oc˙a˛ia˘ a˘dˆˇ˘ic a˘˝ 2002 · 2013. 7. 13. · armagedon este numele dat unor rapoarte...

OctavianAndronic

CAPITALISMULDE CUMETRIECronologie comentată a

Mileniului III

anul2002

Coperta şi viziunea grafică:Mircia Dumitrescu

Tehnoredactare:Cristian Negoi

Prelucrare imagini:Ana Ştefania Andronic

Redactor colecţie:Ioan Tudor Vasilescu

Toate drepturile şi responsabilităţileasupra conţinutului aparţin

Fundaţiei AlegROStr. Semicercului nr. 1, Sector 1

Editura SEMNEStr. Barbu Delavrancea nr. 24

Sector 1, BucureştiTel./Fax: 021 318 83 44

email: [email protected]: www.semneartemis.ro

Comenzi:Tel./Fax: 021 310 84 [email protected]

Tiparul executat la S.C. SEMNE ‘94 SRLTel./Fax: 021 667 08 20

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiANDRONIC, OCTAVIAN

Anul 2002, Capitalismul de cumetrie / Octavian Andronic -Bucureşti : Semne, 2012

ISBN

Fundaţia AlegRO

Bucureşti, 2012

OctavianAndronic

CAPITALISMUL

DE CUMETRIECronologie comentată a

Mileniului III

anul2002

Octavian Andronic / ANul 2002 CAPITALISMUL DE CUMETRIE 5

CuVâNT ÎNAINTe ...

,,Punctul pe Y” al lui ANDO

Octavian Andronic , nu doar un talentat grafician - cari-caturist ci totodată un remarcabil ziarist, comentator foarteactiv – este un observator calificat şi pătrunzător al fenomenu-lui politic şi un veritabil cronicar al evoluţiei societăţiiromâneşti de după 1989.

Ideea adunării în mai multe volume a cronicilor salezilnice – intitulate cu umor: ,,Punctul pe Y” - este bine venită,oferind cititorior – atât celor care au trăit evenimentele, cât şicelor mai tineri care nu au avut acest prilej – un tablou veridicşi credibil din partea unui cronicar calificat al stărilor de spiritşi al problematicii unei perioade semnificative din istoria re-centă a ţării.

Opţiunea autorului de a grupa, în volume distincte,tabletele sale din cursul anilor 2000 mi se pare, deasemeni,motivată. A fost, cred, o perioadă benefică pentru ţară. Dupăcele două alternanţe la guvernare – cea de la sfârşitul anului1996, urmată de cele trei guverne ale Convenţiei Democraticecare au marcat un declin al vieţii economice şi sociale şi ceade la finele anului 2000, care a dus la revenirea P.D.S.R. laguvernare – anii 2000 – 2004 a însemnat, fără îndoială una

6 Octavian Andronic / ANul 2002 CAPITALISMUL DE CUMETRIE

din cele mai benefice perioade – atât în plan economic şi so-cial, cât şi în planul relaţiilor politice şi al climatului generaldin ţară. Totodată, relaţiile internaţionale ale României au în-registrat un real reviriment.

În această perioadă, s-au concretizat şi finalizat efor-turile la nivel naţional din toţi anii precedenţi pentru integrareaRomâniei în N.A.T.O., marcată prin decizia reuniunii de laPraga din anul 2002 privind primirea României şi a altor ţăridin zonă în N.A.T.O. – urmată de vizita la Bucureşti a preşe-dintelui S.U.A. George W. Bush şi mitingul memorabil dinPiaţa Republicii. Totodată, în această perioadă s-au finalizatnegocierile cu Uniunea Europeană pe toate cele 30 de capitole(în anul 2000 erau finalizate negocierile doar pe 9 capitole, întimp ce alte 10 state din zonă încheiaseră toate cele 30 de capi-tole, iar Bulgaria 19 capitole. Or – în 1995, România fuseseprima ţară candidată care elaborase o strategie naţională depregătire a integrării în U.E., cu participarea reprezentanţilortuturor partidelor politice –consemnată ca ,,Strategia de laSnagov”). Meritul Guvernului Năstase a fost abordarea con-cretă a acestui obiectiv strategic major şi concentrarea efor-turilor tuturor structurilor guvernamentale în această direcţie,reuşind să asigure recuperarea rămânerilor în urmă, des-chizând în anul 2002, negocierile la toate capitolele restanteşi închiderea lor în anul 2004. În consecinţă, a fost posibilăprimirea României ca membru cu drepturi depline în U.E.,alături de Bulgaria, cu 2 ani după primirea celorlalte 10 ţări(lucru consemnat prin semnarea în Aprilie 2005, la Luxem-burg, în timpul mandatului acestei ţări de preşedinte al Con-siliului European, a documentului de primire în U.E. aRomâniei).


Autorul consideră, pe bună dreptate, anul 2002 ca ande vârf al guvernării P.S.D., care a pus în valoare eficienţaechipei guvernamentale. După primele două volume ale,,tabletelor” sale zilnice intitulate semnificativ ,,Schimbareaschimbării” pentru tabletele din anul 2000 şi ,,Zodia Delfinu-lui” pentru cele din anul 2001, autorul şi-a intitulat cel de-altreilea volum, consacrat anului 2002 - ,,Capitalismul de cume-trie”- folosind o expresie pe care eu am utilizat–o în mesajulmeu către Parlament la finele anului 2002 – în legătură cufenomenul corupţiei din societate, cu extensiunea sa preocu-pantă, având grave consecinţe în plan economic şi social. Deaceea, atunci, i-am acordat un loc semnificativ în expunereamea, considerând necesară concentrarea atenţiei tuturor fac-torilor responsabili pentru lansarea unei veritabile campaniinaţionale (lucru concretizat şi în instituirea ParchetuluiNaţional Anticorupţie) şi crearea unui climat social de intol-eranţă faţă de acest fenomen eroziv – cu efecte negative mul-tiple în societate.

Autorul, în cronicile sale zilnice, reuşeşte să reflecte cumăiestrie şi acut spirit de observaţie toate trăirile şi zbaterilesocietăţii româneşti în jurul acestor probleme complexe -specifice unei societăţi aflate într-un proces de transformăriistorice de mare anvergură. De accea, volumul constituie, suntconvins, o lectură utilă, instructivă şi agreabilă.

Ion Iliescu

Mai 2012, Bucureşti


...CuVâNT După

De ce „Capitalism de cumetrie?”

Acest cel de-al treilea volum al ciclului de “Cronologiecomentată” a celui de-al doilea mileniu îşi are, ca şi primeledouă, rădăcinile în exerciţiul cotidian al comentariului politicdedicat paginii de ziar. Începând din 2000 şi până astăzi (încă)m-am înhămat la un efort - fizic şi intelectual - pe care mămir, adesea, că am reuşit să-l respect. Desigur, nu poţi să fiiîn fiecare zi la fel de inteligent şi inspirat. Am căutat însă sărealizez un lucru: să transmit cititorului o opinie clară şi cin-stită despre lucrurile importante care se petrec în jurul nostru.Apărute, la început, în “Agenda” din Timişoara, şi extinseapoi, în sistem sindicalizat, la vreo duzină de publicaţii dintoată ţara (dintre care n-au lipsit “Azi”, “Cronica Română”,“Bună ziua Braşov”, “Telegraf”, “Argeş Expres”, “Ultimaoră”) comentariile zilnice publicate sub genericul “Punctul peY” pot constitui o cronică subiectivă a unui interval de istoriecontemporană disputat şi controversat. De aici, cercetătorulprofesionist, va putea lua o serie de repere pe care cu siguranţăcă nu le va găsi în documentarele de tip clasic.

Anul 2002 ocupă un loc aparte în succesiunea de eve-nimente de la început de mileniu. După o guvernare dezas-truoasă a Convenţiei Democratice, soldată cu ieşirea dinpeisajul parlamentar a ţărăniştilor şi cu salvarea in extremis aliberalilor, la cârma ţării a venit, aproape fără nici un efort,


partidul lui Ion Iliescu, beneficiarul tacticii de aşteptare, se-condat în mod cu totul neaşteptat de formaţiunea para-politicăa lui Vadim, devenită aproape fără voia sa a doua forţă politicăa ţării. După primul an de guvernare, în care Adrian Năstasea făcut dovada calităţilor sale de bun organizator şi de admi-nistrator eficient, a început să fie resimţită ofensiva “baronilorlocali” care şi-au consolidat puterea din teritoriu, devenindchiar o ameninţare pentru cea centrală. Pe fondul acesta s-aconstituit “capitalismul de cumetrie” cu efecte transpartiniceşi cu o certă tendinţă de consolidare în tiparele nou create cepromiteau o demnie pe termen lung a noului regim social -democrat.

După Adrian Cioroianu şi Adrian Năstase, care au avutbunăvoinţa să prefaţeze primele două volume, am avut privi-legiul ca pentru acesta să beneficiez de serviciile intelectualeale celui sub al cărui serviciu s-a derulat intervalul respectiv:preşedintele Ion Iliescu. Chiar titlul volumului este desprinsdintr-o celebră analiză a sa în care decela mecanismele per-verse prin care se construia, la vremea respectivă, societateacapitalistă tardivă: prin resorturile “cumetriei” superpartinice.Îi mulţumesc şi pe această cale pentru bunăvoinţă, după cummulţumesc – anticipat – celor care se vor încumeta să probezevalenţele gazetăriei cotidiane în construcţia imaginii de an-samblu a unui fragment de istorie.

Lectură plăcută!

Octavian Andronic23 Iulie 2012


Cronologiaprincipalelorevenimenteale anului 2002

Anul Internaţional alEcoturismului şi al Muntelui

Anul Caragiale. Româniacelebrează 150 de ani de lanaşterea marelui dramaturg

I.L. Caragiale

IANUARIE.1 ianuarie Bancnotele şi mone-dele euro au fost introduse în 12ţări ale Uniunii Europene.

3 ianuarie. Cursul valutar BNR:1 Euro - 2,8814 Lei noi, 1 DolarUSA - 3,1893

5 ianuarie. Leonard Dorofteicampion mondial WBA la cate-goria semi-uşoară

16 ianuarie. Semnarea acorduluidintre România şi Banca Mon-dială.

18 ianuarie. Mugur Ciuvică esteridicat în jurul orei 18.30, de pestradă de trei poliţişti, fără mandatşi dus la Parchetul General, undeeste interogat până la miezulnopţii, după care i se dă drumul cuinterdicţia de a părăsi Bucureştiul.

Armagedon este numele dat unorrapoarte anonime, care au creatun imens scandal politic. Trans-mise prin e-mail instituţiilor mediaşi unor ambasade din România, s-au făcut publice anu-mite faptedin societatea românească. Aces-te rapoarte şi scandalul politico-mediatic izbucnit au reuşit, la vre-mea respectivă, să isterizeze în-trega clasă politică .[1] Au existat11 astfel de rapoarte numiteArmagedon, care au adus în aten-ţia publică următoarele probleme:Armata română (1), AdrianNăstase (2), Sorin Ovidiu Vântu(3), Funcţia publică (4-6), FNI (7),Media (8-9), SRI (10), Corupţie(11).

20 ianuarie. Partidul Socialist alRenaşterii Naţionale (PSRN)absoarbe Partidul Pensionarilor.

22 ianuarie. Comandantul Su-prem al Forţelor Aliate din Europa,generalul Joseph Ralston, face ovizită în România şi apreciazăprogresul realizat în reforma sec-torului militar.

18 ianuarie. Ion Iliescu participăla ceremonia care marcheazăîncheierea mandatului Românieila Preşedinţia în Exerciţiu aOSCE, precum şi celebrareareprezentării României în opera-ţiunile de menţinere a păcii.

29 - 30 ianuarie. Are loc sesiuneaa II-a a Consiliului ConsultativInterguvernamental Româno-Ucrainean de colaborare Comer-cial-Economică


30 ianuarie. Acord anual întreRomânia şi Comisia Europeanăprivind finanţarea programuluiSAPARD

FEBRUARIE10-21 februarie. Ion Iliescu între-prinde un turneu în mai multe ţăriasiatice (Japonia, Singapore,Emiratele Arabe Unite, Filipine,Vietnam).

14 februarie Repatrierea rămă-şiţelor pământeşti ale regeluiCarol al II-lea şi ale ultimei salesoţii, Elena Lupescu.

16 februarie. Alianţa pentruRomânia fuzionează prin absorb-ţie în PNL iar Valeriu Stoica esteales preşedinte al PNL.

20 februarie. Un al doilea incen-diu la Muzeul Naţional al Satului„Dimitrie Gusti”

21 februarie. Adrian Năstase faceo vizită oficială în Federaţia Rusăpentru rezolvarea neînţelegerilorlegate de încheierea tratatului debază dintre cele două ţări.

MARTIE4 martie. Este pus în funcţiuneSistemul Electronic de AchiziţiiPublice.

6 martie. Acordul social pentruanul 2002 semnat de reprezen-tanţii Guvernului, patronatelor şide unii lideri ai sindicatelor

10 martie. Noul premier bulgar,Simeon de Saxa Coburg-Gothaîntrepinde o vizită politică în

România.

11 martie. Banca de Investiţii şiDezvoltare este dizolvată, în urmadeciziei acţionarilor (Sorin OvidiuVântu deţine peste 90% dinacţiuni).

13 martie. Este graţiat HejjaDezideriu, care în timpul revoluţieidin 1989 a participat la ucidereaofiţerului de miliţie Agache Aureldin Tîrgu Secuiesc.

16 martie. Mircea Chelaru esteales în funcţia de Preşedinte alConsiliului Naţional al PUNR.

19 martie. Inaugurarea sediuluinoii ambasade a Germaniei laBucureşti cu prilejul vizitei preşe-dintelui Johanes Rau.

20 martie. Guvernul îşi asumărăspunderea pe Legea accelerăriiprivatizării

25 martie. Are loc la Bucureştisummit-ul “Primăvara noilor aliaţi”al ţărilor candidate la NATO.

APRILIE2 aprilie. Procurorul AlexandruLele (în anul 2001 a dispus ares-tarea lui Adrian Tărău, fiul pre-fectului PSD Aurel Tarău) estesuspendat din funcţie de ministrulJustiţei, Rodica Stănoiu.

6 aprilie. Moare scriitorul PetruDumitriu (n. 1924)

11 aprilie. Guvernul adoptă OUprivind înfiinţarea Parchetul Naţi-onal Anticorupţie.


17 aprilie. Premierul Berlusconivizitează România, ţine un dis-curs în faţa Parlamentului şi afir-mă sprijinul Italiei pentru inte-grarea României in NATO şi UE.

23 aprilie Întâlnirea dintre preşe-dintele Ion Iliescu şi secretatulgeneral NATO, Lordul GeorgeRobertson, la Bruxelles.

27 aprilie Echipa masculină deseniori a devenit campioană euro-peană la gimnastică, cu ocaziacelui de–al 25–lea CampionatEuropean de gimnastică.

27 aprilie. Preşedintele Ion Iliescudeclară la întoarcerea din turneulcare a cuprins vizite la Stras-bourg, Bruxelles şi Garmisch, căanul 2002 este “decisiv” în pro-cesul de aderare a României laUniunea Europeană.

27 aprilie. Andrei Pleşu, fondatorşi rector al Institutului de studiiavansate New Europe Collegedin Bucureşti, primeşte Premiul„Joseph–Bech” pe anul 2001.

MAI1 mai. La Salonul Internaţional alInvenţiilor şi Produselor Noi de laGeneva , ediţia nr. 30, România acâştigat 67 de medalii (din care 15de aur) şi trei premii speciale,clasându–se pe primul loc întrecele 44 de ţări.

3 mai. Este înfiinţată RomanianInternational Bank cu capitalmajoritar american, având ca ac-ţionar principal familia DanielRoberts.

8 mai - 14 iunie. Cristina Răduţăface furori cu melodia „Amoramor” în turneul antidrog, alăturide Trei Sud-Est şi Animal X,turneu sponsorizat de CostelBobic

21 mai. Cardinalul AlexandruTodea (89 ani) moare la TârguMureş.

22 mai. O parte din filialelePartidului Socialist al RenaşteriiNaţionale (PSRN) sunt absorbitede Partidul Democrat.

23 mai. Praktiker şi Bricostoreintră pe piaţa din România.

27 mai. Primarul independent alConstanţei, Radu Mazăre impunetaxa de barieră la intrarea în sta-ţiunea Mamaia

IUNIE3-9 iunie Prima ediţie a Festiva-lului Internaţional de Film Transil-vania, Cluj-Napoca, destinat ex-clusiv lung-metrajelor.

4 iunie Jubileul reginei Elisabetaa II-a care celebrează 50 de anide domnie.

5 iunie La Institutul de boli car-diovasculare ”Prof. Dr. C.C. Ilies-cu ” a fost efectuat primul auto-transplant cardiac, intreventie chi-rurgicală constând în explantareacordului, repararea şi redimen-sionarea în afara corpului pacien-tului şi reimplantarea sa.

8-9 iunie. România se alăturăSUA în Campania din Afganistanprin trimiterea Batalionului de


Infanterie “Neagoe Basarab”

10 iunie. Dispare jurnalistul IosifCostinaş, iar în iunie 2003, cada-vrul lui este descoperit într-o pă-dure de lângă un sat din Timiş

11 iunie. Peste 5000 de sindi-calişti ai B.N.S. şi tot atât dinpartea Cartelului Alfa au blocatcentrul Bucureştiului, solicitânddemisia guvernului pentru scăde-rea nivelului de trai.

14 iunie. Rectitorirea CaseiTitulescu şi infiinţarea FundaţieiEuropene Titulescu.

15 iunie. Lansarea postului deteleviziune MTV Romînia; invitatde onoare la spectacolul inaugurala fost interpretul .Enrique Iglesias

26 iunie. Comisia parlamentarămixtă Putere-Opoziţie pentru mo-dificarea Constituţiei.

IULIE4 iulie. Liderul MISA GregorianBivolaru este dat în urmăriregenerală pe baza unui mandat dearestare. În martie 2005 Grego-rian Bivolaru cere azil politic înSuedia.

10 iulie. Valentin Nicolau, consi-lier al primului-ministru pe pro-bleme de cultură, educaţie, cer-cetare şi turism este numit pre-şedinte-director general al Socie-tăţii Române de Televiziune.

14 iulie. Un autobuz cu 52 depasageri, în mare parte elevi polo-nezi, se răstoarnă în judeţul Hune-doara, ucigând cinci persoane şi

rănind 26.

16 iulie. Ratificarea Acorduluiprivind transportul internaţionalocazional de călători cu autocarulşi autobuzul (Acordul INTERBUS)

20 iulie. Partidul Socialist al Re-naşterii Naţionale, PSRN estecooptat la guvernare de prim-ministrul Adrian Năstase

3 iulie. Banca Turco-Românăintră in faliment.

AUGUST6 august. Câteva mii de angajaţidin industria de apărare au ieşit înstradă la Craiova, Braşov, Cugir,Orăştie, Moreni, Plopeni, Ploieşti,Sadu, Bacău, Reşiţa, Drăgăşani.

6 august. România semnează cuSUA un tratat privind acordulamerican pentru (ne)judecareasol-daţilor americani aflaţi pe teri-toriul României de către CurteaPenală Internaţională, in ciudaopoziţiei comune europene.

21 august. Preşedintele Româ-niei în vizită la Institutul AquaProiect.

24-25 august. Theodor Stolojaneste ales preşedinte al PNL decătre Congresul Extraordinar.

30 august. Nicolas Sarkozy,ministrul de Interne al RepubliciiFranceze vizitează România.

31 august - 5 septembrie Preşe-dintele României participă laSummitul Mondial pentru Dezvol-tare Durabilă de la Johannesburg,


.SEPTEMBRIE2 septembrie Specialiştii Insti-tutului Clinic Fundeni realizează,în premieră naţională, un trans-plant de măduvă în cazul leuce-miei acute.

10 septembrie.Elveţia, cunoscutăpentru neutralitatea sa, se alăturăNaţiunilor Unite.

17-19 septembrie. Vizita Preşe-dintelui Ion Iliescu în Ucraina lainvitaţia lui Leonid Kucima.

30 septembrie. Publicarea Pro-iectului Roşia Montană de cătreS.C. Roşia Montana Gold Corpo-ration

30 septembrie. Deschidereaoficială a magazinului SELGROSCash & Caryy

OCTOMBRIE2-5 octombrie. PreşedinteleRepublicii Ungare Ferenc Madl,efectuează o vizită oficială înRomânia.

7-14 octombrie. Patriarhul Teoc-tist la Vatican şi Italia.

9 octombrie. Comisia Europeanăapreciază că România este singu-ra ţară candidată care nu înde-plineşte criteriul de economiefuncţională de piaţă şi critică “sla-ba calitate a administraţiei româ-neşti” şi agravarea corupţiei.

10 octombrie. Congresul SUA îlautorizează pe preşedintele Bushsă folosească forţa împotrivaIrakului.

11 octombrie Jimmy Carter pri-meşte Premiul Nobel pentru pace

15 - 20 octombrie. Turneu prezi-denţial în Egipt, Iordania şi Liban

17 octombrie. Este arestat FănelPavalache, consilier al lui PetruŞerban Mihăilescu, zis “MickyŞpagă” pentru trafic de influenţă.

23 octombrie. Rebelii ceceniocupă teatrul Dubrovka din centrulMoscovei luând aproximativ 700de ostatici.

29-30 octombrie. Vizita oficială aPreşedintelui Ion Iliescu în Repu-blica Azerbaidjan.

31 octombrie. Preşedintele IonIliescu se întâlneşte cu repre-zentanţii Clubului Român dePresă.

