Orient Latin pag.2

Director: Nina Ceranu.Redactor-şef: Ilie Chelariu.

Design&tehnore dactare: C he.

Adresa pt. corespondenţă:Aleea Martir Ioan V. Avram,

nr. 1, sc. A, ap. 18,cod 300377,Timişoara

Tel.: 0727 212636, 0720 664665;

e-mail: nceranu@info.uvt.ro;iliechelariu@yahoo.ro

Suntem tari,domnule!

Editorial

ILIE CHELARIU

O „agenţie de carte”, care realizeazăsondaje pe internet, a publicat nişte cla-samente care vizează lumea scriitoriceas-că. La fel ca în fotbal, p olitică, muzicăpopulist ă sau la capit alişti de stat , mulţidomni care au buletin de dâmboviţean şidau din mână pe urât-mirositoarele canalede-acolo, sunt foarte p rezenţi.

Cei mai influenţi editori ar fi hu-manitaşii şi poliromii, singurul element„infiltrat” fiind tânărul director de la edi-tura timişoreană Brumar, Robert Şerban,dar cred că drumurile lui la Bucureşti arputea însuma lungimea ecuatorului pânăsă ajungă pe aces tă onorantă p oziţie.Ciudat, din clasament lipsesc reprezen-tanţii de la Cartea Românească, editura„prezidenţială”, ceea ce ar putea duce la oconcluzie frustrantă: că acolo ar lucra nişteneglijabili şi doar şeful conteză.

La critici literari, domnul preşedintetronează, normal, confortabil, în buna

tradiţie românească. E secundat de DanielCristea-Enache, care l-a depăşit – he-he! –chiar pe maestrul Eugen Simion, întrecut şide Cornel Ungureanu, un timişorean carechiar îşi merit ă locul şi p entru care nebucurăm sincer. La capitolul „Maica Tereza”,nu ne surp rinde poz iţia p e p odium adobermanului de serviciu Alex Ştefănescu,dar ne miră absenţa din top a lui GheorgheGrigurcu, care publică într-o mulţime dereviste, însă, se pare, fără efect măsurabil însondaje. Încolo, persoane onorabile, criticiechilibraţi: Ion Pop, Paul Cernat, EugenNegrici, Al. Cistelecan.

Cei mai influenţi jurnalişti culturali sunt,cu toţii, dâmboviţeni, în frunte tronândcontroversat ul (întrebaţi-l pe Sorin Ilieşu dece) Andrei Pleşu. Şefa de la entitat ea cul-tural-bugetară a televiziunii naţionale estedoar a şasea, ceea ce ar putea însemna că echiar un personaj de mâna a şasea în jocurilede la vârf.

La capitolul ce vizează cei mai influenţiscriitori-editorialişti, printre bucureşteni s-au strecurat şi doi provinciali: ieşeanul LiviuAntonesei ş i timişoreanul Mircea Mihăieş,care mai bine n-ar mai fi, că numai el ştie ceînseamnă să fii gândit or de serviciu lacotidianul puterii...

Un clasament interesant pentru opor-tunişti este al celor mai influenţi membri dinConsiliul USR, aşa că-l redăm fidel: VarujanVosganian, Dan M ircea Cip ariu, GelluDorian, Liviu Ioan Stoiciu, Horia Gârbea,Lucia Verona, Cassian Maria Spiridon,Gabriel Chifu, Irina Horia, Constantin Stan.Din Timişoara nu apare nimeni, dar, avândîn vedere reuşitele editurilor sale, avem toatăîncrederea în Lucian Alexiu.

Deci, cine vrea o apreciere, o afiliere, omăslină, o scobit oare, o at enţie, să iaaminte...

„Spieluhr”, suplimentulpoeziei timişorene:MARCEL TURCU

Cornel UngureanuEugen DorcescuMaria NiţuFlorin Contrea

DUMITRU HURUBĂAnul Caragiale

ADRIAN DINU RACHIERUIon Creangă – esoterismşi sexism

POEZIEIoan Dan BălanFlorina Gabriela HuzoaicaAdrian BodnaruDoru Ilana

PROZĂDana Anghel

JURNAL DE EXILATLavinia Pospesch

CRITICĂVasile PistoleaIonel BotaDumitru HurubăLadislau Daradici

CRISTIAN GHINEAÎn memoria domnului PIT

NOUTĂŢI LITERARE

NOI APARIŢII EDITORIALE

CALENDAR LITERAR

ARHIVĂ LITERARĂ

ISSN 1453-1488

CUPRINS

COPERTA NOASTRĂ:

Bancnota de 100 lei (emisiunea2005):* 147 x 82 mm (similar cu cea de100 euro).* suport polimer;* imprimare în relief;* elemente de siguranţă.

Orient Latinpag.3

Ne aflăm la început ul Anul ui Caragi al e ! Aut recut 100 de ani de la moart ea ş i 160 de lanaşterea celui pe care, mai în glumă mai în serios,

Delavrancea îl acuza de z olism, iar Anton Pann şi Nicolae Filimonde balcanism… Însă, exact ca în anecdota cu rabinul, fiecare aveadreptate, însă mai ales Caragiale, transmiţând lumii, prin opera sa,sp iritul românesc, s tructura psiho-latină, dar ş i, de ce să nurecunoaş tem?, pe cea.. . balcanică. Aceast ă lat ură sufletească aromânului „extracarpatic” se lipea cu mult mai bine de verva şi spiritulsău decât molcomia ardelenească sau sentimentalismul excesivmoldovenesc, ceea ce nu l-a împiedicat ca în proza Un pedagog deşcoală nouă să satiriz eze dur dialectul latino-abuziv-ardelenesc aldascălului. Desele sale vizit e la Braşov unde, la p iaţă, t răiavoluptatea comunicării prin coborârea int enţionată a dialogului lanivelul vânzătoarelor la t arabă, unguroaice, cu care se certa pentrucâte-un produs de nimic ore în şir, erau, de fapt, acumulări în vedereaconstrucţiei de personaje pentru opera sa. Şi, dacă în vremea lui, lao sindrofie, Caragiale a administrat o lecţie dură unui snob francofil,tânăr şi pretins critic de artă, dar slab cunoscător al limbii franceze,acum spiritul său este sigur revoltat de anglofilismul manifestat demultă lume care se descurcă greu cu limba maternă – româna –, darsă nu vorbim şi de funia gramaticii în casa agramaţilor...

De-aceea, sunt s igur că sp irit ul său, p lut indmajes t uos p est e ş i p rint re noi, se bucurăsardonic şi sarcast ic de substanţialele apucături

occidental-americăneşti ale unora, în timp ce abia-abia reuşesc săîncropească o propoziţie-două cât de cât inteligibile. Probabil că îlînt ristează şi faptul că op era sa, în loc să ajute la îndreptareamoravurilor şi prostiei, este ignorată tocmai de cei care ar trebui săînveţe de la ea. Pentru că el este, în fond, „purtătorul de cuvânt” alromânului neaoş de ieri, de azi, din totdeauna; personajele salesunt atât de...autohtone încât ne vine foarte uşor să le descoperim,chiar la tot pasul, încep ând de la funcţionarul-trepăduş ş i până lapersonajul arogant care ocupă o funcţie importantă pe care nu omerită... Argumentele se citesc, se aud şi, ce e mai grav, se şi văd peecranul televizorului unde, prin studiouri, se perindă şi îşi manifestăputinţele fizico-vestimentare şi neputinţele intelectuale toate zoaieleunei societăţi aflată în cădere spectaculoasă, spre nivelul... MăriiMoarte.

Dar să revenim la Caragiale, fiindcă, oricum, tăvălugulinculturii, odată pornit imediat după ’89, nu mai poatefi oprit din moment ce toate articulaţiile îi sunt gresate,

minut de minut, cu vaselina prostiei distribuită generos de guvernelepostdecembriste, de mass-media sau de otrăvitoarele şi sp urcateleguri ale unui politicianism reprezentat de inşi cărora ar trebui să li searate un anumit loc de la Târgovişte... „Toată viaţa n-am putut săsufăr prostia... Săracu’ de mine, mă băiete, când văd câte-un prostmă doare... Zău, am dureri fizice... Mă ia cu rece aici în creştet...”,i se plângea adesea lui Octavian Goga. Nu cred că acum ar fi altfel,pricep ând lesne scopul resp ect ivelor deversări de inculturăfinalizate cu naşterea unui popor de idioţi, care să poată fi manipulatcu momeala unui bine democratic din ce în ce mai utopic. Din acestpunct de vedere, cred că spiritul lui Caragiale, plutind peste mareaşi consist enta degringoladă naţională, exultă. Mă rog...

Mucalit şi farsor de cea mai agreabilă, dar şi mai...antip atică sp eţă, posesor al unui bagaj lingvisticatotcuprinzător-inepuizabil, nu totdeauna ortodox,

dar lipsit de vulgaritate, I. L. Caragiale se născuse, la 30 ianuarie1852, înt r-un sat al cărui nume l-a predestinat, într-un fel, sprecelebritate: Haimanale (azi I. L. Caragiale), şi s-a stins din viaţă laBerlin, la 22 iunie 1912.

Autorul fermecătoarelor, acidelor şi dragelor noastreMomente şi schiţe, a crescut într-un mediu care urmasă aibă un rol extrem de important în cariera sa literară,

în p lus el fiind şi nepotul lui Cos tache Caragiali (1815-1877),dramaturg, poet şi prozat or, şi al lui Iorgu Caragiali (1826-1894),dramaturg. „Pornirile” viitorului mare dramaturg spre literatură, spredramaturgie în special, au ca punct de plecare angajarea sa ca sufleurla Teatrul Naţional din Bucureşti (1870) după ce renunţase la funcţiade copist deţinută la Tribunalul Prahova. Este început ul unui

ANUL CARAGIALE

Herr doktor era din HaimanaleDUMITRU HURUBĂ

Orient Latin pag.4deceniu care va însemna, de fapt, perioada lansării sale ca autor-creator de literatură satirico-umoristică, el colaborând la mai multepublicaţii de gen: Ghimpele, Telegraful, Asmodeu, Alergătorul liber,dar ş i la Timpul şi Convorbiri literare...

Ar fi trebuit să spunem de la început, dar o facem acum:aceste însemnări încearcă să aducă în faţa cititorilor şiun Caragiale poate mai puţin cunoscut, respectiv pe

omul Caragiale care, de exemplu, în calitate de director general alTeatrului Naţional din Bucureşti, se... pret a la a juca farse chiar şiactorilor din subordinea sa. Este notoriu faptul că pe actriţa FrosaSarandy, una dintre cele mai importante ale acelui timp, a amendat-o pentru întârziere la repetiţie, întârziere pe care însuşi o pusese lacale... Sau: vizitând prima expoziţie internaţională de pictură dinBucureşti, în anul 1896, ajuns în dreptul unei picturi semnate dePuvis de Chavannes, a rep rodus primul nume al pictorului printr-oparonimă care a făcut să izbuncnească în râs vizitatorii mai apropiaţi,noul cuvânt fiind lesne de ghicit...

Cei care l-au cunoscut spun că aut orul celor maidesăvârşit e comedii era un om de o sensibilitate şi de-o mare tristeţe sufletească, ceea ce nu-l împiedica să-şi

reverse verva satirico-umoristică în orice ocazie... Astfel, odată,împreună cu Goga, îl aşteptau acasă la Vlahuţă pe Delavrancea şi,supărat că acesta întârzia să se arate, pune mâna pe telefon şi sună.Răspunde nevasta lui Delavrancea care-l lămureşte că soţul ei ebolnav ş i că are temperatură. „–Aa! măgaru’ are temperatură!exclamă el. Spune-i că v reau să-l văd numaidecât, să-mi deie şimie câtev a grade; că eu n-am deloc temperatură.” Apoi, erau binecunoscute permanentele ciondăneli dintre Caragiale şi Delavrancea,mai ales după ce ultimul începuse să scrie piese de teatru. Evidentşi explicabil, Caragiale nu a scăpat prilejul acuzării aut orului demeteorologism în dramaturgia românească referindu-se la Viforul,Luceafărul, Apus de soare, urmând, după părerea sa, piese cu titluprecum: Trăznetul, Furtuna, Ceaţa...

Odată ajuns să-şi conştientizeze valoarea, Caragiale aîncep ut concomit ent să sufere p ent runerecunoaşterea ei de către contemporanii săi, mai

ales cei din zona politicului care, bineînţeles, se răzbunau în acestfel pentru că se vedeau ca într-o oglindă în personajele op erei lui.La un moment dat şi-a manifestat dorinţa să ocupe un loc dedep ut at , însă a fos t refuz at p entru... lip să de încredere.Postdecembrist vorbind: s-au schimbat cu ceva lucrurile? Ar fi făcut-o şi pent ru că mijloacele sale de existenţă erau destul de modeste,de-aceea obişnuia să spună: „Am muncit o viaţă întreagă, mi-amcheltuit averea ca să trăiesc, am dat, în mine, un om celebru pentruRomânia, dar un om celebru care ar muri de foame dacă ar trebuisă trăiască din munca lui.” Acesta es te unul dintre motivele,principalul, se spune, care l-a făcut să refuze sărbătorirea a 60 deani de viaţă, autoexilându-se la Berlin...

Omul Caragiale era născut pentru teatru. Era un adevăratactor, şi îş i interpret a p ersonajele (sau viit oarelepersonaje) cu o artă desăvârşită, indiferent că acestea

erau pozitive sau negative. Trecea cu mare uşurinţă de la a ridiculizape unul dintre ei la un sentimentalism înduioşător atunci când unpersonaj era, sau urma să fie, omul de rând aflat sub nedreptăţilevremurilor. Ca şi în scris, cu prima categorie este necruţător, causticşi nu iartă nimic, mai ales când era vorba despre infatuare, despreoamenii p olitici sau din administraţie. În schimb, fapt mai puţinsesizat şi comentat, atunci când personajul este... femeie, atitudinealui Nenea Iancu devine mai împăciuitoare, ba am putea spune că sesimte chiar o anume... gingăşie în tratarea reprezentantelor sexuluifrumos, o înţelegere şi „ap robare” t acită faţă de pornirile loramoroase...

Rezistenţa creaţiei dramatice caragialiene în timp sedatorează în mare măsură, sau în egală măsură cutalentul său, contact ului permanent cu realit at ea

imediată din care îşi culegea modelele p entru personaje. Contem-poranii săi au lăsat posterităţii informaţii şi detalii în acest sens,între care se spune că Braşovul era unul dintre oraşele preferate deCaragiale pentru… racolarea de tipologii, în speţă Piaţa, unde, cumare desfătare se certa minute în şir cu unguroaicele pentru câte unprodus fără valoare. Apărea ca un ins cicălitor şi prost, înfuria laculme vânzăt oarele, atrăgea alţi cumpărători şi lumea din jur, iscândun mic spect acol pe care, ap oi, îl exploata magistral în creareatipologiilor umane.

Una din marile plăceri ale lui Caragiale era cutreieratulcârciumilor, unde găsea la discreţie “materie primă”pentru momentele, schiţele, nuvelistica sa, dar, mai ales,

pent ru piesele sale de teat ru. Că se mai p etreceau şi abat eri…accidentale, era în firea lucrurilor. Astfel, se zice că, în tinereţe, mergeadeseori la o astfel de cârciumă, aflată undeva în spatele Cişmigiului,unde, îi povestea lui Panait Cerna, era o crâşmăriţă de toată frumu-seţea, căreia „odată i-am zis uitându-mă lung şi galeş la dânsa:

— Fie, că straşnici ochi ai, coană Marghioalo!Ei, ce crezi că mi-a răspuns?— Nu, nu se poate, coane Iancule, că mi-e frică de bărbatu-

meu”.Episodul se petrecea, probabil, înainte de căsătoria sa cu

frumoasa Alexandrina Burelly…

La îndemnul lui Delavrancea, după ce se hotărâse defintivsă plece din ţară, Caragiale a făcut o vizită la Paris, cuscopul de a se mut a în oraşul-lumină. Cu toat e

insistenţele prietenului, autorul Scrisorii pierdute – iubitorul de“lume în mişcare”, de int erminabile conversaţii şi contraz iceri, decunoaşterea tuturor cotloanelor sufletului omenesc – nu a suportatagitaţia Parisului. S-a mut at la Berlin, înt r-un cartier de la margineaoraşului, cu străzi curate şi liniştite, şi unde, cu mare satis facţie îip ovest ea lui Delavrancea, i se sp unea Herr dok tor. CellaDelavrancea, care l-a cunoscut personal pe Caragiale, povesteştecă, la Berlin, acesta era considerat un „om excepţional”.

În general se cunoaşte că autorul Scrisorii pierdute era unmare meloman, chiar un fin cunoscător într-ale muzicii. CellaDelavrancea (1887-1991), pianistă, scriitoare şi profesoară

de pian, fiica cea mare a scriitorului Barbu Şt. Delavrancea),povesteşt e că la fiecare din vizitele făcute acasă la tatăl său, primullucru pe care-l făcea era s-o oblige să cânte la pian, începând cuScarlatti şi continuând cu Beethoven, despre care era în stare săvorbească ore în şir. Dar spiritul său critic era neiertător cu Chopinşi Cezar Franck, pe ultimul numindu-l, pentru temele sale melancolice,„un cerşetor la colţ de stradă, cu terţa lui minoră întinsă ca să nefie milă de el.” Marea lui plăcere era să asculte compoziţii de Bach,Schumann şi Beethoven, p e care, nu se s fia să mărturisească, îladora de-a dreptul.

Caragiale era îndrăgostit de muzica lui Beethoven şi nuscăpa nici o ocazie de a-i asculta compoziţiile, mai alesdupă plecarea la Berlin, unde mergea adeseori la

concertele organizate la Gewandhaus. Asculta cu evlavie, iar uneoriscotea exclamaţii de mare mulţumire sufletească. Aşa s-a întâmplatşi la unul din spectacole, la care era împreună cu poetul PanaitCerna şi o parte a familiei Delavrancea. Se cânta Simfonia a IV-acând dinspre locul ocupat de Caragiale s-a auzit o plescăitură şinişte cuvinte spuse cu voce tare în liniştea de mormânt a sălii:

„— Mă, superbă e!”Fapta fost mai mult decât semnificativă: marele dramaturg, în

culmea entuziasmului, îş i dăduse o palmă zdravănă peste frunte…

Orient Latinpag.5

În prima lună a acestuian, ne-a părăsitConstantin Buiciuc,poet, prozator şi criticliterar. S-a născut la 22mai 1951, în Lugoj,unde a trăit şi s-aîmplinit ca scriitor,jurnalist, profesor şiom. Ca absolvent alFilologiei timişorene,şi-a respect at statutul,ba, mai mult, după 1989,a devenit un condeiactiv, bine definit, cucontribuţii majore laliteratura contemporanăbanatică.A publicat volumele:Cartea poeţilor, culegere de poezii, 1994; Dimineaţă târzie,1995; Un strigăt sub Turnul Eiffel, note de călătorie, 1999;Sunetul, parfumul şi culoarea, proză scurtă, 2003; 15 ani decântec pentru Dumnezeu, 2005; Fântâni ş i flori, note decălătorie, 2006; Oglinda lui Narcis, critică şi istorie literară,2009; Ce căutaţi aici, români?, note de călătorie, 2010;Oglinda lui Narcis II, critică ş i istorie literară, 2011. A maipublicat, în colaborare: Pariu cu istoria, publicist ică, 2002,şi Personalităţi politice lugojene, publicistică, cu jurnaliştiiToni Boldureanu şi Nicolae Laieţiu, 2003; Oameni,publicistică, cu Simion Todorescu, 2008; Vină, vină, badeo,vină!, culgere de folclor, în colaborare cu Ionel Negrea, 2008.A avut parte şi de bucuria unor premii: Premiul III laConcursul de poezie organizat de Biblioteca „MihailSadoveanu” din Bucureşti (1987); Premiul II la Concursul deproză scurtă „Helion”, Timişoara (1988); Premiul concursuluide creaţie „Vara visurilor mele”, Bucureşti (2002); Premiulpentru critică şi istorie literară al Filialei Timişoara a UniuniiScriitorilor din România, pentru volumul Oglinda lui Narcis.Constantin Buiciuc a fost una dintre puţinele personalităţidin crit ica de-aici care s-a aplecat, sistematic şi cu un aparatprofesionist bine articulat, asupra literaturii cont emporanebanatice. Cărţile sale rămân ca repere importante într-o istorieliterară a zonei, dar ş i a demnităţii acestui spaţiu minat deprea mulţi bătători de mătănii, pentru o laudă sau un os deros, spre imunda Dâmboviţă...

Ce pierdere pentruliteratura banatică!

CONSTANTIN BUICIUC

La cea de-a XIII-a ediţie a Galelor APLER, desfăşurată laCâmpina, au fost acordate şi premiile APLER pentru 2010. Dincele şase premii, nu mai puţin de cinci au plecat la Bucureşti,dintre care trei la Editura Muzeului Literaturii Române:- Premiul „Romul Munteanu”, p entru editura anului: EdituraMuzeului Literaturii Române (Bucureşti), director LucianChişu;- Premiul „Revista anului”: Revista „Cultura” (Bucureşti),

Premiile APLER – de laCâmpina la Bucureşti...

director Augustin Buzura;- Premiul „Graficianul anului”: Mircia Dumitrescu, pentruilustraţia unor volume editate de Editura Editura MuzeuluiLiteraturii Române;- Premiul „Cezar Ivănescu”, pentru autorul anului 2010:„Scrisori din mica mea latinit ate” de Liviu Franga, EdituraEditura Muzeului Literaturii Române;- Premiul pentru critică literară „Dan Alexandru Condeescu”:„În labirintul cărţilor”, de Mihaela Albu, Editura „Aius”(Craiova);- Premiul pentru jurnalism cultural: Gabriel Rusu, TVRCulturalJuriul a fost format din Mircea M artin (preşedinte), VasileSpiridon, Radu Voinescu şi Dorana Coşoveanu.

Culture Action Europe, în parteneriat cu European CulturalFoundation, a lansat în toate ţările membre ale UE ocampanie de strângere de semnături intitulată „We are more -act for culture in Europe”.2012 este un an important pentru că vor fi votat e de cătredeputaţii Parlamentului Europ ean şi miniştrii din statelemembre deciziile referitoare la bugetul UE pentru perioada2014-2020. Este în joc sprijinul UE pentru cultură în următoriişapte ani, iar negocierile din primele p atru luni ale anului vorfi cruciale. Campania „We are more – act for culture inEurope” îş i propune să colecteze 100.000 de semnături şi săle prezinte miniştrilor culturii din toate statele membre ale UEla întrunirea Consiliului Miniştrilor Culturii din mai 2012.Pentru a face această sarcină mai realizabilă, campania astabilit obiective naţionale de semnături pentru fiecare ţară,pe baza dimensiunii fiecărei ţări (din România ar trebuistrânse 5.029 de semnături).Mai multe informaţii despre semnarea Manifestului pe paginawww.wearemore.eu/manifesto [http://www.wearemore.eu/manifesto]. Punctul de Contact Cultural al Romanieiinfo_c2k@eurocult.ro , www.cultura2007.ro

„We are more -act for culture in Europe”

Anul acest a avem ediţia a III-a a acestui concurs de poeziecare se adresează românilor din întrega lume şi este organizatdin doi în doi ani. Concomitent, se organizează şi ediţa întâi aconcursului de proză. Perioada de desfăşurare aconcursurilor este 1 februarie-1 iunie 2012.La secţiunea „poezie” , se participă cu 5 poezii (indiferent detematică); concurenţii vor mai prezenta un CV şi o fot ografie;La secţiunea „proză”, se participă cu cinci fragmente(indiferent de tematică), iar alături vor mai prezenta un CV şio fotografie.Textele se vor trimite, p ană la data de 15 mai 2012, la adresele:star_ligya@yahoo.com ; sun_andrada@yahoo.com ;free3ymher@yahoo.ca.Premiile constau în sejururi, pentru două personae, lahoteluri din Mamaia, Eforie Nord, Jupiter, Mangalia, dar şi înobiecte. Indiferent de rezultatul concursului, cele mai bunelucrări vor fi publicat e în diferite reviste din ţară şi de pemapamond.

Concursul internaţionalde literatură „Starpress”

Orient Latin pag.6

Editura “Casa de Pariuri Literare” (CDPL) şi revista „tiuk!”organizează, în perioada 15 februarie-26 mai 2012, un concursde manuscrise de proză scurtă, premiul cel mare constand însuma de 300 de lei, cele mai bune text e urmând a fi p ublicateîn Antologia de proză „tiuk! 3" sau într-un volum separat.Până în 15aprilie 2012 se pot t rimite manuscrisele – fie textseparat, fie volum, alăt uri de un CV, la adresa:editura@cdpl.ro. Participanţii trebuie să specifice dacămanuscrisul participă pentru un volum cu un singur autorsau pentru volumul colectiv (Antologia de proză). Nu existălimită de vârstă şi nu se cere calitatea de debutant!Jurizarea se va face în perioada 16 aprilie–16 mai 2012, iarjuriul va fi format din reprezent anţi ai Editurii Casa de PariuriLiterare şi ai revistei „tiuk!”.Rezultatele vor fi anunţate în 26 mai 2012.

Concurs de prozăscurtă organizat deCDPL şi TIUK!

În ultima lună a anului 2011,în cadrul unei gale găzduităde Aula Academiei,„nemuritorii” au acordat,pentru anul 2009,distincţiile pentru producţiiliterare:Premiul „Ion Creangă” aajuns la bucureştenii DoinaRuşti , pentru „Lizoanca la11 ani”, ş i VarujanVosganian, pentru „Carteaşoaptelor”;Premiul „Ion LucaCaragiale” (teatru) a ajunsla un timişorean: AurelGheorghe Ardelean, pentru„Leoaica rănită sau ce faţăumană are fiara”.Romanul „Lizoanca la 11ani” a apărut, în anul 2009, la Editura Trei (Bucureşti) şi va fiecranizat (regia: Radu Jude) la casa de producţie “HiFilm”(condusă de Ada Solomon).„Cartea şoap telor” a apărut, tot în 2009, la Editura Polirom(Iaşi). Autorul, Varujan Vosganian, de pe invidiata poz iţie devicepreşedinte USR, a mai colecţionat nişte premii înainte deacesta: Premiul „Cartea anului 2009”, acordat de revista„România literară” şi fundaţia patriciană „Anonimul”, Premiulrevistei „Observator cultural”, Premiul revistei „Convorbiriliterare” ş.a. Romanul a mai fost nominalizat la PremiileUniunii Scriitorilor, dar noroc că autorul s-a retras dincompetiţie, altcumva cine ştie ce mai comiteau subalternii(scriit oriceşte, desigur).„Leoaica rănită sau ce faţă umană are fiara” a apărut laEditura Palimpsest (Bucureşti). A mai fost nominalizată şi laPremiile USR, dar comisia de decernări considerase că niciocarte de dramaturgie ap ărută în 2009 nu se ridică la nivelul

Câştigătorii PremiilorAcademiei Române

pretenţiilor ei... Aurel Gheorghe Ardeleanu, scriitor şisculptor timişorean, care a împlinit anul trecut 75 de ani, are olungă carieră de dramaturg (prin 1972 scria despre el LiviuCiulei!) şi a avut, în 1993, o nominalizare UNITER.Premiul de excelenţă „Aristizza Romanescu” i-a fos t înmânatactriţei Irina Petrescu, la 70 de ani;În domeniul filologiei şi literaturii, dis tincţiile au fost:Premiul „Mihai Eminescu”: Daniel Corbu – „Eonul mareluidesant ”;Premiul „Lucian Blaga”: Paul Cernat – „Modernismul retro înromanul românesc interbelic”;Premiul „Titu Maiorescu”: Gelu Negrea – „Dicţionarulsubiectiv al personajelor din opera lui I. L. Caragiale”;Premiul „Timotei Cipariu”: Emil Suciu – „Influenţa turcăasupra limbii române”Premiul „Bogdan Petriceicu Hasdeu”: Constantin Frâncu –„Gramatica limbii române”;În domeniul filosofiei, teologieie, psihologiei şi pedagogieis-au acordat:Premiul „Vasile Conta”: Eugeniu Nistor şi Iulian Boldea –„Opera blagiană. Filosofie ş i destin”; Virginia Mircea –„Islamul şi soarta lumii. Fundamentalismul Islamic caideologie politică”;Premiul „Mircea Florian”: Vasile Oltean – „Primul parimiarromânesc”; Mihail Diaconescu – „Prelegeri de esteticaort odoxiei”;Premiul „C. Rădulescu-Motru”: Emil Verza – „Tratat delogopedie”; Doina Şt efana Săucan, Aurora Liiceanu, MihaiIoan M icle – „Încălcarea legii ca stil de viaţă. Vulnerabilitateaadolescenţilor la criminalitate”;Premiul „Ion Petrovici”: Daniel Şandru – „Reinventareaideologiei”; Teodor Ardelean – „Limba română şi cultivarea eiîn preocupările ASTREI”.

La încep utul lunii februarie,Timişoara l-a pierdut pePanait Stănescu-Bellu, omde cultură şi venerabil alurbei.Născut la 2 martie 1920, înCraiova, a urmat cursurileFacultăţii de Drept laBucureşti, apoi cele dedoctorat la Cluj. A fostavocat, dar fiind fost deţinutpolitic timp de doi ani (1950-1952), nu a mai putut săprofeseze înainte de 1989.Ca multor alţi compatrioţiajunşi aici din alte z one aleţării, Timişoara i-a asigurat şilui haloul necesar pentru ase împlini ca artist şi om

interesat de mersul cetăţii. A fondat Asociaţia Art iştilorPlast ici „Romul Ladea” , în anul 1975, fiind şi primulpreşedinte. A fost membru al Societăţii ArtiştilorIndependenţi de la Paris şi a avut peste 30 de vernisajepersonale pes te hotare. Academia Europeană de Litere,Ştiinţe şi Arte, aflată sub patronajul Parlamentului European,i-a acordat titlul de academician.

Panait Stănescu-Bellu,in memoriam

AUREL GHEORGHEARDELEANU,autoportret

PANAITSTĂNESCU-BELLU

Orient Latinpag.7A fost membru al cenaclurilor literare „Ars poetica”, „Justiţia”şi „Pavel Bellu” din Timişoara şi membru al SocietăţiiScriitorilor Olteni din Craiova. A publicat două volume depoezii: Memorii pentru viitor şi Labirint poetic.După 1990, a reaprins lumina masoneriei în Timişoara prinLoja Pax, al cărei Maestru Venerabil a fost ani de zile.

Concurenţii pot lua parte la secţiunile poezie, proză scurtă,eseu, t eatru, critică şi traducere. Lucrările se primesc p ână la 1iulie 2012, jurizarea se va încheia pe 1 august , iar premierea şigala laureaţilor va avea loc în 18 august, în cadrul , ,ZilelorRâmnicului”.Creatorii literari pot participa în concurs la unul sau la maimulte genuri literare, cu un singur volum care să nudepăşească 120 pagini scrise pe comput er, cu corp 12, formatA5). Nu sunt acceptate volume publicate.Manuscrisele se vor trimite pe CD, pe adresa: Editura Rafet,Râmnicu Sărat, st r. Grădiştea, nr. 5, jud. Buzău, cod poştal125300 ori pe adresa e-mail: editurarafet@yahoo.com.Premiile acordate (publicarea volumului): Marele Premiu „TitelConstantinescu”; Premiul ,,Slam Râmnic”; Premiul „C. C.Datculescu”; Premiul „Octavian M oşescu”; Premiul „FloricaCristoforeanu”; Premiul pentru traducere.Lucrările celorlalţi nominalizaţi la premii vor fi antologate într-un volum.

Concursul de literatură„Titel Constantinescu”,ediţia a V-a

Evenimentul a fost organizat, la Madrid, de Editura şi RevistaNiram Art, conduse de Fabianni Belemuski.Premiile:Emil Constantinescu, fost preşedint e al României – TrofeulAmbroise Vollard;Michel Houellebecq, scriitor francez – T rofeul MihailSebas tian;Cesar Antonio Molina, p oet, fost minist ru al culturii spaniole– Trofeul Tristan Tzara;Ştefan Mitroi , scriitor român – Premiul Niram Art pentruLiteratură;Eran Eisen, poet israelian – Premiul Niram Art pentru Poezie;Diego Vadillo Lopez, scriit or spaniol – Premiul pentruManuscris (pentru romanul „La cumpărături în Tzara”);Anul acesta, Premiul pentru Arte Plastice a fost înlocuit cu unomagiu adus vieţii şi operei pictorului Baruch Elron (1934-2006), artist născut în România şi emigrat în Israel, în 1963(multe dintre operele sale din ţară erau semnate BarbuTeodorescu).

