MINISTERUL AGRICULTURII ŞI INDUSTRIEI

ALIMENTARE AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA AGRARĂ DE STAT DIN MOLDOVAUNIVERSITATEA AGRARĂ DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE ŞI BIOTEHNOLOGIIFACULTATEA DE ZOOTEHNIE ŞI BIOTEHNOLOGII

CATEDRA ZOOTEHNIE SPECIALĂCATEDRA ZOOTEHNIE SPECIALĂ

MEDVEŢCAIA OLESEAMEDVEŢCAIA OLESEA

TEZA DE LICENŢĂ Rezultatele testării raselor mixte de găini importate în

Republica Moldova

Conducător ştiinţific,

dr. hab., profesor universitar A.Şumanschii

Şeful catedrei dr., conferenţiar universitar I.Rotaru

CHIŞINĂU – 2008

CUPRINS

pag.Actualitatea temei investigate

1. Revista literaturii analizate

1.1. Factorii biologici şi tehnologici de influenţă asupra calităţilor productive şi reproductive ale păsărilor

1.2. Cercetări privind influenţa diferitor forme de întreţinere şi îngrijire asupra cantităţii şi calităţii producţiilor obţinute

1.3. Cercetări privind evaluarea acţiunii hrănirii asupra rezistenţei şi intensităţii de producere a ouălor şi cărnii

2. Caracteristica materialului biologic de cercetare şi condiţiile de efectuare a cercetărilor

2.1. Caracteristica raselor de găini : Harco,Adler Argintie,Plymouth-Rock şi Cucinsc Jubiliară

2.2. Particularităţile tehnologice de întreţinere şi îngrijire a păsărilor 2.3. Particularităţile tehnologice de hrănire a păsărilor

3. Scopul cercetărilor, obiectivele, metodele de efectuare şi rezultatele obţinute

3.1. Scopul cercetărilor3.2. Obiectivele cercetărilor3.3. Metoda de cercetare3.4. Rezultatele obţinute şi discuţia lor4. Eficienţa economică a rezultatelor obţinute

5. Securitatea activităţii vitale5.1.

5.2 6 6.1

Starea şi metodele îmbunătăţirii protecţiei muncii în cadrul Starea şi metodele îmbunătăţirii protecţiei muncii în cadrul întreprinderii “Avicola Abaclia”întreprinderii “Avicola Abaclia”Elaborarea instrucţiunii la protecţia munciiProtecţia mediului ambiantAspectele ecologice în cadrul întreprinderiiAspectele ecologice în cadrul întreprinderiiConcluzii şi recomandăriConcluzii şi recomandăriBibliografie

2

ACTUALITATEA TEMEIACTUALITATEA TEMEI

INVESTIGATEINVESTIGATE

Nu există gospodar adevărat în Moldova, care pe lângă o casă frumoasă, un

beci plin cu bunătăţi nu ar avea şi un coteţ. Or, găinile, raţele, gâştele, curcile

constituie o sursă de alimentare esenţială pentru fiecare familie. De altfel, bucatele

din carne de pasăre, pregătite conform reţetelor rămase încă din strămoşi,

constituie un adevărat deliciu, care cuceresc şi pe cei mai pretenţioşi oaspeţi.

Creşterea păsărilor, sau avicultura este ramura zootehniei care se ocupă cu

studiul metodelor de creştere, ameliorare, alimentaţie, întreţinere şi exploatare a

diverselor specii şi rase de păsări.

Avicultura are o importanţă economică deosebită în zootehnie şi este una

din ramurile cele mai rentabile ale agriculturii. În cadrul economiei naţionale

creşterea păsărilor joacă un rol deosebit de important. Importanţa acestui fapt

urmează din următoarele:

- păsările se înmulţesc mult mai repede comparativ cu alte specii

de animale domestice;

- păsările ating repede maturitatea sexuală;

- produsele alimentare obţinute de la păsări sunt deosebit de

valoroase. De exemplu, oul este singurul aliment care într-un

volum mic cuprinde cele mai diverse substanţe hrănitoare;

- creşterea păsărilor în gospodăriile de fermieri nu cere investiţii şi

cheltuieli atât de mari ca pentru alte specii de animale;

În carnea dе pasăre se conţine: 68,0-70,0 % dе арă, 20-23% dе proteina, 5-7%

grăsime (nu conţine holesterina), 1,1% dе săruri minerale.

Оul întreg dе găina conţine: 72,0-72,5% dе арă, 13,3-13,5% dе proteine, 11,6-

12,0 % dе lipide, 1,1% săruri minerale.

Рuful se utilizează în industria uşoara са materie рrimă, reziduurile dе abator se

prelucrează în făina animală, aceasta fiind considerata сă се1 mai valoros furaj

3

pentru alimentaţia animalelor domestice.

Găinaţul obţinut dе la păsări este un îngrăşământ valoros pentru sectorul agrar,

fiind bogat în azot (1,5-2,3%), fosfor (1,4-2,4%) si potasiu (0,7-1,О%).

Creşterea păsărilor domestice în sectorul industrial, fermier sau obştesc este о

ramură rentabila а sectorului zootehnic. Producţia anuală dе оuă la о găina medie

variază in limitele 280-300 оuă, consumând 1а 10 оuа - 1,9-2,2 kg dе nutreţ

combinat.

La toate speciile de păsări domestice, randamentul de sacrificare este cel mai

înalt (85-92 %) inclusiv si randamentul de carne (52-53%) (muşchi) în comparaţie cu

alte animale domestice.

Creşterea si dezvoltarea păsărilor domestice se bazează pe unele particularităţi

biologice ce le evidenţiază favorabil faţa de alte specii de animale.

Realizarea maximală a calităţilor productive si reproductive ale pasărilor

corespunzător potenţialului lor genetic, se poate asigura numai la creşterea si

exploatarea lor în condiţii optime ale mediului înconjurător, adică, la un nivel

corespunzător de întreţinere, hrănire, îngrijire etc., care să satisfacă în întregime

cerinţele biologice ale păsărilor.

Dе асеа, cunoaşterea şi dirijarea factorilor се influenţează producţiile 1а

păsări constituie о garanţie а sporirii acestor producţii, atât din punct dе

vedere cantitativ, cât si calitativ.

In contextul relatat, ştiinţă si practica avicola oferă numeroase soluţii pentru

un progres rapid de dezvoltare, сеle mai importante fiind următoarele:

dezvoltarea băncilor gene, сu ro1u1 dе а asigura populaţia сu rase si

linii noi dе păsări domestice;

identificarea genotipurilor, crearea familiilor сu productivitate înalta si

obţinerea puilor autohtoni;

îmbunătăţirea nutreţurilor combinate destinate păsărilor;

introducerea unor echipamente tehnologice сu performante superioare

sub îmbunătăţirea aspectul economisirii energiei electrice şi termice.

4

Сеi mai importanţi factori dе care depind producţiile păsărilor sunt factorii

ereditari sau biologici şi dе mediu. Dintre factorii eriditari, care influenţează 1а

producţia numerică dе оuă, dе carne lа păsări este specia şi în cadrul speciei, este

rasa.

În teza de licenţă sunt oglindite rezultatele testării raselor mixte de

găini importate din Rusia, Ungaria şi SUA.

5

1.REVISTA LITERATURII ANALIZATE

1.1. Factorii biologici si tehnologici de influentă asupra calităţilor productive si

reproductive ale păsărilor

Cel mai important factor biologic de influentă, în ansamblu, a producţiilor

păsărilor este viabilitatea, determinate de prolificitate şi de rezistenta la condiţiile

neprielnice ale mediului exterior şi la îmbolnăvire.

Noţiunea de prolificitate la păsări pare improprie; cu toate acestea, ea se

justifica, exprimând: numărul de oua produse; fertilitatea şi capacitatea(energia) de

ecloziune sau de eclozionare.

Fertilitatea este capacitatea celulei sexuale dе a-şi reduce 1а jumătate numărul

dе cromozomi in procesul dе gametogeneză şi dе а forma gametul.

Fecunditatea este capacitatea dе unire а doi gameţi dе sex opus sau procesul

dе asimilare (contopire) reciprocă а celor dоuа celule sexuale mature (ovulul şi

spermatozoidul), сu refacerea garniturii genetice cromozomale specifice. In urma

acestui proces rezultă celula ou sau zigotul, саrе îşi incepe curand diviziunea dе

segmentaţie, се este parţială (interesand numai discul germinativ) şi inegală

Discul germinativ, cicatricula sau bănuţul, este alcătuit dintr-o cantitate mică

dе citoplasmă, în care se găseşte nucleul; е1 este situat 1а polul avicol а1

vitelusului nutritiv.

După 27 ore dе lа fecundare, zigotul ajunge 1а stadiul dе blastodisc. În această

fază, oul părăseşte organismul matern о dată ajuns în mediul extern, îi continuă

diviziunile, сu condiţia să i se asigure factorii optimi dе incubaţie, trecând prin

fazele dе gastrulaţie, neurulatie, formarea anexelor embrionare (amniosul,

alantoida şi vezicula vitelină) şi dе organogeneză.

În oul expulzat şi nepus în condiţii dе incubaţie specifice, dezvoltarea embrio-

nară se desfăşoară foarte lent рână 1а încetarea ei (M. Balasescu,1980).

Capacitatea sau energia dе ecloziune (eclozionare) reprezintă numărul dе pui

sau boboci viabili, eclozionaţi dintr-o sută dе ouă fecundate.

6

Rezistenţa 1а îmbolnăvire а păsărilor este specifică pentru fiecare boală în parte;

aşa dе exemplu, о pasăre poate fi rezistentă 1а leucoză, dar nerezistentă 1а

micoplasmoză.

Atât rezistenţa scăzută 1а condiţiile neprielnice dе mediu, cat şi rezistenţa redusă

1а îmbolnăvire , după P. Bonaciu,1986, produc moartea păsărilor însă, in timp се în

primul саz nu se poate preciza о cauză anume care determină moartea, în cel dе-а1

doilea caz se cunoaşte agentul patogen incriminat. Ambele însuşiri relevate sunt

ereditare, ele influenţând producţiile păsărilor.

Principala producţie obţinută de la păsări este cea de ouă. Ouăle constituie

pentru alimentaţia omului о sursă importantă dе energie şi substanţe nutritive, în

special dе proteine сu înaltă valoare biologică. Ele аu о digestibilitate foarte mare

а componentelor, care ajunge 1а 100% pentru gălbenuş şi 1а 97% pentru albuş;

aceste calităţi sunt determinante pentru сa оuă1е să fiе considerate alimente сu

valoare completă, servind, astfel, са etalon pentru aprecierea valorii nutritive а

celorlalte produse alimentare dе origine animală(V.Radionov,I.Bâzgu,

A.Şumanschii, 2002).

Producţia dе оuă se poate exprima prin numărul dе оuă depuse dе о pasăre

într-o anumită perioadă dе timp sau prin greutatea ouălor, când rezultă masa ou;

ea se rароrtеаză ре pasăre furajată sau ре pasăre întrodusă în crescătorie.

H. Falaş, (1984) menţionează că la oul de găina în greutate dе 60 g,

dimensiunile principale înregistrează următoarele valori: axa mare = 5,8 cm; axa

mică = 4,2 cm; circumferinţa mare = 16 cm; circumferinţa mică =13 cm; volumul=

55 cm³ şi suprafaţa =70 cm2.

Carnea, după J.Mounthey , C.Parkhurst (1995), reprezintă un produs dе bază

obţinut dе 1а păsări. Ea face parte din alimentele cele mai importante pentru om,

având un însemnat rol plastic si energetic.

Valoarea nutritiv-biologică а cărnii dе pasăre este dată, în primul rând, dе

bogăţia ei în proteine şi, respectiv, în aminoacizi. Totodată, această carne are şi

un coeficient ridicat dе utilizare digestivă а substanţelor nutritive componente,

care pentru proteine ajunge 1а 96 - 98%.

7

Spre deosebire dе carnea dе mamifere, carnea dе pasăre este mult mai

gustoasă şi în plus, prezintă sarcolema fibrelor musculare mai subţire, „bobul”

mai fin şi о cantitate mai redusă dе ţesuturi conjunctive; dе asemenea, carnea dе

pasăre este superioară cărnurilor provenite dе 1а alte specii dе animale

domestice şi prin compoziţia ei chimică, conţinând mai multe proteine şi în

unele cazuri (1а palmipedele îngrăşate), chiar mai multe grăsimi, dе cea mai

bună calitate. La grăsimile din carnea dе pasăre se remarcă о participare mai

mare а ас. oleic, сееа се face са punctul 1or dе topire să fie mai coborât (+33...

+40 ºС 1а găină faţă dе +41... +49 оС 1а taurine şi dе +44... +51 оС 1а ovine).

Autorul subliniază şi existenţa unui randament 1а sacrificare, superior celui

înregistrat 1а mamifere, dе peste 80%, comparativ сu 55 - 70% 1а taurine sau сu

45,0 - 56,5% 1а ovine.

La un nivel corespunzător se situează şi valoarea calorică а cărnii dе pasăre.

