Drosera rotundifolia , este una din puținele plante carnivore ce pot fi întâlnite și în România ; specie ocrotită, ea poate fi admirată în turbăriile muntoase, majoritatea astăzi aflate în rezervații naturale. Planta consumă: aproximativ 50 de insecte pe an. Poate fi ușor recunoscută după florile de culoare albă și îndeosebi după frunze , care au pe suprafața lor numeroși

peri glandulari cu rol în digerarea insectelor. Perisorii, numiți și tentacule, secretă substanțe lipicioase care se adună sub formă unor picături strălucitoare de rouă, de unde vine și denumirea plantei.Rădăcinile droserei sunt destul de slab dezvoltate. Frunzele sunt dispuse sub formă unei rozete bazale. Petiolul lor este lung, iar limbul este acoperit de peri. O insectă care se așază pe o frunză a acestei plante se lipește de sucul lipicios al perilor maciucati. Făcând mișcări de eliberare, ea se lipește de mai mulți peri. Perii se încolăcesc în jurul insectei și secretă un suc lipicios, abundent , care sufocă insectă. Ea este apoi digerată de anumite enzime proteolitice timp de câteva zile, din insectă rămânând doar scheletul chitinos.Este o specie rară, inclusă în măsurile de protecţie datorită faptului că face parte dintre relictele glaciare conservate în zonă.

Lysimachia thyrsiflora

De obicei cunoscuta ca si Dretele motate (cu ciucuri) , este o planta din genul Lysimachia. Este o planta specifica unor regiuni mari din nordul emisferei nordice si include Eurasia si America de Nord .Adesea creste prin mlastini , pe malurile lacurilor, iazurilor si de-a lungul cursurilor de apa.

Este o planta verticala, perena are 80 de centimetri inaltime si are flori galbele uneori presarate cu mov. Aceasta poate fi confundata cu Dretele violete atunci cand nu este inflorita , dar

51

http://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Droseraceae&action=edit&redlink=1

poate fi usor distinsa deoarece Dretele violete au o tulpina patrata. Dretele motate(cu ciucuri) au fost folosite ca medicament in Asia pentru a combate hipertensiunea arteriala. Este o specie comună la nivel naţional dar rară în zona sitului, inclusă în măsurile de protecţie datorită datorită faptului că face parte dintre relictele glaciare conservate în zonă.

Pedicularis sceptrum-carolinum

Daria, cu florile mari galbene, ca ale Gurii leului, decorate cu o pată violetă, aflate la capătul unei tije înalte până la 1 metru, lasă impresia unui sceptru. Astfel marele botanist Linnaeus a denumit-o Pedicularis sceptrum-carolinum, în cinstea vestitului rege al Suediei, Carol al XII-lea, iar locuitorii acestor meleaguri i-au dat numele de Darie în amintirea fălosului împărat al Perşilor.

Populaţia speciei observată în cadrul sitului este de circa 100 – 200 indivizi.

Specia a fost inclusă în măsurile de protecţie datorită apartenenţei la Lista roşie

naţională.

Primula farinosa

Ordinul – Ericales

Familia - Primulaceae

Genul – Primula

Specia – P. farinose

Denumire populară – Ochii broaştei

Este o specie rară, inclusă în măsurile de protecţie datorită apartenenţei la Lista roşie naţională.

52

http://en.wikipedia.org/wiki/Orobanchaceae

1.3 Descrierea funcţiilor ecologice ale speciilor şi habitatelor de interes comunitar afectate (suprafaţa, locaţia, speciile caracteristice) şi a relaţiei acestora cu ariile naturale protejate de interes comunitar învecinate şi distribuţia acestora

Funcţiile ecologice au ca obiect de studiu relaţiile dintre organisme şi mediul lor de viaţă, alcătuit din ansamblul factorilor de mediu (abiotici şi biotici), precum şi structura, funcţia şi productivitatea sistemelor biologice supraindividuale (populaţii, biocenoze) şi a sistemelor mixte (ecosisteme).Se studiază în principal:

relaţiile dintre vieţuitoare (plante şi animale) cu mediul lor; raporturile dintre organisme şi mediul înconjurător; relaţiile ce se stabilesc între organisme şi diverse comunităţi.

Funcţionarea sistemelor naturale este necesară pentru susţinerea comunităţilor biologice.Astfel, speciile de plante şi animale care sunt integrate în comunitatea biotică, depind de anumite condiţii fizice, de procese ecologice care sunt necesare supravieţuirii lor. Condiţiile fizice includ circuitul apei. al nutrienţilor şi relaţiile de nutriţie.Condiţiile fizice şi procesele ecologice sunt parte din modelul de funcţionare al unui sistem ecologic şi împreună alcătuiesc funcţia ecologică. în general funcţiile ecologice ale mediului înconjurător sunt de natură materială, energetică, informaţională şi de conexiune. Acestea reflectă permanentele schimburi şi fluxuri de materie, energie şi informaţii. Prin intermediul acestora, orice organism viu se pune în legătură cu mediul înconjurător, legătură care duce la existenţa şi perpetuarea speciei.Modificarea sau pierderea unui anumit tip de habitat duce la pierderea speciilor care depind de acel tip de habitat specific.Funcţiile principale ale unui ecosistem sunt:> Funcţia energetică. Se referă la circulaţie energiei într-un ecosistem. Fluxul energetic este o caracteristică a sistemelor vii, fiind identificat prin energia transferată de la un nivel trofic la altul. Aceasta se realizează prin reacţiile trofo - dinamice dintre organisme conform legilor termodinamicii de conservare şi transfer a energiei. Sursele de energie sunt energia electro -magnetică a radiaţiei solare ca sursă principală şi energia chimică a unor substanţe. Intrările de energie la nivelul unui ecosistem sunt egale cu ieşirile. Capacitatea unor anumite molecule de a capta şi utiliza eficient cantităţi de energie reprezintă caracteristica principală a vieţii. Totalitatea reacţiilor chimice care au loc într-un organism constituie metabolismul.> Funcţia de transport. Se referă la circuitul substanţelor într-un ecosistem. Circulaţia materiei într-un ecosistem depinde de structura ecosistemului, de structura biocenozei şi biotopului. Circulaţia materiei se realizează în ambele sensuri. La nivelul biotopului circulaţia elementelor chimice se realizează prin intermediului soluţiilor apoase sau al gazelor, iar la nivelul biocenozei prin lanţurile trofice.

Organismele vii acumulează elementele chimice din mediul înconjurător, le reţin o perioadă de timp şi apoi le eliberează din nou în natură. O importanţă deosebită o prezintă modul în care organismele vii (biocenoza) dintr-un anumit biotop acumulează, transformă şi transportă materia.

53

Trecerea elementelor chimice din biotop în biocenoză se face selectiv. Selectivitatea este realizată de producătorii primari. O parte din elementele chimice sunt reţinute şi utilizate în sinteze pe nivelurile trofice sperioare, iar o altă parte este eliminată sub formă de deşeuri metabolice. Eliminarea este, de asemenea, un proces selectiv. Transferul elementelor chimice din biotop în biocenoză are loc prin procese de respiraţie, transpiraţie, excreţie, fecale, prin organismele animale sau vegetale moarte, iar transferul elementelor chimice din biocenoză în biotop se realizează prin mineralizarea substanţelor organice de către descompunători.

> Funcţia de autoreglare. Autoreglarea ecosistemului este o condiţie esenţială şi necesră pentru menţinerea stabilităţii acestuia. Prin autoreglare, ecosistemele îşi menţin relativ constante structura şi funcţiile chiar şi în condiţiile de mediu variabil. Pentru menţinerea stabilităţii, mecanismele de autoreglare sunt rezultatul conexiunilor directe dintre subsisteme, respectiv conexiunilee dintre speciile componente ale biocenozei şi dintre biocenoză şi biotop. Mecanismele de corectare a perturbărilor produse constau în modelarea răspunsurilor biocenozei la acţiunea stimulilor recepţionaţi de elementele sale componente. Mecanismele de autoreglare de natură trofică sunt cele mai importante. în cazul în care nivelul trofic al consumatorilor este ocupat de organismele polifage (specii animale care se hrănesc cu un număr mare de organisme vegetale sau animale), presiunea exercitată de aceştia creşte stopând tendinţa de creştere numerică a unei specii, iar la scăderea numerică a speciei, presiunea exercitată de polifagi se va deplasa spre alte specii. Mecanismele de autorreglare asigură evitarea situaţiilor în care ar avea loc epuizarea totală a resurselor alimentare pentru o populaţie şi dispariţia ei din ecosistem.Stabilitatea ecosistemului este asigurată de o diversitate populaţională mare. Aceasta se înregistrează pentru ecosistemele la care cantitatea de energie pierdută prin respiraţie creşte la nivelurile trofice superioare. La aceste niveluri organismele depun o activitate mai intensă pentru procurarea hranei decât cele de pe nivelurile trofice inferioare, iar energia consumată de la un nivel trofic nu se mai transferă şa nivelul precedent.Un ecosistem funcţionează corect, dacă realizează următoarele deziderate:

Eficienta ecologică. Constă în raportul dintre energia consumată pentru întreţinerea vieţii şi energia primită. Eficienţa ecologică evidenţiază randamentul transferului de energie de la un nivl trofic la altul.

Productivitatea biologică este sporul de biomasă realizat de un system biologic (individ, populaţie), într-un interval de timp. Biomasa reprezintă cantitatea de substanţă prezentă la un moment dat în ecosystem. Aceasta cuprinde masa tuturor organismelor vii la care se adaugă şi organismele moarte încă nemineralizate.

Echilibru ecologic reprezintă echilibrul natural al unui ecosistem în care lanţul trofic este corect echilibrat. Altfel spus reprezintă „ansamblul stărilor şi corelaţiilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic, care asigură menţinerea structurii, funcţionarea şi dinamica sa".

Circulaţia substanţei. Circulaţia materiei într-un sistem biologic care trece prin stările viu şi neviu.

Aşa cum s-a specificat şi mai sus, proiectul care face obiectul prezentului studiu, se suprapune peste arealul Natura 2000 ROSCI0007 – Bazinul Ciucului de Jos, în

54

proporţie de 0.2%. Având în vedere faptul că lucrările propuse se vor desfăşura în principal pe suprafaţa altor lucrări hidrotehnice deja existente, vegetaţia care se regăseşte în zonă, nu vor fi afectată nici pe perioada de execuţie a lucrărilor nici pe perioada de operare a lucrărilor. De asemenea, nu vor fi necesare lucrări de defrişare în zona de lucru, astfel că realizarea lucrărilor va induce asupra sitului Natura 2000 ROSCI0007 – Bazinul Ciucului de Jos un impact nesemnificativ.

1.4 Statutul de conservare a speciilor şi habitatelor de interes comunitar

în perimetrul lucrărilor la obiectivul studiat nu a fost identificat nici un habitat de interes comunitar, iar dintre speciile de faună habitatul corespunde speciei de amfibian Bombina variegata.

Statutul de conservare pentru specia Bombina variegata- specie protejată prin O.U.G. 57/2007, Anexa 3 - specii de plante

şi animale a căror conservare necesită desemnarea ariilor speciale de conservare şi a ariilor de protecţie specială avifaunistică, pct a);

- specie protejată prin Directiva Europeană 92/43/EEC - Anexa IV -specii de animale si plante de interes comunitar care necesita o protecţie stricta, pct a);

- specie protejată prin Legea 13/1993, Anexa 2 - specii de fauna strict protejate.

1.5 Date privind structura şi dinamica populaţiilor de specii afectate

Tipurile de activităţi care se desfăşoară în zona obiectivului studiat nu permit prezenţa speciilor de floră sau faună de interes comunitar specificate în formularul standard Natura 2000 al arealului ROSCI0007 Bazinul Ciucului de Jos.

Având în vedere faptul că lucrările propuse se desfăşoară într-o zonă care nu a permis de-a lungul timpului dezvoltarea de specii de interes comunitar, nici una din speciile de floră sau faună specificate în formularul Natura 2000 al arealului ROSCI0007 Bazinul Ciucului de Jos nu va fi afectat de execuţia acestor lucrări (care au fost descrise în capitolele anterioare) şi nici în perioada de exploatare.

Speciile de plante care se regăsesc în zona limitrofă amplasamentului precum şi speciile răzleţe aflate la limita amplasamentului nu vor fi afectate nici pe perioada de execuţie a lucrărilor (în aceste zone nu sunt propuse a se executa nici un tip de lucrări iar ampalsarea organizarea de şantier nu se va afla în apropiere) şi nici în de exploatare(în aceste zone nu se desfăşoară nici un tip de activitate)

Referitor la populaţia aparţinând speciei Bombina variegata în zona de implemetare a proiectului considerăm următoarele: Deoarece la nivel naţional a fost estimată o populaţie de zeci de mii de indivizi, iar suprafaţa habitatului speciei în areal este suficient de mare comparativ cu suprafaţa ocupată de proiect în arealul ROSCI0007 Bazinul Ciucului de Jos, apreciem că specia îşi va putea menţine populaţia pe termen lung.

55

1.6 Relaţiile structurale şi funcţionale care crează şi menţin integritatea ariei naturale protejate de interes comunitar

În perioada elaborării documentaţiei de evaluare adecvată, situl de importanţă comunitară ROSCI0007 Bazinul Ciucului de Jos are ca organism legal constituit, responsabil pentru managementul sitului Organizaţia GeoEcologică ACCENT.

Pentru realizarea studiului de evaluare adecvată au fost efectuate o serie de observaţii în teren relevante pentru amplasamentul analizat, însă nu se pot raporta la toată suprafaţa ariei naturale protejate de interes comunitar pentru redarea relaţiilor structurale şi funcţionale care creează şi menţin integritatea acesteia.

Menţionăm totuşi că suprafaţa care va fi ocupată de proiect în arealul de importanţă comunitară reprezintă un procent redus (0,2%), iar o astfel de raportare devine irelevantă, cu atât mai mult cu cât condiţiile de mediu biotic şi abiotic variază pe întreaga suprafaţă a sitului.

O arie naturală protejată, funcţionează ca un tot unitar, adică fiecare intervenţie antropică poate influenţa activitatea acestuia dacă nu este realizată în concordanţă cu statutul de conservare al speciilor şi habitatelor din regiune.

Legăturile dintre speciile de plante şi animale precum şi a acestora cu habitatele respective (în special în zona strict protejată), sunt foarte importante deoarece asigură menţinerea lor.

Relaţiile structurale şi funcţionale care crează şi menţin integritatea ariilor naturale sunt reprezentate de echilibrul dintre biotop, reprezentat de totalitatea factorilor abiotici (factorii geologici (solul, rocile), factori geografici (altitudine, longitudine, latitudine), factori mecanici (flux, reflux, curenţi, cutremure), factori fizici (temperatura, lumina, apă, aer) şi factori chimici (compoziţia aerului, a apei, a solului) şi biocenoza (ce reprezintă întreaga diversitate a elementelor vii, precum flora şi fauna, dar şi relaţiile acestora intra şi interspecifice).

Relaţiile structurale şi funcţionale care creează şi menţin integritatea ariilor naturale protejate de interes comunitar sunt multiple şi deosebit de complexe. Acestea se bazează pe relaţiile între organismele vii şi mediul lor de viaţă.

Teritoriul sitului ROSCI0007 Bazinul Ciucului de Jos este format dintr-o reţea de ecosisteme care se întrepătrund şi se influenţează unele pe altele: păduri, ape şi păşuni. Acestea nu sunt sisteme izolate (închise), ci sunt legate prin interconditionări reciproce. Aceste legături fac ca efectele negative apărute într-un ecosistem să se propage în lanţ şi în ecosistemele alăturate. Pe teritoriul sitului analizat au fost dezvoltate diverse activităţi antropice şi infrastructuri de transport. Astfel, ecosistemele din arealul Natura 2000 intersectat amplasamentul obiectivului studiat se pot clasifica în: ecosistemele naturale şi ecosisteme antropice (artificiale).

Ecosistemele naturale din arealul Natura 2000 sunt reprezentate de păduri, pajişti şi ape, în care influenţa umană este puţin sesizabilă.

Ecosistemele artificiale (antropogene) sunt acele ecosisteme în care intervenţia omului este resimţită parţial sau total. Acestea au fost transformate de oameni prin modificarea biotopului natural pentru a crea condiţii corespunzătoare anumitor activităţi.

La limita infrastructurii ecosistemele sunt invadate de habitate antropizate (comunităţi antropice), lipsite de valoare conservativă, flora şi vegetaţia fiind un amestec de specii comune, specii ruderale şi segetale.

56

în ceea ce priveşte speciile de plante identificate în zona obiectivului studiat nu au fost observate rarităţi floristice sau asociaţii vegetale valoroase care ar impune măsuri speciale de conservare.

2. ROSPA0034 Depresiunea şi Munţii Ciucului

2.1 Date privind aria naturală protejată de interes comunitar: suprafaţa, tipuri de ecosisteme, tipuri de habitate şi speciile ere pot fi afectate prin implementarea PP

Descrierea s-a bazat pe datele din Formularul standard Natura 2000 al sitului analizat precum şi pe date cuprinse în literatura de specialitate privind speciile de desemnare ale sitului. Pentru analiza unui potenţial impact au fost luate în considerare speciile şi habitatele de interes comunitar de desemnare.

Rezultatele obţinute în urma cercetării în teren au fost raportate la informaţiile cuprinse în formularul standard precum şi la datele cuprinse în Listele Roşii Europene şi Naţionale.

2.1.1 Descrierea generala a ariei naturale protejate de interes comunitar

Localizarea şi suprafaţa situluiPrin Hotărârea de Guvern nr. 1.284/2007 privind declararea ariilor de

protecţie specială avifaunistică ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificata cu H.G. nr. 971/2011 a fost identificat şi descris situl de protecţie avifaunistică ROSPA0034 Depresiunea şi Munţii Ciucului, amplasat în judeţul Harghita: Ciceu (72%), Ciucsângeorgiu (10%), Cozmeni (1%), Cârţa (3%), Căpâlniţa (17%), Dăneşti (<1%), Frumoasa (32%), Leliceni (60%), Lunca de Sus (<1%), Miercurea-Ciuc (34%), Mihăileni (65%), Mădăraş (63%), Păuleni- Ciuc (59%), Racu (87%), Siculeni (83%), Sâncrăieni (49%), Sânmartin (8%), Sânsimion (67%), Sântimbru (42%), Tuşnad (28%), Vlăhiţa (10%), Zetea (12%).Arealul este localizat la 46º 20' 59'' latitudine nordică şi 25º 43' 32'' longitudine estică. Are o suprafaţă de 51.744 ha şi o altitudine medie de 953 m. Este situat în regiunea biogeografică alpină.

Majoritatea terenurilor cale alcătuiesc situl sunt în proprietate privată.