NOIEMBRIE4-6 noiembrie. Vizita oficială aPreşedintelui Ion Iliescu, în Repu-blica Federală Iugoslavia şi Re-publica Macedonia

15 noiembrie. Ex-regele, Mihai Iîşi încheie turneul european pen-tru susţinerea integrării Românieiîn NATO

18 noiembrie.Bursa de ValoriBucureşti a fost admisă ca mem-bru corespondent al FederaţieiEuropene a Burselor de Valori,care cuprinde 31 de membri plinişi 8 asociaţi din rândul burselormari din Europa.

18 noiembrie. Lansarea seriei noia colecţiei “Biblioteca pentru toţi”


21-22 noiembrie. La Summit-ulNATO de la Praga, şapte ţări aufost invitate spre a începe nego-cierile de aderare la NATO:Bul-garia, Estonia, Letonia, Lituania,România, Slovacia şi Slovenia.Ţările invitate s-au alăturat NATOîn 2004.18 noiembrie.

23 noiembrie Preşedintele State-lor Unite ale Amercii, George W.Bush , soseşte într-o vizită oficia-lă. Este cel de-al patrulea preşe-dinte american care viziteazăRomânia, după Gerald Ford,Richard Nixon şi Bill Clinton.

29 noiembrie. România cere UEsă respingă cererea producătorilormaghiari pentru dreptul exclusivde a vinde rachiul, în ţările UE,sub numele generic “palinca“.

DECEMBRIE

12 decembrie Uniunea Europea-nă invită zece ţări candidate laaderare - Polonia, Cehia, Ungaria,Slovenia, Slovacia, Estonia,Letonia,Lituania, Cipru şi Malta –să i se alăture începând cu datade 1 Mai 2004 . Numărul membri-lor UE creşte astfel de la 15 la 25.Pentru România şi Bulgaria afost fixat ca termen al aderării anul2007

12 decembrie Este aprobatăLegea pentru prevenirea şi sanc-ţionarea spălării banilor..

12 decembrie Afaceristul suce-vean Severin Tcaciuc fuge din ţarăşi este dat în urmărire interna-ţională.

13 decembrie. Se desfăşoară, laBruxelles, prima rundă a convor-birilor de aderare a României laNATO. Delegaţia română a fostcondusă de Mihnea Motoc, secre-tar de stat în M.A:E.

14 decembrie. Cetăţeanul ameri-can Kurt W. Treptow este acuzat,la Iaşi, (ulterior condamnat la şap-te ani) pentru pedofilie, împreunăcu amanta şi complicea sa. Trep-tow a fost eliberat în 2007, dupăce a scris o carte intitulată “Viaţaşi epoca lui Vlad Dracul”, în timpce era în închisoare.

15 decembrie.Pentru prima dată,România a fost nominalizatăîn cadrul galei Premiilor MTVEuropa (Barcelona) prin introdu-cerea secţiunii “Cel mai bun artistromân”; câştigătoare a fost trupa“Animal X”

15 decembrie. Scrisoarea des-chisă a arheologilor, către Pre-şedintele Iliescu, pentru Ansam-blul Arheologic Roşia Montană.

19 decembrie. Discurs preziden-ţial în faţa Parlamentului. Bilanţ pe2 ani şi intenţii pentru restul man-datului.Participarea preşedintelui la emi-siunea “Starea Naţiunii” - tele-viziunea Romania 1 - moderatorifiind Horia Gruşca şi OctavianAndronic.

30 decembrie. Cursul valutar alBNR: 1 Euro - 3,49 Lei noi,1 Dolar USA - 3,35 Lei noi


Anul al 13-lea

Nu sunt, de felul meu,superstiţios, dar parcă mă încearcă oundă de îngrijorare la gândul că înacest cel de-al treisprezecelea an delibertate şi de democraţie continuămsă aşteptăm de la guvernanţi şi de lasoartă raza de lumină de la capătulunui tunel al tranziţiei mai lung decâtne-am aşteptat. Mă gândesc cu îngri-jorare la faptul că în acest cel de-altreisprezecelea an aşteptăm răspun-suri la două dintre întrebările funda-mentale legate de viitorul nostrueuropean: vom fi integraţi în NATO?Vom începe procesul de aderare laUniunea Europeană? Avem capacita-tea de a ne depăşi propriile limite pen-tru a demostra lumii că suntemcapabili să răspundem unor exigenţefireşti?

Deşi îmi este teamă,cred că după atâtea încercări, dupăatâtea eşecuri, după atâtea bâlbâielitrebuie să sosească şi ora noastră as-trală, în care să prevaleze calităţileacestei naţii în faţa atât de cunoscute-lor şi păguboaselor sale defecte.

Un prim răspuns l-amputea avea chiar în aceste prime luni.Răspunsul la întrebarea dacă ştim şiputem să ne adaptăm propriului nos-

tru viitor. Ridicarea obligativităţii vi-zelor este, pentru români, un examenaproape hotărâtor. Pentru că oriceeroare, orice supralicitare, orice ten-tativă de răstălmăcire a acestui favorse poate întoarce ca un bumerang îm-potriva noastră. Va fi suficient ca va-luri de români setoşi de trai mai bunfără prea mult efort să se abată asupraunor zone ale Europei, cărora să ledea peste cap metabolismul comuni-tar, pentru ca perspectivele noastre săse îndepărteze şi să se acopere deceaţa refuzului şi a neîncrederii.Uneori mi-e teamă că nu ne dămseama cât de important, cât de decisiveste acest examen, şi că-l vom trata,ca deobicei, cu nepăsarea şi cu incon-ştienţa care ne-au făcut întotdeaunaatât de mult rău.

Să dea Domnul - dar şiconaţionalii noştri, care aşteaptă cunerăbdare startul cursei spre Europa -să nu fie aşa…

3 Ianuarie 2002


Dualismul puterii

O nouă etapă a acerbeiconfruntări care se manifestă întreechipele şefului de la Cotroceni şi acelui de la Victoria s-a consumat înultima zi a anului, chiar în penultimasa oră. După tradiţionalul mesaj pre-zidenţial, produs într-un decor absurd(parcă brăduleţul de iarnă anunţa dis-cursul, aşa era acesta de în prim plan),hop, surpriza serii: mesajul premieru-lui! Auditoriul, neacaparat încă deambianţa sărbătorii, şi-a dat cu presu-pusul. Cine e mai important în ziua deazi? Preşedintele sau premierul? Dacăe preşedintele, atunci de acesta a cu-vântat în “deschidere”? Dacă e pre-mierul, de ce s-a mai băgat şipreşedintele? Şi aşa mai departe.

Dacă e vorba de o pro-blemă, ea nu constă în ordinea în careau fost plasaţi vorbitorii către naţiune.Ci în tot mai pronunţatul dualism alputerii în România. Şi până în 2000,ţara noastră a fost o republică semi-prezidenţială, dar nimeni nu a pus subsemnul întrebării autoritatea prezi-denţială. Şi nu au pus, în primul rând,primii miniştrii, care au acceptat ca peun dat constituţional preeminenţa, în

momente festive, a titularului de laCotroceni. Lucrurile au început să seschimbe odată cu venirea la putere alui Adrian Năstase. Şi când spun “laputere” vreau să se înţeleagă că ni-meni înaintea sa, după ‘89, n-a cumu-lat atâta autoritate şi forţă de decizie.Năstase este, ca premier, subordonatal Parlamentului, unde forţa princi-pală o constituie PSD-ul, al căruipreşedinte este tocmai Adrian Năs-tase. Care, cu un staff dedicat, îşiconstituie un puternic eşafodaj deimagine publică, dublând sau chiarconcurând instituţia prezidenţială.Mesajul de Anul Nou este un exem-plu (deşi se zice că, fiind consultat,preşedintele ar fi fost de acord), pri-mirile de personalităţi străine cugardă militară fiind altul, şi aşa maideparte.

Aş vrea să fiu înţeles: nucreşterea autorităţii premierului esteun lucru care ar trebui să producăcuiva îngrijorare. La urma-urmelor,Adrian Năstase dă acum adevăratamăsură a talentului său politic. Îngri-jorătoare este această cursă pe care ogenerează ambiţiile şi frustrările celordouă echipe şi pe care riscă să o trans-forme într-o veritabilă capcană.

4 Ianuarie 2002


Televiziuneaşi cenzura

Nimănui nu-i poate fi dragăideea de cenzură – mai ales nouă, ro-mânilor, care timp de o jumătate desecol am suportat acest tratament princare cineva – altcineva – hotăra cetrebuie să ştim şi ce nu, ce trebuie săcitim şi ce nu, ce trebuie să privim şice nu. Odată cu “raţia de libertate” din22 decembrie 1989, ne-am luat-o şipe aceea a eliminării definitive a ori-cărei forme de cenzură, a oricărei in-terdicţii puse în calea dreptului laliberă informare şi exprimare. Avem,din acest punct de vedere, o situaţiede invidiat: nici un alt drept nu a fostatât de repede şi de definitiv asumatca acesta! Trăim, de 12 ani, într-unclimat informaţional şi cultural dincare nimic nu lipseş-te.Nici măcardreptul la subcultură sau la echivocmoral. Am aici două exemple recente.Primul este cel al Revelionului orga-nizat de una dintre televiziunile noas-tre fruntaşe în Piaţa Palatului, loculunde au avut loc dramaticele mo-mente ale Revoluţiei. Acolo, un cordeşănţat a proclamat dreptul la liberacirculaţie în Europa. A făcut-o într-unmod în care orice persoană de bunsimţ ar fi trebuit să închidă televizo-rul. Cu trivialităţi – devenite monedăcurentă – cu libidinozitate, cu auto-

băşcălie dubi-oasă. Echipa de “crea-tori” a uzat de toate drepturile jegoasepe care şi le poate permite cel care nuface nici un fel de diferenţă între mo-ralitate şi imoralitate, între satira su-bţire şi băşcălia grosolană, între ironieşi înjurătură. Totul live, totul în direct,la o oră de vârf cum nu sunt multeîntr-un an. Al doilea exemplu pro-vine de la o televiziune–pereche şi da-tează de joi seară când a fostprogramat filmul “artistic” “Poveştileoraşului”. În spatele triunghiului dincolţul ecranului se derula o veritabilăacţiune de propagandă a homosexua-lităţii! Telespectatorul român a avutprilejul să vadă, în direct şi, deaseme-nea, la o oră de vârf, nu doar ce senti-mente nutreşte această minoritate, darşi ce tehnici foloseşte. Bărbaţi goi,giugiu- lindu-se pe sub şi pe deasupracearşafurilor, sărutându-se pasionalpe stradă şi manifestându-şi plenartrăirile au ocupat aproape o jumătatedin timpul rezervat acestei peliculepentru care CNA-ul ar trebui să gă-sească o altă figură geometrică pentrua-i avertiza pe cei cu apucăturisexuale normale că au de-a face cu oincursiune într-un domeniu nereco-mandat nici măcar părinţilor. Televi-ziunea în cau-ză a vrut, poate, sădemonstreze că este mai sensibilădecât altele la noul curs europenist aldrepturilor minorităţilor. A făcut-oînsă, flagrant, în detrimentul majori-tăţii.

Am evocat acele douăepisoade dorind să spun că în acesteocazii am regretat absenţa odioaseicenzuri.

5 ianuarie 2002


Lupta cu anticorupţia

Pe fundalul sărbătorescal sfârşitului de an, discursurile prezi-denţiale au punctat noţiunea spre carear urma să se îndrepte preocupareamajoră a administraţiei în cel careabia începe: CORUPŢIA!

Cine îşi închipuie căaceasta a început odată cu eliberareade totalitarism, se înşeală. Corupţiaînsoţeşte, de milenii poate, evoluţiasocietăţii, adoptându-se în formulevariate la condiţiile existente. Comu-nismul a avut corupţia lui, până lacele mai înalte nivele. Doar că peatunci aceasta era tolerată – un ele-ment eficient în menţinerea subcontrol a structurilor de putere. Ceerau, la urma-urmelor, privilegiile ie-rarhiilor de partid şi de stat altcevadecât corupţie? Nu pachetele de Kentşi sticlele de whisky erau elementeledefinitorii, ci traficul de influenţă şimita instituţionalizată - transpusă înposturi cu secretară şi şofer, în apar-tamente de la stat şi în călătorii înstrăinătate pe banii aceluiaşi. Corupţiase mişca, însă, în limitele pe care i leimpunea politica – nici mai mult, nicimai puţin.

După ’89, apariţia demize noi a diversificat şi amplificat

fenomenul. Pe de o parte, dispariţiafactorului de control care acţiona laordin, iar pe de alta setea de acumu-lare pe care o proclamase obiectivulconstrucţiei unei societăţi capitaliste,au dat startul în acţiunea masivă de je-fuire şi de ciopârţire a altădată intan-gibilei avuţii naţionale. Patrimoniulcomun a trecut şi trece în beneficiuprivat în primul rând pe bază de co-rupţie, în cel mai “curat” mecanismal cererii şi ofertei. Influenţa politicu-lui în “ungerea” acestui mecanismeste o realitate pe care nimeni nu omai poate ignora. Corupţia nu este unfenomen în sine, ci un mecanism la acărei funcţionare contribuie cei careau puterea de decizie. Or, tocmaiaceştia sunt puşi, din timp în timp, săse răfuiască cu corupţia. Adică cu eiînşişi.

Aici stă principala defec-ţiune a anticorupţiei. În faptul că seaşteaptă ca ea să fie combătută de laaceleaşi nivele de decizie care o pro-pagă. Aici este şi eroarea de judecată:corupţia nu poate fi combătută princomisii, ci prin lege şi prin drasticulcontrol al aplicării acestuia.

Restul este un simpluspectacol donquijotesc, pentru ameţi-rea naivilor.

7 Ianuarie 2002


“Cadourile”otrăvite

Lumea afacerilor este olume aparte. Cu atât mai mult în capi-talism. Sau în ceea ce ne place nouă sănumim astfel, chiar dacă proiecţia pecare am realizat-o nu se încadrează(încă) în tipar.

Pentru a face evaluări re-feritoare la domeniu nu este suficientbunul simţ. Sau simţul comun. Este ne-cesară, mai întâi cunoaşterea fenome-nului, iar apoi înţelegerea lui, aresorturilor intime care-l guvernează. Însocialism, ceea ce numeam noi comerţşi afaceri erau, de fapt, procese de dis-tribuţie, centralizate, care nu ţineau contde reperele fundamentale ale domeniu-lui: cererea şi oferta. Constatăm, fărăprea mare surprindere, că după 12 anide exerciţiu în economia de piaţă, puţinidintre cei care practică şi şi mai puţinidintre cei care observă şi analizeazăafacerile, înţeleg cu adevărat despre ceeste vorba. Măsura principală a jude-căţii rămâne păguboasa “etică şi echi-tate socialistă”. Afacerile adevărate, peorice meridian, au propriile reguli şipropria etică. Ele nu sunt întotdeaunamorale, e adevărat. Respectă însă crite-riile care fac din ele principalul motoral progresului: eficienţa, randamentul,capacitatea de a produce beneficii. Înacelaşi timp, o tranzacţie nu se face pe

taraba publică. Are regulile ei, între careun anumit grad de confidenţialitate e în-totdeauna necesar, într-o lume guver-nată de concurenţă şi interese contra-dictorii.

În opinia unora dintreanaliştii noştri de ocazie, o afacere artrebui să se transforme într-un soi de re-ferendum, rezultatul acestuia urmândsă-i decidă realizarea sau nerealizarea.Ceea ce este total fals. Am sub ochi, unexemplu de analiză după ureche: aceeareferitoare la faptul că societăţii RAFOOneşti i-au fost convertite în acţiuni da-toriile, iar majorările de întârziere i-aufost şterse - ca şi în cazul altor 200 desocietăţi pe care guvernul le-a conside-rat importante nu doar din punct de ve-dere economic, ci şi social. Autorul ar-ticolului se grăbeşte să tragă concluziacă noilor proprietari ai RAFO li s-afăcut un “cadou” prin această ope-raţiune.Nu este vorba, de fapt, de niciun cadou. Numai un naiv îşi mai poateînchipui că cineva, cu simţul realităţii,ar cumpăra o societate cu tot cu dato-riile şi penalităţile pe care le-au făcutalţii. Orice tranzacţie de acest fel are labază facilităţile necesare existenţei şicontinuării afacerii. Cine nu primeşteastfel de asigurări nu cumpără! Iar o so-cietate pe care n-o cumpără nimeni, ededicată falimentului. Cu principala saconsecinţă: aruncarea în şomaj a mii şimii de oameni. O societate cu datorii nupoate fi nici măcar făcută cadou.

Nu sunt adeptul ideii şter-gerii datoriilor celor care nu s-au stră-duit să nu le facă. Dar nu găsesc că edrept şi sănătos ca aceste datorii să fiearuncate în spinarea celor care doresc,totuşi, să mişte lucrurile din loc.

8 Ianuarie 2002


Graţierea erorii?

Este evident faptul că unpreşedinte de ţară nu are cum să ia lapuricat şi la verificat hârtiile pe carele semnează. Semnătura sa este, defapt, confirmarea unui document cuînsemnul autorităţii, iar corectitudineadocumentelor cade în sarcina colabo-ratorilor, care pentru asta sunt plătiţi:să verifice, să certifice şi să-l fereascăpe şeful statului de erori.

Or, cu prilejul ultimeiliste de graţieri, tocmai asta s-a întâm-plat: preşedintele a fost lăsat fără pro-tecţie, ceea ce l-a aruncat în guralupului - recte a presei. Că i s-a întâm-plat şi lui Emil Constantinescu - nuameliorează cu nimic lucrurile. Badin contră: ridică un semn de între-bare în legătură cu modul în care esteorganizat şi funcţionează aparatul pre-zidenţial. Asta înseamnă că viciilesunt mai vechi şi că ele n-au fost luateîn seamă.

Situaţia în care a fostpus dl Iliescu cu acest prilej nu estedeloc una confortabilă. Chiar dacăreacţia a fost promptă. Putea să fie,însă, mai categorică. Nu ştim exactgradul de vinovăţie a consilieruluicare i-a înaintat spre semnare docu-mentul cu pricina, dar cred că aceasta

ar fi trebuit să plătească cu capul po-vestea asta. Ar fi fost cel mai bun ar-gument pentru înzecirea măsurilor deprevedere faţă de posibilitatea de a semai produce astfel de erori. Cu atâtmai mult cu cât mi-e greu să cred cănumele cu pricina - al fostului şef degardă financiară condamnat pentruluare de mită - a ajuns chiar întâmplă-tor pe lista de graţieri. Şi că n-au fostşi niscai interese la mijloc.

Aceste interese riscauînsă să anuleze şi să arunce în derizo-riu foarte recentul apel prezidenţial lacombaterea corupţiei. Omul simplunu va putea raţiona altfel decât mi-rându-se cum de reuşeşte preşedinteleca din gură să condamne corupţia, iardin mână să o aprobe?

9 Ianuarie 2002


Unde sunt “alimentatorii”?

În tot balamucul acestape care-l generează lanţul de scanda-luri financiare şi bancare, logica în-cepe să şchiopăteze tot mai des,confundându-se cauzele cu efectele.Tipic pentru o astfel de gândire mi separe faptul că BRS-ul, Nicolăescu şiVântu sunt acuzaţi că au devalizatconturile ASTREI şi ale POŞTEI RO-MÂNE, dar nimeni nu-i întreabă pecei de la ASTRA şi POŞTA RO-MÂNĂ ce anume i-a făcut să punămilioane de dolari la o bancă fără is-torie şi cu o bonitate limitată, în locsă-i plaseze la bănci mai serioase şimai puţin expuse seismelor periodicedin domeniu?

Nu e prima oară când seîntâmplă aşa. A mai fost şi cazul băn-cii “Columna” unde principalele de-pozite au fost făcute de FPS şi CEC.Banca s-a prăbuşit şi, din câte ştiu,nici CEC-ul şi nici FPS-ul nu şi-au re-cuperat banii. Şi nici n-am auzit ca ci-neva să-i fi întrebat pe foştii şefi aicelor două instituţii - şi ele de STAT,precum ASTRA şi R.N.P.R. - ce le-avenit să ducă banii acolo?

Descoperim, cu acestprilej, o parte a mecanismului princare banii statului trec în proprietate

privată. Funcţionari temporari, puşi înfruntea unor astfel de instituţii, ali-mentează bănci private cu banii statu-lui. În timp ce banii statului dispar încrah-urile care survin programat, dis-par şi responsabilii: sunt înlocuiţi saupleacă singuri în alte locuri, unde li sepierde urma. Nu mai contează dacăoperaţiunea a fost o eroare de calculsau una calculată (adică aducătoare decomisioane ilicite). Prinde hoţul -scoate-i ochii! Paguba trece la AVAB- sau cum s-o mai fi numind acum - şibietul stat se alege (dacă se alege) cuvreo 20 la sută din cadoul pe care şefiide instituţii l-au făcut devalizatorilor.

Mi se pare cel puţin opierdere de timp să-i înjurăm şi să-iinterogăm retoric pe domnii de felullui Nicolăescu, fără a-i întreba de să-nătate şi pe cei care stau, de fapt, laoriginea acestor scandaluri, pe care lealimentează, generoşi, cu bani care nule aparţin.

10 Ianuarie 2002


Preludiu la “anticipate”?

Dacă n-ar fi fost acesteveniment, cu adevărat neaşteptat, alpropunerii de dizolvare a ConsiliuluiGeneral al Capitalei înaintat guvernu-lui, n-am fi aflat că Bucureştiul are,totuşi, un prefect! Personaj inodor, in-color şi, mai ales, invizibil, domnulLuican a ieşit pentru prima dată larampă acum, pentru a denunţa bloca-jul pe care adversitatea politică dintreprimarul general şi consiliul generalîl produce, cu toate consecinţele ne-gative pentru urbe. Ne-am putea în-treba, desigur, de ce abia acum a fostsesizat acest blocaj, după mai bine deun an şi jumătate de funcţionare îngol, dar întrebările sunt de prisos,atâta timp cât situaţia era de notorie-tate.