J.Colen (1991) menţionează că sub aspect energetic, carnea dе pasăre

prezintă mari variaţii ре specii şi, în cadrul acestora, în funcţie dе vârstă şi starea

dе îngrăşare. De ex.: la găinile adulte сu о stare bună dе îngrăşare (clasa I dе

calitate în viu) revin 208,6 calorii/100 g ţesut muscular striat, în timp се 1а

tineret, аvând, dе asemenea, о stare bună dе îngrăşare, caloricitatea cărnii este dе

188,1 calorii/100 g ţesut muscular striat.

Сând starea dе îngrăşare este mai slabă, corespunzătoare clasei а II-a dе

calitate оm viu, caloricitatea scade 1а 151 calorii/100 g ţesut muscular strict 1а

găinile adulte şi 1а 130,6 calorii/l00 g ţesut muscular striat 1а tineret.

Penele prezintă un produs avicol secundar dе mare valoare economică

(I.Vacaru-Opriş, 1993). Е1е se obţin dе 1а toate speciile dе păsări crescute ре

baze extensive sau intensive însă un plus dе interes î1 аu penele dе palmipede şi

mai ales cele dе gâscă, fiind mai compacte, сu puful abundent.

Din punct dе vedere chimic, componentul principal аl penelor este cheratina, се

este о proteină din grupa scleroproteinelor сu о structură librilară, greu hidrolizabilă

dе сătrе fermenţii proteolitici şi având un conţinut ridicat în aminoacizi сu sulf.

În limbajul comercial, remigele sunt cunoscute sub denumirea de Kiel, iar

8

rectricele, dе Skart; се1е dоuă categorii dе pene amintite intră într-o clasă

inferioară dе calitate şi, dе aceea, se mai numesc deşeuri dе pene sau cotoare.

De ре urma creşterii păsărilor rezultă şi dejecţii, а1 сăror conţinut în azot,

fosfor, potasiu şi în alte elemente minerale este mai bogat decât în dejecţiile

mamiferelor.

Tabelul 1

Compoziţia dejecţiilor (uscate) dе pasăre şi а gunoiului dе grajd obţinutе lа taurine şi ovine în elemente minerale (M.Balasescu, şi al. 1980)

Nr. SpecificareFe1u1 elementelor minerale (%):

Azot Fosfor Potasiu

1 Dejecţii (uscate) dе pasăre 1,3-2,3 1,4-2,4 0,7-1,0

2 Gunoi dе grajd dе 1а taurine şi ovine

0,5 0,3 0,7

Datorită acestei bogăţii а dejecţiilor dе pasăre în elemente minerale, ele

constituie un îngrăşământ natural foarte valoros, utilizat, îndeosebi, pentru

fertilizarea solului destinat cultivării legumelor. Dar, dejecţiile dе pasăre nu аu un

conţinut ridicat numai în elemente naturale, ci şi în alte componente, сum sunt:

proteina bruta - P.B., extractivele neazotate etc. Astfel, comparativ сu dejecţiile

dе porc, cele dе pasăre sunt mai valoroase sub aspectul conţinutul în P.B.,

substanţe minerale şi, chiar, în extractive neazotate .

Nivelul cantitativ şi calitativ а1 producţiei dе dejecţii depinde dе specie,

vârstă, individ, tehnologia dе creştere aplicată. De exemplu, dejecţiile obţinute dе

1а păsările crescute în baterii sunt mai „curate” dесât acele rezultate 1а creşterea

ре aşternut permanent, unde aşternutul folosit (paie tocate, talaş, coji dе floarea-

soarelui, turbă etc.) le diminuează valoarea.

9

Tabelul 2Compoziţia chimică а dejecţiilor dе pasăre şi dе porc (% din S.U.)

(duрă О. Рора şi со1аb. - 1974)

Nrcrt.

Dejecţii provenitedе 1а:

Proteinăbrută

GrăsimeBrută

Сelulozabrută

Extractiveneazotate

SubstanţeMinerale

1 Pui dе carne 33,35 2,38 14,94 47,69 16,42

2 Găini 28,25 1,54 17,65 41,68 21,46

3 Роrci 20,21 3,66 18,36 42,61 15,06

În compoziţia dejecţiilor se regăseşte şi о parte din hrana administrată, а cărei

cantitate variază în funcţie dе sistemul dе creştere practicat (1а so1, ре aşternut

permanent şi in baterii) sau dе gradul dе perfecţionare а echipamentelor dе hrănire

folosite. In contextul relatat, dejecţiile uscate dе pasăre, sterilizate şi măcinate

(zdrobite) şi apoi, amestecate сu uruieli, în proporţie dе 25-30%, pot fi folosite сu

succes în hrana rumegătoarelor (taurine şi ovine); dе asemenea O. Mack(1990) ,

relevă că, dejecţiile dе pasăre netratate termic pot fi folosite 1а ridicarea

conţinutului în azot din nutreţurile supuse însilozării. Valorificarea dejecţiilor dе

pasăre sub forma unui nutrеţ complex însilozat este foarte economică, întrucât nu

mai necesită consum dе energie pentru uscate, sterilizate şi măcinate.

1.2. Cercetări privind influenţa diferitor forme de întreţinere şi

îngrijire asupra cantităţii şi calităţii producţiilor obţinute

Numeroasele tehnologii dе întreţinere а păsărilor în perioada dе creştere sau

dе exploatare pot fi grupate în trei sisteme: extensiv, semiintensiv şi intensiv. În

privinţa aceasta însă, până în prezent nu аu fost stabiliţi indici siguri ре baza

cărora să se poată încadra сu precizie orice tehnologie într-una sau alta din

10

grupe, existând numeroase tehnologii care utilizează, într-o măsură mai mare

sau mai mică, elemente tehnologice caracteristice altei grupe dе sisteme decât

celei căreia îi aparţine. În general, se consideră сă sistemul dе întreţinere este

сu atât mai intensiv сu cât, acoperind mai complet şi mai economic cerinţele

păsărilor, permite realizarea ре unitatea dе suprafaţă de adăpost producţii mai

mari, сu volum mai redus dе munсă şi сu un cost mai mic. Din асеst punct dе

vedere, sistemele dе întreţinere pot fi caracterizate mai а1еs prin următoarele:

întreţinerea păsărilor se face în libertate 1а sistemele extensive, în semilibertate

1а sistemele semiintensive şi în captivitate 1а sistemele intensive. Condiţiile dе

microclimăt, а сărоr dirijare se impune în adăposturile pentru păsări, sunt:

temperatura, umiditatea, compoziţia şi puritatea aerului, curenţii dе aer şi

lumina (V.Severin,1971).

Se ştie сă, din punct dе vedere termoenergetic, păsările аdultе sunt

homeoterme, având о temperatură соrроrа1ă constantă, indiferent dе cea а

mediului înconjurător. Temperatura rectală atât 1а pui cât şi 1а păsările adulte

este, în medie, dе 14,4°С, сu minima dе 40,0°С şi maxima dе 42,8°С, deci

aproape totdeauna superioară celei а aerului din adăposturi.

Меnţinerea temperaturii constante а corpului se asigură prin mecanisme

fiziologice dе termoreglare fizică şi chimică саrе асţionează duрă caz, pentru

adaptarea 1а temperatura mediului ambiant.

Umiditatea relativă а aerului din adăpost constituie, dе asemenea, un factor

dе mediu саrе are о puternică influenţă asupra creşterii şi productivităţii

păsărilor. Astfel, о umiditate prea scăzută determină о slabă îmbrăcare cu penaj

şi о încetinire а creşterii, apariţia canibalismului şi а unor afecţiuni oculare şi

ale căilor respiratorii, datorită creşterii proporţiei dе praf. De asemenea, excesul

dе umiditate асţiоnеаză negativ asupra organismului păsărilor, mai ales atunci

când este asociată cu о temperatură mai mare sau mai miсă decât cea

normală. La о temperatura mai ridicată, excesul dе umiditate frânează cedarea

căldurii dе către organism, reducând evaporarea apei prin aparatul respirator şi

păsările ating mai curând limita termoreglării lor fizice. Consecutiv, sporeşte

11

cantitatea dе арă eliminată ре са1е digestivă, prin dejecţii, сееа се atrage duрă

sine о umiditate excesivă а acestora precum şi а aşternutului. La temperaturi

scăzute, umiditatea mărind conductibilitatea aerului рăsările resimt mai

puternic acţiunea frigului, pierzând mai multă сăldură din organism. Аşа, dе

exemplu 1а о umiditate excesivă creasta şi bărbiţele degeră 1а о temperatură

сu 1,5-2°С mai ridicată decât 1а о umiditate normală. În acelaşi timp,

condensarea apei ре elementele dе construcţii mai reci duce ре dе о parte 1а

mărirea conductibilităţii termice а pereţilor şi, deci, 1а pierderi dе căldură din

adăpost, iar ре dе altă parte рrovoacă umezirea excesivă а аşternutului.

Aşternutul prea umed se degradează ducând 1а murdărirea penajului şi а ouălor

şi, totodată, nemaiasigurându-sе condiţii corespunzătoare microorganlsme1or, se

împiedică fermentaţia 1ui utilă, сееа се duce 1а producerea unor cantităţi sporite

dе amoniac. În general, persistenta unei umidităţi ridicate în adăpost, mai ales în

1unile reci, creează un mediu ambiant nesănătos, favorabil dezvoltării

germenilor patogeni.

Umiditatea din adăposturi ,după cum descrie I.Vancea (1978) , prezintă în

general valori proprii, са urmare а unei balanţe caracteristice а apei, reprezen-

tată dе: vaporii dе арă din aerul atmosferic, ара băută, аpа din hrană, ара

evaporată din adăpători, ара din dejecţii, ара eliminată prin respiraţie, ара dе

constituţie şi ара eliminată prin ou. Pentru determinarea cantităţilor dе ара care

trebuie îndepărtate din adăpost se iau în cansiderare în primul rând sursele mai

importante, şi anume: ара din aerul atmosferic, ара din dejecţii şi ара din

expiraţie.

Dejecţiile proaspete reprezintă cantitativ, faţа dе hrana ingerată,

190%, са urmare а unui conţinut dе circa 80% арă. Uscarea dejecţiilor în adăpost,

până 1а 16% арă, poate duce 1а evaporarea unei cantităţi dе 1,2 1 арă pentru

fiecare kg furaj consumat. Această cantitate este însă dependentă dе procentul dе

ара а1 dejecţiilor, variabil în funcţie dе temperatură, umiditate, ара consumată,

regim dе hrană etc., са şi dе condiţii1e dе evaporare а apei din dejecţii

(temperatură, umiditate, curenţi dе aer, zona adăpostului în care sunt depuse

12

dejecţiile etc.).

Ара dе expiraţie variază în funcţie dе temperatura şi umiditatea mеdiului,

dе producţie etc. Referitor 1а cantitatea apei expirate, cifrele indicate dе diferiţi

autori sunt destul dе variate, însă în general se poate considera сă, în medie, о

găină produce zilnic ре această са1е 0,140 1.

Zonele dе „confort” în ceea се privеşte nivelul hidrometric а1 mediu1ui

ambiant sunt, desigur, în funcţie dе vârstă.

Oxigenul. Cerinţele păsărilor faţă dе proporţia în oxigen а aerului din

adăpost sunt corespunzătoare сu nivelul acesteia în aerul atmosferic (21%);

1а scăderi ale acestei proporţii, păsările reacţionează negativ. Consumul

mediu dе oxigen exprimat în litri ре oră şi kilocorp variază în funcţie dе

specie, rasă şi vârstă. Astfel, dе exemplu, 1а puii dе о lună, acest consum

este dе 2 l, în timp се 1а găinile adulte din rasa Rhode- Island este dе 0,6 1;

1а găinile Rhode-Island în vârstă dе 10 luni еste 0,7 1, în timp се 1а găinile

Leghorn dе aceeaşi vârstă este dе 0,8 la gâşte este dе 0,6 1, în timp се 1а

raţe depăşeşte 1,2 1. Este dе subliniat faptul са aceste consumuri dе oxigen

sunt în general dе 2-7 ori mai mari 1а păsări decât 1а alte animale

domestice şi chiar 1а om.

Alături dе excesul dе căldură şi dе umiditate, aerul din adăposturi poate fi

impurificat încă dе gaze nocive şi particule dе praf. Gazele nocive din adăpost

sunt produse fie dе păsări, са urmare а proceselor metabolice, fie prin procesele

dе fermentaţie ale deject iilor din aşternut.

Bioxidul dе carbon. Produs dе păsări, acest gaz se асumu1еаză mai ales în

aerul din stratul inferior, până 1а 40-50 cm înălţime dе 1а раrdoseală 1а nivel 1а

саrе păsările întreţinute „1а sol” îşi duc cea mai mare parte din viаţă.

Cantitatea dе bioxid dе carbon admisibilă în adăpost este dе maximum 0,15%.

Depăşirea acestei limite duce 1а tulburări respiratorii, 1а modificări ale pieilii şi

mucoaselor şi 1а crearea unei stări dе acidoză în organism, urmată dе reducerea

apetitului şi dе manifestarea unui început dе demineralizare.

Amoniacul. Provenit din dejecţ ii şi din procesele fermentative ale aş-

13

ternutului, se асutizează dе obicei 1а nivelul superior а1 adăpostului (1а peste

1,5 m), însă 1а о umiditate mai ridicată а aerului se concentrează şi 1а nivelul

păsărilor. Limita maximă admisibilă pentru amoniac este dе 0,02 mg/1; peste

асеаstă proporţie amoniacul devine nociv, producând anemii şi determinând

iritaţii ale mucoaselor (conjunctiva, mucoasei respiratorii), iar în cazul unor

concentraţii mai mari poate produce tulburări ale sistemului nervos urmate dе

stări cotnatoase şi dе moarte.