2.1.2 Tipuri de ecosisteme şi habitate

Clasele de habitate prezente la nivelul sitului, conform Formularului Standard Natura 2000 ROSPA0034 Depresiunea şi Munţii Ciucului sunt astfel redate:

Cod % Suprafaţa (ha) CLC Clase de habitate

N07 2 1035 411,412 Mlaştini, turbăriiN09 2 1035 321 Pajişti naturale, stepe

N12 10 5174 211, 213 Culturi (teren arabil)N14 30 15523 231 PăşuniN15 10 5174 242, 243 Alte terenuri arabileN17 35 18110 312 Păduri de conifere

57

Cod % Suprafaţa (ha) CLC Clase de habitate

N19 2 1035 313 Păduri de amestecN26 9 4657 324 Habitate de pădure (păduri în tranziţie)

După cum se poate observa din datele prezente în tabelul de mai sus, principalele tipuri de habitate sunt: pădurile de conifere, păşunile, şi respectiv culturile (teren arabil) şi alte terenuri arabile

2.1.3 Caracterizarea situluiSitul cuprinde lunca de sus a Oltului în depresiunea Ciucului, de la linia

Mădăraş, Livezi, până la Băile Tuşnad, într-o lăţime de apr. 5-7 km pe ambele părţi ale râului. Include o serie de habitate umede, fâneţe şi păşuni, terenuri agricole, precum şi păduri de pe versanţii munţilor Harghita şi Ciucului.

Acest sit găzduieşte efective importante ale unor specii de păsări protejate. Conform datelor avem următoarele categorii:

C1 – specii de interes conservativ global – 1 specie: cristelul de câmp (Crex crex);C6 – populaţii importante din specii ameninţate la nivelul Uniunii Europene - 3 specii: barză albă (Ciconia ciconia), cristel de câmp (Crex crex), cocoş de munte (Tetrao urogallus)

Zona constă din două părţi: pajiştile semi-naturale din depresiune şi pădurile de molid (respectiv puţine păduri mixte) de pe versanţi.

Pe pajiştile din depresiune cuibăreşte o populaţie de cristel de câmp semnificativă pe plan global şi una din cele mai importante din România.

Tot acest tip de habitat este folosit şi ca loc de hrănire de berze albe, a căror populaţie din depresiune este printre cele mai numeroase din România.

În pădurile de conifere găsim efective însemnate de cocoş de munte. În afara speciilor menţionate, în zonă cuibăresc efective mari din două specii de păsări răpitoare de zi şi două specii de bufniţe caracteristice molidişurilor.

2.2 Date despre prezenţa, localizarea, populaţia şi ecologia speciilor şi /sau habitatelor de interes comunitar prezente pe suprafaţa şi în imediata vecinătate a PP, menţionate în formularul standard al ariei naturale protejate de interes comunitar

Specii de păsări enumerate în anexa I a Directivei Consiliului 2009/147/EC

Cod Specie

Rez

iden

tă

Cui

bărit

Iern

at

Pas

aj

Sit

pop.

Con

s.Iz

ol.

Glo

bal

A030 Ciconia nigra 1-2 p C B C BA072 Pernis apivorus 35-40 p 100-200 i C B C BA082 Circus cyaneus 20-30 i C B C CA089 Aquila pomarina 18-20 p C B C BA104 Bonasa bonasia 70-100 p C B C BA122 Crex crex 150-200 p C B C C

58

Cod Specie

Rez

iden

tă

Cui

bărit

Iern

at

Pas

aj

Sit

pop.

Con

s.Iz

ol.

Glo

bal

A223 Aegolius funereus 20-30 p C B C BA217 Glaucidium passerinum 10-15 p C B C BA220 Strix uralensis 18-23 p C B C BA224 Caprimulgus europaeus 20-35 p C B C CA236 Dryocopus martius 35-40 p C B C BA429 Dendrocopos syriacus 10-20 p DA239 Dendrocopos leucotos 13-17 p DA241 Picoides tridactylus 20-40 p C B C BA234 Picus canus 12-15 p DA320 Ficedula parva 120-160 p DA321 Ficedula albicollis 900-1100 p C B C BA338 Lanius collurio 3000-3500 p C B C BA108 Tetrao urogallus 70-90 i C B C BA081 Circus aeruginosus 2-5p 50-70i C B C BA080 Circaetus gallicus 2-5 p C B C BA119 Porzana porzana 10-30 p C B C BA031 Ciconia ciconia 110-130p B B C BA084 Circus pygargus 20-40i D

Din cele 24 de specii prezente în situl ROSPA0034 Depresiunea şi Munţii Ciucului, din punctul de vedere al mărimii şi densităţii populaţiei speciei prezente din sit în raport cu populaţiile prezente pe teritoriul naţional, cea mai mare parte (18) se încadrează în categoria „C" (2 > p > 0%) şi respectiv 5 dintre ele se încadrează în categoria „D" (populaţie nesemnificativă), excepţie făcând specia Ciconia ciconia care se încadrează în categoria „B" (15 > p > 2%).

Gradul de conservare a trăsăturilor habitatelor care sunt importante pentru speciile respective şi posibilităţile de refacere este în majoritate în categoria „B" - conservare bună, neluînd în considerare speciile cu populaţie nesemnificativă.

Gradul de izolare a populaţiei prezente în sit faţă de aria de răspândire normală a speciei este în totalitate „C" - populaţie neinzolată cu o arie de răspândire extinsă.

Din punct de vedere al evaluării globale a valorii sitului pentru conservarea speciilor de avifauna prezente în sit este apreciată ca făcând parte din categoria „B" - valoare bună, excepţie făcând speciile Circus cyaneus, Crex crex şi Caprimulgus europaeus, care se încadrează în categoria „C" - valoare considerabilă.Prezentăm mai jos speciile de păsări enumerate în Anexa I a Directivei Consiliului 2009/147/EC care se regăsesc în arealul ROSPA0034 Depresiunea şi Munţii Ciucului şi datele privind habitatele preferate de acestea, distribuţia şi populaţia speciei pe teritoriul României, densitatea populaţiei în situl Natura 2000, relevanţa sitului pentru specie, habitat preferat în zona potenţial afectată, impactul estimat asupra populaţiilor din zona perimetrului obiectivului studiat.

59

Conform formularului standard al sitului această arie a fost desemnată pentru conservarea a 24 specii de interes comunitar, dintre care 11 sunt cuibăritoare şi 4 se regăsesc în perioada de pasaj, şi 11 din aceste specii sunt rezidente.

A030 Ciconia nigra Barza neagră ( Ciconia nigra ) sau

cocostârcul negru este mult mai rar întâlnită decât barza albă. Este o specie specifica Europei de Est şi Peninsulei Iberice însă poate fi întâlnită sporadic în toata Europa Continentala. Cea mai mare concentraţie de berze negre se află în Ungaria, în pădurile inundabile de pe malul Dunării. Barza neagră preferă pădurile cu copaci bătrâni din apropierea văilor râurilor sau a terenurilor mlăştinoase. Este o pasăre migratoare care ne părăseşte toamna pentru a ierna în Africa şi se întoarce primăvara, de obicei la aceleaşi locuri de cuibărit. Exemplarele din Peninsula Iberică nu migrează.

Barza neagră are penajul aproape complet negru, cu reflexii metalice verzi şi violete. Doar abdomenul este alb. Picioarele şi ciocul sunt lungi, cu o coloratie rosie-

portocalie puternică.Exemplarele tinere au ciocul negricios iar picioarele gălbui. Lungimea corpului

este de 90-100 cm, anvergura aripilor de 1,1 - 1,45 cm iar greutatea de 2,5 - 3 kg.Barza neagră se hraneşte cu peşti, insecte, broaşte, şerpi pe care le prinde

mergând încet prin apa puţin adâncă sau prin terenurile mlăştinoase.De regula, berzele negre îşi fac cuibul la înălţime în copacii bătrâni şi mai rar

pe stânci, în locuri greu accesibile. Pot ocupa şi cuiburile părăsite ale unor răpitoare mari. Cuibul este o structură masivă de crengi de diferite mărimi. Femela depune 2-4 ouă într-o singură serie pe an. Perioada de incubaţie este de aproximativ 30 de zile. Ambii părinţi participă la creşterea puilor care au penajul gata de zbor după aproximativ 60 de zile.

Pentru că este rară, barza neagră este o specie greu de fotografiat. Se pot obţine cadre foarte reuşite în apropierea locurilor de cuibărit. Vânătoarea la această specie este interzisă.

Prezenţa speciei în perimetrul investiţiei: Zona supusă investiţiei nu conferă speciei condiţii de cuibărit. Posibila prezenţă a speciei în perimetrul investiţiei este strict legată de căutarea hranei.

A072 Pernis apivorus

Pernis apivorus - Viesparul (ord. Accipitriformes, fam. Accipitridae) – pasăre răpitoare de zi, specializată în hrănirea cu larve şi cuiburi de viespi, consumând însă şi alte specii de insecte, reptile şi mamifere de dimensiuni mici.

60

Este o specie migratoare ce iernează pe continentul african. Cuibăreşte în pădurile izolate şi în luminişuri situate în zona Europei temperate şi în partera de vest a Asiei. Ajunge adesea până în nordul Scandinaviei. Femela depune 1-3 ouă din aprilie până în iunie.

Descriere: Masculul are un penaj maroniu-cenuţiu, cap cenuşiu, ochi galbeni, cu aripi late. Femela

este mai maro deasupra şi pe cap, cu mai mult negru la vârful aripii


A082 Circus cyaneus

Denumirea în limba română: Uliu vânăt, gaie vânătă, herete de câmp, uli vânăt, herete vânăt, erete vânăt.Încadrarea taxonomică : Cls. Aves, Ord. Falconiformes, Fam. AccipitridaeDescrierea specie: Specia se remarcă printr-un pregnant dimorfism sexual în care de regulă, ca în cazul întregului gen, masculul este în greutate mai usor decât femela (greutatea masculului nu o depăseste pe cea a unui porumbel

de scorbură, în medie 300-400 gr., în timp ce aceea a femelei poate ajunge si la peste 700 gr.). Penajul masculului albastru-cenusiu se află în contrast flagrant cu cel al femelei, dominant brun. Gâtul si partea dorsală la mascul sunt uniform albastre-cenusii cu exceptia târtitei albe. Tot alb este si penajul ventral în timp ce proximitatea aripilor (remigelor) este neagră. Aspectul petei negre dar si lungimea remigelor sunt elemente de departajare pentru cele trei specii cyaneus, pygargus, macrourus.Reproducere: Circus cyaneus cuibăreste solitar, asocierea mai multor perechi în perioada de cuibărit (termenul de cuibărit în colonie este impropriu deoarece specia nu este o specie colonială) întâmplându-se acolo unde densitatea populatiei este foarte mare si oferta trofică peste limita abundentei. Obisnuit perechile din anul în curs sunt monogame cu toate că nici bigamia nu este caz particular. Uneori masculii se pot manifesta chiar poligami asigurându-si transmiterea informatiei genetice până la 7 femele.

61

Cuibul, exploatat mai multi ani la rând, este plasat pe sol uscat, umed ori mlăstinos, circumscris de vegetatie densă. Constructia alcătuită din crengi, are vatra căptusită cu vegetatie uscată, stuf si alte plante. Ouăle albe variază ca număr între 2 si 7, sunt albe, în unele cazuri punctate cu macule roscate.Cuibăritul în tară este improbabil, date concrete care să dovedească nidificatia sa nu există, nici pentru secolul trecut (Lintia, nici pentru timpii recenti.Activitate: Specie diurnă. În căutare de pradă eretele vânăt execută zboruri joase după tipicul genului pe care îl reprezintă.Regim alimentar: Carnivor. Hrana de bază o asigură mamiferele de diferite mărimi, de la cea a soarecelui până la cea a vătuilor de iepuri. Prădează si sopârlele cum si păsărelele.Ecologie, habitat: Pajisti naturale, tinuturi de câmpie necultivate cu caracter stepic dar si, chiar dacă mai rar, lunci înierbate, terenuri mlăstinoase în apropierea băltilor, cursurilor de ape. Ca habitat secundar având scop de sursă trofică pot fi luate în consideratie culturile agricole. Iarna, în timpul migratiei, eretele poate fi observat de regulă în zbor dar si poposind pe sol. Repartizare geografică: Circus cyaneus are răspândire nord-palearctică, din Irlanda până în Kamciatka, din Spania în Cazahstan, Mongolia si China nordică. Concentrarea importantă a populatiei pentru continentul european se află în sesurile cuprinse între Belgia si Polonia, unde si cuibăreste. La noi este oaspete de iarnă, confirmându – se specia pentru Lunca Prutului, Jijiei, Moldovei, Bahluiului (Moldova), Histria, Vadu, Adamclisi (Dobrogea), Nera Moartă, Socol (sudul Banatului) Hunedoara Timisană (Banat), Defileul Muresui (Ardeal-vest), Câmpia Crisurilor (Ardeal NV) si este de întâlnit în perioadele de migratie.Statutul populatiei : În tară efectivele sunt stationare asa cum sunt de altfel interpretate ca fiind pe continent de IUCN. Principalul factor limitativ penru prezenta heretelui sur sunt desecările, restrângerea zonelor umede în favoarea terenurilor agricole. Prezenţa speciei în perimetrul investiţiei: Zona supusă investiţiei nu conferă speciei condiţii de cuibărit. Posibila prezenţă a speciei în perimetrul investiţiei este strict legată de căutarea hranei.

A089 Aquila pomarina

Denumire populara: Acvila tipatoare micaStatut de conservare: VulnerabilEcologia speciei: Specia cuibăreşte în păduri depresionare, păduri de luncă, păduri din zone de deal şi de munte. Îşi construieşte un cuib de dimensiuni mari din crengi în copaci bătrâni. În mod excepţional cuiburile sunt construite pe stânci sau direct pe pământ. Un factor important în alegerea zonelor de amplasare a cuiburilor este prezenţa

zonelor deschise pentru hrănire în apropiere. Specia se hrăneşte în zone de păşune, terenuri cultivate şi pajişti umede. Ea vânează în zone de câmp deschis sau zone

62

cultivate. O varietate de tipuri de habitate de câmp deschis sunt foarte importante pentru specie, deşi zonele cultivate cu plante înalte, ca porumbul sau floarea soarelui, împiedică accesul la pradă. În timpul iernii (în Africa) ocupa o varietate de habitate incluzând zone de câmp deschis, tufărişuri şi zone umede.Dieta constă în mamifere mici (Apodemus, Microtus, Cricetus, Citellus), amfibieni (Rana), păsări (Alauda, Emberiza, Coturnix), reptile (Lacerta, Natrix) şi insecte (lacuste). În Eco-regiunea Carpatică hrana sa preferată constă în şoareci de câmp (Microtus arvalis). În habitatele unde iernează, dieta constă aparent în principal din păsări ţesător (Quelea quelea), termite, mamifere mici şi broaşte. Cuibăritul are loc din aprilie până la începutul lui Septembrie, cu variaţii anuale semnificative. Depune în mod obişnuit două ouă, adesea unul şi foarte rar trei, la începutul lui mai. Incubaţia este de 38-45 zile, şi adesea apare fenomenul de cainism, puiul mai mare omorându-şi fratele în primele 14 zile după eclozare. Puiul începe să se acopere cu pene când are 50-57 zile, iar maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de 3-4 ani. Rata înmulţirii este foarte redusă (0.5-0.8 pui / încercări de reproducere) şi variază de la an la an. Există un nivel relativ ridicat de insucces al reproducerii specific speciei, arată studiile efectuate în centrul Transilvaniei (România) înregistrându-se o rată a înmulţirii de 0.6 pui / încercări de reproducere şi 0.25 pui per pereche.Acvila ţipătoare mică este o specie migratoare, pasărea plecând de obicei către zonele de iernare în Septembrie, migrează de-a lungul Bosforului, trece prin Turcia, Siria, Liban, Israel, Egipt, Sudan, Uganda si Tanzania pentru a ierna în ţările din Africa Centrala şi de Sud: sudul Zairului, nordul Namibiei, Zambia, Zimbabue, Mozambic, sudul Angolei, Botswana, nordul Africii de Sud. Adulţii părăsesc destul de devreme puii. Se cunoaşte foarte puţin despre ecologia indivizilor imaturi şi subadulţi; cei mai mulţi dintre ei rămân probabil în Africa în timpul verii.Punctele importante de concentrare în timpul migraţiei (zonele gât de pâlnie) includ Burgas (Bulgaria), Bosforul, Trecatoarea Belen (Turcia), Libanul, Israel, Suezul şi Borcka/Arhavi (Caucaz, Turcia).Distributia speciei la nivelul Europei si Romaniei si tendintele populatiei:Zonele de cuibărit sunt restrânse în general în Europa (Europa Centrala, de Est si de Sud-Est), dar specia cuibăreşte de asemnea în Anatolia, Caucaz şi în zona de est a Iranului. În Europa ea apare ca specie cuibăritoare în Germania, Polonia, Slovenia, Croaţia, Bosnia-Herţegovina, Serbia şi Muntenegru, Albania, Slovacia, Ungaria, România, Bulgaria, Grecia, Turcia, Republica Moldova, Ucraina, Belarus, Estonia, Letonia, Lituania şi Rusia. Specia a suferit un declin major în multe ţări, în special în cele din vestul şi sudul Europei. Acum specia este foarte rară sau extinctă în multe ţări, ca Austria, Cehia, Germania, Serbia şi o mare parte a Greciei. Mărimea populaţiei globale este necunoascută dar a fost estimată la aproximativ 20,000 perechi. În Europa sunt estimate aproximativ 13,000 – 16,000 perechi. Numărătoarea făcută în zonele gât de pâlnie arată că aceste cifre subestimează populaţia actuală. Acvila ţipătoare mică este considerată a fi specie în declin de-a lungul întregii arii de răspândire. Populaţia aflată la marginea ariei de răspândire este considerată a fi cea mai vulnerabilă. Carpaţii oferă speciei una dintre cele mai importante zone de cuibărit. Ca rezultat al celor mai recente studii, populaţia de acvilă ţipătoare mică din România este estimată între 2000 - 2300 de perechi, reprezentând aproximativ 22% din populaţia speciei la nivelul Uniunii Europene şi 10% din întreaga populaţie la nivel global. Cele

63

mai multe perechi cuibăritoare de acvilă ţipătoare mică se găsesc în Transilvania (Regiunea 7 Centru), în vestul României şi pe pantele estice ale Carpaţilor. O populaţie mică există, de asemenea, în estul, sud-estul şi sudul României. Prezenţa speciei în perimetrul investiţiei: Zona supusă investiţiei nu conferă speciei condiţii de cuibărit. Posibila prezenţă a speciei în perimetrul investiţiei este strict legată de căutarea hranei.

A104 Bonasa bonasia

Bonasa bonasia – Ieruncă (ord. Galliformes fam. Tetraonidae) – este o pasăre sedentară ce trăieşte în pădurile dese de răşinoase în amestec cu diferite foioase (fag, paltin, mesteacăn etc) în zone cu umiditate ridicată. Se deplasează în special prin alergare, sau zboară pe distanţe scurte din copac în copac. Se hrăneşte preponderent cu diverse fructe de pădure, dar şi cu lujeri fragezi, muguri, amenţi de alun. Rar se hrăneşte cu insecte. Arealul speciei se întinde în zona montană a Europei centrale şi de Est, până în Scandinavia. Pentru această specie este permisă vânătoarea în România.