Desigur, premierul îşiasumă un risc important prin modulîn care a decis să taie acest nod gor-dian, pentru că în încrengătura de in-terese de la Primărie se află şi cele aleunui mare număr de consilieri PSD,formaţiunea fiind majoritară şi înaranjamentele de culise pe banii con-tribuabililor. Pentru că aici pare să fieproblema: lupta politică este, de fapt,o luptă pentru privilegii. Pentru privi-legiul de a obţine contracte cât mai

avantajoase (pe bani mulţi şi muncăpuţină) între SRL-urile consilierilor şiregiile primăriei! Băsescu a sesizat demai multe ori chestiunea, dar n-a con-tracarat-o decât printr-o manevră lafel de oneroasă: şi-a numit oameni dinpartid în cât mai multe dintre postu-rile de conducere din administraţie. Şia început bătălia: dacă în parlamentnu e posibilă - dată fiind amorţealacronică a opoziţiei - măcar la primă-rie! Şi aşa se face că dacă e vorba des-pre luptă, aceasta a fost din belşug,dar la primărie.

Dizolvarea consiliuluilocal trebuie văzută şi dintr-o altă per-spectivă: aceea a precedentului pecare-l crează. Astăzi Consiliul Local,mâine primarul. Cine poate să ştie?Sau, ca să nu se ajungă la asemeneadeznodăminte poate vine în sfârşitgândul bun al colaborării pentru bi-nele societăţii, bineînţeles.

11 Ianuarie 2002


Cazul Babiuc

Domnul Victor Babiuc afost, până de curând, unul dintre oa-menii politici importanţi ai României.A “debutat” prin preluarea portofo-liului Justiţiei în Guvernul Roman. Atrecut la Interne, în guvernul Stolojan.A fost unul dintre politicienii activi,pe parcursul celor patru ani de opozi-ţie ai FSN-ului, transformat în P.D.“Schimbarea” din ‘96 l-a propulsatdin nou în guvern, de data asta lacârma Apărării, pe care a manevrat-oîn două reprize, cu o pauză determi-nată de “greva” democrată din timpulguvernului Ciorbea. A intrat în con-flict cu Petre Roman spre sfârşitulmandatului lui Isărescu, fiind nevoitsă demisioneze din funcţie şi din par-tid. Tentativa sa de a se plasa pe listeleparlamentare ale PNL-ului a eşuat înfaţa refuzului “talibanilor” liberali dea-l accepta, fără cuvenita vechime. Arămas în structurile liberale, unde pri-etenul său şi fostul coleg de guvernStoica i-a oferit o funcţie decorativă,cu promisiunea a ceva mai bun cutimpul. Or, cum ceva mai bun n-avenit, dl Babiuc şi-a dat demisia. Şi-adat-o după un tipar deja cunoscut,acuzând “izolarea” sa în partid şi lipsade perspectivă a partidului.

Probabil că dl Babiucşi-a cumpănit bine gestul, după ce totel fusese acela care contribuise laredactarea programelor liberale. Afăcut-o chiar în ciuda faptului că ar fiurmat să devină, de la 1 februarie,reprezentant al României în AdunareaParlamentară a NATO. Domnia sa nuface altceva decât să sublinieze stareade amorţeală care a cuprins o opoziţietot mai neputincioasă în faţa ofen-sivelor puterii. Nici moţiunile, nicicârâiala lui Băsescu şi nici circul luiVadim nu dau sentimentul că cevas-ar putea schimba. Nimic din ceea cese petrece pe scena politică nu indicăfaptul că speranţele de mai bine aleromânilor s-ar putea reîntoarce spre ogalerie de politicieni care le-au înşelataşteptările atât de crunt. Este, deaceea, aproape logică demisia d-luiBabiuc. Şi n-ar fi deloc de mirare capeste vreo câteva luni să-l vedembătând sfios, la poarta sediului dinKiseleff al unui partid ce i-ar puteaoferi ceva mai mult decât speranţe.

12 Ianuarie 2002


Lovitura lui Vântu

Este prematur să facempronosticuri asupra cursului pe care-lvor lua lucrurile în cazul atât de me-diatizat al BRS şi al contribuţiei prin-cipalilor actori de pe scena acestuinou deces anunţat din lumea băncilor.Firele sunt atât de încâlcite încât pro-babil că vor fi necesare luni de zilepentru ca poliţia, procuratura şi BNRsă stabilească vinovăţiile.

Un lucru este, însă, clar:lovitura pe care episodul BRS-Vântu-Iacob-Nicolăescu a dat-o uneia dintrecele mai îndrăgite distracţii ale româ-nilor: talk-show-ul! De vreo şase aniîncoace, odată cu diversificarea pei-sajului audiovizual, discuţia televi-zată, între un moderator şi unul saumai mulţi invitaţi, a cunoscut o dez-voltare explozivă. Practic, pânăatunci, în domeniul acesta nu se ilus-trase decât Emanoil Valeriu, cu câtevaemisiuni făcute în compania unor vâr-furi politice. Ştafeta a fost preluată deMihai Tatulici, la intrarea în funcţiunea Tele7 şi continuată de subsemnatul,la Antena 1 cu maratonul electoral“Turneul candidaţilor”. Răspunzândunei nevoi intime a telespectatoruluiromân, mare amator de bârfă şi scan-dal, în direct şi la ore de vârf, talk-

show-ul a proliferat în formule variateşi în tonalităţi diverse. El a devenit totmai mult spectacol, ajutat şi de o stra-nie disponibilitate a persoanelor pu-blice de a se da în stambă sau de a selăsa călcate în picioare de moderatoricare au făcut din mitocănie şi băşcălieun stil, doar de dragul de a fi prezentepe micul eran.

Proliferarea a dus şi la oputernică diluare, care se face simţitămai ales datorită vehiculării pe toatecanalele a aproape aceloraşi teme şipersonaje. Ea se simte nu doar peecran, dar şi în cotele de audienţă.

Am însă sentimentul căceva a dat o lovitură de graţie genuluişi că acesta nu-şi va putea reveni cuuşurinţă. Iar acest ceva este chiarSorin Vântu. Cel care a ridicat aştep-tările la o cotă delirantă pentru a lelovi năpraznic cu abilitatea cu care nus-a lăsat prins în cursa dezvăluirilorsau acuzaţiilor. Cu ştiinţa sa, aproapeperfectă, de a nu se lăsa apucat dinnici o parte, reducându-şi interlocuto-rul la statutul umilitor de simplu spec-tator al show-ului său personal.

Cred, de aceea, că deacum înainte, vor veni zile grele pen-tru talk-show şi pentru moderatoriicare nu vor reuşi să găsească antidotulcruntei dezamăgiri încercate de asis-tenţa lui S.O.V.

14 Ianuarie 2002


Salvatorii lui Dracula

În ciuda tam-tam-uluipublicitar şi al declaraţiilor super-op-timiste ale ministrului Turismului,proiectul “Dracula Park” nu paredeloc a fi marele succes care urma săaducă la Sighişoara cohorte de fani ailui Bram Stocker. Nu s-a cumpăratpână acum decât un sfert din numărulde acţiuni care ar fi necesare pentrudemararea proiectului, deşi data li-mită expiră în febuarie când, dacă nuse obţine suma avută în vedere, pro-iectul cade şi cumpărătorii îşi primescbanii înapoi. Fără vreo dobândă, bi-neînţeles.

Aflat în dificultate, ini-ţiatorul proiectului s-a gândit la o so-luţie: implicarea în proiect aSIF-urilor! Şi n-a stat prea mult pegânduri. În week-end-ul care a trecuti-a convocat pe şefii fostelor FPP-uri,care administrează interesele deţină-torilor de cupoane, pentru a încercasă-i convingă măcar de faptul că,chiar dacă afacerea nu li se pare gro-zavă, e în joc interesul naţional! Pen-tru că, nu-i aşa, chiar dacă proiectulse bazează pe banii privaţi, e în joconoarea noastră de deţinători ai paten-tului istoric care a generat isteria vam-piristă.

Se pare că dl Dan i-aconvins pe preşedinţii SIF-urilor.Unul dintre ei, dl Fercală, de la “Tran-silvania”, s-a arătat dispus să achizi-ţioneze în nume propriu câteva mii deacţiuni. Başca, probabil. Ceea ce-iface onoare, chiar dacă în felul ăsta îşiriscă banii proprii.

N-am nimic împotrivaacestui demers. Mă întreb doar, cegrad de moralitate are el. Ca să fiumai explicit: când s-a aflat că aceleaşiSIF-uri ar intenţiona să cumpere celedouă bănci ale lui Vântu, toată lumeaa sărit în sus! Cum adică, banii popo-rului să fie daţi pe mâna acestuia?S-a ordonat chiar un control, de la ca-binetul primului-ministru, care să lă-murească ce fac şi desfac aceste insti-tuţii. Acum însă, “băieţii răi” de ieris-au transfomat în “băieţi buni”. Evi-dent, cu condiţia să bage banii pe carenu i-au dat lui Vântu, în puşculiţa luiAgathon.

Deie Domnul să iasă po-vestea asta cu contele, ca să nu ne maiîntrebăm de ce oare au azvârlit SIF-urile cu bani în proiecte insuficientfundamentate sau ghidate de cine ştiece interese…

15 Ianuarie 2002


Demonizarealui SOV

Lupta împotriva coru-pţiei, ale cărei ofensive se ţin lanţ, areo caracteristică deosebit de inter-esantă: deşi românii o consideră unautentic flagel, care ne împiedică săprogresăm spre obiectivele noastrefundamentale, ei se tem mai mult depreţuri, sărăcie, boală şi de război.Corupţia apare mai mult ca un spec-tacol mediatic pe care asistenţa îl sus-pectează a avea rolul deturnăriiatenţiei publice de la problemele cuadevărat grave. Dintr-o astfel de per-spectivă, campania de presă al căreisubiect şi obiect este Sorin Vântuapare ca un act de demonizare a aces-tuia, de găsire a unui ţap ispăşitorpentru toate problemele pe care leavem de înfruntat şi care au cauze şivinovăţii multiple.

Este, oare, dl Vântu“inamicul public numărul 1”, aşa cumapare el din relatările de presă, pentrupopulaţia României? Sunt manevrelesale financiare răspunzătoare de sta-rea gravă a economiei şi de sărăcireacontinuă a unei mari părţi a popu-laţiei?

Îmi permit să cred că nu.România “profundă”, cum se spune,nu este dispusă să cadă într-o astfel decapcană. Pentru aceasta, Vântu este

mai degrabă un personaj pitoresc, unsoi de haiduc financiar care ia baniide la cei care-i au şi care i-au obţinutprin metode la fel de neortodoxe. Lafel ca şi în America anilor ‘30, băncileşi instituţiile financiare în general nuse bucură de nici o simpatie, aceastaîndreptându-se mai degrabă spregangsteri care dau lovituri îndrăzneţe.Nici măcar scandalul FNI n-a avutvreo reverberaţie de simpatie publică,cei vreo sută de mii de păgubiţi fiindvăzuţi, la rândul lor, ca nişte amatoride învârteli şi de câştig rapid şi uşor.Pentru că publicul acesta “profund”este încă departe de a-şi realizacondiţia de ultim ţap ispăşitor pentrutoate aceste hârjoneli cu bani publici,cel care în final plăteşte toate oalelesparte. Până să simtă pe propriul săubuzunar efectul hoţiilor şi prăbuşirilorbancare, românii se bucură de ceea ceobţin (aproape) gratuit: circul! Cupâinea e mai dificil, deşi guvernulface eforturi de a oferi naţiei reţetaclasică a neparticipării la proceseledemocratice: panem et circenses!

16 Ianuarie 2002


Omor prin imprudenţă…?

La sfârşitul săptămâniitrecute, la Timişoara, avea loc o întru-nire la care reprezentantul Ministeru-lui Sănătăţii, doctorul Scarlet, consi-lier al ministrului, s-a prezentat într-ostare nu tocmai conformă cu cadrul şicu statutul său. În mod straniu, deşireuniunea nu avea caracter public,presa nefiind invitată, o echipă a unuipost de televiziune central se aflaacolo, ca din întâmplare, pentru a în-registra secvenţe sugestive al cărorsubiect era dl consilier. Postul cu pri-cina difuzează reportajul în aceeaşidupă-amiază, ceea ce dă posibilitateadinamicilor reporteri să solicite o re-acţie în direct a ministrului Sănătăţii.Pusă în faţa unor astfel de probe,doamna doctor Bartoş anunţă, tot îndirect şi la o oră de vârf, concediereaimediată a consilierului său. Acestaaflă întâmplător, de la un prieten ca-re-i telefonează la Bucureşti, de la ho-telul din Timişoara în care era cazat,ce i s-a întâmplat. Peste mai puţin deo oră omul îşi pune capăt zilelor,spânzurându-se în balconul hotelului.

Fapt divers?Ca deobicei, după întâm-

plare, încep să se adune faptele. Doc-torul Scarlet nu era un viciosoarecare. Era un om cultivat – scri-

sese şi câteva cărţi – care traversa operioadă delicată în viaţă. Suferea demai multe boli, soţia sa era de aseme-nea suferindă, avea doi copii minori.Urmase nu cu mult timp în urmă untratament de dezintoxicare. Un om cuo grămadă de probleme. Dar făcândparte din acea categorie care îşi cautărefugiul în lumea ireală pe care o ge-nerează alcoolul.

Aşa cum nu de puţine orise întâmplă, în locul înţelegerii, acompasiunii, a grijii, doctorul Scarleta avut parte de cu totul altceva. De ojalnică şi tristă reglare a cine ştie cărormărunte conturi. Pentru care postul deteleviziune s-a transformat într-uninstrument mortal. S-ar putea spune,chiar, că doctorul Scarlet a fost asasi-nat cu sânge rece şi în direct. Îi înţelegremuşcările doamnei ministru. Ele numai pot readuce în viaţă un părinte,care a plecat de pe lumea aceasta cugustul amar al micimii şi intoleranţeicelor incapabili să înţeleagă şi să ac-cepte faptul că oamenii pot fi dife-riţi...

17 Ianuarie 2002


Vizită de lucru la pădurari

Miercuri seară s-a pro-dus un eveniment unic în ultimii 60de ani de existenţă ai Regiei Naţio-nale a Pădurilor ROMSILVA. Pentruprima dată, un premier le-a călcat pă-durarilor pragul, în somptuosul sediude pe Bd.Magheru. Acestei observaţiisemnificative, făcută de directorul ge-neral al Regiei, Filip Georgescu, dlNăstase i-a răspuns cu amabilitate:„dacă pădurile ocupă 30 la sută din te-ritoriul naţional înseamnă că eu suntpremier peste două treimi ale ţării,cealaltă fiind păstorită de gazdă!”

Dincolo de protocol şiamabilităţi, vizita d-lui Năstase a avutun caracter cât se poate de aplicat. In-tervenţiile din sală, aparţinând şefilorde Direcţii Silvice - axate pe procesulobiectiv al diminuării patrimoniuluistatului prin retrocedări, pe necesita-tea gospodăririi unitare a întreguluifond forestier, indiferent de forma deproprietate, pe fenomenul tăierilor ile-gale şi al constituirii unor forme efi-ciente de protecţie, pe necesitateacreării unor structuri private de admi-nistrare, pe procesul de eroziune a so-lului determinat de defrişări făcutefără cap - premierul le-a răspuns într-o manieră care a dovedit că a venit cu

lecţia bine învăţată, nefiind dispus să“cumpere” orice i se serveşte. Dl Năs-tase a subliniat, la rândul său, necesi-tatea clarificării statutului de propri-etate. “Nu ne este frică de proprietateaprivată” - a spus el, “dar trebuie săştim clar acest lucru, pentru a puteadefinitiva procesul de aplicare a“Legii Lupu”. Menţiunii că Regia aavut în anul trecut rezultate econo-mice bune, i s-a obiectat că nu este su-ficient, că Regia trebuie să devină unmodel de gospodărire pentru noii pro-prietari de păduri. “Pădurea trebuie săfie mai profitabilă”, a adăugat el,menţionând printre posibilele surse deprofit nu doar lemnul propriu-zis, darşi fondul cinegetic (unde noi câştigămde cinci ori mai puţin decât ungurii)producţia de artizanat şi cea de fructede pădure, crearea de ţarcuri cinege-tice şi altele.

Tema principală a mesa-jului Executivului a rămas însă aceeacă pădurea rămâne principala miză apresiunilor pe care le fac marii profi-tori ai corupţiei şi ai incapacităţii ma-nageriale din acest domeniu. “Amderanjat, prin ultimele noastre măsuri,multe grupuri de interese care au por-nit atacuri violente împotriva noas-tră”. Deşi premierul n-a spus-o,asistenţa care era, în majoritatea ei, întemă, a înţeles că unul dintre acesteatacuri era chiar proaspătul raportanonim “Armaghedon II” pe care zia-riştii din fundul sălii şi-l pasau dinmână în mână.

18 Ianuarie 2002


“Reţeta Ivan”

În urmă cu câţiva ani,imediat după primul crah bancar, unreputat poliţist de economic îmi relatao întâmplare plină de tâlc: întâlnin-du-l pe preşedintele CREDIT BANK,Ivan, i-ar fi spus: “Măi nea Ivane,vezi că în câteva zile te luăm!” Preşe-dintele, deloc surprins, a avut doar oîntrebare: “Cât pot să primesc?” Era,evident, vorba de anii de puşcărie.“Păi vreo 5-6 ani” - i-a răspuns po-liţistul. Replica ce a urmat l-a lăsatfără… replică: “Nu-i problemă! Me-rită!”

Ce merită? - vă veţi în-treba de bună seamă, cu uimire. Cepoate compensa lipsa de libertate, aniide puşcărie? Pentru domnul cu pri-cina, banii pe care îi furase, meritau orecluziune de 5-6 ani, după care seputea bucura, în tihnă, de ei.

Oricât ar părea de ab-surdă, am sentimentul că socotealaasta şi-o fac, cu sânge rece, nu puţinidintre devalizatorii de bănci şi de alteinstituţii financiare care n-au reuşitsă-şi creeze încă “anticorpii” necesariprotecţiei împotriva acestor pofte. Nuştiu ce mă face să cred că şi dl Nico-lăescu, şi alţi câţiva dintre protagoniş-tii afacerii BRS- ASTRA şi-au făcut

premeditat o astfel de socoteală. Şi cănădejdile pe care şi le mai pun unii înrecuperarea banilor dispăruţi sunt ilu-zorii. Nimic nu-i va putea convinge -cu atât mai puţin o justiţie exercitatăîn mod democratic - să recunoascăhoţia şi să înapoieze banii care proba-bil că se odihnesc deja, făcând pui,prin cine ştie ce bănci de prin paradi-suri fiscale, aşteptând să-şi reîntâl-nească “proprietarii“ iliciţi, dupăispăşirea, pentru bună purtare a cevamai mult de jumătate din pedeapsă.“Reţeta Ivan” nu este nici originală şinici nouă. Surprinzător este doar fap-tul că după 7-8 ani de evenimente deacest gen, poliţia, parchetul, BancaNaţională manifestă acelaşi optimismnejustificat în legătură cu recuperareabanilor furaţi. De la cei care i-au furat.Pentru că banii se recuperează în celedin urmă. Dar de la noi…

19 Ianuarie 2002


Marea tevatură

Definiţia de dicţionar acorupţiei (“decadenţă, depravare, des-frâu”) a rămas mai aproape de sensulpercepţiei comune decât aceea ju-ridică (fapte ilicite ale funcţionarilorpublici). Se vorbeşte, de mai bine dezece ani, despre acest subiect maimult decât despre oricare altul, faptcare face ca, în cele din urmă,corupţia să înglobeze majoritateaneregulilor care irită opinia publică:delapidarea, traficul de influenţă, în-suşirea de foloase necuvenite, abuzulîn serviciu, mita şi darea de mită -categorii care au, fiecare, locul lorbine fixat în Codul Penal.

De aceea, poate, nici unadintre ofensivele “anticorupţie”, de-clanşate periodic de autorităţi nu aavut impactul aşteptat, ele nereuşindvreodată să acopere nici varietatea defapte şi nici intensitatea cu care ele semanifestă.

Dar, principala caracter-istică a corupţiei pare să rămână nebă-gată în seamă: faptul că actele decorupţie sunt, vrând-nevrând, apana-jul celor care reprezintă Puterea.Corupţia este flagelul care ameninţăîn primul rând şi mai ales, aparatul destat şi modul în care acesta regle-

mentează procesele curente. Pro-porţional, ea se manifestă cu intensi-tate sporită la nivele superioare dedecizie: exact acelea care îşi propunde fiecare dată să acţioneze împotrivacorupţiei!

Cea mai comică şi fla-grantă situaţie a survenit, din acestpunct de vedere, în cursul trecutei gu-vernări, când s-a organizat celebraCNAICCO: din “sucursalele” jude-ţene ale acestui super-consiliu făceauparte toţi cei care puteau fi suspectaţide a se afla la baza unor acţiuni ilicite:şefi de poliţie, de vamă, de judecă-torii, de administraţii financiare etc.Or, nu era de aşteptat ca aceştia săacţioneze împotriva propriilor lor in-terese sau ale acoliţilor lor! De aici şicompleta ineficienţă a instituţiei careşi-a dat duhul în penibil.

Mi-e teamă că, în acelaşifel, noul Parchet Naţional Anti-corupţie riscă să meargă pe acelaşidrum. Pentru că această combatere,sau limitare, sau cum vreţi să-i spu-neţi, nu poate veni din partea Puterii.Ea poate veni doar de la instituţiileabilitate prin Constituţie, care ar tre-bui doar să fie scoase în afara oricărorinfluenţe şi presiuni politice, pentrua-şi putea face treaba.