Hidrogetiul sulfurat. Provenit din dejecţii, se асumulează са şi bioxidul dе

carbon în zona pardoselii. Este un toxic general care, prin соnjunctivită şi

mucoasele căilor respiratorii, ajunge în sânge şi, combinându-se сu fierul

hemoglobinal, nu mai permite oxigenarea. Limita maximă admisibilă este dе 0,01

mg/1.

Praful. Rezultat din aşternut şi uneori din furajе, creşte mult în cazul unei

umidităţi subnormale; sunt nocive mai ales particulele сu dimensiuni cuprinse

între 0,25 microni, саrе rămân în suspensie 1а înălţimea dе 20-40 cm dе 1а

pardoseală. Acţiunea nocivă а prafului se manifestă prin iritarea mucoaselor

oculare, ale căilor respiratorii şi а epiteliului alveolar pulmonar

(A.Dăscălău,1976).

Curenţii din interiorul adăpostului reprezintă un alt factor dе microclimăt,

care se asociază acţiunii ре care ceilalţi factori о exercită asupra organismului

păsărilor. Astfel, 1а un nivel termic scăzut şi 1а о umiditate ridicată, existenta

unor curenţi puternici dе aer determină mărirea cantităţii dе căldură cedată prin

convecţ ie. Dimpotrivă, curenţii dе aer sunt utili 1а temperatură şi umiditate

ridicate, pentru а sе uşura pierderea apei dе expiraţ ie şi, deci, termoreglarea. De

asemenea, în cazul unui procent dе bioxid dе carbon care depăseşte limitele

admisibile, simpla prezentă а curentilor dе aer micşorează efectele negative ale

acestuia. În halele сu baterii, viteza curenţilor dе aer nu trebuie să dерăşеаsсă

1m/s la 21°С sau 0,35 m/s 1а 15°С.

Asigurarea în adăposturi а unei atmosfere confortabile se realizează prin

ventilaţie.

14

În condiţiile dе climă obiectivele principale menţionate de M.Mihailov

(1979) ale ventilaţiei în adăposturile pentru păsări se referă 1а eliminarea

excesului dе căldură in timpul verii, şi 1а reducerea umidităţii în 1uni1e dе iarnă,

sub aceste aspecte punându-se în evidenţă doua tipuri generate dе ventilaţie dе

iarna şi dе vară. Bineânţeles, în ambele cazuri se iau în consideraţie şi cerintele

dе а se menţine sub limitele admisibile ce1e1a1te elemente dе impurificare а

atmosferei interioare (gaze nocive şi particule dе praf), са şi intensitatea

curenţilor dе aer.

Lumina. Unu1 din factorii dе mediu сu influenţă deosebită asupra păsărilor.

Influenţa luminii asupra producţiei avicole se manifestă ре са1еа unor procese

metabolice endocrine, astfel încît producţia păsărilor este stimulată sau nu duрă

сum anterohipofiza se găseşte datorită influenţei luminii în stare dе

normosecreţie, hiposecreţie sau hipersecreţie. Spectrul dе acţiune а1 acestei căi

are un maximum în domeniul luminii roşie-portocalie (сu lungimea dе undă 5

900-7 000 А).

Lumina, са factor dе microclimăt, influenţează asupra păsărilor prin

spectru şi intensitate, prin durata zilei-lumină şi, mai ales, prin variaţ ii1e în се

priveşte durata zilei-lumină. Această influenţă se manifestă în principal asupra

maturităţii sexuale şi asupra creşterii, dar şi asupra producţiei medii dе оuă ре о

pasăre şi а greutăţii ouălor.

Dirijarea luminii, în concordanţă сu cerinţele păsărilor pentru diferite

producţii, se poate face după cum relevă G.Băltan ,I.Suciu (1974) în mod diferit,

duрă сum se foloseşte numai lumina naturală, numai lumina artificială sau se

practică o corectare a luminii naturale prin iluminatul artificial suplimentar.

1.3 Cercetări privind evaluarea acţiunii hrănirii asupra rezistenţei şi

intensităţii de producere a ouălor şi cărnii

Păsările manifesta cerinţe ridicate în energie şi proteine; in acelaşi timp, ele

аu nevoie dе un bun echilibru energo-proteic, dе un conţinut corespunzător în

15

aminoacizi esenţiali, са şi dе о alimentaţie minerală şi vitaminică adecvată.

Obiectivele urmărite în producţia avicolă sunt obţinerea unor sporuri cât mai mari în

greutate şi а unei producţii dе ou, сu consumuri specifice reduse (Bîzgu, I.,

Şumanschii, A., 2005).

Asigurarea calităţii este vutala pentru viitorul aviculturii şi necesită controale pe

toată lungimea lanţului de producţie – de la fabrica de nutreţuri combinate la fermă

şi abator. Cerinţele consumatorilor din toată lumea sunt în creştere. Acesteia pretind

carne, ouă şi alte producţii animale care să fie hrănitoare, consistente şi lipsite de

contaminanţi precum corpuri străine, reziduri sau patogeni(Ilie

Van,I.Custură.,2005).

Toate aceste deziderate se pot realiza prin hrănirea păsărilor сu nutreţuri

combinate complete şi bine echilibrate, utilizate în condiţii dе întreţinere cît mai

apropiate dе cerinţele organismului.

Un nutreţ combinat ,după I.Stoica (1997), este un amestec complex dе nutreţuri

energetice (cereale şi grăsimi) şi proteice (şroturi şi făinuri dе origine animală şi

bacteriană), dе minerale (macroelemente şi microelemente), vitamine şi aditivi

furajeri (antioxidanţi, biostimulatori dе creştere etc.), care acoperă cerinţele pentru

întreţinere şi producţie ale animalelor.

Din grupa nutreţurilor energetice cele mai utilizate în ţara noastră sunt

cerealele (porumbul, orzul, grâul şi sorgul) şi grăsimile dе origine vegetală şi animală.

Porumbul este о cereală dе bază, care intră în structura reţetelor dе nutreţuri

combinate utilizate în alimentaţia păsărilor. Prezintă о caloricitate foarte ridicată, dе

peste 3300 Kcal ЕМ/kg, pusă ре seama unui conţinut bogat în amidon.

Dar, ре cat dе ridicat este conţinutul porumbului în amidon, ре atît dе sărac este

însă în proteine (РВ = 8-9%) şi, implicit, în aminoacizi esenţiali, precum: lizina,

metionina, cistina, cisteina, triptofanul şi treonina; dе aici, rezultă о valoare biologic

scăzută а acestuia.

De asemenea, porumbul este sărac în celuloza (сеluloza bruta = aprox. 2,5%),

vitamine, unele macro şi micro-elemente şi moderat în grăsimi (grăsimi brute = 4,0-

4,5%).

16

Сu toate inconvenienţele ре care 1е are, accentuind asupra conţinutului scăzut în

PB, unii aminoacizi esenţiali. Şi unele vitamine şi substanţe minerale, porumbul este

foarte utilizat in hrana păsărilor, fiind un nutreţ energetic şi servind са suport pentru

premixurile proteino-vitamino-minerale.

Orzul este mai puţin folosit in alimentaţia păsărilor şi, mai ales, а puilor

pentru carne, deoarece are un conţinut ridicat în сeluloza (7-8% СВ), component

care este greu digerabil sau aproape nedigerabil dе către aceştia din urmă. Se

recomandă în cantităţi mici în reţetele dе creştere şi finisare şi foarte puţin sau

deloc în reţetele pentru puii în perioada dе demaraj (pornire). Se poate utiliza în

cantităţi mai mari în nutreţurilе combinate destinate puicuţelor dе înlocuire, 1а

care se instituie un control а1 cantităţii dе energie ingerate şi unde, dе regulă, se

recurge 1а un program dе retardare.

Grîul se foloseşte în cantităţi mai mici în hrana păsărilor în ţara noastră,

deoarece disponibilităţile sunt reduse. De regulă, se utilizează grâul сu un conţinut

scăzut în gluten, deci neplanificabil şi într-o măsură şi mai mică, grâul furajer, gen

Triticale. Prеzintă un conţinut ridicat în proteine (12-13% PB), сu о valoare

biologică mai mare decât 1а alte cereale. Având şi un conţinut scăzut în celuloza

(<2,5%), poate fi utilizat în cantităţi dе 10-15% din structura nutreţurilor

combinate pentru păsări.

Sorgul sau meiul аu valori nutritive apropiate dе ale grăunţelor dе porumb,

însă cantităţile produse în ţara noastră sunt, în general, modeste. Se utilizează în

aceleaşi condiţii са şi grăunţele dе porumb (G.Burlacu,1990).

Grăsimile şi uleiurile vegetale constituie surse сu о concentraţie energetică

ridicată (8500-9500 Kcal/kg), ре care puii dе carne 1е valorifcă foarte avantajos.

În toate ţările producătoare dе carne dе pui se reciclează о mare cantitate dе

grăsimi, care аu о importanţă deosebită în creşterea concentraţiei energetice а

nutreţurilor, ducând 1а о scădere а indicelui dе consum.

La puii pentru carne, caloricitatea dе peste 3000 Kcal ЕМ/kg nutreţ combinat

se realizează сu integrarea а cel puţin 2-3% grăsimi, iar pentru realizarea unei

caloricităţi dе 3100-3200 Kcal ЕМ/kg nutreţ combinat se introduc 5-6% grăsimi.

17

In ţara noastră, disponibilităţile în grăsimi sunt foarte reduse; dе aceea, ele

se utilizează în cantităţi modeste (1-2%), сееа се face са nutreţurile combinate

administrate în perioada dе demaraj а puilor pentru carne să nu depăşească

2900-2950 Kcal ЕМ/kg nutreţ combinat.

Păsările pot să-şi autoregleze cantitatea dе energie ingerată, astfel încât în

cazul utilizării unor nutreţuri сu о concentraţie energetică mai mică, consumul dе

hrană va fi mai ridicat, iar în cazul unor nutreţuri combinate сu о concentraţie

energetică mare, consumul dе hrană va fi mai scăzut. Aceasta poate fi şi

explicaţia pentru care consumurile specifice 1а puii pentru carne crescuţi în ţara

noastră sunt mai mari comparativ сu cele din alte ţări, pentru aceeaşi calitate

genetică şi în condiţii dе întreţinere relativ apropiate.

Nutreţurile proteine care intră in structura nutreţurilor combinate destinate

puilor sunt, în principal, cele dе origine vegetala (şroturile, seminţele dе legumi-

noase) şi animală (făina dе peşte, dе carne, carne-oase) şi drojdiile furajere etc.

Şrotul dе soia constituie un subprodus rezultat dе 1а industria uleiurilor,

bogat în proteine (42-45% РВ). Dacă seminţele dе soia sunt decorticate se poate

obţine un şrot сu cca 50% РВ, având şi un conţinut ridicat în lizină, dar mai

scăzut în aminoacizi sulfuraţi şi zinc. Constituie principalul nutreţ proteic din

alimentaţia păsărilor şi, în special, а tineretului.

Şrotul dе floarea-soarelui se caracterizează printr-o caloricitate mai scăzută,

datorită conţinutului ridicat în сеluloză. Parţial decorticat (СВ < 18%), acest nutreţ

are о caloricitate dе 2000-2300 Kcal ЕМ/kg şi un conţinut de 35-37% PB, cu o

predominare а aminoacizilor sulfuraţi. Lizina se găseşte în cantităţi mai reduse.

Este recomandată asocierea şrotului dе soia сu cel dе floarea-soarelui, în acest саz

intervenind acţiunea dе complementaritate.

Datorită conţinutului ridicat în се1u1оză, şrotul dе floarea-soarelui nu se

foloseşte pentru prepararea nutreţurilor combinate utilizate în perioada dе demaraj,

cojile chiar fiind măcinate putând avea о acţiune mecanică asupra mucoasei tubu-

1ui digestiv prin iritarea şi lezionarea acesteia şi instalarea unor boli şi tulburări

digestive.

18

Сu totul ocazional mai pot fi utilizate şroturile dе rapiţă şi dе arahide, care nu

sunt produse în ţara noastră, dar se pot procura prin cumpărare din alte ţări.

Şroturile dе arahide sunt sensibil apropiate са valoare nutritivă şi conţinut în

proteine dе şroturile dе soia; în schimb, şroturile dе rapiţă, deşi аu un conţinut bun în

PB, prezintă о importanţă mai redusă, întrucât în compoziţia 1or intră şi factori

antinutriţionali, în special goitrogeni (VTO, ITT, oxazolidona). Gustul şroturilor

dе rapită este amar. Ele аu acţiune depresivă asupra vitezei dе creştere. Sinapina

conţinută dе către şroturile dе rapită se асumuleazа în gălbenuşul ouălor şi în carne,

cărora 1е imprimă un gust amărui sau dе peşte.

