OFERTA

OFERTA reprezinta cantitatea maxima dintr-un bun sau serviciu care poate fi vanduta pe piata intr-o anumita perioada de timp si la un anumit pret unitar, acceptat de cumparator si considerat de vanzator ca pret minim, care ii trezeste dorinta de a vinde acel bun.

OFERTA reprezinta cantitatea maxima dintr-un anumit bun pe care un vanzator intentioneaza sa o vanda intr-o perioada determinata de timp, la un anumit pret.In functie de nivelul cererii, cantitatea vanduta poate sa difere de cantitatea oferita. Daca pe piata unui bun se insumeaza cantitatile oferite, la acelasi pret, de catre toti vanzatorii, rezulta oferta de piata. Ea exprima relatiile in legatura cu:

a) cantitatea maxima dintr-un anumit bun, pe care vanzatorii doresc sa o vanda la un anumit pret unitar;

b) pretul unitar minim scontat de vanzatori pentru vanzarea unei cantitati dintr-un anumit bun.

In functie de ce exprima oferta, aceasta se poate manifesta din partea unui producator individual, a unei firme sau a unei ramuri de activitate pentru un anumit produs, iar ea poate fi:

a) individuala, adica oferta dintr-un produs sau serviciu din partea unui producator sau unei unitati economice;

b) totala, adica intreaga cantitate a unui produs sau serviciu pe care producatorii o ofera spre vanzare;

c) agregata (globala), adica totate bunurile si serviciile, din tara respectiva, destinate pietei, in tota diversitatea si cantitatea lor, exprimate in bani.

In functie de natura bunurilor se pot distinge urmatoarele forme de oferta:

a) oferta de bunuri independente ( de ex.: oferta de calculatoare, autoturisme, confectii, etc.);

b) oferta complementara, cand din productia unor bunuri principale (de ex.: productia de carne, de miere, etc.) rezulta unele bunuri secundare;

c) oferta mixta, cand mai multe bunuri oferite satisfac aceeasi cerere (de ex.: cafea, ceai, lapte).

Daca avem in vedere influenta factorilor de productie asupra dimensiunilor ofertei la un moment dat, se cunosc:

a) oferta fixa, in cazul raritatii absolute a factorilor de productie, ceea ce face ca volumul de bunuri oferite pietei sa fie relativ constant si sa nu poata fi majorat prin decizii economice;

b) oferta flexibila, ca rezultat al raritatii relative a factorilor de productie, un bun putand sa fie reprodus in cantitati variabile cu ajutorul factorilor de productie disponibili.

In conditiile in care introducem in analiza factorul timp, oferta in totalitatea ei devine flexibila si se manifesta in urmatoarele forme:

a) oferta instantanee sau pe termen foarte scurt, cand producatorul (vanzatorul) nu poate modifica marimea ofertei decat in functie de stocurile de care dispune in acel moment;

b) oferta pe termen scurt, cand dimensiunile ofertei se pot modifica in functie de gradul de folosire a capacitatilor de productie existente si prin angajarea de noi lucratori;

c) oferta pe termen lung, se modifica prin crearea de noi capacitati de productie, scoaterea din functiune a unor capacitati, introducerea progresului tehnic, s.a..

Modificarea pretului de pe piata unui bun determina extinderea si contractia ofertei, in asa fel incat fiecarui nivel de pret ii va corespunde o anumita cantitate oferita. Daca pretul creste, oferta se va extinde, adica va creste cantitatea oferita, iar daca pretul se reduce, oferta se contracta, adica se reduce cantitatea oferita.Schimbarea cantitatii oferite la diferite niveluri ale pretului poate fi prezentata si analizata cu ajutorul unui tabel, un fragic sau printr-o functie.

Pretul unitar(lei)

Cantitatea oferitaUnit./sapt.

300 1400250 1200200 1000150 800100 60050 400

Efectul modificarii pretului asupra cantitatii oferite

Functia ofertei in aceasta situatie: O = 200 + 4P 1400 = 200 + 4 x 300

Raporturile de cauzalitate dintre schimbarea pretului si cantitatea oferita constituie continutul legii generale a ofertei. Corespunzator acestei legi:

a) cresterea pretului determina cresterea cantitatii oferite;b) reducerea pretului determina reducerea cantitatii oferite.

P Contractia ofertei

300

250

200

150

100 50

Extinderea ofertei

200 400 600 800 1000 1200 1400 Q Contractia si extinderea ofertei

Presupunand ca ceilalti factori care determina modificarea ofertei si care nu constituie conditiile oferte, nu se schimba, rezulta ca intre evolutia pretului si cantitatea oferita exista o relatie directa, pozitiva. Aceasta relatie este pusa in evidenta de graficul de mai sus.Considerand ca intr-o perioada determinata de timp, pe piata unui anumit produs, diferitele niveluri de preturi nu se modifica, oferta poate creste sau poate sa se reduca in raport cu cantitatea oferita initial la un nivel dat al pretului. Fenomenul cresterii sau reducerii ofertei se reprezinta printr-un tabel, printr-o functie sau printr-un grafic.