Premiile Niram Art 2011

Premiul „Tinerii scriitori”:Marius Ştefan Aldea.Marius Ştefan Aldea s-anăscut la Târgu Jiu, înanul 1987, a debutat înrevis ta focşeneană„Oglinda literară”, estescriitor timişorean ş i a maicâştigat patru premii, întrecare, în 2009, Premiul II şipremiul revistei „ViaţaBasarabiei” la ediţia I aConcursului internaţionalde poezie „Grigore Vieru”.A publicat „Al treileaochi” (2006), „Iona îlaşteaptă pe Godot”(2010), „Poetul.străzii@yahoo.com” (2010),„Nevrika&deşertul din clepsidră” (2010) şi „Simfonia frânei”(2011). A scris ş i câteva piese de teatru. Este cotat ca unuldintre cei mai valoroşi reprezentanţi ai generaţiei sale.Roman:„Cea mai bună carte a anului”: „Sânge satanic” (ed. a II-a), deCristina Nemerovschi;Cel mai aşteptat debut individual: „În braţe străine”, deAndra Pavel (17 ani);Cel mai interesant roman al anului: „…Şi la sfârşit a mai rămascoşmarul”, de Oliviu Craznic;Cea mai bună traducere a unui roman: Ana Veronica Mircea,pentru „Eu sunt numărul patru”, de Pitt acus Lore;Cel mai bun roman de memorii: “Executaţi prin înfometare”, deMiron Dolot.Poezie:Cel mai bun debut: Crista Bilciu – “Poema Desnuda”;Cel mai bun volum de poezie: „Gothic”, de Ştefan Bolea;Cel mai bun volum colectiv de p oezie: „Marfă reîncărcată”, deDan Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu, Sorin Gherguţ, DanPleşa şi Bogdan O. Popescu.Critică şi Istorie literară:Premiul “Înk t ănâr, înk cititor”: „Fotografie de grup cuscriitoare uitate: proza feminină interbelică”, de Bianca Burţa-Cernat.Editura anului 2011: Editura „Tritonic”, condusă de BogdanHrib.On-line:Cel mai bun blog de recenzii şi ştiri culturale: Bookiseala.ro,editat de Marius Ghilezan.Cel mai bun blog de poezii şi proză scurtă: „Poezie. Proză.Gânduri” – Cristian Lisandru şi „Ţigara unui viitor de paie” –

Marius Ştefan Aldea –laureat la PremiileProliteratura, ediţia I,2011

MARIUS ŞTEFANALDEA

Marius GhilezanCel mai bun blog de poveşti pentru copii: „Stropi de suflet” –Aurora Georgescu.Cea mai bună librărie on-line: Elefant.ro.Cea mai activă comunitate on-line culturală:Cititordeproză.ning.comCel mai interesant demers umanitar al vreunui scriitor:“Poezie pentru Mâncare” – Adela OnetePremiul special “Proliteratura”: Acuvio.Despre juriu, Bogdan Bărbieru dixit: „a fost format din mine,doi sponsori – care în trecut au plătit reclamă p e blog, unprofesor de română (care nu face parte din echipaProliterat ura, dar pentru care am o stimă deosebită) şi uncritic lit erar care a dorit să rămână anonim şi căruia îimulţumesc pentru sfaturile acordate de-a lungul timpului”.

Orient Latin pag.8

Manifestarea se desfăşoară în perioada 6-8 iulie, iar temaconcursului care are loc în pitoreasca localitate bucovineanăeste „Lăcomia”.Secţiuni şi condiţii de participare:Epigrame: două epigrame la tema dată şi trei epigrame pe otemă aleasă de concurent;Poezie umoristică: o poez ie la tema dată şi două pe o temăaleasă de concurent;Proză scurtă umoristică: o proză de maxim patru pagini A4, cufont Times New Roman 14, la un rând, pe tema dat ă şi o prozăpe o temă aleasă de concurent;Caricatură, desen umoristic: o lucrare la temă şi alte trei pe

Festival, onoare, satirăşi umor la Vama

Ignea Loga a trecutStyxul

teme alese de concurenţi.Lucrările se vor t rimite până la 15 mai 2012, în sistem motto,pe adresa: Dr. Sorin Cotlarciuc, str. Nicolae Grigorescu, nr. 24,cod 727590, comuna Vama, jud. Suceava.Cele mai bune lucrări, premiate sau nu, se vor publica înnumărul următor al revis tei „Surâsul Bucovinei”.Se vor acorda premii la fiecare secţiune în parte.La concurs pot particip a creatori de pretutindeni, cu excepţiacelor din Suceava şi Iaşi. Organizatorii asigură masa şicazarea pe durata desfăşurării manifes tărilor.De remarcat “bariera” p usă autorilor zonali, probabil pentru ase evita “ cumetriile” de la p remieri, atât de frecvente înRomânia, de la vârful USR şi p ână în cel mai modest concurslocal.

Răpus de o necruţătoare boală, ne-a părăs it, la sfârşitul iernii,Ignea Loga, de loc din Nicolinţul Căraşului, dar fiu alTimişoarei prin multele decenii trăite aici şi prin împlinireaartistică, atât de legată de urbe şi de oamenii ei.Calofil desăvârşit, pictor al esenţelor şi poet al filigranelor,Ignea Loga emana prin fiinţa şi opera sa o empatie care serăsfrângea asupra tuturor ca o stare de bine incontestabilă.Blândeţea sa proverbială, în organică legătură cu miniaturiledin rame şi distilatele sale poezii, te făcea pe tine, int erlocutorluat de valurile vieţii, să schimbi registrul în prezenţa sa, sădezbraci armura cotidianului şi să int ri cu el într-un dialogcalm şi firesc.Ca scriitor, ne-a lăsat trei volume de poezie: “Filigrane”,“Irizări” şi “Caligrafii”, dar a publicat şi în reviste: “ Tribuna”,“Orizont”, “Luceafărul”, “Argeş”, “Albina”, “Orient latin” şisuplimentul cultural “Paralela 45”. Au scris despre poezia luiAurel Turcuş, Geo Galetaru, Ion Marin Almăjan, CălinChincea, Mircea Şerbănescu şi alţii.Ca artist plastic, a avut parte de critici selecţi: Deliu Petroiu,Pavel Şuşară, Diodor Dure, Aurel Breileanu sau PanaitStănescu-Bellu.Cu puţin înainte de dispariţie, predase la Editura “Eubeea”un nou volum de versuri, în s tilul său personal, intitulat“Încrust aţii”, care, din păcate, apare postum. Personalitatedistinct ă, a făcut onoare Timişoarei, lăsând în urmă amintireaunui artist delicat ş i unic.

Teatrul Naţional “Marin Sorescu” din Craiova a organizatconcursul de proiecte regizorale „Se caută un regizor, secaută un dramaturg român”. Condiţiile erau: textul trebuia săaibă la bază o piesă românească contemporană, scrisă după2006, cu maximum opt personaje, iar proiectul să fieconceput pentru sala studio a teatrului, în regia şiscenografia unui absolvent de studii superioare despecialitate din ultimii şase ani.Au fost t rimise 17 proiecte regizoral-scenografice însoţite detexte. A fost selecţionat proiectul „Photoshop” – text şi regieCatinca Drăgănescu, scenografia Sorana Ţopa. Montareaare loc în luna martie.Catinca Drăgănescu a absolvit , în urmă cu doi ani, clasa luiCristian Hadji-Culea şi este masterandă la clasa lui AlexaVisarion. „Photoshop”, mai fusese montată de autoare laBucureşti, în 2010, la sala studio a Teatrului de Comedie, încadrul proiectului “Comedia ţine la TINEri”.

Teatrul din Craiova agăsit „un regizor, undramaturg român”

USR şi Editura „CarteaRomânească” lansează o nouăediţie a concursului de volume înmanuscris (proză, poezie, criticăliterară ş i eseu) pentru tinerii scriitori de până la 35 de ani.Manuscrisele, însoţite de un motto şi de datele deidentificare ale autorilor, sunt aştep tate până pe 1 aprilie,data poştei, la adresa: Uniunea Scriitorilor din România,Calea Vict oriei, nr. 115, Bucureşti, cu menţiunea „Pentruconcursul de volume în manuscris”. Autorii care vor aducepersonal manuscrisele le vor preda la secretariatul USR.Rezultatele concursului vor fi anunţate pe dat a de 1 mai2012. Manuscrisele, selecţionate de un juriu al USR, vor fipublicate la Editura „Cartea Românească” chiar în acest an.Amintim că anul trecut au câştigat doi foarte tineri scriitori:Crista Bilciu (23 de ani) şi Augustin Cupşa (21 de ani). Înschimb, juriul (Gabriel Dimisianu - 76, Dan Cristea - 70,Radu Aldulescu - 58 şi Cosmin Ciotloş - 29), era camdeparte de bariera aceea semeaţă – 35 de ani...

Concurs under35 la „centru”

Ignea Loga, instantaneu la Galeria „Pro armia”

Orient Latinpag.9

Compet iţia, care are ca obiect piesa scurtă, este organizatăde Teat rul „Regina Maria” din Oradea şi revista „Familia”,Piesele, de maximum 25 de pagini (50.000 caractere) vor fitrimise, în sistem motto, pe adresa teatrului: Piaţa „RegeleFerdinand”, nr. 4-6, cod 410021, Oradea, judeţul Bihor) pânăla 15 august, cu menţiunea „Pentru concursul de creaţiedramatică”.Se acordă un premiu în valoare de 2000 lei, teatrulorganizator asigurând şi deplasarea (două nopţi cazare,masă, transport) autorului piesei câştigătoare la a XVIII-aediţie a Festivalului Teatrului Scurt, care va avea loc înperioada 23-30 septembrie 2012.Piesa cîş tigătoare va fi publicată în revista „Familia” şidifuzată, în format electronic, la toate teatrele din ţară.

Concurs de creaţiedramatică la Oradea

Evenimentul este organiz at de redacţia revistei„Metamorfoze” din Medgidia, se adresează elevilor şistudenţilor şi are o singură secţiune – poezie.Concursul are teme impuse: sunt admise numai poezii deatitudine, p recum şi cele care au ca temă marea.Se trimit grupaje de 10 p oezii, în trei exemplare(tehnoredactate în word, font: arial 12), p e adresa redacţiei:Revista „Metamorfoze”, str. Scarlat Vârnaf, nr. 2, 905600Medgidia, Jud. Cons tanţa. Lucrările vor fi trimise în regimmotto, care se va regăs i pe Fişa de concurs a particip antului,până pe data de 30 mart ie 2012 (data poştei).Sponsorul revistei atribuie Premiul de excelenţă „Ion Faiter”.Preşedintele juriului este Ov. Dunăreanu, membru al FilialeiDobrogea a USR.Festivitatea de premiere va avea loc în cadrul Serbărilor„Metamorfoze”, în ultima sâmbătă a lunii mai sau în prima dinluna iunie.

Concursul literar „Aripide dor”, ediţia a VIII-a

Shakespeare SchoolEssay Competitionpremiază elevi şiprofesoriÎn organizarea lui Dumitru Puiu Popescu, editor al revistei

lunare „Observatorul” (Toronto), în ianuarie, peste 250 deromâni au participat la o întâlnire culturală complexă la care s-au înmânat şi premiile anuale ale acestei publicaţii şi aleCenaclului „Nicăpetre”, repere importante ale a comunităţiiromâneşti din Canada.S-au acordat următoarele premii culturale:Premiul pentru literatură (în memoria scriitorului Aurel SergiuMarinescu): Gavril-Iuliu Morariu (Naramata, B.C.), pentruvolumul „Soft tales from refuge camp”;Premiul special pentru artă (în memoria artiostului plasticPetre Bălănică (1936- 2008), cunoscut sub numele deNicăpetre): Bogdan Luca (Art Galery of Ontario);Premiul pentru promovarea tradiţiilor (în memoria omului decultură Mihai Rădulescu): Dimitrie Grama;Premiul pentru eseu (tânăr jurnalist): Cristian Medelean(North York, Toronto).S-au mai acordat şi alte distincţii:Premiul pentru model de comportament, competenţă şipersonalitate: dr. Tudor Dăbuleanu (Toronto);

Premiile revistei„Observatorul” dinToronto

Vernisajul timişoreanului Teodor Mihai Olteanu

Concursul naţional de creaţie în limba engleză, anul acesta,are ca temă:- pentru elevii de gimnaziu (11-14 ani): „Cum e să fii adultpentru o zi?”;- pentru liceeni (15-19 ani): „Conformismul şi/saunonconformismul tinerei generaţii”.Termenul pentru trimiterea textelor este 28 martie 2012.Premii principale: patru tabere internaţionale în MareaBritanie (la Cambridge, Oxford, Clifton College sau HarrowHouse College) şi cursuri gratuite de engleză, bani pentruplătirea t axelor de înscriere la examene internaţionale, camerefoto, cărţi, dicţionare şi multe altele.Primii 20 de profesori de limba engleză, după numărul de eleviînscrişi, vor beneficia de cursuri de training online (ELTAdvant age) şi de un “Certificate of Merit” din parteacentrului organizator, iar cei care au minim 15 p articipanţi, vorprimi un “Certificate of Merit”.Amănunt e la: http://www.shakespeare-school.ro/concurs.

Premiul pentru ştiinţe exacte (în memoria prof. George Isac,valoare recunoscută a lumea matematicii canadiene): prof. dr.Dorin Ghişa (York University);Premiul pentru valori muzicale: Angela Stoiţă (Toronto);Premiul tinereţii şi perspectivei: Mona Voiculescu, fostpreşedinte al studenţilor români de la University of Toronto,iniţiatoare a grupului pentru tineri „Ceva românesc”;Despre rolul si conservarea cãrtii in lumea de azi, a vorbitscriitoarea Anca Sîrghie, venită din Michigan. A fostprezentat recentul volum de poezii „A treisprezecea carte”, deLia Ruse (Montreal).Cu prilejul întâlnirii culturale, o expoziţie interesantă depictură a avut Mihai Teodor Olteanu, „pictorul revoluţiei de laTimişoara, aflat în vizită la copii, în Toronto”.

Orient Latin pag.10

În a doua lună a lui 2012, pe TV Cultural, la lunecoasa emisiunede plătit poliţe a lui A.Ş. – pe bani p ublici, evident –, acesta serăfuia cu regretatul critic Marin Mincu, cel care murise, în 2009,pe un pat de spital. Nu este p rima oară când s imţirea respectivilorse manifestă aşa: anul trecut, aceiaşi, impietau şi memoriacriticului bănăţean Doru Timofte, la doi ani de la dramatica samoarte!

În organizarea AsociaţieiEuro Cult uralart (preşedinte- Dan Mircea Cipariu), laBucureşti, de Ziua CulturiiNaţionale şi a lui MihaiEminescu, s -au acordatpremiile ediţiei a II-a a GaleiTinerilor Scriitori/ Cartea depoezie a anului 2011.Iată laureaţii de anul acesta:Cartea de poezie a anului:Ioan Es. Pop, pentru„Unelte de dormit. Cu zecedesene de Dumitru Gorzo”(Ed. Cartea Românească);Tânărul Poet al anului 2011:Medeea Iancu, pentru„Divina tragedie”, (Ed.Brumar);Tânărul Prozator al anului 2011: Paul Mihalache, pentru „Târgde arlechini”, (Ed. Tracus Arte);Tânărul Critic literar (ex-aequo): Bianca Burţa-Cernat, pentru„Fotografie de grup cu scriitoare uitate: proz a femininăinterbelică” (Ed. Cartea Românească); Doris M ironescu,pentru „Viaţa lui M. Blecher. Împotriva biografiei” (Ed.Timpul);Tânărul Scriitor al anului 2011: Ştefan Manasia, pentru„Motocicleta de lemn” (Ed. Charmides).Juriul a fost format din Eugen Simion, Bogdan Creţu şi DanielCristea-Enache.Limita de vârstă a fost 35 de ani, cu excepţia premiului Carteade poezie a anului. Valoarea premiilor a fost de 1.500 de lei,doar Premiul Cartea de Poezie a anului 2011 a fost de 3.000 lei.Evenimentul a fost susţinut de AFCN. Diplomele au fostrealizat e de artistul vizual Mihai Z gondoiu.AgentiadeCarte.ro, timp de trei săpt ămâni, a făcut o jurizare înavanpremieră, un clasament pe baza de voturi pe internet, încare câştigătorii au fost cam alţii:Cartea de poezie a anului 2011: „Mitologii amânate”, deAdrian Suciu (Ed. Herg Benet) (297 de voturi); „Liniştea dedinaintea liniştei”, de Paul Vinicius (Ed. Tracus Arte) (223 devoturi); „Grossomodo”, de Mugur Grosu (Ed. Tracus Arte)(127 de voturi);Poezie: „Vineri”, de Aleksandar Stoicovici (Ed. Herg Benet)(325 de voturi); „Motocicleta de lemn”, de Ştefan Manasia(Ed. Charmides) (285 de voturi); „Gothic”, de Ştefan Bolea(Ed. Herg Benet) (174 de voturi);Proză: „Viseptol”, de George Vasilievici (Ed. Casa de PariuriLiterare) (400 de voturi); „Recolta roşie”, de Răzvan T. Coloja(Ed. Herg Benet) (334 de voturi); „Antume”, de Jean-LorinSterian (Ed. Herg Benet) (166 de voturi);Critică ş i istorie literară: „Introducere în fantasticul deinterpretare”, de Cosmin Perţa (Ed. Tracus Arte) (180 devoturi); „M. Blecher – un caz de receptare problematic şispectaculos”, de Ada Brăvescu (Ed. T racus Arte) (128 devoturi); „Fotografie de grup cu scriitoare uitate: prozafeminină interbelică”, de Bianca Burţa-Cernat (Ed. CarteaRomânească) (114 voturi);Debut: „Versez”, de Iv cel Naiv (Ed. Vellant) (344 de voturi);„Metastazele luminii”, de Răzvan Gheorghe (Ed. Charmides) Grupaj realizat de I. CHELARIU

ALEXANDARSTOICOVICI

Gala Tinerilor Scriitori –premiile

(270 de voturi); „Rock în Praga”, de Andrei Zbîrnea (Ed. HergBenet) (122 de voturi).De remarcat reuşita poetului timişorean AleksandarStoicovici (n. Moldova Nouă), care a reuşit să se plasezeînaintea favoritului juriului. Chiar dacă nu a reuş it să-iconvingă pe Eugen Simion & co, fapt nu chiar foarteimportant, putem spune că, acum, Timişoara are (îinominalizăm aici şi pe Marius Ştefan Aldea, Adelina Dozescuşi Veronica Fibişan, „verificaţi”, şi ei, în concursuri „tari”)nişte nume tinere care contează în mod real la nivel naţional.

Iniţiate, în 1999, deregretatul Ion Hobana, lasfârşitul lui februarie s-audecernat, la Bucureşti,Premiile „Vladimir Colin”pentru literatură SF şifantastică, ediţia a V-a. Iatălaureaţii: Sebastian A. Corn(roman), Doru Stoica (prozăscurtă fantastică), SilviuGenescu (proză scurtă SF),Dodo Niţă şi AlexandruCiubotaru (non-ficţiune).Premiul obţinut de SilviuGenescu onoreazăTimişoara, un leagăn denecontestat al science-fiction-ului românesc,

gazdă a două cenacluri valoroase – „Helion” şi „H.G. Wells”,dar şi a unei ediţii „Eurocon”, întâlnirea anuală continentală acreatorilor în domeniu.Juriul a fost format din Mircea Opriţă (preşedinte), GeorgeCeauşu, Liviu Radu şi Cătălin Badea-Gheracostea şitimişoreanul Lucian-Vasile Szabo.Silviu Genescu, născut în 1958, este scriitor, traducător şijurnalist (a realizat, printre altele, apreciata rubrică de„externe” la cotidianul „Agenda zilei”. A debutat, la 19 ani, în„Paradox”, renumita revistă timişoreană. A publicat mult înperiodice şi pe internet, dar are şi un volum de proză scurtă –„T de la sfârşit” (Ed. Marineasa, 1994). Este membru alcenaclului „H.G. Wells”, înfiinţat, în 1969, de studenţii LiaVoinea, Ion Cartianu, Viorel Coifan, Radu Rusu, Doru Treta,elevul... Lucian Ionică şi regretatul prozator Laurenţiu Cerneţ!

SILVIU GENESCU

Premiile „Vladimir Colin”,cu Silviu Genescu

Daniela Zeca şi AlexŞtefănescu, favoriţi laTrofeul „Simţitul literar alanului”

Orient Latinpag.11

Cei care s-au aprop iat deopera lui Ion Creangă,încercându-ş i (exegetic)

puterile, au t ras grabnic concluz ia căavem de-a face cu un personaj-sumă alumii lui, cu un unic erou care îmbracăfelurite înfăţişări, concluziona VladimirStreinu (1, 44), desfătând – ca ţărantransplan-tat, îndărătnic, rostuit – pe„boierii” cei învăţaţi. Că humuleşteanulexp loat eaz ă o bază folcloris tică ş ifoloseşte material rustic (stilizat) – pareindubital; po-poranitatea e slujită însăde inteligenţă artistică şi har (inegalabil),apărând şi potenţând „coloarea locală”,cum observa Jean Boutière în 1930, înteza sa de doctorat (La vie et l’oeuvrede Ion Creangă), într-o primă cercetarecomparat ist ă. Dacă put em accept a,printre altele, „rapsodismul structural”,constatarea lui Călinescu că avem de-aface cu un „humanis t al şt iinţelorsăteşti” ne apropie de cercetări mai noi,interesate de a explora cărturărismulpovestaşului. Or, Vladimir Streinu serăzboia cu formula de „scriitor cult”,acceptând doar un „clasicism folcloric”(1, 124). Creangă era văzut ca un „talentprimitiv”, un „prelucrător”, altoit pe opersonalitate gargantuescă, de o jovialitatelimbut ă, adresându-se unor int erlocutoriimaginari, provocaţi de aceast ă oralitate,curgând natural. Important era că autorulAmintirilor „nu şi-a alterat poporanitatea”(1, 86) şi că arta spunerii, fraza „jucată vo-cal”, cu şiretenie, cheful de vorbă (în senscoţcăresc, mucalit) şi voia bună nu l-ar fipărăsit. Chiar dacă, în ipostaza pet iţiona-rului, folosea st ilul oficial, împănat cuneologisme sau dacă, în rep etat e ocazii,umilindu-se, se înjosea cu bună ş tiinţă,căzând în „mahalagism”. Paradoxal,„negust at” de pop or, bucurându-se de os labă recep t ivit at e p e acest segment ,„priceput cum trebuie” doar de intelectualiiadevăraţi (opina acelaşi Călinescu), Creangă– p otrivit lui Vl. Streinu – dezvăluie un„cărturărism contestabil” (1, 50). Fireşte, în„int ervalul urban”, diaconul „fracţionist”,dedat la politicale, răspopit, „junimizat” şiredevenit humuleştean (în Ţicăul Iaşilor),manifest ă, neîndoielnic, voinţă de cultură,mai degrabă „ges tuală”, conservându-şifondul. Fiindcă genialul povestitor „face pe

p rost ul”, culege simpatii junimist e, sededublează; sau, altfel spus, aplică „formulade exist enţă a neamului” (persecut at deIstorie), crede Vl. Streinu, descoperind tainade exis tenţă. Încât mulţi dintre eroii său(precum Dănilă Prepeleac, Ionică cel Prost,Ivan Turbincă), în pofida nătângiei afişate,întruchipează un personaj simbolic, făcând,finalmente, – pe suportul prefăcătoriei –dovada contrarie, sfidând aparenţele. De aicişi concluzia că opera lui Ion Creangă suportătoat e int erpret ările (cf. Eugen Simion),încurajând chiar, mai încoace, „delirul herme-neutic”, cum nota caustic N. Manolescu înIstoria (sa) critică...

Aşadar, p ent ru unii,intelectualitatea lui Creangă ediscutabilă, scriit orul fiind

salvat de o inteligenţă nativă; alţii, pe urmelelui Călinescu, vorbesc despre o „elaborareartistică”, considerându-l un scriit or „fărăreproş”. Întrebarea e dacă ne putem apropiade această operă, mereu ispititoare, printr-ocrit ică „de sistem”, pret enţioasă, negreşitconstrângătoare, livrând savantlâcuri saudacă o putem savura şi descifra print r-olectură strict „de plăcere”, gust ând fer-

voarea spunerii şi acel Creangă al apa-renţelor, exp ediat sub et ichet a descriitor poporal. Un Vladimir Streinu(mereu pomenit aici) era, se şt ie, alergicla „ere-ziile ştiinţei”, reamintindu-neunicitatea scriitorilor (monadică), fiecareprobând o valoare ireductibilă. Un VasileLovinescu, învăţat ul simbololog dinFălticeni, vorbea însă despre un Creangăesot eric, ap licând în expediţiile salehermeneutice reţeta Guénon. Încredinţatcă are a descâlci adevăruri oculte (şiocultate), Vasile Lovinescu este, de fapt,un esoteric care îşi îngăduie „dreptul ladigresiune” (2, 343). Şi propune astfel,precaut, o lectură posibilă, jonglând cuipoteze taxate – de unii comentatori –drept deplasate, fanteziste. Chiar viaţasa a fost o „transmutare iniţiatică” (v.Jurnal alchimic, 1994), Craii fiind, s-aspus, „deliberat hermetică”. Volumuldedicat lui Creangă, ap ărut dup ămoartea sa (survenită la 14 august 1984),anunţând un p useu editorial vizândrecup erarea preţioaselor manuscrise,pornea de la premisa că avem de-a facecu un scriitor criptic, izvodind o operă

labirint ică. Creangă, deliberat, ar „măslui”simbolul (2, 308); iar sim-bolurile, suntempreveniţi, „mişună” în opera lui. Încât,întrebându-se – deseori – dacă nu solicită„p rea mult textul”, oferind conexiuni şiincurs iuni erudit e, convocând numep rest igioase, simbolologul încearcă a-l„t âlcui”, pornind de la exterior (circum-ferinţa); adică de la Amintiri la basme,ajungând la cele două mari basme (Povesteaporcului, respectiv Harap Alb), ignorând,inexplicabil, în Creangă şi creanga de aur,Iv an Turbincă . Crip t ate, înt reţinând„seducţiunea”, basmele-nuvelă sunt doarpretextul, punctul de plecare, materia primăîn ş t iinţa s imbolurilor; V. Lovinescudescoperă „o cărăruie”, vrea să combatăapatia ment ală ş i recepţia inerţială, nedezvăluie „scheme transcendente” într-un„demers spiral” (2, 9). Astfel, pe scenariulesoteric-guénonian, Harap Alb (cu „sigizia”protagonistului), raport at la mitul celt ic,poate fi şi „schema unui roman cavaleresc”.Învăţatul din Fălticeni merge cu speculaţiilepână acolo încât, dacă Ion Ştefănescu a luatnumele bunicului după mamă, p e bazasinonimiei creangă = ram, ne trimite (2, 332)

ION CREANGĂ – 175 DE ANI DE LA NAŞTERE

Esoterism şi sexism*)ADRIAN DINU RACHIERU

portret de Corneliu Baba

Orient Latin pag.12la cei doi Rama (al şaselea şi al şaptelea):Paraşu-Rama şi Rama-Ciandra.

E lesne de bănuit că astfel deiniţiat ive t rezesc ret icenţe şirezis tenţă, st ârnesc ost ilităţi,

reacţii adverse. Eugen Simion, de p ildă,„sprijinitor”, totuşi, al metodei simbolologice(cu rez ervele de rigoare), accep t a cădemersul spiritualist (psihanaliza, mitocriticaetc.), coborând în „pivniţele textului”, poatedez vălui un Creangă al p rofunzimilor.Oferindu-ne, ast fel, o lectură posibilă ,inclusiv din unghiul esoterismului, prinreţeaua de simboluri (vechi, preluate din textede circulaţie şi prelucrate), fără a fi, neapărat,şi expertize convingăt oare, infailibile. Darcartea sa despre Creangă (Cruzimile unuimoralist jov ial, 2011) nu e int eresat ă deperspect iva Guénon, resp ectiv de acelscenariu simbolic developând un Creangăesot eric, uranic, ca autor iniţiatic.Dimpotrivă, e o carte solară (3), „ţâşnită”din „coas t a de moralis t”, recunoaş t eautorul. Fiindcă, ne reamintim, şi seria deFragmente critice (I-IV), mărturisea criticulîntr-un int erviu, p unea în evidenţădimensiunea morală, atentă la provocărilebiograficului.

Pent ru Vas ile Lovinescu,acceptându-i humuleşteanuluişi masca de belfer moralist (ca

aut or de manuale didactice), basmele luiCreangă aparţin „familiei mit urilor de tipcomplet ”. Iar mitul, decrip tat, rămâneadevărul penultim, de esenţă antinomică şi„refractare plurală”, sprijinind explicaţiaontologică, fie şi in illo tempore. De marefolos în acest demers i-a fost lucrarea luiOvidiu Bîrlea (4), cercetând rădăcinilebasmelor (cu exemplificări din folclorul uni-versal) ş i circulaţia mot ivelor, indicândpoligeneza lor. Basmele, afirma RenéGuénon (citat cu veneraţie), sunt reziduuriale unor tradiţii esoterice dispărute, revelândrit ualuri preistorice. Cine ar vrea să afleobârşia, „ţâşnitura originală”, „bârlogul” (2,11), „ovarele labirintului” (2, 203), constatăzădărnicia iniţiativei, scrie resemnat VasileLovinescu. Dar efortul de a testa realitateabazică, desluşind – p rototipal – schemaepică ş i apoi „scurgerea” mitului în hainăliterară, prin bogate refracţii, merită a fi făcutîn p ofida imp asului care ne ameninţă(t op onimii, omonimii, acele reliquaeîngrop at e în memoria colect ivă). Săexemp lificăm, ghidaţi, fireş t e, desimbolologul moldav.

Aflăm că, publicate la două lunidistanţă în Convorbiri literare(octombrie, respectiv decem-

brie 1875), Soacra cu trei nurori şi Capracu trei iezi sunt cei doi poli ai operei lui

Creangă. În primul caz ar fi vorba de un„basm tantric”, textul semnificând „Nadirulmitologiei lui Creangă” (2, 55), deş i„descoperim” acolo o des-întâlnită dramărurală, un fals basm, aducând în prim-planun personaj demonic. Încercând a nu-şi„răzleţi” feciorii şi a-şi struni / privegheanurorile-iele (cele trei gune), soacra, cu „guracea rea”, va s fârş i dramat ic; „nora decupt ior” îi vine de hac („nu mai p ut eableşti”) ş i hermeneut ul vede aici un „ritdionis iac”, comp arabil cu mitul vedic(imitând gestul etern al lui Kali), semnificând„rup erea unui cerc”. La Eugen Simion,„soacra folclorică” (3, 133) are parte de un„omor calificat”, Creangă dovedind cruzimeepică; dar şi de „o jelanie fas tuoasă”,nurorile-asasine îngropând-o „cu cins temare”. Într-o lectură „regresivă”, Ion Pecienota că soacra văduvă, sfârşind asas inată(dar atrocităţile par a se atenua prin comic,friz ând farsa, dup ă unii coment atori), îşialege nurorile (primele două) prin „selecţieinversă” (5, 161); în privinţa int enţiilorlicenţioase, pescuite voluptuos, el va blamaînsă metafora ginecomorfă (casa-sex),propusă de Dan Grădinaru (6), prea îndatoratsimbolisticii onirice. Compensativ, Capra cutrei iezi, aşezată tot sub semnul ternarului,indică zenitul, fiind – privind simbolic – olume opusă, cealaltă jumătate a unui tot (2,68), scrie V. Lovinescu. „Capra uranică” (întraducere, văduva simbolică) exprimă geniulmatern, răzbunându-se pe cumătrul lup (aici,Talpa Iadului), şi el necesar „în economiaUniversului”. Salvat p rin isteţime, refugiatîn hornul-uter, iedul cel mic asistă la unpraznic pe cinste, lupul berbant („nănăşelul”,un amorez refuzat), instalat pe un „scăueşde ceară”, p răbuşindu-se în groapa cujăratec. Ca basm eshatologic, Capra cu treiiezi anunţă apariţia unui virulent „sacerdoţiufeminin” (2, 90), vizibil în mai toată operacrengistă, „nimicit” însă finalmente.

Un grup de basme (trei la număr)aduce în atenţie tandemul Moş/ Babă ca „nume s terile”, o

pereche de bătrâni „fără vârstă”, semnificândpreexis tenţa. Ea poate fi armonioasă, avan-sând ca soluţie adopţia (ca în Povestea Por-cului) sau întreţinând vrăjmăşia (Punguţacu doi bani, respectiv Fata babei şi fatamoşneagului; în ult imul caz, gâlceava e îm-pinsă în maniheism, pe suportul „posterităţiifizice” şi a itinerarului „amazonic” al urmaşeimoşului, vădind hărnicie şi smerenie). Înschimb, Dănilă Prepeleac, prin cele douăfaze consecutive ale unui singur mit, pro-pune două teme „înnădit e”: de la „troculsărăcitor” la întrecerea cu diavolul („să necercăm put erile”) asistăm la un rămăşag(recuperator) în care protagonistul (poreclă

şi simbol axial) foloseşte „arme intelectuale”.Is teţimea sa (dovedit ă) nu era delocanunţată de acele schimburi păguboase; iarDănilă, ins sărac, „nechitit la mint e”, facelucrurile pe dos, părând „din altă lume”.Pentru Vasile Lovinescu, burduful de bivolplin de bani, trimis p retinsului pus tnic deîmpărat ul iadului, sau p unga goalăreprez intă uterul; alţii, sub angulaţia acestorafirmaţii, spărgând convenţiile tiranice sauchingile restrictive, se vor avânt a riscantspre alte zări exegetice, minând credibilitateademonstraţiei. Chiar dacă avem de-a facecu aplicaţii sclipitoare, cheltuind erudiţie şiaspirând la o nouă poz iţionare a lui Creangă(„o minune de povestitor”, cum l-a văzutIorga), înrudind autori îndepărt aţi, fărăputinţa contagiunii, să recunoaştem.