A122 Crex crex

Cristel de camp - Crex crex - cuibareste pe pasuni bogate si lanuri de cereale paioase. A scazut simtitor ca numar. Periclitat de cosit si secerat. Dimensiuni asemanatoare cu cele ale unei potarnichi mici si slabe. Penaj maroniu cu un rugiuniu pronuntat pe aripi, vizibil in special in zbor. Foarte dificil de zarit; fuge, ascuns de vegetatie, chiar si atunci cand este urmarit. Zburataciti, se vad aripile care stralucesc in nuante ruginii. Zboare putin la inaltimi joase. Isi semnalezeaza prezenta prin strigatul puternic, bisilabic: “crre-crre, crre-crre” (ca si cum ar freca un pieptene de o chutie de chibrituri), repetat a data la

64

secunda ore intregi in noptile de vara (sporadic in timpul zilei). Cuibareste pe sol, puii sunt de culoare intunecata, negricioasa. Prezenţa speciei în perimetrul investiţiei: Zona supusă investiţiei nu conferă speciei condiţii de cuibărit. Posibila prezenţă a speciei în perimetrul investiţiei este strict legată de căutarea hranei dar este foarte puţin probabilă.

A223 Aegolius funereus

Aegolius funereus – Minuniţă (ord. Strigiformes fam. Strigidae). Specie rezidentă, întâlnită adesea pădurile de răşinoase situate în zona montană din Europa Centrală, dar şi în partea nordică a continentului. Cuibăreşte adesea în cuiburile părăsite de ciocănitoare neagră. Se hrăneşte cu rozătoare şi alte mamifere mici. Este o specie preponderent sedentară. Depune 3-6 ouă ce le cloceşte în mai – iunie (Hume, 2002; Cenuşă, 2009). În România are statutul de specie rară.

Prezenţa speciei în perimetrul investiţiei: Zona supusă investiţiei nu conferă speciei condiţii de cuibărit. Posibila prezenţă a speciei în perimetrul investiţiei este strict legată de căutarea hranei dar este foarte puţin probabilă.

A217 Glaucidium passerinum

Glaucidium passerinum – Ciuvică (ord. Strigiformes fam. Strigidae). Este o specie rară de bufniţă în România. Adultul este de dimensiuni mici. Trăieşte în păduri compacte de răşinoase, cuibărind în cuiburi vechi de ciocănitoare. Este o specie ce vânează şi în timpul zilei, hrănindu-se în special cu rozătoare şi chiar păsări miciPrezenţa speciei în perimetrul investiţiei: Zona supusă investiţiei nu conferă speciei condiţii de cuibărit.

Posibila prezenţă a speciei în perimetrul investiţiei este strict legată de căutarea hranei

A220 Strix uralensis

Huhurezul mare (Strix uralensis) este o pasăre răpitoare de noapte, specifică taigalei siberiene şi răspândită pe fâşia de pădure boreală palearctică care se întinde din vestul Europei, spre est, până în Corea şi Japonia. În unele ţări europene,

65

precum Franţa şi Austria, din care acest răpitor dispăruse, s-au făcut tentative reuşite de readucere a lui în păduri.În România, huhurezul-mare este considerat a fi o specie mai rară, având, în general, populaţiile relativ reduse în toate spaţiile de răspândire. Este o pasăre sedentară care preferă pădurile dese din zona de deal şi de munte, mai ales pe cele de conifere.I se spune huhurez-mare pentru că are o lungime în jur de 60 de cm şi

greutatea între 500 şi 1300g; nu prezintă dimorfism sexual aparent, dar masculul este puţin mai mic şi ceva mai uşor decât femela.Penajul spatelui este brun-cenuşiu cu desene prelungite gri-cenuşii, cu pete şterse, transversale pe penele mari; pieptul îi este brun sau albicios şi cu stropi întunecaţi, în dungi longitudinale. Are două discuri faciale gri, curate, luminoase, fără pete, înconjurate de stropi fini pestriţi. Ochii sunt mici, ciocul- galben şi coada lungă, cu dungi transversale. Degetele sunt acoperite cu pene până la gheare.Este un vânător redutabil datorită văzului nocturn foarte bun, dar mai ales auzului şi zborului planat, silenţios. Dieta sa este formată în special din mici rozătoare, reptile, broaşte, insecte mari, dar şi din păsări, nu doar dintre cele mai mici; vânează, ocazional, şi mierle, gaiţe, porumbei sau găinuşele cocoşilor-de-munte.Este foarte agresiv când e vorba să-şi apere teritoriul, neezitând să atace şi omul, mai ales dacă are pui.Îşi face cuibul în scorburi sau îl preia de-a gata de la gaiţe sau ciori, la înălţimi de până la 20 m şi, în mod ocazional, chiar pe sol, în crăpăturile pietrelor sau între rădăcini. Sezonul de clocit începe în martie. Femela face 3-4 ouă, pe care le cloceşte circa o lună. În acest timp masculul îi asigură hrana, datorie care se prelungeşte încă o lună, totuşi mama fiind cea care distribuie mâncarea puilor. După aproximativ 90 de zile de la ieşirea din ou puii părăsesc cuibul, fără a se depărta de restrânsul areal din jurul lui. În anii cu hrană puţină nu se reproduce. Trăieşte şi 15 ani în libertate şi până la 25 în captivitate.Prezenţa speciei în perimetrul investiţiei: Zona supusă investiţiei nu conferă speciei condiţii de cuibărit. Posibila prezenţă a speciei în perimetrul investiţiei este strict legată de căutarea hranei.

A224 Caprimulgus europaeus

Caprimulgiformes (Mulge-Capre) este un ordin de păsări, cu specii care se pot întâlni pe tot globul cu excepția continentului Antarctida. În Europa Centrală trăiesc numai speciile Caprimulgus europaeus și Caprimulgus ruficollis. Caprimulgii sunt păsări active noaptea și în perioada crepusculară, au penajul moale, din care cauza în zbor nu se aud și au o culoare de camumflaj brună cenușie, care imită scoarța arborilor . Se hrănesc cu insecte pe care le prind din zbor, excepție fac păsările din familia Steatornithidae care se hrănesc cu fructe. Ordinul cuprinde ca, 100 de specii,

66

http://ro.wikipedia.org/wiki/Europa_Central%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Antarctida

păsările din acest ordin au ochii mari globuloși adaptați pentru vederea la întuneric. Ciocul este mic, dar deschiderea gurii este foarte mare, deschiderea ajungând până sub ochi. Vibrizele de la baza ciocului îl ajută la captarea prăzii din zbor. Capul este lat, iar corpul este turtit. Puii sunt nidicoli.Prezenţa speciei în perimetrul investiţiei: Zona supusă investiţiei nu conferă speciei condiţii de cuibărit. Posibila prezenţă a speciei în

perimetrul investiţiei este strict legată de căutarea hranei.

A236 Dryocopus martius

Ciocanitoarea neagra ( Dryocopus martius ) este cea mai mare specie de ciocanitoare din Europa. Are o lungime de 40 - 45 cm, aproximativ cat o cioara, anvergura aripilor este de 70 - 75 cm iar greutatea de maxim 370gr. Asa cum ii spune si numele, este o ciocanitoare de culoare neagra cu ceva nuante de maroniu, mai pronuntate spre varfurile aripilor. La mascul vom putea observa o scufita de culora rosie pe cap care se prelungeste pana aproape de cioc. Femela are o pata rosie doar in crestetul capului. Are un cioc foarte puternic, alb la baza si albastrui spre varf. Picioare sunt de culoare cenusie si sunt prevazute cu gheare puternice pentru a se putea agata de scoarta copacilor. Coada este alcatuita din pene tari si o ajuta sa se sprijine pe trunchiul copacilor atunci cand cauta hrana.

Desi este o aparitie rara si este greu de vazut,ciocanitoarea neagra poate fi intalnita pe aproape tot teritoiul Romaniei - de la padurile de conifere,la padurile de foioase si pana in padurile din Delta Dunarii. In Europa, prezenta ei este asociata cu zonele montane si tinuturile nordice insa se observa o extindere a arealului si catre zonele joase impadurite. Datorita raritatii si a faptului ca este foarte precauta, ciocanitoarea neagra este greu de observat si fotografiat. Acesta specie este protejata prin lege iar vanatoarea este interzisa.Hrana este alcatuita din insecte si larve pe care le cauta sub scoarta copacilor sau sapand cu ciocul puternic in trunchiurile copacilor. Mai rar poate fi vazuta si pe sol, in cautare de furnici.

67

http://dli.ro/ciocanitoarea-neagra-dryocopus-martius.html/ciocanitoarea-neagra-dryocopus-martius-2%00%E5%A1%B9%EF%92%81%E1%B4%BB%E4%A1%BF%E2%B2%AF%E5%B6%82%E8%97%84%E6%8C%A7%00%00%EA%AE%A5

Ciocanitoarea neagra isi face cuibul in scorburile construite in copaci la care vor lucra ambii parinti pana la cateva saptamani. Femela va depune 4-6 oua si ambii parinti vor cloci cu randul.Prezenţa speciei în perimetrul investiţiei: Zona supusă investiţiei nu conferă speciei condiţii de cuibărit. Posibila prezenţă a speciei în perimetrul investiţiei este strict legată de căutarea hranei.

A429 Dendrocopos syriacus

Denumiri populare: Ciocanitoarea de gradiniTaxonomie: Dendrocopos syriacus face parte din Familia PICIDE, Ordinul PICIFORME. Sunt păsari de mărime medie sau mică. Se hrănesc mai ales cu insecte care traiesc pe sau sub scoarta de copacilor şi cu larvele lor, pe care le prind cu ciocul lor puternic sau cu limba lungă şi lipicioasă. Când se caţără pe copaci se folosesc de coadă pentru a se sprijini. Majoritatea speciilor, atunci când işi stabilesc teritoriul primăvara ciocănesc

rapid crengile uscate , trunchiurile copacilor sau stâlpii de telegraf. Penaj deseori viu colorat, majoritatea masculilor având roşu pe creştet. Zbor ondulatoriu (cu excepţia cicănitoarei negre), aripile fiind complet stranse pe corp după fiecare serie de bătăi de aripi. Trăiesc mai ales în păduri, dar unele specii pot fi adesea văzute şi in regiuni mai deschise. Toate cuibăresc în arbori şi cu excepţia capîntorturei, fiecare pereche îşi sapă aceste cuiburi cu ajutorul ciocului (de obicei un nou cui în fiecare an). Depun 4 – 8 ouă albe. Aproape toate speciile sunt sedentare.Răspandire : Sud – Estul Europei.Habitate preferate : Diferiţi copaci bătrâni de prin curţi şi grădini : duzi, nuci, plopi piramidali, platani şi pomi fructiferi.Hrana : Se hrănesc primăvara şi vara exclusiv cu difericte insecte (fluturi, omizi, larvele, viermi), iar toamna şi iarna cu vegetale.Cuibarit : Cuibăreşte în apropierea caselor, în diferiţi copaci bătrâni de prin curţi şi grădini. La sfărşitul lunii aprilie femela cloceşte deja oăle care sunt în număr de aproximativ 5 din care la începutul lunii mai deja ies pui. De remarcat este faptul ca amîndoi părinţii hrănesc puii, masculul mai des ca femela, iar dimineaţa hrănirea este mai intensă.Prezenţa speciei în perimetrul investiţiei: Zona supusă investiţiei nu conferă speciei condiţii de cuibărit. Posibila prezenţă a speciei în perimetrul investiţiei este strict legată de căutarea hranei.

A239 Dendrocopos leucotos

Dendrocopos leucotos, Fam. Picidae (ciocanitoare cu spate alb).

68

http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://www.sithunedoaratimisana.ro/wp-content/uploads/2011/05/Dendrocopos-syriacus%E2%80%93-Cioc%C4%83nitoarea-de-gr%C4%83dini.jpg&imgrefurl=http://www.sithunedoaratimisana.ro/specii-habitat/dendrocopos-syriacus-l-%E2%80%93-ciocanitoarea-de-gradini/&h=600&w=800&sz=112&tbnid=ziTsE0rtFKl9cM:&tbnh=93&tbnw=124&zoom=1&usg=__B86XZCFz74BZm7vEznK1D27C1aE=&docid=aVWV0Frv87ZU3M&hl=ro&sa=X&ei=bbH-T-uSMYzFtAad6pnWBQ&ved=0CGUQ9QEwAg&dur=1302%00%E5%A1%B9%EF%92%81%E1%B4%BB%E4%A1%BF%E2%B2%AF%E5%B6%82%E8%97%84%E6%8C%A7%00%00%EA%AE%A5

Este raspandita in Europa Centrala si de Est, Asia Centrala si Asia de Sud – Est. In Romania este prezenta in padurile de foioase si in padurile de zavoi din lunca raurilor mari. Este prezenta in padurile de foioase si de amestec, cu luminisuri si arbori batrani si putrezi, in special fag, plop, mesteacan si stejar. Prefera padurile si zavoaiele din lunca raurilor. Populatia europeana este destul de mare, fiind estimata intre 180.000 –

500.000 de perechi clocitoare. In Romania se presupune ca sunt in prezent aproximativ intre 16.000 – 24.000 de perechi. In Europa, specia se afla in siguranta. In Romania este una dintre cele mai putin numeroase specii de ciocanitori, fiind protejata prin Legea 13/1993 (Conventia de la Berna), Directiva Pasari 79/409/EEC, O.U. 57/2007 – Anexa III, privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice. Specia nu este permisa la vanatoare, fiind ptotejat prin Legea 407/2006. Mentinerea unui numar suficient de arbori uscati (5-10 m3/ha) pentru asigurarea unor conditii adecvate pentru cuibarit. Evitarea tratamentelor severe contra insectelor. Evitarea amplasarii de drumuri si a altor obiective cu potential mare de deranj.Prezenţa speciei în perimetrul investiţiei: Zona supusă investiţiei nu conferă speciei condiţii de cuibărit. Posibila prezenţă a speciei în perimetrul investiţiei este strict legată de căutarea hranei.

A241 Picoides tridactylus

Ciocanitoare de munte - Picoides tridactylus – specie prezenta in regiunea de taiga, in special in padurile batrane de molid. Totodata si in padurile de mesteacan subalpine. Rara in regiunile muntoase din centrul si estul Europei, in paduri de conifere. Putin sperioasa. Adesea se hraneste spre baza arborilor. De obicei face gauri circulare in jurul trunchiurilor de molid si pin mari pentru a obtine seva. Capul tivit lateral prezinta trei dungi negre separate de doua dungi albe; crestet galben la mascul si pete marunte albe si negre la femela. Flancurile corpului cu pete transversale (de departe apar gri). O dunga lata, alba, longitutinala pe mijlocul

spatelui. Strigatul este, de obicei, mai moale: „chiuc“, dar uneori puternic si acutit ca cel de ciocanitoare pestrita mare: „chic“. Darabana puternica, mai lunga (cca 1-3 secunde) decat cea a ciocanitorii pestrite mari si cu sunete mai rare (seamana mai degraba cu darabana ciocanitorii negre).

69

http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://ecomuntiimacinului.files.wordpress.com/2011/03/dendrocopos-leucotos.jpg&imgrefurl=http://ecomuntiimacinului.wordpress.com/fauna/&h=768&w=1024&sz=136&tbnid=TnxmokpM8jSRpM:&tbnh=104&tbnw=138&zoom=1&usg=__2LAHZRR4vGmHdnqrr_pexsUhY7Q=&docid=GhS7XZt8PYEGtM&hl=ro&sa=X&ei=4bL-T-mpD6nM0QXA3aiWBw&sqi=2&ved=0CGEQ9QEwAg&dur=41%00%E5%A1%B9%EF%92%81%E1%B4%BB%E4%A1%BF%E2%B2%AF%E5%B6%82%E8%97%84%E6%8C%A7%00%00%EA%AE%A5

Prezenţa speciei în perimetrul investiţiei: Zona supusă investiţiei nu conferă speciei condiţii de cuibărit. Posibila prezenţă a speciei în perimetrul investiţiei este strict legată de căutarea hranei dar este foarte puţin probabilă.

A234 Picus canus

Ghionoaie sura - Picus canus – larg raspandita, dar mai putin comuna decat ghionoaia verde. Tinde sa traiasca la altitudini mai mari decat aceasta din urma; pe de alta parte este rar intalnita in localitati. O putem deseori vedea pe sol, dar nu este o specialista in hranirea cu furnici; in cea mai mare masura ea se hraneste pe copaci. Sperioasa si prudenta. Primavara isi semnaleaza prezenta cu strigatul sau, dar vara este greu de gasit; toamna si iarna se indreapta spre localitati. Se aseamana

cu ghionoaia verde, dar este ceva mai mica si are cap mai gri, cu mai putin negru si cu mai putin rosu. Masculul are rosu doar pe partea frontala a capului, femela deloc. Juv. este asemanator cu femela, cu pete vagi doar pe abdomen, juv. mascul are putin rosu pe frunte. Strigatul de primavara se aseamana cu cel al ghionoaiei verzi, dar e mai slab, mai moale, aproape ca de flaut (usor de imitat printr-un fluierat); notele au pauze mai lungi intre ele si sunt usor incetinite spre sfarsit, iar scaderea in tonalitate este evidenta: „chi-chi-chi-chi-cu-cu“. Strigatul de alarma este repetitiv: „chia“, intens si agitat. Mai are un strigat: „chic“ asemanator cu al ciocanitoarei pestrite mari. Spre deosebire de ghionoaia verde, bate darabana in mod frecvent: ciocanituri bruste care dureaza in jur de o secunda, mult mai puternice decat cele ale ghionoaiei verzi. Prezenţa speciei în perimetrul investiţiei: Zona supusă investiţiei nu conferă speciei condiţii de cuibărit. Posibila prezenţă a speciei în perimetrul investiţiei este strict legată de căutarea hranei dar este foarte puţin probabilă.

A320 Ficedula parva

Muscar mic - Ficedula parva –specie destul de comuna, dar locala, in padurile cu frunze cazatoare sau de amestec, cu ve-getatie luxurianta, umbroase, adesea usor umede. Este o prezenta discreta, se observa destul de greu. Isi ridica coada (nota caracte-ristica). Pete albe la baza cozii. Masculul ad. are piept portocaliu-ruginiu de intensitate variabila (depinde de varsta). Femela are usor crem pe barbie si piept. Masculii de un an (canta

70

http://dli.ro/storage/poze/2012/01/27/ghionoaia-sura/Ghionoaie-sura-Picus-canus.jpg%00%E5%A1%B9%EF%92%81%E1%B4%BB%E4%A1%BF%E2%B2%AF%E5%B6%82%E8%97%84%E6%8C%A7%00%00%EA%AE%A5

si clocesc) au un penaj asemanator cu cel al femelei. Cantecul, de slaba intensitate, incepe ritmic si se termina cu o serie caracteristica de note descendente: „ti-ti-ti-ti-ti-ti, ti-tiu-ti-tiu-tiu-tiu“. Strigat sec, continuu: „cic“, mai slab decat al ochiuboului. Adesea poate fi auzit un „tiu“ clar (in caz de alarma, cand este agitat).Prezenţa speciei în perimetrul investiţiei: Zona supusă investiţiei nu conferă speciei condiţii de cuibărit. Posibila prezenţă a speciei în perimetrul investiţiei este strict legată de căutarea hranei.