Cresterea si reducerea ofertei

Pretul unitarCantitatea oferita

initial (O0)unit./sapt.

Oferta marita(O1)

unit./sapt.

Oferta scazuta(O2)

unit./sapt.300 1400 1500 1300250 1200 1300 1100200 1000 1100 900150 800 900 700100 600 700 500

50 400 500 300Aceasta situatie mai poate fi reprezentata printr-o functie de forma:O1 = 300 + 4PO2 = 100 + 4P sau printr-un grafic O2 O0 O1

P 300

250

200

150

100 50

200 400 600 800 1000 1200 1400 1600 Q

In graficul de mai sus constatam ca la pretul de 150 lei unitatea, cantitatea oferita initial era de 800 de unitati. In comparatie cu oferta initiala reprezentata de dreapta O0, dreapta O1 semnifica o crestere a ofertei, cantitatea oferita corespunzatoare pretului de 150 lei este in aceasta situatie de 900 unitati, iar dreapta O2 semnifica o reducere a ofertei, cantitatea oferita fiind in aceasta situatie de 700 unitati.Modificarea cantitatii oferite la acelasi nivel al pretului este determinata de o serie de factori care mai poarta denumirea de conditiile ofertei si care sunt:

1) costul productiei;2) pretul altor bunuri;3) numarul firmelor care produc acelasi bun;4) taxele si subsidiile;5) previziunile privind evolutia pretului;6) evenimentele social-politice si naturale.

Costul productiei.Intre nivelul costului si cantitatea oferita exista o relatie negativa. Reducerea costului de productie a bunului determina cresterea cantitatii oferite iar cresterea costului, determina o scadere a ofertei. Schimbarea costului unui bun depinde in primul rand de tehnologiile de productie. Imbunatatirea tehnologiilor, inlocuirea celor vechi cu altele noi, conduc la sporirea eficientei utilizarii tuturor resurselor economice, cresterea productiei obtinute cu acelasi volum de resurse, rezultatul fiind reducerea costului pe unitatea de produs. In al doilea rand, marimea costului depinde de nivelul pretului factorilor de productie. La acelasi nivel al eficientei economice daca salariile

cresc, sau pretul materiilor prime, materialelor, energiei, etc. sporeste, costul va creste iar oferta se va reduce.

Pretul altor bunuriO cantitate determinata de resurse economice poate fi utilizata in aceleasi conditii pentru obtinerea a doua bunuri, de exemplu x si y. Daca pretul bunului x se reduce, o mai mare parte din volumul de resurse sau chiar intreaga cantitate va fi folosita pentru producerea bunului y al carui pret nu s-a schimbat: modificarea pretului bunului x determina o crestere sau o reducere a ofertei pe piata bunului y.Totodata, din productia unor bunuri principale (de baza) rezulta o serie de produse secundare din a caror vanzare rezulta venituri care pot avea o pondere importanta in veniturile totale incasate. Daca pretul bunului principal creste, celelalte conditii raman neschimbate, oferta de pe piata bunului secundar va spori si invers, daca pretul se va reduce, oferta de pe piata bunului respectiv va creste.

Numarul firmelor care produc acelasi bunIntr-o anumita industrie isi pot desfasura activitatea mai multe firme. Daca productia acestor firme nu se modifica intr-o anumita perioada de timp si noi firme vor intra in industria respectiva, oferta va creste. In situatia in care unele firme vor da faliment, oferta se va reduce.

Taxele si subsidiileMajorarea taxelor pe profitul firmelor dintr-o anumita industrie va determina o reducere a ofertei, iar reducerea taxelor, o crestere a ofertei. Totodata, unele firme si industrii pot beneficia de subsidii din bugetul statului rezultand astfel o crestere a ofertei, celelalte conditii ramanand neschimbate.

Previziuni privind evolutia pretuluiOrice firma isi desfasoara activitatea atat pe o piata prezenta cat si pe o piata viitoare. In situatia in care una sau mai multe firme dintr-o anumita industrie prevad ca viitorul pret de pe piata bunului produs va creste, oferta prezenta se va reduce, iar daca se asteapta ca pretul sa scada, oferta de pe piata prezenta va creste.

Evenimentele social-politice si naturaleProductia oricarul bun presupune anumite conditiile social-politice si naturale. Cadrul social-politic si juridic prezinta o importanta deosebita pentru asigurarea oricarei activitati economice. In unele domenii de activitate (agricultura, constructii, industria miniera, etc.) importante sunt si conditiile naturale.In conditiile social-politice si naturale favorabile, ceilalti factori ramanand neschimbati, oferta creste iar o inrautatire a unor sau altora din aceste conditii va determina o reducere a ofertei.