În fine, cu acelaşi zel „tălmăcitor”,Vasile Lovinescu ne asigură că, înpofida „afabulărilor diferite”, Stan

Păţitul intră înt r-o „suită omogenă” cu bas-mul anterior pomenit. Un Chirică (lumit), o„bunătat e de băiet”, îl slujeşte cu credinţătrei ani pe Stan, ispăşind o pedeapsă (nu aspus bogdaprosti, înfulecând boţul de mă-măligă). E vorba însă de o alianţă sinceră,urmând porunca lui Scaraoschi (cel care„arvonea” suflete), care, la rându-i, respectăporunca divină. Mai mult, „completând op-era lui Dumnezeu” (2, 197), Chirică – un drac„umanizat” – consfinţeşte cenătuirea (extră-gând „coasta cea de drac” a nevestei) şi sedovedeşt e „debitor cinstit”, conlucrând, in-clusiv la schimbarea numelui, amintind deriturile de agregare iniţiatică. Fiindcă, suntempreveniţi, dincolo de „făţuiala ţărănească”,de „obrăzarul de haz” ş i cordialitate, Stan –desluşindu-i-se sensul esoteric al numelui– este „pătimitor”, fără a se plia însă scena-riului bătătorit: răfuiala Domnului (Bog) cuSat an.

Cum sp uneam, Pov es teaPorcului intră, p ot rivit luiVasile Lovinescu, pe lista bas-

melor „mari”. O pereche uitată de timp, fărăurmaşi, adoptă un purcel ogârjit, răpciugoset c., cei doi devenind „crescăt orii” lui;exceptând sfat ul dat de mama fetei (ca„femee nepricepută”) şi scroafa din bulhac(o „hârcă” de babă), aici nu ne ciocnim de„feminit atea maleficiată”, observă exegetul.Or, de regulă, la Creangă, baba (Talp aIadului) este „rădăcina tenebroasă a lumii”(2, 272), punând la cale seria de drăcării.Dacă drumul fet ei spre Mânăst irea deTămâie este „terific”, furca şi Caduceul sunt,prin decriptare, simboluri primordiale.

Bineînţeles, pelerinajul lui HarapAlb, într-un basm complex, preacunoscut şi răscomentat, îi

prilejuieşte simbolologului o fundamentare

Orient Latinpag.13doctr inală , ap laudând p erfecţiuneaandroginului. Ca „loc de întâlnire a maimultor mituri”, aglutinând vestigii esoterice,basmul în cauză – avertiza încă Boutičre –nu este o sinteză. Iar Ov. Bîrlea ne încredinţade „organicitatea variantei Creangă” (4, 65).Crăişorul-„boboc”, viitorul Harap Alb şiAvatar (M ântuitor), are de înfruntat undestin excepţional. Şi, în consecinţă, va fisupus unor încercări / probaţiuni (Foc,Pământ, Apă), trecând prin selva oscura,prin regenerare (precum calul răpciugos) şisubstituţie, înrobit de spânul-impostor: dela aruncarea blănii de urs (ca ges t derecunoaş tere) la supliciul din casa de aramă(„înfocată” de credinciosul împăratului), înciorovăiala t ovarăş ilor de drum („don-dănind” mereu), p ână la osp ăţul cosmic,suprimând t emporalitatea. Dacă Spânul, ca„agent cosmic”, se aut odefineş t e, îş i„murmură secretul” (2, 308) fiind „chimaRăului”, punând la cale acele „scorneli” depierzanie, Harap Alb îşi ţine cuvântul, nu-şidezvăluie identitatea („până când îi muri şiiar îi învia”). Basmul ca atare, susp ectat destufozitate, de exces de situaţii şi personaje,„umflat” (zice Ion Pecie), poartă în filigran„schema unui roman cavaleresc”, crescândîn umbra mitului tris tanesc.

*

Ult imele lect uri din Creangăp urced, am văz ut deja, laschimbarea codului recept iv,

ajungând chiar la un „dezmăţ al semnifica-

ţiilor”, scria, uşor revoltat, regretatul IonPecie (5, 162). Sub „protecţie freudiană”, s-a spus, speculativismul, nutrit de s imbolis-mul falic, semiotizând cu hărnicie, elibereazăconcluzii hilare. Dar în Phallusiada lui Pecie,un „p oem crit ic”, iz bucnit sub cup olapanerot ismului, emp atic la start, s lujinddrept „cură de dezintoxicare”, cociorva şicuptorul au o relaţie sexuală! (5, 150).Conot aţiile sexuale foiesc (cupt orul e omatrice feminină, oiştea izomorfă cu falusul,resteiele-falus sunt invocate probator şi cad„foflenchiu”; e drept , la Dan Grădinaru),înt regul univers crengian invită la inven-tarierea „situaţiilor sexuale simbolice”. Casă nu mai vorbim de identificări riscante(paloşul-falus) sau de ogorul fal(n)ic dinPoves tea pov eştilor al acelui „dealer deproduse nat uriste” şi limbajul măscărăgiosori echivocurile delicioase. Ast fel de in-terpretări (dezinhibate) dinamitează, negreşit,prejudecăţile pudibonzilor. Întrebarea e dacăspiritul asociativ-ludic, ambalat frenetic, de-taşându-se de text, fie prin exces de erudiţie,fie prin libertinaj, în vecinătatea p ornocul-tismului, nu ne propune un autor de succes(„de casă”), dar fals ificat , violent ând„închipuirea lui Creangă”, nota – prudent –chiar Ion Pecie. Anexat , minimalizator,„folclori-zanţilor” (înnobilând, astfel, falanga„culegătorilor”), Creangă ne-a oferit, de fapt,o operă dificilă, de un „farmec inanalizabil”,recunoşt ea Călinescu. Iar erudiţia sa sesprijină pe aforistica / memoria populară,fructificând izvoarele tradiţiei orale. „Cheful

lexical” (cf. Vladimir Streinu), coţcărismul,art a echivocului et c., probează nu un„belferism” scos din script e, mis terios-iniţiatic, ci un rafinament sedimentat, de„însufleţire umoristică” (7, 154), aparţinândunui autor hazuliu, manevrând sclipit or,deliberat, comedia limbajului. De altminteri,Cornel Regman îşi exp rimase t ranşantîndoiala că prin astfel de explicaţii mitologiceşi excese speculative „ne apropiem de miezulartei lui Creangă” (7, 131). Chiar dacă dosarulreceptării, jonglând cu ipoteze riscante, nupoate ignora constatarea că avem de-a facecu un scriitor ermetic. Şi care, în anii juneţii,anunţându-şi intenţia de a intra în societate,bucurându-şi poporenii, nici nu cocheta cuaceas tă p ersp ect ivă, pe atunci „t ot alnescontată” (7, 5). Sau cum scria acelaşi C.Regman, scrutând preistoria: „un debutîntârziat ce putea să nici nu fie”...

NOTE:1. Vladimir Streinu, Ion Creangă, Editura

Albatros, Bucureşti, 19712. Vasile Lovinescu, Creangă şi creanga

de aur, Cartea Românească, Bucureşti, 19893. Eugen Simion, Ion Creangă. Cruzimile

unui moralist jovial, Princeps Edit, Iaşi, 20114. Ov idiu Bîrlea, Poveştile lui Creangă,

EPL, Bucureşti, 19675. Ion P ecie, Phallu siada sau Epopeea

iconoclastă a lui Creangă, Paralela 45, Piteşti,2011

6. Dan Grădinaru, Creangă, Editura Allfa,Bucureşti, 2002

7. Cornel Regman , Ion Crea ngă – obiografie a operei, Editura Dacia, Cluj-Napoca,1997.

Monumentul lui Ion Creangă din oraşul Bălţi, Republica Moldova,profanat, în august 2012, de un grup de rusofoni. Soclul a fost acoperit cu comentarii obscene.

Orient Latin pag.14

Poveste cu un Geon la Canton

Se spune că odată, în trecerea hoinarăpe când dădeau năvală duşmăniiledinspre satelitul care-ş i schimba nocturn formapaznicul de la Canton ieşea mereu cu înt unericulsă arunce pietre înspre Omul de Piatrăpeste râul răsăritului Lunii mereu era pornitadică Geonul arunca pietre înspre creştetul Omului de Piatrădinspre izvorul râului, loc de răsărit al astrului dint re stelelocul de unde veneau hoţeşte duşmăniile

Credeţi, oameni buni, paznicul arunca pietre peste răucu efort disperat încerca să ucidă duşmăniileori să le fugărească dincolo de domeniul Cantonuluipeste care lumina Lunii cădea neştiută ş i blândă

Se spune că în fiecare noapte tristă sau veselăpaznicul-Geon de la Canton arunca pietres-alunge duşmăniile ascunse după Omul de Piatrăsă-l vadă Luna plină, nouă, semilună, eclipsatăcum distruge duşmăniile ascunse după fiecare pătrarca după fiecare lucru ce-şi caută vremea luimereu se vedea ca o părere în aruncaresau ca un poet care se pocăia după fiecare poeziescrisă precum asta, pe o piatră netedă, bună de aruncat

Se mai spune că după o veşnicieadică după cât timp are viaţă o poezieGeonul a aruncat un uriaş munte de pietrealungând dincolo de Luna schimbătoaretoate duşmăniile ştiute ori neştiute şi închipuiteşi ce mai era ascuns lângă Omul de Piatrăaşezat pe vârful muntelui de pietre slobodtot ce mai era ceţos după locul acelavăzut dinsp re Canton ca iluzie în Soartă

Şi încă se spune pe unde rostirea-i slobodăcă păcătosul paznic de planton permanent la Cantonînconjurat de duşmănoase dorinţe visate vinovatlângă iele, zâne, ondine, naiade, muze ori preotese castes-ar fi aruncat pe sine pest e creştetul Omului de Piatră

s-ar fi aşezat vârf ca piatra de sus, la trecereaLunii dintr-o fază ruptă în formă rotundăa Omului dintr-o stare în altă starea Visului înflorit de la patimă la iubire

şi de acolo s-ar fi prăbuşit cu zorii în soareprecum o sinucigaşă împlinire prin iluminare.

Deschis (la Canton)

Petreceam t impul cu răsuflarea ta în ceafăcu aripile care-mi apăsau umerii durerosîn miezul Făurarului care-mi striga vremea din semneprin care acuzai fără să încerci că e «închis la Canton»

Răsuflai prea des să-ţi spun că strania linişteera pent ru cei care nu aveau în suflet poezieera pent ru purtătorii p ufului tău de sub aripipuf ridicat de adieri, de fluturii gerului, de gâzede gesturi rătăcite prin luncă şi-aiurea,care maculau Cantonul şi interioarele Cuvântului

Răsuflă-mi în ceafă, mereu Cantonul e deschis prin cugetclanţa-i de folosit şi nu încuietoarea, dragăînăuntru se-aşteaptă apăsare atât de tandrăbătăile inimii mele să fie bătăile inimii talepoate am deveni o singură inimăcare să nu afle decât la Cantonul deschis veşniccare-i jumătatea meacare-i jumătatea ta.

Cu Luna pe coridor de apă

Veneam cu Luna pe coridor de apămângâiam valurile înghiţind precum s tâncilepărţile care mă deschideau spre amontemă legănam ameţit de maluri frunzoaseunul fiind în culoarea cireşarului fraged

Îţi ascultam cântecul furat de la ondinele izvoarelor susurul privirilor care acompaniau împletindlanţuri de măceşe, buze cu arini, degete purpurii de scoruşbărcuţe din răchite purtătoare de spume verzijumătăţi de scoici ucise-n piet re sângeriialte cochilii umplute cu nisip multicolor şi dulcerădăcini ale ochilor scurşi din găocile lor doritoarelăcuste bolnave de aştep tarea primei înt oarceri:

invitat special

Ioan DanBĂLAN

Orient Latinpag.15în dimineaţa gândului în patima râului în gheara coridoruluiRegino, pândeai stingând tăciuni pe sânipe care trebuia să-i aprind sărutându-ica pe oricare dintre st elele Cerului nostru .

Rugăciune la Canton

Doamne, Iisuse Cristoase, fiul lui Dumnezeuşi al Fecioarei Mariamiluieşte-l pe păcătosul Geon de la Cantonfiul lui Dumitru pământeanulşi al mamei chinuit e Marianu-l lega de răsuflarea Lunii despicate-n florarfără harul şi binecuvântarea ta primăvăraticăfunia de aer nu-i va ajunge oricumsă se atârne puterii tale nesfârşitelasă-l dezlegat sub Cer şi stelesă-şi poarte Cantonul dincolo de năp răsniciisă-şi afle cu povară de melc în spateeternitatea din oaza liniştii

Doamne, Iisuse Christoase, lasă-i asemănareaîn umbra sau chipul lui de izvorcând îşi curăţă ultimii zori ai vieţiicu agheasma binecuvântat ă ca vin nu-l izbăvi de starea straniului pazniccare împleteşte ziua şi noapt ea în sinecu lumină pre întuneric călcând !…

Păcatul primar

Treziţi-vă, strig obişnuit: renunţ la marele daries din mine beat, trist p recum Geonul rămas plantonhrănit de Lună cu lapte ceresc în pustietatea Cantonuluilapte trecut prin sita Domnului pentru întâia purificare

Luna mi-a lăsat la naştere ochi de floarecu petale din răcoarea reginei nopţii

Renunţ cu vinovăţia norului care lasă ploaiepeste albia secată a izvorului ce va curge s fârtecânddeşteptaţi-vă citind semnul din cărareori din Calea mare din care versul ciopleştemirarea voastră pe tavanul înstelatmirarea frunţii plesnind de renunţareîmprăştiind sporii geniului, ai păcat ului primar:cine să-şi amintească explozia caldă din florarcare ne-a unit în veşnicie polen cu polen?

Joc noptatic

Hai să jucăm Soarta cu bani zornăitori, lucitoripe o st ea ca miză, pe câte un sărut meteorictu vii cu cântecul despre mister al nopţiieu vin cu Luna care arbitreaz ă, rotundă

E întuneric fugar prin scorburidin surplombe somnul cerşeş te mantiape care zânele o aşează pe trup ul hieratical Omului de Piatră în stare de veghe

Ce cotropitoare-i p enlumina Lunii pline!în jocul Sorţii naiadele adună căldură la izvoarelângă petale răzvrătite de bujori sângeriide care leagă roata dansului nocturn

hai pe covorul muntelui lunecăt or sub noi!frumoaso, jocul prinde zborul din Kogaion spre Vârfunde aruncăm banii precum frunze de laurpentru înălţarea cititorului deşteptat în codrude cântecul cântăreţului orb de la masa tăceriicare ascute sunetele în picioare de greieri:Doamne, de-atâta armonie Luna a trecut dincolosă-ţi lase chezaş visul care adună viaţă şi duhunde revarsă privirea în timp neiertătoareprecum firul fiecăruia pe propria cărare –firul straniu cu un singur capăt!

De nemurire

Ne-am adunat în Canton la marginea sufletuluicelui plecat dintre noi, marelefiecare mai sărac prin câte o trăirecâte unul ascunzând sub pleoapă Soarele

Lumea curgea luminând din gheaţa pârâuluiîn mine neştiutul se vărsa ca-n mareeram adunat cu voi în mine vălurindvânt şi topire ca-n orice întrebare

Aud, oare? unul dintre voi cânt ă şi-ncântăochiul aflat la răscruce, în afundsunteţi at âţia încât, plin de încăperisunt ca nisipul fremătător în prund

Mă rostesc într-un cuvânt ş i se audecâţi sunteţi că-n el împletiţi frază bogatăde aceea moartea mă va nemuri de mai multe oride aceea Luna mă va chema o singură dată!

Între toacă şi clopot

Numai adevăraţii dintre noi, cei limpeziînnoadă căile aflării în zori

Lumina vine pe toacă, furiş pe clopotultimul sclipăt al Lunii să lipeascăpe locul de cap al crucii de pe turlă

Visez fără să ştiu care dintre cele două părţiîn care m-a împărţit cartea de zodii la naşteretrăieşte t otal în Canton sau agonizează

Sunt bânt uit de gândul tremurătorCă o part e a rămas ieri fără cărarecă a doua va rămâne plângând pulberea mâinefără fior şi fără remuşcare, adică fără teamacă numai geamănul meu va fi măcinat de timpori cu nenumita suferinţă a dispariţiei salepoate în neant, în eternitate, în singurătateîn liniş tea prin care lumina se frânge cuminteîntre toacă şi clopot, la fiecare bătaie…

Orient Latin pag.16

Când afli, când, fără menajamente, ţi set rânteş te, verde, în faţă, diagnos ticul,precizându-se natura t umorii, pe moment, ţise taie respiraţia. Sângele îţi fuge din obrajişi coboară vertiginos în picioare. Dintr-odată, le simţi grele şi nesigure, încât trebuiesă t e aşezi, degrabă. Tragi adânc aerul înpiept; inima, îţi dai seama, s-a strâns şipomp eaz ă anevoie, făcând sângele să-ţizvâcnească în tâmple. Şi-n timp ce cauţi săte redresezi, deodată, fără vreun avertismentanume, percepi zguduitura seismului. De omagnitudine mai mare sau mai mică, în funcţiede scala fiinţei tale. De cât de puternică oride fragilă eşti.

Curând, după ce informaţia e înţeleasăşi as imilat ă de creier, în mod curios, seinstalează acalmia. De o durată nedefinită şiînşelătoare, ai să realizezi mai târziu.

Un soi de amorţeală tâmpă şi întrucâtvaprotectoare îţi va învălui cugetul. Vei putea,astfel, să ajungi acasă, mergând pe jos, pelângă Parcul botanic. Cu mintea golit ă, ochiigoi, văz ând, fără să vezi, doar pasul ritmat,purtându-te de la sine. Aparent, normalitate.Până în clipa în care, subit, vei auzi, dinspatele tău, cum se ap ropie, creşte vuietul!Urletul devast ator — replică firească aseismului. Însoţit de mugetul lugubru alCharybdei, monstrul marin, pe-al cărui gâtlejnesăţios alunecă de-a valma, de veacuri,flote, nave imperiale, ambarcaţiuni mărunteşi corăbieri !

Ca un tsunami s-a repezit asupra taFrica! Frica, faţă de ce?

De boala ce s-a cuibărit în tine şi de acărei existenţă abia ai luat cunoştinţă? Şi-alcărei nume ţi-e greu să-l pronunţi?

Frica faţă de suferinţele viitoare?Teama de necunoscut şi de tot ce se

leagă de necunoaşterea aceas ta? E Frica fără nume. Frica animalică,

ancestrală! Frica panicardă, a oricăreifăpturi, aflată-n pragul unui cataclism.Iscată din viscere ş i cuprinzând-o într-o spirală tot mai s trânsă.

Respiraţia — întretăiată. Spaima— paroxis tică. Sudoarea — rece şiabundentă. Neliniş t ea — t ot maiinvazivă, riscând să o împ ingă spreiraţional !

Realizezi ce se întâmp lă. Eş ti, deja,acasă. Agitată, străbaţi camera, dintr-o parteîntr-alt a. Pereţii, claust rofobi, p ar să testrângă. Pe nesimţite, tavanul porneşte săcoboare, ca o maşinărie infernală, reactivatădintr-un alt veac. De parcă toate celelaltesunete — foşnet e, plesnituri, bubuieli şistrigăte, ce orchestrează vacarmul — n-ar fifost de ajuns.

Să fugi! îţi spui. S-o iei la goană, îţirepeţi, să ieşi din starea asta!

Să scapi de mugetul asurzitor dinurechi!

Să ignori imaginea terifiantă a valurilorînalte cât casa!

Să nu te laş i copleşită!Să nu o iei razna!Să nu pierzi controlul asupra ta!Calmă, să fii calmă, să-ţi anihilezi Frica!

Îţi sare în ochi telefonul. Aşezat , caîntotdeauna, pe marginea biroului. Formezinumărul, cu prefix de Sibiu.

— Alo, Marika, uite care-i treaba…Ai glasul nesigur. Îţi cauţi cuvintele —

oare cum să-i spui, să-i comunici vestea?! Totuşi, soluţia e cea potrivită — ajută.

Din fericire, ajută !O voce calmă, aprop iată ş i

încurajatoare se va dovedi suficientă. Va

stăvili fluxul tembel. Şi, o dată cu el, va stopadezlănţuirea.

Încet , apele se ret rag. Vânt ulconteneşt e. Bolboros ind, Charybda sescufundă-n adâncuri. Huietul, estompat, sediminuează, dispare, p e măsură ce cuvintelede la capătul firului dobândesc cons istenţă.

Eşti tot mai atentă la ele. Dialogul seleagă. Sub tălp i a rămas, frământat, doarnisipul curat şi umed. Însă, stabil.

— Aşa că, ţine-te bine, drăguţo ! Şibagă-ţi minţile-n cap — scapi tu şi de asta !

Treptat, pereţii se îndreaptă. Camera selărgeşte. Se oxigenează. Tavanul e sus, lalocul lui. În jur, obiect ele sunt aceleaş i,familiare.

Vorbeşti, acum, potolită. Întrebi, maiceri o părere. Nu te lamentezi. Prietena edoctoriţă. Asculţi. Iei seama.

Reuşeşti chiar să surâzi, în final!

* * *— Dumnezeu are un plan cu fiecare

dintre noi, zice, agale, Zorca şi ne aruncă oprivire, vag întrebătoare, în al cărei miez, însă,descop eri răspunsul. Credinţa ei,nestrămutată, dincolo de orice îndoială aiavea.

Îşi duce mâinile la ceafă şi-şi leagă, maist râns , bat icul, ca nici o şuviţă, cât desubţire, să nu-i alunece de sub el.

Realizezi, dintr-o dată, că-n toate aceste

Da,vei scrie

DANAGHEORGHIU

Orient Latinpag.17zile nu i-ai văzut părul, mereu ascuns, subpânza-nflorată. Eventual, îi poţi presupuneculoarea: probabil, cas t anie, asemeneacoamei răzvrătite a surorii mai mici, Draghiţa,la căpătâiul căreia veghează, de când a plecatSimona. Trebuie să fie, în schimb, ceva maicărunt, apreciezi, luând în cons iderarevârsta, şi munca grea, de la ţară, şi cei şasecopii, crescuţi de una singură, după ce i s-aprăpădit, cu zile, bărbatul.

— Dumnezeu rezervă ceva fiecăruia, înparte, spune, cu alte cuvinte, dar bătând peaceeaş i idee, asistenta-poet ă, autoare devolume p ublicate, al cărei chip şi glas maiînviorează, întrucâtva, turele de noapte.

Singură, numai ea se apleacă asupracelor suferinzi cu răbdare. Doar ea îşi găseştetimp să le zâmbească, chiar şi atunci când leînfige acul în venă. Şi le vorbeşte, apoi, însurdină, despre tunelul prin care tuturor leeste sortit să treacă. Iar după ce vor fi răzbit,ieşind din bezna îngheţat ă ş i tics it ă despaime, la capăt de drum — susţine, cu glasrăsp icat, animat de fluxul aceleiaş iconvingeri surprinse şi-n căutătura Zorcăi— li se vor deschide spaţii înt inse, deorbit oare şi caldă lumină. Şi de iubiredumnezeiască.

Crezul lor nu ţine tocmai de ortodoxie.Ţine, în schimb, de acea înfrăţire necesară,mult propovăduită, a umanităţii. De faptamilostivă şi de întrajutorarea acordată celuilovit ş i gârbovit de povară.

Începi să t e întrebi ce planuri să fi avutCel de Sus cu tine. De nu cumva ţi-a destinataceastă exp erienţă cu menirea, expresă, de-a scrie? Despre ceea ce ţi s-a întâmplat şi seîntâmplă şi altora, aflaţi acum după acesteziduri. Neînţeleşi, poate, de către unii deafară, dar şi de alţii, din interior, „imuni” laimaginea suferinţei. Pentru ca în final, pringlasul şi mărturia t a, să poţi aduce oschimbare, în bine?

Desigur, e un gând naiv, recunoşti, însă,nu-ţi dă p ace! Revine, z i după zi, seautoalimentează, potenţându-se tot maimult. Şi te obligă să ai atenţia trează. Şi ochiuldeschis, în afara şi înlăutrul tău.

Da, vei scrie. Ai ştiut-o, de cum ai ajunsaici. Poate, cu o oarecare nedesluş ire, laînceput, care-a sporit, pe măsură ce „aivăzut“. „Ai auzit.“ „Ai simţit.“ „Ai trăit.“ Aisuferit pe cont propriu, dar şi împreună. Ideeaîţi şade înfipt ă în minte ş i trebuie s-odesăvârşeş t i, ca să-ţi găseş t i linişt eanecesară. Îndată ce te vei înap oia acasă.

Da, vei scrie.Desp re „acea lovit ură înt re umeri şi

gât“ — formulare aparţinând unui apreciatpoet —, ap licată de mâna chirurgului-prieten. Despre felul în care, operându-tecu multă înt ârziere şi agravându-ţi boala, te-a transformat dintr-o persoană senină, ceştia că se supune unei intervenţii preven-tive, într-una în faţa căreia s -au deschis,dintr-o dată, toate abisurile!

Da, vei scrie.Despre aceste saloane, ale disperării,

în care bolnavii, ştiind de la-nceput ce au,riscă să se afunde şi mai adânc în mlaştinadepresiilor!

Aici, unde târcoala morţii es te atât deapropiată, aici, unde, la orice oră, îi poţi bănuiprezenţa pânditoare în orişicare ungher alclădirii, aici, unde t e afli într-un p at cucearşaful neschimbat de o săptămână, într-un salon cu alte şase p acient e alături,încăp ere a cărei uşă e larg deschisă,expunându-t e vederii tuturor celor care seperindă pe culoar, internată fiind într-o secţiede chirurgie oncologică, lipsită de duşuri şisală de mese, aici, unde îţi treci, z ilnic, pestetrup ul slăbit ş i nespălat doar şerveţeleumede, făcându-ţi astfel toalet a sumară şipenibilă, t otodată — aici nimi c nu esteîncurajator!

Da, vei scrie.Despre coz ile încropite pe coridor, „la

cazan“, de cum se anunţă dejunul, prânzulori cina, servite în acelaşi pat, cu cearşafulmototolit, peste care aşterni un ştergar, adusde-acasă, şi mănânci, cu înghiţituri încete,în vreme ce e foarte p osibil ca, înt r-un patvecin, o femeie să vomite, în urma anesteziei,abia adusă din sala de operaţii, la fel cum,alta, nedeplasabilă, s-ar putea să aibă nevoiede-o ploscă, ce va fi purtată, cu conţinutulei, clip ocitor, chiar p rin faţa ta, op rindu-ţidumicatul în gât — ei bine, aici ni mic nueste încurajator!

Da, vei scrie.Despre ţip etele şi râsetele ascuţite ale

infirmierelor şi asist entelor, răsunând pânătârz iu, în noapt e, sfâş iindu-ţi nervii şiprivându-te de odihnă.

Desp re t rez it ul caz on, la cincidimineaţa, când îngrijitoarele trag o tură cumopul pe sub paturi şi lasă uşile şi ferestrelelarg deschise, ca să primenească aerulîncăperii, să risipească „duhoarea“, emanatăde trupurile năclăite de căldura dementă, depeste noapte, din calorifere. În curând va fiora vizitei, vin „domnii doctori“ iar ei nusuportă aceste izuri, vi se repetă, la fel cum

nu suportă nici priveliştea genţilor de subpaturi, ce le lezează simţul estetic! Sacoşe şigenţi, cu câteva piese de lenjerie, a cărordosire constitue încă una dintre hărţuielilematinale!

Într-un spital ce nu oferă alternative, cidoar o noptieră chinuită, la fiecare pat, undeabia încap e vesela adusă de acasă — nimicnu este încurajator!

Da, vei scrie. Despre acel sentiment diafan, încolţit,

în mod miraculos, în solul arid.Pat lângă pat, în orele lungi şi cenuşii

ale zilei, sau în cele tenebroase, ale înserării,alunecând, adesea, în noapt e, femeile semărturisesc.

Cu acea nevoie imperativă de înţelegereşi îmbărbătare.

Cu acel impuls , simţit salvator, de-astrânge rândurile, solidare, pentru a puteat rece mai lesne p rin M area Încercare.Ghicindu-i trucurile. Şi parşivenia ascunsă.Ocolindu-i cap canele şi înfundându-ş iurechile, pentru a nu auzi chemarea dulce şiotrăvitoare a Syrenelor! Şi pentru a merge,cu puteri sporit e, mai departe.

Vei scrie şi despre alţi medici şi oameni,întâlniţi în etape succesive, în alte spitale.Unde te-a împins necesitatea tratamentelorurmătoare. Şi unde ai constatat că poate fi şialtfel!

Da, vei scrie.Desp re z buciumul camuflat al

partenerului de viaţă. Despre efortul lui uriaş de-a fi c-un pas

mai presus de tine. Ca să-ţi poată întinde,de-acolo, o mână. Pe care s-o cuprinzi într-ata şi, prin put erea braţului, îngreunat detrupul t ău, să reuşească, totuşi, să t e ridicemai sus. Trăgându-te după el. Posibil, chiarbruscându-te, uneori. Nevoit să-ţi alungestarea cea rea. Să risipească negura în care,altminteri, rişti să te-afunzi.

Şi să-ţi ascundă îngrijorarea, ghicită,cât eodat ă, în moment e confuz e, când,levitând între somn şi t rezire, îţi pare că auzinişte p aşi precauţi, cum se opresc în faţauşii. Şi-a căror îndepărtare discretă, abia de-o percep i, după un timp. Fără să ştii de nucumva ai visat.

Da, vei scrie.Despre speranţa de viaţă, din inimile

tuturor!

(Fragment din romanul Toamna,când se bat nucii, în curs de elaborare)

Orient Latin pag.18

Florina GabrielaHUZOAICA

Dă-te jos de pe norul meu!...

„Număr încet până la zece.. . durerearămâne în unghiile mele şi aerul receal lunii noiembrie mă apasă mai tare;sentiment e dezbrăcate de cojoaceleiubirii rămân în urmă şi plângşi zgârii pereţii cu gânduri idioate.Suflet ciuruit de amintiri,unde îţi sunt vânătorii despectre?!Dă-te jos de pe norul meu!Şi lasă-mă să trăiesc fără tine!”.

Umbrele curgeau în borcane violete;ea încă visa la lumi colorate:„Să fie iubire!” spunea întunericuluizâmbind p rosteşte, vişini albaştrişi ceaţa uitării se contopeauîn lacrimile ploii; ea alerga dupătimpul pierdut, se lovea de pietrelecerului şi striga sufletului:„Dă-te jos de pe norul meu!”

Haide!... M-am răzgândit... vino şi tuîn lumea mea! Îţi voi arăta cume să îneciapa în oameni, cum poţi ignora fugavântului, cum priveşti furia de pe balconulcreierului. Dar zâmbetul tău mă arde, iarmodul în care respiri, în care îţi tremurăpleopele şi inima, totul, dispare treptat.Nu mai aud, de ce nu vorbeşti?!Dă-te jos de pe norul meu!... mă sperii.

Nu vreau să ajung în groapa de gunoia inimii tale. Mai bine obligă-mă să beaucenuşa păsării Phoenix sau să renunţla toate creioanele colorate, orice...Nu mă uita alături de rugina băncilor!...Dă-te jos de pe norul meu!

Cerul s-a deschis, curcubeul, ce altădatăascundea comori, ucise norul fermecat,ea căzu pe covorul rece.,,E vis sau realitate? Nu vreau să mor!Mi-e frică! “,,Dormi, copil naiv, visezi doar.”Şi timpul se scurgea în et ernităţi,podeaua era ca o aut ostradăpentru puful norilor, vălul diafanascundea trupul inert.,,Trebuia să te dai jos de pe norul meu,erai prea greu pentru mine...”

Război

Suavul glas al cerului se-apleacă pestetine, vezigrâul cu veşmânt din soare cum îşi atingegloria,o moară veche, fumurie, răsună-ndep ărtare;e recviemul războiului etern din zare.

Dungi vii brăzdează câmpul, te aproprie-ncetde moart e, prieten drag şi de nădejde ce-şiţinecoasa pent ru tine şi-ucide cu mişcăriabsurde rodul căldurii mândre.

E aici. Al tău amic se pierde-uşor în spice;sărută sabia cu-o privire decupată şispune norilor să îl ajute;aceştia au misiunea cea mai importantă:să ascundă cerul într-o pată.

Te pierz i în ochii lui; te strigi, dar nu auzi;priveşti, dar pleoapa plânge;casteledin bucăţi de trup se tencuiesc cu sânge,respiri şi aerul te frânge.