Altfel, vom avea doarlansări festive, vorbe şi o tevaturăplină de ineficienţă.

21 Ianuarie 2002


Armaghedon Ciuvică şi politica on-line

Nesfârşite sunt căile pecare înaintează politica românească înteritoriile virgine ale democraţiei!Sfârşitul săptămânii trecute a produso nouă mostră, care va fi, probabil,rapid adjudecată şi pusă în funcţiune.

Până acum, lupta poli-tică se ducea cam în două feluri:odată, în direct, prin intermediul Par-lamentului, unde aleşii ţării rosteau (şirostesc) lungi filipice la adresa adver-sarilor politici, incriminându-i deaproape tot ce poate fi învinuit un po-litician. A doua oară prin intermediulpresei scrise şi vorbite. Foamea desenzaţional şi dorinţa de a vinde pro-dusul fac ca aproape fiecare gazetă sădevină o tribună, dacă nu o trambu-lină, aruncând spre cititor (sau privi-tor) toată muniţia existentă înpulberăriile de partid. Polemici scrise,talk-show-uri mai mult sau mai puţinmoderate, drepturi la replică în seriefac să nu mai avem, practic, nici unmoment de plictiseală! Este un spec-tacol non-stop care vehiculează unnumăr greu de calculat de acuze,scuze, scenarii şi combinaţii apocalip-tice, de pe urma cărora bietul specta-tor se alege cu o buimăceală totală.

De parcă n-ar fi fost de

ajuns, iată că anul 2002, încă din pri-mele sale zile, ne aduce o nouă for-mulă: politica on-line! Pe Internet!Păşim hotărât în era politicii electro-nice, unde Email-ul înlocuieşte inter-venţia iar chat-ul polemica. Meritulprincipal revine fostului preşedinte şiechipei sale. Retras într-o opoziţiepersonală, dl Constantinescu produce,prin intermediul apropiaţilor săi, pri-mul mare scandal al anului: “Rapor-tul” Armaghedon II! Nu o face înmaniera învechită a conferinţelor depresă, de la care reprezentanţii preseiculeg ceea ce cred ei că e interesant.Ci în maniera înnoită a Email-uluitransmis deodată tuturor celor posibilinteresaţi de CV-ul premierului Năs-tase, păstrându-şi dreptul de a nu des-conspira nici sursele şi nici pe sineînsuşi. Ca-n “Scrisoarea pierdută”!“Pac la Răsboiu’”, dar semnată ano-nim!

Succesul acestui “Ra-port” n-ar fi fost posibil, însă, fără co-laborarea premierului şi a oamenilorsăi. Aceştia din urmă sunt, de fapt, au-torii adevăratului scandal care, altfel,ar fi rămas, poate, în calculatoareledestinatarilor…

22 Ianuarie 2002


Opoziţia ca ţintă

Din spusele ex-preşedinteluiafacerea “Armaghedon II” a fostmontată de către putere pentru a loviîn fostul şef al statului şi, într-un ter-men mai larg, în Opoziţie, acceptândideea că dl Constantinescu reprezintăaşa ceva. Şi pentru ca mârşăvia să fiecompletă, zbirii regimului Năstase auîncercat să-i pună în spinare fostuluiconsilier Mugur Ciuvică responsabi-litatea unei turnătorii electronice! Or,după cum declara dl Ciuvică, domniasa nici măcar nu ştie să trimită unEmail! D’apăi să-l şi scrie la hidoasamaşinărie numită calculator cu caredânsul, în general, nu prea vrea săaibe de-a face. În lumina acestor de-claraţii pertinente şi convingătoare,lucrurile încep să se clarifice. Deci, dlNăstase, gelos pe succesele trecuteiguvernări şi-a pus în cap să o loveascăunde o doare mai tare: şi anume laprestigiu. Aşa că şi-a confecţionatnişte acuze (din ce-a citit şi el prinziare), le-a trântit într-un raport, acăutat un amic de-al unuia dintre con-silierii prezidenţiali, l-a plătit să zicăcă i le-a dat Ciuvică şi “pac la Inter-

net!” Numai că a pierdut din vedereun lucru: faptul că dl Ciuvică nu ştiesă trimită Emailuri, deşi lucrează pen-tru Emil! Poliţia şi-a făcut datoria, l-ahărţuit bine, cu scopul de a ajunge lastratul geologic. Noroc că presa i-asărit în ajutor şi lucrurile au rămas“aşa cum am stabilit”: în coadă depeşte!

Obiceiul puterii de aface din Opoziţie o ţintă s-a demascatdin nou. Obicei prost şi complicat:pentru că a face ceea ce a făcut dlNăstase - în viziunea d-lui Constanti-nescu - seamănă cu încercarea de alovi musca cu obuzul de mortier. Nucă artileria premierului ar fi atât de re-dutabilă, ci pentru că opoziţia pe careo reprezintă fostul preşedinte s-a făcutmică-mică de tot, tocmai pentru a nuatrage atenţia şi pentru a lucra în voie.

Cam aşa ar apare lucru-rile, dar cu o condiţie: aceea de a nulua la bani mărunţi conţinutul rapor-tului, cât o fi el de anonim.

Pentru că o astfel deanaliză riscă să comporte cu totul alteconcluzii.

23 Ianuarie 2002


Schimbare de macaz!

Ambalat până dincolode limitele prudenţei în scandalul“Armaghedon II”, premierul a făcutdoi paşi înapoi şi unul înainte: a recu-noscut că nu a avut o reacţie tocmaipotrivită faţă de problemă şi - maiales - faţă de presă. Şi a contracarat,deviind atenţia şi discuţia de la un su-biect punctual, la unul general, dar demare impact: problemele pe care le auromânii cu iarna. Cu frigul. Cu banii.Pentru prima dată - în discursul pecare ni l-au oferit în direct Antena 1,PRIMA şi B1 (dar nu şi TVR!), dupăîntâlnirea informală de la Snagovunde, în absenţa presei, fiecare mem-bru de partid (aflat de faţă) poatespune tot ce-i trece prin cap, premie-rul a recunoscut că atunci când omu-lui nu-i mai ajunge întregul venitminim nici pentru a plăti factura deîncălzire ceva nu este în regulă. Dom-nia sa depistează aceste nereguli înprimul rând în producţia şi distribuţiade agent termic, unde costurile aucrescut de vreo 80 de ori (faţă denumai de două ori veniturile oameni-lor) şi pare hotărât să facă ordine într-un domeniu în care eficienţa rămânediscutabilă. Ne-am fi aşteptat ca dupăo astfel de constatare să urmeze şti-

rea-bombă a unor înlesniri reacordatecelor mai dezavantajaţi de soartă.N-a urmat. A urmat o informaţie des-pre numărul mare al celor cu datoriisau care nu-şi mai plătesc costurile deîntreţinere şi despre povara pe careaceste datorii o exercită asupra buge-tului. Un buget şi aşa drastic controlatde organismele internaţionale. O razăde speranţă a oferit, totuşi, primul-mi-nistru celor îngrijoraţi de problemă,prin precizarea că se va acorda o aten-ţie deosebită producţiei de energieelectrică nucleară - cea mai ieftină şimai sigură - prin accelerarea lucruri-lor la reactorul “doi” de la Cernavodăşi prin deschiderea finanţărilor pentru“trei” şi “patru”. Acestea însă, o ştimfără să ne-o mai fi spus premierul,constituie proiecte de durată, rezolva-bile doar în perspectiva următoarelordouă decenii.

Dincolo de aceste scă-pări, discursul şefului executivului avrut să arate populaţiei cât de preocu-pat este acesta de problemele de fondale oamenilor şi cât de ridicole şi deneînsemnate sunt cele vehiculate deodiosul Armaghedon II. Sau III. SauIV

24 Ianuarie 2002


Pojarul bancar

Cineva asemăna ceea ce se în-tâmplă în sistemul nostru bancar cu bo-lile copilăriei: pentru ca organismul săgenereze anticorpii necesari, trebuiemai întâi să treacă prin simptomelebolii respective. Dacă rezistă, n-o vamai repeta. N-o va mai repeta nici dacănu rezistă…

Lunga istorie a crahurilorbancare, începută cu Credit Bank, prinanii ‘94-’95, pune în evidenţă nu doarslăbiciunile structurale ale noului sec-tor privat, ci mai ales jaful premeditatcare s-a declanşat cu acel prilej. Cu-noscând bine atât vulnerabilităţile sis-temului, cât şi ale legislaţiei, tipiinventivi s-au lansat în strângerea debani “orfani”, de la populaţie şi de lastat, “înfiindu-i” apoi, cu sacoşa sau cucontul secret. Pe lângă cei foarte mulţicare şi-au plâns economiile la căpătâiulbăncilor expiate, am avut parte şi de ocategorie care s-a bucurat, dacă nu deştergerea urmelor, măcar de prezumţiade semivinovăţie generată de mediulneputincios care le-a transformat cre-ditele din performante în neperfor-mante. O categorie mai restrânsă esteaceea a celor care au luat senini drumulpuşcăriilor, făcându-şi socoteala căagoniseala ilicită merită câţiva anişori

de recluziune.Peste toate acestea s-a aş-

ternut credinţa că lucrurile, odată con-sumate, nu se mai pot repeta. Morţii dela groapă nu se mai întorc - spune o zi-cătoare populară. Dar care nici ea n-areputere de lege.

Pentru că, iată cazul“mortului“ numit Dacia Felix: devali-zată de proprietari şi de acţionari,aceasta şi-a târât zilele într-un soi demoarte clinică din ‘95 până prin 2000.Au fost nişte investitori care în ‘98şi-au pus în cap să o salveze făcându-irespiraţie artificială prin niscai afaceriproprii derulate prin reţea. Când n-aumai fost în stare să-i plătească dato-riile, cum se angajaseră, BNR-ul a ho-tărât să-i facă funeraliile. Aceastăiniţiativă a stârnit agitaţie mare: flutu-rând steagul “salvării” băncii - caz unicîn istoria postdecembristă - ei au lansato veritabilă campanie de presiuni faţăde autorităţi, bătând la toate uşile şi fe-restrele guvernului cu propunerea de acumpăra creanţele acesteia (60 mi-lioane dolari) cu mai puţin de 20.Cum-necum, până la urmă le-au con-vins şi - caz iarăşi unic în aceeaşi isto-rie - mortul a fost luat de pe masa dedisecţie şi încredinţat prin O.U. zeloşi-lor investitori. Care, în loc să o renascăcum promiseseră, au omorât-o cumâna lor: i-au schimbat rapid numele,sediul, personalul şi tot ce mai puteareaminti vechea sa identitate, anunţândcu o publicitate agresivă revenirea înscenă, a unei noi… bănci: EUROMBANK! Aceeaşi Mărie, dar cu altă pă-lărie.

25 Ianuarie 2002


Chişinăul ca argument

Clasa politică a începutsă se agite pe tema evenimentelor dela Chişinău. După tăcerea prudentăcare a urmat nu tocmai surprinzătoru-lui verdict al urnelor din Basarabia,acţiunile în forţă ale guvernului co-munist îi pun pe guvernanţii noştri înfaţa unor decizii delicate: cum sămenţii bune relaţii cu un partener deacelaşi sânge, dar cu alte opţiuni? Unpartener cu ample nostalgii şi cupropensiunea întoarcerii spre un tre-cut pe care înşişi promotorii l-auabandonat? Pentru că la Moscova nuse mai află corespondenţii comuniştiai lui Voronin, ci vajnicii constructoriai capitalismului - deocamdată încăde stat - ai lui Putin.

În acest context, protes-tele oficiale în legătură cu reintrodu-cerea limbii ruse ca materie obli-gatorie în şcoli şi cu scoaterea în afaralegii a partidului lui Iurie Roşca pot filesne asimilate unei intervenţii nea-venite în treburile interne ale unui statsuveran, care n-a luat niciodată atitu-dine faţă de ceea ce s-a întâmplat laBucureşti. Manifestaţiile studenţeştide la Chişinău pot fi comparate, lanevoie, cu“Piaţa Universităţii” de laBucureşti, iar Iurie Roşca cu un Funar

sau un Vadim, ca să o spunem pe ceadreaptă. Cât despre limba rusă, ea esteo realitate, iar introducerea ei în pro-grama obligatorie corespunde intere-selor actualei guvernări care viseazăla o reintegrare în “lagărul” rus, sin-gurul care, la această oră, ar mai puteascoate Basarabia din nevoile pentru acăror rezolvare România şi limbaromână nu îi sunt de prea mare folos.

Dar partea cea mai deli-cată a problemei rezidă în faptul căregimul de la Chişinău este, cel puţindin punctul de vedere al imaginii,foarte favorabil celui de la Bucureşti.Derapajul spre stânga al basarabenilornu face altceva decât ca, în percepţiaeuropeană, să împingă Bucureştii maispre centru decât stânga ce fuseseacreditată drept cronică pentru Româ-nia post-decembristă. Atâta timp câtChişinăul va recurge la măsuri nepo-pulare, din punctul de vedere alnormelor europene, Bucureştiul vaapărea ca un bastion mai credibil aldemocraţiei, cu toate beneficiile cepot decurge dintr-o astfel de condiţie.

26 Ianuarie 2002


Cădereacapetelor

Dacă nici această cam-panie anticorupţie care a fost lansatămai de voie, mai de nevoie, cu sula-ncoasta aderării la NATO, nu se vasolda cu niscai trofee, ideea va ficompromisă definitiv. Ceea ce nu s-aîntâmplat la prima alternanţă a puteriiriscă să nu se întâmple nici la ceade-a doua: “corb la corb nu-şi scoateochii” - spune un binecunoscutproverb, pe care practica guvernăriitinde să-l verifice şi să-l autentifice,chiar dacă, de ochii lumii, foştiminiştri sau foşti consilieri au bătutdrumul Parchetului. Iar dacă corupţinu sunt, ei trebuie inventaţi - mai alesîn ograda proprie, pentru că cei dinalte ogrăzi vor ţipa ca din gură deşarpe că sunt persecutaţi politic.

Şi premierul, şi respon-sabilii partidului ştiu că, până la urmă,vor trebui să rostogolească niştecapete, pentru a arăta Americii şi Eu-ropei că noi nu ne jucăm cu chestiaasta. Doar că această rostogolire tindesă devină un meci intern, în carecapetele trebuie să aparţină tabereidisidente şi să rezolve în acest fel şidelicata problemă a disciplinei de par-tid.

Observatorii scenei poli-tice sunt gata să jure că pe altarul an-

ticorupţiei vor pica câţiva dintre ceipe care premierul şi echipa sa nu-imai văd cu ochi buni: ori că prea aumişcat în front, ori că sunt animaţi deun spirit “colaboraţionist” cu celălaltcentru de putere. Or, cea mai potrivităvictimă pentru o astfel de reglare paresă fie preşedintele senatului, dlVăcăroiu, la adresa căruia campaniade presă se încinge pe măsură ce estealimentată - evident, complet dezin-teresat - cu noi date picante legate deaventura sa bancară. O altă victimăpoate fi Bebe Ivanovici care, într-unpuseu de orgoliu, i-ar fi replicat pre-mierului, care-l îndemna să-şi deademisia (din funcţia de preşedinte alConsiliului Judeţean) că spre deose-bire de alţii, el e ales în funcţia pe careo ocupă. Şi nu în ultimul rând un capdisponibil mai poate fi cel al direc-torului SRI, niciodată prea apropiat altaberei din Victoria…

“Trebuie să cadă niştecapete” - spunea prin ‘90 Brucan. Săvedem ce capete vor cădea în 2002.

28 Ianuarie 2002


Licitaţiile“transparente”

Ura! S-a zis cu corupţia!De-acum înainte, orice licitaţie se vaface prin Internet. Are nevoie, săzicem, ministerul, de pixuri pentrufuncţionari? Nu mai fac cei de la ad-ministrativ ce făceau până acum: seduceau iute la o firmă cu care aveauaranjamente şi luau pixurile maiscump cu 30 la sută. Acum nevoia depixuri va apare pe ecranele moni-toarelor să vadă toată lumea, dar maiales cei care au pixuri de vânzare, iarde câştigat va câştiga automat cel careoferă preţul cel mai mic! În acest fel,instituţiile bugetare vor cheltui cu 30la sută mai puţin decât cheltuiau pânăîn prezent cu licitaţiile netransparente,în plic!

Bineînţeles, se vor ivi totfelul de cârcotaşi care să spună: dardacă pixurile cele mai ieftine sunt şimai proaste? Dacă cu aceste pixurifuncţionarii scriu mai puţin cu 50 lasută decât scriau cu cele “netranspa-rente”?

Dacă aranjamentele sevor face şi pe Internet, prin asociereamai multor ofertanţi pentru a câştigalicitaţia la preţul pe care-l considerăei a fi mai mic?

Evident, într-o ţară ca

România, care de 12 ani (mergemchiar pe-al 13-lea) exersează toatecombinaţiile posibile prin care să fiepăcălit statul, ne aşteptăm la orice.Dar mai ales ca Internetul să devinăun aliat mai sigur, mai infailibil, aptsă legitimeze orice furt.

Căci de fantezie, înfentarea regulilor, nu ducem lipsă.Iată doar două cazuri: ca să ajungămai uşor în Anglia, emigranţii româniau ajuns maeştri în manipularea sem-nalelor feroviare franceze, oprindmărfarele în mijlocul câmpului pentrua se îmbarca cu căţel şi cu purcel. Saualtul: ca să fenteze spaţiul Schengen,românii care rămân mai mult de 90 dezile în vreuna dintre ţările cu pricina,îşi trimit paşapoartele acasă prin pri-eteni, cu 100 de euro în ele, să li sepună viză de intrare ca să n-aibă pro-bleme încă 90 de zile!

Aşa încât, pentru unfleac, ca licitaţiile pe Internet, credecineva că va fi nevoie mai multde o săptămână ca să se găsească“soluţia”?

S-avem rezon! Nimeninu ne întrece când e vorba să nedovedim şmecheria înnăscută! Mă în-treb însă de ce nu sunt la fel deşmecheri şi românii care ar trebui sădescopere şi să preîntâmpine primiiaceste şmecherii?

Ce le lipseşte? Şmeche-ria sau… interesul?

29 Ianuarie 2002


“Unitatea de monolit”

Luni după-amiază, salo-nul ambasadorilor de la Cotroceni agăzduit prima întâlnire din acest an apreşedintelui cu presa. Nu cu “oparte” a ei, ci cam cu toată (o nedorităexcepţie - presa locală, a cărei pre-zenţă a şi fost reclamată de unii dintrevorbitori), incluzându-i aici nu doarpe cei care ocupă funcţii în structurileexistente, ci şi gazetari al căror condeii-a acreditat în conştiinţa publică cavectori de opinie.

Pentru cei care-şi amin-tesc precedentele evenimente de acestgen - în special cele de până în ‘97 -atmosfera şi cadrul în care s-a consu-mat această întâlnire sunt nu doar sur-prinzătoare. Dar şi inedite. A rămas,undeva în urmă, războiul de uzurădintre Cotroceni şi una sau mai multe“părţi” ale presei, întrebările veni-noase şi provocatoare, răspunsurileiritate, starea de tensiune în care de-curgeau aceste întâlniri. Avându-ide-a stânga şi de-a dreapta pe cei doiconsilieri - gazetari ai săi (Ştireanu şiCreţu) - preşedintele a arborat acelaşicalm şi aceeaşi propensiune spre în-ţelegere pe care le manifestă, con-stant, pe parcursul acestui mandatfinal. După reconcilierile istorice curegele, cu Europa Liberă, cu diaspora,

cu istoria în general, se pare că a venitşi rândul presei. Preşedintele a simţit,chiar, la un moment dat, nevoia de ase confesa şi de a-şi recunoaşte uneletrăsături de caracter sau reacţii carepot să-l facă antipatic unora, reiterândideea că, la urma-urmelor este şi elom. Dincolo de aceste momente emo-ţionale, dl Iliescu şi-a conservat cutărie diplomaţia şi tactul politic. A re-zistat cu succes tuturor întrebărilorprovocatoare, nu s-a lăsat târât în po-lemici, renunţând la comentarii acolounde simţea că acestea pot deveni ne-productive. Poate că unii dintre parti-cipanţi, care au încercat să-l facă să sepronunţe în legătură cu un posibilconflict între domnia sa şi premier, aufost dezamăgiţi. Dl Iliescu a ţinut însăsă-şi reafirme consecvenţa: am spriji-nit întotdeauna, şi o fac şi acum, pre-mierii. Inclusiv pe dl Năstase, deci.Nici în legătură cu posibilitatea unoralegeri anticipate nu s-a scăpat dl pre-şedinte. O singură chestiune pare a-lfi dat de gol, în legătură cu natura re-laţiei neoficiale dintre cei doi oamenipolitici. Întrebat dacă ar cumpăra ac-ţiuni “Dracula Park”, preşedintele arăspuns sec: “Nu. Nici n-am bani!”

Cinci cuvinte pe margi-nea cărora s-ar putea glosa lung şibine. Şi care pot spune multe…

30 Ianuarie 2002


Ştirea zilei

“Ziua” ne aduce o vesteinfernală: primarul din Tâmboieşti aintrodus o taxă pe declaraţiile făcutepresei de către funcţionarii primăriei.Taxa este de 400 000 lei, din care 40la sută intră în buzunarul celui care dădeclaraţia, restul consolidând bugetulprimăriei. Primarul afirmă că legea îidă dreptul să introducă orice bir pen-tru a umple sacul primăriei.