Prin insumarea algebrica absoluta sau relativa a influentei fiecarui factor va rezulta modificarea totala a ofertei unui anumit bun, la un nivel dat al pretului.

Elasticitatea ofertei exprima dimensiunile sau gradul modificarii ofertei in functie de schimbarea pretului sau a oricareia dion conditiile ofertei. Elasticitatea poate fi evidentiata prin coeficientul elasticitatii ofertei.

Astfel, pentru determinarea marimii coeficientului elasticitatii ofertei unui anumit bun, in functie de pretul acestuia (E op), se utilizeaza urmatoarele metode:

a) E op = : sau E op =

b) E op = :

astfel:

E op = x

E op = x x

E op = x

De exemplu daca avem in vedere baremul initial al ofertei si consideram ca pretul creste de la 50 la 100 lei unitatea, coeficientul elasticitatii ofertei in functie de pretul bunului respectiv va fi:

a) E op = : = 0,5 sau E op = = 0,5

b) E op = x = 0,6

Rezulta ca in conditiile cresterii cu 1% a pretului, cantitatea oferita va creste cu mai putin de un procent.

In functie de nivelul coeficientului elasticitatii ofertei de pret, formele ofertei se prezinta astfel:

a) oferta este elastica atunci cand unui anumit procent de modificarea pretului unitar ii corespunde o modificare mai mare a ofertei.In acest caz E op este mai

mare decat 1, deoarece > .

b) oferta cu elasticitate unitara, cand unui procent in modificarea pretului ii

corespunde unul similar in schimbarea ofertei. Deci E op = 1 cand =

c) oferta este inelastica atunci cand procentul modificarii ofertei este mai mic

decat procentul modificarii pretului. Deci E op < 1 cand < .

d) oferta perfect elastica reprezinta un caz extrem, un concept teoretic care nu exista in realitate si care presupune ca la un pret dat, oferta sa creasca la infinit.

Deci, E op = ∞ deoarece = 0.

e) Oferta perfect inelastica reprezinta un alt caz extrem, cand la orice modificare

a pretului, oferta nu se modifica. Deci E op = 0, deoarece = 0.

Elasticitatea ofertei, ca si elasticitatea cererii prezinta o importanta deosebita in procesul decizional, deoarece in functie de evolutia pretului de pe piata fiecarui bun, veniturile totale incasate depind atat de forma elasticitatii cererii cat si de posibilitatile de adaptare a ofertei la aceasta evolutie.Elasticitatea ofertei este determinata de o serie de factori, mai importanti fiind cei analizati mai jos.

Costul productieiIn situatia in care pe piata unui bun se inregistreaza o crestere, iar celelalte conditii raman neschimbate, cresterea ofertei depinde de nivelul costului de productie. La un nivel dat al eficientei utilizarii factorilor de productie, marimea costului depinde de pretul resurselor economice utilizate. Fiind o cerere derivata, nivelul pretului acestor resurse va depinde de modificarea cererii de pe piata bunului x. Presupunand ca se inregistreaza o crestere a cererii pe piata bunului x, la acelasi nivel de pret, oferta poate sa creasca numai daca marimea costului mediu nu creste. Dar la un anumit nivel al eficientei utilizarii resurselor, cresterea ofertei bunului x nu poate avea loc fara o crestere a cererii pe piata resurselor si deci, a pretului acestor resurse si in fine a costului mediu al bunului x. In aceste conditii, oferta bunului x nu poate sa creasca sau poate inregistra cresteri nesemnificative.

Razulta ca intre nivelul costului si elasticitatea ofertei exista o relatie negativa. Cresterea costului va determina o scadere a elasticitatii ofertei si invers, daca celelalte imprejurari raman constate.

Posibilitatile de stocare a bunurilorDaca bunul x poate fi depozitat si pastrat o anumita perioada de timp, elasticitatea ofertei in functie de pretul acestui bun creste si invers, in cazul in care posibilitatile de stocare sunt reduse. In concluzie, intre posibilitatile de stocare a bunurilor si nivelul coeficientului elasticitaii ofertei la pret exista o relatie pozitiva.

Costul stocariiPastrarea oricarui bun costa. In acest cost sunt incluse atat cheltuieli de depozitare, chirii, salarii, etc., cat si cheltuielile legate de pierderea prin depreciere sau schimbare a modei, nivelul calitativ al bunurilor stocate. Aceste cheltuieli se adauga la costul productiei (pretul la care acesta a fost cumparat), rezultand costul total care se afla in relatie inversa cu elasticitatea ofertei la pretul de pe piata bunului respectiv.