A321 Ficedula albicollis

Muscar gulerat - Ficedula albicollis – cuibareste destul de frecvent in padurile cu frunze cazatoare, gradini si parcuri. Masculul se deosebeste de masculul de muscar negru prin gulerul alb de pe gat, fruntea alba, mai mult alb pe aripi si tartita alb-cenusie. Nu este niciodata maroniu. In conditii favorabile, multe femele pot fi deosebite de femelele de muscar negru, in teren, prin partea superioara a corpului mai gri, ceafa gri deschis si albul mai pronuntat pe aripile stranse (alb clar si la baza remigelor primare; nu este figurat in ilustratie); la femela de muscar negru, fara alb sau doar putin alb-crem pe remigele primare interne. Cantecul consta din

sunete prelungi si subtiri: „ti-ti-ti-siu-si“ (penultima nota mai joasa). Strigatul de alarma, repetat si persistent: „tip“. Prezenţa speciei în perimetrul investiţiei: Zona supusă investiţiei nu conferă speciei condiţii de cuibărit. Posibila prezenţă a speciei în perimetrul investiţiei este strict legată de căutarea hranei.

A338 Lanius collurio

Sfrâncioc roşiatic - Lanius collurio – cuibareste in regiuni deschise, cu tufisuri si in luminisuri. Masculul are spate maro-castaniu, crestet si ceafa gri-cenusii, coada neagra cu alb, partea inferioara a corpului alb-rozie. Femela si juv. sunt maro cu linii transversale semilunare pe spate si pe piept. Ocazional, femelele pot avea un colorit mai contrastant si pot fi chiar foarte asemanatoare cu masculii, totusi, partea inferioara a corpului prezinta intotdeauna liniile caracteristice, iar coada este maro cu putin alb la baza bordurii

rectricelor externe. Strigat scurt, dur: „zec“ sau chiar „chec“. Cantecul nuptial de slaba intensitate, cu imitatii dupa cantecul altor pasarele.

71


A108 Tetrao urogallus

Cocoşul de munte (Tetrao urogallus L) este o pasăre rară. Are culoare închisă şi pare negru, privit de la distanţă . De jur împrejurul ochilor are pielea de culoare roşu aprins . Ciocul, care devine din ce în ce mai puternic odată cu vârsta, este asemănător cu al păsărilor de pradă . Coada desfăcută are formă de evantai şi este compusă din 16-18 pene mari, dublate pe dedesubt. Femela este de culoare ruginie, împestriţată cu pete negre. Faţă de cocoş, care are în jur de 3,5 - 5 kg,

aceasta are dimensiuni mai mici, cântărind în jur de 1,8-2,5 kg . Sunetele emise de cocoşul de munte pot fi auzite în perioada împerecherii. Cântecul este structurat pe 3 "strofe": tocat, tocilat şi ciripit. Simţurile cele mai dezvoltate sunt văzul şi auzul.

Cocosul de munte preferă pădurile de răşinoase pure şi limita de jos a golului alpin, dar este întâlnit şi la limita superioară a pădurilor de amestec din tot lanţul muntos. Fauna nevertebrată din aceste păduri, completează hrana vegetală a cocoşului de munte, oferind, în zonele neumblate de om, toate condiţiile de existenţă necesare speciei. Are numeroşi duşmani naturali, din rândul mamiferelor şi al păsărilor răpitoare, de la jder până la râs şi lup, iar de la acvilele mici până la cele de stâncă. Nici buha nu este inofensivă pentru pui. Cel mai mult este afectat de prezenţa omului.Este una dintre cele mai precaute păsări şi

din aceasta cauză este greu de văzut. Singura perioada când poţi să te apropii de el este în timpul rotitului (aprilie-mai). În această perioadă, el îşi aranjează „scena”: pe o ramură de brad el curăţă toate crenguţele mai mici, se înfoiază în pene şi începe să „rotească”. Acesta este singurul moment când, fiind foarte concentrat în a atrage femela, putem să ne apropiem de el şi să-l observăm în linişte.Prezenţa speciei în perimetrul investiţiei: Zona supusă investiţiei nu conferă speciei condiţii de cuibărit. Posibila prezenţă a speciei în perimetrul investiţiei este strict legată de căutarea hranei dar este foarte puţin probabilă.

72

http://3.bp.blogspot.com/_hJZ6JJFgii8/R4UJOD6XN0I/AAAAAAAAAFQ/nRzafrLKNvs/s1600-h/cocos-de-munte4.jpg%00%E5%A1%B9%EF%92%81%E1%B4%BB%E4%A1%BF%E2%B2%AF%E5%B6%82%E8%97%84%E6%8C%A7%00%00%EA%AE%A5

http://3.bp.blogspot.com/_hJZ6JJFgii8/R36d6z6XNqI/AAAAAAAAAEA/6fe3GBtEInM/s1600-h/cocosulde2.bmp%00%E5%A1%B9%EF%92%81%E1%B4%BB%E4%A1%BF%E2%B2%AF%E5%B6%82%E8%97%84%E6%8C%A7%00%00%EA%AE%A5

A081 Circus aeruginosus

Denumirea stiintifică: Circus aeruginosus L.Denumirea în limba română: Uliu-de-trestie, uliu-de-stuf, gaie-de-trestie, uliu-de-baltă, sorecar-de-baltă, herete-de-baltă, corui, hultan, vierete, sovă, erete-de-stuf.Descrierea speciei: Ca urmare a existentei dimorfismului sexual, masculul are penajul galben-ruginiu si brun, capul galben, pe aripă cu o zonă cenusie, sub aripă si la bază

remigele nuantate alb, aceleasi proximal deci cu vârfurile, negre în timp ce femela este îmbrăcată mai uniform brun, pe crestet, cerbice, piept si pe umeri nuantată galben-ruginiu. Ceara, colturile gurii si picioarele sunt la ambele sexe galbene.Reproducerea: Obisnuit, cuibul este plasat pe sol având ca suport stuful din imediata apropiere frânt (indoit, culcat), centrul prezentând o scufundătură putin adâncă (5-7 cm.). Diametrul vetrei ajunge în schimb la cca. 1 m. Cuibul refolosit în anii următori suferă un adaos de material format din crengi, muschi, diferite ierburi, în asa mod ca marginea sa să depăsească oglinda apei cu aproximativ 40-80 cm. Ponta este formată din 4-5 (6) ouă ovale ori rotund-ovale, albe cu irizatii albastre sau verzi, fără luciu evident. Intervalul perioadei de reproducere este cuprins între ultima treime a lui Aprilie până spre mijlocul lui Mai; între primul ou si depunerea celui de al doilea sunt necesare 2-3 zile si iarăsi atâtea intervale pentru fiecare ou în parte. Incubatia durează 32 (36,38) de zile. Clocitul este aigurat doar de femelă. Puii sunt stationari în cuib mai mult de o lună si devin zburători după a 56-a zi.Activitate: Specie diurnă, carnivoră, survolează întinsuri largi în căutare de hrană; terenurile explorate în acest sens sunt înmlăstinirile, zonele umede în general, suprafetele de apă, terenurile agricole, luncile si pe cât posibil chiar păsunile.Regim alimentar: Carnivor, regim alimentar format din micromamifere, insecte si păsări mici.Ecologie, habitat: Specie rezidentă, eretele-de-stuf este răspândit mai cu seamă în regiunile de câmpie cu preferintă pentru stufărisuri în perioada de reproducere la adăpostul cărora îsi construieste cuibul. Preferă tinuturile întinse, stepice, câmpia înierbată, pajistile naturale necultivate, luncile înierbate, terenurile mlăstinoase în apropierea băltilor sau lacurilor (acestea din urmă putând oferi nu numai o sursă trofică variată dar si ”furnizarea” unor locuri potrivite pentru cuibărit) iar ca habitat secundar, terenurile agricole.Statutul populatiei: Efectivele sunt în scădere atâta vreme cât practicile de recuperare a terenurilor prin desecările executate au reverberat negativ în demografia speciei cu toate că încă se vorbeste despre o stabilitate a acesteia.Prezenţa speciei în perimetrul investiţiei: Zona supusă investiţiei nu conferă speciei condiţii de cuibărit. Posibila prezenţă a speciei în perimetrul investiţiei este strict legată de căutarea hranei.

73

A080 Circaetus gallicus

Denumirea stiintifică: Circaetus gallicus L.Denumirea în limba română: Şerpar, vultur şerpar, şopârlar, brehanacă, uliu broscar, şerpar.Descrierea specie: Partea superioară a corpului este brună, parte ventrală deschisă la culoare (albă) cu dungi longitudinale. Pe flancuri si pe tibii, penele sunt pătate cu brun. Coada bandată (3 straifuri). Treimea anterioară a corpului (cap, piept, până la nivelul abdomenului) brune. Aripile sunt lungi cu

capătul distal al remigelor negru (ori brun întunecat spre negru).Reproducerea: Oaspete de vară (III-X) si specie de pasaj, a fost după Lintia (1954), la începutul secolului trecut, pasăre clocitoare în toată tara. Se reproduce în perioada aprilie-iulie, construindu-si în fiecare an alt cuib plasat de regulă în arborii înalti din liziere sau raristi. O particularitate a speciei este aceea că depune un singur ou ceea ce în conditiile actuale poate reverbera negativ în rata natalitătii realizate; ne pronuntăm astfel deoarece o a doua pontă de înlocuire este putin probabilă. Oul este oval, alb, mat, indirect pătat prin contact cu resturile organice rămase (chiar dacă numai temporar) în cuib. Maturitatea sexuală o atinge la 3-4 ani.Activitate: Diurnă. Ziua, stationează pe arbori înalti care îi asigură prin posibilitatea controlului unui câmp larg vizual coeficientul de sigurantă necesar.Regimul alimentar: Carnivor. Se hrăneste cu amfibieni si reptile, ophidieni, de unde i se trage si numele.Ecologie, habitat: Specia este particulară pădurilor de diferite esente în alternantă cu terenurile deschise si însorite, cultivate sau necultivate, cu pajisti si tufărisuri. Trăieste în special ”în ecosistemele care se caracterizează printr-o largă heterogeneitate din punct de vedere structural si al utilizării terenurilor în care reptilele sunt abundente” (Munteanu, 2009).Statutul populatiei Efectivul relativ în tară: 700-900 perechi clocitoare (Munteanu et all. 1994). Specie vulnerabilă.Prezenţa speciei în perimetrul investiţiei: Zona supusă investiţiei nu conferă speciei condiţii de cuibărit. Posibila prezenţă a speciei în perimetrul investiţiei este strict legată de căutarea hranei dar este foarte puţin probabilă.

A119 Porzana porzana

Crestet pestrit - Porzana porzana – clocitor rar in vegetatia mlastinilor. Foarte greu vizibil. Se aseamana cu carstelul de balta in obiceiuri. Flancuri barate cafeniu si crem. Cioc destul de scurt. Subcodale albe-crem. Glasul sonor se aude in noptile de primavara si vara devreme: sunete scurte, repetate mult timp - „uit, uit, uit…“ (de la distanta foarte mare se aud ca niste picaturi de apa), cu un ritm de mai mult de un fluierat pe secunda. Cuibareste in principal in jumatatea estica a Europei, oaspete rar in N si V. Intalnit pe balti cu stufaris si iazuri. Masculul se deosebeste de crestetul

74

mic prin dungi mai putin pronuntate pe laturile corpului si prin pata rosie de la baza ciocului. Femela este crem-roscata dedesubt (nu gri-albastra) si are rosu la baza ciocului. Juv. se aseamana cu juv. de crestet mic - vezi la aceasta specie pentru deosebiri. Strigatul nuptial al masculului este o serie sonora de cloncanituri, vocea amintind de latratul unui caine mic. Notele mentin un tempo lent timp

indelungat, apoi se precipita scazand in acelasi timp ca tonalitate si combinandu-se intr-un fel de balbait rapid : „cuec, cuec, cuec, cuec“. Strigatul femelei (si al masculului) : „chiruc“. Prezenţa speciei în perimetrul investiţiei: Zona supusă investiţiei nu conferă speciei condiţii de cuibărit. Posibila prezenţă a speciei în perimetrul investiţiei este strict legată de căutarea hranei dar este foarte puţin probabilă.

A031 Ciconia ciconia

Barza alba, considerata pasarea sfanta pe vremuri, legendara „aducatoare de copii”, este singura zburatoare de talie mare care se pare ca nu se teme de om, apropiindu-se de el pentru a-si construi cuibul. Aspect fizic: Barza alba poate avea cateva legende la activ, unele adevarate altele nu, dar cu siguranta aspectul ei este inconfundabil fiind cel mai veridic. Pasarea are

picioarele lungi si subtiri, ciocul rosu, lung si acesta, penele corpului sunt albe ca si cele de pe gatul sau lung si subtire iar penele de la varful aripilor sunt negre. Fie ca este mascul fie ca este femela, barza alba, nu prea cunoaste diferente in functie de sex, acestea sunt practic inexistente. Doar ca masculul este putin mai mare, insa putin vizibil, el cantarind 3.8 kilograme la maturitate fata de femela care are doar 3.3 kilograme, insa asa cum am

spus este o direfenta mica. Cand se nasc, puii au ciocul si picioarele de culoare neagra urmand ca pe masura ce creste sa se schimbe incet – incet in rosu maroniu, iar cand ating varsta de noua saptamani se pigmenteaza gradat in rosu, desi pentru ceva timp, la varful ciocului inca vor mai avea o mica pata de negru. Barza alba nu este usor de confundat nici macar atunci cand zboara, ea are gatul lung si intins, picioarele deasemenea, spre deosebire de starc, cel cu care se aseamana intro oarecare masura insa acesta are mereu capul strans in timpul zborului sub forma literei S. O barza poate trai pana la aproximativ 30 de ani, desigur daca pe parcurs nu intervin alte complicatii.

75

Unde traieste: Barza alba are o arie de raspandire suficiente de mare, ea fiind gasita in Europe, in partea de est a Asiei, in Africa de Nord si se pare ca si intr-o mare parte din Orientul Mijlociu. Tarile in care nu se gaseste pe continentul european sunt: Marea Britanie, Italia (se inatlnesc foarte putine exemplare), Scandinavia si Europa Occidentala. Ultimul recensamant al berzei albe a scos la suprafata cifra de 166.000 de perechi din aceasta specie, desi populatia scade vertiginos inca de la inceputul secolului XX, chiar daca in Portugalia si in Spania s-au inregistrat cresteri simtitoare ale exemplarelor inaripate. Se pare ca studiile plaseaza Polonia pe primul loc ca si teritoriu iubit de berze, deoarece acolo se gasesc mai bine de un sfert din totalul lor si anume peste 40.000 de perechi, berzele facandu-si cuibul aproximativ 70 de perechi pe o suta de metri patrati, lucru foarte neobisnuit pentru alte zone. Barzele albe insa se stabilesc in colonii, in locurile in care conditiile de trai sunt prielnice si nu exista factori negativi, locuri precum Spania, unde exista o colonie de peste 100 de perechi ce si-au facut cuibul pa acoperisul unei catedrale din Alfaro sau Austria, in Marchegg, unde peste 60 de perechi si-au facut cuiburi in copaci. In Romania, aceasta pasare nu prea sta la mare altitudine, cea mai ridicata pe care o prefera fiind zona Bilborului, unde isi face cuib la peste 900 de metri, in rest prefera zonele joase si umede de campie precum judetele Satu Mare, Timis sau chiar depresiuni intramontane cum sunt judetele Harghita, Sibiu, Brasov, Covasna dar si in Lunca Dunarii. In centrul tarii spre exemplu in Campia Transilvaniei sau in judetele Alba si Cluj sunt intalnite chiar putine berze. Se pare ca barza alba prefera cel mai mult din Romania judetele Sibiu si Harghita, unde si-au facut cuib peste 30 de perechi, in localitatea Cristian si Sansimion.Prezenţa speciei în perimetrul investiţiei: Zona supusă investiţiei nu conferă speciei condiţii de cuibărit. Posibila prezenţă a speciei în perimetrul investiţiei este strict legată de căutarea hranei.

A084 Circus pygargus

Denumiri populare: Erete sur, Erete cenusiu, Sorecar cenusiu, Gaie de lunca Caracteristici: Ciocul e puternic, masiv, încovoiat, ascuţit. Curbura maxilarului se înconvoaie înca de la baza ciocului, formând un semicerc neîntrerupt până la vârf. Nările sunt uneori acoperite cu pene. Degetele foarte puternice şi înarmate cu ghiare tari, tăioase şi ascuţite. Femelele întrec întodeauna, în mărimea taliei masculii.Trasaturi: Ceara, coltul gurii si picioarele sunt galbene. Irisul este brun la tinerete, la batranete este galben intens. Valul anterior este intrerupt. Aripile sunt foarte lungi si ajung cu varful lor la capatul cozii sau chiar il intrec.Masculul adult are capul, grumazul sur –

albastrui, restul partii inferioare este alb cu pete rosu – ruginii. Tectricele

76

supracodale sunt sur – cenusii, remigele mari complet negre pe partea de dedesubt a aripii.Masculul tanar are partea superioara brune, patata cu ruginiu deschis, partea de dedesubt alb – ruginie cu dungi rahiale brune – roscate pe piept, remigele sunt bandate pe partea de dedesubt.Femele adulta este brun inchis, patat cu galben ruginiu, partea de dedesub este galben – ruginie cu dungi rahiale brun – roscate, tectricele supracodale au capetele sure si dungi rahiale intunecat. Remigele mari sunt bandate pe partea de dedesubt.Pasarea tanara are partea superioara bruna inchis , cu dungi ruginii deschis conturate si pronuntate pe pene. Partea de dedesubt este ruginie deschis, remigele mari sunt bandate pe partea de dedesubt, tectricele supracodale sunt albe cu varfuri ruginii dechis si rahisuri intunecate.Răspandire: Aria geografica de răspândire a acestei păsări o reprezintă Europa Centrala si sudica, si in partea de Nord a Asiei. Ierneaza in Africa, India si Cnina deSud.Habitate preferate: Vaneaza pe campii si terenuri agricole in orele timpurii de dimineata si spre seara.Hrana: Ataca cu predilectie pitpalaci, mamifere mici, soparle, broaste si insecte mai mari.Cuibarit: Pasare clocitoare obisnuita, cibareste in mlastini, pajisti, culturi agricole, plantatii tinere de conifere.Migratie: Apare la noi la sfarsitul lui martie pana in octombrie.Migreaza apoi in Africa, India si China de Sud.Prezenţa speciei în perimetrul investiţiei: Zona supusă investiţiei nu conferă speciei condiţii de cuibărit. Posibila prezenţă a speciei în perimetrul investiţiei este strict legată de căutarea hranei.