Probabil că primarul dinVrancea - locul de unde se propagămajoritatea seismelor - nici nu reali-zează ce consecinţe poate avea iniţia-tiva sa. Gândiţi-vă ce s-ar întâmpladoar dacă dl Băsescu, pe fază cum îlştim, preia ideea? Devine un om bo-gat, iar Capitala scapă de griji. Mi-egreu să fac acum un calcul (bine-înţeles, cu indexarea sumelor la nive-lul respectiv de autoritate) dar la câtedeclaraţii dă domnia sa, viitorul său şial urmaşilor săi este asigurat.

Dar de ce să ne oprim ladl Băsescu şi să nu mergem mai de-parte? La Guvern, de pildă. Păi, dă ci-neva mai multe declaraţii presei decâtdl Năstase? Chiar dacă vine tare, dinspate, dl Guşă. Păi, într-o astfel de si-tuaţie, premierul ar putea să purceadăla ridicarea unui cartier proprietate

personală (avându-l, desigur, ca antre-prenor, tot pe dl Sergiu Sechelariu)fără să-l mai întrebe cineva ceva. Numai vorbesc despre faptul că din res-tul de 60% s-ar putea consolida (lapropriu!) clădirea guvernului. Banibuni ar mai câştiga şi preşedinţia (deşibănuiesc că dl Iliescu, în stilul care-lcaracterizează, de om sărac - de n-arenici cu ce să cumpere acţiuni “Dra-cula” - dar cinstit, va refuza partea sa,în favoarea unor cămine de bătrâni, cătot trece timpul şi niciodată nu putemşti ce ne rezervă viitorul) şi chiar par-lamentul, unde nevoia de fonduri pen-tru terminarea amenajărilor la CasaPoporului este cronică.

Un lucru mă pune, însă,pe gânduri: ce se va întâmpla cupresa? Cu ziarele, radiourile şi televi-ziunile care se “hrănesc”, în proporţiede vreo 80 la sută cu ce le servesc po-liticienii dornici de zarvă? Ar ajungela sapă de lemn! Iar pe urmă, minis-trul Finanţelor le va lua taxă şi pe uti-lizarea acesteia pe post de condei.

Uite, mi se face dejafrică de a fi scăpat un porumbel pegură şi de a fi dat idei.

Doamne fereşte!

31 Ianuarie 2002


Despre bătutulcuielor în talpă

Pro Democraţia şi alte13 organizaţii s-au lansat într-o veri-tabilă campanie de promovare a unuiproiect de lege privind noul Cod Elec-toral.

Activiştii civici vor săcorecteze, profitând de starea de ne-mulţumire a opiniei publice, princi-piile care au guvernat până acumactivitatea politică: formarea partide-lor, finanţarea lor, configuraţia parla-mentară şi sistemele de vot. Un planambiţios despre care nu mai este ne-voie să spunem că stă la inima celorcare se mai interesează de politică. Acelor care nu au renunţat încă nu doarsă voteze, dar să se mai şi interesezede ce iese din această maşinărie.

Perspectiva pe care ne-opropun iniţiatorii este plăcută simţu-rilor cetăţeanului cu simpatie pentrudemocraţie. Care ar vrea mai puţiniparlamentari, dar mai buni, care arvrea ca măcar senatorii să nu mai fiealeşi în devălmăşia listelor, ci cu iden-titate electorală clară, căruia i-ar con-veni să existe mai puţine partide, darmai puternice şi mai coerente în doc-trină, şi care şi-ar dori ca în spinoasaproblemă a finanţărilor electoraletransparenţa să primeze. Una peste

alta, cetăţeanul democrat ar vrea capolitica să se facă cu mâni mai curateşi sunt sigur că puţini vor fi cei carevor pregeta să-şi pună semnătura peapelul iniţiat de “ProDemocraţia”.

Toate bune şi frumoasepână la punctul în care aceste hotărâri,benefice pentru democraţie şi naţiune,vor trebui să fie luate tocmai de cătrecei care beneficiază de imperfecţiu-nile şi ambiguităţile actualului sistem!Care se vor întreba - în sinea lor, de-sigur: da’ de ce să schimbăm noi cevacare (ne)merge atât de bine şi carene-a adus unde suntem? De ce să ris-căm să nu mai fim realeşi? De ce sădăm posibilitatea altora să-şi bagenasul prin registrele contabile alecampaniei? Dar, mai ales, de ce sădăm o lovitură propriilor noastre in-terese, oferind mai puţine şanse ama-torilor de imunitate plătită cu banigrei?

Mi-e greu să cred că laaceastă oră şi în confuzia generalăexistă o reală voinţă politică de a per-fecţiona şi corija sistemul electoral.

Merge şi-aşa, vorba me-seriaşului român.

Şi nu (le) merge răudeloc!

1 februarie 2002


Presa la comandă

La recenta întâlnire apreşedintelui Iliescu cu presa, unuldintre participanţi a ridicat o pro-blemă cu adevărat gravă: penetrareatot mai severă a presei de către oame-nii de afaceri şi de către intereseleeconomice. Este o etapă nu foartenouă, dar semnificativă în evoluţia dedoisprezece ani a presei libere româ-neşti. Dacă primul deceniu a fost mar-cat, în special, de interferenţelepoliticului, acum a venit rândul eco-nomicului. Experimentul gazetelor departid a eşuat rapid, principalul de-mers manifestându-se prin presiunile,acceptate cu mai mult sau mai puţinentuziasm de unele gazete, care şi-auasumat riscul de a mărşălui sub unanumit pavilion de complezenţă. Zia-rele - căci mai ales despre ele estevorba - au jucat un rol esenţial înschimbarea politică ce s-a produs în‘96. În 2000 nu au mai reuşit să repeteperformanţa. Greul s-a transferat asu-pra posturilor de televiziune şi - prio-ritar - asupra “sponsorilor” - furnizo-rii de fonduri neevidenţiaţi în regis-trele contabile ale partidelor. Odatăshow-ul politic terminat şi instauratănoua ordine de drept valabilă - teore-tic - pentru următorii patru ani, în

presă au început să se concretizeze şisă se regrupeze interesele economice.Fiecare ziar nou apărut în această pe-rioadă a avut în spate un grup de “in-vestitori” dornici să-i protejeze şisă-şi promoveze interesele. Cel maisugestiv exemplu ni-l oferă afacereaBRS, în care grupul de presă trecutdin mâna lui Vântu în acelea ale luiIacob, a schimbat peste noapte capul-compas al virulenţei pamfletare înfuncţie de nevoile patronului. Ba, maimult, patronul însuşi se prevalează înrelaţia sa cu justiţia de o anumeimunitate pe care i-ar conferi-o cali-tatea de ziarist derivată din proprieta-tea asupra ziarului.

Luat la bani mărunţi, ta-bloul jurnalistic al momentului oferădoar câteva - puţine - situaţii în careziarul este el însuşi o afacere, şi nudoar un vehicul al altor interese. Bă-tăliile de presă se duc între oportuni-tăţile economice şi interesele finan-ciare ale proprietarilor ştiuţi sau dinumbră, ai gazetelor.

Într-un mediu economicextrem de ostil, în care presa nu maieste considerată un vector cultural saumăcar intelectual, ziarele nu pot su-pravieţui decât dacă răspund la o anu-mită comandă. Comanda “Drepţi!”

2 Februarie 2002


Un best-seller:declaraţiile de avere!

Ideea premierului legatăde publicarea declaraţiilor de avereale demnitarilor poate să dea naştereunei adevărate lovituri publicistice.Imaginaţi-vă cu cât nesaţ se vor re-pezi românii să lectureze lista bunu-rilor mobile şi imobile ale fiecăruideputat, senator, ministru, secretar destat şi ce-o mai prevedea lista de dem-nitari aleşi şi numiţi! Imaginaţi-vă şice reacţii va stârni constatarea că xsau y, căruia i s-a dus buhul despreviaţa îndestulată pe care o duce, estede fapt sărac lipit pământului, că stăîn gazdă la o verişoară, că mănâncă lacantina Senatului şi că se deplaseazăcu bicicleta! Sau că altul, care umblămodest, cu acelaşi costum de haine decând a fost ales, este proprietarul maimultor case decât nu mai ştiu care an-treprenor.

Lăsând gluma la o parte,trebuie să recunoaştem că în momen-tul în care starea materială (cât va fiea de reală) a păturii care conduce şiadministrează ţara va fi cunoscută, nevom putea face o idee mai clară asu-pra motivaţiilor şi intenţiilor celorcare o reprezintă. Dar mai ales - dacămecanismul va funcţiona - asupra in-fluenţei calităţii pe care o deţin asupra

veniturilor - altele decât cele cuve-nite!

Desigur, unii se vor în-treba dacă un parlamentar sau un mi-nistru trebuie condamnat la sărăcie -dacă o leafă de parlamentar sau deministru poate fi considerată ca atare.Răspunsul e simplu: da, dacă vor săslujească ţara. Politica este, ar trebuisă fie un soi de apostolat şi nu o sursăde îmbogăţire. Cine vrea să se îmbo-găţească şi-l ţin balamalele are la dis-poziţie libera iniţiativă şi economia depiaţă. Politica ar trebui să fie una, iarafacerile alta.

Reţeta tranziţiei ames-tecă însă cele două calităţi, rezultândo combinaţie de genul ou-găină: poli-ticianul îşi foloseşte influenţa pentrua-şi promova afacerile, iar afacerilepentru a-şi consolida poziţia politică.Nu-mi fac iluzia că iniţiativa d-luiNăstase va rezolva problema. Cemare complicaţie să-ţi treci afacerilepe numele soacrei, nevestei sau copii-lor, iar tu să pozezi, curat ca o floare,pentru cartea de onoare a Parlamen-tului? Sau a guvernului?

Ideile trec, problema ră-mâne. Şi ea ţine, în special, de modulîn care este deprinsă lecţia democra-ţiei şi de respectul faţă de domnialegii. În absenţa acestora, totul esteposibil.

4 Februarie 2002


Pe cele mai înalte culmi alemizeriei

Nimic mai nefirescdecât să blamezi goana după senza-ţional într-o mass-media în care com-petiţia este mai acută ca oricând.Orice nostalgie după actul de culturăşi moralitate pe care ar fi trebuit - lamodul ideal - să-l reprezinte mass-media şi care, până la un punct, a ca-racterizat mai ales în perioadele dedeschidere presa comunistă, este celpuţin superfluă. Clientul nostru - stă-pânul nostru, s-ar putea spune, şipoate că nici o altă zonă a economieipostdecembriste nu s-a adaptat mairepede şi mai total regulilor econo-miei de piaţă, cum a făcut-o presa.

Hârtia poate să suporteorice - zice o altă expresie celebră şieste suficient să ne aruncăm privirilepe maldărele de maculatură care înso-ţesc, la chioşcuri, titlurile respecta-bile, ca să ne convingem de acestlucru, ca de o epidemie, o boală ruşi-noasă de care nu ai cum să scapi.

Am crezut, până la mo-ment, că presa audiovizuală este maipuţin expusă acestor riscuri, existândşi un organism care o ordonează şicare veghează (şi) asupra decenţeiimaginilor şi ideilor lansate în “tiraje”ce sfidează orice publicaţie din presa

scrisă. Exerciţiul zilnic ne face, însă,să ne îndoim că lucrurile stau aşa.Goana după senzaţionalul cu oricepreţ, caracterizează şi “casele mari”,nu doar pe cele mici şi dornice să răz-bată în audienţă cu orice preţ. Ceea ces-a întâmplat vineri la OTV - într-osuccesiune aproape logică pentrutipul acesta de “presă” - întrece însăorice imaginaţie. Cei care au privitprogramul au avut parte de o incur-siune spre cele mai înalte culmi alemizeriei, ale lipsei de decenţă, ale ma-halagismului sadea. Pomposul “scan-dal politico-sexual” s-a dovedit, pânăla urmă, a nu fi decât o căldare dezoaie aruncate în capul telespectato-rilor, cu cinica pretenţie de asanaremorală.

Ceea ce se întâmplă perespectivul post - ale cărui emisiuniput de la o poştă a şpagă şi a diver-siune - era previzibil încă de la debut.Mai puţin previziblă era, cred, inca-pacitatea organismului de reglemen-tare de a proteja opinia publică deacest proces de veritabilă degradaremorală.

5 Februarie 2002


Un PUR mai pur

Decizia luată de PartidulUmanist al domnului Voiculescu dea-şi întări identitatea prin constituireagrupului parlamentar propriu are sem-nificaţii mai adânci decât poate săpară la prima vedere.

Pătruns pe prima scenăpolitică la remorca PDSR-ului, îm-preună cu care a alcătuit polul social-democrat preelectoral - una dintreinspiratele mişcări ale preşedinteluisău - partidul umanist n-a gustat preamult condiţia de anexă politică a par-tidului învingător. Neînţelegerile şidisensiunile s-au manifestat de timpu-riu, unii considerându-le manifestăride orgoliu, iar alţii de responsabili-tate. Ele s-au acutizat în momentul încare partenerul minoritar a început săracoleze dintre membrii celui majori-tar şi când a început să-şi aroge exclu-sivitatea iniţiativelor din zona aface-rilor mici şi mijlocii.

Decizia lui Voiculescude a desprinde doctrina umanistă desocial-democraţie şi de a o orientaspre liberalism se pare că a umplutpaharul. După cum acordul cuUDMR-ul pare acum să fie cel care adat semnalul desprinderii de facto.Avându-şi spatele asigurat graţie vo-

turilor maghiare, social-democraţiipar acum mai liniştiţi în perspectivavoturilor viitoare şi este de presupuscă nu vor face din această “separaţiede bunuri” o problemă. Ea crează oproblemă pentru umanişti. Delimita-rea lor poate atrage după sine pierde-rea portofoliului IMM-urilor (faţă decare Executivul şi-a manifestat, nufoarte voalat, rezervele), precum şi aunor alte posturi din linia a doua, cucare au fost recompenaţi umaniştii.Trecerea lor într-o semi-opoziţie, înperioada în care opoziţia practic nucontează, riscă să-i plaseze în conulde umbră al interesului public, cu totsuportul grupului media de care par-tidul mai dispune (totuşi!) sau, înr-uncaz fericit, în avangarda luptei pentrupreluarea stindardului acestuia, cutoată ereditatea incomodă a participă-rii la guvernare.

Prin crearea grupuluiparlamentar, PUR se vrea mai inde-pendent, mai liber în mişcări, mai cre-dibil în mesaj. Cu alte cuvinte, maipur… Are nevoie, însă, şi de greutateaspecifică necesară, pe care cele câtevaracolări şi adeziuni de imagine nu i-oconferă încă.

6 Februarie 2002


Culegătorii Europei

României i se deschid,înainte de uşile Uniunii Europene,larg porţile afirmării într-un domeniuîn care s-ar putea să nu ne reziste niciun fel de concurenţă: acelea ale deli-catei operaţiuni de strângere a dife-ritelor recolte. După cum se ştie, esteîn plină desfăşurare selecţia culegăto-rilor de căpşuni din Spania. Operaţi-une care se desfăşoară organizat şi cumaximă exigenţă: s-au dat anunţuri,s-au stabilit centre zonale de selecţie,s-au format comisii de organizare.Mii de oameni au răspuns apelului,dorind să demonstreze organizatorilorspanioli cât sunt ei de destoinici, chiardacă România nu se numără printremarii producători de căpşuni…Românul este bun la orice, par săspună cohortele de culegători podidiţide emoţia caracteristică oricărui exa-men.

Întrucât organizatorilorpar să le fi scăpat unele lucruri, neluăm inima în dinţi pentru a le pro-pune câteva măsuri care, prin simplalor aplicare vor face să crească con-siderabil atât competenţa, cât şi efi-cienţa celor care urmează să repre-zinte culorile României pe câmpiilespaniole. Astfel, credem că examenul

propriu-zis ar trebui să vizeze câtevadomenii esenţiale: limba şi literaturaromână (scris), limba spaniolă (oral),aquis-ul comunitar în domeniul agri-culturii (scris), istoria Spaniei (scris).Vă daţi seama că cei care vor treceaceste examene nu vor avea cum săne facă de ruşine. Sugerăm, deaseme-nea, organizatorilor, ca pentru funcţiiimportante, precum cele de şef deechipă, primitor-distribuitor, manipu-lanţi de navete să fie selectaţi, cuprecădere, deţinători de diplome uni-versitare, în cazuri deosebite putându-se solicita chiar şi titlul de doctor.Vom fi scutiţi, în felul acesta, de pre-zenţa în rândurile acestor emigraţiitemporare, a unor elemente care nu aunimic comun cu agricultura modernă.

“Modelul spaniol” arputea fi extins şi adaptat pentru vi-itoarele campanii: cules de portocale,în Grecia, de pildă. Aici, baza de se-lecţie ar trebui să cuprindă cunoscă-tori ai limbilor moarte şi ai istorieiantice, pe lângă discipline obligatorii,precum limba română şi cea greacă.Sau în sezonul recoltării măslinelor,în Italia, adaptări referitoare la speci-ficul peninsulei italice şi al realităţilorei.

Sunt lucruri importante,esenţiale în demersul nostru de inte-grare europeană, unde pătrundem,iată, încă de pe acum, în calitate deculegători de roade. Propriu-zise.

7 Februarie 2002


Curăţenia de primăvară

Taman când premierulconvingea America să ne primeascăîn NATO cu primul val al celui de-aldoilea, şeful său de cabinet, SorinTeşu, îşi dădea demisia! Gest, desigur,nu prea cavaleresc, pentru că, nu-iaşa, gestul ar fi putut fi interpretat cao dezertare din post (pentru că tot sepoartă la noi dezertările), tocmai cândşeful avea mai multă nevoie de el, casă-i ţie cabinetul în ordine pe perioadaabsenţei. Mi s-a părut, la un momentdat, că ar fi vorba despre o poliţă pecare dl Teşu i-o plătea d-lui Năstase,pentru nepoliticoasa remarcă făcutăatunci când ziariştii l-au chestionatdespre trecutul şefului de cabinet. “În-trebaţi-l pe Teşu” - a răspuns, sec, pre-mierul, sugerând că n-ar prea dori săinsiste asupra subiectului.

Se pare că dl Năstase areghinioane cu şefii de cabinet. Cam lafel s-a întâmplat cu dl Priboi, fost şefde cabinet în perioada în care premie-rul nu era încă prim-ministru, şi pecare l-a promovat ulterior ca şef alComisiei de control SIE. Scandalulfăcut de presă pe tema antecedentelordlui Priboi s-a lăsat cu lăsarea aces-tuia la vatră, dar a fost evident că dlNăstase a cedat greu şi numai după ce

prezenţa protejatului său în amintitafuncţie ameninţa să devină incompa-tibilă cu dorinţa noastră de apropierede NATO.

Pe dl Teşu nu l-a maiapărat dl Năstase cu aceeaşi ardoare.Ba, mi s-a părut că s-a lepădat de dân-sul cam repede şi cam uşor. Ceea ce afăcut, într-o tulburătoare reciprocitate,şi dl Teşu, dându-şi demisia în condi-ţiile amintite.

Nu este clar, pentru mo-ment, dacă dl Teşu îşi va păstra, înnoile condiţii, calitatea de membru alC.A.-urilor de la vreo patru societăţide stat. S-ar putea să le primeascădrept recompensă pentru sacrificiilefăcute în slujba şefului Executivuluicale lungă de un an. Poate că dl Teşuse va alătura din nou, prietenului săuVântu şi poate că-şi va căuta un de-buşeu nou în sectorul bancar pe care-l cunoaşte bine încă de pe vremeacând făcuse primul milion de dolaripe timpul fixingului.

Cât despre dl Năstase,dânsul ar putea să dea, cu acest prilejun semnal: al curăţeniei de primăvarăîn ograda executivă.

8 Februarie 2002


Lex Becalica!

Incidentul din piaţa Do-robanţi, al cărui protagonist a fostdomnul “finanţator” al Stelei (auzindcum sună titlul ăsta, mai că-ţi vine săcrezi că insul scoate bani din buzunarpentru binele fotbalului militar!) estecontinuarea firească, aş spune, alcelui din curtea lui Dinamo, când ace-laşi domn Becali l-a luat de ciuful creţpe reporterul stranier al PRO TV-ului.Nu l-a împiedicat să repete gestuldecât calviţia precoce a confrateluiCristian Tudor Popescu, şi neaşteptatasa inspiraţie de a nu răspunde provo-cărilor de tip maidanez ale preopinen-tului său. Nu cred că cineva cu min-tea la cap se aştepta ca după corul de-zaprobator din presă ce a urmat pri-mului incident, pomădatul machedonsă se ruşineze şi să revină la senti-mente mai bune faţă de breasla care afăcut, de fapt, din el o vedetă.

Dl Becali este un tipaparte. Un spirit ancestral face ca elsă nu se fi obişnuit încă cu rigorileunei societăţi de tip modern. El tră-ieşte, încă, într-o comunitate medie-vală, în care onoarea se apără cupumnul sau cuţitul, iar dreptatea şi-oface omul singur, fără să o mai aşteptede la alţii. De aici şi dorinţa sa, dez-

văluită cu seninătate, de trage cupuşca în ziariştii care “au distrusţara”. Nu ne spune exact care ţară arfi fost distrusă, pentru că dacă e să fiusincer, una mai bună decât asta, ceadistrusă, dl Becali n-ar putea găsi! Oţară în care să înjure, să bată, să ame-ninţe. Fără ca cineva să-i atingă un firde păr. O ţară în care el e şi poliţie şijustiţie şi - dacă-şi pune serios în cap- şi presă. Pentru că de ce să lase dlBecali această importantă activitatepe mâna neisprăviţilor care-l atacăşi-i terfelesc onoarea, şi să nu-şi facăchiar el, cu banii de pe terenurileschimbate cu “Steaua”, ziare şi tele-viziuni care să respecte dreptul omu-lui la imagine?