Perioada de timp de la modificarea pretuluiDaca pretul de pe piata bunului x se majoreaza, iar celelalte conditii ale ofertei raman constante, forma elasticitatii ofertei depinde de durata perioadei de timp care a trecut de la modificarea pretului. In acest context exista trei perioade de timp:

a) perioada pietei;b) o perioada scurta de timp;c) o perioada lunga de timp.

a) Perioada pietei se caracterizeaza printr-o durata foarte scurta de timp de la modificarea pretului bunului x, ca urmare a cresterii cererii, perioada in care ofertantii se gasesc in imposibilitatea sporirii porductiei, oferta fiind perfect inelastica. In graficul de mai jos, unde se prezinta aceasta situatie, cantitatea oferita ramane neschimbata, iar pretul creste de la P0 la P1 ca rezultat al cresterii cererii de la C0 la C1.

O0

P E1

P1 C1

E0 P0

C0

0 Q0 Q

Oferta in situatia perioadei de piata

b) Perioada scurta de timp imprima ofertei un caracter inelastic. In aceasta perioada, in conditiile cresterii pretului bunului x ca rezultat al cresterii cererii, exista posibilitatea sporirii, in anumite limite, a cantitatii oferite prin utilizarea unui volum mai mare de resurse disponibile (munca, materii prime, materiale, energie, etc.). In graficul de mai jos, unde se prezinta aceasta situatie, se constata o crestere a cantitatii oferite de la Q0 la Q1 ca urmare a majorarii pretului de la P0 la P1, majorare determinata de cresterea cererii. Insa, procentul de crestere a cantitatii oferite este mai mic decat procentul de sporire a pretului.

P E1

P1 E0 C1 P0

C0 0 Q0 Q1 Q

Oferta pe o perioada scurta de timp

Perioada indelungata de timp asigura posibilitatea unei oferte elastice a bunului x. In cadrul aceste perioade, producatorii pot spori cantitatea factorilor de productie implicati in producerea bunului x printr-un proces investitional sustinut in scopul largirii capacitatilor de productie existente sau prin intrarea de noi firme in industria bunului respectiv, ca urmare a cresterii cererii si in final a pretului. Graficul de mai jos ofera posibilitatea analizei relatiilor dintre schimbarea cererii si pretului, pe de o parte, si modificarea cantitatii de pe piata bunului x, pe de alta parte.

P

P1 E1 O0

E0 C1 P0

C0 0 Q0 Q1 Q

Oferta pe o perioada lunga de timp

In aceasta situatie, procentul cresterii cantitatii oferite este mai mare decat cel de crestere a pretului, deci: %(Q1 – Q0) > %(P1 – P0) .Din analiza celor trei situatii reprezentate grafic, se poate constata ca nivelul pretului de pe piata bunului x, la o anumita oferta, se modifica in functie de schimbarea cererii. Astfel, in conditiile unei anumite oferte (O0) si cererii (C0), piata bunului x se afla in echilibru (E0), pretul de echilibru fiind (P0), iar cantitatea de echilibru (Q0). Insa acest echilibru este temporar. El se modifica daca una din cele doua forte ale pietei se schimba.Astfel, daca are loc o crestere a cererii de la C0 la C1 iar oferta ramane aceeasi, echilibrul pietei pe o perioada scurta de timp se va situa la E1 corespunsator pretului P1 si cantitatii oferite Q1 . Desigur ca cele trei noi puncte de echilibru (E1) evidentiaza raporturi cantitative diferite intre modificarea pretului si a cantitatii in functie de forma de elasticitate a ofertei. In cele trei grafice de mai sus, pretul este considerat o variabila dependenta iar cererea variabila independenta, astfel ca o crestere a cererii, ca rezultat al modificarii venitului sau a altei conditii, determina o crestere a pretului in conditiile unei oferte date. La randul sau noul pret determina o extindere a ofertei. Modificarea echilibrului dintre cantitatea oferita si cererea de pe piata bunului x poate fi urmarita pe baza unor date ipotetice din tabelul de mai jos.

Pretullei/unit.

Oferta initiala(O0)

(unitati)

Cererea initiala(C0)

(unitati)

Cererea marita(C1)

(unitati)C1 = 1.800 – 4P

300 1400 200 600250 1200 400 800200 1000 600 1000150 800 800 1200100 600 1000 140050 400 1200 1600

Efectul modificarii asupra nivelului pretului de echilibru

Din analiza datelor prezentate in tabelul de mai sus se pot desprinde urmatoarele concluzii:

a) La pretul de 150 lei unitatea, cantitatea oferita este egala cu cea ceruta. Temporar piata se afla in echilibru in conditiile in care O0 = 200 +4P = C0 = 1400 – 4P.

b) Ca urmare a cresterii cererii, pretul de echilibru se ridica la nivelul de 200 lei unitatea. Piata bunului x a intrat intr-un nou echilibru, O0 = 200 +4P = C1 = 1800 – 4P.

c) Cresterea cererii are loc in conditiile unei oferte inelastice, pretul sporind cu 33% iar cantitatea oferita numai cu 25%. Veniturile totale incasate cresc de la 120.000 lei la 200.000 lei.