2.3 Descrierea funcţiilor ecologice ale speciilor şi habitatelor de interes comunitar afectate (suprafaţa, locaţia, speciile caracteristice) şi a relaţiei acestora cu ariile naturale protejate de interes comunitar învecinate şi distribuţia acestora

Funcţiile ecologice au ca obiect de studiu relaţiile dintre organisme şi mediul lor de viaţă, alcătuit din ansamblul factorilor de mediu (abiotici şi biotici), precum şi structura, funcţia şi productivitatea sistemelor biologice supraindividuale (populaţii, biocenoze) şi a sistemelor mixte (ecosisteme).Se studiază în principal:

relaţiile dintre vieţuitoare (plante şi animale) cu mediul lor; raporturile dintre organisme şi mediul înconjurător; relaţiile ce se stabilesc între organisme şi diverse comunităţi.

Funcţionarea sistemelor naturale este necesară pentru susţinerea comunităţilor biologice.Astfel, speciile de plante şi animale care sunt integrate în comunitatea biotică, depind de anumite condiţii fizice, de procese ecologice care sunt necesare supravieţuirii lor. Condiţiile fizice includ circuitul apei. al nutrienţilor şi relaţiile de nutriţie.Condiţiile fizice şi procesele ecologice sunt parte din modelul de funcţionare al unui sistem ecologic şi împreună alcătuiesc funcţia ecologică. în general funcţiile

77

ecologice ale mediului înconjurător sunt de natură materială, energetică, informaţională şi de conexiune. Acestea reflectă permanentele schimburi şi fluxuri de materie, energie şi informaţii. Prin intermediul acestora, orice organism viu se pune în legătură cu mediul înconjurător, legătură care duce la existenţa şi perpetuarea speciei.Modificarea sau pierderea unui anumit tip de habitat duce la pierderea speciilor care depind de acel tip de habitat specific.Funcţiile principale ale unui ecosistem sunt:> Funcţia energetică. Se referă la circulaţie energiei într-un ecosistem. Fluxul energetic este o caracteristică a sistemelor vii, fiind identificat prin energia transferată de la un nivel trofic la altul. Aceasta se realizează prin reacţiile trofo - dinamice dintre organisme conform legilor termodinamicii de conservare şi transfer a energiei. Sursele de energie sunt energia electro -magnetică a radiaţiei solare ca sursă principală şi energia chimică a unor substanţe. Intrările de energie la nivelul unui ecosistem sunt egale cu ieşirile. Capacitatea unor anumite molecule de a capta şi utiliza eficient cantităţi de energie reprezintă caracteristica principală a vieţii. Totalitatea reacţiilor chimice care au loc într-un organism constituie metabolismul.> Funcţia de transport. Se referă la circuitul substanţelor într-un ecosistem. Circulaţia materiei într-un ecosistem depinde de structura ecosistemului, de structura biocenozei şi biotopului. Circulaţia materiei se realizează în ambele sensuri. La nivelul biotopului circulaţia elementelor chimice se realizează prin intermediului soluţiilor apoase sau al gazelor, iar la nivelul biocenozei prin lanţurile trofice.

Organismele vii acumulează elementele chimice din mediul înconjurător, le reţin o perioadă de timp şi apoi le eliberează din nou în natură. O importanţă deosebită o prezintă modul în care organismele vii (biocenoza) dintr-un anumit biotop acumulează, transformă şi transportă materia.

Trecerea elementelor chimice din biotop în biocenoză se face selectiv. Selectivitatea este realizată de producătorii primari. O parte din elementele chimice sunt reţinute şi utilizate în sinteze pe nivelurile trofice sperioare, iar o altă parte este eliminată sub formă de deşeuri metabolice. Eliminarea este, de asemenea, un proces selectiv. Transferul elementelor chimice din biotop în biocenoză are loc prin procese de respiraţie, transpiraţie, excreţie, fecale, prin organismele animale sau vegetale moarte, iar transferul elementelor chimice din biocenoză în biotop se realizează prin mineralizarea substanţelor organice de către descompunători.

> Funcţia de autoreglare. Autoreglarea ecosistemului este o condiţie esenţială şi necesră pentru menţinerea stabilităţii acestuia. Prin autoreglare, ecosistemele îşi menţin relativ constante structura şi funcţiile chiar şi în condiţiile de mediu variabil. Pentru menţinerea stabilităţii, mecanismele de autoreglare sunt rezultatul conexiunilor directe dintre subsisteme, respectiv conexiunilee dintre speciile componente ale biocenozei şi dintre biocenoză şi biotop. Mecanismele de corectare a perturbărilor produse constau în modelarea răspunsurilor biocenozei la acţiunea stimulilor recepţionaţi de elementele sale componente. Mecanismele de autoreglare de natură trofică sunt cele mai importante. în cazul în care nivelul trofic al consumatorilor este ocupat de organismele polifage (specii animale care se hrănesc cu un număr mare de organisme vegetale sau animale), presiunea exercitată de aceştia creşte stopând tendinţa de creştere numerică a unei specii, iar la scăderea numerică a speciei, presiunea exercitată de polifagi se va deplasa spre alte specii. Mecanismele de autorreglare asigură evitarea situaţiilor în care ar avea loc

78

epuizarea totală a resurselor alimentare pentru o populaţie şi dispariţia ei din ecosistem.Stabilitatea ecosistemului este asigurată de o diversitate populaţională mare. Aceasta se înregistrează pentru ecosistemele la care cantitatea de energie pierdută prin respiraţie creşte la nivelurile trofice superioare. La aceste niveluri organismele depun o activitate mai intensă pentru procurarea hranei decât cele de pe nivelurile trofice inferioare, iar energia consumată de la un nivel trofic nu se mai transferă şa nivelul precedent.Un ecosistem funcţionează corect, dacă realizează următoarele deziderate:

Eficienta ecologică. Constă în raportul dintre energia consumată pentru întreţinerea vieţii şi energia primită. Eficienţa ecologică evidenţiază randamentul transferului de energie de la un nivl trofic la altul.

Productivitatea biologică este sporul de biomasă realizat de un system biologic (individ, populaţie), într-un interval de timp. Biomasa reprezintă cantitatea de substanţă prezentă la un moment dat în ecosystem. Aceasta cuprinde masa tuturor organismelor vii la care se adaugă şi organismele moarte încă nemineralizate.

Echilibru ecologic reprezintă echilibrul natural al unui ecosistem în care lanţul trofic este corect echilibrat. Altfel spus reprezintă „ansamblul stărilor şi corelaţiilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic, care asigură menţinerea structurii, funcţionarea şi dinamica sa".

Circulaţia substanţei. Circulaţia materiei într-un sistem biologic care trece prin stările viu şi neviu.

Aşa cum s-a specificat şi mai sus, proiectul care face obiectul prezentului studiu, se suprapune peste arealul Natura 2000 ROSCI0007 – Bazinul Ciucului de Jos, în proporţie de 0,01%. Având în vedere faptul că lucrările propuse se vor desfăşura în principal pe suprafaţa altor lucrări hidrotehnice deja existente, vegetaţia care se regăseşte în zonă, nu vor fi afectată nici pe perioada de execuţie a lucrărilor nici pe perioada de operare a lucrărilor. De asemenea, nu vor fi necesare lucrări de defrişare în zona de lucru, astfel că realizarea lucrărilor va induce asupra sitului Natura 2000 ROSCI0007 – Bazinul Ciucului de Jos un impact nesemnificativ.

2.4 Statutul de conservare a speciilor şi habitatelor de interes comunitar

în perimetrul lucrărilor la obiectivul studiat nu a fost identificat nici un habitat de interes comunitar, iar dintre speciile de faună habitatul corespunde speciei de amfibian Bombina variegata.

Statutul de conservare pentru specia Bombina variegata- specie protejată prin O.U.G. 57/2007, Anexa 3 - specii de plante

şi animale a căror conservare necesită desemnarea ariilor speciale de conservare şi a ariilor de protecţie specială avifaunistică, pct a);

- specie protejată prin Directiva Europeană 92/43/EEC - Anexa IV -specii de animale si plante de interes comunitar care necesita o protecţie stricta, pct a);

- specie protejată prin Legea 13/1993, Anexa 2 - specii de fauna strict protejate.

79

2.5 Date privind structura şi dinamica populaţiilor de specii afectateTipurile de activităţi care se desfăşoară în zona obiectivului studiat nu permit

prezenţa speciilor de floră sau faună de interes comunitar specificate în formularul standard Natura 2000 al arealului ROSCI0007 Bazinul Ciucului de Jos.

Având în vedere faptul că lucrările propuse se desfăşoară într-o zonă care nu a permis de-a lungul timpului dezvoltarea de specii de interes comunitar, nici una din speciile de floră sau faună specificate în formularul Natura 2000 al arealului ROSCI0007 Bazinul Ciucului de Jos nu va fi afectat de execuţia acestor lucrări (care au fost descrise în capitolele anterioare) şi nici în perioada de exploatare.

Speciile de plante care se regăsesc în zona limitrofă amplasamentului precum şi speciile răzleţe aflate la limita amplasamentului nu vor fi afectate nici pe perioada de execuţie a lucrărilor (în aceste zone nu sunt propuse a se executa nici un tip de lucrări iar ampalsarea organizarea de şantier nu se va afla în apropiere) şi nici în de exploatare(în aceste zone nu se desfăşoară nici un tip de activitate)

Referitor la populaţia aparţinând speciei Bombina variegata în zona de implemetare a proiectului considerăm următoarele: Deoarece la nivel naţional a fost estimată o populaţie de zeci de mii de indivizi, iar suprafaţa habitatului speciei în areal este suficient de mare comparativ cu suprafaţa ocupată de proiect în arealul ROSCI0007 Bazinul Ciucului de Jos, apreciem că specia îşi va putea menţine populaţia pe termen lung.

2.6 Relaţiile structurale şi funcţionale care crează şi menţin integritatea ariei naturale protejate de interes comunitar

În perioada elaborării documentaţiei de evaluare adecvată, situl de importanţă comunitară ROSCI0007 Bazinul Ciucului de Jos are ca organism legal constituit, responsabil pentru managementul sitului Organizaţia GeoEcologică ACCENT.

Pentru realizarea studiului de evaluare adecvată au fost efectuate o serie de observaţii în teren relevante pentru amplasamentul analizat, însă nu se pot raporta la toată suprafaţa ariei naturale protejate de interes comunitar pentru redarea relaţiilor structurale şi funcţionale care creează şi menţin integritatea acesteia.

Menţionăm totuşi că suprafaţa care va fi ocupată de proiect în arealul de importanţă comunitară reprezintă un procent redus (0,01%), iar o astfel de raportare devine irelevantă, cu atât mai mult cu cât condiţiile de mediu biotic şi abiotic variază pe întreaga suprafaţă a sitului.

O arie naturală protejată, funcţionează ca un tot unitar, adică fiecare intervenţie antropică poate influenţa activitatea acestuia dacă nu este realizată în concordanţă cu statutul de conservare al speciilor şi habitatelor din regiune.

Legăturile dintre speciile de plante şi animale precum şi a acestora cu habitatele respective (în special în zona strict protejată), sunt foarte importante deoarece asigură menţinerea lor.

Relaţiile structurale şi funcţionale care crează şi menţin integritatea ariilor naturale sunt reprezentate de echilibrul dintre biotop, reprezentat de totalitatea factorilor abiotici (factorii geologici (solul, rocile), factori geografici (altitudine, longitudine, latitudine), factori mecanici (flux, reflux, curenţi, cutremure), factori fizici (temperatura, lumina, apă, aer) şi factori chimici (compoziţia aerului, a apei, a solului) şi biocenoza (ce reprezintă întreaga diversitate a elementelor vii, precum flora şi fauna, dar şi relaţiile acestora intra şi interspecifice).

80

Relaţiile structurale şi funcţionale care creează şi menţin integritatea ariilor naturale protejate de interes comunitar sunt multiple şi deosebit de complexe. Acestea se bazează pe relaţiile între organismele vii şi mediul lor de viaţă.

Teritoriul sitului ROSCI0007 Bazinul Ciucului de Jos este format dintr-o reţea de ecosisteme care se întrepătrund şi se influenţează unele pe altele: păduri, ape şi păşuni. Acestea nu sunt sisteme izolate (închise), ci sunt legate prin interconditionări reciproce. Aceste legături fac ca efectele negative apărute într-un ecosistem să se propage în lanţ şi în ecosistemele alăturate. Pe teritoriul sitului analizat au fost dezvoltate diverse activităţi antropice şi infrastructuri de transport. Astfel, ecosistemele din arealul Natura 2000 intersectat amplasamentul obiectivului studiat se pot clasifica în: ecosistemele naturale şi ecosisteme antropice (artificiale).

Ecosistemele naturale din arealul Natura 2000 sunt reprezentate de păduri, pajişti şi ape, în care influenţa umană este puţin sesizabilă.

Ecosistemele artificiale (antropogene) sunt acele ecosisteme în care intervenţia omului este resimţită parţial sau total. Acestea au fost transformate de oameni prin modificarea biotopului natural pentru a crea condiţii corespunzătoare anumitor activităţi.

La limita infrastructurii ecosistemele sunt invadate de habitate antropizate (comunităţi antropice), lipsite de valoare conservativă, flora şi vegetaţia fiind un amestec de specii comune, specii ruderale şi segetale.

în ceea ce priveşte speciile de plante identificate în zona obiectivului studiat nu au fost observate rarităţi floristice sau asociaţii vegetale valoroase care ar impune măsuri speciale de conservare.

81

C. Identificarea şi evaluarea impactului

1. Menţiuni generale privind implementarea proiectului de „Supraînălţare diguri mal stâng a râul Olt, tronson Sâncrăieni – Tuşnad, jud. Harghita” legate de ariile protejate din apropiere

Durata de execuţie a lucrărilor hidrotehnice este de 12 luni iar funcţionarea este de durata nelimitată şi nu se prevăd lucrări ulterioare de extindere a acestora către interiorul ariilor protejate.

Proiectul nu prevede acţiuni de amenajare care să conducă la modificări fizice în ariile naturale protejate. De asemenea se menţionează faptul că pentru realizarea proiectului nu se prevede folosirea de resurse naturale din cadrul ariei protejate. Nevoile de resurse naturale necesare pentru construcţie şi locurile de obţinere ale acestora sunt prezentate în capitolele anterioare prezentului studiu.

Emisiile atmosferice datorate lucrărilor de construcţie (traficul auto al utilajelor şi autovehiculelor care vor tranzita zona care se va desfăşura şi în perioada de execuţie a lucrărilor) precum şi emisiile provenite din traficul auto în perioada de exploatare nu vor avea impact asupra ariilor protejate deoarece frontul de dispersie la 100 m lateral drumului are concentraţiile mult sub limitele admise pentru protecţia ecosistemelor.

Valoarea conservativă a habitatelor şi a speciilor prezente în cele două situri este foarte bună şi nu s-au identificat interferenţe ale acestora cu speciile floristice şi faunistice de pe amplasament sau din apropierea acestuia.

Efectele activităţilor antropice desfăşurate pe amplasamentul lucrarilor hidrotehnice au stabilit deja de-a lungul timpului, configuraţia spectrului faunei şi florei din zonă.

în zonele adiacente lucrarilor, vegetaţia naturală în zonă a fost semnificativ antropizată, fiind înlocuită în cea mai mare parte de culturi agricole. Acestea „funcţionează" ca zone tampon între lucrările şi celelalte activităţi din localitatile riverane lucrarilor şi ariile protejate.

Lucrările hidrotehnice proiectate pot genera un impact potenţial asupra mediului atât în perioada de execuţie a lucrărilor cât şi în perioada de exploatare.

în perioada de execuţie, lucrările hidrotehnice propuse a se executa se pot sintetiza astfel:

- transportul materialelor şi muncitorilor la fronturile de lucru; mobilizarea utilajelor de construcţii în frontul de lucru;- pregătirea terenului prin curăţire şi săpături pentru realizarea umpluturilor cu material granular;

- aşezarea straturilor de pietris, balast, pamant argilos, etc.în timpul execuţiei lucrărilor vor fi generate deşeuri în principal de natură solidă, care prin

eliminare periodică, pe măsura generării, nu vor afecta ariile protejate. La finalizarea execuţiei lucrărilor propuse se recomandă (acolo unde este cazul) ecologizarea zonelor şi refacerea celor ocupate temporar, prin îndepărtarea tuturor tipurilor de deşeuri.

82

în perioada de exploatare suprafeţele ariilor protejate nu se vor afla în contact direct cu lucrările executate.

Atât în faza de execuţie a lucrărilor propuse cât şi în perioada de exploatare, impactul preconizat este nesemnificativ, deoarece suprafaţa ocupată din arealul ROSCI0007 Bazinul Ciucului de Jos este relativ mică (0,20 % din suprafaţa totală a sitului), iar situl ROSPA0034 Depresiunea muntii Ciucului este si mai mica (0.006 % din suprafata totala a sitului).

Pe de altă parte fluxurile tehnologice sunt create astfel încât drumurile de exploatare existente să fie utilizate eficient.

Utilizarea unor tehnologii performanete face posibilă menţinerea parametrilor factorilor de mediu şi biologici posibili afectaţi de lucrările propuse a se executa la nivelul concentraţiilor maxime admisibile, stabilite de legislaţia în vigoare.

Impactul negativ direct care s-ar putea contura asupra speciior apaţinând faunei pentru care au fost declarate siturile Natura 2000 ROSCI0007 Bazinul Ciucului de Jos şi respectiv ROSPA0034 Depresiunea muntii Ciucului este diminuat ca urmare a mobilităţii acestora. In toate fazele de lucru, acestea vor evita zona de lucru datorită perturbaţiilor care pot apărea pe perioada de execuţie a lucrărilor, îndreptându-se spre zone mai liniştite şi cu hrană abundentă. Perioada de execuţie a lucrărilor fiind limitată la un an va permite speciilor, ca după finalizare, să se reîntoarcă. Traseul digurilor de aparare impotriva inundatiilor constituie loc de hrană sau de cuibărire pentru speciile de faună din areale analizate.

Execuţia lucrărilor de suprainaltare a digurilor poate duce la pierderea suprafeţelor de habitate care constituiau loc de hrană, de cuibărire, de odihnă sau de reproducere pe o perioada de 1 an. Dupa terminarea lucrarilor habitatele se vor reface.

Astfel, la nivelul celor două arii protejate Natura 2000 nu se vor crea dezechilibre şi nu vor exista influenţe semnificative asupra lanţurilor trofice compexe şi stabile existente în cele două areale.

2. Identificarea şi evaluarea impactuluiPentru identificarea şi evaluarea impactului, trebuie să se ţină cont de intensitatea şi

extinderea activităţii generatoare de impact, cât şi de tipul de impact ce are loc în habitatul respectiv.