Diavolul plânge

Copacii cresc din oameni ofiliţi, îmbrăcaţiîn pieleşi păcate capitale; mâinile lor perfide suntcrengice se ridică anevoios spre cer cu speranţaascunsăcă într-o zi îi vor atinge chipul parfumat deploi.

Copacii nu ştiu că dincolo de profunzimeaceruluise află doar un ocean gigantic din nimic,iar lunaşi stelele sunt doar pictate pe tavanulalbăs trui.

Diavolul plânge cu lacrimi de hârtie, iadulardemai tare acum şi mâinile de piatră alebătrânilorse transformă-n nisip; ei nu mai potmângâiacăpşorul de lut al cop iilor, nu mai deschidferestrespre curcubeele florilor, nu mai înalţăprivirispre vise de ceară şi iluzii sticloase. Steleleţin doliu.

Lux aeterna

Pianul răsună în mâinile mele şi sufletul seîmparteîn fluturi, albine sau alte gângănii ce fugdeparte încerul cu păpădii violete; strop i de amurgtrasează olinie deasupra uriaşilor verzi.

Trupul înt unericului se descompune înpicurii ploii;distanţa dintre ei se măsoară în centimetride iubire.

Inima mea decupată în mii de inimioareregretălumina veşnică şi caută lipiciul în apă.

Mecanismul aerului se scurge pe copaciiîn formă de oameni;aceştia încearcă să-şi înlăture coaja decupru şi să cuprindătoate pietrele cu ramurile lor fumegânde.

Poezia la 15ani...

Orient Latinpag.19Lumina eternă piere în focul ochilor mei,pânze de păianjeno închid pe vecie în adâncul copacilor înformă de oameni.

Anotimpul cinci

Nu văd nimic în ochii tăi; sunt pregătităsă te trădez din nou: o să-miîngrop vina, îmi voi nega temerileşi-o să-mi donez sufletul unui alt cer!Voi rămâne singură în anotimpul meu,unde nici vântul nu va mai ucidevidul umbrelor, iar soarelen-o să mai renască din cenuşa norilor.

Toate acestea doar ca să-ţi arătcă nu mă dor sferturile de clip e pierdute,sau rugina sufletului şi nici spiniice-mi mângâie ochii în fiecare seară.

Oamenii şi ploaia se întrec în frumuseţe;oamenii câş tigă, fiindcă ploaia nu picurăcu vise ş i nu are tunete-n inimă,n-are nici cer lichid pe care să pictezecu smoală fantasme... ploaia nu doare,nu e îngropat ă-n cuvinte.

Frigul curge încet din răni, t ârând lunaprematurăspre marginea prăpastiei; lumea văzutăprin buricele degetelor pare mai mare,dar totul se roteşte în jurul craniului meuşi anotimpul cinci se sfârşeşte încă o dată.

Mama

Ochii îi sunt făuriţi din păsări întunecate,ascunzând candid secrete dulci ş i eterne.

Din părul ei albastru culeg mereu steleşi câte o lună, meteoriţi nu găsescniciodată.

Obrajii ei au gust de vânt ş i de floriuscat e;îmbrăţişările sunt de ploaie şi foc, dezăpadăcălduţă, iar soarele bate adesea în loc deinimă.

Mâna ei din lut imaculat şi rece este,totuşi,atât de vie încât mă simt cup rinsă de odurere albăatunci când îmi fac culcuş de vise lapicioarele eidin iarbă tremurândă, veşnic proaspătă şiverde.

Ah! Vocea t a, mamă, e-un cânt al codrilortriştişi al privighetorilor veştejite, e o simfoniedelicată

a trandafirilor albi şi a copacilor negri.

Tu eşti tot! Eşti lumină în întuneric, eştifocul vulcanilorsplendizi, eş ti culorile curcubeului, pufulnorilor vii,crăiasă peste hotarele viselor, înger gingaşal florilor.

Tu eşti atât de gigant ică, încât sufletul aînceput să-ţi curgădin piept, vărsându-se precum o dunăre înmările goale.

Toamna visez nimicuri

Toate curg din mine şi parcă sunto dunăre creată din cerneală şi scrumcolorat;mă revărs absent peste pleoapele norilor,peste băncile îmbătrânite de amintiri,peste chipul monoton al realităţii…mă golesc de tot şi mă umplu cu nimic.

Copacii dispar sub rugina mâinilor mele,iar norii biciuiţi de fulgere îşi lasă apape pietre îngheţate, pe insecte muribunde,pe inimi transformat e din praf în nimic.

Unde eşti tu, Toamnă? De ce ai fugit?Unde-ai lăsat ploile tale şi dulcile nimicuri?

„Aici, p riveşte înaint e: sunt aerul ce vinetainicsă te alinte, sunt iarba-mbătrânită de preamultăfloare, sunt cerul ce t e minte şi talpa ce tedoare,sunt banca aceasta goală, plină deamintiri, nimicuri;rugina putrezită de multe lacrimi, picuri.Sunt peste tot în tine şi-aştept acum săvinăa albului scăpare încet să mă aline”.

De ce pleci tu, Toamnă, cu ale tale vise,mă părăseş ti aici, fără nădejde-n ceaţă?Ştiu c-am trădat ploaia, norii şi cerul,dar... mai lasă-mă să văd măcar odată...

„Nu vreau, nu pot, nu-i bine!Priveşte altă dată prin tine şi prin mine...”

Noi, creierul şi casa

Ţi-am cusut pielea de canapeauaaceea veche şi mov; acumnu o să mai crestezi florilede pe marginea prăp astiei.

Mai ştii când ne uitam la filmede groază, mâncam p op-corndin candelabrele violete ş i vomitampe fantoma zâmbetului?

Tablouri insipide atârnau de pereţi,castanii jucau şah cu vântul,eu eram acrobată pe coasta ta;orele cădeau din ceas,se scurgeau pe gaura cheii,foarfecele înfipte în tavanse zbăteau ca să nu fie tăiate,picioarele noastre, uniteîn conglomerate colţuroase,străbăteau paharul din ametist,tălpile se roteau în vulturide porţelan, iluzii şi gândurizburau în baloane, pluteaumai încet decât minţile noastre.

Am încercat să păstrez visul ca pe o livadăde clipe, dar turnurile lumii se înalţăprea mult peste creierul meu,mă apasă şi iarba cu-a ei respiraţieînceafă.

Acum, bătrâna fereastră s-a certat cu uşa,cu zidul, cu toţi şi cu toate; te vrea doar petine,să-i mângâi vopseaua inertă.Norii se ascund în pivniţa casei.

Imoral

E o zi mare în care păgânii îşi sp ală ochiidin cărbuneşi inimile de dragostea îndoliată în ApeleSfinte.Eo zi de iarnă, hainele par mult mai grele,iar morţii sunt supăraţi, fiindcă p e lumeacealaltănu ninge cu flori de mătase albastră, nicimăcarnu plouă cu bucăţi transparente dincurcubeu.

Soarele piere în spatele umbrelor, străziplictisite îşi închidpotecile prea colindat e de visători imoralidoar cu numele.Cerul întreg se apleacă peste feţele tristedin centrul oraşului,copiii p ierd zâmbete ş i naivitate la colţuricoloratedin parcuri.

Astăzi, norii mi-au lăsat loc să desenez pecer, dar eu numai am destule gânduri bune nici măcarpentru a trasa o linietremurândă şi atunci am să încep să-ldecupez cu privirea.

Acum mă înt reb: „Oare câte chip uri a văzutoglinda întrandafirii negri, atunci când cerul eragăurit de priviri?”Poate că nu voi afla niciodat ă, fiindcălumea nu mai e cum a fost.

Orient Latin pag.20

*Ca un semn al unei femei bronzateo maşină fluturăo fetiţă albăîntr-un geam de farmacie.

Va ninge curândpeste prosopul de plajă uitat,vrea să spună.

Se vede până departe:o floare de casăcreşte câte puţin,lucru de mână.

*Te îndrăgos teai cum o făceau infirmierele:de tineri mutilaţi în războaiesau accidente de motocicletă.Ştiam că e aşadupă albul t ot mai proaspăt al halatului tău,după resp iraţia lui tot mai strânsă,după felul în care se bucurau de tine ceilalţi,fiindcă nimeni nu s-ar fi put ut schimbade la un pat la altul;atât de apropiate erau.

Tu însă mie îmi spuneaică vrei să mergem la mare,că vei aştept a liniştită,după ce ies din apă,să mă usuc încet,ca un geam spălat duminicafără ziare.

*Noaptea as ta s-a îmbrăcat mereu cu hainebărbăt eşti.De când era seară îi plăcea să se joace cumineşi cu alţii ca mine.Apoi, a început să-şi ascundă luna cu grijă:nu-i schimba rochiţele decât obligată.Mai târziu, s-a văzut că sare la stelemult peste orice echipă de volei-fete.Şi totuşi, am învăţat să o iubesc ca pe osoră.

*Câinii îşi pun aleile în urechi.Tresar când telefoanele încep câte o melodiecunoscut ă,dar se răspunde repede, ca de ruşine,şi ei se cufundă la loc, în căştile lor moi şicomode,să asculte cum se apropie iarna, cu o aleerapid, de seară.

O aşteaptă părinţii,cu aceeaşi maşină veche, dar îngrijită,şi acelaş i sărut cu gust de palton.Ea le face semne de departe,tânără şi puţin mincinoasă,de parcă ar îndoi la colţuri două file în pat.

*Suntem atât de singuri încâtcreştem sâmburi într-un măr:

mergem cu el la fereast ră de câte ori trebuie,aşteptăm soarele în linişte, la rând,int răm t ăcuţi să vedem sâmburii cumîncearcăsă se îndepărteze de muşcăturile noastre totmai adânci,cum se lip esc unii de alţii speriaţi,parcă fără să ştie de ce;

îi învelim repede în palme albe,le aruncăm cotorul în iarbăşi răsuflăm uşuraţi când porumbeii ciugulescdin elridicându-l în fărâme la cabluri îngheţate.

Apoi, le ascultăm gângurit ul sătul,

ne deschidem telefoanele şi calculat oarele,visând sau certându-ne.Suntem atât de singuri încâtrăscolim dulapurile dup ă merelecu coaja ca p iciorul tău,peste care a stat mult timp celălalt p icior altău:merele nepurtate vreodată,albastre, de băiat.

*Numai după altele, ca ele,aceste zile se vor face frumoase,fiindcă, dintre toate, cămăşile albes-au descheiat din nou cel mai uşor:

Şi-au legat în jurul gulerelorcravate de dragoste lungi şi grele,şi-au lăsat butonii pe malurişi s-au aruncat în râurilepe care st au oraşe cu obiceiuri vechi.

Vor fi frumoase acest e zile,dar numai după ce vor trece alt ele la felca panglicile exerciţiilor de gimnast icăritmică,lungi şi roşii, făcute din cojile merelorcurăţate pentru bătrâni în putere.

*Suntem mici şi aprinşica firele de aţă roşie,ce li se trec fetiţelor prin urechi.

Dar e din nou primăvară: prin smsajutăm o p asăre de departe, fără aripi.

AdrianBODNARU

Orient Latinpag.21

S u p l i m e n t u lp o e z i e it i m i ş o r e n e

Marcel Turcu – autoportret

Orient Latin pag.22

1. Grupa 325.Recitesc jurnalul meu din anii 1960-1965

– din anii studenţiei, ş i constat azi cu uimirecă numele lui Marcel T urcu apare, cel puţindin 1963, tot mai des. Lângă alte vedete alegrupei, sport ivi de p erformanţă, foşt icampioni, doamne adevărate. Da, 325 era ogrupă cu totul şi cu t otul specială. Grupele322 şi 323 erau rezervate studenţilor careabsolviseră liceele umanis te, cu pat ru anide latină, 324, celor care au făcut doar doiani de latină, iar grup a 325, celor care n-aufăcut deloc latină. Vreo patru din 325 au făcutdoi ani de latină, dar cum în 324 erau destui,am ajuns în grupa celor care... Să nu amânprea mult lămuririle cele mai importante: aicierau celebrităţile, cele care, după o viaţă plinăde înt âmp lări memorabile, au decis că emomentul (măcar acum!) să termine ofacultate.

Dacă o luăm în ordinea valorii, cel maiimportant era nea Alecu, adică AlexandruMuşat, odinioară component al naţionaleide volei, acum antrenor al echipei Şt iinţaTimişoara. (Aici ar trebui să deschid oparanteză pentru cititorul de azi. În aniicincizeci exist au cât eva reviste de sport,suficient de bine făcute, cu vedete aşezatela vedere, în poze memorabile. Vedet eimp ortante nu erau doar fotbaliştii, ci şihandbaliştii, voleibalişt ii, cicliştii, canotorii.Mi se p are că pe nea Alecu îl găseam mereuîn „Stadion” – numărul 3 din februarie 1958al revist ei îl descop ăr în arhiva mea. Unarticol despre voleiul în trei păstrează şi opoză cu nea Alecu: „În orice caz o revelaţiea constituit-o echipa Rusescu – Wolf –Ganciu, care a învins în prima etapă formaţiaClaici – Mitroi – Muşat luptând eroic şifăcând un joc de o rară spectaculozitate...”).Da, aşa era cu nea Alecu, colegul nostru,antrenorul „Ştiinţei” şi prieten la cataramăcu t oţi p rofesorii noşt ri de seamă. Încatalogul pe care mi l-a lăsat moştenire primulresponsabil al grupei, Viorel Popiţan, aflucă nea Alecu s-a născut la Constanţa, în 10septembrie 1930. Mai juca, mai juca, de cesă te retragi la 30 de ani din sportul deperformanţă?

Campion era şi Nicolae Kalmar, dar lacanot aj: nu mai ş t iu cât e concursuricâşt igase ş i cât e va mai câş t iga încontinuare. El, zice Catalogul Popiţan, eramai tânăr decât Alecu, se născuse la 11martie 1938. Nea Crişan, adică Ion Crişan,

născut, după Catalogul Popiţan, la 26 iulie1928, locuia la doi paşi de Universitate, unpic mai încolo de porumbişte. Avea locuinţă– apartament de două camere într-un subsol.Era divorţat sau în curs de divorţ. O perioadăa fost militar, acum ieşise la pensie şi sepregătea pentru un post în muncile culturale.

Nea Varvescu (n. 25 ianuarie 1928)venea din Hunedoara. Era seniorul, aveacopii mari, soţia îl vizita din când în când. Înelita grupei erau, fără îndoială, bunul meuprieten Ion Sorescu (n. 1 august, 1938), apoiDoru Petescu, frat ele celebrului sp ort ivdivinizat de timişoreni, de arădeni, de naţiaîn întregul ei. Era mare. Tot în elita grupei,desigur, poetul Ion Budescu din Dălboşeţ(n. 5 martie 1939), M ihai Arotăriţei, n. 28februarie 1937, fost activist cultural. Veneaudin câmpul muncii sau fuseseră muncitoriFrancisc Bader, n. 1938, Ion Constantinescu,Ion Herban, Viorel Popiţan (toţi de-o vârstă,n. 1939). Ni se anexase Cons t ant inRădulescu, fost campion de şah, oricumMaest ru, fiu al unui important demnitar,membru al Marii Adunări Naţionale. Prietencu Gheorghiu-Dej, sp uneau cunoscătorii.

Dar frumoasele? Otilia Telbis, sportivă,(n. 1941). Elena Şt iucă (1942), DoinaRadosav, (n. 1940). M ai erau Doina Cercel,din Bucureşt i, nu ş tiu cum ajunsă laTimişoara, frumooooasă, emancip ată, sexy,Doina Manolescu, fiica unui profesor depedagogie, cu trecut politic şi cu cărţi dereferinţă. Profesor al nost ru. Dar DoinaCristea, n. 1942? Putea fi o adevărată miss.Mai erau, inteligente, harnice, grijulii, aşacum arată Catalogul Popiţan, Borha Viorica(n. 1942), Andrei Angela (n. 1941), ŢerigariuMaria (n. 1942).

Marcel Turcu era p oetul. Era un poetatipic: nu aducea omagii doamnelor, nu eraniciodat ă îndrăgost it. Dacă ar fi fost ,consemnam, fiecare dintre noi era mereuîndrăgos tit. Răspundea la toate seminariile:ca un p oet, spunea Deliu Petroiu, s ingurulcare înţelegea de ce, pentru Marcel Turcu,consoana m („M”) sugerează o bucată deslănină. Poetica lui Marcel se mai lega şi dealte consoane cu virtuţi aliment are,privilegiat fiind rrrrr – ciocolată cu alune.Sosit din Cercul de la Sibiu, Deliu Petroiuera fericit: p utea conversa, la fiecare dinseminariile sale, cu un adevărat poet. Născut

în 1940, la Sânnicolaul M are, Marcelaparţinea juniorilor grupei. Putea să fie şipoet.

2. Geo – gică. În 1967, pe când noi şi ainoştri, profesori de limbă română şi germană,profesam prin satele p atriei, poetul LucianBureriu ajunge la Zăgujeni împreună cu unilustru pictor lugojean (care ne-a pozat:Lucian îl ţine în stânga p e motanul Gică,venit din vecini, iar în dreapt a revist aContemporanul). Da, era senz aţional,Marcel debutase în cea mai râvnită paginăde literatură cu putinţă! În pagina a doua aContemporanului, în care Geo Dumitrescuîi binecuvânta pe noii veniţi în literatură. Apublica acolo era tot ce-şi putea dori untânăr poet. În acest timp al deschiderilor, alopţiunilor p olemice, al deconst rucţiei,Marcel publica la Bucureşti p oezie pe ojumătat e de pagină de revistă. În cea maiimportantă pagină de literatură din România.Era, cu binecuvântarea lui Geo Dumitrescu,instalat într-o avangardă a literaturii – într-un timp în care era al tinerilor rebeli, înnoitori,nonconformişt i. Poez iile mi s -au p ărutsuperbe – între cele mai expresive ale nouluival.

Un grupaj care i-a facilitat debutul. Înanul următor, 1968, Marcel ieşea în lume cuFarfuri a săl batică. Tăceril e renul ui ,Levitaţi e, Voluptatea drumului, volumelesale publicate înainte de 1989, atrag atenţiaasupra felului în care Provincia se puteainstala în prim planul literaturii. Dar numaip ent ru un t imp . Pent ru a rămâne înavangarda poeziei trebuia să fii în Centru,împreună cu grupul, cu prietenii. Alianţelevorbesc, dau tonul, asigură s tabilitate.Marcel Turcu a rămas pe calea sa, subsemnul deconstrucţiei mai mult sau mai puţinelegante, mai mult sau mai puţin graţioase,rebele. Despre volumele sale de după 1989s-a scris mai puţin, deşi propuneau un stil,o energie, o tradiţie p oetică: dacă vreţi, înlinia unei avangarde bănăţene. Au avutversiuni în limba germană – parcă şi în altelimbi. Au scris despre Marcel cu eleganţă şiînţelegere, fie şi în t reacăt, Şerban Foarţă,Marcel Tolcea. Dar.. . Dar. Din mas ivaantologie realizată de Marian Oprea, Poeţidi n Banat. Cele mai frumoase poezi i,Marcel T urcu lipseşte. Mai că înţeleg de celipsesc Petru Vintilă, Alexandru Jebeleanu,Petre Sfetca, Pavel Bellu, Toma GeorgeMaiorescu: sunt departe sau sunt dincolo.Nu mai fac parte din cultura generală a juneigeneraţii. Sunt invizibili. Dar Marcel Turcu,care est e de vreo cincizeci de ani la fiecareînt âlnire a lit eraţilor t imişoreni? Cudiscurusurile sale inconfundabile?

Şi dacă nici Şerban Foarţă şi nici MarcelTolcea nu vor avea t impul necesar sărealizez e o antologie „Marcel Turcu”, îl voiinvita pe poet la o bere, să vedem se se poateface.

Jurnalcu Marcel Turcu

CORNEL UNGUREANU

Orient Latinpag.23

Despresuprarealismul

metafizicVolumul (t rilingv: română – franceză –

germană) Euroreo clarifică şi esenţializează,până la o configuraţie axială, structura derezistenţă şi mecanismul generativ alelirismului acestui poet, plasat de comen-tatori, cum se ştie, nu fără motiv, des igur, încategoria suprarealiştilor. Am mai vorbit,ant erior, despre asemenea încadrări ş idespre eventualele lor limite. Acum, ne vommărgini a spune că suprarealismul lui MarcelTurcu, atâta cât e şi aşa cum e, are o justi-ficare ş i o menire met afizice (ceea ce nu seprea armonizează cu definiţia canonică asuprarealismului. Dar, se mai întâmp lă...).Lectura atentă, lectura de profunzime a noiisale cărţi deconspiră, după câte cred, un sensfoarte limpede şi foarte coerent (nu lipsit,însă de necesara ambiguitate poetică), unprogram es tetic lucid (nici pomeneală deautomatism ps ihic pur, de domnia alea-toriului), o căutare înfrigurată a celor ce suntîn transcendenţă, nu în imanenţă, un dialogcontinuu cu marii mistici, cu Sfinţii Părinţi(o probează, de altfel, chiar mott o-urile,dintre care aş alege şi reproduce unul singur,sublim: „Mă-nclin cu evlavie «peretelui dinmijloc» al casei – din nevoinţele lui IoanScărarul”).

Formula geometrică, lirico-p lastică, adiscursului est e relaţia dintre orizonta-l itate şi verti cali tate – paralelismul,confruntarea şi, în final, sinteza lor. Suntant renat e, fireşt e, aici, semiotic vorbind,adică la un orizont mai adânc decât cel al se-parării, curente, convenţionale, a limbajelor(lingvis tic, vizual, muz ical), relee semiceprecum: teluric – celest, mineral – eteric,material – spiritual, uman – divin etc. etc.Toat e, însă, imp licat e, înt rup at e, încarnalitatea enunţului, sub veghea, mereuatentă, a emoţionalităţii ideatice:

Prin mine, în mine; fără mineDar nu şi în absenţa mea; nefiind

vorba de marele Fără…Fiindcă:Eu sunt doar o fiinţă teoretică!

*În anecdotica propriu-zisă a volumului,

orizontal itatea este dată de călătoria, maidegrabă de rătăcirea, de deplasarea pluri-direcţională, a insului pe Terra, de voiajurilesale din nord în sud ş i de la este la vest:Într-un s istem referenţial afectuos;În ones titatea deplină a orizontului –De-aici se întrevede totul spectral...Sau:

E-un martie nocturn, de Nordsee;Ceasul umblă cu exactitate pe străzi –Şi încă:Aici, în nord, apele congruente declină:nasc estetic şi frust – placat –Şi-apare cititorul perfect, din neant:Pilgrinul!. ..

Acest p elerin, aces t călător, curios,scrutător, neliniştit, acoperind, cu pasul,orizontalitatea de lut a lumii, are, perma-nent, în tainiţa sinelui, dinaintea ochiului săuspiritual-teoretic, imaginea neclintirii fizice(dar a super-dinamismului pnevmatic şisufletesc), are obsesia şi viziunea verticali-tăţii ascensionale, figurate de stâlpnic:Detaşându-l de mecanism; eliberându-l –Planat ; filigranat; decupat în aer: surâsulpur, exact –Terapeutic. Neelaborat. Destins: surâs înlungul lumii…Cu spaţiul dimprejur – rigoare vie !

Surâs obştesc, identitar, de ‘stâlpnic’ ori‘stilit’ /apud Efrem Sirul/

Stâlpnic:Fiinţă depusă vertical pe-un stâlp –

Bate clopotul în râpele de sus şi batesingur…

Lăsăm deoparte surp rinz ătoarea (şifoarte moderna) sincronizare (şi sintonie) cutensiunile orizontalitate – verticalitate dinartele plastice contemporane (happening, deo parte, Brâncuşi sau Alquin, p e de alta).Notăm însă, şi subliniem, simţământul deneîmplinire existenţială al fiinţei aplatizate,orizontalizate (ca să zicem aşa), al fiinţeicufundat e, absorbite în imanenţă şi tânjireaei spre acele „râpe de sus”, unde „clopotulbate singur”:Poate că dintr-un început riturile eraucirculareŞi fiinţele nu existau…Poate că s tiftingulOri poate saveulSau Loira: puternicul meusubconştient!...

Drama eului constă în aceea că nu poaterenuţa, în mod fatal, la orizontalitate, la fireasa teres tră, nu li se poate smulge acestora,dar, concomitent, adevărul ultim al destinuluisău se află în verticalitatea ascensională. Elştie acest lucru, sau, dacă nu şi-a conştien-tizat, oricât de vag, natura duală, sfâşiată, o

intuieşte, totuşi, a fi astfel, o percepe, tulbureşi dureros. Încât, la un moment dat, comu-nicarea însăşi, cu s ine şi cu ceilalţi, esterefuzată:Nu trebuie numit ceea ce vă priveşte;Nu trebuie numit ceea ce mă priveşte !

*O soluţie există, însă, pent ru această

ecuaţie existenţială, o soluţie pe care eul odescoperă firesc, o descoperă şi în afara saşi în sine, de vreme ce el însuşi, om de pă-mânt (ha’adham) fiind, est e viu şi nepă-mântean prin spirit (prin Spirit). Rezolvareaconstă în sinteza orizontalităţii şi ver-ticalităţii, sinteză pe care i-o oferă, i-o aşazădinainte, atât de limp ede, de accesibil, deuman, de divin, Cerul*. Surpriza acesteides-coperiri îl ident ifică p e p oet stâl p-nicului, făcându-l să înregistreze, ca într-oiluminare, densitatea nemărginită a Creaţiei,infinit atea şi greutatea punctului genezic :Impreviz ibil demers ar tistic:Confor tant –Nesus ţinut de nimeni şi nimic: suspendataproape: concentrat –Foarte concentrat într-un punct...Sau:Totuşi –E Cel din Signatura Rerum –Totuşi –E Cel din Signatura Rerum –E Mare!

Acestui moment decisiv, aces tei ieşiridin chinuitoarea dilemă a situării, concomi-tente, dar separate, în două planuri, în douăaşa-zicând ont ologii divergente, acest eirevelaţii, aşadar, îi urmează, eliberarea,accesul spre aspaţialit ate şi atemporalitate,vieţuirea – atât cât e cu putinţă, ş i pentrucâtă clipă e cu putinţă – în beatitudine şinemărginire. Textul ce pecetluieşt e nouaidentitate a eului (artistic sau empiric) ememorabil: peste cea mai cotidiană orizon-talitate – explozia extazului uranic :Ca desert –Cu avioane-n foi de viţăNi se serveşteCerul ! –

Ce poet ! Şi ce poezie !(Un cuvânt pentru traducători: Andrei

Pogány, în germană; M arius Turcu, înfranceză).

*Semnul (şi însemnul) acest ei sinteze (ori-zontalit ate-verti cal itate) este Crucea. Reproducun scurt comentariu pe care l-am făcut cândva înlegătură cu acest subiect pornind de la poezi a luiMircea Ciobanu: „După convingerea noastră, niciclasi ca sferă, n ici modernul (dar şi străvechiul)cub, în i dealitatea lor strict intelectuală, nu pot a-sigura, fie singure, fie – cu atât mai puţin – în co-liziune, o formulă (şi o soluţie) de echilibru al lumii(al lumilor). Numai Crucea, model metafizic, sin-teză a orizontali tăţii şi a verticalit ăţii, este în mă-sură să împace lumea cu s ine însăş i. «Crucea esteîn inima relaţii lor dintre noi – ea este structuratăîn lucruri. Est e temelia universală» (E. StanleyJones, Viaţă din abundenţă, The Bible League,Bucureşti, 2002)”. (Eugen Dorcescu, Poetica non-imanenţei, Edi tura Palimpsest, Bucureşti, 2009).

Orient Latin pag.24

Din generaţia ’60 p ostbelică, cu eti-cheta clasicizată, cu iz de avangardă inter-belică, de „suprarealist”, Marcel Turcu, co-habitant cu postmodernismul postdecem-brist al sfârşitului de secol XX, e sărbătoritîn plină glorie a milenarismului, la începutde secol XXI, ca un patriarh al literaturiitimişorene, un hidalgo solitar, o piesă derezistenţă a poezie avangardiste, dincolo detimp şi spaţii.

Pentru gândirea grăbită de cititor saucritic contemporan, element al societăţiiinvadată de informaţii, poezia sa pare supusăunui reducţionism păgubos, expediată în cla-sa „pap averaceelor”, a unui „dicteu auto-mat” ori discurs excentrico-abracadabrant,cu semnificaţii cvasi-absconse. De aceea arepuţini cititori şi la fel puţini critici. Nici măcarrăspânditele cronici „de cumetrie”, de „soli-daritate”, „de gaşcă”, nu prea se-nghesuieîn portofoliul său. Majoritatea, precauţi, gri-julii să nu cadă într-o zonă pe care nu o per-cep bine, păstrează distanţa reticenţi, a laCaragiale, pe ideea lui „Jupân Dumitrache(nedomirit): E scris adânc”.

Precum în „De-ale carnavalului”, fiecarepoem e o mască pe care trebuie s-o descifreziori să ţi-o apropii printr-o cheie de lecturăadecvat ă.

Eticheta de „suprarealist” e justificatăîn parte, în poezia sa, arată Eugen Dorcescu,între altele, prin „aparenta ei non-transpa-renţă”, „extraordinara dezinvoltură a aso-cierilor lexico-semantice”, „neîngrădita

libertate a expresiei în general”. Dar din-colo de insolitul expresiei, E. Dorcescu co-boară în „abisul textual” spre transcenden-ţă, vorbind desp re un „suprarealismmetafizic”.

Cheia de interp retare se bazează peideea că „formula geometrică, lirico-plas-tică, a discursului este relaţia dintre ori-zontalitate şi v erticalitate – paralelismul,confruntarea şi, în final, sinteza lor”, iaraxa decodării este „crucea, model metafizic,sinteză a orizontalităţii şi a verticalităţii”.Citatele dese din Biblie, din Sfinţii Părinţi oridin filosofii antici, elemente de imagisticăcreştină (şi chiar călătoria lui Marcel Turcula Muntele Athos) îndrituiesc pertinenţa uneicritici bazate pe un fond interior al poetuluiaflat sub semnul unor interogaţii met afizice.„În templu un ceas colibr i; o /Rugăciunecu surâsul firesc şi/ Domnul Dumnezeu, laurma urmelor…

Chiar compoziţia strofică, prin repetiţiaunor versuri-cheie, ca sugestie de rondel,induce, de asemenea, ş i repetiţia sp ecificădin poemele psalmice: „Marele Gând sereazămă de cord!”; „Eşti numai Credinţăcu geană mai arsă” (Atelierul de psalmi)”

St ilul de exp rimare reflect ă un st ilasemănător de gândire: fulgurant, rapid şi

mozaicat (devoalat adesea şi-n frecventeleluări de cuvânt de la diverse întâlniri literare),în flash-uri de idei, cit ate, asociaţii p e care ţile lansează provocator, şi lasă la lat itudineata cuvintele de legătură, explicative, care sădea cursivit at e ş i coerenţă molcomă:„Ionesgândim: Aelenei, trenul şi BisericaAlbă şi rochia/ Rondul: trenul-rochie:Fluoreina: fluor”(Neuro). E o „fugă” de lao ideogramă la alta, în tempo allegro moltovivace, ca-ntr-un limbaj de hieroglife, o ploa-ie de fulguraţii, în carusel, într-un năstruşnicconstruct intelectualiz at şi intelectualizant,uneori p oate prea expediat-concis, cu riscul(verificat) de inhibare ş i îndepărt are alectorului. „Este el, scaunul, un/ Triunghi-relief, teosof, median, unghi drept,/ Oclusiv,acusmat: unghi direct/ Şi benign, auror...”(Scaunul pentru magie albă).

Avem o de a face cu o libertate nelimita-tă de gândire şi expresie. Pentru inepuiza-bilele valenţe semant ice poet ice foloseştenonşalant parcă o nouă limbă română, cureguli p rop rii gramaticale asociative, devocabular ori compuneri de cuvinte, pe bazaunui brains torming continuu în care e antre-nat şi lectorul (cu care se prinde în echipă):„Surpat într -un pătrat pătrate-mă te rog /Pătraţi-mă”(Neuro). Când versurile au oeufonie muz ical-t rubadurescă, t rimit lanonşalanţa ludic-lingvist ică a lui ŞerbanFoarţă: „Din orgisinea Dodonei/ Nu potprecum epiroţii/ Din foşnetul stejar ilor dinEpir-/ Din foşnetul lir-/ Nu pot traduce; nupot decrea decât un 3” (La sanctuar). Iarcând versurile sunt fără gravitate solemnă,ci cu ironie, parafrază, persiflare tăioasă, ade-vărat „cuţit de lectură”, fantezia lingvisticăfără inhibiţii, cu trimiteri livreşt i poliseman-tice, aminteşte de prestidigitatorul Luca Piţu.