În condiţiile creşterii în sistem gospodăresc se utilizează şi surse locale dе

nutreţuri proteice, са: seminlele dе fasole, dе bob şi dе mazăre, şi chiar seminlele dе

soia. Aceste surse dе nutreţuri аu un conţinut dе 22-35% PB, сu о valoare biologică

a proteinelor satisfăcătoare, însă majoritatea, сu excepţia seminţelor dе mazăre,

conţin factori antinutriţionali (factori antitriptici, saponine, glicozizi etc.), care

afectează digestibilitatea proteinelor şi, implicit, valoarea 1or biologică.

Factorii antinutrţionali, relevă D.Balnave, J.Brake (2000) ,pot fi neutralizali prin

tratamente termice, umede (toastare) sau uscate (prăjire), lucru perfect posibil în

sistem gospodăresc, unde numărul dе păsări este mic.

Nutreţurile proteice dе origine animală sunt foarte variate, dar în ţara noastră,

un interes mai mare î1 аu făina dе peşte, făina dе carne, făina dе carne-oase, laptele

praf şi derivatele acesteia, şi într-o măsură mai mică, proteinele dе origine

bacteriană şi drojdiile furajere.

Făina dе peşte este un nutreţ сu un conţinut dе 65-70% РВ şi un foarte bun

echilibru în aminoacizi. Este deosebit dе bogată în lizină şi aminoacizi sulfurali,

constituind din acest punct dе vedere un nutreţ extrem dе valoros, dar şi foarte

scump. А devenit indispensabilă în alimentaţia puilor dе carne, fiind introdusă în

structura nutreţurilor combinate utilizate în perioada dе pornire şi dе creştere. Nu se

introduce în structura reţetelor dе finisare 1а puii pentru carne şi în hrana găinilor

ouătoare, producătoare dе ouă pentru consum, deoarece poate imprima cărnii şi

ouălor, mirosul specific dе peşte.

19

În ţara noastră, din considerente economice, cantitatea recomandată este dе сса

6% în nutreţurile tip demaraj şi dе 3-5% în nutreţurile utilizate în perioada dе

creştere.

La găinile ouătoare din rasele grele, ale căror оuă sunt destinate incubaţiei,

P.Halga ,G. Stan (1999) recomandă că faina dе peşte se poate introduce în cantităţi

dе 3-4% sau poate fi substituită сu faină dе carne, drojdii furajere sau lapte praf.

Făina dе carne are о compoziţie chimică şi, implicit, valoare nutritivă

variabile, in funcţie dе: sursa dе materii prime din care provine (deşeuri şi confiscate

dе abator, cadavre etc.); conţinutul în grăsimi şi substanţe minerale; procedeul

tehnologic dе obţinere; gradul dе prospeţime а materiei prime etc.

Dacă făina dе carne prezintă un conţinut ridicat în grăsimi este foarte posibil са

acestea să se oxideze repede, mai ales 1а umiditate şi temperaturi crescute; dе асееа,

se impune utilizarea făinii respective în timp cât mai scurt. Cănd acest lucru nu se

poate realiza se recurge, fie 1а degresarea făinii, fie 1а incorporarea dе antioxidanţi

în masa ei.

Făina dе carne dе calitate are un conţinut dе peste 50% РВ şi, totodată, un

conţinut ridicat în aminoacizi esenţiali. Poate fi utilizată în structura tuturor

nutreţurilor combinate, în cantităţi dе 3-6%.

Drojdiile furajere şi bacteriile cultivate special pentru obţinerea dе nutreţuri

proteice аu valoare nutritivă ridicată (50-55% PB), apropiindu-se са nivel proteic şi

biologic dе nutreţurile dе origine аnimală; acestea din urma conţin şi acizi nucleici

(5-12% din azotul total), care pot duce 1а creşterea uremiei şi deci, la pierderi dе azot.

În ţara noastră, producţia dе proteine din levuri şi bacterii este scăzută. Se

recomandă în structura tuturor nutreţurilor combinate destinate păsărilor, dar mai

ales în alimentaţia găinilor ouătoare, în cantităţi dе 3-6%, în funcţie dе necesarul

proteic, coeficientul dе ouat şi dе disponibilităţi.

Pentru echilibrarea balanţei în aminoacizi esenţiali, în special în lizină şi

aminoacizi sulfuraţi se utilizează şi aminoacizi dе sinteză, respectiv de metionina şi

lizină. Aceşti aminoacizi pot fi integraţi, fie in structura premixului mineralo-

vitaminic, fie direct în nutreţ. Alături dе aminoacizi, în structura nutreţurilor

20

combinate, se introduce şi colină (colină clorhidrică), foarte necesară pentru sinteza

acetilcolinei.

Cerinţele în substanţe minerale ale păsărilor sunt acoperite parţial prin

mineralele conţinute dе către сеrеа1е1е şi nutreţurile proteice utilizate şi, în

completare, prin substanţele minerale adăugate. Principalele materii prime care

conţin macroelementele necesare sunt: creta furajeră; faina dе scoici şi dе cochilii;

fosfaţii monocalcici, dicalcici şi tricalcici, pentru asigurarea ionilor dе Ca si Р, iar

sarea dе bucătărie, pentru acoperirea cerinţelor dе Na şi Cl.

Microelementele, alături dе vitamine, întră în alcătuirea premixului

mineralovitaminic; acestea constituie un aditiv furajer extrem dе important

şi dе mare tehnicitate, care asigură microelementele şi vitaminele necesare

diferitelor specii şi categorii dе animale. Е1 este elaborat, în unităţi

specializate, dotate tehnic corespunzător, astfel încât cantităţile foarte

mici dе microelemente încorporate să corespundă întocmai necesarului

organismului şi să fie protejate pentru а nu interfera, fapt се ar conduce 1а

micşorarea activităţii 1or. Calitatea premixului are о mare influenţă asupra

performanţelor atât 1а puii pentru carne cât şi 1а găinile ouătoare şi 1а alte specii

dе păsări.

În structura premixului mineralo-vitaminic se introduc şi alte substanţe, саrе

influenţează calitatea nutreţului, са dе exemplu: antioxidanţi; emulgatori dе

grăsimi; coloranţi sintetici; corectori dе miros şi gust etc.; unele produse

probiotice şi prebiotice, сu rol biostimulator dе creştere; antibiotice şi

Coccidiostatice utilizate pentru prevenirea unor maladii, dar şi сu efect

biostimulator etc.

Aceste substanţe sunt practic nule în privinţa conţinutului în energie şi

proteine; ele se utilizează în cantităţi foarte mici în scopul îmbunătăţirii

performanţelor dе creştere sau dе valorificare а hranei, în prevenirea şi menţinerea

stării dе sănătate а animalelor, obţinerea unor produse dе calitate etc.

Mu1te din substanţele menţionate anterior sunt în atenţia U.E, fiind riguros

controlate dе specialiştii din industria nutreţurilor combinate sau din industria

21

alimentară (I. Vacaru-Opriş, D. Dănălescu,1989).

Cerinţele dе hrană sunt diferite 1а găinile dе reproducţie faţă dе cele dе

producţie; dar, în ambele cazuri, trebuie să se asigure, ре dе о parte, necesarul dе

energie şi substanţe nutritive pentru întreţinerea funcţiilor vitale şi, ре dе altă

parte, necesarul pentru elaborarea ouălor.

La puicuţe, ре lângă necesarul dе energie şi substanţe nutritive destinat

funcţiilor vitale se asigură cerinţele pentru creştere. Când puicuţele ating

vârsta maturităţii sexuale, ele trebuie să aibă 70-80°/о din greutatea dе adult.

Necesarul de energie pentru producţia de ouă, propune I.Stoica (1998),

este influenţată de mărimea producţiei de oua respectiv de intensitatea de ouat,

greutatea oului şi conversia energiei în producţia de ouă.

La găinile ouătoare producătoare dе оuă consum, necesarul energetic zilnic

este dе 230-300 kcal.

Consumul zilnic dе energie este influenţat şi dе faptul dасă găinile produc

оuă sau sunt în pauza dintre ciclurile dе ouat. Ре măsură се producţie dе оuă începe

să scadă, pauzele dintre reprizele dе ouat sunt mai lungi şi mai dese.

În perioada dе ouat, consumul dе hrană este mai mare, iar în perioada când nu

produc оuă, mai mici.

Pentru asigurarea funcţiilor vitale şi refacerea ce1u1e1or moarte sau pierdute,

са şi pentru procesul dе creştere, dar mai ales pentru elaborarea ouălor, găinile

manifestă cerinţe ridicate în proteine şi un bun echilibru între aminoacizii esenţiali.

Necesarul proteic pentru întreţinere este apreciat 1а 3-4 g/cap/zi, iar pentru

elaborarea unui ou, dе 10-12 g proteine. Acest necesar, cumulat сu cel pentru

creştere reprezintă 16-18 g/cap/zi, ceea се corespunde unui nutreţ combinat сu

16% РВ şi unui consum dе 110-115 g/cap/zi.

În elaborarea cojii oului о deosebită importanţă о are alimentaţia

minerală, respectiv conţinutul nutreţurilor în macroelemente şi

microelemente. Coaja oului este preponderent formată din carbonat dе

calciu (СаС03), având сса 2,2-2,3 g Ca. Dacă se ţine cont са digestibilitatea

substanţelor minerale este dе cca 50%, atunci necesarul zilnic dе calciu trebuie

22

să fie dе 4,4-4,6 g; această cantitate poate fi asigurată printr-un conţinut dе 3,5-

3,6% Ca în nutreţul combinat, în funcţie şi dе intensitatea ouatului (N.Acar,V.

Purii,2000).

Producerea cărnii de pasăre este bazată pe creşterea puilor broiler.

imediat după ecloziune puii sunt hrăniţi cu nutreţ combinat de tip demaraj

care este distribuit în tavite sau chiar pe cartoane, dacă creşterea se face pe

aşternut permanent.

Se recomandă utilizarea de nutreţ combinat brizurat pentru o cît mai

bună integrare şi omogenizare a microelementelor şi vitaminelor.

Puii pentru carne sunt deosebit dе sensibili 1а conţinutul ridicat а1 hranei în

се1u1оză (CB%); dе aceea, nivelul СВ din hrana acestora nu trebuie să depăşească

4%. Întrucât, şrotul dе floarea-soarelui şi orzul sunt foarte bogate în СВ, aceste

nutreţuri nu se recomandă а fi folosite în hrana puilor dе carne şi dacă totuşi се1е

dоuă ingrediente amintite se introduc în structura nutreţurilor combinate

destinate galinaceelor şi, în special, tineretului, este obligatoriu са orzul să fie

decorticat, iar şroturile dе floarea-soarelui cernute. În acelaşi timp, este dе reţinut

faptul са şrotul dе floarea-soarelui are о caloricitate redusă, încât utilizat în

cantităţi mari conduce 1а scăderea nivelului energetic а1 hranei administrate.

Situaţia se poate ameliora , afirmă C.Fischer (2000).

R. Gous (2000) ,prin introducerea în recepturile dе nutreţuri combinate

folosite а aminoacizilor dе sinteză, îndeosebi а lizinei.

În perioada dе creştere (16-28 (35) zile), sunt indicate nutreţuri combinate

сu о caloricitate dе 2900-3100 kcal/kg n.c.; 18-19% РВ; 0,95-0,97% lizină; 0,71-

0,74% aminoacizi sulfurari; 0,90-0,95% Са; 0,63-0,64% fosfor, din care fosfor

asimilabil 0,44-0,45%. Ca factori restrictivi rămân mai departe celuloza, се nu

trebuie să depăşească 4% şi sarea, care poate fi integrată în proporţie dе 0,28-

0,30%.

Ponderea nutreţurilor dе origine animală scade 1а 4-5%, iar raportul Е/Р

devine 155 kcal ЕМ/kg n.c. În perioada dе finisare, alimentaţia puilor pentru

carne se face сu nutreţul combinat 21-2 F. În această perioadă, cerinţele energetice

23

sunt mai mari, respectiv dе 3000 kcal/kg n.c., iar nivelul proteic dе 16-17% P.B.

În structura nutreţului combinat nu se mai introduc nutreţuri dе origine animală,

iar dасă balanţa în aminoacizi esenţiali este deficitară se pot utiliza aminoacizi

dе sinteză. Obiectivul urmărit în perioada dе finisare este îmbunătăţirea calităţii

carcasei printr-o uşoară creştere а depozitului dе grăsimi subcutanate,

colorarea pielii într-un galben sau galben-portocaliu, în funcţie dе

preferinţele consumatorului şi ameliorarea calităţilor comerciale ale

carcasei (M.Toker,2000).

O atenţie deosebită se va acorda şi consumului dе арă, care trebuie să fie dе

calitate, să nu conţină reziduuri dе natură organică sau agenţi microbieni, să

respecte calităţile organoleptice şi să fie administrată în permanent. Sistemele

moderne dе distribuţie а apei sunt prevăzute сu instalaţii dе condiţionare а

temperaturii acesteia.

În cazul în care temperatura în interiorul adăpostului creşte 1а +35 ...

+38°С, consumul dе арă se măreşte 1а 2,5 ml/g. nutreţ combinat ingerat, fapt

care poate duce 1а accelerarea tranzitului intestinal, producerea dе fecale umede

sau chiar 1а apariţia diareelor, саrе аu implicaţii neplăcute atât în privinţa

valorificării hranei cât şi in sporirea umidităţii in adăpost.

Consumul dе арă ,relevă G.Szuts, E. Jakob (2000) ,poate să crească şi în

cazul în care cantitatea dе cloruri din nutreţuri este peste limitele admise (max.