Echilibrul pietei bunului x se schimba si datorita modificarii ofertei. Astfel daca in conditiile unei cereri elastice se inregistreaza o crestere a ofertei (variabila independenta), pretul (variabila dependenta) se va reduce, insa intr-o proportie mai mica decat proportia cresterii ofertei (vezi graficul de mai jos). In aceasta situatie, cererea se va extinde iar veniturile totale incasate vor creste.

P O0

P0 E0 O1 E1 P1

0 Q0 Q1 Q

Cresterea ofertei in situatia unei cereri elastice

Daca se inregistreaza o crestere a ofertei in conditiile unei cereri inelastice (mentionam ca pentru majoritatea bunurilor de consum cererea este inelastica), procentul de crestere a ofertei va fi devansat de cel al reducerii pretului. In aceste conditii se inregistreaza o extindere a cererii. Totodata, veniturile totale incasate din vanzarea bunului x scad. Aceasta situatie poate fi urmarita in tabelul de mai jos ca si in graficul de mai jos.

P O0

P0 E0 O1 P1 E1

0 Q0 Q1 Q

Cresterea ofertei in cazul unei cereri inelastice

Pretullei/unit.

Cererea initiala(C0)

(unitati)

Oferta initiala(O0)

(unitati)

Oferta marita marita(C1)

(unitati)O1 =600 + 4P

300 200 1400 1800250 400 1200 1600200 600 1000 1400150 800 800 1200100 1000 600 100050 1200 400 800

Efectul modificarii ofertei asupra nivelului pretului de echilibru

Din analiza datelor tabelului de mai susrezulta urmatoarele:

a) la nivelul initial de echilibru al pietei bunului x, cantitatea este de 800 unitati iar pretul de 150 lei;

b) cresterea ofertei (O1) determina o noua situatie de echilibru la cantitatea si la pretul de 100 lei unitatea (C0 = 1.400 – 4P = O1 = 600 +4P);

c) Ca urmare a cresterii ofertei cu 25%, pretul se reduce cu 33% iar cantiatea ceruta cu 25%, deci procentul reducerii pretului este mai mare decat procentul cresterii cantitatii;

d) Datorita formei inelastice a cererii, veniturile totale incasate din vanzarea bunului x se diminueaza de la 120. 000 lei la 100.000 lei.

Oferta de servicii, în termenii de bază economici, reprezintă cât de mult şi ce anume poate oferi piaţa serviciilor, o definiţie destul de simplă în aparenţă, dar cu multe implicaţii şi conotaţii de ordin economic pe piaţa de consum a serviciilor.

Categorii de oferte ale serviciilorÎn literatura de specialitate se regăsesc două modalităţi de

prezentare a ofertei de servicii: oferta individuală de servicii şi oferta agregată. Oferta individuală reprezintă

oferta de servicii la nivelul unui singur agent economic; cantităţile dintr-un serviciu pe care un agent economic le pune la

dispoziţia clienţilor spre vânzare.Pentru ca o întreprindere prestatoare de servicii să-şi formeze o ofertă de

servicii trebuie îndeplinite mai multe condiţii:

disponibilitatea producerii unui anumit serviciu; orice agent economic are libertatea de a întreprinde sau nu, o afacere în domeniul serviciilor, şi ce anume;

capabilitatea întreprinderii de a produce un anumit serviciu, care necesită resurse umane cu o pregătire profesională de specialitate, resurse materiale, resurse informaţionale şi tehnologice, precum şi resurse financiare. În cele mai frecvente cazuri întreprinderea trebuie să facă dovada capabilităţii sale de a presta un anumit serviciu: brevet, autorizaţie, licenţă etc.;

management performant care să asigure recuperarea costurilor necesitate de producerea şi comercializarea serviciului din veniturile realizate din această activitate şi obţinerea de profit.

Oferta agregată reprezintă cantităţile totale de servicii puse la dispoziţia consumatorilor

finali sau utilizatorilor la un moment dat; este constituită din ofertele individuale ale tuturor întreprinderilor

prestatoare.

Particularităţi ale ofertei de serviciiParticularităţile ofertei de servicii rezultă din caracteristicile

acestora. În cele ce urmează vor fi prezentate particularităţi ale ofertei, ce se regăsesc la majoritatea serviciilor.

Netransferabilitatea ofertei derivă din nematerialitatea şi nestocabilitatea serviciilor. Serviciile nefiind materiale şi stocabile, nici nu se pot transfera de pe o piaţă pe alta. De exemplu, serviciile hoteliere de cazare, nu se pot transfera în altă localitate unde cererea este mai mare sau invers, când cererea pentru cazare este foarte mare, peste numărul locurilor de cazare, nu se pot transfera astfel de servicii din alte localităţi.