2.1. Identificarea impactului

Impactul asupra habitatelor, în speţă asupra valorilor şi funcţiilor acestora se pot încadra în patru categorii:

> distrugerea habitatului;> fragmentarea habitatului;> simplificarea habitatului;> degradarea habitatului.

Natura impactului depinde de tipul de stres exercitat de fiecare activitate asupra habitatului. De exemplu, activitatea de defrişare include înlăturarea arborilor,

83

uscarea asociată substratului pe care s-a aflat pădurea sau zăvoiul respectiv, eroziunea şi sedimentarea solului din imediata vecinătate şi distrugerea habitatului prin zgomot şi activitatea umană.

In general, pot fi luati in considerare urmatorii factori de stres:- decopertarea;- deshidratare şi inundare; - acidifiere;- încălzire termică;- contaminare cu toxine;- disturbare fonică; introducerea de specii.

Aceşti factori stresanţi pot avea următoarele efecte asupra oricărui tip de habitat:- mortalitatea directă asupra speciilor native;- stres fiziologic şi diminuarea funcţiei reproductive;- întreruperea comportamentului şi activităţilor normale;- modificarea interacţiunii între specii şi invazia speciilor autohtone.

Pe lângă aceste efecte pe care habitatul le resimte în urma acţiunii factorilor stresanţi este important să luăm în considerare impactul cumulativ cu efecte multiple şi indirecte pe care activitatea antropică le poate genera în cadrul unui habitat.

> Distrugerea - este ultima fază a degradării unui habitat, prin schimbarea categoriei de folosinţă a acestuia. In cadrul fiecărei astfel de schimbări, caracteristicile naturale originale ale terenului sunt eliminate, astfel şi valorile habitatului sunt modificate. Ocazional, terenuri sălbatice a căror categorie de folosinţă a fost schimbată, pot fi reabilitate până la un stadiu similar dar nu identic cu cel natural. Dimpotrivă, terenurile ce au avut folosinţă urbană sau industrială nu-şi vor recăpăta niciodată integritatea naturală sau valorile naturale ale habitatului.

Alterările fizice de diferite feluri cauzează distrugerea habitatelor. In cadrul habitatelor terestre în principal activitatea de decopertare, cu dispariţia vegetaţiei (arbori, arbuşti, specii ierboase) este factorul stresant.

Lucrările hidrotehnice preconizate a se executa nu vor produce distrugerea habitatelor amplasate în ariile protejate, deoarece amplasarea lor este într-o zonă cu grad ridicat de antropizare iar vegetaţia a fost modificată în timp datorită activităţilor care se desfăşoară în această zonă.

> Fragmentarea - are ca rezultat distrugerea unei părţi a habitatului, lăsând alte porţiuni intacte.

în funcţie de intensitatea impactului şi de scara pe care intervine activitatea antropică, multe cazuri de distrugere locală a habitatului sunt privite ca o fragmentare de habitat. Această fragmentare este cauza principală a speciilor stenobionte extreme, ce depind exclusiv de un habitat şi constituie o ameninţare serioasă asupra biodiversităţii biologice.

Consecinţele fragmentării habitatelor includ următoarele aspecte:- amplificarea izolării şi mortalităţii speciilor;

84

- extincţia speciilor ce au nevoie de areal mare pentru hrănire şi supravieţuire;- dispariţia speciilor de interior şi a speciilor stenobionte;- diminuarea diversităţii genetice în rândul speciilor rare;- creşterea abundenţei speciilor ruderale, euribionte.

Lucrările propuse pentru apararea impotriva inundatiilro în interiorul sitului ROSCI0007 Bazinul Ciucului de Jos nu vor produce fragmentarea habitatelor speciilor comunitare pentru care a fost desemnat situl.

> Simplificarea - habitatelor include dispariţia din acestea a componentelor ecosistemului cum ar fi arborii / arbuştilor căzuţi, dispariţia microhabitatelor (cuiburile sau vizuinele) sau care au fost făcute de neutilizat prin acţiune antropică. In mod normal, alterarea structurii verticale a habitatului duce la reducerea diversităţii speciilor. Diversitatea structurală a habitatului oferă mai multe microhabitate şi permite interacţiuni mult mai complexe între specii.

în timp ce tăierile într-o pădure/zăvoi sunt atât o formă de distrugere a habitatului, cât şi o formă de fragmentare a acestuia, tăierea preferenţială a anumitor arbori /arbuşti reprezintă o formă de simplificare a habitatului. Tăierile crează mai multe tipuri de microclimate extreme care sunt de obicei mai calde, mai reci, mai uscate şi mai puţin ferite de vânt decât în pădurile /zăvoaiele naturale.

Impactul imediat asupra speciilor rezidente este uscarea speciilor ierboase din zonă.

> Degradarea - habitatelor presupune şi fragmentarea sau simplificarea structurii habitatului, dar în mod specific se referă la înrăutăţirea stării de sănătate sau diminuarea integrităţii ecologice a acelui habitat intact iniţial. Contaminarea cu substanţe chimice rezultate din aerul sau apa poluate constituie o cauză semnificativă a degradării habitatelor. De exemplu râurile pot fi degradate ca urmare a creşterii turbidităţii şi a concentraţiilor de materii în suspensie (în special în situaţiile în care se execută lucrări de excavatii si umpluturi) şi în consecinţă a depunerilor.

De asemenea, invazia speciilor alohtone poate conduce la degradarea severă a sistemelor naturale prin modificarea interacţiunilor din cadrul sistemelor.

2.2. Evaluarea impactuluiToate efectele potenţiale asupra medilui, identificate pentru fiecare activitate care este

supusă evaluării impactului, sunt analizate pentru a determina valoarea impactului final. Această valoare este dată de următoarea formulă de calcul:

Impact = Consecinţă x Probabilitate

Evaluarea consecinţelor se face din punct de vedere calitativ, acestea fiind clasificate conform urmatoarei matrici:

Descrierea consecinţelor

(se vor lua în calcul tot timpul consecinţele maxime previzibile)Va Grad de Consecinţa riscului asupra siturilor Natura 2000

85

loare afectare ROSCI0007 Bazinul Ciucului de Jos şi respectiv ROSPA0034 Depresiunea muntii Ciucului

5 Dezastruos Dispariţia a 81% - 100% din specii sau reducerea populaţiilor locale cu acelaşi procent

4 Foarte serios Dispariţia a 61% - 80% din specii sau reducerea populaţiilor locale cu acelaşi procent

3 Serios Dispariţia a 41% - 60% din specii sau reducerea populaţiilor locale cu acelaşi procent

2 Moderat Dispariţia a 21% - 40% din specii sau reducerea populaţiilor locale cu acelaşi procent

1 Nesemnificativ Dispariţia a 0 - 20% din specii sau reducerea populaţiilor locale cu acelaşi procent

Categoriile de probabilitate sunt definite conform matricei de mai jos:

Valoare Probabilitate Descriere5 Inevitabil Efectul va apare cu certitudine4 Foarte probabil Efectul va apare frecvent3 Probabil Efectul va apare cu frecvenţă redusă2 Improbabil Efectul va apare ocazional1 Foarte

improbabilEfectul va apare accidental

Matricea de impact, calculată în funcţie de probabilitatea apariţiei pericolului şi a consecinţelor maxime previzibile se prezintă astfel:

MATRICEA DE IMPACTProbabilitate

Inevitabila 5 5 10 15 20 25Foarte probabilă 4 4 8 12 16 20Probabilă 3 6 9 12 15Improbabilă 2 2 4 6 8 10Foarte improbabilă 1 2 3 4

1 2 3 4

CONSECINŢE

NE

SE

MN

IFIC

ATI

V

MO

DE

RA

T

SE

RIO

S

FOA

RTE

SE

RIO

S

DE

ZAS

TRU

OS

Analiza nivelului impactului este făcută în funcţie de consecinţele şi probabilitatea fiecărui efect identificat ţinând cont şi de gradul de ireversibilitate al efectelor exercitate în

86

vederea evaluării finale. Produsul acestor două caracteristici este definit ca nivel al impactului final.

Valoarea impactului este reprezentată după cum urmează:- impact seminificativ – de la 15 la 25- impact modetat – de la 5 la 12- impact neseminificativ – de la 1 la 4.

Un impact semnificativ este caracterizat de afectarea majoră a speciilor şi populaţiilor locale, cu şanse minime de refacere a echilibrului iniţial chiar şi pe termen lung, având deci un puternic caracter de ireversibilitate.

Impactul de tip moderat presupune o afectare semnificativă a speciilor şi a populaţiilor locale a acestora, a cărui caracter de ireversibilitate este scăzut, refacerea stării iniţiale a mediului fiind posibilă însă de-a lungul unei perioade îndelungate.

Impactul nesemnificativ presupune o alterare minimă a componentelor naturale, inclusiv a speciilor şi populaţiilor locale, pe termen scurt, cu un puternic caracter de reversibilitate, astfel încât refacerea stării iniţiale are loc de la sine, pe o perioadă mică de timp, fără eforturi suplimentare.

Indicatorii cheie pentru evaluarea nivelului impactului sunt reprezentaţi de numărul de specii afectate pe de o parte şi de numărul de indivizi ai populaţiilor locale afectaţi pe de altă parte, aceştia permiţând cuantificarea consecinţelor aşa cum fost descrise mai sus.

Pentru identificarea şi evaluarea impactului lucrărilor propuse asupra siturilor Natura 2000 ROSCI0007 Bazinul Ciucului de Jos şi respectiv ROSPA0034 Depresiunea muntii Ciucului se vor analiza cele două etape principale:

- execuţie lucrări;- exploatare.

2.3 Impactul generat în perioada de execuţie a lucrărilorPrimele măsuri pentru identificarea şi evaluarea impactului asupra ariilor protejate în

perioada de execuţie a lucrărilor au presupus unele măsuri, dintre care amintim:- alegerea drumurilor tehnologice pentru transportul materialelor, a personalului

angajat în cadrul şantierului, a deşeurilor, etc să se facă astfel încât traseul acestora să nu traverseze arealele Natura 2000;

- organizarea de şantier să nu fie amplasată în cadrul arealul ROSCI0007 Bazinul Ciucului de Jos;

- lucrările de curatare a albiei minore nu vor fi execute în perioadele de depunere a icrelor la peşti (lunile aprilie - mai);

- lucrările de săpături, excavaţii şi alte tipuri de lucrări care sunt generatoare de emisii de praf să se limiteze pe cât posibil în perioadele de vânt puternic;

- transportul materialelor pulverulente să fie efectuat cu utilaje dotate cu prelată, astfel încât pe timpul transportului să nu fie antrenate în atmosferă aceste pulberi.

87

în perioada de execuţie a lucrărilor de aparare impotriva inundatiilor, impactul negativ va fi de scurtă durată şi în mare parte asupra calităţii apei curgatoare prin creşeterea gradului de turbiditate şi a concentraţiilor de materii în suspensie.

în această fază a proiectului, impactul este direct, pe termen scurt, limitat la durata de execuţie a lucrărilor (12 de luni), nu este rezidual şi nici cumulativ.

2.4. Impactul generat în perioada de exploatareîn perioada de exploatare, lucrările propuse au un impact nesemnificativ deoarece tipul

de construcţii realizate nu influenţează speciile existente în zona amplasamnetului sau în vecinătatea acestuia deoarece zona este antropizată cu mult timp înainte iar tipul de activităţi desfăşurate nu sunt cu mult diferite de cele de dinaintea execuţiei lucrărilor.

2.5. Impactul activităţilor colateraleLucrările propuse pentru apararea impotriva inundatiilor nu ocupă decât o suprafaţă mică

din suprafaţa sitului ROSCI0007 Bazinul Ciucului de Jos. Aceste lucrări nu sunt prevăzute a se extinde în viitor pe suprafeţe mai mari ale sitului, astfel încât să ocupe suprafeţe suplimentare din acesta sau să producă dezechilibre în ecosistem. Astfel nu au fost identificate imapacturi cumulate cu alte proiecte viitoare sau în curs de realizare.

în plus, zona afectata fiind o zonă antropizată în care s-au produs de-a lungul timpul mai multe schimbări datorate în primul rând traficului auto, impactul lucrărilor propuse a se executa este nesemnificativ, iar efectele asupra vecinătăţilor (locuitorii satelor si comunelor) nu vor fi resimţite. Acest lucru se datorează în primul rând concentrării impactului din perioada de execuţie a lucrărilor în zona sursei, acesta diminuându-se pe măsură ce distanţa de aceasta depăşeşte 500 m.

2.6. Impact cumulativIn zona, simultan cu lucrările de aparare impotriva inundatiilor nu au fost prevăzute si alte

lucrari.

Zonele pe care s-au proiectat lucrarile de aparari de mal au fost stabilite potrivit următoarelor surse:

- ”Strategia Natională de Managment al Riscului la Inundatii pe termen mediu si lung” aprobată prin Directiva 2007/60/CE de Parlamentul European si a Consiliului în 23 octombrie2007, privind evaluarea si gestionarea riscurilor la inundatii, reducerea vulnerabilitătii sociale a comunitătilor expuse la inundatii cu 50% în termen de 10 ani si de până la 75% pe termen lung în 30 ani pentru localitătile rurale.

- listele actualizate cu zonele inundate din evidenţele Direcţiilor de Apă Olt;

88

Zona studiată face parte din Sistemul de îndiguiri Saculeni - Tusnad, realizat între anii 1976-1979, pe o lungime de 32 km si cuprinde un numãr de 26 incinte.

În perioada 1998 – 2008 s-au executat lucrări din cadrul Obiectului 1 "Amenajare rau Olt aval confluenţă râul Negru; mal drept şi mal stâng (constând din consolidări de maluri), Obiectului 2 "Amenajare râul Negru consolidări de mal, şi Obiectului 3 "Amenajare rau Olt amomte confluenţă râul Negru; (constând din consolidări de maluri, supraînălţare dig şi amenajare aflienţi) valoarea consumată fiind sub 30% din valoarea obiectului.

Aceste lucrării s-au executat în primă urgenţă pentru a stopa eroziunile puternice produse ce au determinat reducerea zonei dig-mal (determinată prin execuţia lucrărilor de amenajare a râului Olt din anii 1970-1975 la ~ 25 m), înaintând în special în zonele concavităţilor pe anumite sectoare şi ajungând până la limita piciorului exterior al taluzului digului de apărare al incintelor agricole limitrofe.

Proiectarea şi execuţia lucrărilor a fost reluată la finele anului 2000 cu amenajarea raului Negru.

În vederea îmbunătăţirii regimului de scurgere a apelor mari ale râului Negru şi a împiedicării efectului distructiv de erodare a malurilor cu efecte directe asupra stabilităţii hidrodinamice a digurilor executate, a integrităţii terenurilor şi a obiectivelor diverse, s-au propus următoarele lucrări:- consolidarea malurilor cu eroziuni active pe râul Negru;- consolidarea malurilor afluenţilor râului Negru, în zonele cu eroziuni active; - reprofilarea albiilor afluenţilor râului Negru în zona de confluenţă.

Pe malurile râului Negru s-au înregistrat 29 sectoare necesare a fi consolidate în lungime totală de 4.690 m. Dintre acestea, 17 sectoare în lungime totală de 2.470 m sunt pe malul stâng şi 12 sectoare în lungime de 2.200 m sunt pe malul drept..

S-au înregistrat, de asemenea, 19 sectoare necesare a fi consolidate pe 7 afluenţi în lungime totală de 4.280 m.

În anul 2003 s-a promovat o parte de lucrării din cadrul Obiectului 3 – Amenajarea raului Olt şi afluenţi amonte confluenţă Raului Negru, jud. Covasna şi Harghita, Etapa I – Lucrări de regularizare cu finanţare B.D.C.E.

Lucrările din cadrul acestei etape au constat din supraânălţarea diguri consolidãrile de maluri de pe raul Olt în zona localităţilor, la Ghidfalãu, Zoltan, Malnas Sat, Malnas Bãi si Micfalãu şi amenajarea afluienţilor.

Amenajarea raului Olt cu lucrării hidrotehnice pentru apărarea împotriva inundaţiilor a început după viiturile catastrofale din anii1970. Urmare a viiturilor ce au avut loc şi a evolutiei situatiei morfologice a albiei în zonã s-au impus intervenţii majore cu lucrãri din partea organelor de gospodãrire a apelor.

Îndiguirea raului Olt şi a aflientul acestuia raul Negru s-a executat la distanţă dig – mal de maxim 25 m cu tăierea meandrelor pronunţate. Acest tip de amenajare a condus la scurtarea traseului care a condus la sporirea vitezelor ce au condus la apariţia eroziunilor de mal.

89

Aceste lucrări conduc la creşterea turbidităţii în apa raului şi implicit o creştere a concentraţiilor de materii în suspensie cu efect asupra speciilor de faună din apă dependente de luminozitate (odată cu creşterea turbidităţii şi a materiilor în suspensie se reduce intensitatea luminoasă, afectând astfel modul de hranire şi orientare a speciilor). Estimăm că populaţiile de ihtiofaună mobilă îşi vor schimba temporar locaţia, migrând în zonele mai favorabile pentru habitare. Impactul asupra speciilor fixe de ihtiofaună depinde de durata lucrărilor de excavatii si umpluturi şi de viteza curenţilor de apă din intreg sectorul studiat. în vederea refacerii gradului de transparenţă al apei recomandăm lucrări de scurtă intensitate, cu pauze diurne. Aceasta va permite reluarea proceselor de fotosinteză a vegetaţiei şi recalibrarea funcţiilor biologice a intregului viu din zonă.

De asemenea, execuţia lucrărilor pot conduce la scurgeri de materiale şi /sau combustibili în apa de suprafaţă. Aceste scurgeri pot afecta habitatele floristice şi faunistice (atât cele de interes conservativ cât şi cele comune), care se regăsesc în corpul de apă, însă durata de execuţie a lucrărilor este limitată astfel ca impactul este de scurtă durată, limitat (numai în zona de execuţie a lucrărilor), ireversibil şi nesemnificativ.

O altă sursă generatoare de impact în perioada de execuţie a lucrărilor este reprezentată de emisiile de praf de la traficul auto a utilajelor cu care se lucreaza. Aceste emisii pot genera un impact major în situaţiile de vânt puternic (când pulberile rezultate de la emisiile de praf pot fi purtate de vânt pe distanţe mai mari) şi /sau în situaţiile în care toate utilajele necesare execuţiei lucrărilor vor funcţiona simultan. Acest lucru este imposibil de altfel, deoarece lucrările propuse vor fi executate simultan, iar utilajele care vor face parte din parcul auto al organizării de şantier nu vor funcţiona simultan, in funcţie de tipul de lucrări.

Astfel spus, dacă lucrările propuse se execută etapizat, impactul asupra mediului nu va fi semnificativ şi se manifestă local (numai în zona de execuţie a lucrărilor) şi pe durată limitată de timp.

Principalul factor perturbator al mediului (având în vedere poziţionarea amplasamentului lucrărilor) pe durata execuţiei lucrarilor îl reprezintă nivelul de zgomot şi de gaze de ardere, produse de utilajele in miscare. Aşa cum se cunoaşte şi din literatura de specialitate, propagarea zgomotului şi a emisiilor se reduce în raport cu distanţa.