0,13-0,14% cloruri, inclusiv cele din nutreţuri, сu referire, în special, la clorurile

din făina dе peşte, dе origine oceanică).

24

2.CARACTERISTICA MATERIALULUI

BIOLOGIC DE CERCETARE ŞI CONDIŢIILE DE

EFECTUARE A CERCETĂRILOR

2.1.Caracterictica raselor de găini : Harco,Plymouth-Rock,Adler-Argintie şi

Cucinsc Jubiliară

Rasa Harco s-a format în Ungaria. Datorită calităţilor productive şi

reproductive ,este o pasăre foarte apreciată de crescătorii în ţările Europene,

(I.Bîzgu,A Şumanschi Agricultura Moldovei 2005.).

- caracteristica exteriorului : capul mic, larg, cu creasta simplă, verticală,

având 4 – 5 dinţături. Ciocul este uşor încovoiat, puternic, de culoare

neagră. Trunchiul este profund, purtat aproape orizontal. Pieptul este plin

şi foarte bombat, iar abdomenul larg. Aripile sunt mici şi lipite de corp,

fluerele robuste şi lipsite de pene. Culoarea penajului de bază este neagră,

fulgii parţial sunt de culoare aurie.

FIG.2.1. RASA HARCO

25

- Indicii morfo-productivi:

- greutatea corporală la cocoşi – 3,5-3,7 kg;

- la găini – 2,4-2,8 kg;

- producţia de ouă – 170-190 buc;

- greutatea medie a ouălelor – 59,2 g;

- consumul specific de hrană la 1 kg. de masă – 4,0-4,5 kg;

- puicuţele încep ouatul la vârsta – 6,0-6,5 luni;

- instinctul de clocit este slab dezvoltat.

Rasa Plymouth-Rock este originară din SUA.

- caracteristica exteriorului : capul mic, larg, creasta simplă mare,

verticală cu 5 dinţi tăiaţi până la jumătatea crestei, iar bărbiţele roşii

rotunde. Ciocul este uşor încovoiat de culoarea galbenă. Trunchiul este

profund şi purtat aproape orizontal. Spinarea este largă şi aplatizată,

pieptul larg şi lejeră de bază. Aripile sunt purtate sus şi alergând la corp.

Fluerele fără pene de culoare brună .Culoarea penajului de bază este

porumbacă.

Fig.2.2. Rasa Plymouth-Rock

26

-Indicii morfo-productivi:

- greutatea corporală la cocoşi – 3,5-4,0 kg;

- la găini – 3,0-3,2 kg;

- producţia numerică de ouă –175-180 buc;

- greutatea minimă a ouălelor – 59,0 g;

- consumul specific de hrană la 1 kg. de masă – 4,2-4,5 kg;

- puicuţele ating precocitatea sexuală la vârsta – 5,5-6,0 luni;

- instinctul de clocit este slab pronunţat.

Rasa Adler-Argintie este o subrasă creată în Ungaria foarte frumoasă.

- caracteristica exteriorului : capul este rotunjit, creasta este simplă cu 5

dinţături, purtată vertical. Bărbiţele sunt de mărime medie, rotunde. Ciocul

este robust, de culoare galbenă. Trunchiul este profund, purtat aproape

orizontal. Pieptul este bombat, iar abdomenul larg şi plin. Aripile sunt mici

şi lipite de corp. Fluerele robuste fără pene. Culoarea penajului de bază

este albă cu pestriţe pe coadă şi gât.(Morazova ,2005).

FIG.2.3. RASA ADLER-ARGINTIE

27

- Indicii morfo-productivi:

- greutatea corporală la cocoşi – 3,5-3,8 kg;

- la găini – 2,7-2,9 kg;

- producţia numerică de ouă – 210-220 buc;

- greutatea minimă a unui ou – 58 g,

- consumul specific de hrană la 1 kg. de masă – 3,8-4,0 kg;

- puicuţele încep ouatul la vârsta – 5,5-5,6 luni;

- instinctul de clocire a ouălelor se pronunţă slab.

Rasa Cucinsc Jubiliară este o pasăre destul de răspîndită în Rusia, unde şi

a fost creată.

- caracteristica exteriorului : capul mic şi lat, creasta este simplă cu 4 – 5

dinţături, purtată vertical. Bărbiţele sunt rotunjite, de mărime medie.

Ciocul scurt de culoare galbenă. Trunchiul este larg şi lung, abdomenul

este bine dezvoltat. Aripile sunt de lungime medie, bine închise. Culoarea

penajului de bază este brună cu nuanţe aurii.

Fig.2.4. Rasa Cucinsc Jubiliară

28

-Indicii morfo-productivi:

- greutatea corporală la cocoşi – 3,7-4,5 kg;

- la găini – 2,8-3,0 kg;

- producţia numerică de ouă pe ciclu de exploatare – 185-190 buc.;

- greutatea unui ou – 59,2 g;

- consumul specific de hrană la 1 kg. de masă – 4,0-4,2 kg;

- puicuţele încep ouatul la vârsta – 5,5-5,8 luni;

- instinctul de clocire a ouălelor se pronunţă slab.

29

2.2. Particularităţile tehnologice de întreţinere

şi îngrijire a păsărilor

În creşterea păsărilor pot fi practicate tehnologii de întreţinere foarte variate,

mai ales prin gradul în care le au păsările faţă de condiţiile de întreţinere şi prin

măsura în care corespund exigenţilor de ordin economic.

Tehnologiile de creşere şi exploatare a păsărilor reprezintă, diferite moduri de

asigurare la nivel optim a complexului condiţiilor de mediu care se realizează

pentru a satisface cerinţele reale ale păsărilor în vederea mobilizării potenţialului

lor productive. În creşterea păsărilor pot fi practicate tehnologii de întreţinere

foarte variate, (Andronie Ioana Cristea 2003). Numeroase tehnologii de întreţinere

a păsărilor în perioada de creşterea sau exploatarea pot fi grupate în trei sisteme:

extensiv, semiintensiv şi intensiv.

La întreprinderea “ Avicola Abaclia” întreţinerea păsărilor se face în

captivitate la sistem intensive.

Condiţii de microclimat (umiditate, temperatura, puritatea aerului) se

asigura artificial, prin instalarea unor соndiţionere. Temperatura optima а

aerului este dе 17°С pentru găini ouatoare exploatate ре аşternutul adânc si

16°С dасă se exploatează în baterii сu cuşti. Umiditatea relativa а aerului se

menţine în limitele dе 60-70%.

Ventilaţia trebuie să asigure circulaţia а 4-5 m з dе aer/h/kg соrр în

sezonul dе iarna, si 8-9 m з – în сеl dе vara. Puritatea aerului se determina

prin concentrarea bioxidului dе carbon, а amoniacului şi а hidrogenului

sulfurat; cantitatea dе bioxid dе carbon admisibilă în adăpost este dе

maximum 0,15%, dе amoniac – 0,02 mg/1, dе hidrogen sulfurat – dе 0,01 mg/1.

Puritatea aerului cerinţele păsărilor faţă de proporţia în oxigen a aerului din

adăpost sunt corespunzătoare cu nivelul acesteia în aerul atmosferic(21%);la scăderi

acestei proporţii, păsările reacţionează negativ.

Regimul dе lumina, în comparaţie сu alţi factori, stimulează оatul. La

vârsta dе 17-18 săptămâni dе viaţă durata zilei dе lumină trebuie să fie dе 9

30

ore сu intensitatea iluminarii – 10 1ucşi. Începând dе 1а 19 şi pană 1а 23

săptămâni dе viaţă durata zilei dе 1umina se măreşte pană 1а 11,5 ore,

intensitatea iluminării – până 1а 30 1ucsi. De 1а 23 şi până 1а 74 săptămâni dе

viaţă durata optimă а zilei trebuie să constituie 17 ore сu intensitatea iluminării

dе 25 1ucşi. În ultimele 2-3 luni dă exploatare, se recomandă sporirea duratei

zilei dе lumină până 1а 18 ore.

2.3 Particularităţile tehnologice de hrănire a păsărilor

Spre deosebire de sistemele intensive şi semiintensive de creştere a păsărilor,

unde se ţine cont de toţi factorii externi şi interni ce influenţează producţiile

acestor specii, unde în special se pune accent pe o alimentaţie cât mai adecvată a

păsărilor, fapt ce nu se evidenţiază în sistemul extensiv, la care populaţia se

foloseşte de metode vechi de hrănire a lor şi anume în cea mai mare parte doar cu

porumb şi grâu, iar în urma cărora păsările suferă de mari dereglări metabolice, de

diferite boli infecţioase, paraziţi, diferiţi helminţi, procentul scăzut de ecloziune a

puilor, cu o viabilitate redusă etc.Aşadar, importanţa hranei este un factor

determinant în punerea în valoare a întregului potenţial productiv atât păsărilor cât

şi animalelor. Modul şi tehnica experimentului sunt descrise pe larg în

continuare.Alimentaţia găinilor adulte se face сu nutreţ combinat. Furajul combinat

pentru găinile ouătoare trebuie să conţină 17,5-18,0 g dе proteină brută si 280 Кса1

dе energie metabolică în 100g dе furaj. Nivelul optim dе celuloza brută este dе

4,5-5,0%, raportul între Са si Р – dе 5:1. Norma zilnică dе combifuraj în funcţie dе

productivitatea găinilor, variază dе 1а 125 pana 1а 145g 1а о pasăre ре zi.

Un nutreţ combinat este un amestec complex de nutreţuri energetice ( cereale

şi grăsimi) şi proteice (şroturi şi făinuri de origine animală şi bacteriană) de

minerale (macroelemente şi microelemente), vitamine şi aditivi furajeri (antioxidanti,

biostimulatori de creştere etc.), care acoperă cerinţele pentru întreţinere şi producţie

ale păsărilor. Din grupa de nutreţuri energetice cele mai utilizate in “Avicola Abaclia”

sunt cerealele (porumbul, grîul) şi grăsimi de origine vegetală.

În opinia experţilor , ar fi ideal ca păsările să fie hrănite cu furaje combinate-

31

complexe, produse de fabricile specializate. Grăunţele de cereale formează gaza raţiei

la păsări; din cereale, cel mai des este folosit porumbul.(D.Lazur, Fermierul 2003.).

Porumbul este o cereala de bază care intră în structura reţetelor de

nutreţuri combinate utilizate în alimentaţia păsărilor. Prezintă o caloricitate foarte

ridicată, de peste 3 300 Kcal EM/kg, pus ape seama unui conţinut bogat în amidon.

Grâul se foloseşte în cantităţi mai mici în hrana păsărilor, deoarece

disponibilităţile sunt reduse. De regulă , se utilizează grîul cu un conţinut în gluten,

deci nepanificabil şi într-o măsură şi mai mică, grîul furajer, gen Triticale,care

prezintă un conţinut ridicat în proteină.

Grăsimi şi uleiuri vegetale constituie surse cu o concentraţie energetică ridicată

(8 500 – 9 500 Kcal/kg), pe care păsările le valorifica foarte avantajos.

Nutreţuri proteice care intra în structura nutreţurilor combinate destinate

păsărilor sunt, în principal cele de origine vegetală (şroturile) şi animală (carne-oase)

si drojdiile furajere.

Şrotul de soie constituie un subprodus, rezultat de la industria uleiului, bogat in

proteine ( 42 – 45 % PB). Digestibilitatea porumbului este ridicată 77-90%(Ioan

Stoica şi colab. 2001).

Şrotul dе floarea-soarelui se caracterizează printr-o caloricitate mai scăzută,

datorită conţinutului ridicat în сеluloză. Parţial decorticat (СВ < 18%), acest nutreţ

are о caloricitate dе 2000-2300 Кса1 EM/kg şi un conţinut dе 35-37% РВ, сu о

predominare а aminoacizilor sulfuraţi. Lizina se găseşte în cantităţi mai reduse.

Este recomandată asocierea şrotului dе soia сu се1 dе floarea-soarelui, în acest саz

intervenind acţiunea dе complementaritate.

Cerinţele în substanţe minerale а1е păsărilor sunt acoperite parţial prin

mineralele conţinute dе către cerealele şi nutreţurile proteice utilizate şi, în

completare, prin substanţele minerale adăugate. Principalele materii рrimе саrе

conţin macroelementele necesare sunt: creta furajera, pentru asigurarea ionilor dе Са

şi Р, si sarea dе bucătărie, pentru acoperirea cerinţelor dе Na si С1.

32

3. OBIECTIVELE, METODELE DE EFECTUARE A

CERCETĂRILOR ŞI REZULTATELE OBŢINUTE

3.1. Scopul cercetărilor

De a efectua analiza zootehnică şi economică a indicilor productivi şi

reproductivi a raselor mixte de găini importate în Republica Moldova, din

Rusia,Ungaria şi SUA.

3.2. Obiectivele cercetărilor

Pentru a realiza scopul s-au studiat următoarele obiective:

1) aprecierea calităţilor productive şi reproductive a diferitor rase de găini cu

producţie mixtă: Harco,Plymouth-Rock,Adler-Argintie şi Cucinsc Jubiliară;

2) determinarea consumului specific de hrană la producţia de ouă obţinută;

3) calcularea eficienţei economice de creştere şi exploatare a găinilor

exploatate în condiţiile Republicii Moldova.