Dificultatea protecţiei juridice a serviciului rezultă din nematerialitatea şi intangibilitatea unor servicii. Aceste două caracteristici ale serviciilor creează condiţiile de creştere a posibilităţilor de imitare ale acestora. Datorită nematerialităţii şi participării cumpărătorului la producerea serviciului, prestatorul poate foarte uşor să-şi particularizeze oferta, astfel încât atât teoretic cât şi practic există reale posibilităţi de a prezenta un alt serviciu. Protecţia juridică se limitează în astfel de cazuri la marcă.

Implicarea consumatorului în producerea serviciului generează: producerea unor servicii personalizate, ceea ce poate crea dificultăţi

pentru prestator; un sistem aparte de relaţii stabilite între prestator şi consumator, cu

consecinţe benefice pentru ambele părţi. În aceste condiţii prestatorul (servicii medicale, învăţământ etc.) are

posibilitatea să valorifice relaţiile cu clienţii săi pentru întărirea relaţiilor cu aceştia, în scopul dobândirii, menţinerii şi chiar consolidării poziţiei pe piaţa serviciului respectiv.

Organizarea producţiei şi structurarea întreprinderii pornind de la consumator este determinată de:

inseparabilitatea serviciului de prestator şi consumator; simultaneitatea producţiei şi consumului; nematerialitatea serviciului; nestocabilitatea serviciului; intensificarea concurenţei pe piaţa serviciilor.

Persoana care oferă serviciul este cea mai importantă pentru client, oferindu-i acestuia satisfacţia aşteptată.

Oferta de servicii este o ofertă potenţială, care devine reală numai în momentul consumului, fapt determinat de nestocabilitatea serviciului şi de simultaneitatea producţiei şi consumului serviciului.

Factori de influenţă ai ofertei de serviciiOferta de servicii se află sub influenţa unui complex de factori cu

acţiune concomitentă. Cei mai importanţi factori dintre aceştia, sunt enumeraţi în continuare:

Volumul şi structura cererii influenţează oferta de servicii şi poate avea mai multe forme de manifestare.

Cererea nesatisfăcută, care pentru o perioadă de timp nu a regăsit o ofertă echivalentă. Important din acest punct de vedere este cunoaşterea atât cantitativă şi structurală, cât şi a localizării în timp şi spaţiu a cererii nesatisfăcute. Orientarea investitorilor pentru iniţierea şi dezvoltarea afacerilor în direcţia prestării serviciilor care au fost solicitate de către consumatori şi care nu au putut fi satisfăcute datorită lipsei ofertei, ar fi foarte benefică, atât pentru prestatori, care au toate şansele de a obţine profit, cât şi pentru consumatori, care îşi satisfac o nevoie socială.

Manifestarea cererii efective influenţează volumul ofertei pentru un anumit serviciu, dar şi tarifele percepute de prestatorii care activează pe piaţa respectivă.

Cererea potenţială reprezintă un factor de influenţă deosebit de important a ofertei de servicii. Pentru ca cererea potenţială să fie transformată în cerere efectivă, se impune cunoaşterea elementelor constitutive ale cererii potenţiale, precum şi a cauzelor pentru care nevoia socială nu s-a exprimat într-o astfel de cerere. Printre aceste cauze, se pot enumera: lipsa mijloacelor financiare, inexistenţa ofertanţilor de servicii care constituie obiectul nevoii sociale, calitatea serviciilor, tarifele acestora, raportul preţ-calitate etc.

Creşterea volumului şi diversificării cererii efective de servicii se poate realiza prin:

reducerea tarifelor; îmbunătăţirea raportul calitate – preţ; creşterea numărului de prestatori; informarea permanentă a consumatorilor privind oferta de servicii.

Costurile de producţie reprezintă un factor deosebit de important mai ales pentru debutul unei afaceri în domeniul serviciilor (de exemplu, în telecomunicaţii, cabinete stomatologice, saloane de coafură-cosmetică etc). Există însă şi servicii pentru care costurile de producţie nu prezintă o asemenea importanţă (de exemplu, serviciile de consultanţă, traduceri etc).

Tariful de piaţă al serviciului constituie un factor de influenţă a ofertei de servicii şi prezintă o serie de particularităţi determinate de caracteristicile serviciilor. De regulă, tariful unui serviciu este determinat în cea mai mare proporţie de către consumator. Rezultatul confruntării cererii cu oferta este mai puţin determinant şi această situaţie îl avantajează pe consumator.

Ţinta ofertanţilor de servicii o reprezintă câştigarea celor mai mari profituri posibile. Ei vor presta orice serviciu care este profitabil.