Marcel Turcu are voluptatea folosiriicuvântului rar, neologic, exotic, ori specia-

MARIA NIŢU

Marcel Turcu – unhidalgo solitar

Orient Latinpag.25lizat, din domenii extraliterare, ori un voca-bular multilingv, cu cuvinte din franceză,germană, latină etc., în răsp ăr cu tradiţialexicului poetizant, parcă într-o demonstraţiede extragere de poezie şi din ...piatră seacă.„Tiron sclavul vernal scria hoţeşte şi drept/ Tranquilizant (...) Cea mai suplă abatiză”(Petcu sau radiaţiile luminii albe). „Oli-verând ca un homo viator/ Înecat stultiorîntr-o goană de higgins ...”(Oliverând).Textul musteşte de infuzii culturale, dinareale diferite, care, odat ă devoalate,luminează parţial sensurile. „Nu, shinto: nu-mi despicaţi cele una/ dintre douăcontrarii, lamelar,/ Umerii” (Wakiz ashi –sabie scurtă, japoneză).

Conform sintagmei „ut pictura poesis”,poezia sa e corolar lit erar la un melanj întrepictura figurativă şi cea nonfigurativă, uncolaj aparent dadaist dar incitant tocmai prinprospeţimea pe care o dă insolitul asocia-ţiilor. Este un joc până la extreme între coe-renţa unor imagini plasticizante şi ambigui-tatea poetică, dusă până la ermet ism, a unorstilizări geometrizant e. Această alambicarede sensuri poate fi poetic deliberată, intenţiesugerată, chiar cu ironie pentru truda expli-caţiilor, prin unele citate inserate: din Plotin:„raţionamentul nu scoate arta din încurcă-tură” (Enn. IV) ori A. von Humboldt: „înviaţă .. .zadarnic chemi în ajutor raţiunea”.

Unele titluri ale cărţilor par a-ţi da opistă a metaforei poetice (mai pe „româ-neşte”): Tăcerile renului; Levitaţie; Volup-tatea drumului; Sublimarea pas iunilor;Unchiul meu, aerul; La trapez general;Cuţit pentru lectură et c., altele însă p ar,pentru cititorul simplu, într-o altă limbă:Contes treno; Ningeniu; Alaun; Ibisspeculari; Euroreo…

Chiar într-un volum clar, cu referinţă laperioada deportării în Bărăgan, La trapez

general, tema e tratată, în parte, în aceeaşiviz iune… nonfigurativă, st ilizare geome-trică, cubistă, a la… Braque, şi în acelaşi stilal notaţiei flash, nişte proiectile în serie, cuapetit p entru cuvintele rare, preţioase pen-tru limbajul cot idian. Titlul induce at âtnonfigurativul geometrizant, ca stilizare aexpresiei, cât şi conţinutul concret, o peri-oadă de existenţă tensionată, o acrobaticăde exerciţii periculoase „la trapez”, într-untimp de vieţuire cruntă pentru supravieţuire.Volumul e rotund, în cronologia evenimente-lor, de la deportare: „Baragonero sau ară-tura sanquara”: „Noi…/Brâncovenireanoastră(…) Calmandă. Ofiţeri stereo – A /Căzut o familie: în jur cai călăr i calmbraque: punct!”(Stăncuţa Nouă I), Exce-dentar / În epură – direct în / Epură/ Stea-gur i zdrenţuite din nuci/ Negrofere..”, latimpul reînt oarcerii „Debaragonero saucrucile nete”, în 1956: „ieşirea din damna-ţiune: debordeismul”, când deportaţii devin„Deoişti/ D.O.: „domiciliu obligatoriu”.Avem o filă de istorie în formulări-sentinţe,grele de concentrate, cu miez tragic, cu omulchinuit readus la speranţă: „ieşi din/ Secun-dar un om de vite cu/ Zgardă, ducând înpiept ş i pe/ Obrazne –/ Kilometrul săuspongios de/ Fericire…”.

Deşi poemele lui sunt impersonale, cuo distanţare seniorială, totuşi, într-un poem,se autodefineşte ca fiind mărturis itorul unuit imp is toric în solit udinea creat orului:„Locuiesc într-o mare deschidere spaţială– locuiesc singur –/ Într-un spaţiu voltero;locuiesc singur: sunt istoric şi sunt/ Într-ostranie inducţie: sunt un indus, un febril;/Şi cu nările discontinui, pe drum”. Este acel„homo viator”, pe drumuri iniţiatice – călă-toria, reală sau imaginară, fiind modalitateade a cuprinde lumea întreagă în timpi şi spaţii.

Cred că am fost împreună cu MarcelTurcu mai bine de o jumătate de viaţă, cuunele înt reruperi. Am studiat filologia înacelaşi an, am devenit membri ai cenacluluiAsociaţiei Scriitorilor din Timişoara, am fostdascăli amândoi, apoi eu am intrat în presă,dar, la cenaclu, eram din nou împreună. Acumne mai vedem uneori ca să facem schimb deimpresii în legătură cu copiii noştri, care tră-iesc în străinătate.

Conform unui clişeu colectiv, MarcelTurcu ar fi un poet suprarealist. Întotdeaunaam combătut această idee, iar dacă ar fi săaplicăm etichete, promoţia/generaţia noas-tră a avut unele înclinaţii spre post-expresio-nism. Poetul es te un lucid, tăişul rece alinteligenţei surclasând sentimentalismul,noutatea limbajului şi ideaticii sale îl salveazăde aura adesea telenovelistă a poeziei senti-mental-amoroase, practicată în cadrul ginteinoastre latine. Uneori, am fost puşi amândoiîntr-o barcă datorită acestei permanente luci-dităţi tăioase, care, probabil, ne caracterizea-ză pe amândoi. Am fost mereu de partea luiatunci când se iveau tot felul de neînţelegă-tori.

Împărtăşesc imperiul culturii pe care l-a ales Marcel Turcu drept pistă de decolare/aterizare. Continuă să fascineze prin noutate,prin lipsa afinităţilor cu alţi poeţi, înaintaşi.Un poet care este el însuşi, unicat. Locul luieste bine stabilit. Dacă nu cu totul în prezent,care este o porţiune a timpului ocupată dealţii, măcar în viitor.

LUCIANBURERIU

Continuăsă

fascineze

Orient Latin pag.26

Stări de spirit complexe, difuze, concen-trate – mai mult sau mai puţin, – în interstiţiileraţionamentelor reci, uneori prea limpezi,alteori aparent – poate real!? – absconse,obscure ori numai ez ot erice ale acest uiadevărat poet al Timişoarei.

Prima copilărie, poetul şi-a petrecut-oîn localitatea timişeană natală SânnicolauMare (n. 1940); a doua, traumat izantă, peundeva prin Bărăgan, într-o dep ortare fărăaltă vină decât a istoriei vitrege, la care nicinu îndrăznesc să mă gândesc.

A absolvit, în 1965, Facult atea deFilologie (secţia româno-germană) aUniversităţii din Timişoara. De acolo a rămascu o pas iune p ent ru poezia de calitat e,modernă în formă şi în conţinut, pe care, denenumărate ori, a evocat-o într-un limbajunic, p e la cenacluri, prelegeri în mediulşcolar – elevii cei mai buni chiar şi-au şiînsuşit acest limbaj esenţial.

Traseul poeziei sale a fost mereu as-cendent, în trepte, dar, uneori, şi în zig-zag,– autorul o ştie cel mai bine. Odinioară, într-o alocuţiune rostită la lansarea unuia dintrevolume, scriam despre aceast ă poezie –considerată a fi suprarealistă de unii exegeţi,alţii opinând pent ru expres ionism – caaparţinând unui „limbaj al zeilor”, gândindcă... ei ar şti mai bine decât noi să o descifreze.Dar, cu Ofiţerul stărilor de spirit, poet ul şipoezia lui sunt mai apropiaţi de noi mai multdecât oricând. Se observă cel mai bine înpoemul cu care deschide volumul, int itulat,poat e ironic, „X,Y,Z ”, în care predominămelancolia, poate subliniată de un surâs, daruşor t rist : „Surâsă-rezon; resurâsăcălătoria de unde te-ntorci – / Lăsândexodul s ingur!…”

Pentru a încerca aici o interpretare, maimult sau mai puţin hermeneutică, apelăm lacâteva circumstanţe de ordin biografic: pe-riodic, autorul se deplasează în altă regiunegeografică a Europei, într-un land germanic,unde-l aşteaptă unul dintre fiii săi, care auales , p rofes ional vorbind, exodul –stabilindu-se definitiv acolo.

Altă interpretare, de data aceasta maiaprofundată, se referă la „călăt orie”, acelperiplu pe care fiecare dintre noi ne pregătima-l p arcurge odată, p rin blagiana „Maretrecere”. Întru asemenea interpretare, mareatărie sufletească presupune cap acitatea dea privi în zare cu un „surâs”.

„După crispare: după trecerea prinzona gr ie: după crispare – / Ţi se v edevidma: ţi-a apărut pe chip un atlas / cudispunerea secretă a trupelor deocupaţie.” Ce se mai întâmplă cu eul poeticdup ă ce acest a a dep ăş it aceast ă „griezonă”? Crisp area dispărând, ceea ce sepoate citi pe chip – adecă diabolica „vidmă”(aluzie la humuleştean?!) sau un atlas allocului pe care scriau medievalii cartografi„hic sunt leones”, dar unde, în secret, au şiapărut cazonele „trupe de ocupaţie” – uşorde recunoscut încă din prima pagină a cărţii.Deci, dincolo de surâsul iniţial ş i demelancolia abia simţit ă, se poate presupuneş i oarece amărăciune, dacă nu chiar onebănuită t eamă pentru ce ar mai putea săni se întâmple, undeva/ cândva.

Din poezia intitulată, acid, „Nervioză”,consemnăm: „Astridă, intră ora: v ine – /Simţeam cum hrana rea din mine / Treceapr in textele feline / Ca o pânză vuo deRubens / Ce iriza sau poate – nu! – / Unfoarte sent arieru”. Imaginea imaginară, saunu, privită prin... negura rubensiană, pro-duce poetului stări de spirit dintre cele mai„enerviante” – poetic vorbind – posibil. Oracea rea t recând: „Ca o migrenă Vernuft”,nu-i rămâne t uris tului virtual decât săcontemple abs tras acea: „Catedrală Du-teVino: imens discurs de arce suple / Chip almeu des-figurat / Arc reflex arierat “

La întrebarea cuiva „Ne îndrept ămcătre?”, răspunsul poetului nu poate fi decâtcel mai categoric „Nu”, adresat unei realităţiostile mai degrabă, decât unui cuiva concretanume… Mai p recis , se resp inge opersp ectivă superficială asup ra a ceea ceomenirea a creat cu trudă atâtea milenii, o

privire prin geamul unui vehicul răt ăcitor,de orice fel ar fi aces ta. O asemenea privireesenţială p resupune însă nişte ochi mari,foarte mari, precum cei evocaţi în p oezia„Rogumi”: „Ce ochi, Doamne şi ce Ochi /Mari – Doamne – că omul / Acel om caree… Doamne; / Nedumerit nu-ţi dai seamaomule, oame – Atât de mari: / nesfârşiţi…”

O lit anie adânc dureroasă, o rugăfierbint e, de neuitat. Aici, tensiunea psihicăest e ext remă, atinge pragul disperăriimetafizice – raţiunea nu mai ajută p entru aanaliza lucid. Dar p oat e nici nu es t enecesar… Poat e că t ocmai la aceast ăproblemă se cuvine a ne gândi când citămversuri precum aces tea:„Simboltă”:„Pasărea enunţă; surâsul enumeră;simpasărea zboară spre creştet – / Subcreştet: oratio; ratio: surâsul enumeră:impasărea zboară… // Impasărea zboarăsub creş tet, oratio: sinuoase, buzele; ochiulse / Cheltuie: „… Dumnezeu îmbrăţişândcercul…”

Se vede limpede cum, spre finalulpoeziei, apare tema „zborului” – este o temăcare ne poartă, alături de autor, către acelideal încă neatins decât de foarte, foartepuţini muritori.

„Polul plus” ne duce spre altă temăesenţială – a păcii şi a războiului, permanentîn conflict latent sau – din când în când –fierbinte: „Pe timp de pace polul plus tace:tăcută e pacea ş i răsturnată / Precumofiţerii sau ofiţerul superior ce-o priveşteneîntrerupt / De la pervazul ferestrei…”

Pe timp de pace, aparentă sau nu,s t area de sp irit dominant ă pare a fiaşteptarea. Nu se ştie prea bine a ce… Poatespre ceva mai bine dar până acolo? Prudenţăşi: „…Ochiul stâng călare se-aşează greupe umăr; calul-drept stârneşte din / Orbită:ofiţerul tace: pe timpuri de pace îş i iacastrul şi pleacă / În nunte, la munte: „deeşti cinevaşi, du-te” / Ioan Cr isostomul”

E vorba de o decizie aici, una nu uşorde luat, dar necesară când poet ul simte căceva nu este în ordine cu lumea asta. Cătrebuie ceva schimbat, chiar dacă nu a venitîncă ora marii înfruntări. Va veni? Sau poatenu?! „Cinevarul s-a dus; au rămas nicăierii– / Tăcută e pacea şi răsturnată / Precumofiţerul sau ofiţerii …” Poez ia se încheies imet ric cu versurile de început , darconclusiv: „Pe timpuri de pace polul Plustace!”

În alt p oem succint, dar esenţial şiprofund, avem presentimenul că p oet ulacest a regret ă adânc… absenţa ninsorii.Într-adevăr, se pare că de mult ă vreme n-a

FLORIN CONTREA

Imprevizibil,inconfundabil,

original

Orient Latinpag.27mai nins în… Spitzbergen. „Scrie sus tot maisus ; nu / Mai are sat isfacţia; plăcerea săningă!…” Dincolo de cunoscutele aserţiunidespre încălzirea climatului terestru, desprefapt ul că nu mai recunoaş t em ce eraîmprejurul nostru, pe planul stărilor de spiritceea ce predomină aici este… dificultateamediteraneanului de a se adapta la un altclimat – umed, aspru, chiar ş i-n absenţazăpezilor d-alt an. „…Tot singuri – / Precumîşi semnează fâlfâirea goelanzii lui Nansen /Din neobătătoritul Spitzberg.” Prin versurip arcă răzbat e ca o unduire răcoareaîngheţat ă a aerului arct ic, iar acea fâlfâire degoelanzi, cu strigătul lor specific, muzical,aduce în gând amintiri de odinioară, din altspaţiu marin, tomitan însă.

O p rofes iune de credinţă poetică, opoezie nu prea uşor de descifrat, este „Scrismutual”. Par a sugera un autoportret in stilpictural cubist, ce poate fi găsit pe copertaîn gri închis , în care „Trapezul e o tâmplă; şi– toate – celelalte sunt tâmplă: Aces t trapeze o tâmplă…” Se mai întâmplă ca o „tâmplă”să nu fie numai lângă ochi şi ureche; este şiun element arhitectonic de biserică, decatedrală. Dar nu numai atât, ajungem înpreajma altor stări de spirit, greu de definit:„Sunt păreri de rău fără vocaţie pe ceipatru pereţi; / Acestui vitraliu îi v inecostumul – de-a lungul vremii – / Preasingur ca mierea: îi vine costumul – de-alungul vremii – / De-a lungul vremiisale…”

Ce fel de păreri de rău poate aveacineva p rivind la albii pereţi? Fiecare cititorîşi poate imagina, rememorându-şi momenteas trale din propria-i biografie. Aut oruladaugă şi o imp resie aulică din cas telelegermanice pe care le-a vizitat în călătoriilesale: „Dator ită ingratitudinii ş i aporţelanului de Saxa / Cel cu sângele receşi cu febra bastardă – // Sunt părer i de răupe cei patru pereţi… / Restul – / Cred că ede la Marea Neagră –„

Revenim la tema iniţială, cea a scrisuluipoetic: „Aşează-te-n unghi: fii cr istur oricriistură / Sau fii ca un frate pentru cei cucarte – // ce scris mutual, / Doamne?! //Aşează-te-n unghi: fii cr itur saucriistură!…” Îndemnul e... emoţionant, câţimai au p uterea de a fi frate cu cei care aucarte?!

Dincolo de amărăciune şi decompasiune, stările de spirit pot fi şi mai…senine. Iat ă, de ironie es t e vorba în„Sp ectacolul”, unde moto-ul lui MauriceBlanchot este semnificativ: „Ştii v estea?!Nu mai există bibliotecă!” Ast a da şt ire!

„Ironie perigravă… / Dar în cazul meu? /În cazul meu, azi e marţi:un / Marţimecanic; un marţi direct şi sunt câteva zilede când spectacolul a început” Desp re cespectacol să fie vorba? Cum nu se spuneexplicit, putem deci presupune că ar fi vorbade „spectacolul vieţii”. Dar – poeticeşte –rămân valabile ş i o sumedenie de alt eposibilit ăţi: „Spectacolul a început fărăsunet: grafic, foarte grafic – / În muşchisubţire; secvenţiat; literă cu literă, cu – /Fracţiuni de literă / Declanşându-se unulpoligonal; în aer liber / Cu uşile ; ferestreledeschise larg / Sau întredeschise în unghisec, salinar // la miliedru…”

Încheiem acest demers, mai mult liricdecât critic, cu o menţionare a altui senti-ment sau… s tări de spirit, mult mai gravă:melancolia, şi poate cu o uşoară teamă lagândul destinului nost ru de muritori. Ce vafi totuş i cu noi atunci când…? „Levitezi… /Şi-ajungi depar te, în celălalt sublim:ajungi s ingur // nimic tenebros; cenuşiu: /Ajungi v iu – / Absent, / În celălalt sublim –/ Ajungi viu: // În sublimul 2 eşti din nouprintre / Noi…” („Sublimul 2")

Imprevizibil, inconfundabil, original,mereu acelaşi în faţa albei coli de hârtie –pregătit de a emite idei surprinzătoare, carelasă în aer audit oriul, buimăcit, acest aneştiind, din multitudinea de sensuri servitefragmentar, pe care anume să o aleagă maiînt âi. Iar când discursul se termină, aiimpresia cerului negru după ce s-au stinsmulticolorele artificii… ca apoi, nu mai ştiucum, ideile să se concretizeze în gând, daraltfel, cu totul altfel, mai adânc.

Mărturisesc, cui vrea să asculte, căartificiile sale sunt mult mai fascinante cândautorul lor le emite verbal, în faţa unei sălipline de priviri nedumerit/încântate, decâtatunci când criticul dibuie sensuri ascunsedincolo de cuvinte. Aici nu est e vorba deun limbaj elementar, de suprafaţă, ci deadâncime. Dar nu asta este problema acestuiaut or mereu în temă, indiferent cât deprofunde şi ciudate ar fi ideile. Este problemaartei moderne în sine. Nu este preocupareamea să rezolv problema accesibilităţii arteimoderne. Eu mă mulţumesc să-mi exprimîncântarea – fenomen psihologic, şi să-miadun/concentrez/analizez/ideile – fenomenspecific raţional –, p entru a semnala un nouvolum de versuri al acestui autentic poetmoderm/modernist/post modernist – dacăse doreş te, şi să-l recomand – spre ascuţirede minte – şi celor mai puţin amatori deliteratură de calitate.

Orient Latin pag.28

Orient Latinpag.29

Ora douăzeci şi unu, apa este fierbinte,mă scufund în vană până la nas, încerc sămă relaxez. S-a mai terminat o zi, mâine estesâmbătă, îmi fac ordine în gânduri. Timpultrece aşa repede, parcă ieri am sosit în Spaniadin dorinţa de a duce o viaţă decent ă, parcămai ieri am îmbrăţişat primul p almier… săconstat dacă este viu; parcă tot ieri mi-amschimbat locuinţa. Nu ştiţi cum mă numescşi probabil nici ce vreau să scriu, vă spunsincer că nici eu nu am nici cea mai vagăidee de cum vor decurge evenimentele. Doarîncerc să t ransmit prin cuvânt starea uneipersoane aflate la mii de kilometri de ţară,poate nu contează şi doar conturb frumoasavoastră zi cu prostiile mele, dar înainte det oate vreau să închideţi ochii ş i să văînchipuiţi cum este când oamenii de pe stradăşt iu să z âmbească şi salut ă nu doar dinobligaţie.

Şeful vine la serviciu la aceeaşi oră, cucana de cafea în mâna dreaptă, gura plinăde covrigi şi te salut ă în timp ce-şi tragescaunul de piele să se aşeze mai comod. Tepriveşte îndelung, îşi freacă genunchii şi teîntreabă de ce este frig la nivelul solului,dacă es te pornit ă căldura? Îl p riveşt inedumerit, îţi trec prin minte o mulţime delucruri, apoi spui că de vină este int eligenţaspaniolului din urmă, care a montat „căldura”la nivelul capului ! Încă din perioada şcoliiam învăţat că aerul cald se ridică şi cel rececoboară, dar cum toată lumea est e cu fundulîn sus şi şeful are înt otdeauna dreptat e,indiferent în ce epocă trăieşte, te resemnezi.Nu a plouat de câteva luni, praful uscatacoperă strada, crăpăturile din pământ parnişt e crevase uitate aici de mult timp ,plantele parcului din faţă au învăţat să facăeconomie la apă, la fel ca şi copiii mei laşcoală, aşa că sunt udate doar seara târziu.Orele zboară pe cadran, între sticlele de apăminerală şi covrigii şefului, căruia îi vine altăîntrebare stupidă, ce-mi confirmă bucuria căsunt româncă: „— Oare maşina mea de gătitce are de nu funcţionează?”

Scutur din cap şi privesc căt re uşă, nucred că ne-am reprofilat, de la Şcoală deşoferi să fi trecut la electrocasnice, dar cumîn lumea asta totul es te posibil, întreb: „—Care maşină?” Până la urmă, răspunsul avenit, ş i am înţeles, în sfârşit, că era vorbade aragazul lui de acasă. Eu încercam să îiexplic că dacă are probleme cu blocul motor,poate es te chiuloasa, dacă nici asta nu esteprobabil este de la transmisie şi dacă niciaşa un funcţionează, sigur este de la delco...Mirarea din ochii lui m-a făcut să mă întorc

cu spatele, de frica de a nu scăpa un zâmbet.S-a încheiat discuţia, zgomotul uşii m-aanunţat, seful plecase.

O dată cu el şi ziua asta a luat sfârşit.Mâine va fi soare, poate vine ploaia, aragazulva fi reparat, iar daca suntem cuminţi vomavea căldura de la brâu în jos....

Spuma din vană se lipeşte de piele ca oincantaţie desăvârşită, porii se deschid, iarcăldura apei mă inundă.

Omul din faţa bisericii citeş te dintr-ocart e. A cerşit az i toat ă ziua. Cineva îmispunea că cerşet ori din faţa bisericii sunttradiţie, eu cred ca es te o legendă sau nevoiade bani. M-am aplecat asup ra omului cupricina şi i-am pus în mână o baghetă depâine şi o cutie de lap te. O agonie spre ziuade mâine, cornul şi laptele oferite copiilordin România, o oportunitate de a minţi,poate, foamea.

Omul ăsta s-ar întoarce în ţară, dar cepoate face acolo, să îngroaşe pătura demuritori de foame? Are în ţară copii şi a ajunsaici printr-o minciună; cineva i-a p romis unloc de muncă... inexis tent. În disperare, amapelat serviciile sociale române din Spania.Doamna de acolo mi-a închis telefonul!Încercam să îi caut un loc unde să st ea, undepoate dormi, nişte condiţii minime. Printrelacrimi, omul îmi spune că lucrează la adunatde portocale în câmp ziua, dar nu are undesă p ună cap ul seara. M ă s imt aşaneputincioasă, era pentru prima dată cânduram ideea de român. Marocani, ţigani,spanioli, toţi se ajută între ei, românii nu!Este strigător la cer să profiţi de naivitateaşi disp erarea unei persoane. Unde es teDumnezeu? M-am ghemuit lângă român şiîncercam să îmi stăpânesc lacrimile, nervii,ura. Cu t elefonul în mână, priveam adisperare în gol, priveam la el şi vedeamnumai durere. Am sunat la restaurantul undelucrez la sfârşit de săptămână, în speranţacă spanioli sunt un pic mai oameni. Amprimit ajutor, o locuinţă provizorie, un patcald, un loc de muncă stabil şi un zâmbetdin part ea necăjitului ăstuia! I s-a înseninatprivirea, îmi săruta mâna şi strângea la pieptcartea, am reuşit să citesc titlul: Poezii, deMihai Eminescu. Îmi doream să îl pup , să îispun că limba română este frumoasă, căoamenii nu îş i hotărăsc singuri soart a, cănu cred că ar fi corect să plătim greşelilealt ora, dar l-am privit doar, şi i-am uratsănătat e.

Sunt mulţi români disperaţi, oameni careau făcut împrumut la bancă şi nu pot achitarat ele. Sunt şi mulţi care fură şi păteazăimaginea noastră aici, dar cei mai mulţi suntoameni normali, ca şi mine, care doresc oviaţă normală într-o ţară care te acceptă darnu îţi aparţine. Toate zilele care trec tragdupă ele alte zile, unele mai bune, altele maipuţin bune...

Vechea locuinţă îmi aducea în casăistorie, de pe terasă se zărea Castelul dinUlldecona şi ruinele zidului ce îl înconjura.Noua locuinţă nu ştiu ce îmi aduce, dar dinsufragerie zăresc, în fiecare dimineaţă, ocasă. Frumos, au să sp ună unii, patetic, ausă spună alţii, dar constat că omul a evoluat:şi-a construit o casă, apoi au venit criza şibanca, i-au luat casa. Da, casa ast a es tegoală şi părăsită... Nu vin păsări, nu aregeamuri, nici uşă nu are, doar scânduri bătuteîn cuie. Şi ziduri, reci şi goale, care îmi creazăun gol în suflet, aşa mare încât de multe orimă întreb ce caut aici. .. Dar când te aşezi pecanapea, deasupra zidurilor se vede cerul,este aşa albastru!, închid ochii şi îmi imaginezmarea, aud valurile cum lovesc în geam şisimt mirosul de sare.

Câinele vecinilor latră înverşunat, îşiface repertoriul până te trec toţi nerviiposibili, închizi toate geamurile şi cobori toţisfinţii. Apa din vana mea a devenit rece şis trânge fiecare celulă din corp, devineincomodă. Spuma a dispărut, au rămas doargândurile şi ora de p e cadranul ceasului:arată douăz eci ş i trei. Întind mâna dupăprosop, iar urmele lăsate pe gresie se adunăasemeni gândurilor din mine. Un om rătăcitîn lume, care se împacă cu sine în fiecare zi,ce învaţă să z âmbească fiecărei persoaneîntâlnit e în cale. Vă trimit căldura sufletuluimeu, la sfârşitul unei file de jurnal. Mă simtviolată, golită de simţăminte, gândurile seînvârt roată, un perpetuum mobile între douăjumătăţi de inimă, dar ne vorbim alt ă dată,tot desp re bune, rele şi străinătate. Plouă,afară plouă, nu ştiu dacă sunt lacrimile melesau doar începutul altui început, mi-aducaminte de tine, cum ne-am cunoscut în urmăaproape trei ani…

LAVINIA POSPESCHJurnal de exilat

Un alt început

Orient Latin pag.30

ALERGARE DE VITEJI(alergie la viteze)

Motto: „până şi vitejii fug din calea/cauza v itezelor”

viteza întunericului a fost multmai vitează decât cea a luminii

el a fost ajuns cu mult timp înaintea ei– înaintea primelor ei scântei! –în încă neînstelatul nostrude univers

dar şi mai viteaz a fost nimiculel s-a trezit aici cu multspaţiu înaintea întunericului!

...Doamne, cât de viteze au fostamazoanele nimicului!

CARUL mic & fratele MAIOR– CARTOONS –

universul a fost adus aici de un asteroid...

pentru că nu a putut să-l carepână Maideparte*l-a lăsat construindu-i– pentru a-l feri de intemperiile noastre – un spaţiu

a plecat apoi după ajutordar liber de contract nu era decât timpul

ascuns comic după un cosmic nor

<< hai să mă ajuţi să-mi duc universul acasă! >><<aş vrea să(-ţi) zbor (în ajutor), dar„mama în culpă” nu mă lasă”...ş‘apoi, amice Aster, tu nici nu prea aicasă...>>dar din dar se face că zice atuncide unDeva de prin cea de vis (- a-vis?!) CetateDitamai Doamna Eternitate:<< te du, măi copile!, pentru Asterzbori!....>>

... şi merseră cei 2, zi de ... anotimp lipsăpână-n... cea care va fi într-o bună zi seară...

deodată timpul tâmp şi neatents-a-mpiedicat de prima gaură neagră**ce-şi trăia începuturile în mod dementprintre absenţele de firmament…

lăsând timpul să-şi piardă vremeacu orele „risipit e (se-mprăştie)”Aster plecă în zbor după un mai breazajutor...

<<Acum – ne toarce la ureche o parcă –îl aşteptăm nerăbdători să se-ntoarcă...>>

şi...adăugăm noi:<<să-şi ia de aici spaţiul, timpul şiuniversul

şi să ne lase singuri, cu Poezia, cu Versul– aşa cum a fost şi ar fi şi normal! –ale Haosului Nostru Ancestral.

*Maideparte era numele casei lui unde-l aşteptau 7 pui nesătui...**găUrile negre – posibili sori (unelepot fi chiar surori)ai (ale) negativului cosmic

(– va urma / parţial se va repeta –)

soaH – (urmarea/variantă de pri(n)sos) –

motto haios: „actualului nostru cosmos i-a ajuns cuţitul la (ha)os!”

noi ne suntem aici dinainteacosmosului actual

la noi („sunt codri verzi de” neant)au venit* spaţiul şi timpulşi ne-au distrus raiul iniţialdar ne-am adunat şi am rezistat

„iar noi locului ne ţânem”...dar şi timpului şi – mai ales ! –absenţei lor(îi putem ascunde oricând într-uncosmic nor!)

haosul i-a ademenit la noi pe cei 2dar scăp ându-i de sub control

DoruILANA

Versuri, în neştire, dintr-un imposibil volumîn(de)curs de totală nepregătire...

PROZEMELE HYMERICE (eseuri în versus atri)

Orient Latinpag.31– cu orgoliul lor nemăsurat –l-au răst urnat...

aşa că vă anunţ bucuros:„actualul nostru cosmosnu-i decât un Haos p e dos!”

*unii – cam bine nespălaţi ! – susţin că de fapt au fost aici exilaţi...

lungul drum spre înţelegerea cărţiiSCURTĂ ISTORIE A TIMPULUI

motto: „divinitatea este interferenţa tuturor universurilor”(Hawking?!)

există universuri liniarefăcute din / de zeităţi punctiformeperfect – sau nu – aliniate

sunt şi universuri bidimensionale –bidiviilor de acolo le putem vedeanumai forma potcoavelordin dotare

vibraţia de om trăieşte un universtridimensionaldar îl vorbeşte pe la toate colţurileca şi cum acela ar fi bolnav de-aIV-a dimensiune şi ca pacient ar(b)locui în rezerva „spaţio-timpul”

(i s-a dat omului raţiunea pentrua se orienta în cosmospaţiultridimens ional şi a specula de acoloasupra alt or dimensiuni – din preajma-isau din alte lumi)

când sufletul uman* va dep ăşi iadulcelor 4 disensiuni va scăpa şi de raţiune– aceasta se va dizolva sau va trece-naltceva(treaba ei – facă ce-o vrea!)

& ...tot aşa există şi muniversuri minusdimensionaleşi atemporale care însă n-au timp să stea cu noi pe loc la TAClale*an(non)imus

Black hole

o gaură neagră (-n cerul gurii)

are totuş i o inimăde lumină

inimă – străină de meleagurile urii –care pune-n mişcare sângelece (f)alimenteaz ă corpul ideilorpreconcepute ştiinţificdespre gaura tuciurie

nimeni nu ştie de unde ar puteasă apară într-o bună noap te o aurăşi nici cât de mult se zbuciumălumina să găsească în pieptul obscurei gauri o ... gaură

3 „COSMOCOMICĂRII”

(cărţii) lui Italo Calvino

1. HARAP-ALB (la pol) ŞI CELE 7 ( roşii)PITICE

roşiile pitice„cele mai leneşe dintre stele”dar şi „cele mai des întâlnite”în al nost ru – cu noi înşine – paralel univers(practic le întâlneşti la fiecare vers!)de 10.000 de ori în faţa stelei noastre pălesc

Proxima Centauricăreia numai vitejii îi mai ştiu de frică– cea mai apropiată stea de voi! –nu-i decât o banală roşie pítică

P.S. <<bine,bine!, dar din prozem lipseşte tocmai cel AP cu HAR ALB!?>> <<păi, după cum i-a fost scris, mai sus, băiatul acela la Pol s -a dus!>>*

*... să aducă, unui dictator bizar, roşiidin grădina ursului polar.

2. PITICELE ALBE(i) CA ZĂPADA

din Albă-ca-Zăpada şi cei 7 piticis-au născut – nu 7 pisici slabe!, ci –toate s telele pitice albe...

pentru că se străduieşteatât de fierbinte să ne luminezeSoarele Nostru cel de tot e razele

– de bună voie, mai de frică –va fi avansat la rangul deALBĂ PITICĂ

(deşi nu imediat, cum ar vreanişte cosmici dragomani, ci)peste 5 – 6 miliarde de ani.

...atunci nu vor mai putea să-lsalute cu „Mai e state (?!)”decâtvreo cât eva planete, indecent de carbonizate...