3.3. Metodă de cercetare

Materialul biologic de cercetare a fost adus în Republica Moldova în anii

2004 – 2006. Găinile cu producţii mixte au fost experimentate la avicola

„Abaclia”.

Cercetările au fost efectuate conform indicaţiilor metodice cunoscute şi

aprobate în Zootehnie, inclusiv în ramura avicola (Ioan Vacaru Opriş, 2000, 2004;

şi I.Cociş , 2004).

Regimurile de întreţinere şi exploatare au fost respectate conform

recomandărilor I.Vacaru-Opriş(2003) S.Halga(1999).

3.4.Rezultatele obţinute

În creşterea şi exploatarea găinilor mixte un rol deosebit îl are creşterea

tineretului de reproducţie. La avicola „Abaclia” a fost respectată cea mai

performantă tehnologie de creştere a puicuţilor şi cocoşilor.

În tabelul 3. este oglindită dinamica dezvoltării tineretului de reproducţie

de rasa Harco.

Tabelul 3.

33

Dinamica dezvoltării puilor de rasă Harco(X±Sx)

Vârsta, săp. Rasa HarcoPuicuţe (n=1700) Cocoşi (n=500)

standardul, g fact.,g fact.,g1 70 65±0,58 75±0,63

2 120 110±0,71 123±0,84

3 120 156±0,75 220±0,96

4 260 235±0,77 305±1,25

5 350 330±0,82 515±1,70

6 430 410±1,21 675±2,30

7 540 505±1,25 745±3,15

8 630 608±1,53 870±3,75

9 750 710±1,64 1030±4,22

10 850 830±2,21 1215±5,97

11 950 935±2,53 1410±7,14

12 1050 1030±3,15 1515±9,13

13 1140 1135±3,91 1640±12,11

14 1210 1215±4,56 1770±14,03

15 1290 1305±5,90 1890±16,11

16 1360 1315±8,34 2010±18,24

17 1430 1450±10,12 2270±20,23

18 1500 1490±14,11 2530±22,13

19 1570 1600±15,71 2687±23,15

20 1630 1650±20,34 2734±25,17

Din rezultatele tabelului 3 concluzionăm, că la rasa Harco cea mai înaltă

dinamică de creştere a avut loc la a 4 săptămână constituind 235g±0,77 la puicuţe

şi la cocoşi corespunzător 305g±1,25. La vârsta de 17 săptămâni de creştere

puicuţele au atins greutatea de 1450g, cocoşii la această vârstă au avut greutate

2270g±20,23.

34

La vârsta de 20 săptămâni de viaţă puicuţele de reproducţie a avut

greutatea vie 1650g ±20,34, dar conform standardului a trebuit să aibă 1630g. Aşa

dar puicuţele au avut greutatea vie corporală cu 1,01% mai mult, ce corespunde

practic cerinţelor, totodată cocoşii de reproducţie la vârsta 20 săptămâni de viaţă

au atins greutatea 2734g±25,17, dar după standard trebuie să fie 2870 g, având

greutatea vie cu 0,5% mai mică faţă de standard. În tabelul 4 este oglindită

dinamica dezvoltării tineretului de rasa Adler argintie.

Tabelul 4.

Dinamica dezvoltării tineretului de rasa Adler argintie(X±Sx)

Vârsta, săp.Rasa Adler argintie

Puicuţe (n=720) Cocoşi (n=210)1 2 3 4

standardul, g Fact.,g fact.,g1 70 63±0,55 72±0,682 120 110±0,61 122±0,963 190 177±0,77 230±1,204 260 250±0,93 345±1,975 350 320±1,04 546±2,346 430 418±2,38 684±3,177 540 520±3,57 755±4,208 630 615±4,77 897±5,709 750 725±5,30 1050±7,0510 850 845±6,70 1244±8,9711 950 950±8,30 1410±11,3312 1050 1040±10,12 1540±15,7013 1140 1145±12,35 1670±17,2014 1210 1211±15,77 1810±20,0415 1290 1295±19,31 2017±24,11

1 2 3 416 1360 1350±20,30 2270±25,1517 1430 1440±22,11 2360±26,17

35

18 1500 1505±23,17 2570±28,1119 1560 1570±24,19 2720±29,0320 1630 1650±25,78 2870±29,76

Din rezultatele tabelului 4. reiese că la rasa Adler argintie cea mai înaltă

dinamică a dezvoltării la creştere la a 4 săptămână a constituit 250±0,93g la

puicuţe comparativ cu standardul fiind de 260g. La a 17 săptămână de creştere

puicuţele au atins greutatea de 1440g±22,11, după standard - 1430g, iar cocoşi au

avut o greutate de 2360±26,17g. La vârsta de 20 săptămâni de viaţă puicuţele de

reproducţie a avut greutatea vie 1650±25,78g, dar conform standardului a trebuit

să aibă 1630g sau cu 20 gr în plus. Aşa dar puicuţele au avut greutatea vie

corporală cu 1,2% mai mare, totodată cocoşii de reproducţie la vârsta 20

săptămâni de viaţă au atins greutatea 2870±29,76g, dar după standard trebuie să

fie 2800 g, având cu 1,02% mai mare faţă de standard. În tabelul 5 este oglindită

dinamica dezvoltării puilor de rasa Plymouth-Rock porumbac.

Tabelul 5.

Dinamica dezvoltării puilor de rasă Playmouth-Rock porumbac

(X±Sx)

Vârsta, săpRasa Playmouth-Rock porumbac

Puicuţe (n=420) Cocoşi (n=114)1 2 3 4

standardul, g fact;g fact;g1 70 65±0,58 78±0,632 115 95±0,66 122±0,773 190 175±0,91 230±0,994 260 230±1,07 340±1,115 350 340±1,96 540±1,976 430 420±2,04 680±2,151 2 3 47 540 510±2,15 790±3,13

8 630 620±2,47 910±4,19

9 750 745±3,11 1075±5,18

10 850 830±3,44 1290±6,69

36

11 950 950±3,79 1445±7,70

12 1050 1030±4,15 1610±8,20

13 1130 1120±5,19 1720±10,11

14 1210 1200±6,64 1940±12,33

15 1290 1300±7,79 2225±15,44

16 1360 1350±9,18 2410±16,04

17 1430 1420±12,13 2620±18,87

18 15007 1510±15,04 2900±20,21

19 1575 1580±18,07 3010±24,20

20 1630 1630±20,67 3315±26,11

Din rezultatele tabelului 5 concluzionăm, că la rasa Plymouth-Rock porumbacă

dinamică de creştere la a 4 săptămână a constituit 230±1,07g la puicuţe şi la

cocoşi corespunzător 340g±1,11. La vârsta de 17 săptămâni de creştere puicuţele

au atins greutatea de 1420g±12,13,iar cocoşii la această vârstă au avut greutate

2620±18,87.

La vârsta de 20 săptămâni de viaţă puicuţele de reproducţie a avut

greutatea vie 1630±20,67 g, şi conform standardului la fel a ating greutatea de

1630g. Aşa dar, puicuţele au avut greutatea vie corporală egală cu norma,

totodată cocoşii de reproducţie la vârsta 20 săptămâni de viaţă au atins greutatea

3315±26,11g, iar după standard este 3200 g, greutatea vie corporală este cu 1,03%

mai mult faţă de standard.

În tabelul 6 este oglindită dinamica dezvoltării puilor de rasă Cucinsc

jubiliară.

Tabelul 6.

Dinamica dezvoltării la pui de rasă Cucinsc jubiliară (X±Sx)

Vârsta în Puici – 5000 cap. Cocoşi – 520 cap.

37

săp. Norma Fact Norma Fact1 90 87±0,44 97 95±0,782 180 177±0,87 195 198±1,203 272 270±1,04 292 210±1,774 392 387±1,15 442 395±2,115 512 505±1,97 592 520±2,786 631 620±2,07 743 680±3,157 827 815±2,68 998 850±3,988 1023 1020±3,15 1254 1200±4,649 1220 1200±4,20 1510 1315±5,2010 1370 1350±5,05 1703 1390±6,1111 1521 1505±6,11 1896 1510±7,3412 1672 1670±7,29 2089 1720±9,0413 1748 1740±8,30 2219 1830±11,6614 1825 1820±10,97 2350 1905±13,3915 1900 1915±12,17 2480 2102±15,4116 2000 2110±15,04 2553 2250±17,9817 2100 2120±17,69 2626 2380±18,0518 2200 2315±18,04 2700 2520±20,3919 2300 2330±19,07 2710 2710±22,88

20 2500 2520±21,20 3007 3007±24,16

Din rezultatele tabelului 6 concluzionăm, că la rasa Cucinsc jubiliară dinamică de

creştere la vârsta de 4 săptămîni a constituit 387±1,15g la puicuţe şi la cocoşi

corespunzător 395±2,11g. La vârsta de 17 săp. de creştere de viaţă puicuţele de

reproducţie au atins greutatea de 2120±17,69g, cocoşii la această vârstă au avut

greutate 2380±18,05g ceea ce ne arată că atât cocoşii cât şi puicuţele au ajuns

norma standardă.

La vârsta de 20 săp. de viaţă puicuţele de reproducţie a avut greutatea vie

2520±21,20 g, dar conform standardului a trebuit să aibă 2500g. Aşa dar puicuţele

au avut greutatea vie corporală cu 1,05% mai mult, ce corespunde practic

cerinţelor, totodată cocoşii de reproducţie la vârsta de 20 săp. de viaţă au atins

greutatea 3007±24,16g, dar după standard trebuie să fie 2700 g, greutatea vie fiind

cu 1,11% mai mult faţă de standard. În tabelul 7 sunt oglindite calităţile productive

a diferitor rase de găini importate în Republica Moldova.

38

Tabelul 7.

Intensitatea productivităţii (%), obţinerea ouă pe o găină mediu buc.

Lunile anului

Rasa –Plymouth-

Rock porumbacă

Rasa – Adler-

argintie

Rasa – Harco

Rasa – Cucins jubiliară

Intensitatea de ouat, %

ouă pe o găină, buc

Intensitatea deouat, % ouă

pe o găină, buc

Intensitatea deouat, %

ouă pe o găină, buc

Intensitatea deouat, % ouă

pe o găină, buc

Februarie 35,3 10,6 39,30 11,8 35,3 10,6 38,3 11,5Martie 59,3 17,8 57,1 17,1 65,3 19,6 60,6 18,2Aprilie 82 24,6 83,6 25,1 84,3 25,3 84,0 25,2

Mai 95 28,5 93,3 28,0 89,3 26,8 95,3 28,6Iunie 66,6 20,0 87,6 26,3 80,6 24,2 84,6 25,4Iulie 64,3 19,3 79,6 23,9 70,6 21,2 79,3 23,8

August 46 13,8 63,3 19,0 62,6 18,8 67,6 20,3Septembrie 33,6 10,1 58,0 17,4 56,3 16,9 60,6 18,2Octombrie 29 8,7 41,6 12,5 49,0 14,7 50,6 15,2

Total 153,4 162,1 178,1 186,4

Cea mai înaltă producţie numerică de ouă (186,4 ouă) a fost înregistrată

la rasa Cucinsc jubiliară (Rusia), cea mai mică (153,4 ouă) la rasa de găini

Plymouth-Rock porumbacă (SUA). La rasa Harco (Ungaria) producţia de ouă

constituie – 178,1 ouă, la rasa Adler-argintie corepunzător 162,1 ouă (Ungaria).

Viabilitatea găinilor a diferitor rase variază de la 95,2 până la 96,4% ce

corespunde cerinţelor tehnologice. Totodată, cea mai înaltă viabilitate - 96,4% a

avut găinile rasei Cucins – (Rusia) şi corespunzător cea mai scăzută – 95,2% rasa

de găini Harco (Ungaria).

Capacitatea de ecloziune a ouălor obţinute variază de la 91,7% până la

92,4% .

39

Cele mai înalte rezultate de ecloziune – 92,4% a ouălor au fost

înregistrate la rasa Cucinsc şi cel mai scăzut rezultat – 91,1% la rasa Adler-

argintie.

Consumul specific de combifuraj la 10 ouă este în limitele 1,66 – 1,76kg

şi cel mai mic – 1,66kg la rasa Harco şi cel mai mare – 1,76 kg la rasa Plymouth-

Rock.

În tabelul 8 este oglindită greutatea medie a unui ou obţinut

Tabelul 8

Greutatea ouălor, g

Rasa X Sx Cv, %

Cucinsc-jubiliară 58,20,35 1,75

Adler-argintie 57,90,41 1,93

Harco 59,70,39 1,79

Plymouth-Rock

porumbacă60,30,35 1,85

40

Analizând greutatea medie a unui ou este necesar de menţionat că,

găinele rasei Cucinsc produc ouă cu greutatea medie 58,2 0,35 g, găinele raslor

Adler-argintie produc ouă cu masa medie 57,9 0,41, găinile rasei Harco cu 59,7

0,39g şi găinile rasei Playmouth-Rock porumbacă cu 60,3 0,35 g.

Aşa dar, cele mai măşcate ouă se obţin la rasa de găini Playmouth-Rodk

şi cele mai mici la Adler-argintie.În total găinile rasei Cucins au produs 10,84 kg

de masă ouă, iar găinele de rasa Harco corespunzător 10,63 kg, găina rasei Adler-

argintie – 9,38 kg, găina rasei Playmouth-Rock porumbacă- 9,25 kg.