Relaţia dintre cantitatea oferită şi preţ este exprimată prin legea ofertei, potrivit căreia cantitatea din orice produs pe care o firmă o va produce şi o va oferi spre vânzare este în relaţie pozitivă cu preţul produsului, adică va creşte când preţul produsului creşte şi scade când preţul produsului scade.

Un aspect deosebit de important în analiza tarifului, ca factor de influenţă a ofertei, se referă la elasticitatea ofertei în funcţie de tarif (EQ/T). Elasticitatea ofertei evidenţiază în ce măsură cantitatea de servicii oferită răspunde modificării de tarif intervenite pe piaţa de consum.

De-a lungul timpului, economiştii au dezvoltat o măsură numerică a fenomenului de elasticitate, cunoscută sub denumirea de coeficient de elasticitate, pentru a exprima cât mai clar gradul diferit de răspuns al prestatorilor la schimbările de tarif (preţ) ale diferitelor servicii (produse). Oferta se poate găsi în următoarele situaţii: ofertă elastică şi ofertă inelastică.

Oferta elastică intervine în momentul în care modificarea cantităţii oferite este mai mare decât modificarea tarifului. Firmele sunt dispuse să crească producţia de servicii destul de repede în momentul în care tarifele cresc. În acest punct, ele trebuie să dispună de forţă de muncă disponibilă dar şi de maşini, utilaje aflate în număr suficient de mare şi în bune condiţii.

Oferta inelastică este întâlnită în situaţiile în care modificarea procentuală a cantităţii oferite are loc într-un procent mai scăzut decât modificarea procentuală a tarifului. La o scădere a tarifului firmele sunt dispuse să îşi micşoreze cantitatea de servicii oferită.

Coeficientul de elasticitate a ofertei în funcţie de tarif se calculează cu următoarea formulă, cu ajutorul căreia putem interpreta şi analiza cât de sensibilă este modificarea ofertei unui anumit serviciu la o modificare procentuală a tarifului:

Astfel, în cazul ofertei, putem întâlni următoarele situaţii: dacă EQ/P > 1, oferta este elastică, adică se modifică în acelaşi sens cu

tariful, dar mai intens (cu alte cuvinte oferta este sensibilă la modificările de preţ); cu cât elasticitatea ofertei este mai mare, cu atât prestatorii de servicii sunt mai sensibili la modificările de tarif;

dacă EQ/P = 1, oferta este unitară, adică se modifică în acelaşi sens cu preţul şi cu aceeaşi intensitate;

dacă EQ/P <1>0 oferta este inelastică adică se modifică în acelaşi sens cu preţul, dar mai lent (oferta nu este sensibilă la modificările care intervin la tariful serviciului).

De regulă, în cazul serviciilor, coeficientul de elasticitate a ofertei de servicii este supraunitar în raport cu tarifele şi negativ în raport cu veniturile.

Tariful şi cantitatea serviciilor substituibile reprezintă alţi factori cu influenţă puternică asupra ofertei de servicii. Serviciile substituibile sunt acele servicii care satisfac aceleaşi categorii de nevoi şi care pot fi înlocuite cu alte servicii (de exemplu dacă un consumator doreşte să se deplaseze dintr-o localitate în alta, acesta poate apela la serviciile unei firme de transport feroviar, la serviciile unei firme de transport aerian sau la serviciile unei firme de transport rutier). De asemenea şi produsele substituibile pot contribui substanţial la satisfacerea cererii pentru bunuri care pot fi oferite direct prin procesul de producţie industrială sau prin prestarea de servicii (de exemplu, confecţiile, ca rezultat al industriei uşoare sau ca rezultat al prestării unui serviciu la comandă). Aceste două categorii de bunuri se găsesc în raporturi de concurenţă şi influenţează oferta de servicii în sens contrar.

Preţurile şi cantităţile de servicii complementare determină o influenţă directă asupra ofertei serviciilor. Această influenţă poate fi pozitivă sau negativă. De exemplu, un hotel, pe lângă serviciile de cazare şi masă poate oferi şi diverse servicii complementare, cum ar fi: închirierea unor săli de conferinţe, transport, servicii de curierat, servicii de vânzare de suveniruri. Astfel, cu cât cantitatea de servicii complementare este mai mare, oferta de servicii va fi mai bogată. De asemenea, este cunoscut faptul că, cu cât preţul serviciilor de cazare este mai mic şi oferta de servicii complementare va fi mai redusă.

De exemplu, o cantitate redusă de bunuri de uz îndelungat necesită dezvoltarea serviciilor de service, iar o ofertă bogată de astfel de bunuri şi la preţuri accesibile populaţiei poate avea efecte negative asupra nivelului ofertei de servicii de service.

Serviciile complementare pot influenţa oferta de servicii pe măsura instaurării şi generalizării unor raporturi de asociare.