3. DESPRE CULOAREA piticelor ALBE(i)ca ZAPATA*

piticele brunes-au piti(ci)t atât de bineîncât moartea stelelor nu le prea găseşte

până ce nu începe curăţenia generalădegenerat ă de sfârşitul universului

„ o pitică brună – Baba-Ştiinţa o spune –n-a avut suficientă fierbinţealăpentru o reacţie de fuziune..”

gura st atului cosmic a tăcut şi mai face caz:„mama ei de nebuloasă (!?)n-a avut la (in)dispoziţiefoarte mult gaz...”

până la urmă va da de necaz:„va trăi numai ca semn al existenţeiunui obiect care nu a put ut deveni stea adevărată”.

fie vorba-n vânt între noiîn istorie va intra doar ca o stea ratată...

„sigur – încheiară şi ultimii duşmani –numai aşa va putea trăi doar câteva mii de milioane de ani!”

„şi – adăugă şi cel hotărât să punăcapăt vieţii versului – poate doar pânăla sfărş itul universului....”

*Zapata – ca să nu v ă-ncurc nu este renumele unui mare fotbalist (alatăieri) columbian, (ieri) român, (astăzi) turc.

Orient Latin pag.32Pepit în Piaţa Unirii

Şi-n ceaţă,Dimineaţa,mai exact dis-de-dimineaţăde-atâta dor,dornică de tine,că bătea nerăbdător ornicul lui „tu” înmine,m-am dussă hrănesc porumbeii.

Flămânzii.

În piaţa dosnicăcu ecouri, pavată, ştii bine, de paşii tăi,mirosea a tine,hmm,mirosea tare bine!Mirosea încă a noi nedezlipiţi,a amprenteîncarnateîn bănci lustruite de piatră.

Mirozne pluteau încă în ceaţă.

Au fâlfâit primii,guşatul şi pieptoasa.El pintenat,cam îngâmfat,ea o micuţă pieptoasă duioasă,doar o puică grasă!

Aripă lângă aripă, şi-au văzut de treabă,că eu, a mirare,n-am mai făcut volute de mălaidis-de-dimineaţă.

Ce mai!Neruşinaţii,un guşat ş-o pieptoasă!

Ce mai!,se drăgos teau de-au încins pavajul!Ce dacă’s mai bătrâiori în lumea lorpăsărească,Nemernici’s imorali!Se iubeau columbeşte,la vedere,ignorând ambrozia ploii de f irimituri.

Perechile au orizontul limitat la reciprocitate,orbi să dea din înţelesuri ş i altora.

Înconjur,cu figuri de tangou,el îşi p ieptănă bretonul coziiberbant,ea, porumbaca, se etala,se ciugulea delicat, galeş,sub aripi.

Ocheade tandre!Expuşi!

…nepăsători,Printre ceilalţi, laolaltă, ciugulitori.

Până m-am uitat pe mine,am statde dor de tine în ceaţă,la piaţă,dosnica piaţă,să-mi hrănesc ochiişi sâmburul inimii cu dragoste porumbacă.

Cu drag de pepit,râvnesc la tine friguros.Ştii bine!

Da’ ce-o să mă mai înnoiesc de-acu’!Da, mă voi pulveriza pest e piaţă,fin,intra-voi în dalele încastrate,să te aştepto viaţăcu dragosteleîncinse,căcinuma’ nerozii,din coltucuri de dragoste veche,fac firimituri.

Oraşul

Oraşul,e ca frumoasa adormită;acoperit de rugi de trandafiri,în aşteptarea sărutului.

Oraşul,e ca pâinea de sărbătoare.Bonom prin locuitorice-au învăţat să evite răzbunarea.

Oraşul,e al rătăcitorilor ce se rotescdupă turla Mitropolieişi ştiu ora exactădupă croncănitul de ciori.

IvoneMarlen

SCĂRLĂTESCU

Roză de Timişoara

Calină carmină,Roză-rugoză,Ghimpoasă-cărnoasă,setoasă’n culoare,suporturi de rouănouă.

O staţie de îngeri,Capcană de fluturiCe uită să zboare.Bob de mătăsuri de ChinaCu-n strop parfumat dechinină.

Diafană, petala-i un efluviu dinamicce desenează melodicfrenezii grave,frenezii stenice,frenezii constrastante,ce toate,se-ncheagă’ntr-un sentiment,aspirând lamoarte recent căpătată,pentru simplul motivcă te obligăsă renaşti înc-o dată.

Orient Latinpag.33

nimeni şi poemul derbedeu

sticla de vodcă în buzunar,dorm proletarii-n cartierul pipirig,pe stradă-i numai minemi-eu şi cu euşi cu eu,luna-i pe cer, departe în halta pustiecântă un poem derbedeu: —dealu-i deal şi valea-i vale,uf, mama voastră de hoţi-hoţiunde-n inima asta-s cele pat ru punctecardinale?unde mi-e casa şi mâinele unde?atât de sărac ...de ce întotdeauna trebuie noap tea să morîn fiecare vers din anii scrişi,în fiecare vers făr’ pâinea de-autor?!

—hai cu mine-n strada sequens, ap.2 ,(cu vodca îi trimit un gând) acasăo doamnă-i tristă în tristeţea mea din noişi toate bucuriile îmi sunt doar o rană.poemule, eu am stat cu moartea la masă.crede-mă ; e atât de frumoasăîn frumuseţea ei nepământeană...aşa-i că nu mă crezi?întreab’ atunci cu sufletul făr’ de regrete,întreabă plÎngerul născut să-ţi fie-n lumedat,plÎngerul chinuitor născut în cerurile talede versete.

dau un poem pentru un cal şi-un AKM

bocetele mamei — tinere lacrimi.tatăiată fiul tău ... da! am fost să morde 1989 de ori în decembrele ningândcu mânia.astăzi văd doar timpul săracblestemându-ne viaţa şi moartea şiplângereadin inima-românia.

plÎngerul

nu mi-am coborât pleoapele, înochii mei deschişi de ce-ai adormit? tunu vezi?vin cu toat e nopţile, cu toate rugăciuniledin alin ...

dragul meu drag,auzi cum cu versetele din copii îţi strigsă nu mai p lângi în somn şi-n lacrima dinsufletsă nu-ţi mai fie, să nu-ţi mai fie frig?

rugăciunea rugăciunii la priveghiul ei

înger, îngeraşul meu,am să te aşt ept cuminte,tu du-te la azilul săracilor, mamanu are-n sara asta ce să ne deade mâncare şidac’ adormşi-n vreme vremea-i tot mai târzietu sărută-mă pe frunte,cum tata mă săruta când eram vie

copilul din inima versului

tu ai fost gândul ce minte,n-ai fos t copilul din inima versului, copilulzâmbind, copilul trist, copilul cuminte.

el pest e râu punea o punte,un mal cânta cu macii din grâul câmpiei,celălalt cu cleanţurile grele din munte.

puntea parcă din pânze de paing...frica ta, prăpastia din tine ... pes te puntetrec sărut ându-se doar iubirile în carepăsările ning.

*în sufletîi un univers de univers scriit,un altul se naşte, trist până la moartecel de tine la cinele fără de tainecu pâinea de pe masă şi cu vinul minţit.

rămâi cu bine! durerea unei aripi este undarîn lacrima sfinţită as finţit.

ceasul bolnav

doamnei Aurora Ghermannu ştiu de-i zi, nu ştiu de-i noapte,şi nu mai ş tiu în rugăciuni să mă căiesc.cu ochii maridurerea lângă mine-n p at gemeuşor. e-atât de frumoasă .. . de cândmă iubeşte? de cândo iubesc?îi mângâi fruntea să adoarmă uşor.

dar cum de nu mai trece timpul?seara lângă mine cei de d i n c o l o vin şieude ce nu mai mor?aşa-i ... vremea trece, vremea vineşi nu o vreme trece,îmi pare că-ntruna-i osutăcând pe inimă durerea umbrei mele măsărută

ea mă va scrie

domnului Virgiliu Drăgănescudomnule vraci cu bisturiude ce se îngroapă oamenii înfrica urâtă?mie frica mi-e dragă de-iviaţă, de-i iubire, de-i dureremi-e dragă de-i moarte, adicăatât de tainică şi atât de frumoasă poezie...ştii, doctore, că nu eu o voi spune,ştii că-n viaţa de d i n c o l o ea mă vascrie?acum îţi va grăi cum să-mi alini durereadar nu-ţi şopteşte din tristeţile cereştică tu, vindecătorule, chiar vei muri când teva tămădui eade nu vei şti pe lumea cealaltă poez ia ei s-o fericiteşti?

câştigătorul

1.ce chip poate avea bucuria cândîntotdeauna câştigi? Tucu veşnicia lângă Tine, miemi-e foarte târziu ...în frig, lângă moarte,hai, că-i vremea, pe t oate cerurile să jucămacumultima carte

2.jos şi departe,dincolo de ceruri,lângă paharul cu vinlumânarea singură se arde.lângă mine tu eşti Poezia cânt ând cu hardenelumească frumuseţefrumoasa, frumoasa mea moarte.

jos şi departe ...

poem pierdut de mama iubitoare

lui Cosmin Lungu, in memoriam„Mai e loc p entru îngeri în lumea asta?”

Cosmin Lungu1.din nesupunere adusşi-nsicriat cu blânda-i fire ...veşnică înrourarea rourei luiîn iarba ta, mormântuire.

2.mamă iubitoare, iată-ţi fiulrăzvrătit, znobaş, scriitde iele.sfiit t e ţine el de poale.moarte mamăeu foarte departe voi ficând născut de naşterile mele...

Iosif CARAIMAN

Orient Latin pag.34

Cel mai recent volum*) al lui AugustrinBuzura, anunţat în opera anterioară (Tentaţiarisipirii) şi cons iderat „romanul vieţii”,abordeaz ă experienţe decisive ale existenţeiumane: singurătatea, iubirea, moartea.

Rapor t asupra singurătăţii este unroman confes iv, cu p ronunţat e accent eautobiografice, construit pe tehnica inserţieisau a povestirii în ramă. Acesteia i se adaugătehnica anvelopei, a cumulării de ep isoade,utiliz at ă ş i în romanele ant erioare, cualt ernarea planurilor naraţiunii (p rezent-rememorare) şi cu procedeele introspecţieişi retrospecţiei. În acest sens , romanulcuprinde mai multe naraţiuni de dragoste,inserate în rama naraţiunii princip ale,remarcabile p rin clarit atea şi febrilitat eastilului. Ele sunt proiectate pe fundalul unordramatice evenimente sociale şi ist orice(nebunia ist oriei) prin care a trecut ţaranoastră. Plaja lor de cuprindere est e destulde întinsă: de la al doilea răboi mondial şipână la realităţile României contemporane.Adesea cut remurătoare prin deznodământ,ele sunt înţesate cu inserţii din operele unorcelebri scriitori, filosofi sau întemeietori dereligii, care pecetluiesc destinul personajelorşi, adesea, îl generalizează.

Liantul aces tor ist oris iri îl asigurăpersonajul rezoner, Cassian Robert, alter egoal autorului. De profesie medic psihiatru,ajuns la vârsta senectuţii, Cassian Robertîşi părăseşte familia şi se retrage în munţi, lao cabană cons t ruit ă în t inereţe, în

vecinătatea unei staţii met eorologice. Înperioada îndelungatei sale absenţe, cabanaa fos t lăsat ă în grija met eorologuluiGheorghe Toma şi a fiicei sale, Mara.

Medicul, devenit p ersonaj narator,recurge la această izolare alpină pentru a seelibera de obses ii (singurătate, durere,spaimă, umilinţă, eşecuri etc.), de nelinişti(trăise înt r-o lume falsă, alienată la t oatenivelele şi structurile sociale, care l-a obligatmereu să fure linişt e, dragos t e, hrană,dreptul de a munci etc.) şi pentru a găsi unrăspuns la marile întrebări exist enţiale(scopul şi sensul vieţii, efemeritatea lumii şia faptelor umane în contrast cu eternitateaUniversului şi a morţii, enigmele ei et c.).Acestă dorinţă acută de eliberare din stărileanxioase marchează şi existenţa personajelorpurtătoare de voce ale proz atorului.

Deviza lui de viaţă are un caract eraforist ic („Fiecare t rebuie să-şi p oart epropriul război cu viaţa. Totul este să fiiconştient de asta şi să laşi o urmă cât maidurabilă în drumul tău spre moarte”) şi esteun principiu etic al eroilor cărţii: „Toatetrebuie înt âmpinate cu demnitat e, şi celebune ca şi cele rele, până şi moartea, care îţimijloceşt e întâlnirea cu Creatorul”.

Aici, în s ingurătatea munţilor, el scrieprecipitat despre un şir de des tine umaneratate, care se intersecteză cu retrospecţiidin viaţa sa şi cu inserţii din prezentul vieţiide la cabană.

Apare şi o primă idilă, între erou şiTeodora, soţia meteorologului GheorgheToma. Este o dragoste mereu amânată, carerămâne neîmplinită, pentru că Teodora amurit pe neaşteptate, în urma unei tentativeeşuate de avort. În urma tristului eveniment,Toma l-a rugat să-i ia fiica, pe Mara, copil desuflet şi să-i găsească un rost în viaţă.

Mara est e fiinţa de care se leagă cutoate simţurile şi care, la fel, are revelaţiaz ădărniciilor vieţii. Ea îi p rop une săescaladeze împreună muntele „MargineaVieţii” (nume simbolic şi oracular), unde,după răz boi, în perioada colectivizării, s-aupurtat lupte grele între cei din rezis tenţă şitrupele de securitate care-i urmăreau. Pentrumedic, această ascensiune reprezenta ultimalimită a organismului. Nu vor ajunge săescaladeze muntele, dar rămân p ersonajelela care se raportează mereu prezentul naratival romanului, intersectat de naraţiunileamintite.

O altă poveste de dragoste se derulezăîntre Mara şi călugărul Serafim, care fuseseadus la staţia meteorologică de GheorgheToma, pentru slujba de înmormânt are amamei. Din confesiunea acestuia către Mara,rezultă că este „un ratat”. Fost student lamai multe facultăţi (conservator, politehnică,medicină), p e numele adevărat SeverMoraru, el avea la activ mai multe iubirieşuate, care l-au determinat să îmbrace hainamonahală. Călugărul reprezintă p rimadragoste a Marei, dar, din păcate, după osăptămână, el a părăsit-o.

O altă naraţiune de dragoste, cu finaltulburăt or, este a lui Darius Pop, socrul luiCassian Robert, pictor de biserici şi alter egoal prozatorului. Istorisirea este proiectată pefundalul dramatic al unor eveniment eistorice: Dictatul de la Viena (1940), prin carenordul T ransilvaniei a fost cedat Ungariei,şi al doilea război mondial.

Un roman despresingurătate,

dragoste şi moarteVASILE PISTOLEA

Referinţele la realităţile Romaniei contemporanesunt descalificante: „Şi ce mi-a oferit viitorul în carecrezusem nebuneşte? Murdărie materială şi spiritua-lă, şi o ţară condusă de pigmei în care nu-mi găsescniciun rost. Libertatea a devenit aliatul cal mai preţiosal mincinoşilor, hoţilor şi impostorilor. Oamenii devaloare, cei care înseamnă ceva, trăiesc singuri,impostorii în cârd, în haită... O lume asasină, dominatăde haite de primitivi care se rostogolesc peste tine,îţi intră în minte, în felul de a fi, sub pătură, în baie şiîn cele mai ascunse adâncimi ale sufletului, te obligăsă fii ca ea, iar dacă nu poţi, nu eşti în stare, tedistruge”.

Orient Latinpag.35Darius se căsăt oreş te cu Madeleine

(Ella), care moşteneş te o avere uriaşă. Lanuntă participă numai părinţii lui Darius, dinArdeal, părinţilor miresei fiindu-le teamă sătreacă frontiera din România în Transilvania.Ella a reuş it să ia legăt ura cu ei p rinintermediul Consulatului român de la Cluj şiau fixat o întâlnire la Turda, unde trebuia săajungă şi Darius prin intermediul unei filiereclandestine de călăuze din Banat (Făget).Dar la front ieră a fost prins şi închis înlagărul de transfugi de la Someşeni. Aici afost anchet at ş i sup us la t orturiinsuportabile, fiind învinuit că este comunistşi spion român. După ce a fost eliberat dinlagăr, s -a întors acasă, dar, după o noaptede dragoste cu Ella, a fost încorporat şi trimispe front, în Ucraina, unde primeşte câtevascrisori de la ea prin care îl înştiinţează, printrealtele, că ş i-a reluat meseria de medic,încercând să t reacă p est e greut ăţilerăzboiului. El este rănit, apoi se hotărăşte sădezerteze: terorizat de foame ş i de spaimamorţii, reuşeşte să urce într-un tren de marfă,apoi ajunge la o stână, în Bucovina, undeun cioban l-a adăpostit şi l-a pus la curentcu mersul răz boiului. După o escapadădramatică, ajunge acasă pe ascuns. Dintr-odebara, asis tă, involunt ar, la o scenăp ăt imaşă de dragost e înt re soţie şi uncăp it an de cont rainformaţii din armat amaghiară. Cuprins de sentimentul pierderiiirep arabile, ajunge la p ărinţi, undedescoperă că avea o fet iţă de un an ş ijumătate pe care o chema Daria, iar soţia saera angajată ca medic în lagărul de laSomeşeni. Este adăpostit de un văr al tatăluisău la o cabană, în pădure, de unde doarnoaptea mai mergea acasă. Acolo a stat dinprimăvară până-n toamnă, când războiul s-aterminat.

Întors, t atăl nu-l avertizase că Ellasosise mai devreme să-şi vadă fetiţa, astfelcă întâlnirea lor, memorabilă, a fost o surprizăt otală, desfăşurat ă înt r-o t ens iuneinsuportabilă. Urmează „spovedania” Ellei,care îi mărturiseşte că, neavând niciun semnde viaţă din partea lui, s-a aruncat în braţeleofiţerului maghiar de frica lagărului, căciavea sânge evreiesc, iar tatăl său le dăduseajutor comuniştilor. I-a povestit îngrozitădespre met odele de tort ură ş i lagăreleinfernale în care îi ţineau provizoriu pe evreiice urmau să fie trimişi la Auschwit z. Auplecat împreună spre locuinţa din oraş, undemărturis irile Ellei au continuat, au luat cinaşi, după ce s-au săturat de plâns, s-au culcatîmpreună. Dimineaţa, Darius a plecat înapoi,cu promisiunea că se va întoarce peste douăzile şi că vor căuta împreună un drum, pentrua-şi relua viaţa de familie. Dar, la înt oarcere,îl aştep ta doar o scrisoare, tulburăt oare, încare Ella îşi făcea „mea culpa”, cu speranţacă se vor regăsi în iubirea lor totală, căci,

„dincolo de lovituri, dragostea înseamnă şiiertare”.

Peste doi ani, Darius primeş te o altăscrisoare, din Paraguay, în care îl anunţa căofiţerul maghiar a p ărăs it -o, iar ea s-acălugărit la o mănăstire catolică, de undedorea să plece dacă el i-ar fi dat un semn deviaţa. Lui Darius însă îi rămăsese doar chipulEllei îngheţat pe planşele sale, iar pe Daria oconvinsese că mama ei a murit. Socrii lui s-au depărtat de ei, iar după ce comunismul s-a înrădăcinat , au plecat definit iv dinRomânia. Dacă Darius ar fi ţinut legătura cuei, ar fi rămas, probabil, moştenitorul uneimari averi şi ar fi restabilit relaţia cu Ella... Înfinal, eroul invocă p rovidenţa divină,înt rebând de ce l-a p edeps it cu at ât asingurătat e.

„Povestea” relatată de prozator estemult mai emoţionantă. Ea reprezintă cea maitulburătoare secvenţă a romanului şi, deaceea, ne-am p ermis s -o rezumăm înînt regime. Naraţiunea amint eş te de uncelebru roman al lui Camil Petrescu (Ultimanoapte de dragoste, întâia noapte derăzboi) nu numai prin tematică (drama iubirii,prezentată pe fundalul războiului) şi numelepersonajului principal feminin (Ella), ci şi prinprofunzimea analizei psihologice. Un regizortalentat ar putea-o transpune p e ecran.Scenariul, creionat deja în articulaţiile lui debază, are toate „ingredientele” necesare unuifilm de succes.

O altă secvenţă foarte interesant ă aromanului este relatarea întâlnirii cu moartea,prin care a trecut personajul narator la osindrofie în familie, când „timpul a dispărutşi toate se petreceau într-o secundă dilatatăla maximum”. De atunci l-a urmărit mereufrica de boli, decrepitudine, paralizii şi, maiales , faptul că nu-şi găseşte rostul într-olume care nu-i a lui şi care il sperie.

Acest „atac de panică” este şi un pre-text epic prin care p rozatorul trece şi seopreşte la povestea de dragoste a Claudiei,soţia lui Dan, fiul său. Naraţiunea es teproiectată pe fundalul social al lumii inter-lope, cu racilele ei: comerţul cu droguri,proxenetismul, prostituţia etc. Istoris irealasă un gust amar citit orului, ca şi povesteaEllei.

Şirul acest or „felii de viaţă” („tranchesde vie”, cum ar spune Flaubert) este urmatde „povestea” tragică a unei familii de medici(Andrei şi Dana), foşti colegi de facultate ainaratorului. Relatarea este proiectată pe unalt fundal istoric: lupta partizanilor din munţiîmpotriva instalării p uterii comunis te şi acolectivizării forţate a satelor. În nebuniacolectivizării, Andrei îl ucide pe secretarulde partid raional şi fuge în munţi, unde estefoarte grav rănit de forţele opresive. El esteoperat şi salvat de doctorul Cassian Rob-ert. Adus în spital, la ieşire, es te arestat

împreună cu Dana. Ambii au fos tcondamnaţi p ent ru unelt ire împ ot rivaorânduirii sociale: Dana la 5 ani, iar Andreila 12 ani de muncă silnică. El s-a eliberat în1964, împreună cu toţi deţinuţii polit ici, iarla scurt ă vreme a t recut Dunărea înIugoslavia, stabilindu-se în Austria. Dupădoi ani l-a urmat şi Dana. Andrei a mai revenitîn ţară, după Revoluţie, cu puţin timp înaintede moartea Danei.

Z eii t ut elari ai aces t or exis t enţedramatice sunt Eros şi Thanatos (nevoia deiubire ş i frica de moarte). Ele se p ot salvadoar prin împlinirea în dragoste, împlinireesenţială a vieţii, dar medial social în careevolueaz ă este potrivnic, ostil.

Pe acelaşi fundal istoric, de frământărişi suspiciuni, sunt relatat e alte fap te şiîntâmplări în care rez onerul preia vocea şidestinul mai multor personaje. Ele suntintersectate mereu cu reflecţii ale naratorului,din singurătatea vieţii de la cabană.

Tens iunea colect ivă at inge însăpunctul culminant odată cu anunţarea viziteide lucru p e care conducăt orul ţării(„tovarăşul Nicolae Ceauşescu”) o face înţinutul muntos al Pădurenilor, completată deo part idă de vânătoare. Scop ul vizitei:„Tovarăşul” vroia să se convingă dacă sepoate construi o hidrocent rală pe pârâulcomunei. Prozatorul prezintă în detaliu şi cuaccent e ironice întreaga ,mascaradă” aviz itei: mobiliz area t uturor fact orilorrăspunz ători (activişti de p artid, miliţie,securitate, primărie, şcoală, dispensar etc.),precizarea sarcinilor şi a activit ăţilor ceurmau a fi întreprinse pentru modificarearealităţii şi transformarea ei într-un fel de„eden” t erestru, cu tot felul de construcţii şiamenajări, animale de rasă, p ăsări şi alte„bunătăţi”, o parodie utopică a Paradisuluicelest. Vânătoarea a devenit şi ea o comedie,cu diverşi „cetăţeni turmentaţi”, astfel că nuse ştia dacă „tovarăşul” a fost mulţumit devizită. Dominant era doar sentimentul devinovăţie, în sensul că hidrocentrala nu seva mai construi.

A doua mascaradă este conturat ă înfinalul romanului, când fiul său, Dan, şi soţialui, Claudia, îl invită să-i însoţească la oîntâlnire cu „crema ţării”: un viitor candidatla preşedinţie ce poartă un nume sugestiv,Matei Goarnă, şi cu un viitor ministru alEconomiei sau al Finanţelor, Savu Boulescu.Aceştia sunt însoţiţi de odraslele lor şi dealţi profitori ai regimului democrat instalatdupă Revoluţie. Participanţii asistă la un filmderulat pe un ecran imens, cu t recutul luiGoarnă, de când a fost pionier până laîmpuşcarea lui Ceauşescu, terminat cu efigiaaurită a candidatului deasupra Românieitricolore şi Imnul Europei. Invitaţii asistăapoi la scene dezagreabile, cu „eroi” purtand

(continuare în pag.37)

Orient Latin pag.36

Rob credinţei, de el supervizată, că unt ext est e lit erat ură numai at unci cândproprietarul cuvint elor îşi asumă desprin-derea din mrejele autorlâcului şi este convinscă nu scrie doar pentru imobila vitrină cucărţi, Adrian Dinu Rachieru, remarcabilulsociolog al culturii române, dăruieşt ememoriei naţiunii un op fundamental, Poeţidin Basarabia (2010, 680 p.). Este discursulactiv al generaţiilor unui veac de frământăribulversant e sau de calm al valorilor, deidealuri sfărâmate şi de speranţă livrată cupipeta cap riciilor is toriei, o cart e ca ofrumoasă iz bândă pe t raseul comun aleforturilor Editurii Academiei Române dinBucureşti şi ale Editurii Ştiinţa din Chişinău.De altfel, autorul este acel mult aştep tatprimus rector în această istovit oare muncă

a recuperării şi a restituirilor tezaurului liricdin provincia istorică, parte însemnată dinsinteza poeziei româneşti, iar dacă ar fi săcităm, acum, argument ul bucovinean altemei, criticul şi istoricul literar se binemerităde aceleaşi priorităţi.

Poezia din Basarabia românească, întresechelele romantismului şi desolemnizărileavangardist -postmoderniste, oferă oricăruibilanţ sintet ic argumentele unei p ulsaţiieficient e în op era definit ivă a limbii şiliteraturii noastre. Ofensiva poeţilor, de lacandidul Mat eevici la viforoş ii noilorgeneraţii de mutilat ori „p rogramaţi” aicalpului şi suficienţei confortabile, ne oferăde asemenea şansa unei proiecţii în timpulde ieri şi în cel de astăzi. Lucrurile, este deacord şi autorul antologiei, se întâmplă înpreajma acelor mari coerenţe ale exp rimăriiindividuale şi de grup, iar soluţia artei caartă imp rimă efecte din cele mai corecte şidecisive t uturor traversărilor, de la ruinaromantismelor de început de veac douăzecila t emele capricioş ilor noş t ri t ineri

contemporani: „Respectăm – va scrie AdrianDinu Rachieru – judecând sociologic,coexistenţa valor ilor. Şt im că nu exis tăliteratură „pură” şi ierarhii îngheţate, darîncercăm să rămânem fideli corectitudiniiestetice.” (Argument. Cum citim literaturabasarabeană?, p. 15) Nu există, desigur, unmanej al spiritului agonic înt r-o astfel decultură a traversărilor, dar despre marealucrare a spiritului numită poesie, antologa-torul inspirat enunţă opţiuni, comenteazăorientări, se exprimă de la înălţimea uneiinstanţe axiologizante.

Cum orice sinteză de acest fel e, maidevreme de asumări, un univers al rostirii,începuturile sunt evocat e sub spect rulmesianismului promovat de lirica lui AlexeiMateevici, ale deschiderilor către monopolulritualic al românităţii, prin scrisul lui PanHalipp a sau al refugiului în melancoliadacismului proteguitor, din poezia insolituluirebel Ion Buz dugan. Apoi, univers itarulnost ru ant ologator aşează sub semnulArcadiei interbelice un capitol desp re aceledes trămări euforice ş i prea grăbite arderidintr-un criz ism al fiinţei vulnerabile,probabil, dar t ot atât de adeveritor vociiexprimării colect ive în corp usul culturalnaţional. Marcat de elementar şi met afizicăa marginalităţii, poetul basarabean suferă decomplexul normei şi al tiparului identitar.Câteva din numele prezente, cu menţiunidespre opera lor, adaugă ceremoniilor poezieioriginalitate, precum Magda Isanos, NicolaiF. Cost enco, Paul Mihnea şi Olga Vrabie,care trăiesc în pletora jubilaţiei tradiţiona-liste, dar altele vin ş i cu destule „abateri”,precum Lidia Constantinescu, Al. Robot şiLiuba Dimitriu, iar altele îşi sublimeazăidealit at ea fragilă în concep t e p ret insvizionare, precum Crisanta Olteanu şi LiviuDeleanu, Bogdan Istru şi Olga-CruşevanFlorescu, George M eniuc ş i CorinaConstantinescu.

Fundament ările int erbelicului liricbasarabean îşi asumă şi disoluţiile, într-unpatos creativ/creator al complementaruluiorfic, iar poezia Elenei Dobroşinschi-Malai,a lui Emilian Bucov, opera purtând marcaLotis Dolenga, Ecat erina Cavarnali-Davidoglu, Elena Vasiliu-Hasnaş, toate para fi exemplele edulcorării vitalităţilor într-oliterat ură p rovincială ce avea neapăratănevoie de redobândirea referenţialităţii.

Aceste investigaţii ale cărţii lui AdrianDinu Rachieru stau mereu în preajma reguliideduct ivului. Din masa valorică aargumentelor, extracţiile eului selectiv impunactualiz ări şi recuperări ale multor formulepostbelice de poetizare ontologică. Liricaat unci rep udiat ă trebuie rest aurat ă,revalorificat ă, explorată din interior. Suntpoeţi ai „criteriilor”, ca Agnesa Roşca,Eugeniu Coşeriu ori Aureliu Busuioc, lirici

O sintezăsau

reconfirmareaProvincieica locuireidentitarăîn marele

continent alliteraturii

româneIONEL BOTA

Respectăm – va scrie Adrian Dinu Rachieru –, ju-decând sociologic, coexistenţa valorilor. Ştim că nuexistă literatură „pură” şi ierarhii îngheţate, darîncercăm să rămânem fideli corectitudinii estetice.”(Argument. Cum citim literatura basarabeană?, p. 15)Nu există, desigur, un manej al spiritului agonic într-o astfel de cultură a traversărilor, dar despre marealucrare a spiritului numită poesie, antologatorulinspirat enunţă opţiuni, comentează orientări, seexprimă de la înălţimea unei instanţe axiologizante.

Orient Latinpag.37ai peisajului social, între care Andrei Lupan,Vasile Leviţchi ori Anatol Gugel, practicanţiai discursului rebel, ca Alexandru Lungu,Petru Zadnipru, Valentin Roşca. Apoi, pecei mulţi îi regăsim p opulând insula depergament a resurecţiei şasez eciste, de laVictor Teleucă, Mihail Ion Ciubotaru, EmilLoteanu şi Vitalie Tulnic la Gheorghe Vodă,Andrei Strâmbeanu, Anatol Codru. Mulţisunt mentorii dialogului cu sinele p oematic(ş i dilematic): Valentin Beş leagă, ArhipCibot aru, M ihail Garaz , Dumit ruMatcovschi. Alţii, des tui, exhibă „t eosofii”proprii şi de-retorizează: Pavel Boţu, SpiridonVangheli, Ion Gheorghiţă, Pet ru Cărare.Poeţii dorinţei de a resacraliza lumea stau înp reajma s imbolicilor din p oemeledepurificărilor: Grigore Vieru, Ion Bolduma,Andrei Burac şi Liviu Damian.

Redobândirile „ep ifanice” din liricaprimului instinct generaţionist au impus şinoile deveniri lirice, iar viaţa în paranteză aunei valoroase literaturi este evidenţiată cufoarte multă responsabilitate. În privinţaaces tor corecte evaluări, Adrian DinuRachieru a ajuns să reprezinte, în ultimii aniai comentariului literar românesc, un analistde rasă, iar stilul său care refuză obedienţeşi false joncţiuni cu linii şi mode, impune,deja, unul din marii noştri sintetizatori.

Despre o schimbare la faţă a poezieivorbeşte opera unor autori antologaţi tocmaiprin demont area mecanismelor lucidităţii deprogram la Andrei Ţurcanu, Iulian Filip şiGheorghe Ciocoi, expierea în „z egismul”anglo-saxon la Marcela Benea, Ion Hadârcă,

Nicolae Es inencu, Serafim Belicov,dep osedările de imaginar în lirica maiincisivilor Leonida Lari, Eugen Cioclea, LeoButnaru, Anatol Ciocanu, Vlad Zbârciog.