Aşa că, până să se dez-meticească instituţiile abilitate, Ro-mânia s-ar putea să intre sub preve-derile legii lui Gigi şi a verilor săi:LEX BECALI! Dură, e drept…

9 Februarie 2002


O diversiunestrălucită

Furtuna iscată pe temamodificării Constituţiei, în ceea cepriveşte alegerea şi prerogativele pre-zidenţiale este una dintre cele maistrălucite diversiuni căreia i-a fost su-pusă presa în ultima vreme. Într-unmoment în care în cazanul dezbateriipublice clocoteau probleme serioase,precum situaţia băncilor lui Vântu,implicarea unor oficiali de prim rangîn toată această poveste, readucerea înatenţie a tranzacţiilor necurate dintreMAPN şi Gigi Becali, derivate din“cearta” acestuia din urmă cu un zia-rist, valurile raportului ArmaghedonII, dl Năstase a aruncat pe piaţăchestiunea constituţională - care nicide actualitate nu e, nici presantă şinici nu poate avea vreo relevanţă dinperspectiva actualului moment. Ca unbun vânător ce este, premierul a uzatde o “momeală”: aparenta (sau poatenu?) dispută asupra prerogativelor deputere dintre el şi dl preşedinteIliescu. Pentru neavizaţi, problemaConstituţiei putea să pară o replică asa la observaţiile critice ale preşedin-telui, legate de orgoliul şi de mediati-zarea primului-ministru. O “pisică”arătată titularului de la Cotroceni. Aşaînsă, cum avea să precizeze ulteriorchiar Adrian Năstase, dl Iliescu iese

din această discuţie “pur teoretică”.Dânsul şi-a făcut “plinul” constituţio-nal cu cele două mandate legale, aşacă n-ar mai avea de ce să-l intereseze.În realitate, problema, fondul discu-ţiei ţine tot de dl Iliescu: şi anume, cese va întâmpla în 2004? Într-o logicăformală, Adrian Năstase va fi urmă-torul candidat la preşedinţie. Va puteadeveni un preşedinte care să aibe încoastă un premier la fel de ambiţiosca şi el. Or, dl Năstase, după baia deputere în care se cufundă acum, nu vaagrea un rol onorific. Cu atât maipuţin cu cât acesta i-ar putea răpi ade-vărata sursă a puterii - preşedinţia par-tidului! Nimeni nu-l vede, acum celpuţin, pe dl Iliescu în postura de pen-sionar care din 2004 îşi va face unprogram din vizitarea parcului Herăs-trău! Este aproape limpede faptul căva dori - şi are şi legitimitatea nece-sară în acest sens - să se întoarcă laconducerea partidului!

Or, tocmai asta ar dori săevite dl Năstase prin discuţia pe carea provocat-o. O delimitare clară a po-lilor de putere, operaţiuni pe care au-torii Constituţiei au evitat-o, obsedaţifiind de modelul Ceauşescu.

Ce fel de preşedinte, cucâtă putere, şi ce prerogative - va fi odiscuţie lungă, lungă, iar în spatele eise vor pitula alte şi alte afaceri şiscandaluri dintre cele care pot erodacredibilitatea celor aflaţi la putere.

11 Februarie 2002


În vizită la gazde absente

Vizita lui Ion Iliescu în Emi-rate cea de-a doua de pe parcursul man-datelor sale a început duminică seară,printr-o primire oficială, la aeroportuldin Abu Dhabi la care a fost prezent ad-junctul primului-ministru, şeicul Sultanbin Zayed al Nahyan. În programulserii, stabilit anterior, figura o întâlnirea preşedintelui cu vicepre-mierul emi-ratez şi un dineu oferit de acesta dinurmă în onoarea oaspetelui său. Dinmotive cunoscute şi fără prea multe ex-plicaţii, nici întâlnirea şi nici dineuln-au mai avut loc, delegaţia românăfiind nevoită să se mulţumească cu omasă şi un spectacol tradiţional (inclu-siv dansurile din buric), la restaurantulhotelului Intercontinental. Unul dintremotivele acestei schimbări l-ar puteaconstitui aglomeraţia din capitala Emi-ratelor, unde tot ieri au mai sosit, învizite mai mult sau mai puţin oficiale,soţia fostului premier libanez, Bahia AlHariri, membră a parlamentului liba-nez, şi a premierului afgan HamidKarzai. Cu acesta din urmă, dl Iliescu aluat micul dejun, ieri dimineaţă, dis-cutând despre situaţia din Afganistan şidespre contribuţiile româneşti la nor-malizarea acesteia. În continuare, dele-gaţia română a fost prezentă la CentrulZayed, o instituţie creată în 1997, subegida Ligii Statelor Arabe şi având ca

obiective dezvoltarea şi consolidareaconceptelor de solidaritate arabă şielaborarea şi clarificarea unei viziunistrategice unitare arabe unde preşedin-tele român a susţinut o expunere.Înainte de părăsirea Abu Dhabi cu des-tinaţia Dubai, preşedintele s-a întâlnitcu venerabilul şeic Zayed bin Sultan(96 de ani!) pe care, într-un interviuacordat ziarului Al Bayan, l-a calificatdrept conducătorul genial care a făcutca astăzi, Emiratele să trăiască într-oprosperitate şi stabilitate fără precedent.Preşedintele îşi propunea să reitereze cuacst prilej problema deschiderii am-basadei de la Bucureşti, lucru pe careemiratezii îl amână de vreo 11 ani. Înprogramul de aseară, din cel de-aldoilea emirat, ca mărime, dintre celeşapte care compun UAE, mai figura oîntâlnire cu şeicul Mohammed binRashid al Maktoum, prin-ţul moştenitoral emiratelor şi ministrul apărării alUAE. Este, dealtfel, ultimul punct alacestei vizite care se încheie marţi(astăzi) dimineaţă, odată cu decolareaaeronavei prezidenţiale spre Tokio,Japonia.

N.R. Relaţiile diplomatice aleRomâniei cu Emiratele Arabe Unite aufost stabilite la 1 august 1989. La Dubaifuncţiona un birou comercial încă din1971. Ambasada română la Abu Dhabia fost deschisă abia în 1990. În prezent,ambasador este dl Ioan Emil Vasiliu,numit la 14 noiembrie 2001. În mai1991, primul-ministru Roman a efec-tuat o vizită oficială, dar imediat dupăîncheierea acesteia, oficialităţile emi-rateze au anunţat îngheţarea relaţiilor,fără a oferi nici o justificare. În aprilie1993, Ion Iliescu a efectuat prima savizită în Emiratele Arabe Unite.

12 Februarie 2002


Scandal cu conotaţii româneştila Londra

BLAIR I-A FORŢATMÂNA LUI NĂSTASE, DE AVINDE SIDEXUL UNOR DONA-TORI AI PARTIDULUI LABURIST!

Tranzacţia ar fi costat 125.000lire, pe care magnatul indian le-a văr-sat în casieria Partidului Laburist cu olună înainte de semnarea acordului cuISPAT. Într-o scrisoare adresată luiNăstase, Blair îi spune că este încântatde semnarea contractului de privati-zare a SIDEX, care devine partener alunei companii britanice şi că Angliarămâne un susţinător hotărât al Româ-niei pentru UE! De fapt, spune SUN-DAY TELEGRAPH, Sidex a intrat pemâinile unei companii cu sediul înstrăinătate şi care concurează oţelăriileenglezeşti, unde 6000 de muncitori şi-au pierdut slujbele doar în ultimii ani.Cotidianul GULF NEWS care apare înlimba engleză în Emiratele ArabeUnite, publica în numărul său de ieriun articol care prezintă un interes de-osebit pentru noi: Blair a câştigat oţe-lul (românesc) pentru un magnatindian, cu subtitlul ‘Donatorul cătrepartidul laburist a fost recomandat pre-mierului român’. Este un articol apărutiniţial în ‘The Telegraph’, care lămu-reşte o serie dintre necunoscutele con-troversatei tranzacţii prin care SIDEX

a încăput în mâinile concernuluianglo-indian ISPAT. Autorii articoluluiacreditează ideea că primul-ministruBlair a forţat mâna omologului săuAdrian Năstase, pentru ca acesta săvândă combinatul siderurgic de la Ga-laţi (patru procente din PIB şi zeceprocente din exporturi) în schimbulsusţinerii României pentru a se alăturaUniunii Europene. Este citată în acestsens o scrisoare a lui Tony Blair, din23 iulie 2001, adresată lui Adrian Năs-tase, în care se spune: ‘Dragă domnuleprim-ministru, sunt încântat să aflu căaţi semnat contractul de privatizare alcelei mai mari oţelării, Sidex, cu LNMGroup. Sunt în mod special mulţumitde faptul că este o companie britanicăcea care va deveni partener. Şi acestlucru va conduce, sper, România maiferm pe drumul către calitatea demembru al Uniunii Europene, obiectivpentru care guvernul britanic rămâneun susţinător hotărât’. ‘Sunday Tele-graph’, care a obţinut o copie a scriso-rii, a publicat-o, în ciuda refuzuluicabinetului din Downing Street 10 dea o comenta, pe motiv că reprezintă o‘corespondenţă privată între lideri’.Publicaţia engleză mai menţioneazăfaptul că intervenţia lui Blair se dato-rează contribuţiei de 125.000 de lire pecare magnatul indian Lakshmi Mittalo făcuse partidului laburist, doar cu olună în urmă, pe 26 iunie 2001.

13 Februarie2002


Corespondenţădin Tokyo

PRESEDINTELE ILIESCU,A DOUA OARĂ IN JAPONIA!

Începând de marţi seara, pre-şedintele Iliescu se află în Japonia.Pentru a doua oară. Prima dată, în no-iembrie 1990, a fost invitat să participela încoronarea lui Akihito, ca împăratal Japoniei, după moartea tatălui său,Hirohito. S-ar putea spune că sunt cu-noştinţe vechi. Poate că, de aceea, pri-mirea preşedintelui român, miercuridimineaţa, a emanat oarece căldură dinpartea unui împărat îngheţat între regu-lile protocolului. Un protocol extremde strict, cu o delegaţie redusă la ‘sân-ge’, cu doar zece ziarişti cărora li s-apermis să asiste dintr-un ţarc, timp de30 de secunde, la schimbul iniţial deamabilităţi (dintre care am putut reţinedoar că, la observaţia dlui Iliescu -‘Este o adevarată gradină aici!’ - împă-ratul a răspuns cu: “Dincolo de gra-dină...”, restul pierzându-se în murmu-rele asistenţei care, conform protocolu-lui, n-avea voie să vorbească, să mişte).Delegaţia restransă - de ziarişti - a maiavut privilegiul să vadă, timp de zecesecunde, cum înalţii oameni încep sămănânce, după care spectacolul s-a în-cheiat. Nu însă şi vizita. În cursul dimi-neţii, la hotelul Imperial, unde a fostcazat, preşedintele român i-a primit pe

preşedinţii câtorva mari corporaţii ja-poneze (cu cifre de afaceri de câteva orimai mari decât PIB-ul României) întrecare Sumitomo, Mitsubishi Heavy In-dustries, Marubeni, Mitsui, Tomon, aacordat interviuri câtorva mari ziare ni-pone şi a participat la o recepţie la am-basada României, unde gazdele auinvitat vreo 300 de persoane, deşi ştiaucă n-au loc decât vreo sută. Astăzi, înprogram figurează vizite şi convorbirila conducerile celor două camere aleDietei japoneze, şi o întrevedere cupremierul Koizumi, la reşedinţa aces-tuia. În relaţia sa cu Japonia, care da-tează, la nivel oficial, încă din 1917,România - şi liderii ei - au o problemă:deşi după 1990 s-au perindat pe laTokio preşedinţi, premieri, miniştri şişefi de Camere, la Bucureşti n-a ajunsnici un înalt oficial japonez! Cei mai‘mari’ au fost un ministru adjunct de laTransporturi şi un director din MAE.Asta spune multe despre interesul cucare această superputere economică nepriveşte şi despre capacitatea noastrăde a capta acest interes. Volumul inves-tiţiilor este încă extrem de redus, chiardacă beneficiem de diferite forme deasistenţă şi de sprijin. Dacă delegaţiileromâneşti care bat lungul drum al Soa-relui Răsare nu reuşesc să mişte nimicdin loc, atunci aceste schimburi, câtsunt ele de oficiale, rămân simple ex-cursii, obositoare şi costisitoare. Chiardacă au în coadă echipe de oameni deafaceri, din rândurile cărora lipsesc toc-mai cei care ar putea mobiliza acestecontacte (printre cei vreo 50 de busi-nessmani români nu se află nici un re-prezentant al Camerei de Comerţ sau alaltor organisme de profil).

14 februarie 2002


Bunele relaţii româno-japoneze...Corespondenţă din Tokyo

La înălţime - politic, lapământ - economic! Întrebat, la con-ferinţa de la Clubul Naţional al PreseiJaponeze, de un reprezentant al mass-media română, dacă în cursul acestuiturneu vom reuşi să ‘vindem’ cevajaponezilor, preşedintele Iliescu areplicat sec că nu este sarcina sa săvândă ceva, ci să deschidă uşi sprecrearea cadrului legislativ care arputea să impulsioneze schimburileromâno-japoneze, aflate la cel maiscăzut nivel în prezent. La o altă în-trebare, pusă de un japonez, preşedin-tele a mai precizat că alternanţa laputere din ‘96 a fost benefică pe planpolitic, dar a reprezentat un regres peplan economic. În fine, la întrebareaunui alt japonez, de ce la mai bine deun deceniu de la căderea comunismu-lui, trei tări din zonă - Polonia, Bul-garia si România - au lideri, lacomandă, foşti comunişti, dl Iliescu arăspuns, cu o iritare bine stăpanită cămajoritatea politicienilor actuali suntfoşti membri de partid, şi că aceştiasunt cei care au produs schimbărilemajore. ‘În afara unora cu prejude-caţi, credeţi că mai vede cineva, înRomânia, în Iliescu un fost comu-nist?’ Întrebare mai mult retorică,

bineinţeles. Cea de-a doua zi a vizitei

prezidenţiale în Japonia a stat subsemnul contactelor şi al încercării dea deschide ‘uşi’. Dl Iliescu s-a văzutcu preşedinţii celor două Camere, aavut convorbiri cu primul ministruKoizumi, şi a participat la un dineu, adeschis lucrările unui Forum eco-nomic româno-japonez şi a mai datnişte interviuri. Uşile Japoniei pargreu de deschis atâta timp cât Româ-nia nu prezintă suficient interes şiatracţie pentru puternica economiejaponeză. Nici măcar pentru decora-tivul împarat care, după convorbireacu dl Iliescu (care i-a înnoit invitaţiade a vizita România) a anunţat că vaface un turneu european din al căruiitinerar nu va lipsi România.

15 Februarie 2002


Ilegitima

apărare

Parlamentul a decis, final-mente, asupra legitimei apărări. Pânăacum, Codul Penal prevedea o proce-dură extrem de complexă pentrumodul în care cineva se poate apărade o agresiune. Dacă intră noaptea ci-neva peste tine în casă, trebuie ca maiîntâi să analizezi, la rece situaţia: săvezi dacă agresorul e mai solid saumai slab decât tine; să-ţi dai seama defelul armei cu care te atacă; să intu-ieşti ce anume vrea de la tine - să tejefuiască, să te omoare sau doar să tesperie. Abia după aceasta puteai săreactionezi în ceea ce şi pe atunci senumea ‘legitimă apărare’: să nu te daila el dacă e mai slab, pentru că l-aiputea vătama! Să nu apuci, în grabă,un pistol, dacă el e înarmat doar cucuţit; să nu-i aduci vreo atingere dacănici el nu avea un asemenea gând!

Practica a arătat, nu de puţineori, că oameni peste care s-a datbuzna în casă, au fost bătuţi, maltra-taţi, jefuiţi şi care au reuşit în ultimăinstanţă să-şi doboare agresorii, ausfârşit prin a intra ei înşişi în puşcărie.N-ar trebui să ne mirăm: era doar unadintre prevederile cu caracter ‘declasă‘ din Codul Penal comunist.Care, în acest fel, apăra dreptul statu-

lui şi al autorităţilor abuzive de a-ţiputea pătrunde oricând în casă şi dea-ţi aplica corecţii fară a da nimănuisocoteală! În aceeaşi categorie se în-cadrau şi drepturile totale ale pietonu-lui - în detrimentul şoferului, văzut caun exponent al clasei avute, implicitexploatatoare, şi altele.

Îmi permit să cred că aceastărevoluţie din abordarea realităţii in-fracţionale nu e suficientă în sine. Eaare nevoie de o corectură constituţio-nală asupra condiţiei proprietăţii pecare şi acum, legea fundamentală o‘ocroteşte’ în loc să o garanteze. Şi deo precizare suplimentară asupra aceea ce se înţelege prin proprietate -noţiunea trebuind să acopere nu doarlocuinţa propriu-zisă, ci şi automobi-lul, de pildă (ştim bine în ce hal s-auînmulţit furturile şi agresiunile din au-toturisme).

16 februarie 2002


Primire călduroasă în Vietnam

Corespondenţă din SAIGON

După răcoarea vremii şi po-liteţea rece, protocolară, a gazdelor,din Japonia, primirea delegaţieiromâne condusă de preşedintele Ili-escu în Vietnam - cea de-a treia etapăa turneului asiatic - a fost una căl-duroasă: la propriu şi la figurat. De lacele 5-6 grade cât măsura temperaturala Tokio, la cele vreo 28 în miez denoapte din Ho si Min - fost Saigon,distanţa s-a putut măsura foarte lesneşi pe scala temperamentului. Ceea cepentru noi a însemnat vreme decâteva zeci de ani doar ‘război’ este oţară vie, activă, cu oameni amabili,binevoitori, mai bucuroşi de oaspeţiicare le calcă pragul. Fosta capitală afostului Vietnam de Sud, de unde a în-ceput vizita, este un oraş mare, în plinproces de modernizare şi care încear-că să se adapteze la rigorile progresu-lui împăcând ideologia cu economia.Vietnamul are acum unul dintre celemai înalte rimturi de dezvoltare (1o lasută, anul trecut) şi faptul că dintr-oţară a sărăciei alimentare cronice adevenit unul dintre marii exportatoride orez spune deja multe. Reprezen-tativ pentru alternanţa aleasă deaceastă ţară în care însemnele comu-nismului sunt omniprezente este po-

litica dusă în ‘zona liberă‘ Tan Thuan,din Saigon, devenită în urmă cu zeceani ‘zona de procesare pentru export’,unde astăzi fiinţează 150 de fabrici re-alizate de investitorii din Taiwan,Japonia, Coreea de Sud, Singapore şiHong Kong, care a absorbit 35.000 deoameni ca forţă de muncă, şi de unde,se exportă anual mărfuri în valoare depeste 1 milion de dolari! Vizita aici -punctul cel mai important din progra-mul de week-end şi de început de annou şcolar, care s-a sărbătorit înaceastă parte a lunii în săptămana tre-cută a trezit un interes deosebit nunumai din partea preşedintelui -căruia problema îi stă la suflet de laprecedentul său turneu asiatic - ci şi agrupului de oameni de afaceri care-lînsoţesc şi care au legat deja bune re-laţii cu omologii lor vietnamezi.Gazdele, extrem de atente şi de pre-venitoare, au ţinut să precizeze cătradiţia lor spune că primul oaspetedin noul an va fi insoţit de noroc.Preşedintele român a fost - şi este - în-sotit nu doar de noroc, dar şi de unalai numeros, în care s-au produs dejaprimele modificări. La Tokio i-a‘pierdut’ pe miniştrii Geoană şi Nica(primul având treburi urgente în Bal-cani, iar al doilea încheindu-şi misia)câştigându-l în schimb pe ministrulagriculturii Ilie Sârbu, pe care l-amîntâlnit la sosire în holul hoteluluiRex. Tot la Tokio ni s-au despărţitdrumurile de cel al domnului Fulga,şeful SIE, a carui misiune rămâne, înmod evident, secretă. Programulpolitic al vizitei începe azi, luni, laHanoi, capitala situata in nordul aces-tei tari de 77 milioane de locuitori


unde astăzi, luni, înainte de decolareaspre capitala Filipinelor, Manilla, pre-şedintele Iliescu va avea convorbiricu omologul său Tran Duc - Ong, carene-a vizitat, ca viceprim-ministru, în‘94, şi cu premierul. Vor fi discutateelemente legate de materializarea pro-tocolului de cooperare economică,semnat în 2001, potrivit căruia vomrealiza aici o fabrică de vată minerală,una de alcool, din prune, o fabrică desodă caustică şi vom exportacamioane.

18 februarie 2002

Dragonul cu stea roşieîn frunte

Corespondenta din HANOI

Prima zi a săptămânii şi ceade-a treia a vizitei în Vietnam a dele-gaţiei române condusă de preşedinteleIliescu a fost rezervată contactelor po-litice. La Hanoi capitala politică aVietnamului unificat de către VietKong odată cu retragerea americani-

lor din Saigon, totul arată altfel decâtîn capitala economică, care este ora-şul care a primit numele conducato-rului istoric al rezistenţei vietnameze- Ho si Min. Aici, luni, dl Iliescu s-aîntâlnit, mai întâi, cu preşedinteleTran Duc Luang, a depus o coroanăde flori la Monumentul Martirilor şiEroilor, a luat prânzul cu preşedintelela Centrul de Conferinţe Interna-ţioanle, a vizitat Templul Literaturii şiMuzeul de Artă, s-a întâlnit cu preşe-dintele Adunării Naţionale, NguyenVan An, a convorbit cu secretarul ge-neral al Partidului Comunist din Viet-nam, Nong Duc Manh. Printre ‘pică-turi’, preşedintele s-a mai văzut cumembrii Asociaţiei de Prietenie Ro-mânia - Vietnam, la hotelul Daewoo,unde a fost cazată delegaţia, şi unde is-a făcut o primire călduroasă, dupăun model pe care noi aproape că-l ui-tasem. Vietnamul începutului de mi-leniu nu mai seamănă cu cel pe care-lştiam noi. Realitatea vietnameză sfi-dează toate prejudecăţile şi oferă uninteresant model alternativ, posibil,poate, doar aici, în Asia. Vietnamuleste unul dintre noii ‘dragoni’ ai eco-nomiei asiatice, iar potenţialul săuoferă numeroase oportunităţi pe carear trebui să fim în stare să le folosim.În ciuda direcţiilor politice uşile rela-ţiilor economice rămân deschise.