Taxele, impozitele şi subvenţiile au şi ele o influenţează semnificativă asupra ofertei de servicii. Astfel, creşterea taxelor va conduce la micşorarea ofertei de servicii în schimb reducerea acestora va contribui substanţial la creşterea ofertei de servicii. De asemenea, majorările sau micşorările subvenţiilor determină modificări ale ofertei de servicii în acelaşi sens.

Numărul prestatorilor de servicii reprezintă un alt factor care influenţează oferta de servicii. În funcţie de numărul prestatorilor existenţi pe o piaţă, se crează diferitele tipuri de concurenţă, de la monopol la concurenţa perfectă. Pentru a putea face o analiză cât mai bună a numărului de ofertanţi, se recomandă ca aceasta să nu fie efectuată pe ansamblul pieţei serviciilor, fiind necesară o analiză pentru

fiecare categorie de servicii oferite, în scopul reflectării oportunităţilor de afaceri în domeniul serviciilor şi satisfacerii cât mai deplin a nevoilor consumatorilor.

Factorul timp îndeplineşte un rol mai puţin important în raportul dintre cererea şi oferta de servicii, dacă se are în vedere faptul că, în general, serviciile se consumă în momentul producerii lor. Cu toate acestea, factorul timp prezintă importanţă mai ales pentru acele categorii de servicii care necesită pregătirea prestatorului cu mult timp înainte de a presta serviciul.

Desigur, prezentarea acestor factori de influenţă a ofertei de servicii are un caracter general, urmând ca în funcţie de specificul fiecărei categorii de servicii să se cunoască şi să se analizeze şi alţi factori, în vederea creării posibilităţilor de dezvoltare a afacerilor în acest domeniu şi de satisfacere a nevoilor populaţiei.

Tendinţe în evoluţia ofertei de serviciiSfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI au fost marcate de

o serie de tendinţe în evoluţia ofertei de servicii: creşterea în ritm superior a ofertei de servicii în raport cu oferta

celorlalte sectoare; asocierea respectiv disocierea ofertei de bunuri şi de servicii; creşterea rolului şi importanţei calităţii în domeniul serviciilor; dinamici diferenţiate pe categorii de servicii.

Creşterea în ritm superior a ofertei de servicii în raport cu oferta celorlalte sectoare reprezintă o tendinţă înregistrată atât pe piaţa românească cât şi pe piaţa internaţională. Dezvoltarea sectorului terţiar a fost favorizată de dezvoltarea economiei în ansamblu, care a avut efecte pozitive asupra nivelului de trai, ceea ce a determinat în final apariţia şi diversificarea nevoii sociale pentru servicii.

Această tendinţă este susţinută de: creşterea ponderii populaţiei ocupate în sectorul serviciilor în România,

de la 31,1% în anul 1996, la 34,09% în anul 2002 şi la 37,2% în anul 2004; ponderea serviciilor la crearea produsului intern brut în România a

crescut de la 44,8% în anul 1999, la 45,3% în anul 2004; ponderea agriculturii, vânătorii şi silviculturii a scăzut de la 13,3% în anul 1999, la 12,8% în anul 2004; ponderea industriei a evoluat de la 24,8% în anul 1999, la 25,1% în anul 2004; ponderea construcţiilor a crescut de la 1,4% în anul 1999, la 6,0% în anul 2004;

contribuţia serviciilor la realizarea valorii adăugate brute a înregistrat o tendinţă de creştere în anul 2003, faţă de anul 1999, atât în ţările dezvoltate, cât şi în ţările est-europene. De exemplu, Austria (de la 66,8% la 67,5%), Franţa (de la 71,6% la 73,6%), Germania (de la 68,4% la 70,3%), Letonia (de la 68,6% la 70,9%), Ungaria (de la 61,7% la 66,1%), Bulgaria (de la 55,9% la 58,6%), România (de la 50,8% la 58,1%) etc.

Asocierea respectiv disocierea ofertei de bunuri şi de servicii prezintă tendinţe contradictorii în prezent, dar datorită desfăşurării şi dinamismului

fenomenelor economico-sociale din prezent, aceste tendinţe sunt considerate normale. Această stare de fapt se datorează:

intensificării pătrunderii progresului tehnic în toate domeniile societăţii; creşterii nivelului de trai şi respectiv a calităţii vieţii; diversificării nevoilor sociale.Tendinţa de disociere a ofertei de servicii de oferta de bunuri se manifestă: între oferta de servicii şi oferta de bunuri, de exemplu serviciul de

software se vindea împreună cu calculatorul, însă în prezent, acest serviciu se produce şi se comercializează separat, devenind chiar o activitate distinctă;

în interiorul ofertei de serviciu, de exemplu, dezvoltarea serviciilor de catering în cadrul serviciilor de alimentaţie publică.