Totuşi condiţiile de propagare a zgomotului depind fie de natura utilajelor şi de dispunerea lor, fie de factori externi suplimentari, cum ar fi:

-fenomenele meteorologice şi în particular viteza şi direcţia vântului şi temperatura;-absorbţia undelor acustice de către sol, fenomen numit „efect de sol";

- absorbţia undelor acustice în aer, depinzând de presiune şi temperatură; umiditatea relativă;-topografia terenului;-tipurile de vegetaţie.

Aprecierile bazate pe experienţa măsuritorilor pe şantierele de construcţii arată că nivele apropiate de 90 dB(A) (cu o marjă de 2 - 3 dB(A) pe perioade scurte de timp) se înregistrează numai în zonele de activitate a utilajelor. în cazul de faţă la limita zonei

90

se vor realiza nivele de zgomot inferioare dar apropiate de (Leq) 65 dB(A) - nivele admisibile, conform standardelor în vigoare (respectiv STAS 10009-88 pentru incinte industriale la distanţe de 200-300 m de la sursa generatoare de zgomot către marginea platformei de lucru). Astfel este evidenţiat faptul că nivelurile de zgomot generate de utilajele care lucrează pe oricare dintre maluri vor ajunge pe malul opus la nivele sub cele percepute de om, astfel că impactul va fi nesemnificativ pe distanţe mari.

3. Impactul potenţial al proiectului asupra sitului Natura 2000, ROSCI0007 Bazinul Ciucului de Jos

In arealul ROSCI0007 Bazinul Ciucului de Jos, lungimea totală care va fi ocupată de lucrările hidrotehnice este de aproximativ 63300 mp (6,33 ha). Din aceasta suprafata circa 0,95 ha este in afara sitului.

Ca atare, se considera ca in cadrul rezervatiei naturale se afla numai 0,2 % din lucrarile de indiguire.

3.1. Impactul lucrărilor de excavatii si umpluturi asupra speciilor din situl ROSCI0007 Bazinul Ciucului de Jos

Lucrările de excavatii si umpluturi a se realiza in albia minora a raului pe o lungime totala de 5000 m.

Lucrările propuse a se executa în vederea prevenirii inundatiilor se vor suprapune peste arealul protejat. Suprafeţele ocupate de lucrari reprezinta circa 0,2 % din suprafaţa sitului ROSCI0007.

Lucrările propuse a se executa şi în special cele de excavatii si umpluturi prezintă un risc de influenţă negativă asupra calităţii apei raului, a speciilor acvatice dar şi asupra habitatelor acvatice prin modificări în special în perioada de execuţie.

Pe perioada execuţiei lucrărilor, pierderile accidentale de hidrocarburi de la utilajele in miscare si folosite pentru realizarea lucrărilor pot conduce la modificarea calităţii apelor în zona de execuţie a lucrărilor. Organismele acvatice, de asemenea, pot fi afectate direct de calitatea apei cu precădere în secţiunea în care se execută lucrările de excavare.

Lucrările de excavare pot perturba ecosistemele acvatice prin alterarea temporară (numai pe perioada desfăşurării acestor lucrări în corpul de apă) a habitatelor acvatice conducând la pierderea temporară a vegetaţiei.

Răscolirea albiei raului are ca rezultat un impact negativ asupra etapelor din viaţa habitatelor de peşti din zona de execuţie a lucrărilor. Efectele acestui impact constau în:

- reducerea calităţii habitatelor acvatice (depunerea icrelor);- pierderea temporară a locurilor utilizate pentru adăpostirea icrelor, a peştilor tineri şi a altor organsime acvatice;

- reducerea clarităţii şi vizibilităţii apelor diminuând capacitatea organismelor de a-şi găsi hrana, de a se reproduce şi de a scăpa de prădători;

91

- eliminarea surselor potenţiale de hrană, cum ar fi: insectele şi nevertebratele acvatice fie prin pierderea habitatelor fie prin astuparea lor.

Execuţia lucrărilor de excavatii produce, în primul rând, creşterea turbidităţii apei şi totodată creşeterea concentraţiei de materii în suspensie, având ca rezultat direct şi imediat diminuarea pătrunderii luminii solare în apă în detrimentrul organismelor fotodependente. Acest lucru este determinat de reducerea intensităţii luminoase din apă afectând procesele de fotosinteză specifice algelor şi altor organsime acvatice.

Pe lângă lucrările de excavatii care conduc la creşterea turbidităţii şi a concentraţiei de materii în suspensie se mai adauga activitatea umana, mai ales in perioadele calde. Acestea pot duce la creşterea concentraţiilor de materii în suspensie. Aceste pulberi în suspensie pot afecta respiraţia faunei de pe uscat care se află în zona, dar şi a zoeni limitrofe acestuia.

Referitor la organismele înnotătoare, efectul lucrărilor de excavatii nu este intens datorită abilităţilor acestora de a evita zonele cu turbiditate crescută.

Altfel spus, impactul lucrărilor de excavatii asupra faunei acvatice se manifestă prin retragerea acesteia din zonele defavorabile (mai exact din zonele unde se execută lucrările) spre zone favorabile habitutului acestora. Trebuie precizat faptul că acest impact este se manifestă local şi numai pe perioada de execuţie a lucrărilor.

Se menţionează faptul că, zona care se va amenaja este o zonă puternic antropizată, influenţată de traficul auto si de lucrarile agricole.

3.2 Impactul asupra habitatelor de interes comunitar din situl ROSCI0007 Bazinul Ciucului de Jos în zona de interes, speciile de vegetaţie care se regăsesc sunt în special specii ierboase comune, ruderale unele chiar invazive, fără interes conservativ. In zona se intalnesc 19 specii de plante protejate (pe lista rosie nationala) si 6 specii sunt relicte glaciare. Acestea nu sunt afectate de execuţia lucrărilor de suprainaltare a digurilor deoarece lucrarile se vor executa strict in albia minora a raului.

Habitatele de interes comunitar descrise în formularul standard Natura 2000 ROSCI0007 Bazinul Ciucului de Jos nu se află în perimetrul digurilor (aceasta fiind o zona antropizată afectată in principal de activitatea agricola), astfel nu se anticipează nici un impact asupra acestor tipuri de habitate.

Tip de habitat

Stare actuală suprafaţă totală in situl Natura

2000

Pierdere permanentă prin implementarea

planului

Suprafaţa rămasă în situl Natura

2000 după implementarea

planuluiha % ha % ha %

7140 Mlastini turboase de tranzitie si turbarii oscilante (nefixate de substrat)

26,93 1 0 0 26,93 1

92

7230 Mlastini alcaline 26,93 1 0 0 26,93 16410 Pajisti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae)

26,93 1 0 0 26,93 1

6440 Pajisti aluviale din Cnidion dubii

134,65 5 0 0 134,65 5

6510 Pajisti de altitudine joasa (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis)

26,93 1 0 0 26,93 1

91E0 * Paduri aluviale cu Alnus glutinosa si Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae)

80,79 3 0 0 80,79 3

3260 Cursuri de apa din zonele de câmpie, pâna la cele montane, cu vegetatie din Ranunculion fluitantis si Callitricho-Batrachion

26,93 1 0 0 26,93 1

în perioada de exploatare a digurilor, speciile comunitare specificate în formularul Natura 2000 şi care se regăsesc şi zona limitrofă nu vor fi afectate de activităţile specifice zonei, respectiv traficul auto, mici industrii, activitati casnice, agricultura, trafic CFR, etc.

în ceea ce priveşte habitatele naturale, se prevede menţinerea stării bune de conservare a acestora şi respectiv restaurarea diversităţii.

3.3 Impactul asupra speciilor de mamifere din situl ROSCI0007 Bazinul Ciucului de Jos

Conform formularul standard Natura 2000, situl ROSCI0007 Bazinul Ciucului de Jos este populat de urmatoarele mamifere: 1324 Myotis myotis, 1307 Myotis blythii, 1352 Canis lupus, si 1354 Ursus arctos, care sunt considerate a fi specii rezidente.

Condiţiile specifice habitatului acestuia nu se regăsesc în zona unde se vor suprainalta digurile, astfel că nu există nici un impactul estimat asupra speciei.

3.4. Impactul asupra speciilor de amfibieni din situl situl ROSCI0007 Bazinul Ciucului de Jos

Conform formularului standard Natura 2000, situl ROSCI0007 Bazinul Ciucului de Jos este populat de speciile Bombina variegata (buhai de baltă cu burta galbena) şi respectiv Triturus cristatus (triton cu creasta).

Habitatul prezent în jurul zonei supuse investiţiei corespunde cerinţelor ecologice in care se dezvolta Bombina variegata, însă populaţii ale acestei specii nu sunt restrânse

93

strict pe zona investiţiei, prin urmare investiţia nu are impact asupra populaţiei speciei. In cazul unor precipitaţii bogate prin formarea de băltoace sau şanţuri cu apa, specia poate depune ponta in astfel de locuri. Inainte de inceperea lucrărilor se recomanda a se verifica terenul aferent lucrărilor, iar in perioada lucrărilor se recomanda evitarea formarii de şanţuri artificiale cu apa unde specia poate depune ponta.

Habitatul in care traieste Triturus cristatus este format din bălţi şi iazuri din zone de câmpie; salastuieste ascuns prin printre tulpinile plantelor acvatice. Intră în apă în martie şi, în funcţie de nivelul acesteia, poate rămâne până în mai-iunie. Se reproduce prin lunile aprilie-mai în bălţi şi băltoace. Inainte de inceperea lucrărilor se recomanda a se verifica terenul aferent lucrărilor, iar in perioada lucrărilor se recomanda evitarea formarii de şanţuri artificiale cu apa unde specia poate depune ouale.

Se estimează ca prin investiţia propusă nu va exista impact semnificativ asupra acestor specii.

3.5. Impactul asupra speciilor de peşti din situl ROSCI0007 Bazinul Ciucului de Jos

Conform formularului standard Natura 2000, situl ROSCI0007 Bazinul Ciucului de Jos este populat de pestele 1163 Cottus gobio.

Activităţile propuse includ lucrări de excavare ce pot influenţa negativ viaţa şi activitatea peştilor din zonă. Astfel este posibilă stânjenirea migraţiei ca urmare a perturbării locale (nivele de zgomot ridicate, creşterea turbidităţii în special în perioada de execuţie a lucrărilor de pe malul cursului de apă şi a lucrărilor de excavatii si umpluturi).

Dată fiind perioada limitată de execuţie a lucrărilor, acest impact este considerat ca fiind de scurtă durată şi numai pe perioada de execuţie a lucrărilor.

In perioada de exploatare a digurilor nu se estimează nici un impact asupra speciei de peşti, excepţie făcând scurgerile accidentale de substanţe poluante provenite de la populatie sau industii.

3.6. Impactul asupra speciilor de nevertebrate din situl situl ROSCI0007 Bazinul Ciucului de Jos

Conform formularului standard Natura 2000, situl ROSCI0007 Bazinul Ciucului de Jos este populat de nevertebratele 1014 Vertigo angustior si 1016 Vertigo moulinsiana.

Vertigo angustior - În cazul în care au condiţii corecte de habitat, melcul poate acoperi o arie mare de ocupare. În caz contrar, el poate fi găsit într-o zonă de tranziţie de multe ori îngustă între ghiolurilor, şi în zonele de tranziţie între păşuni şi zone umede cu ierburi scurte, muşchi şi Iris.

94

Vertigo moulinsiana - Statutul speciei în România este necunoscut; posibil vulnerabilă din cauza reducerii şi degradării habitatelor specifice (zone umede).

Supravieţuirea acestor specii este dependentă de prevenirea distrugerii zonelor umede remanente.

4. Impactul potenţial al proiectului asupra sitului Natura 2000 ROSPA0034 Depresiunea muntii Ciucului

Lucrările propuse a se executa se află situate in interiorul sitului ROSPA0034 Depresiunea muntii Ciucului (vezi plansele 1, 2 si 3).

In urma vizitelor pe amplasament, nu au fost identificate nici una din speciile de păsări rezidente ale sitului ROSPA0034 Depresiunea muntii Ciucului. In plus proiectul nu prevede utilizarea de resurse naturale sau extracţia de ape subterane din zona sitului sau care să creeze dezechilibre în interiorul acestuia şi să afecteze speciile de păsări pentru care a fost desemnat.

Zgomotul generat de execuţia lucrărilor propuse poate crea disconfort speciilor de păsări cuibăritoare în habitatele riverane, cât şi unor specii de pasaj, efectul fiind doar temporar, în perioada execuţiei lucrărilor. Astfel, speciile de păsări nu vor fi afectate de activitatea propriu-zisă din perioada de execuţie a lucrărilor, deoarece prezenţa pe amplasamentul digurilor a acestora este rară iar condiţiile întâlnite aici le obligă să se orienteze spre locuri mai liniştite şi cu hrană abundentă din interiorul sitului.

Echilibrul ecosistemului existent în sit nu poate fi afectat de populaţii noi de păsări, deoarece amplasamentul nu adăposteşte în momentul de faţă populaţii mari de păsări, existenţa acestora fiind determinată de terenurile agricole din apropierea amplasamentului.

De asemenea, lucrările prevăzute au specific hidrotehnic şi nu prevăd construcţii şi/sau structuri înalte care să perturbe sau să obstrucţioneze zborul păsarilor sau să afecteze căile acestora de migraţie.

Referitor la emisiile specifice perioadei de execuţie a lucrărilor dar şi a perioadei de exploatare (zgomot şi emisii de poluanţi) se poate aprecia că acestea nu vor influenţa migraţia păsărilor luând în considerare dispersia acestora în raport cu altitudinea de zbor a păsărilor.

Se preconizează că lucrările propuse nu vor avea impact semnificativ suplimentar asupra speciilor de păsări de interes comunitar din situl ROSPA0034 Depresiunea muntii Ciucului datorită influenţei antropice care perturbă mediul.

In acest mod prezenţa speciilor de păsări este strict legată de căutarea hranei, pebntru cuibărit şi pasaj putând folosi zone mai liniştite şi retrase din vecinătate.

5. ConcluziiAmplasamentul proiectului „Supraînălţare diguri mal stâng a râul Olt, tronson Sâncrăieni

– Tuşnad, jud. Harghita " se afla pe teritoriul localităţilor Sânsimion, Cetăţuia si Tuşnad, in judeţul Harghita.

95

Având în vedere faptul ca cea mai mare parte a amplasamentului se afla in situl Natura 2000 ROSCI0007 Bazinul Ciucului de Jos, suprafaţa ocupata de lucrari (de aproximativ 6,33ha) reprezintă aproximativ 0,20 % din suprafaţa totală a sitului.

Lucrările propuse a se realiza nu vor afecta habitatele de interes comunitar pentru care a fost declarat situl, deoarece aceste lucrări se limitează doar la amplasamentul digurilor, zonă ce este deja antropizată (fiind în mare parte folosita pentru lucrari agricole). Astfel că orice operaţie de îndepărtare temporară a vegetaţiei din spaţiile verzi nu va avea impact semnificativ asupra acestora dată fiind capacitatea de refacere rapidă.

Desi zona este caracterizata de un grad destul de ridicat de antropizare, datorat activitatilor agrare, zona este populată de speciile de interes comunitar pentru care situl a fost declarat.

Modificările care pot apărea în ecosistemul acvatic ca urmare a execuţiei lucrărilor de excavatii nu sunt ireversibile deoarece durata lor de execuţie este limitată. In plus odată cu finalizarea execuţiei lucrărilor, vegetaţia din zona digurilor se va reface permiţându-le astfel speciilor de peşti şi de nevertebrate care populează zona să se refacă.

In ceea ce priveşte situl ROSPA0034 Depresiunea muntii Ciucului, si in acesta se vor desfasura activitati de suprainaltare a digurilor.

Lucrările propuse a se executa nu vor afecta speciile de păsări pentru care a fost desemnat situl, datorita faptului ca zona este puternic antropizata (zona agrara) - nu favorizează prezenţa în perioadele de cuibărit sau de reproducere a speciilor de păsări.

Astfel se preconizează ca impactul asupra acestor specii pe perioada de execuţie a lucrărilor dar şi în perioada de exploatare a digurilor este nesemnificativ. In plus lucrările propuse nu prevăd construcţii şi /sau structuri înalte care să perturbe migraţia păsărilor.

96

D. MĂSURILE DE REDUCERE A IMPACTULUI

1. Măsuri pentru protecţia ariilor naturale protejate de interes comunitar adoptate în perioada de proiectare

Măsurile pentru protecţia ariilor naturale protejate de interes comunitar adoptate în faza de proiectare constau din:

- propunerea amplasării organizării de şantier în afara teritoriului arealului de interes comunitar care se suprapune pe lucrarile de suprainaltare a digurilor;

- din pacate cea mai mare parte din drumurile de acces pentru transportul persoanelor şi a materialelor se afla in arealele protejate. De aceea, pentru transportul acestora, drumurile comunale se vor amenaja corespunzător pentru a diminua impactul asupra pasarilor si a faunei ;

- asigurarea managementului corespunzător al deşeurilor cu eliminarea periodică a acestora fără a folosi depozite intermediare;

- adoptarea unui grafic de realizare a lucrărilor care să aibă ca obiectiv reducerea timpului de execuţie a lucrărilor în zona arealului de interes comunitar având în vedere totodată perioadele sensibile pentru habitatele şi speciile de interes comunitar;

- utilizarea celor mai bune tehnici de execuţie în vederea reducerii emisiilor şi respectarea acestora pe toata durata execuţiei lucrărilor;

- evitarea ocupării de suprafeţe suplimentare de teren în afara perimetrului albiei minore a raului;

- organizarea lucrărilor de execuţie a lucrărilor în zona sitului de interes comunitar (în special a lucrărilor de excavatii) se va realiza în perioada în care deranjul produs speciilor de interes comunitar este cât mai redus;

- incurajarea practicarii unei agriculturi ecologice si interzicerea folosirii pesticidelor

- luarea de masuri drastice impotriva braconajului

- informarea localnicilor asupra efectelor negative ale deranjarii pasarilor in timpul cuibaritului, distrugerii cuiburilor, a pontei sau a puilor

- evitarea cositul prea timpuriu care poate distruge poantele de cristel de câmp

- interzicerea si luarea de masuri impotriva celor care practica incendierea vegetatiei de pe miristii si pârloage

- interzicerea valorificarii puilor de mamifere sau pasari prin comert ilegal

- diminuarea si chiar interzicerea sporturilor care provoaca zgomote puternice (ex. enduro, motor de cross, masini de teren)

- tinerea sub control a speciilor invazive

- practicarea vânatorilor numai in perioadele permise de lege si numai in arealele aprobate.

- colaborarea/sprijinirea administraţiei sitului Natura 2000 în vederea menţinerii stării favorabile de conservare a ariei si speciilor de importanţă comunitară.