19 Februarie 2002


Salve de tun şilătrat de câini laMalacanang

Corespondenţă din MANILLA

Coincidenţă sau nu, prima vi-zită a unui preşedinte român postde-cembrist în Filipine are loc la aniver-sarea a 30 de ani de la stabilirea relaţii-lor diplomatice dintre cele două ţări. Înalocuţiunea sa de la festivitatea de sem-nare a Memorandumului privind cola-borarea în domeniul agriculturii, desfă-şurată la palatul Malacanang, doamnaGloria Arroyo Macapagal, preşedinteleRepublicii Filipine, spunea că raţiuneacare a condus la alegerea României, caprima ţara din lagărul socialist cu careţara sa stabilea relaţii diplomatice a fostaceea a rădăcinilor culturale comune la-tine. Doamna Arroyo a devenit şef alstatului după ce fostul preşedinte Es-trada, un ex-actor, a fost demis pentrucorupţie, ea ocupând atunci poziţia devicepreşedinte. Dl Iliescu a răspunsacestui discurs cu amabilitate şi a evi-denţiat faptul că doamna Arroyo a ac-ceptat invitaţia de a vizita Româniaanul viitor. Filipinele sunt cea de-apatra etapă a turneului pe care dl Iliescuîl întreprinde în Asia. După EmirateleArabe Unite, unde am înregistrat ouşoară indiferenţă a gazdelor (confuziide comunicare), după Japonia - primirepoliticoasă, dar poate cam rece - atmos-fera s-a încălzit brusc în Vietnam pentrua atinge cote de real interes în Filipine.

Principalul cotidian care apare aici -‘Manilla Bulletin’ - a acordat spaţiiample evenimentului, dedicând domnu-lui Iliescu şi relaţiilor cu România şi uneditorial. Festivităţile de primire au fostînsoţite de tot fastul de rigoare, cu gardămilitară, fanfară şi cu lătrat de câini! (Înfaţa palatului, doamna Arroyo a admi-rat, într-un ţarc, câteva zeci de câini pecare îi îngrijeşte cu atenţie). Oraşul - overitabilă surpriză prin întindere şi prinamploarea lucrărilor edilitare - este îm-podobit cu steagurile româneşti. DlIliescu a mai vizitat monumentul erou-lui national Jose Rizal, a participat la undineu oferit în onoarea sa şi urmează săse întâlnească mâine cu alte personali-tăţi politice. Dintr-un anumit punct devedere, această vizită părea riscantă.Presa a vorbit mult despre ameninţărilefundamentaliştilor din Sud, ai lui AbuSayaff (cumnatul lui Bin Laden!). Gu-vernul pare, însă, să stăpânească si-tuaţia şi viaţa din capitală, cel puţin,decurge normal. Ţara - un arhipelagconstituit din 7000 de insule - cu o po-pulaţie de 77 milioane de locuitori, areo economie dinamică, fiind cel maimare producător de cupru din Asia. Sin-gura ţară predominant creştină din Asia,Filipinele au un PIB de 85 de miliarde,cu o inflaţie de doar 6,3 la sută pe an.În 1999 străinii au investit în Filipine 2miliarde de dolari. Instabilitatea politicăce a urmat fugii lui Marcos, în 1986, afăcut ca venitul naţional să scadă de la1200 USD pe locuitor în 1997, la 900în 2001. Economia însă se redresează,finanţele sunt bine ţinute în mână şi Fi-lipinele se anunţă ca unul dintre noii‘tigri’ ai economiei asiatice.

20 Februarie 2002


Pledoarie pentru dezvoltare

Corespondenţă din FILIPINE

Ultimul act al vizitei de treizile pe care preşedintele Iliescu a fă-cut-o în Filipine a fost întâlnirea cu cer-curile de afaceri filipineze, desfăşuratăsub auspiciile Federaţiei Camerelor deComerţ şi Industrie filipino-chineze. Ladineul oferit de gazde, dl Iliescu a su-bliniat necesitatea unei implicări maihotărâte a guvernelor celor două ţări înscopul impulsionării şi creşterii relaţii-lor economice. Ideea a mers la sufletulmajorităţii celor vreo 50 de oameni deafaceri români, care şi-au lăsat busi-ness-ul acasă, pentru a colinda vremede peste zece zile, lumea, în căutare denoi oportunităţi. Sentimentul acut - maiales din partea firmelor cu capital destat - este că guvernul şi-a cam luatmâna de pe capitolul acesta, lăsându-isă se descurce chiar şi acolo unde nuprea este treaba lor. Chiar componenţaacestei delegaţii arată o lacună suficientde gravă: într-un turneu de asemeneaamploare, prin ţări interesante dinpunctul de vedere al contactelor de afa-ceri, n-a făcut parte nici un reprezen-tant al Camerei de Comerţ şi Industriea României. Adică exact instituţia com-petentă în stabilirea şi derularea acestorlegături! Ca să nu mai vorbim de faptulcă ‘inovaţia’ introdusă de Executiv, dea desfiinţa misiunile economice din

străinatate şi de a lăîsa în seama perso-nalului diplomatic reglarea acestorchestiuni, crează un puternic sentimentde frustrare din partea celor care au ne-voie de acest sprijin calificat. La ace-laşi dejun, gazdele au menţionat do-meniile în care cooperarea dintre celedouă ţări funcţionează, exprimându-şisperanţa că se poate mai mult. Pentrucă tot vorbim despre afaceri, voi maimenţiona doar că aceia care au dorit cuadevărat să găsească oportunităţi de co-laborare, şi n-au venit doar să se plimbecu aeronava prezidenţială, au reuşit săo facă. Este, bineinţeles, prematur să sevorbească despre un număr de con-tracte şi despre cifre. Este un început şiel poate aduce roade importante, într-ozonă a lumii caracterizată prin pieţemari şi prin dinamism. Începând deaseară, delegaţia română se află la Sin-gapore, ultima etapă a acestui veritabilmaraton care s-a desfăsurat timp dezece zile, în cinci ţări, pe un traseu depeste 30.000 kilometri. Singapore,oraş-stat, cu o suprafaţă de doar 574kmp şi cu o populaţie de peste 3 mi-lioane de locuitori, reprezintă unul din-tre miracolele economice ale Orien-tului. Cu un PIB de 93,5 miliarde do-lari, la sfârşitul lui 2000, Singapore areun venit pe cap de locuitor de peste25.000 dolari, ceea ce nu este nici la în-demâna unor ţări europene dezvoltate.Cum a fost posibilă această perfor-manţă, şi ce învăţăminte sau modele sepot desprinde din ea - este ceea ce vaîncerca să facă preşedintele nostru încele câteva ore pe care le va petreceaici, convorbind cu preşedintele S.R.Nathan şi cu premierul Goh Chok-Tong.

21 Februarie 2002


Corespondenţădin Singapore

Singapore este ultima etapă aturneului asiatic pe care îl întreprindeo numeroasă delegaţie românească(130 de persoane - oficiali, jurnalişti,oameni de afaceri) condusă de preşe-dintele Ion Iliescu. Aici au avut locastăzi (transmit această corespon-denţă cu doar o oră înainte de îmbar-carea în avionul TAROM care ne vapurta, mai mult de 14 ore, spre Bucu-reşti, unde vom ateriza după miezulnopţii) şi ultimele convorbiri, cu pre-mierul şi cu preşedintele acestui stat-oras, unul dintre cele mai dezvoltatedin lume. Singapore este o placă tur-nantă pentru comerţul mondial, o ve-ritabilă poartă între Europa şi Asia,câştigându-şi acest rol nu doar dato-rită poziţiei sale strategice, ci şi dato-rită dinamismului şi inventivităţiiunei populaţii harnice, compusă dinchinezi, indieni şi malaiezieni. Pros-peritatea sa este la fel de vizibilă ca şicurăţenia exemplară ce domneştepeste tot (aici guma de mestecat esteinterzisă, iar aruncatul unui chiştoc deţigară pe stradă ‘costă‘ o mie de do-lari!), rezultat al unei administraţii ex-trem de activă şi netolerantă faţă deneglijenţa şi lipsa de igienă. Singa-pore este un loc în care nu găseşti ma-

halale, mizerie, neglijenţă - coordo-nate uzuale ale Orientului. Absenţasăraciei este rezultatul unei muncicontinue şi îndîrjite, iar prosperitateaoraşului şi a oamenilor săi este o com-pensaţie pe masură. Odată cu dineulpe care preşedintele S.R. Nathan l-aoferit oficilialilor români, se încheieşi turneul politic care, de-a lungul apeste 30.000 kilometri, în 5 ţări, a pri-lejuit stabilirea şi strângerea de con-tacte cu ţări cu care dorim săcooperam în folos reciproc. Un împă-rat, dar şi şeici, trei preşedinţi şi patruprim-miniştri au primit din partea Ro-mâniei, prin dl Iliescu, un mesaj clar,de la care sunt aşteptate răspunsuri pemăsură.

22 Februarie 2002


Corespondenţăfinală

O primă concluzie la turneulasiatic: ochii pe Singapore! Vineridimineaţă, pe la ora 2, aeronava‘Moldova’ a TAROM-ului a aterizatpe Otopeni, readucându-i acasă pe ceivreo 130 de membri ai delegaţiei con-duse de preşedintele Iliescu, dinturneul asiatic întreprins timp de 12zile prin 5 ţări din Orientul Mijlociuşi Îndepărtat. A fost un veritabil tur deforţă, traseul măsurând nu mai puţinde 35.000 km şi implicând circa 50 deore de zbor continuu. Practic, douădintre cele 12 zile au fost petrecute labordul ‘Airbus’-ului, devenit pentrustaff-ul prezidenţial, membrii Parla-mentului şi ai Guvernului care s-aualăturat delegaţiei, ofiţerii SPP,funcţionarii Administraţiei Prezi-denţiale, oameni de afaceri, şi,bineînţeles, ziarişti, un fel de a douacasă. Început în Emiratele ArabeUnite, turneul a continuat în Japonia- la Tokio şi Nagoya, în Vietnam - laSaigon şi Hanoi, în Filipine - laManila şi, punct final, în Singapore.Cu excepţia Japoniei (în 1990) şiEmiratelor Arabe Unite (în 1993)celelalte trei ţări au constituit pre-miere de prezenţă românească la acestnivel. Sisteme politice diferite, tradiţii

puternice, economii dinamice şi rit-muri de dezvoltare impetuoase suntcaracteristicile acestor locuri undeprezenţa românească se doreşte maiactivă şi mai convingătoare. În specialcea economică. Nu din alt motiv,aproape jumătate din delegaţie a fostconstituită din oameni de afaceri şimanageri, privaţi sau din societăţiaparţinând statului. A existat convin-gerea, în proiectarea acestui turneu,că semnalele politice, deschiderile pecare le poate opera diplomaţia, trebuiecompletate şi întărite de fapta oame-nilor pragmatici şi cu iniţiativă. Cumnici un lucru nu este perfect, poate cănici echipa de businessmani aflată pelângă dl Iliescu nu a fost întrutotulreprezentativă. Pe lângă oameni real-mente preocupaţi să facă bani s-auaflat şi turişti deghizaţi în cavaleri deindustrie şi comerţ, care au găsit unexcelent prilej să facă achiziţii per-sonale prin locuri exotice.

Nu despre aceştia este, însă,vorba. Ci despre faptul că iniţiativaeconomică trebuie să treacă, tot maimult, în mâinile celor care fac econo-mia să funcţioneze, care ştiu de ce arenevoie şi ce trebuie făcut. Rolulpoliticienilor este să deschidă uşilecele mai potrivite şi să realizeze con-tactele utile. Din acest punct devedere, turneul asiatic poate să deaceva roade. Iniţiativa preşedinteluieste binevenită dar, pe viitor, ea vatrebui dublată de mai multă rigoare înselecţie şi de un efort în plus pentru agaranta reprezentativitatea şi boni-tatea. Şi pentru a evita suspiciunilelegate de superficialitatea sau inutili-tatea practică a acestor demersuri. Din


punct de vedere politic, turneul a fostşi va rămâne important, în primulrând pentru efortul de a impulsionarelaţiile cu cea de-a doua putere eco-nomică a lumii, care este Japonia.Sigur, obiectivele noastre prioritarerămân Uniunea Europeana şi StateleUnite. Ar fi o greşeală însă să se ig-nore sau să se subaprecieze rolul pecare-l joacă Japonia în economiaglobală şi în echilibrul general pecare-l vizează economiile emergentedin zona de influenţă niponă. În aldoilea rând, Vietnamul şi Filipinele,care fac parte din această categorie,constituie pieţe potenţiale pentrumulte dintre produsele româneşti careşi-au pierdut, din varii motive, nudoar politice, locurile pe care le ocu-pau. Deblocarea relaţiei cu EmirateleArabe Unite, este la rândul său, unpas important spre a putea opera într-o zonă în care sunt bani şi este nevoiede produse pe care ştim şi putem să lefacem.

Cea mai mare surpriză poateveni, însă, dinspre Singapore: un teri-toriu desprins parcă dintr-un film descience fiction, cum spunea chiarpreşedintele Iliescu, vădit impresionatde această ţărisoară-oraş pe care adorit în mod special să o cunoască şiunde, în locul unei escale a avut parte,la iniţiativa gazdelor, de o primire şide convorbiri oficiale pe care le-a ca-racterizat drept promiţătoare. Singa-pore poate servi de model pentruorganizarea şi desfăşurarea unor ac-tivităţi importante. Gazdele şi-au măr-turisit deplina disponibilitate de aanaliza şi exploata orice ofertă - cucondiţia să fie serios argumentată şi

validă. În Singapore sunt ‘bani gră-madă‘ - vorba unui om de afaceride-al nostru, rămas cu gura căscată laîntâlnirea cu acest ‘tigru’ agresiv şirasat - iar aceşti bani caută plasa-mente în alte părţi decât pe pieţele sa-turate ale zonei. De ce n-am putea finoi? O întrebare la care va fi greu sărăspundă cei doar doi funcţionari aioficiului diplomatic de acolo. Doardoi! - în timp ce la amabasade din ţăricu care n-avem nici treabă şi nicişanse să facem vreuna, se înghesuiecu zecile. Probabil că aceasta ar trebuisă fie prima concluzie a acestuiturneu: ochii pe Singapore!

P.S. I-aş sugera domnuluipreşedinte o propunere: peste vreolună, două să-i invite la Cotroceni pecei care l-au însoţit în turneu şi să-i în-trebe: ce scofală ati făcut? Cum aţifolosit această ocazie? Ce vom face,ce veţi face în continuare? Cred că arfi cel puţin interesant.

23 Februarie 2002


Elogiul normalităţii

Nu mă număr printre cei carenu pot să trăiască dacă nu-şi confecţio-nează rapid un idol. Sau care se simtobligaţi să-şi schimbe idolul ori de câteori se modifică ceva în propria lor per-cepţie. De doisprezece ani încerc săprivesc cu luciditate scena politică şicaut să înţeleg ceea ce se ascunde din-colo de aparenţele pe care le amplificăsau le estompează mass-media. Şi,poate că în nici un alt caz decât acelaal domnului Ion Iliescu mass-media nua trimis spre public mesaje mai contra-dictorii şi mai puţin conforme cu o rea-litate pe care doar cei apropiaţi ocunosc, de regulă. Şi parcă niciodată caacum, cu prilejul lungului turneu pecare preşedintele l-a întreprins în Asia,această realitate nu a fost atât de evi-dentă, pentru toţi cei care i-au fost înpreajmă. Spre deosebire de aproape toţicei care s-au perindat pe scena politicăromânească, de la redescoperirea de-mocraţiei, domnul Iliescu are marea ca-litate de a fi mereu acelaşi. De a nu seîmbăta din vinul puterii şi de a nu suferi- mai mult decât este cazul - de pe urmagustului amar al eşecurilor. Are calita-tea de a-şi păstra intacte trasăturile decaracter care au făcut din el un reper deechilibru într-o perioadă atât de supusădezechilibrelor. Preşedintele se află pefinalul unei cariere politice îndelungateşi complexe, care l-a purtat, şi într-un

timp şi în altul, . A primit şi succeseleşi insuccesele cu naturaleţe şi cu înţe-lepciune. A ştiut însă să facă din fiecareînfrângere platforma următorului suc-ces. Fară el, probabil că alternanţa, ne-cesara alternanţă la putere, n-ar fi do-bândit valoarea de model pe care a că-pătat-o. A părăsit Cotrocenii cu aceeaşidemnitate cu care i-a regăsit după patruani. Eliberat de stresul şi complexeleunei alte confruntări, preşedintele pareacum hotărât să facă din ultimul săumandat un reper pentru ceea ce îi ca-racterizează la cel mai înalt nivel per-sonalitatea: normalitatea! L-am urmă-rit, cu mai multă atenţie, pe parcursulturneului pe care l-am evocat. Nunumai că nu s-a bucurat de nici o faci-litate faţă de restul celor 120 de oamenidin suită ( deşi ar fi putut face, precumCeauşescu,) călătorind în aceleaşi foto-lii, mâncând aceeaşi mâncare, supor-tând aceleaşi neplăceri ale zborurilorîndelungate, dar a avut şi cel mai densşi mai încărcat program. Păstrându-şivoiciunea şi buna dispoziţie şi apetitulformidabil de comunicare. N-a făcut-odintr-un calcul populist , ci dintr-o fi-rească nevoie de a transmite şi de aprimi informaţie. Dialogurile sale aumers uneori până la limita imprudenţei,pentru că în sinceritatea sa îi e greu săînţeleagă de ce unii îi răstălmăcesc saudeformează spusele. Ce vreau să spun:că privindu-l, ascultându-l, urmărin-du-l de pe o poziţie nu doar profesio-nală am înţeles mai bine mecanismelecare fac din oamenii nepregătiţi să su-porte povara puterii, apariţii artificiale,cărora, odată cu luciul funcţiei li seşterge şi personalitea.

25 Februarie 2002


Pierderi şi câştiguri colaterale?

Easy come, easy go! - spuneenglezul referindu-se la ceea ce seobţine fără prea mult efort. Câştigiuşor, pierzi uşor - s-ar putea traduceîn româneşte ideea care caracteri-zează mersul politic al Partidului Ro-mânia Mare. Căci despre acesta estevorba. Săptămâna trecută, partidul luiVadim a mai pierdut trei membri - şinu unii oarecare, ci cu funcţii de vice-preşedinţi şi şefi de comisii parlamen-tare. Cu ce-a mai lăsat pe drumul dela începutul exerciţiului parlamentar,‘pagubele colaterale’ ale PartiduluiRomânia Mare se ridică la 15 parla-mentari! Un procent deloc de ignoratdin totalul mandatelor obţinute lascrutinul din noiembrie-decembrie2000. După o veche tactică de re-pliere, Vadim consideră aceste pier-deri drept neîngrijorătoare şi afirmă -cum se afirmă deobicei - că partiduliese întărit din această poveste, trans-fugii nefiind persoane pe care să sepoata conta. Câtă vreme a fost vorbadespre noi-veniţi, precum ‘grupareaMaior’, desprinsă mai la început, lu-crurile mai puteau fi privite cu oare-care detaşare. De data aceasta este,însă, cazul unor ‘stâlpi’ ai structuriiPRM. Şi Neacşu, şi Meşca şi Anghel

Stanciu sunt dintre cei care au dusgreul poverii pe care o reprezintă per-sonalitatea contradictorie a liderului,în momente nu dintre cele mai faste.Renunţarea lor poate fi interpretată nudoar ca o reacţie de oboseală la exce-sul de egocentrism al acestuia, ci şi oretragere în faţa noilor veniţi în partid,mai agresivi, şi mai motivaţi în susţi-nerea şi supraalimentarea lui Vadim,care le este unica garanţie de existenţăpolitică. Scrutinul din 2000 a adus înpartid şi pe liste un mare număr depersonaje aleatorii, care s-au trezitaproape fără voie în parlament. Câtăvreme avea în jur un pumn de oa-meni, lui Vadim îi era uşor să-i do-mine. Acum, mulţi scapă de subcontrol şi antrenează grupări centri-fuge, sau trag tot mai mult cu ochiulspre banca Puterii. Pentru că este depresupus că 90% dintre ‘dezertori’vor migra spre PSD, unicul partid cucare au filiaţii nu doar de ideologie.Nu este deloc exclus, dacă procesulcontinuă (şi nu prea văd cum ar puteafi oprit) ca în scurtă vreme PSD-ul sănu mai aibă nevoie de sprijinul, nu în-totdeauna comod, al UDMR-ului,PRM-ul asigurându-i pe această cale‘colaterală’ majoritatea de care are ne-voie.