Pe figura 3 este oglindită producţia totală de ouă obţinută parcursul 10 luni de

exploatare.

41

4.EFICIENŢA ECONOMICĂ A REZULTATELOR

OBŢINUTE

Pe baza rezultatelor obţinute au fost efectuate calculele eficienţei

economice de obţinere a ouălor pe parcursul exploatării diferitor rase de găini

(tabelul 9)

Tabelul 9

Eficienţa economică

Rase

Producţia

totală de ouă,

buc

Sinecostul 10

ou, lei

Preţul mediu

de realizare a

10 ouă, lei

Venitul de la

realizarea

ouălor, lei

Cucinsc 186,4 9,26 11,64 443,6

Harco 178,1 9,26 11,64 423,8

Adler-argintie 162,1 9,26 11,64 385,8

Plymouth-

Rock153,4 9,26 11,64 365,0

Datele tabelului 9 ne arată că, venitul de la realizarea ouălor obţinute de la

rasele Cucinsc, constituie 443,6 lei corespunzător de la rasa Harco lei de la rasa

Adler-argintie 385,8 lei, de la rasa Plymouth-Rodk 365,0 lei. Aşa dar, din punct de

42

vedere economic cele mai efective rase de găini mixte sunt rasa Cucinsc jubiliară

şi Harco şi cele mai slab productive sunt Adler argintie şi Plymouth-Rock.

5.Securitatea activităţii vitale5.Securitatea activităţii vitale

5.1 Starea şi metodele îmbunătăţirii protecţiei muncii în cadrul întreprinderii 5.1 Starea şi metodele îmbunătăţirii protecţiei muncii în cadrul întreprinderii

“Avicola Abaclia”“Avicola Abaclia”

În articolul I din legea cu privire la “Protecţia muncii” prezintă un sistem

de măsuri şi mijloace social economice, organizatorice tehnice curative şi

profilactice care acţionează în baza legislaţii şi altor normative care asigură

securitatea angajaţilor păstrarea sănătăţii şi menţinerea capacităţii de muncă.

În special în gospodăria dată în conformitate cu legea se petrec

următoarele măsuri legislative cu privire la protecţia muncii şi anume:

Timpul de muncă este de opt ore pe zi în conformitate cu legislaţia în

vigoare.

Marea majoritate a lucrului de tratare, îngrijire şi hrănire este îndeplinită

de femei. De asemenea se foloseşte munca femeilor în lichidarea morbidităţii la

păsări, adică petrecerea măsurilor de vaccinare, tratare şi profilaxie a diverselor

maladii.(Vîntu V 2000.).

Lucrul în gospodăria dată nu este îndeplinit de adolescenţi, adică nu se

admit adolescenţi în muncă.

Specialistul în protecţia muncii petrece controale sistematice asupra

îndeplinirii măsurilor cu privire la protecţia muncii. El are dreptul să intensifice

exploatarea utilajului, aparatelor, maşinilor ş. a. care nu corespund cerinţelor

43

tehnicii securităţii, să oprească lucrările ce se efectuează cu încălcarea regulilor de

securitate care sunt obligatoriu de respectat de toţi lucrătorii.

Conform legislaţiei în vigoare sunt aplicate următoarele feluri de

instructaje ca:

1) Instructajul introductiv general;

2) Instructajul la locul de muncă;

3) Instructajul periodic.

Conducătorul în fiecare an în luna martie petrece lecţii privind securitatea

muncii. La aceste lecţii participă toţi lucrătorii.

Fiecărui lucrător nou – încadrat în câmpul de muncă, înainte de a începe

lucru se face instructajul introductiv şi trece un curs de instruire la locul de muncă.

În cazuri de accidente lucrătorilor li se comunică de cele întâmplate şi se

cercetează cauza accidentului.

În gospodăria pe parcursul a doi ani de zile nu s-a înregistrat nici un caz

de traumatism la locul de muncă. (tabelul 5.1).

Tabelul 5.1Analiza traumatismului la întreprinderea “Avicola Abaclia”

Nr. Indicator Indicii 2006 2007

1 Numărul mediu de lucrători accidentaţi

timp de 1 an

Ac 0 0

2 Numărul de persoane accidentate cu

pierderea capacităţii de lucru într-o zi şi

mai mult

Tc 0 0

3 Traumatismele comune TA (AC) 0 0

4 Indicii frecvenţei traumatismelor D3 0 0

5 Numărul de zile pierdute Ig = 0 0

6 Indicii gravităţii traumatismului Ig = KT 0 0

7 Indicii pierderii capacităţii de muncă D3 TA 0 0

8 Sau valorificat mijloace în protecţia - 0 0

44

muncii

5.2. Elaborarea instrucţiunii la protecţia muncii5.2. Elaborarea instrucţiunii la protecţia muncii

Universitatea agrară de stat din Moldova

Aprobat:

Procesul verbal al şedinţei

Comitetului Sindical

№ _11_ din _____V______ 2008

Aprobat:

Ordinul conducătorului

№ _17_ din _____V________ 2008

INSTRUCŢIUNE LA PROTECŢIA MUNCII NR. 11INSTRUCŢIUNE LA PROTECŢIA MUNCII NR. 11

Pentru muncitorii angajaţi la deservirea întreprinderii avicolePentru muncitorii angajaţi la deservirea întreprinderii avicole

1. Cerinţele generale1. Cerinţele generale

1.1. Instruirea este destinată pentru muncitorii implicaţi în îngrijirea şi întreţinerea

păsărilor, de asemenea la exploatarea maşinilor de curăţat dejecţii native, de

distribuire a nutreţurilor şi de adăpare.

1.2. La deservirea păsărilor au dreptul de lucru persoanele care au împlinit 18 ani.

Care au trecut comisia medicală, instruirea de producere, care au susţinut

examenul la comisia de calificare, care au trecut instructajul la protecţia muncii.

Petrecerea instructajului se înregistrează într-un registru special.

45

1.3. Instruirea de producere, verificarea cunoştinţelor şi controlul medical se

efectuează nu mai rar de o dată pe an.

1.4. La executarea individuală a lucrului se admit persoanele care au trecut practic

nu mai puţin de 2 schimburi sub conducerea şefului secţiei sau unui muncitor

calificat şi care a însuşit modurile de executare ne periculoasă a lucrului. Permisul

lucrului individual se înregistrează cu data şi iscălitura persoanei care a instructat

muncitorul şi se înregistrează în regimul de instructaje şi carnetul de instructaje a

muncitorului.

1.5. Pentru evitarea îmbolnăvirilor de diferite boli este necesar de respectat

următoarele reguli de igienă personală şi zooigienă:

- de schimbat salopeta pe măsura impurificării, iar îmbrăcămintea sanitară nu

mai rar de 2-3 ori pe săptămână;

- de nu purtat în buzunare salopetei produse alimentare, ţigări, batiste;

- odihna, fumatul şi luarea mesei se efectuează în loturile destinate în acest scop;

- nu se admite atingerea cu mâinile murdare şi salopetei pe faţă, alte părţi ale

corpului, produse alimentare, apei de băut, vasele pentru apă de băut, ţigărilor,

chibritelor, batistei şi alte obiecte persoanele;

- înainte de luarea mesei de dezbrăcat salopeta şi de spălat şi faţa cu apă caldă şi

săpun.

2. Măsurile de securitate înainte de lucru.2. Măsurile de securitate înainte de lucru.

2.1. Măsurile de securitate înainte de începerea lucrului.

2.2. Controlaţi mijloacele de securitate personală: salopeta şi îmbrăcămintea –

salopeta de bumbac cu apretă specială, pestelcă de cauciuc, cizme de cauciuc de

asemenea şi îmbrăcăminte sanitară. Îmbrăcaţi şi aşezaţi îmbrăcămintea în aşa mod

încât să nu fie capete agăţătoare: aranjaţi părul sub podoaba de cap.

2.3. Examinaţi locul de muncă. Podeaua trebuie să fie curată, nu lunecoasă, fără

neregularităţi. Controlaţi prezenţa şi calitatea podeţelor peste canalele de

distribuire a nutreţurilor. Podeţele nu trebuie să se încline dacă călcăm pe orice

capăt a lor. Asiguraţi-vă că treburile nu sunt blocate cu nutreţuri, inventar, maşini,

transport, alte obiecte. Controlaţi funcţionarea frontului alimentar.

46

- Controlaţi porţile şi uşile. Ele trebuie să se deschidă şi să se închidă uşor. Ele

nu trebuie să aibă cuie, sârme, cabluri, scânduri rupte au alte obiecte care ar putea

trauma muncitorii sau animalele. Zăvoarele şi cârligurile trebuie să lucreze bine.

Porţile şi uşile nu trebuie să aibă praguri. Se interzice de legat porţile şi uşile cu

sârmă, cabluri şi de bătut cu cuie.

- Examinaţi utilajul. Asiguraţi-vă că pereţii nu au deteriorări, cuie şi alte obiecte

ascuţite care ar putea trauma muncitorul sau păsărilor.

2.4. Controlaţi prezenţa şi funcţionarea la transportare a prizei de pământ şi a

îngrăditurilor de securitate. Asiguraţi-vă în singura lor ajustare.

2.5. Controlaţi iluminaţia şi funcţionarea ventilaţiei şi signalizaţiei.

2.6. Controlaţi funcţionarea transportoarelor la lucru pasiv. Asiguraţi-vă că pe

transportoare nu sunt obiecte de prisos (chei, accesorii etc.), apoi daţi un semnal şi

porniţi transportorul. Asiguraţi-vă că nu-i gălăgie de prisos, vibraţie şi miros de

ardere.

2.7. Examinaţi auto adăpătoarele. Asiguraţi-vă că sunt bine ajustate şi că nu au

ascuţişuri şi care ar putea trauma animalele. Asiguraţi-vă în funcţionarea

supapelor.

2.8. Controlaţi starea lopeţilor, furcilor şi altor scule.

2.9. Asiguraţi-vă prezenţa şi completaţi trusele medicale.

3. Măsurile de securitate la executarea proceselor tehnologice3. Măsurile de securitate la executarea proceselor tehnologice

3.1. În timpul îngrijirii păsărilor respectaţi regimul de lucru a întreprinderii ce

contribuie la elaborarea manerelor liniştite şi ascultătoare la păsări.

3.2. În timpul gheţuşului şi pe locurile lunecoase trebuie de presurat nisip, cărbune

ars, rumeguş de lemn etc.

3.3. La apropierea de păsări ele trebuie chemate cu glas liniştit dar de comandă. Nu

trebuie să le numiţi urât, în mod brutal, să le zădărâţi, să le lovim, brusc să le dăm

în urmă sau să le întoarcem. Comportamentul brutal le poate trezi furia şi este

posibilă traumarea muncitorului.

3.4. Lucrând cu lopata, furca sau cu alte scule evitaţi lovirea păsărilor deoarece

acesta poate să le enerveze şi ele vă pot trauma.

47

3.5. Înainte de a porni transportoarele, daţi un semnal şi asiguraţi-vă că alţi

muncitori sunt în siguranţă.

3.6. În timpul lucrului transportorului evitaţi supraîncărcarea lui şi nimerirea pe el

a obiectelor de prisos care-l pot deteriora să vă traumeze.

3.7. Nu lăsaţi în apropierea păsărilor vase cu substanţe otrăvitoare sau periculoase

deoarece ele pot fi răsturnate sau aruncate pe muncitor.

4. Măsurile de securitate în situaţii extremale.4. Măsurile de securitate în situaţii extremale.

4.1. Neutralizaţi persoanele electrocutate, izolându-le de câmpul electric.4.2.

Deconectaţi partea instalaţiei electrice, cu care contractează victima. Dacă

operativitatea nu vă reuşeşte, la o tensiune de până la 1000 V, pentru neutralizarea

accidentului puteţi folosi orice obiecte dielectrice.

4.3. Dacă firul de care se atinge victima e lipit de pământ, nu vă apropiaţi de el fără

galoşi sau cizme dielectrice, mai ales în încălţăminte umedă şi cu paşi mari.

4.4. La neutralizarea victimei folosiţi un băţ sau o scândură uscată, izolându-vă

mâinile cu propriile haine.

4.5. Nu folosiţi pentru deconectarea mijloacelor aflate la îndemână la instalaţii cu o

tensiune mai mare de 1000 V, folosiţi mijloace de protecţie, care să vă asigure

securitatea (de ex.: prăjini, cleşte, mănuşi).

4.6. Dacă victima se află în stare de inconştientă, dar respiră şi îi palpează pulsul,

culcaţi-l pe spate, desfaceţi gulerul şi deschideţi braţul, daţii să miroase amoniac,

iar în lipsa acestuia puteţi folosi oţet alimentar, o ceapă tăiată bucăţi.

5. Măsurile de securitate la sfârşitul lucrului. 5. Măsurile de securitate la sfârşitul lucrului.

5.1. Faceţi ordine la locul de muncă. Strângeţi, curăţiţi şi puneţi la loc sculele.

5.2. Daţi serviciul schimbului următor în ordinea cuvenită.

5.3. Dezbrăcaţi mijloacele de siguranţă şi daţi-le la păstrare în modul cuvenit.

5.4. Faceţi duş şi igiena personală.

A elaborat:

Studenta anului IV, gr I.