Junii post belici au fost atraş i de ideeaficţiunii estet ice, p recum Nicolae Dabija,Vasile Romanciuc, de tezele perspectivis-mului, precum Iulian Filip, dar peste aceastăprivire meditativă asupra unei epoci, ochiulmoral al criticului antologator îşi îngăduie elînsuşi z ăbava unei resurecţii. Sunt livrate,într-un capitol, element e ale reducţiiloroptzecis te, dar şi ale influenţelor p romoţieide dincoace de Prut, sunt discutate stanţeleenclavizării, în cât eva cazuri, şi viitoruldiscursului liric basarabean. În efortulcircumscrierii jemanfişist e, sunt citaţi, cuopera lor, Efimia Ţopa, Leonard Tuchilatu,Eugenia Bulat sau Nicolae Popa, se enunţăseninătatea tragică din programul unorArcadie Suceveanu, Vas ile Gârneţ,Vsevolod Ciornei sau Ludmila Sobieţchi,interogativul celor de pe urmă mohicani VladNeagoe, Traianus (T raian Vas ilcău),Alexandru Corduneanu, Nina Josu sau LeoBordeianu. Colţii lumii maştere se simt îndubla relat iviz are din lirica lui ArcadieSuceveanu ş i Iurie Colesnic, Valeria Grosuşi Lidia Codreanca, Valeriu Mat ei şi LoraRucan, Teo Chiriac ş i Ion Anton, CălinaTrifan şi Grigore Chiper. Pe scena acestuispectacol demonstrativ criticul îi urcă şi peAlexe Rău, Claudia Partole şi Ianoş Ţurcanu.

Un sp aţiu confort abil est e oferitgeneraţiei incendiare, de la Emilian Galaicu-Păun la Ecaterina Negară şi gruparea de la

Bălţi, cu Nicolae Leahu, Adrian Ciubotaru,Maria Şleahtiţchi, Gheorghe Calamanciuc,Margaret a Curt escu ş i Ghenadie Nicu.Despre arhitectura sublimărilor, credem şinoi, dau seamă poemele Aurei Christi şiNicolae Spătaru, Ghenadie Post olache şiIrina Nechit. Metafora „golului” conceptualo întâlneşti la Mircea V. Ciobanu, dar şiLorina Bălt eanu, în vreme ce Iurie Bojoncăşi Gheorghe Ierizanu s tratifică nelinişt ilesemiot ice în anti-construct, evidenţierilerevenindu-i aces tui fenomen care est eDumitru Crudu.

La capit olul viitorului, Adrian DinuRachieru are o miză a continuităţilor şi oexplorează în racursi. El îi numeşte, cu destuleargumente, p e giranţii noilor provocări liriceîn care, desigur, inves teşte multă încredere:Aurelia Borzin, Luminiţa Dumbrăveanu,Liliana Armaşu, Steliana Grama, DoinaDabija, dar ş i Şt efan Baş tovoi, IulianFruntaşu, Mihai Vakulovki şi Andrei Langa.

Cartea lui Adrian Dinu Rachieru nu sesuprap une niciunei tent aţii de poz ăaugurală. Ea este un t om al elocinţei şi alconst rucţiei, la acumulării ideatice şi demediaţie reflexivă şi analitică într-o evoluţiest rălucită a unei secvenţe magistrale dinmarea literatură a românilor. E drept , carteaaceasta ne descoperă mai neliniştiţi într-unscenariu al recuperărilor care, vai, întârzie lafel de mult precum adeverirea promisiunilorp ost decembris t e despre binefaceriledemocraţiei în opintirile ţucalului politicdâmboviţean.

(urmare din pagina 35)aceleaşi nume hazlii (Ghika-Şorecani,

Puricel etc.) Şi afişând atitudini cameleonice.Întreaga reuniune se t ransformă astfel intr-o comedie bufă, cu personaje caricaturale(,,nulit ăţi morale”), dominate de instincte,între care prevalează dorinţa de mărire şi deînavuţire.

Ambele mascarade sunt p use înantiteză cu visul, lupta şi sacrificial partiza-nilor, p entru a sublinia discrepanţa enormădintre ceea ce s-a dorit şi ce s-a înfăp tuit. Înacest sens, referinţele la realităţile Romanieicontemporane sunt descalificante: „Şi ce mi-a oferit viitorul în care crezusem nebuneşte?Murdărie materială şi spirituală, şi o ţarăcondusă de p igmei în care nu-mi găsescniciun rost. Libertatea a devenit aliatul calmai preţios al mincinoş ilor, hoţilor ş iimpostorilor. Oamenii de valoare, cei careînseamnă ceva, t răiesc singuri, impostoriiîn cârd, în haită... O lume asasină, dominatăde hait e de primitivi care se rost ogolescpeste tine, îţi intră în minte, în felul de a fi,sub pătură, în baie şi în cele mai ascunseadâncimi ale sufletului, te obligă să fii ca ea,iar dacă nu poţi, nu eşti în stare, te distruge”.

Peste toat ă această lume pes triţă, deindivizi grobieni ş i dest ine eşuate, serevarsă, ca un lament o tragic, şuvoiul denelinişt i, obsesii şi întrebări existenţiale alenaratorului devenit , ,cerşet or la poartaeternit ăţii”.

Dacă în romanele anterioare eroiiprozatorului se luptau cu „bolile” societăţiitotalitare, care le dep ersonalizau existenţa,aici rez onerul îşi îndreaptă investigaţia sprepropriul eu, pentru a-şi clarifica sensurilevieţii ş i rosturile lumii, şi pentru a-i relevauna din valorile ei durabile – dragostea.Constantă rămâne doar luciditat ea cu careîşi scrutează conştiinţa. În acest sens , el arerevelaţia că duşmanul său înverşunat nuest e moartea, căci trăise exp erienţa ei, cisp aimă, frica de ea. I-a mai rămas doarcurioz itatea: ce vă fi dincolo, în lumeaumbrelor, p es t e care ea domneş te. Şisperanţa că va descoperi, prin moart e, ceeace n-a reuşit să descopere în viaţă. A găsitşi un antidot împotrivă morţii: scrisul. Scriemereu, pentru a se eliberă de singurătăte,de obsesii ş i nelinişti, dar, mai ales, pentru acrea o stavilă, un zid, între el ş i moarte.„Călăul” tuturor frământărilor şi căutărilor

vieţii rămâne doar Timpul.Liantul dintre singurătate şi moarte îl

reprezintă iubirea, cu toate corolarele ei.Romanul constituie şi un elogiu adus iubirii.După Marin Preda (Cel mai iubit dintrepământeni), August in Buzura este al doileaprozat or roman care valorifică exemplarCapitolul 13 Iubirea, din Epis tola I cătreCorinteni a Sf. Ap ostol Pavel. Romancierulvede iubirea ca principiu catalizător al lumiişi al vieţii şi, deopot rivă, ca forma cea maiînaltă de împlinire umană, „un fel de capăt aldrumului ş i ţinta tuturor căutărilor”.

Prin profunzimea analizei meandrelorsufletului uman, Raport asupra singurătăţiieste romanul care îl situează p e AugustinBuzura în faimoasa familie a analiş tilorromâni: Camil Petrescu, Mirceă Eliade,Anton Holban, Mihail Sebastian etc. Dealtfel, cum am mai spus, rezonerii lui şi-arputea p une întreaga existenţă sub semnulaserţiunii emblematice, rostită de un celebrupersonaj camilpetrescian: „Câtă luciditate,atâta dramă”.

*) Raport asupra singurătăţii. Primulcaiet, Editura Polirom, Iaşi, 2009.

Orient Latin pag.38

Dacă nu e s ingurul (n-ar fi mareminune…), Ion Pachia-Tatomirescu se aflăîn tot mai minuscula tabără a veteranilor carese luptă să păstreze insula poeziei simţitor-româneş t i cu plăcut e reminiscenţe an-tonpanneşti, în pacificul lirico-halucinantactual. Iar în ceea ce priveş te înrudireapoemelor sale*) cu poezia marinsoresciană,nu există îndoială.

Dacă proza, în general, îşi mai păstreazăţinuta ş i statutul între limitele respectuluifaţă de sine, de tradiţie şi faţă de cititoriicontemporani, poezia, aproape cu agresivi-tate, se adresează (şi) unei categorii de ci-titori care, oricum, se depărtează cu nepă-sare, ca să nu-i spun… spaimă, de lecturaei. Majoritatea covârşitoare a poeţilor de azi,fie din porniri teribiliste, fie din dorinţa aprig-dureroasă de a evada din iadul (sau, caz cevamai fericit, purgatoriul) anonimat ului, sescălâmbăie paralitic p rin ghiveciul postmo-dernismului condimentat prosteş te cu dozede suprarealism exacerbat. Mulţi aut ori fărăsă conşt ientizeze ce li se întâmplă. Rezul-tatul? Tomuri-t omuleţe ş i plachete-pla-chetuţe întregi de inep ţii lirice – bine măcarcă sunt tipărite în tiraje intime! – aruncatepe piaţa cărţii într-un vălmăşag de autori maifamiliarizaţi cu spiritul şi „litera-Google“decât cu gramatica limbii române. Ei s-auconstituit, iar procesul e în plină şi viguroasădesfăşurare, într-un soi de cruciadă doritor-devastatoare a preceptelor, canoanelor şitradiţiei literaturii naţionale, lăsând la o partereconsiderările ş i demolările.. . Aceast aavând în vedere şi că, tatomirescian vorbind(ş i scriind), „…totul înaintează / dupălegea cohortei de omiz i / pe frunze dedud…” (Ba are rost…, pag. 10)… Cohortăde omizi?!? Interesantă sintagmă-metaforă,dar şi genială, nu?

Din fericire, aş zice, la Tatomirescusituaţia diferă. Din multe puncte de vedere.În primul rând, pentru că el a trecut de etapacăut ării cu disp erare a prop riei identit ăţilirice, sau / şi p ersonalităţi artistice, fiindsuficient de priceput într-ale creaţiei, încâtsă ne facă şiret cu ochiul scriind: „Dincoacede ferestre, Verbul / calcă ţanţoş, / pânăajunge / la marginea ninsă, / de unde-naintează prudent, / pe partea de-argint-viu, / carosabilă, / logosabilă, / şi verbos-abilă / a hârtiei, / făcându-se apoi nevăzut/ pr intre hematiile / din auriculul drept /al Poemului...“ (Verbul calcă ţanţoş, p. 7).

După acest citat, îmi p ermit să afirm, un picaprioric poate, că în cea mai mare parte, celp uţin p oemele din aces t volum, sunt„dirijat e“ deliberat p e un carosabil-logosabil ş i v erbos-abil cu scop ulnemărturisit, dar ferm, pentru ca autorul să-şi sedimenteze / consolideze personalitateaşi autonomia faţă de infuzia aşa-z isei poeziimoderne şi moderniste. În acest context, darşi ca o prelungire a zicerii „cine are urechi şiochi“, poet ul se revoltă pe bună dreptatedupă ce const ată că „s telele nu citesc”poezie, „oceanele n-o citesc”, „înger ii nucitesc”, „brustur ii nu citesc”, „abisurilepacifice nu citesc”, „galaxiile nu citesc…”:„(…) Şi ce rost are / să mai scrii Poezie, /dacă Ea, Însăşi, / nu se mai citeşte…?” (Cerost are… dacă stelele nu citesc…, p ag. 9).Aşadar, lucrurile sunt puse la punct: dinmoment ce nu se mai citeşte poezia, la ce sămai fie scrisă? Nu e deloc un joc de cuvinte,sau o enumerare simpat ic-neliniştitoare, ciun semnal de alarmă grav, iar autorul aplicăpe loc s trategia salvării ei printr-o atitudinelirică eliberată de tarele care au făcut-o totmai p uţin accesibilă. În aces t context ,recurge chiar la un sp rijin-argumentindubitabil: „Eminescu i-a văzut adeseori /pe-acei oameni-fantă, / alcătuiţi dinantimaterie, / «heinizând voios la lună», /dar cu non-cuv inte, / cu necuv inte-baionete-atârnând în brâu…” (Rosteş te-te, vârcolac…!, p ag. 12). „Oameni-fantă,ant imaterie“? – oho!, s ituaţia nu e delocliniştit oare, ba, după toate astea, mai vineşi… heinizarea… Aferim!, nu?, că doarsuntem în Balcani nu în Anglia…

Trecând la un alt registru ideatic, însăfără a se desprinde în totalitate de un modusvivendi „ţinând aproape“ de personalitateapoetului, Ion Pachia-Tatomirescu dezvoltădez involt o evadare în astral, o proiecţieinteresantă a eului circumscris în celest şiîntr-un fel de… quod erat demonstrandum:„Călător în munţi, omul, / călător neîncetat,din munţi, râul.. . // Poetu-i înar ipat devulturi-triftongi şi se bucură // cu temeinicitrost, în plaiul râului de munte... // Poetu-iînsetat de privighetori ş i se bucură / cutemeinicit rost, în seara râului... // Poetu-iimitat de ciocâr lii ş i se bucură / îndimineaţa râului, pr intre grâneleoarzăne...“ (Înaripat de vulturi-triftongi...,

pag. 20), ca şi în cazul următor: „…poemulmeu porneşte / pe văile Genunii şi le albeşte/ în toate punctele cardinale-ale fiinţei, /mai mult, or i mai puţin pudrată, / saufardată cosmic, / în armoniile gamei celestea izvoarelor, / în sinestez iile / deltelorfundamentale…” (În somnul real, nu-nsomnul din imn…, pag. 14) ş.a.m.d. De altfel,se poat e afirma că lirica poetului est e opermanentă imixtiune /„atac“ la natură, launivers, mai corect sp us, fiindcă există înmai toate p oemele cel puţin inducţia uman-terestrului în celest, în fapt o osmoză foarteinteresant realizată expresiv-epic: „Plâng înpântecul-peşteră: / peş tera răsună cabiserica din Voroneţ, / ca zidurile celui maipur albastru-de-cer...“ (Raiul meu cât osprânceană, cât o pleoapă…, pag. 81); ca şiîn acest frumos poem cu… vestigii lirice dinlumea duo-ului Lucian Blaga – Emil Botta:„Mă bucur că am prins primăvara asta, /extraordinară, a pădur ii de brad, de stejar/ şi de aluminiu, primăvara asta de aur, / încare defecta pedală / de acceleraţie atimpului / es te reparată / deAtoatefabricant…!” (Bucuria de a ţi serepara pedala de acceleraţie a timp ului,indiferent de lemnul p utred…, p ag. 64),însemnând, înt re alt ele, înt oarcerea lacondiţia de Om a poetului, la bucurie, laînălţările sale suflet eşti. Şi nu doar atât:poetul aproape-ap roape devine prozaicscriind: „Şi toate cele bune trebuie să-nceapă / o dată cu primăvara, / o dată cu 8Martie, / sărbătoarea obosită, deş i n-aresomn...!“ (8 Martie, pag. 83), poem care –nu singurul, e adevărat – face... trecerea lapalierul erotic: „Într-una din existenţeleanterioare, / fos t-am leu / de junglă maipericuloasă / decât oricare alta, / (…) //Aşadar, fos t-am leu / şi tu fos t-ai gazelăpentru mine – / şi alergai exemplar priniarba-nspicată, / întrecând calul cuvânător cu tot, / până când te-am prins /

Cam singurprintre poeţi...

DUMITRU HURUBĂ

Orient Latinpag.39cu caninii mei de-un alb preasfâşietor /chiar de coapsa-ţi ca o harpă (…)“ (Somncu mărturii canine…, p ag. 84), însă un ero-t ism căruia i-aş spune specific lirico-tatomirescian, în care poetul nu iese, pentrucă nu-i convine?, din contextul relaţiei om-natură-univers. El înţelege, as t fel, oexistenţă interferenţiat ă şi interferenţiabilă,în care conş tiinţa de sine nu mai este oparalelă, ci un dat: „În urmă cu câtevasecunde / s-a născut verbul a (se) peşteriza,/ pentru că, la începutul mileniului altreilea, / vreau să locuiesc nu într-un fulger/ ci, aidoma strămoşului, / într-o peşterăamenajată / pentru electrizante simpozioa-ne…“ (A (se) peşteriza, pag. 90). Dacă maiexistă vreo urmă de îndoială, acum lucruldevine cert: poetul es te parte indisolubil-terestră de unde se poate lansa în oricaredintre lumile Universului şi reveni la matricefără să-şi piardă valoarea de fiinţă umană.

Şi să nu uit: Elegii din Era Arheopterixeste, sper să nu greşesc prea mult, una dintrecărţile de poezie, cel puţin dintre cele apăruteîn ultimii ani, nu numai doldora de metaforeşi de simboluri frumoase şi elegante, ci şi deinovaţii şi invenţii lingvis tice – de careautorul se foloseşte fie pentru a da anumitesemnificaţii textului, fie, cel puţin aparent,pent ru a se amuz a. Iat ă ş i doar câtevamostre: verbos-abil, logosabil, heinizând,tren de haos, a peşteriza (apropo de titlulprimului p oem din volum: Verbul calcăţanţoş…) , inv idare, Ahaşunuenunu ,paradoxiste, gordiană (acest feminin nu l-am găsit în DEX…), mereurit, îmbumbit,ghion, Comet ă glonţuit oare, horezător,lamurstea, orcile (insomniei), veluroaselepalatale, tuturor fiinţătoarelor et c., etc.,etc. Chestiunea în sine nu se cons tituie,neapărat, în găselniţe de efect, ci este oextrapolare a reprezentat ivităţii poezieitat omiresciene, care-i asigură acesteia unplus de şarm, de luminozitate, de facilitare –de ce nu? – a receptării. La urma urmei e unjoc s impat ic, dar ş i un ce care opersonalizează: „Sărbătorile arată calitatea/ neamurilor: împodobesc nouă pământuri,/ împloură nouă ceruri, / pun ciocârlii învocale, / agaţă cireşe la urechi, / răstignescpe inimi cocoriţe...“ (8 Martie…, pag. 83).Împloură! Sup erbă filigranare a ideii dinpoem…

Nu ştiu de ce anume, şi recunosc curegret s incer că nu am citit alte volume deversuri ale lui Ion Pachia-Tatomirescu, dara-mi face mea culpa ar fi un non sens. Esuficient sau nu, citesc pagină după paginăşi, aproape în fiecare poem, găsesc-regăsesc„giumbuşlucăria“ (iată că m-am molip sitlingvist ic…) poetului care injectează ici-acolo, adeseori „în punctele esenţiale“, fieo doză de maliţiozitat e discret-camuflată cuo broderie mucalit-surprinzătoare, fie cu unepitet inocent , dar cu ramificaţii ideat ice

muşcătoare. Redau aici (Floare de salcâm...,pag. 94), un exemplu de subtilitate lirico-social-p at riotică în care se circumscriuafirmaţiile mele de mai înainte: „Salcâmii-nflor iţi, coafaţi cu fierăs trăul, / cu„gaterul“ performant, de mână, / aliniaţiîn marginea trotuarului bituminos, / mi-au reclamat azi-dimineaţă / existenţa uneiv iclenii gravitaţionale, / neloială,colaborând cu o anumită / concavitate anorilor albi – / caiere imense / din bărbilesfinţilor valahi... Am uitat să vă spun / căvă aflaţi pe pământul / Daciei de Aur...” Şiîncă, iată cum indisolubilitatea om-spaţiu-timp es te „rezolvată“ de p oet: „A (se)p eşt eriz a mai v reau să însemne / ş imiraculoasă mufă-Prezent / pentruasamblarea armonică, spaţială, / a mariiconducte ce se cheamă Timp – / cu parteanumită Trecut, / în stânga cibervocaleirupestre, / cu partea ce i se zice Viitor (…)”(A (se) peşteriza, pag. 90). Nu e noutate înacest volum de versuri, Tatomirescu fiindclar obsedat de această tematică însemnând,în primă, dar şi în ult imă instanţă, existenţă– mat erială sau sp irit uală, sau / şi oprelungire a ei. E o dorinţă a fiecăruia dintrenoi, mărturisită sau nu, chiar dacă, sau, maiales că: „Densitatea câinilor pe kilomterulpătrat / a crescut enorm, / decibeliilătratului la semeni – / pe centimetru pătratde timpan...“ (Jumătate-n flăcări ş i EulÎntreg…, pag. 91), lupta devenind astfel totmai aprigă, dar şi vict oriile mai frumoase şimai binefăcătoare.

Dar, ia să vedem ce ne mai spune poetulîntr-un poem care nu anunţă cine ştie ceeveniment, chiar dacă începe cu o semi-înjurătură, iar umorul şi maliţiozitat ea sunt,cel puţin aici, perfect complementare: „...dece Muma-Aerului, / te-ai apucat tocmaiastăzi, / să-mi str ici sărbătoarea de s tilv echi, / clonând pasărea Arheopter ix,reptilo-zburătoarea aceea, / frumoasă caNina Cassian / ce zbura proletcultis t, / dinCasa Scânteii, în Pădurea Băneasa (…)“(Clonă, pag. 99). Ehe, aici nu mai vorbimdespre ironie, ci, deşi poate greşesc, despreo anumit ă duritate (şi răfuială?) şi un mo-ment de imoralitate de care Nina Cassian amai fost acuzată cu ceva timp în urmă… Însă,trebuie să recunoaştem că nimeni – cel puţindin cât cunosc eu –, nici un poet nu aconsiderat ca un anume comportament alpoetei să fie materie primă pentru un poem…Mă rog… Din… şoc, însă, poetul îşi revineşi ne linişteşte cu versuri precum: „Ce-aizice dacă-n somnul din această dimineaţă/ cu privighetoare, te-aş îmbrăca / într-unfagure de aur, / plin de polenul Edenuluinostru cel de toate z ilele, / de toatecâmpiile, / de toate cântăr ile, / apoi, /vioara-trup ţi-aş mângâia-o cu arcuşul /unui fulger cât Dunărea mea limpede / cumoruni fosforescenţi...?“ (În fiecare hexa-

gon al fagurelui-trup..., pag. 86). Frumos,nu? De fapt, cred că, în cel mai mare procent,acesta este poetul Ion Pachia-Tatomirescu,liricul, sentimentalul, îndrăgostitul – aşa cumşi şade bine unui creator de frumos, statutpe care el, din nu-ştiu-ce motive, nu-l preaagreeaz ă.

Şi până aici, însă exemplele-argumentpot cont inua în ceea ce priveşte multilate-ralit atea lirică t atomiresciană. Din acestpunct de vedere Elegii din Era Arheopterix,este un summum de domenii „atacate“, im-plicit cu… ramificaţiile acest ora, unelesubtile, altele clare şi acide. La acest capitolintră, aşa cum s-a putut sesiza şi până aici,zona social-politică şi chiar… administrativă,unde, la fel, poetul pare deplin familiarizatcu un fenomen p os tdecembrist care semanifes tă asemenea unei p ecinginiincurabile: „Vino, la mine, lebădă-v ocală, /să te mint – sunt parlamentar, / lucrez şicucăi cât pot în Casa Poporului, / întreminciunile supreme…!” (La chemarealebedei galactice…, pag. 100); sau: „De cese-ncearcă / democratul tril-Arheopterix /cât toată Rev oluţia – prea iute / ştearsădin memorie, efect de taxă / pe v aloareadăugată – / fătătoare de mancurţi prinogrăzi…? / Azi ne doare-n cot (…)” (EraArheopterix… III, pag. 106)… Deşi sunăoarecum dep ăşit şi banal, înţelegem repedeşi corect că Ion Pachia-Tatomirescu, vrem-nu vrem, ne convine sau nu, este un poet alcetăţii – imp ort ant ş i activ în treburilecolectivităţii / societăţii, lucid şi responsabil,conştient şi informat, el, nu rareori se erijeazăîntr-un fel de… portdrapel în lupta pentruobţinerea şi păstrarea identităţii naţionale.Nu trebuie decât să fim ceva-ceva mai atenţişi vom descoperi perpetuu exterioriz areaunui tip de patriotism mai degrabă agresivdecât patetic, atitudine care îl şi prinde foartebine pe p oet: „Ştergeţi urgent / urmele /imperiilor / de pe Noi, / de pe marele, / depe blândul meu / Popor Pelasg, / adicăValah – dacă nu v-a lăsat / memoriaistoriei, / epigonilor…!” (Ordin de toamnă,pag. 113). De-aici ş i aprop ierea lirico-atitudinală de Adrian Păunescu, de-aici şi,cum spuneam, individualitatea şi personali-tatea inconfundabilă a poetului. Pachia-Tatomirescu este un poet important, un poetde a cărui maturitate artistică nu putem aveadubii, ci doar certitudini. Acest nou volumde versuri – Elegii din Era Arheopterix, cetitlu sudat de conţinutul cărţii!, deşi la primavedere nu ar părea – constituie, cel puţinpentru mine, o ieşire în decorul semnificatival literaturii române ş i nu trebuie să treacăneobservat de critica literară…

* Ion Pachia-Tatomirescu, Elegii dinEra Arheopterix, Cluj-Nap oca, EdituraDacia XXI, 2011.

Orient Latin pag.40

Romanul lui Cons tantin Stancu, Pe masa deoperaţie, a apărut la Editura Rafaet, în 2011,el obţinând Premiul „Octavian Mo-şescu”la a IV-a ediţie a Fest ivalului Interna-ţional„Titel Constantinescu”. Volumul a fost editatîn cadrul p roiectului „Scriitori râm-nicenipentru literatura română”, iniţiat de Asociaţia„Renaşterea râmniceană”.Se întrepătrund, în acest roman, trei poveştiexistenţiale înţelepte şi cuminţi, ca trei apeline prelingându-se spre matca ace-luiaşifluviu al (p e)trecerii omului în această lume,cit itorul descoperind o triplă parabolă arostului şi sensului devenirii noast re. Suntpoveşti semnificative şi alese despre viaţăşi moarte, despre redescop erirea credinţeişi, implicit, despre iluzia izbăvirii prin artă şiratare.Cea dint âi surprinde impactul unei bolitrupeşti în existenţa individului – personajanonim, p ut ând fi oricare dintre noi –descoperirea unei tumori deviind cursul(aparent ) firesc al unei vieţi, răvăş ind des-tine. Semnificaţia este clară: răul există înnoi, în fiecare. Poate invizibil, poate doar

ascuns. Purtăm în permanenţă în noi, cu noi,în trupul nostru fragil şi vremelnic, posibile„erori” genet ice ori „pietre” (la fiere, larinichi), „ves t igii” din ist oria noas tră„nevăz ut ă”. Iar când ni se aduce lacunoştinţă că da, răul se află şi în noi, reacţianoastră e întotdeauna aceeaşi: „părea că nuvorbeş te despre mine, ci despre o altăpersoană”, mărturiseşt e naratorul-personaj,„credeam că era o eroare, poate o confuzie,ceva, o greşeală în univers”.În esenţa sa, povestea devine, astfel, un actprin excelenţă experienţial, iar fapt ele suntrelatate, în cronologia lor, cu naturaleţe şiresemnare. Toate secvenţele acest ui p lanepic (Boala nevăzută, Moartea ca un fel denaştere, Misterul frigului, Pâinea cea de toatezilele) sunt structurate pe o schemă narativăclasică, convingând prin onestitatea rostirii,înţelep ciunea abordării ş i o sens ibilă„poezie” a trăirilor.Pacientul este un bărbat matur, inteli-gent,cult şi, în ciuda accept ării senine realită-ţii,

nu-şi pierde nici o clipă speranţa. În plus,nu este singur, soţia fiindu-i în permanenţăalături. Es te o întâmplare aproape banală,pentru noi, cei bombardaţi zi de zi, pe toatecanalele, de tone de dezast re/ nenorociri,însă devastatoare pentru un cuplu de oameniliniştiţi şi care n-au greşit cu nimic nimănui.Valoarea aces t ei confes iuni cons t ă însincerit atea dezarmant ă a relatării, în ade-vărurile general umane pe care le transmiteşi care sunt, de fapt, şi ale noastre. Simbolis-tica secvenţelor este complexă şi profundă.După operaţie, de pildă, acceptându-şi nouas tare, în încercarea de a se obişnui cu„asimetria fiinţei” (pierde un rinichi), primadorinţă a pacientului este de a bea apă de lafânt ână (obsedat de imaginea oamenilors imp li din Ardeal aplecându-se p est emarginea fântânii, ridicând găleata). Soţia vafi cea care îi va aduce apa „pură” de fântână(apa vieţii pentru un trup bolnav, dar şi asperanţei, pentru un suflet îndoit).Cea de-a doua poveste constă în rela-tareaunui vis de către acelaşi pacient (pe cale devindecare): „visul m-a cuprins ca norul”; „eracald în visul meu...” Prin intermediul visului,îl vom cunoaşte pe Ilie Roman, un inginercare şi-a pierdut vederea, acum cerşind,duminică de duminică, în apropierea bisericii(adus acolo de familie). O poveste „rotundă”,în zece părţi, la fel de bogată în simboluri,până şi titlurile secven-ţelor fiind elocventeîn acest sens: Mila, Păcatul, Firul de busuioc,Martorii etc.„Apropierea” orbului de biserică devine oparabolă a vindecării omului prin credinţă,dincolo de miracolul p ropriu-zis săvârşit decei doi s trăini, cont ând ap ropie-rea –lăuntrică, de această dată – de Dumne-zeu.Pentru că va rămâne la latitudinea sa dacă

Jocul creaţiei şi alcredinţei în labirintul

nebănuit al vieţii(sau o triplă parabolă a existenţei

umane)LADISLAU DARADICI

Remarcabile sunt, în cazul romanului Pemasa de operaţie, rotunjimea şi relativaautonomie a părţilor, dincolo de cele trei pla-nuri narative (şi care nu pot fi separate), sec-venţele care compun istoricul bolii, povesteaorbului Ilie sau destinul dramatic al celorcinci scriitori fiind foarte bine conturate.Prozatorul evită poetizările inutile şi nu-şipropune nici o clipă să fie, cu tot dinadinsul,un stilist. Luciditatea ideilor şi sinceritateasimţirii fac din aceste frumoase poveşti otriplă parabolă existenţială.

Orient Latinpag.41va înţelege semnificaţia „darului” primit oriva rata şi acest prilej, aşa cum a mai făcut-o,probabil, ş i altădată. În ultima secvenţă,intitulată Copacul, imaginea arborelui (zăritîntr-o grădină, în drum spre noul său loc demuncă) este relevantă: „pe jumătate uscat,pe jumăt ate plin de rod şi frunze, fructeleaproape coapte, mari şi ireale, fără pete,parcă simţeai gustul lor, iar frunzele păreaucă pot vindeca prin strălucirea lor, proaspătăşi persistentă”, în acelaşi timp, jos, lângărădăcini, zăcând „un t opor, metalul ascuţitstrălucea în lumina z ilei, parcă a fost unzâmbet s inistru, dar t oate erau trecătoare,gândi o clipă, sunt trecătoare...”A t reia poves te conţine amintirile na-ratorului privind întâlnirile sale cu poeţii, cuprilejul unor vizite amicale. Este un plan nara-tiv constituit, la rându-i, din alte patru-cincisecvenţe.Romanul fiind autobiografic, portretele suntreale, lucru care le face cu at ât maireprez entative/semnificative p entru con-diţia artistului în societat ea noastră de lasfârşitul secolului XX şi începutul celui de-al XXI-lea. Ne sunt prezentate, cu amără-ciune şi resemnare, destinele în derivă aleunor poeţi (deveniţi acum personaje), împăr-tăşind soart a lucrurilor „nenecesare” pe carele colecţionaseră de-a lungul anilor, parcăobsesiv, în casele lor.În roman poeţii poartă, simbolic, nume-leunor lit ere din protos inaic (gimmel, deleth,heth, lamedh), iar „portret ele” lor inspirăsingurăt ate şi disperare. Simţim acest lucruchiar în atitudinea naratorului: „aş scrie sauaş plânge poeţii...”, mărturiseşte el, aceştioameni sp eciali care „sunt sub val, darlacrimile lor ajung la noi, sunt lacrimi carecurg în sus”.Scriitorii evocaţi sunt, aproape fără excepţie,oameni dificili, săraci, aşt ept ând – cunaivitat e şi umilinţă – ajutorul celor bogaţi.„Bolnavi de boli reale şi imaginare”, par de-a dreptul depăşiţi de p roblemele exis tenţiale(des trămarea familiei, soarta cop iilor,intransigenţa fraţilor, trădarea prietenilor). Îşiiubesc cu disperare femeile, care, în realitate,îi consideră insuportabili, în cele din urmăpărăsindu-i. Citesc cărţi pe care le iubesc şile urăsc în acelaşi timp şi răspund la scrisori„care nu le-au parvenit niciodată”. Rataţiprofesional, îşi irosesc viaţa prin locuri pecare nu şi le-au dorit, fiind „cântăreţi de bal,osp ătari la marile sărbăt ori ale naţiei,muncitori în port sau la câmp, cu mâini deli-cate precum versul lucrează şi îşi câştigă greupâinea”. Nu se suportă nici măcar între ei şi,„după cum versurile în poem, se urăsc, seiubesc...”