97

Fiind o zonă puternic antropizată în care s-a intervenit sever în ultimii ani prin activitati agrare, amenajarea organizării de şantier şi a celorlalte depozite de materiale şi de deşeuri necesare pe toată perioada de execuţie a lucrărilor nu vor afecta perimetrul digurilor, motiv pentru care nu vor fi necesare lucrări suplimentare (fata de cele prevazute in proiect) de aducere la forma iniţială a amplasamentul după finalizarea lucrărilor.

2. Măsurile de protecţie a florei şi faunei în perioada de execuţiePentru a nu fi produse perturbări grave ale echilibrelor ecologice este necesară

adoptarea de măsuri de protecţie a florei şi faunei, cum ar fi:- respectarea graficului de lucrări în sensul limitării traseelor şi programului de

lucru pentru a limita impactul asupra florei şi faunei specifice amplasamentului;- pentru atenuarea nivelului de zgomot perceput în interiorul arealului protejat

în zona fronturilor de lucru vor fi prevăzute panouri acustice sau obstacole cu dimensiuni şi structuri adecvate care să asigure atenuarea/reducerea nivelului de zgomot;

- operaţiile generatoare ale unor niveluri de zgomot mai ridicate vor fi etapizate corespunzător;

- utilizarea de utilaje şi mijloace de transport silenţioase, pentru a diminua zgomotul datorat activităţii de construcţie care alungă speciile de animale şi păsări, precum şi echiparea cu sisteme performante de minimizare şi reţinere a poluanţilor în atmosferă;

- traficul de şantier şi funcţionarea utilajelor se limitează la traseele si orarul stabilite în funcţie de zona;

- se interzice depozitarea necontrolată a excesului de pământ sau balast pentru suprainaltare in limitele spaţiilor de depozitare stabilite împreună cu autorităţile pentru protecţia mediului;

- evitarea depozitării necontrolate a materialelor rezultate (pământ, nămol rezultat din operaţiile de excavatii si umpluturi);

- utilizarea celor mai bune tehnici de realizare a lucrărilor de excavatii si umpluturi şi de depozitare a materialului dragat;

- evitarea folosirii oricărui tip de resursă naturală din interiorul ariei natural protejate;

- interzicerea depozitării materialelor de orice tip în imediata apropiere a cursului de apă;

- gestionarea corespunzătoare a deşeurilor: colectarea, valorificarea şi transportul deşeurilor la unităţile specializate sau a depozitul zonal de deseuri,

- colectarea şi evacuarea ritmică a deşeurilor menajere şi tehnologice pentru a nu a atrage/tenta animalele şi a evita riscul de îmbolnăvire şi accidentare a acestora;

98

- etapizarea operaţiilor generatoare de praf şi umectarea suprafeţelor decopertate din frontul de lucru/ în perioadele secetoase astfel încât nivelul concentraţiilor de pulberi în atmosferă să fie situate sub valoarea limită pentru protecţia ecosistemelor;

- prevenirea şi înlăturarea urmărilor unor accidente rutiere care ar putea polua puternic zona prin scurgeri de produs petrolier;

- în ariile naturale protejate lucrările se vor realiza cu informarea administratorului / custodelui ariei protejate;

- se va alege un calendar de lucru adecvat pe durata realizării proiectului astfel încât să nu fie afectată biodiversitatea din zonă, ce va fi comunicat custodelui/administratorului ariei naturale protejate înainte de începerea lucrărilor;

- nu se vor captura animale (vânatul şi pescuitul fiind interzise); - se va menţine habitatul favorabil speciilor Bombina variegata si Triturus

cristatus în zona lucrărilor prin respectarea tuturor cerinţelor legale aplicabile,- se vor planifica adecvat lucrările de construcţii pentru a se evita execuţiile în

lunile aprilie - mai, perioada anului când amfibienii depun ponta,- evitarea execuţiei lucrărilor de excavatii si umpluturi în perioada de depunere a

icrelor la peşti (lunile aprilie - mai);- alimentarea cu combustibili a utilajelor tehnologice se va realiza la punctele de

alimentare cu combustibili din incinta organizărilor de şantier sau la unitatile specializate;

- în cazul unor poluări accidentale (eventuale scurgeri de carburanţi şi lubrifianţi) în vederea limitării şi înlăturării pagubelor, se vor lua măsuri imediate prin utilizarea de materiale absorbante, strângerea în saci, transportul şi depozitarea se va face în unităţi specializate pentru eliminare;

- execuţia tuturor reparaţiilor utilajelor şi mijloacelor de transport în ateliere specializate amplasate in afara ariei protejate Natura 2000;

- în cazul producerii accidentale a unui prejudiciu ce afectează obiectivele de conservare pentru care a fost desemnată aria protejată, se va anunţa în cel mai scurt timp custodele/administratorul ariei naturale protejate în vederea stabilirii măsurilor de remediere ce vor fi puse în aplicare de cel care a produs prejudiciul.

De asemenea, se recomandă ca pentru deplasarea utilajelor de mare tonaj se vor utiliza drumurile existente cu măsuri de monitorizare a acestora pentru a reduce emisiile de pulberi care ar putea afecta zonele învecinate.

3. Măsuri de reducere a impactului asupra ecosistemului acvaticîn vederea reducerii impactului asupra ecosistemelor acvatice (în special a celor care se

regăsesc în arealul ROSCI0007 Bazinul Ciucului de Jos) se recomandă următoarele:

99

- lucrările de suprainaltare a digurilor se vor efectua in cursul unui an si chiar se va incerca devansarea lor pentru a se diminua impactul negativ produs asupra sitului;

- exploatarea apelor de suprafaţă în arealul protejat este interzisă;- evitarea pierderilor de hidrocarburi petroliere de la utilajele şi mijloacele de

transport care ar putea conduce la modificarea calităţii apei;

- interzicerea descărcării deşeurilor în cursul de apă sau in imediata aproliere;- realizarea lucrărilor fără a modifica morfologia albiei, dinamica şi evoluţia albiei,

regimul de curgere;- implementarea unor măsuri specifice adaptate zonei pentru a preveni

eventualele contaminări prin infiltraţii sau scurgeri necontrolate din zonele de lucru din imediata vecinătate a apelor de suprafaţă;

- întocmirea unui plan de prevenire a poluării accidentale şi desemnarea unei persoane responsabile cu protecţia factorilor de mediu;

- materialele utilizate nu vor fi depozitate în apropierea cursului de apă.

4. Măsuri de reducere a impactului în perioada de exploatare a digurilorIn perioada de exploatare a digurilor, echilibrul faunistic si vegetativ din cadrul siturilor se

va restabili.

Administratia Bazinala Olt si primariile locale se vor ingriji de pastrarea curateniei in zona.

Periodic se vor face testări de către laboratoare acreditate pentru a determina nivelul concentraţiilor poluanţilor din zonă.

100

E. METODE UTILIZATE PENTRU CULEGEREA INFORMAŢIILOR PRIVIND SPECIILE Şl /SAU HABITATELE DE INTERES COMUNITAR AFECTATE

Metodele utilizate pentru culegerea informaţiilor au vizat obţinerea de date despre bidiversitatea caracteristică din fiecare areal protejat care va fi afectat direct sau indirect de implementarea proiectului.

Zona de influenţă a proiectului a fost evaluată cu ajutorul informaţiilor culese în cadrul observaţiilor de teren. S-a făcut o evaluare generală asupra ecosistemelor şi comunităţilor vegetale, un studiu floristic, precum şi o estimare a faunei şi ecosistemelor acvatice. Unele informaţii au fost culese din terţe surse: date furnizate de către localnici, precum şi literatura de specialitate.

Ţinând cont de antropizarea sporită a zonei de studiu, metodele de cercetare a florei şi faunei s-au redus la cele mai simple.

1. Metode pentru studii de floră terestră

Cercetările asupra florei s-au realizat prin deplasări pe teren. S-a efectuat un inventar al florei şi vegetaţiei, ce a constat în:

- identificarea şi delimitarea habitatelor;- acoperirea spaţială a întregii zone de influenţă a proiectului prin verificarea pe

teren a cât mai multor arii posibil.De interes pentru obţinerea informaţiilor despre flora din zona amplasamentului s-au

considerat pâlcurile de vegetaţie. Zonele de vegetaţie reprezentative au fost iniţial evaluate vizual din punct de vedere al caracteristicilor de amplasament şi vegetaţie. Au fost fotografiate tipurile reprezentative de comunităţi.

S-a stabilit ecologia speciilor identificate, valoarea lor pentru aprecierea gradului de antropizare. Ecologia unei specii şi modul de relaţionare cu celelalte specii identificate furnizează şi unele date despre sensibilitatea la presiuni externe.

2. Metode pentru studiul habitatelor de interes comunitarîn vedere identificării habitatelor de interes comunitar din cadrul fiecărei arii protejate,

intersectate de proiect, s-au parcurs câteva etape, după cum urmează:1. etapa de documentare ce a constat în consultarea tuturor materialelor

bibliografice disponibile care conţin informaţii specifice legate de distribuţia habitatelor-ţintă la nivelul ariei studiate.

2. etapa de evaluare a habitatelor în teren prin parcurgerea amplasamentului, dar şi a zonelor învecinate din situl Natura 2000 studiat, în funcţie de caracteristicile şi distribuţia fiecărui tip de habitat. Numărul, forma şi mărimea eşantioanelor de vegetaţie necesare pentru fiecare habitat s-a stabilit în concordanţă cu caracteristicile structurale invariabilitatea) habitatelor studiate.

3. etapa de prelucrare şi analiză a datelor din teren coroborate cu informaţiile privind caracteristicile habitatelor de interes comunitar conform Manualului de

101

interpretare a habitatelor Natura 2000 şi a a manualului Habitatele din Romania (Doniţă, 2005).

3. Metode utilizate pentru mamiferele de interes comunitarS-au avut în vedere următoarele etape:

- etapa de documentare ce a constat în consultarea tuturor materialelor bibliografice disponibile care conţin informaţii specifice legate de distribuţia speciilor-ţintă la nivelul ariilor studiate şi selectarea speciilor cărora le corespund habitatele din zona proiectului din punct de vedere al cerinţelor ecologice.

- etapa de evaluare a speciilor în teren prin parcurgerea zonei amplasamentului, dar şi a zonelor învecinate din siturile Natura 2000 studiate, în funcţie de caracteristicile şi distribuţia fiecărei specii de interes comunitar.

- etapa de prelucrare şi analiză a datelor din teren coroborate cu informaţiile privind caracteristicile speciilor de interes comunitar conform Cărţii Roşii a Vertebratelor din România şi a altor materiale bibliografice referitoare la speciile Natura 2000.

4. Metode utilizate pentru amfibieni şi reptile de interes comunitarCercetările în teren asupra amfibienilor produc informaţii privind distribuţia, abundenţa şi

necesităţile de habitat ale acestor specii, şi totodată aduc lumină în ce priveşte variabilele din mediu care controlează diversitatea acestora. Astfel de informaţii sunt necesare pentru planificarea strategiilor de conservare şi management al habitatelor naturale şi pentru integrarea într-un cadru comun a măsurilor care vizează protecţia mai multor grupe de specii de plante şi animale.

Monitorizarea amfibienilor se realizează cel mai uşor şi sigur în perioada de reproducere, când indivizii se adună de pe suprafeţe întinse în zonele umede, unde pot fi identificaţi şi număraţi. Adesea timpul nu e un element favorabil, pentru că eficienţa unui studiu de monitorizare a amfibienilor depinde de numărul sezoanelor de-a lungul cărora s-a realizat. Astfel de studii realizate pe parcursul mai multor ani consecutivi lipsesc aproape cu desăvârşire la noi în ţară. De aceea orice informaţii adunate timp de mai mult de un an sunt deosebit de preţioase.

5. Metode utilizate pentru peşti de interes comunitarMetodologia de teren a constat în investigarea habitatelor acvatice şi a zonelor din

amonte şi din aval de locaţiile de interes. Pe baza parametrilor hidromorfologici şi fizico-chimici a fost identificată zonarea piscicolă a tronsonului vizat, iar pe baza datelor din literatura de specialitate a fost întocmită o lista de specii de peşti de interes comunitar. Această lista de specii a cuprins toate speciile de peşti, care în condiţiile abiotice date de habitat pot fi teoretic prezente.

102

Această listă teoretică a fost confruntată cu cele mai recente date ihtiologice din literatura de specialitate, precum şi cu observaţiile din teren. Ţinând cont de impactul antropic puternic din zonă nu a mai fost nevoie de metodologii mai complexe de studiu. Au fost suficiente datele culese de la localnici.

6. Metode utilizate pentru nevertebrate de interes comunitarîn formularul standard sunt indicate doua specii de nevertebrate de interes comunitar

(Vertigo angustior si Vertigo moulinsiana.). Evident că în condiţiile abiotice, puternic antropizate, specifice zonei nu poate fi răspândită o specie sensibilă la condiţiile ecologice nefavorabile.

7. Metode utilizate pentru păsări de interes comunitarPentru evaluarea în teren a speciilor de păsări s-au avut în vedere următoarele metode

de observare:

Metoda nr. 1: Evaluare directă din puncte de observare elevateAceastă metodă este folosită pentru evaluarea populaţiilor de păsări de talie mare, cu

zbor planat (răpitoare, berze, stârci etc.). Aceste păsări folosesc coloane de aer cald pentru a se înălţa, după care se deplasează cu zbor planat. Datorită acestui comportament tipic sunt uşor de observat şi de identificat de la o distanţă semnificativă. Din mişcarea lor în perioada de reproducere se pot trage concluzii cu privire la numărul perechilor, teritoriile şi terenurile de hrănit. Observatorii stau pe o înălţime (culme de deal) de unde au o vedere bună asupra ariei cercetate. Fiindcă aceste păsări pot fi observate şi identificate de la distanţe mari, este ideal dacă de pe punctul respectiv se poate vedea la o distanţă de 2-3 kilometri. Observatorii veghează cu binocluri şi telescoape păsările cu zbor planat, notează speciile observate, timpul observaţiei şi mişcarea păsărilor pe hartă. Observaţiile sunt efectuate simultan de pe culmi diferite, astfel se pot observa toate păsările de pe terenul respectiv. Beneficiul acestei metode constă în faptul că în urma unui efort relativ mic poate fi stabilită eficient populaţia de păsări cu zbor planat de pe o arie relativ mare.

Precizia metodei: Rezultă date precise despre mărimea absolută a populaţiei respective.

Metoda nr. 2: Recensământ din puncte fixe (point count)Această metodă este folosită pentru recensământul păsărilor de talie mică,

(ciocănitoarele, păsări cântătoare) şi poate fi aplicată atât în pădure cât şi pe teren deschis. Punctele de observaţie sunt aşezate într-o reţea dreptunghiulară, unde distanţa dintre puncte este de 250 m. Acest traseu alcătuit din puncte trebuie parcurs între orele 5 şi 9 dimineaţa, când păsările sunt active (şi activitatea nu se schimbă semnificativ în cursul implementării). In fiecare punct vor fi petrecute cinci minute cu observarea vizuală şi ascultarea vocalizării sau ciocănitul păsărilor. Astfel se vor

103

cunoaşte speciile prezente, locaţia şi numărul teritoriilor lor (a perechilor cuibăritoare).

Precizia metodei: Cu ajutorul acestei metode se estimează mărimea populaţiei respective.

Metoda nr. 3 : Recensământul efectivelor populaţiilor păsărilor de apă cuibăritoare, migratoare şi celor care iernează

Habitatele propice pentru diferite specii sunt controlate regulat. In acest caz vorbim primordial de habitate deschise, deci păsările pot fi observate de la o distanţă semnificativă. In funcţie de speciile-ţintă habitatele pot varia de la luciuri de apă, prin zone mlăştinoase, până la terenuri arabile.

Precizia metodei: Rezultă date statistice despre mărimea populaţiilor de iernare şi migratoare, respectiv date concrete despre populaţiile cuibăritoare.

Materialele de cercetare folosite pentru evaluarea păsărilor au constat în: binoclu, determinator, aparat de fotografiat, cameră de filmat, dispozitive acustice (Cd-player portabil, reportofon).

Metode de studiu în teren al păsărilor:- observaţiile la punct fix (în apropierea locurilor de hrănire, odihnă sau migraţie

ale păsărilor);

- observaţia din mişcare, pe trasee dinainte stabilite;- înscrierea în caietul de teren a datelor privitoare la estimările numerice,

aspecte etologice, ecologice, starea biotopurilor, condiţiile hidro-climatice, activităţi antropice ş.a.

- ancheta de teren;Materialele bibliografice de specialitate au constituit un important punct de referinţă

pentru construirea cadrului natural general al zonei studiate şi pentru interpretarea şi prelucrarea datelor avifaunistice din sectorul luat în studiu.

104

BIBLIOGRAFIE1. Ardelean Florinela, lordache V., 2007, Ecologie si protecţia mediului, Editura

Matrix Rom, Bucureşti.2. Bertel Bruun, 1999, Pasările din Romania si Europa, Editura Octopus publishing groupe.3. Botnariuc N., & Tatole Victoria, 2005, Cartea Roşie a Vertebratelor, Editura

Academiei Romane, Bucureşti.4. Cogalniceanu D., Aioanei F., & Bogdan M., 1999, Amfibienii din Romania-

Determinator, Editura Ars Docendi, Bucureşti.5. Csab jere, abigel Szodoray, Farkas Azodoray-paradi, 2008, Liliecii si evaluarea Dihoru Gh. & Negrean G, 2009, Cartea roşie a plantelor vasculare din Romania, Editura Academiei Romane, Bucureşti.6. Dimitrie R., 1983, Mic Atlas ornitologic, Editura Albatros, Bucureşti.7. Doniţa N., Popescu A., Comanescu Mihaela, Mihailescu Simona, Biris I., 2005,

Habitatele din Romania, Editura tehnica Silvica, Bucureşti.8. Gafta D. Mountford O., 2008, Manual de interpretare a habitatelor Natura 2000 din

Romania, Editura Rosiprint, Cluj-Napoca 9. Gavrilescu Elena, 2008, Surse de poluare si agenţi poluanţi ai mediului, editura Sitech, Craiova.

10.Gurau M., 2007, Botanica sistematica, Editura Alma Mater, Bucureşti.11.Mohan Gh. & Ardelean A., 2006, Parcuri si rezervaţii naturale din Romania,

Editura victor B victor, Bucureşti12.Mohan Gh., Ardelean A., 2007, Enciclopedie de Biologie, Editura ALL, Bucureşti.13.Munteanu D, Munteanu Claudia, Galoş Crymhylde, 2000, Indrumător de protecţia

pasărilor, SOR, Cluj14.Nikolski G.V., 1962, Ecologia peştilor. Bucureşti.15. Parvu C-tin., 2004, Enciclopedia plantelor-Plante din flora României (vol. I, II, III,

IV), Editura Tehnica, Bucureşti.16. Paul Goriup, 2008, Natura 2000 In Romania Species Fact Sheets.

105

aarpmsb.anpm.ro/upload/75787_aba olt - studiul de evaluare... · web viewscopul realizării...

Documents