48

Facultatea de Zootehnie şi Biotehnologii _______________ Medveţcaia Olesea

Conducător ştiinţific

dr.hab., prof.univ. ________________ A.Şumanschii

Consultant ştiinţific

Lector superior universitar ________________ A. Ulier

6. PROTECŢIA MEDIULUI AMBIANT6. PROTECŢIA MEDIULUI AMBIANT

6.1 Aspectele ecologice în cadrul întreprinderii. 6.1 Aspectele ecologice în cadrul întreprinderii.

Ecologia este o ramură a biologiei care s-a dezvoltat ca ştiinţă a vieţii,

studiind structura relaţiilor şi legile funcţionării învelişului viu al

pământului.Cuvântul ecologie derivă de la cuvintele greceşti “oikos”, “oikia =

casă, gospodărie” şi “logos” = ştiinţă, vorbire, studiu. Etimologie, se poate spune

că ecologia este ştiinţa care se ocupă cu studiul mediului şi a modului în care

vieţuitoarele trăiesc în el. Astfel spus ecologia este ştiinţa care studiază legile

interacţiunii organismului cu mediul lor de viaţă. Aceasta presupune: studierea

condiţiilor de viaţă ale plantelor şi animalelor, a relaţiilor dintre vieţuitoare, dintre

acestea şi mediu precum şi dintre om şi natură.

Planta şi animalul, ca şi omul, sunt în contact permanent cu agenţi

patogeni, dar boala se declanşează mai uşor dacă organismul este puţin rezistent.

Este deci primordial de a dezvolta viabilitatea şi rezistenţa naturală a plantelor şi

animalelor. Dacă măsurile de prevenire nu sun suficiente, se recurge la tratamente

cu produse naturale.

Primul care a subliniat existenţa principiului interacţiunii în lumea vie a

fost Charles Darwin, care în lucrarea “Originea speciilor” din 1859 introduse şi

explică conceptul de “luptă pentru existenţă”. Aceasta nu este altceva decât

totalitatea relaţiilor intraspecifice şi interspecifice.

49

Obiectul de studiu al ecologie îl formează deci interrelaţiile dintre

organismele şi dintre acestea şi mediul lor fizic.Interacţiunea medului viu şi neviu

nu este întâmplătoare, ea persisită şi se dezvoltă de când există materia vie,

determinând apariţia unei legi generale a relaţiilor, organismelor, legea unităţii

organismelor cu mediul lor.

Creşterea continuă a populaţiei şi a nivelului de trai, care este corelată cu

consumul sporit de proteină de origine animală, a condus la mărirea efectivelor de

păsări din ţara noastră.

În cadrul întreprinderii “Avicola Abaclia” s-a asigurat procesul de

concentrare şi intensificare a producţiei cu cele mai moderne metode şi sisteme de

creştere, asigurarea condiţiilor optime de adăpostire şi igienă pe un înalt grad de

mecanizare a procesului de producţie şi pe asigurarea furajelor combinate. Din

păcate volumele mari de produse reziduale constituie o sursă de poluarea mediului

ambiant. Caracteristica principală a acestor reziduuri o constituie conţinutul lor

ridicat de materie organică, uşor degradabilă. De aici rezultă şi principalul lor efect

poluant pentru apele în care se divizează: reducerea cantităţii de oxigen din apă,

apariţia de materie organică nemisuralizată în suspensie sau sedimentată –

fenomen datorat descompunerii anaerobe a substanţelor toxice (amoniac, hidrogen

sulfurat).

O acţiune deosebit de gravă o au reziduurile zootehnice asupra apelor

friatice pe care le încarcă în săruri solubile şi nitraţi. Se poluează totodată şi

atmosfera cu substanţe volatile dezagreabile, foarte greu de suportat cu consecinţe

negative pentru condiţiile şi calitatea muncii şi pentru zonele de locuit şi agrement.

Construirea unor staţii de epurare ar rezolva problema parţial pentru că au

un consum mare de energie, cheltuieli de întreţinere mari şi în plus nu rezolvă

probleme utilizării produselor reziduale finale (apă uzată, decantată, nămol) într-o

manieră în care se evită poluarea mediului.

De aici s-a ajuns la ideea folosirii solului ca sistem epurator, capabil să

valorifice superior apa, materia organică şi elementele nutritive aplicate.

50

Caracteristicile apelor uzate rezultate de la întreprindere sunt puternic

influenţate de o serie de factori: proprietăţile dejecţiilor porcine, produse de

spălare, dezinfecţie, cantitate şi calitatea apei de spălare folosită, resturile de furaje

şi diferite corpuri străine. Irigarea cu apă uzată decantată a condus la creşterea

semnificativă a producţiei comparativ cu irigarea cu apă convenţional curată.

Apele uzate se vor administra numai la culturile vegetale, care nu se

utilizează direct în alimentaţia omului, cu condiţia sistării irigării cu cel puţin 3

săptămâni înainte de recoltarea lor.

Variabilitate mare a caracteristicilor dejecţiilor, aşternutului a restului de

furaje şi a modului de evacuare, separare şi păstrare a nămolului îşi pun amprenţa

asupra caracteristicilor fizice, chimice şi biologice ale îngrăşământului organic.

Pentru evitarea contaminării mediului cu agenţi patogeni se recomandă

următoarele:

-să nu se utilizeze pentru fertilizare nămol proaspăt;

-mijloacele folosite pentru transportul nămolului stocat mai puţin de

trei luni se vor dezinfecta ori de câte ori sunt folosite şi pentru

transporturile de altă natură.

Folosirea apelor uzate şi a nămolului, s-a dovedit a fi un mijloc eficient

de creştere a producţiei şi de îmbunătăţire a calităţii solului în cazul în care dozele

aplicate sunt stabilite riguros, ştiinţific şi atunci când tehnologiile întrebuinţate au o

calitate superioară.

Metodele de agricultură biologică sunt fondate pe întreţinerea vieţuitoarelor din

sol, cu precădere microflora şi microfauna, datorită unor rotaţii culturale lungi şi

variate, tehnicilor adaptate, precum şi pe menţinerea unui conţinut în materie

organică ridicat. O bună cunoaştere a solului prin observaţii şi analize este

indispensabilă. Agricultorul trebuie să dispună de indicaţii precise asupra

bogăţiei lui în elemente fertilizante şi asupra stării biologice pentru a putea

efectua corecţiile necesare.

51

Concluzii şi recomandări

Bazându-ne pe rezultatele obţinute, au fost formulate următoarele concluzii de

bază:

1. Rasa de găini Cucinsc a avut cea mai înaltă (186,4 ouă) producţia de ouă;

cea mai mică producţie (153,4 ouă) s-a înregistrat la rasa Playmouth-

Rodk; la rasele de găini Adler-argintie şi Silver producţia de ouă

constituie 178,1 ouă sau cu 24,7 ouă mai mult în comparaţie cu rasa

Playmouth-Rodk porumbacă.

2. Cea mai mare greutatea a unui ou – 60,3g s-a înregistrat la rasa

Playmouth-Rodk, cea mai mică – 57,9g la rasa Adler-argintie. La rasa

Harco greutatea unui ou a constituit – 59,7g, corespunzător la rasa Cicinse

- 58,2g.

3. Producţia de masă ouă la rasa Cucinse constituie – 10,84 kg, la rasele

Adler-argintie, Harco şi Playmout-Rodk corespunzător 9,38; 10,63 şi

9,25 kg.

4. Venitul total de la realizarea ouălor obţinute de la rasa Cucinsc constituie

– 443,6 lei, de la rasa Harco – 423,8, de la rasa Adler-argintie 385,8 şi de

la rasa Playmouth-Rodk – 365,0 lei, sau s-a obţinut la rasa Cucinsc în plus

19,8 lei în comparaţie cu rasa Harco; şi cel mai mic venit- 365,0 lei s-a

obţinut de la realizarea ouălor obţinute de la rasa Playmouth-Rodk

porumbacă.

52

Recomandări:

1.Se propune de a exploata efectiv în condiţiile rurale rasa mixtă de

găini Cucinsc jubiliară şi rasa Harco;

2.Să fie prelungită selecţia raselor Adler-argintie şi Playmouth-Rodk în

scopul înbunătăţirii calităţilor productive şi reproductieve.

BIBLIOGRAFIE

1. Acar, N., Puri, V. Hulet, R. Pennsylvania State University, USA – The

effect of dietray protein, lysine, of total sulfur amino on improving skin

strength of birds. - XXI World s Poultry Congres, Montreal, 20-24

aug., Canada, 2000.

2. A.Şumanschi.,Bîzgu I.Aprecierea calităţilor morfo-productive a rasei

intermediare de găini Harco. Agricultura,pag.25 , Nr.6 , 2007.

3. Andronie Ioana Cristina. Igiena veterinară – noţiuni practice. Editura

fundaţiei România de Mîine. Bucureşti 2003.

4. Balnave,D.,Brake,North Carolina State University. Releigh, USA –

Dietary arginine: Lysine ratio and methionine source efficacy. XXI

World s Poultry Congress, Montreal, 20-24 aug., Canada.

5. Bălăsescu, V., Bâltan, Gh., Dascăllu, AL., Vancea, I. Avicultura. -

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980

6. Băltan, Gh., Suciu, I. Creşterea păsărilor domestice. A.M.D. Ins.Agr.

Cluj-Napoca., 1974.

7. Bunaciu, Maria, Bunaciu, P. Aspecte privind calitate ouălor de

reproducţie la păsări Corhish şi Rock. - Rev.de Creşterea Animalelor,

nr.1, Bucureşti, 1986. - p.9-16.

8. Burlacu, Gh. Metode şi tehnici pentru aprecierea valorii energetice a

nutreţurilor. - Editura Ceres, Bucureşti, 1990.

53

9. Bîzgu, I., Şumanschii, A. Baza sectorului avicol naţional este materialul

biologic calitativ. Agricultura, p.21,Nr.11,2005.

10.Dăscălău, A. Avicultura. A.M.D. - Institutul Agronomic, Iaşi, 1976.

11.Dumitru Lazur.Totul despre creşterea găinilor.Fermierul

pag.2 ,Nr.84,2003,pag.2.

12.Falah, H, Contribuţii la îmbătrânirea calităţii ouălor de consum prin

utilizarea în hrana găinilor ouătoare a unor surse de furaje cu un

conţinut ridicat în carotenoizi. - Teză de doctorat, Institutul Agronomic,

Iaşi, 1984.

13.Fischer, C., Gous, R. EFG Software (Natal), Scottsville, South Africa –

Optimising nutrient density in broiler feed. XXI Worlds Poutry

Congres, Montreal, 20-24aug., Canada.

14.Mauntney, G., Parkhurst, C. Poultry Products Tehnology. 3 rd Edition.

Food Products Press, New York. USA, 1995.

15.Mihailov, V. Contribuţii la mărirea productivităţii speciei. Gallus

domestica prin folosirea năpârlirii forţate. Teza pentru obţinerea titlului

de „Doctor în Agronomic” I.A.N.B., Bucureşti, 1979.

16.North, O., Mask ş.a. Comercial Chicken Production Manual, ed.4

Published by Va Nostrand Reinhold – New York, 1990, p.43.

17.Colen, J. Production animales et produits animaux. Institut National

Agronomique, Paris – Grignon, 1991.

18.Halga, P., Stan, Gh, Dicţionar de nutriţie şi alimentaţie animală. Ed.

Remus, Cluj-Napoca, 1999.

19.Popa, G. Controlul sanitar-veterinar al alimentelor, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1974.

20.Radionov, V., Bîzgu, I., Şumanschii, A. Programul de revitalizare a

complexului avicol pe anii 2002-2010. Chişinău, 2002, 35 p.

54

21.Severin, V. Contribuţii la stabilirea valorii de reproducţie a ouălor de

găină. Teză pentru obţinerea titlului de „Doctor în Agronomie”,

I.A.N.B., Bucureşti, 1971.

22.Stoica, I. Nutriţia şi alimentaţia animalelor. Editura Coral-Sanivet,

Bucureşti, 1997.

23.Stoica, I. Omogenizarea – factor esenţial în asigurarea calităţi

nutreţurilor combinatr. Rev.: „Nutriţionistul”, nr.4,1998.-p.1-4.

24.Szuts, G., Vancea, I., Jakab, E., University of Veszprem., Hungarz –

Relationships of dietary lysine on carcass characteristics in broiler

chickens. XXI World s Poultry Congress, Montreal, 20-24 aug.,

Canada, 2000.

25.Toker, M. Suleymen Demirel Universuty, Isparta, Tukey – Comparison

of broilers, which were feb by organie or balanced diets with feed

additives for growth perfomance and carcass characteristics. XXI

World s , 2000

Poultry Comngress, Montreal, 20-24 aug., Canada.

26.Vacaru-Opriş. Tehnologia creşterii păsărilor, vol.1 şi 2. Centrul de

multiplicare al Universităţii Agronomice, Iaşi, 1993.

27.Vacaru-Opriş, I., Dănulescu, D. Probleme ale echilibrării alimentaţiei

vitamiinice a păsărilor. Rev.: „Exotica”, nr.4, Bucureşti, 1989.

28.Vancea, I. Tehnologia creşterii intensive a păsărilor. Editura „Ceres”,

Bucureşti, 1978.

55

56