Cu Ghimel, naratorul bea ceai: e în vârstă,însă îi vorbeşte despre femeia pe care oiubise (şi care l-a trădat). Casa lui e un muzeude lucruri inutile „într-o lume de derută”. Şi-a vândut garsoniera şi un tablou, cumpărândo casă în care locuieşt e cu prietena („femeiasa pe vreme de trist eţe”). Cândva, băusemult, căzând prin şanţuri, salvându-se prinpoezie. Trăieşte cu nost algia anilor tinereţii,„când o carte costa puţin, cât o p âine asăracului şi p uteai citi, te puteai refugiaundeva, în peisajul acesta abstract al iluziilorşi al cuvint elor vii”. Merge cu bicicleta dupăap ă, dar de la o vreme „îl îmbată” doartris teţea. Pedalând, îi vin cuvintele, „ledictează aerul, orele, lumina”. Apoi le uită.La despărţire, îi spune na-ratorului: „Vaninge, p oate unul din fulgi va purta chipullui Dumnezeu...”Dalet este poetul cu aer de nobleţe. „Senăscuse pentru a fi poet, un poet sensibil,fragil, trăind până la extrem visul sau himeracă poetul este altceva, făcut din alt materialdecât ceilalţi, călător prin lume după jumă-tatea care dă sens, care rotunjeşte viaţa, dupăfemeia p artener în toate şi parte din poem”.Se îndrăgosteşte de o „artistă a sexului”, elare de-acum 50 de ani, însă „himera careîmbracă un p oet este una a deşertului în caretrăim”. Deşi prevenit de prieteni, „era dispussă zboare până ce aripile i se frâng” (ceea ces-a şi întâmplat, desigur)...Cu Het, naratorul discută „pe trepte”, poetulpregătea un roman („avea un vers ca uncântec ş i un cântec ca un poem, scria bine,cu har ş i cânta cu bucurie, părea că le are petoate, dar nu era aşa, ceva îl trăgea în jos,dincolo de aparenţe era drama...” Divorţează,acuzat de fapte „care nu erau ale lui”, îşicreşte fiul, cărându-l pe la nunţi (unde el elăut ar), îş i îngrijeş t e mama, fraţiirevendicându-şi part ea dup ă moart ea ei.Trăieş te cu soţia alt ui poet şi nu-şi maitermină romanul... Stând pe trepte „în aceazi, o zi unică în felul ei, am avut senzaţia laun moment dat că trăim amândoi o iarnăstranie”, notează naratorul. Iar finalul, pe câte de sup erb, pe atât e de dureros: „iar noi,înconjuraţi de gard, st ăm într-o lume care nune mai aparţine de mult. Gardul ne înconjoară,deşi credem că versul ne-a eliberat...”Cu Lamed, naratorul st ă de vorbă în balcon.Poetul îi face o cafea, apoi „se dezbra-că deomul de peste zi”, redevenind artist. Îşi duceviaţa înt r-o „s ingurăt ate p opulat ă deepistole” („era un fel de veghetor înt r-o ţarăpe care numai el o cunoştea”). Capitolul carei se rezervă este cel mai consistent (aproapeo cincime din roman), e o adevărată nuvelă(Constantin Stancu foloseşte cu succes atât

tehnica inserţiei şi a înlănţuirii, cât şi cea anaraţiunii „în ramă”). Lamed are opersonalitate complexă. După ce a practicato duzină de meserii, acum e pensionar „cuobligaţii faţă de cetat e, mai mereu înpierdere”, „ezită la ideea unei antologii, parcăîl încurcă, îl reţine ceva, deşi admite că avenit vremea uneia, aşa ca rod şi ca expresiede uitare, poate gândeşte că antologia esteun fel de testament şi schimbă ideea...” „Aînchis uşa după mine ca după un s trăin”,mărturiseşte, în final, naratorul.Remarcabile sunt, în caz ul romanului Pemasa de operaţie, rot unjimea şi relativaaut onomie a părţilor, dincolo de cele t reiplanuri narative (şi care nu pot fi separate),secvenţele care comp un ist oricul bolii,povestea orbului Ilie sau destinul dramatical celor cinci scriitori fiind foart e bineconturate. Prozatorul evită poetizările inutileşi nu-şi propune nici o clipă să fie, cu totdinadinsul, un stilist. Luciditatea ideilor şisincerit atea simţirii fac din aceste frumoasepoveşti o triplă parabolă existenţială.La o primă apreciere, Constantin Stancu arputea părea un pesimist. Poate prea resemnatîn ceea ce priveşte viaţa, moartea, destinulnostru, al tuturor. Eroul operat de tumoareacceptă relativ uşor ceea ce i se întâmplă,nefiind un luptător. La fel pare să fi acceptatşi Ilie orbirea sa. Doar poeţii se zbat , cuneputinţă, inutil, ca peştii pe uscat– poatedin pricina asta îi considerase Carl Sandburgnişte animale marine silite să tră-iască peuscat şi râvnind să zboare în văzduh...Interesant este că atât povestea pa-cientului,cât şi cea a orbului, au un final deschis:fiecare dintre ei mai primind o şansă,rămânându-le, amândurora, speranţa. Doardestinele poeţilor par marcate definitiv dezădărnicie şi singurătate, deveniţi prizonieriai propriilor obses ii, p erdanţi la jocul deruletă al destinului. Doar lor nu li se mai des-chide nici o uşă... Pentru că poet eşt i sau nueşti. Iar dacă nu eşti, trebuie să accep ţi acestlucru. Nu are sens să jertfeşti totul pentru ohimeră. Altfel rişti să-ţi petreci viaţa în de-zamăgire şi eşecuri, sacrificându-i ş i pe ceipe care i-ai fi putut iubi şi care te-ar fi pututiubi la rândul lor.Este ceea ce am înţeles eu din romanul luiConstantin Stancu. Dacă ai ratat şansa sădevii un geniu, încearcă măcar să-ţi păstrezicalitatea de om. La urma urmei, nimeni nu-ţipoate pretinde, pe lumea asta, mai mult deatât... Fiecare dintre noi este, în permanenţă,un pacient, un orb şi un poet deopotrivă,„masa de op eraţie” din roman, p ut ânddeveni, oricând, şi a noastră...

Orient Latin pag.42

Kara, „Emoţii timpurii”,versuri, Reşiţa, Ed. TIM,2011.

Gheorghe Babeţ, „Ţânutucu persăş”, versuri îngrai, Timişoara, Ed.Waldpress, 2011.

Raul Bribete, „SărutulIudei”, versuri, Cluj-Napoca, Ed. Dacia XXI,2010.

Vasile Bogdan, „Bocşadin inimă (III)”,publicistică, Reşiţa, Ed.TIM, 2011.

Nicolae Sârbu, „Eu,Nicolae de Ohaba”,versuri, Cluj-Napoca, Ed.Dacia XXI, 2011.

Dumitru Hurubă, „Iago –sforărie de lux”, roman,Timişoara, Ed. Eubeea,2011.

Violeta Secoşan Cadar,„Izvorul de lumină”,versuri, antologie,Timişoara, Ed. Eurobit,2011.

Ioan Vintilă Fintiş,„Făptura căzută din mit”,versuri, Ploieşti, Ed.Kartha-Graphic, 2011.

Maria Niţu, „Prezentulcontinuu”, critică,Timişoara, Ed. Eubeea,2012.

Eugen Evu, „Ordineaascunsă sau pleroma”,eseuri, Râmnicu Sărat,Ed. Rafet, 2012.

Flor in Contrea, “Urmuz”,critică, Timişoara, Ed.Hestia, 2012.

Orient Latinpag.43

Sorin Smărăndescu,„reverse motion”, prozăscurtă, Timişoara, Ed.Eubeea, 2011.

Florentin Smarandache,Eugen Evu, „Contrazicerişi deziceri”, aforisme,eseuri, publicistică,Slatina, Ed. CuArt, 2010.

Nicolae Sârbu, „Vitraliisparte”, versuri, Reşiţa,Ed. TIM, 2011.

Eugen Matzota, „Întreabă,ţi se va răspunde!”,eseuri, Bucureşti, Ed.Coresi, 2011.

Viorel Nica, „Ambivalenţaliteraturii autobiografice”,critică, Piteşti, Ed.Pardigme, 2012. =

Eugen Matzota, „Durereade tine”, proză şi versuri,Bucureşti, Ed. Coresi2011.

Ioan Petraş,„Candelabrele cerului”,versuri (antologie), Cluj-Napoca, Ed. Limes, 2012.

Ion Răşinaru, „Cu lamuratrecerii”, versuri, Oraviţa,Clubul Mitteleuropa, 2011.

Ion Scorobete, “Elementede contur”, versuri, Cluj-Napoca, Ed. Dacia XXI,2011.

Ilie Chelariu, „Masla luiChe”, publicistică,Timişoara, Ed. Eubeea,2011.

Sorin Smărăndescu,„Blurat”, vesuri,Timişoara, Ed. Brumar,2011.

Sorina Popescu, „VirginiaWoolf, tăcere şiindividualitate”, critică,Timişoara, Ed. Eubeea,2011.

Orient Latin pag.44

Ioan pavel Azap, „Uşa cupicioarele pe pământ”,versuri, Piteşti, Ed.Paralela 45, 2011.

Mariana Gurza, “Peurmele lui Zenon”,versuri, Timişoara, Ed.Timpolis, 2011.

„De la Agonia laExt(H)az”, epigrame,antologie, Bucureşti, Ed.EDO, 2011.

O carte scrisă de două doam-ne din Timişoara, Doina Moţ şiConstanţa M arcu, es te dedicatăfemeilor zilelor noastre, aflate întoate anotimpurile vârstei. Scrisăsub forma unui dialog atipic, car-tea reprezintă, în primul rând, o ple-doarie pentru mişcare, pentru fru-museţe şi încredere în sine. În aldoilea rând, pătrunzând adânc înfascinanta lume a femeilor, înpaginile cărţii este tratat ă relaţiadintre trup şi suflet, în perpetuacăutare a secretului eternei tinereţi.

Volumul, structurat în patrucapitole, „Reîntoarcerea la rădă-

cini”, „Poezia mişcării”, „Farmecul seducţiei” şi „Iubeşte-ţi corpul!”,a apărut la Editura Brumar în condiţii grafice excelente. Fără nimicagresiv, fără nimic ostent ativ, cartea încearcă să ajute orice femeiesă descop ere câteva valori fundamentale p entru destinul ei, pentrufericirea ei şi starea de bine a celor din jur.

Renaşte în fiecare zi este o carte „altfel”, o carte-insulă-de-feminitat e, ce îndeamnă la a trăi o primăvară perpetuă. Ea face unimens serviciu femeilor, p unând într-o lumină nouă, favorabilă,Femeia, prin efect ul de pozitivitate şi de redobândire a încrederii desine. Carte de pe noptieră, carte de învăţăt ură, carte de budoar, car-te-oglindă, carte fără vârstă, carte a priet eniei, carte pent ru femei,dar şi pentru bărbaţi (invitaţi să descopere şi să valorizeze eternafrumuseţe feminină), carte despre iubirea de semeni, carte a reconci-lierii, a punerii sinelui faţa în faţă cu sinele, elogiu adus corporalităţii.

Dacă exerciţiile fizice, capabile să înlăture moleşala trupului şia minţii, vor începe să facă parte din viaţa noastră, lucrurile se vorschimba. Zi după zi, privindu-ne în oglindă, vom observa că în faţaochilor se va afla o altă persoană, mai încrezătoare în forţele proprii,gata să-i influenţeze şi pe alţii cu fizicul său plăcut şi limbajul corpuluiatrăgător. O persoană ce va putea depăşi mai uşor divergenţele şimicile nemulţumiri cotidiene, folosindu-şi energia preţioasă pentrupropriile exigenţe.

Conştiinţa propriei fascinaţii ne va tent a să lansăm mesajecorporale ce vor semnala că ceea ce deţinem este preţios şi tentant.

Şi atunci, nu merităm să fim fericite? Până târziu, cât ne estedat să fim pe acest pământ. Şi, cine ştie, poate şi dincolo...” (F.C.)

Boris Crăciun, DanielaCrăciun Costin,Dicţionarul scriitorilorromâni de azi, Iaşi, Ed.Porţile orientului, 2011.

Leo Butnaru, „Avangarda-Jertfa Gulagului”,antologie, Iaşi, Ed.Fundaţiei CulturalePoezia, 2012.

Iosif Băcilă , „Răspântiipeste veacuri”,publicistică, Timişoara,Ed. Excelsior Art, 2011.

Ovidiu Pecican,„Antologia prozei scurtetransilvane actuale (III)”,Cluj, Ed. Limes, 2011.

Viorel Nica,„Bidimensionalitatealiteraturiimemorialistice”, Piteşti,Ed. Universităţii, 2012.

Orient Latinpag.45

ION MURARIU

APRILIE 1 aprilie 1956 — la Şieu, jud. Bistriţa, s-a născut Monica Rohan 1 aprilie 1951 — la Văliug, jud. Caraş-Severin, s-a născut IonMoşteoru 1 aprilie 1940 — la Reşiţa, s-anăscut Dan D. Farcaş 2 aprilie 1937 — la Giroc, jud.Timiş, s-a născut Ion Murariu 2 aprilie 1969 — la Timişoara, s-anăscut Liubiţa Perinaţ-Stancov 3 aprilie 1956 — la Timişoara, s-anăscut Eleonora Pascu 3 aprilie 1959 — la Timişoara, s-anăscut Monica-MinodoraPăcurariu (m. 2010) 4 aprilie 1923 — la Vadul Crişului,jud. Bihor, s-a născut GabrielaAlmăjan 4 aprilie 1946 — la Pâncota, jud.Arad, s-a născut Ionel Funeriu 4 aprilie 1948 — la Livezile, jud. Mehedinţi, s-a născut GeorgeSchinteie 4 aprilie 1956 — la Caransebeş, s-a născut Lucian P. Petrescu 5 aprilie 1955 — la Reşiţa, s-a născut Dana Bălănescu 6 aprilie 1951 — la Diniaş, jud. Timiş, s-a născut Miomir Todorov 7 aprilie 1940 — la Sânmartinul Sârbesc, jud. Timiş, s-a născutDraga Mirianici 8 aprilie 1944 — la Herneacova, jud. T imiş, s-a născut ObertenJános 9 aprilie 1939 — la Denta, jud. Timiş, s-a născut Ios if CheiePantea 9 aprilie 1954 — la Oţelu Roşu, jud. Caraş-Severin, s-a născutPaul Doru Chinezu11 aprilie 1936 — la Petnic, jud. Caraş-Severin, s-a născut NicolaeDanciu-Petniceanu12 aprilie 1931 — la Comorâşte, jud. Caraş-Severin, s-a născutPaul M iclău12 aprilie 1947 — la Ruptura, jud. Mehedinţi, s-a născut MihaiMoraru (m. 2001)13 aprilie 1956 — la Şeitin, jud. Arad, s-a născut Ioan T. Morar13 aprilie 1940 — la Sânnicolau-Mare, jud. Timiş, s-a născutMarcel Turcu13 aprilie 1976 — la Timişoara, s-a născut Lorette Brediceanu-Persem16 aprilie 1947 — la Căvăran, jud Caraş-Severin, s-a născut VasilePistolea16 aprilie 1954 — la Constanţa, s-anăscut Val Popa (m. 2006)18 aprilie 1920 — la PlaiulCosminului (r. Cernăuţi), s -a născutŞtefan Munteanu (n. 2012)18 aprilie 1951 — la Reşiţa, s-anăscut Rodica Opreanu19 aprilie 1968 — la Rădăuţi, s-anăscut Gabriela Savitsky19 aprilie 1958 — la Beiuş, jud.Bihor, s -a născut Marie-JeanneJutea-Bădescu19 aprilie 1972 — la Lugoj, jud.Timiş, s-a născut Graţiela Benga

20 aprilie 1970 — La Reşiţa, s-a născut Camelia Tamaş23 aprilie 1943 — la Belinţ, jud. Timiş, s-a născut Simion Dănilă23 aprilie 1977 — la Brad, jud. Hunedoara, s-a născut LăcrămioaraUrsa24 aprilie 1943 — la Timişoara, s-a născut Florin Medeleţ (m.2006)25 aprilie 1980 — la Reşiţa, s-a născut Andreea Dragoescu26 aprilie 1936 — la Timişoara, s-a născut Aurel GheorgheArdelean26 aprilie 1946 — la Lenauheim, j. Timiş, s-a născut NicolaeRomândaşu (m. 2006)26 aprilie 1968 — la Gătaia, jud. Timiş, s-a născut Marinela Ilie27 aprilie 1949 — la Socolari, jud. Caraş-Severin, s-a născutNicolae Irimia28 aprilie 1948 — la Bucureşti, s-a născut Alexandru Nemoianu28 aprilie 1950 — la Timişoara, s-a născut Rodica Binder28 aprilie 1952 — la Topolovăţu-Mic, jud. Timiş, s-a născutDora Gurban

LITERARCALENDARLITERARCALENDARLITERAR

GRAŢIELA BENGA

Întâlnirinecesare:

NICOLAEMURGU

S-a născut la So-colari, jud. Caraş-Se-verin, în 1946, dintr-ofamilie în care buniculşi ta tă l său au fostînvăţători. După ab-solvirea şcolii generale, nu a putut urma cursurilelicelui din Oraviţa, deoarece tatăl său era deţinutpolitic (a executat opt ani, mulţi la Periprava).

A lucrat şapte ani ca muncitor în combinatulsiderurgic din Reşiţa, iar studiile medii le-a urmatla seral. A debutat în ziarul local, în 1964, sub girullui Timotei Jurjica, cu poezie şi reportaj, apoi aurmat o lungă perioadă de tăcere. În mediul cul-tural, a debutat, în 1998, în „Accente”, o revistăeditată de Ionel Bota la Oraviţa . Editorial, adebutat, la insistenţele lui Traian Jurchela, în 1999(Ed. „Marineasa”). A publicat şase volume depoezie, toate la aceeaşi editură : „Robul luiDumnezeu, Nicolae” (1999), „Exagerări” (2000),„Amintiri fictive” (2001), „Boema” (2004), “De-aviaţ-ascunse lea” (2005), „Nu-mi osteneşte visulsă te caut” (2007), apoi antologia „Oraviţa, monamour” (2011), la “Tipo Art”.

Nicolae Murgu este unul dintre repere leliterare contemporane ale nobilei urbe care a fostOraviţa imperială şi o conştiinţă a ei.

Orient Latin pag.4629 aprilie 1969 — la Oraviţa, jud. caraş-Severin, s-a născut DanielIlie

MAI 1 mai 1946 — la Dealul Viilor, jud. Gorj, s-a născut NicolaeRoşianu 2 mai 1936 — la Bucureşti, s-a născut Valentin Tudor (m. 1987) 2 mai 1970 — la Vânju-Mare, jud. Mehedinţi, s-a născut CostelStancu 4 mai 1950 — la Sibiu, s -a născut Ada D. Cruceanu 6 mai 1945 — la Buteni, jud. Arad, s-a născut Ovidiu Someşan 7 mai 1948 — la Rădăuţi, jud. Suceava, s-a născut Lorin Fortuna 7 mai 1925 — la Galaţi, s-a născut Gheorghe I. Tohăneanu (m.2009) 8 mai 1923 — la Făget, jud. Timiş, s-a născut Traian Iancu (m.1997) 8 mai 1948 — la Cheţani, jud. Mureş, s-a născut Vasile Dan 9 mai 1920 — la Lugoj, s-a născut Delia Pia Bârlea (m. 1993)10 mai 1940 — la Cornea, s-a născut M aria Martinescu Sadovan11 mai 1955 — la Sânnicolau Mare, jud. Timiş, s-a născut DuşanBaiski11 mai 1903 — la Ticvaniul Mare, jud. Caraş-Severin, s-a născutVirgil Birou (m. 1963)11 mai 1931 — la Cerneţi, jud.Mehedinţi, s-a născut LaurenţiuCerneţ (m. 2008)11 mai 1924 — la Slatina Nera, s-anăscut Iosif Chirilă (m. 2005)11 mai 1942 — la Timişoara, s-anăscut Florin Contrea11 mai 1941 — la Balinţ, jud. Timiş,s-a născut Crişu Dascălu11 mai 1955 — la Peştere, jud.Caraş-Severin, s-a născut DorinaŞovre11 mai 1956 — la Arad, s-a născutRomulus Bucur12 mai 1964 — la Filiaşi, jud. Dolj, s-a născut Viorel Dogaru13 mai 1938 — la Marga, jud. Caraş-Severin, s-a născut DumitruJompan13 mai 1936 — la Sânnicolau Mare, jud. T imiş, s-a născut BárányiFerenc13 mai 1956 — la Cuvejdia, jud. Arad, s-a născut Vasile Popovici14 mai 1953 — la Adlkofen, Germania, s-a născut Doru Iosif15 mai 1938 — la Caransebeş, j. Caraş-Severin, s-a născut HoriaPătraşcu15 mai 1943 — la Lovrin, jud. Timiş, s-a născut Ilse Hehn15 mai 1955 — la Târgu-Mureş, s-a născut Doina Magheţi15 mai 1967 — la Ticvaniu-Mic, jud. Caraş-Severin, s-a născutIoan Pavel Azap15 mai 1938 — la Marga, jud. Caraş-Severin, s-a născut DumitruJompan16 mai 1912 — la Timişoara, s -a născut Hans Mokk a (m.1999)16 mai 1956 — la Dersca, jud. Botoşani, s-a născut TicuLeontescu16 mai 1954 — la Turda, jud. Cluj, s-a născut Marian Odangiu18 mai 1929 — la Zorlenţu-Mare, s-a născut Ion Stan Pătraşcu (m.2002)20 mai 1962 — la Timişoara, s-a născut Melania Măgurean21 mai 1910 — la Ohabiţa, jud Caraş-Severin, s-a născut GrigoreBugărin (m. 1960)21 mai 1950 — la Oţelu Roşu, s-a născut Constanţa Marcu22 mai 1925 — la Balinţ, jud. Timiş, s-a născut Fülop Lidia

ILIECRISTESCU

22 mai 1955 — la Dezna, jud. Arad, s-a născut Ilie Măduţa(m.1992)22 mai 1951 — la Lugoj, s-a născut Constantin Buiciuc (m. 2012)23 mai 1946 — la Giroc, jud. Timiş, s-a născut Valeriu Armeanu24 mai 1974 — la Timişoara, s-a născut Alexandru Gerdanovits25 mai 1946 — la Remetea Mare, jud.Timiş, s-a născut LilianaArdelean25 mai 1951 — la Timişoara, s-a născut Dinu Barbu25 mai 1965 — la Someş Uileac, jud. Maramureş, s-a născutLucian-Vas ile Szabo26 mai 1947 — la Meria, jud. Hunedoara, s-a născut IonScorobete26 mai 1957 — la Deva, s-a născut Marius Sârbu26 mai 1988 — la Moldova Nouă, s-a născut AleksandarStoicovici28 mai 1948 — la Dalboşeţ, jud. Caraş-Severin, s-a născut PetruNovac Dolângă28 mai 1951 — la Timişoara, s-a născut Constantin Gurău28 mai 1956 — la Sânnicolau-Mare, jud. Timiş, s-a născut MarcelTolcea28 mai 1976 — la Năsăud, jud. Bistriţa-Năsăud, s-a născutMonica Ilaş29 mai 1912 — la Pădureni, jud. Timiş, s-a născut AnişoaraOdeanu (m.1972)30 mai 1951 — la Hlipiceni, jud. Botoşani, s-a născut Ioan DanBălan31 mai 1950 — la Lucacevăţ, j. Caraş-Severin, s-a născut MihaiMoldovan

IUNIE 1 iunie 1939 — la Slatina-Nera, j. Caraş-Severin, s-a născut VasileVersavia (m. 2005) 1 iunie 1963 — la Timişoara, s-a născut Claudiu T. Arieşan 2 iunie 1944 — la Hidişelul de Sus, jud. Bihor, s-a născut AnaSelena 3 iunie 1973 — la Năsăud, s-a născut Vas ile Leac 4 iunie 1921 — la Parţa, jud. Timiş, s-a născut Nicolae Ţirioi (m.1993) 4 iunie 1931 — la Luncaviţa, s-a născut Franc Şerbescu 4 iunie 1938 — la Chişoda, jud. Timiş, s-a născut Păt ru Chira 4 iunie 1944 — la Topolovăţu Mare, jud. Timiş, s-a născutMircea Pora 4 iunie 1959 — la Timişoara, s-a născut Corina Rujan 5 iunie 1933 — la Poeni, jud. Cluj, s -a născut Olimp ia Berca 5 iunie 1953 — la Curtici, jud. Arad, s-a născut Gheorghe Mocuţa 6 iunie 1956 — la Făget , jud. Timiş, s-a născut George Popovici

7 iunie 1945 — la Târgovişte, s-anăscut Emil Florin Grama 8 iunie 1937 — la Ciceu, jud.Harghita, s-a născut László B.Ildikó 9 iunie 1954 — la Zrenjanin, R.Serbia, s-a născut Ileana Ursu 9 iunie 1990 — la Lugoj, s -a născutAdelina Dozescu11 iunie 1927 — la Rast, jud. Dolj, s-a născut Nicolae Nicolae11 iunie 1942 — la Domaşnea, jud.Caraş-Severin, s-a născut IlieCristescu11 iunie 1968 — la Craiova, s-anăscut Laura Gheorghiu

12 iunie 1922 — la Orşova, s-a născut Petru Vintilă (m. 2002)12 iunie 1943 — la Timişoara, s-a născut Valeriu Drumeş

FLORINCONTREA

Orient Latinpag.4713 iunie 1974 — la Caransebeş, s-a născut Dan Suru13 iulie 1978 — la Reşiţa, s-a născut Sorin Remus Antalag13 iunie 1948 — la Timişoara, s-a născut Aurel GheorgheArdelean13 iunie 1980 — la Timişoara, s-a născut Tudor Creţu14 iunie 1954 — la Sâncel, jud. Alba, s-a născut Ioan PetraşArbore15 iunie 1947 — la Ohaba-Mâtnic,jud. Caraş-Severin, s-a născut IonGhera15 iunie 1930 — la Oradea, s-anăscut Elisabeta Chişa16 iunie 1965 — la Reş iţa, s-anăscut Alexandra Gorghiu17 iunie 1962 — la Anina, s-anăscut Sorin Gârjan18 iunie 1922 — la Vârciorova, jud.Mehedinţi, s-a născut VasileŞerban21 iunie 1980 — la Reş iţa, s-anăscut Olivia Neda21 iunie 1929 — la Timişoara, s-a născut Erika Scharf

COSTEL BABOŞ

SORIN GÂRJAN

Arhivă literară

23 iunie 1954 — la Brădet, jud. Bihor, s-a născut Traian Ştef23 iunie 1987 — la Târgu Jiu, s-a născut Marius-Ştefan Aldea24 iunie 1950 — la Nădlac, jud. Arad, s -a născut Miros lav-Ivan

Ambruš25 iunie 1961 — la Ilidia, jud.Caraş-Severin, s-a născut NicolaePătruţ27 iunie 1948 — la Satchinez, jud.Timiş, s -a născut Ioan Cărmăzan27 iunie 1962 — la Sat Mal, jud.Sălaj, s-a născut Costel Baboş28 iunie 1919 — la Petrila, s-anăscut Ion D. Sârbu (m. 1989)28 iunie 1953 — la Tăuteu, jud.Bihor, s -a născut Ioan AlexandruTătar29 iunie 1935 — la Brezniţa, jud.Mehedinţi, s-a născut Pet ru Călin

29 iunie 1949 — la Timişoara, s-a născut Adrian Derlea (m. 1999)30 iunie 1948 — la Cerneteaz, jud. Timiş, s-a născut AquilinaBirăescu30 iunie 1945 — la Timişoara, s-a născut Dorin Tudoran

Scriitori timişoreni la Densuş (1978): Sava Ilin, Nina Ceranu, Ion Velican, Dorian Grozdan (în planuldoi), Alexandru Deal, Anavi Ádám, Sofia Arcan, Ion Arieşanu, Marcel Turcu.

Anul acesta se împlinesc o sută de ani de la naşterea scriitorilor Anişoara Odeanu şi HansMokka, pesonalităţi importante pentru literatura banatică. Prima, lansată cu succes în lumealiterară bucureşteană, s-a retras la la Lugoj, unde a trăit până în 1972, când, la dispariţiasoţului, s-a sinucis. Al doilea, poet, jurnalist, muzician şi actor, a fost un om de cultură mereuprezent în viaţa burgului, chiar şi după ce a emigrat în Germania, unde a trăit până în 1999.

Amândorura, pioasă amintire!

Orient Latin pag.48

Direcţionaţi 2% din impozitul pe venitFundaţiei Culturale „Orient Latin”!

Fundaţia Culturală „Orient Latin”Aleea Ioan V. Avram, nr. 1, sc. A, ap. 18, 300377 Timişoara, România

Cod: 7863637Cont: RO33BRDE360SV07253803600

La mijlocul anilor ’90, la Lugoj soseaun domn înalt , brunet , foarte sobru, carevorbea o românească cu accent arhaic şi cares-a prezentat ceremonios: Petru IancoviciTimoceanu. Era o prezenţă impunătoare, maiales că niciodată nu l-am văzut fără costumulsău negru şi cravata asortată. Atunci cândam dat pentru întâia dată mâna cu el, m-afixat îndelung şi am avut impresia că omulăsta n-a zâmbit niciodată în viaţa lui. Înmomentul următor însă, faţa i s-a destinsîntr-un zâmbet care i-a luminat, parcă, tenulnegricios: „dacă vi se pare prea lung numele,puteţi să-mi spuneţi, pe scurt , PIT”! Vă-zându-mă că nu înţeleg, omul mi-a explicat:„PIT, aşa mă semnez eu, ca jurnalist”.

În săptămânile ce au urmat, la tipografiaFED de la Lugoj au ieşit de sub t ipar nu maipu ţin de 12 numere ale p ublicaţiei„Curcubeul Timocean”, revistă a românilordin Bor – Valea Timocului.

Redactor-şef, cărăuş şi distribuitor alnou-născutei p ublicaţii era Petru IancoviciTimoceanu, domnul acela sobru şi înalt,inginer de meserie, dacă-mi aduc bineamint e, dar care devenise z iaris t dinnecesitate. Din necesitatea de a da românilor

CRISTIAN GHINEA

În memoria domnului PIT

Timocul sau Valea Timocului este o regiune situată în nordulpeninsulei Balcanice (în estul Serbiei şi nord-vestul Bulgariei), de-alungul văii râului Timoc şi în zonele montane adiacente. Este formatdin judeţele sârbeşti Branicevo, Morava de Est, Bor şi Zajecar, pre-cum şi regiunea bulgară Vidin. Uneori, regiunea este numită Tribalia(după tribal i, o ramură a dacilor din antichitate, care a trăit în nord-vestul Bulgariei de azi). Aici tră ieşte o importantă populaţie româ-nească, numită de către slavi drept „vlasi” (valahi, vlahi). (Wikipedia).

timoceni o revistă, fie ea cât de modestă,scrisă în limba română, cu caract ere latineadică, şi care să le vorbească simplu, fărăfloricele st ilis tice, desp re ale lor: casă,tradiţie, dans, p ort popular cu opinci ş i

cuşme înalte, biserică, grai, dar mai ales deneam. Îmi amitesc şi acum că, înainteaapariţiei primului număr, pregătisem, dinmaterialele trimise, un sumar destul de bogat– ce mai, un ziar în toată regula.

Venit la faţa locului, omul a luat şpaltu-rile şi a făcut ochii mari: „Nuuu, nu aşa!”Cum rămăsesem interzis, el, adică domnulPIT, mi-a explicat: „E bine totul, dar litereleastea sunt prea mici. T rebuie litere mari, cu

caractere desluşite, să le înţeleagă bătrâniinoştri, dar şi ai noştri copii, care n-au şcoalărumânească!”

Revista a crecut de la un număr la altul,se înmulţeau şi corespondenţii, ba din Bor,ba din Negotin, ba din Uzdin sau Panciova.Uneori ne mai auzeam la telefon – mai tragemun tiraj, ştiţi, s-a confiscat la vamă, asta e...Erau vremuri de restrişte, vecinii noştri sârbipătimeau războaie, era oarecum de înţelescă vameşii mai zeloşi făceau alergie lacaracterele latine ale micuţei publicaţii.

După un timp , domnul PIT nu a maivenit la Lugoj. Revista a continuat să apară,dar la o altă tipografie, din Baia M are. Îmitrimitea cu regularitate publicaţia, iar eu măbucuram când o vedeam, căci îmi aminteade aparent ursuzul domn PIT, cu toate ticurilelui, cu tot umorul său special.

Apoi, a venit şi momentul de neima-ginat, momentul tristeţii: am primit vestea căPetru Iancovici Timoceanu a murit, în timpulunui bombardament, la Novi Sad. Atât, fărăcomentarii.

Am pus doliu şi-n jurnalul nostru...Zilele acestea, România a p us condiţii

Serbiei în ce priveşte aderarea la spaţiul UE,în care, zic eu, ţara vecină îşi are cu priso-

sinţă locul. Cu o condiţie: să nu uite de ro-mânii timoceni, aşa-zişii „vlahi”, să nu le in-venteze o nouă limbă, să nu le „dăruiască”un alt alfabet, scris cu litere chirilice, să lefacă şcoli şi biserici, să nu-i înt oarcă înveacul al XIX-lea.

Chiar dacă este un gest simbolic, de-mersul României se pliază pe amintirile meledespre temerarul român timocean – domnulPIT!