26 februarie 2002


Subordonarea parlamentară

Acuta dezbatere declanşatăde propunerile de amendare a Consti-tuţiei, venite din partea partidului deguvernământ, ar trebui să includă şiacele prevederi legate de ceea ce, îngeneral, se înţelege prin ‘subordona-rea parlamentară‘. În grija lor nemă-surată de a exclude orice posibilitatede a se ajunge din nou la dictatură, pă-rinţii Constituţiei au decis ca anumitesectoare să aibă ca for titular Parla-mentul. Este vorba despre BancaNaţională, de pildă, despre CNSAS,despre CNA, despre Curtea deConturi şi asa mai departe. Inclusivteleviziunea şi radioul public dauseamă nu cine ştie căror şefi din Exe-cutiv, ci Parlamentului. Cu P mare.Problema este că acest parlamentpoate să însemne multe lucruri şinimic. Această entitate impersonală şifluidă se dovedeşte, de 11 ani încoace,a fi cel mai prost administrator posibilpentru domenii esenţiale ale vieţii pu-blice. Un administrator care nu are in-teresul să controleze şi să ia măsuri,pentru ca, odată se schimba mereu,precum componenta, iar a doua oarăeste sfâşiat de profundele contradicţiipartinice. Aşa încât instituţiile subor-

donate Parlamentului încep să devinăunele dintre cele mai rentabile sine-curi pentru personaje căţărate cu ta-lent şi pricepere până la scaunul dinvârf. Trec legislaturile peste ei pre-cum apa pe sub gâscă şi, dacă în celmai bun caz nu se întâmplă nimic,este de-a dreptul o victorie a imobilis-mului asupra progresului. Acest capi-tol al ‘subordinii’ ar trebui să devinăunul dintre obiectivele principale aleanalizelor care bănuiesc că se vor de-clanşa întru amendarea Constituţiei,pentru ca aceasta să devină mai euro-peană decât ‘românească‘. ‘Româ-nească‘ spun, în sensul colecţiei deobsesii cu care a fost împodobită. Întextul legii fundamentale (redactatăcu spatele spre viitor şi cu faţa spreCeauşescu) s-au cuibărit o serie în-treagă de prevederi pe care practicale-a dezvăluit ca ineficiente şi inope-rante. Nu-mi dau seama, exact, carear putea fi alternativele, dar avem laîndemână nu doar experienţa în ma-terie a Europei şi pe aceea a foştilorcolegi din Est care au parcurs cu maimult succes o parte din dificila tran-ziţie.

27 februarie 2002


Cu Dracula înNATO şi UE!

Proiectul Dracula Park de-vine, pe zi ce trece, o miză. O miză deconfruntare - pe viaţă, deocamdată -între iniţiatori şi detractori! Pentru căcei care se opun unui ‘proiect de unmiliard de dolari’ - vorba ministruluiDan, nu pot fi decât nişte detractori.Nişte trădători. Nişte duşmani de ţară!Păi cum altfel: să vezi tu cum zacemiliardul, la margine de drum, şi sănu-i întinzi o mână, să-l inviţi după odatină strămoşească, să-ţi calce pragulşi să şi rămână acolo, dacă se poate?Nu-i destul cât a fost pângărit bietulconte pe vremea comuniştilor, care nuvoiau de fel să-l recunoască, ţinân-du-i partea necunoscutului şi neinte-resantului Vlad Ţepes? Ori, acum, îndemocraţie, lui Dracula trebuie să i seretrocedeze castelul şi toate angara-lele care pot face din el sperietoarealumii. Să vină occidentali plictisiţi dehuzurul în care trăiesc şi să le ţâţâiefundul de groază liliecilor, piroanelor,colţilor şi sângelui curgând în valuriprin traseeul turistic de la Breite! Dracula Parc a pornit la drum şi nimicnu-l va împiedica să-şi împlineascămenirea - spune cu luciri de foc înochii săi caprui domnul ministru Dan.Pentru dânsul povestea nu mai este ochestiune de bani, ci de orgoliu. Sin-

gur împotriva tuturor - chiar şi a pro-priului partid, dacă va fi cazul - mi-nistrul turismului va milita neabătutpentru ca proiectul să prindă viaţă(era să zic ‘moarte’!). Ce alunecări deteren, ce stejari seculari, ce tradiţii lo-cale! Basme de adormit copiii, în locde aventuri de coşmar, pe măsura aceea ce aşteaptă lumea de la Dracula.Şi, pe ce puneţi pariu că, dacă e sa netragă cineva în NATO şi în UniuneaEuropeană, n-o va putea face nimenimai bine decât contele! Nici Iliescu,nici Năstase, nici chiar dl Dan, nu aucota de notorietate a personajului pecare-l ţine strâns la piept inimosul mi-nistru al Turismului, cel gata să se sa-crifice personal pentru o cauză de unmilion de dolari

28 Februarie 2002


Înger ºi demon

Înainte de defecþiune, parla-mentarul român este o veritabilãicoanã. Om de omenie. Dotat cuincredibile calitãþi. Generos. Care ºtiesã asculte oamenii, le înþelegeproblemele ºi e capabil sã luptepentru dreptate pânã în pânzele albe.Încrederea alegãtorului este dublatãde încrederea liderului de partid: prinprezenþa lui X în rândurile noastre,partidul se întãreºte! Este mai bun ºimai puternic. Domnul X este ogaranþie pentru faptul cã vom militaneabãtut pentru dreptate. ªi împotrivaminciunii. ªi a corupþiei. ªi acorupþilor. Nimeni altcineva n-ar fimai potrivit pentru ºefia comisiei Y.Pe care o conduce cu mãiestrie. ªiprestanþã! ªi nu doar atât. X este unmodel de comportament uman: soþcredincios, tatã devotat pentru copiiisãi, fiu vrednic ºi recunoscãtor alpãrinþilor sãi vârstnici, de care arepermanentã grijã! Nu ºtiu exact ce seîntâmplã într-o bunã zi ºi X intrã înconflict cu liderul. Conflict irecon-ciliabil care se finalizeazã cu des-pãrþirea de partid. Nu se ºtie precisnici dacã X este dat afarã din partidsau îºi dã demisia! Cert este cãpartidul Z îl primeºte cu braþele

deschise (este nevoie acutã de voturi)ºi de aici încolo totul se întoarce pedos: îngerul devine diavol! Aflãm,într-o cascadã de declaraþii fulmi-nante: X este o bestie cu chip de om!Care a ºtiut foarte bine sã-ºi ascundãadevãrata faþã! Un hoþ ºi un neno-rocit! Un criminal, pur ºi simplu! Afãcut afaceri oneroase, n-a plãtit taxeºi impozite, a luat credite neper-formante. A minþit partidul ºi pe ceidin jur! În timp ce poza în marepatriot, vindea secrete strãinilor. Îºimaltrata sistematic nevasta ºi copiii!Avea puzderie de amante. Îºi neglijaîn mod criminal pãrinþii, care mor defoame într-o cocioabã! ªi nu doaratât: bea pânã-ºi pierde minþile, pedatorie. Nu plãteºte impozit pe venitulglobal. Falsificã deconturile pentrudeplasãrile în teritoriu. Cum se poatebucura un astfel de specimen deîncrederea oamenilor? Cum îi poateel reprezenta în cele mai înalte foruriale þãrii? Cetãþeanul simplu, ascultãºi priveºte nãuc, nu ºtie ce sã maicreadã ºi se întreabã, cu îngrijorare,unde va ajunge naþia încãputã pemâinile unor asemenea politicieni.Care azi sunt îngeri ºi mâine demoni.

01.Martie.2002


Cu otuzbiru’ pe salarii!

Indiferent de nuanþa lorpoliticã, guvernanþii care s-au perin-dat la putere din ‘89 încoace au pãrutcã nu înþeleg cea mai simplã ecuaþiea constituirii veniturilor: cã cu forþanu poþi reuºi mare lucru. În orice caz,mult mai puþin decât prin cointe-resare. Este vorba despre salarii ºidespre impozitele pe care le percepestatul de pe piaþa muncii. Practic,salariile sunt principala formã derecoltare a banilor la buget. Leafaeste elementul cel mai la îndemânãpentru a mai bãga câte ceva înteºchereaua publicã. Orice altã formãde impozitare implicã bãtaie de capºi alergãturã. Cu leafa e simplu: cândîºi ia omul banii de la patron, hop ºistatul cu mâna întinsã! De la an la an,impozitele pe salarii au crescut pânãla niveluri aberante. S-a ajuns capentru fiecare angajat, angajatorul sãplãteascã douã salarii: unul omului ºialtul statului. Deloc de neînþelesprocesele pe care le-a declanºataceastã aberaþie, prima fiind munca lanegru, iar a doua constituind-o con-tractele de colaborare. La acestea dinurmã se recurge, de regulã, pentruactivitãþi parþiale sau de altã naturã,care nu implicã termeni de lucru

clasici. Contractele de colaborareconstituie o formulã prin care anga-jatorii se mai uºureazã de povaraimpozitelor iar angajaþii gãsesc maiuºor de lucru. De la mijlocul acestuian, formula va dispãrea. Va rãmânedoar angajarea clasicã: dacã vei aveanevoie de cineva sã-þi taie o cãruþã delemne, va trebui sã-i faci carte demuncã, sã-i dai concediu, pauze demasã ºi drepturi de asociere sindicalã.De vei dori sã-þi gãseºti o tovarãºãpentru plimbãri la sfârºit de sãptã-mânã, sã nu fii surprins dacã þi se vacere, în loc de act de cãsãtorie, totcarte de muncã! Cu obligaþiile derigoare - infinit mai dure decât cele pecare le implicã actul matrimonial. Înloc ca gândul sã-i ducã spre o uºurare,spre cointeresarea angajaþilor de aplãti mai multe impozite, dar maimici, suportabile, finanþiºtii merg, peaceeaºi formulã, comodã ºi inefici-entã. Cine se aºteaptã ca din iunie sãcreascã sumele încasate din impo-zitele pe salarii, se înºalã. Odatã cuconvenþiile civile vor dispare ºi baniicare se mai luau, de bine, de rãu, depe urma lor.

02.Martie.2002


AniversareCPUN

Din cauzã cã preºedintele afost plecat într-un lung turneu prinAsia, preconizata aniversare a CPUN-ului n-a avut loc la data la care seîmplineau 12 ani de la instituirea sa,ci ieri dupã-amiazã. ªi nu în altã parte- la Mitropolie, de exemplu, unde s-aºi întrunit ºi s-a desfãºurat acestembrion de democraþie - ci la sala deteatru de la Cotroceni*. Chiar dacã nua fost cu intenþie, e bine gãsit: de celemai multe ori, dezbaterile respec-tivului for au semãnat cu o piesã deteatru. Nu de cea mai bunã facturã,dar cu multe momente de auten-ticitate. Între ridicolul demonstraþiilorºi sublimul intenþiilor n-a fost decâtun pas, ºi acesta a fost fãcut cunonºalanþã ºi candoare. Din pãcate,într-o eventualã istorie a democraþieiromâneºti post-totalitare CPUN-ulnu-ºi ocupã locul pe care-l meritã.Nimeni nu s-a aplecat - cel puþin pânãacum - cu atenþie asupra sa, pentrua-i analiza resorturile intime, dincolode aparenþele ºocante ºi pentru adescifra modalitãþile prin care poateevolua mentalul colectiv de la blo-cajul totalitar spre deschiderea demo-

craticã. Ce semnificaþie mai areastãzi, dupã 12 ani, CPUN-ul? Este,desigur, întrebarea pe care ºi-a pus-oºi dl preºedinte, gazda reuniunii deieri. Dincolo de orice alt rãspuns, unlucru este sigur: CPUN-ul a marcatmomentul de vârf, ora astralã a d-luiIliescu. Nici înainte ºi nici dupã,domnia sa n-a egalat performanþa dea gestiona cu atâta siguranþã, tact ºiautoritate miºcarea brownianã areprezentanþilor mai mult sau mai pu-þin întâmplãtori ai curentelor dintr-osocietate ce abia-ºi rupsese chingileideologice. Pentru naþiunea românã,care a adãstat pânã târziu, în noapte,în faþa televizoarelor, urmãrind spec-tacolul CPUN-ist, principala conclu-zie a fost cã în aceastã lume nebunã,nebunã, nebunã existã un singur omcu picioarele pe pãmânt. Practic, roluljucat în acest for i-a deschis d-luiIliescu drumul spre adjudecarea auto-ritarã a primului mandat prezidenþial,la alegerile din mai ‘90, cu un pro-centaj uluitor: 85 la sutã dintre româniau fost atunci convinºi cã el, ºi nualtul, poate sã þinã în mânã ºi o þarã,tot mai frãmântatã ºi mai împãrþitã deopþiunile de amãnunt ale tranziþieispre democraþie.

* Decizie contramandatã înultimul moment, locaþia fiind înlo-cuitã cu aceea a sãlii Unirea, maiîncãpãtoare ºi mai neutrã.

05.Martie.2002


Stãm mai bine ca Elveþia!

Faptul cã abia acum Elveþiaîncearcã sã intre în OrganizaþiaNaþiunilor Unite, îmi dã un sentimentde superioritate: pãi noi suntem acoloîncã de prin ‘56, dacã nu mã înºel!Am avut ºi secretari de sesiuni sau deconsilii - mi-i amintesc acum, larepezealã, pe Corneliu Mãnescu ºi peAurel Dragoº Munteanu, ca sã sevadã cã n-a fost o întâmplare. DespreElveþia n-am prea auzit în tot acestrãstimp. Au fost, probabil, ocupaþielveþienii sã adune bani în bãnci.Meschin ºi egoist. Pe când noitremuram de soarta lumii. Mã maigândesc ºi la faptul cã atunci cândelveþienii vor face parte, în sfârºit, dinforul internaþional, noi s-ar putea sãfim deja intraþi ºi în NATO! Iar cândle va veni lor mintea la cap ºi vor dorisã completeze miezul alianþei noi,iarãºi, vom fi poate cu un picior înUniunea Europeanã! Ce mai tura-vura, este clar cã din multe puncte devedere le suntem superiori celor dinþara Cantoanelor. Cã suntem maiinternaþionali ºi mai europeni decâtei. Mai preocupaþi de progresulgeneral al omenirii, de perfecþionareaei, decât de creºterea nivelului de traial poporului român, sau de rezolvarea

problemelor sale cu tranziþia. Vor veniºi astea, la timpul lor. Sã rezolvãmnoi, mai întâi, chestiunile acute alemondializãrii. ªtiþi cã, din Europa,doar noi ºi danezii am ratificatacordul de la Kyoto, în legãturã cureducerea noxelor care atacã stratulde ozon? Înaintea multora cu pre-tenþii, ºi în special, înaintea ameri-canilor care, iatã, nu prea reuºesc sãînþeleagã gravitatea problemei. Pecare noi am înþeles-o foarte bine.Avem, fãrã discuþie, vocaþia celui iutede minte ºi de picior. Cã din cauzaiuþelii ãsteia, din cauza dorinþei de ane face remarcaþi în afarã, mai îm-pingem gunoiul sub covorul dinãun-tru, e o altã chestiune. Una minorã, decare n-are rost sã ne împiedicãm atâtatimp cât le suntem superiori elveþi-enilor, de exemplu!

06.Martie.2002


Sãraci dar cinstiþi,spre NATO ºi UE!

N-aº bãga mâna în foc pentrufaptul cã pe scena politicã româ-neascã s-ar desfãºura o bãtãlie deorgolii între ego-ul prezidenþial ºi celpremial. Deºi lucrurile cam aºa par sãstea. Mai degrabã cred cã este vorbadespre altceva: piatra de încercare aactualului regim o constituie atitu-dinea faþã de corupþie. Repet: atitudi-nea. Pentru cã pânã la luptã e calelungã, iar victoria totalã n-a prea fostobþinutã vreodatã. De aceastã atitudi-ne depind multe lucruri, de la cre-dibilitatea guvernãrii pânã lacredibilitatea demersurilor noastre deintegrare atlanticã ºi europeanã.Fiecare guvern din cele care s-auperindat pânã acum, a avut aceastãproblemã. Deoarece corupþia este,mai întâi, o problemã a Executivelor,a celor care deþin ºi manevreazãpârghiile puterii. Opoziþia este maiferitã de acest flagel prin însãºicondiþia sa: neavând acces la butoiulcu miere, îi este greu sã-ºi înmoaiedegetele în ea. Regula nu este, însã,absolutã ºi am asistat la suficient demulte excepþii. Sã revenim însã, laPutere. Corupþia rãmâne una dintretemele favorite ale disputelor elec-torale, ultimele douã scrutine mar-

când ºi contribuþia ei esenþialã îninversarea poziþiilor. Ea este ºi o bunãtemã postelectoralã, când noua pu-tere îºi scuzã lipsa de performanþãprin greaua moºtenire de la prece-denta. A fost ºi cazul PDSR-ului,apoi PSD. Pentru dl Nãstase ºi colegiisãi, discursul anticorupþie din martie2001 avea o tonalitate. Cel din martie2002 are alta. Între timp s-au întâm-plat multe. S-au mai acumulat niºteaveri, s-au mai vehiculat niºte acu-zaþii, s-au conturat niºte modele. Este,probabil, motivul natural pentru carestindardul anticorupþiei a fost preluatde preºedinte. Nimeni altcineva dinactuala structurã de putere nu are, maimult decât acesta, autoritatea de avorbi dspre combaterea corupþiei fãrãa roºi sau fãrã a pãrea nesincer.Iliescu este, ca ºi în ‘90, ca ºi în ‘92sau ‘96, imun la acest virus. Prinstructurã ºi formaþie. Prin convingeri.Pentru domnia sa sãrac dar cinstit nueste un titlu de ocarã. Ci unul pe careelectoratul îl acoperã cu încredereasa. Este motivul pentru care cred cãactuala fazã a demersului la vârf estemenitã sã dea mai multã credibilitatecapacitãþii noastre de a ne apropriaobiectivele principale. Dar, dincolo decuvinte, mai este nevoie ºi de fapte.

07.Martie.2002


Plata cu sacoºa

În finanþele româneºti circulão noþiune care, probabil, nu poate fiîntâlnitã pe nicãieri altundeva prinlumea cât de cât civilizatã: plata cusacoºa! Existã tot felul de forme:plãþi prin virament, prin ordine deplatã, prin file CEC sau chiar prinnumerar. În privinþa acestei din urmãforme, Ministerul Finanþelor estefoarte drastic, plafonând sumele pecare micii întreprinzãtori le potmanipula. În prezent, pragul este devreo cinci milioane, dacã nu mã înºel.Într-o economie slab informatizatã ºiinsuficient diversificatã acest lucrucreazã probleme. Pe care oamenii lerezolvã pânã la urmã în felul lor. ÎnRomânia cardul este, încã, o apariþieexoticã ºi, de regulã, trebuie sã te ducila cumpãrãturi cu sacoºa.De bani.Pentru cã sumele mari sunt ºi volu-minoase, la propriu cel puþin, atâtatimp cât nu se vor tãia cele patruzerouri. În Occident, doar ideea de aachiziþiona ceva mai de valoare cubani peºin ridicã semne de întrebareºi se spune cã doar gangsterii sauhoþii umblã cu bani la ei. Oameniionorabili n-au prin buzunare decâtmãrunþiº. Ideea de la care am plecateste, însã, alta. Aflu, din ziare, cãancheta în cazul BRS a stabilit cã

Nicolãescu, Iacob, Vântu ºi alþii auscos în numerar, sume de ordinulmiliardelor! Gândiþi-vã cam cât cân-tãreºte un miliard, în bancnote de50.000 sau 100.000 ºi veþi constata cãe nevoie de o constituþie robustã casã-i poþi cãra. ªi de multe sacoºe!Sã-i cari unde? Aici mi se pare cã eproblema. Nu atât cã-i scoþi din cont,tu persoanã fizicã, ºi-i muþi unde vreamuºchii tãi. Se poate presupune cã-iduci acasã ºi-i clãdeºti ºiruri-ºiruri,în ºifonier, în aºteptarea unor vremurimai bune. Nu prea e cazul. Unu -pentru cã leii se devalorizeazã aldracului, iar doi, cã vremurile bune nuse prea aratã la orizont. Unica ex-plicaþie a retragerilor de tip sacoºã,este cã miliardele sunt schimbate, pepiaþa neagrã, în sute de mii saumilioane (de dolari) ºi puse la adãpostpe meleaguri cu perspective mai roze.Observãm cã în astfel de cazuri, niciMinisterul Finanþelor - cel atât de durcu retragerile de peste 5 milioane delei (nici 200 de dolari!) ºi nici BancaNaþionalã nu par a-ºi face griji, ºi cuatât mai puþin reglementãri. Se vortrezi, probabil, când vor constata cãbãncile se golesc, una câte una, cumodesta sacoºã de plastic, bunã latoate. Inclusiv la devalizareasistemului bancar.

08.Martie.2002


Ora de dirigenþie

Preºedintele a fost din nou lao ºedinþã de guvern. Pentru a douaoarã, deja, în acest an. Prima datã afost la scurt timp dupã Sfântul Ion,când se zice cã s-ar fi adresat celorprezenþi, într-un moment în care nu seaflau urechi indiscrete prin jur, cu unreproº legat de cadourile pe care leprimise cu acel prilej. Cel mai tare l-au indispus, se pare, cadourile primitedin partea a doi membri ai Execu-tivului, pentru cã depãºeau valoareade 20.000 dolari! Atât de indispus afost preºedintele, încât le-a returnatexpeditorilor, potrivit principiului sãude viaþã, binecunoscut dealtfel. Dedata aceasta n-a mai fost nevoit sã serefere la cadouri. Pur ºi simplu pentrucã ziua de naºtere ºi-a petrecut-o încadru restrâns, la Scroviºtea, fãrãprea mulþi invitaþi ºi fãrã cadouriscumpe. S-a referit la problemeleimportante ale momentului: intrareaîn NATO ºi accelerarea procesului denegociere a aderãrii la UniuneaEuropeanã. Probabil cã preºedintelesimte, sau crede, cã lucrurile nu mergcum ar trebui, din acest punct devedere. Cã nu se manifestã suficientãdecizie în tratarea acestor obiective.La ele s-a referit ºi la precedenta

participare. ªi se va referi ºi laviitoarea. În plus, preºedintele a maiþinut sã informeze Executivul înlegãturã cu consultãrile pe care le-aavut zilele acestea cu partidele poli-tice pe tema amendãrii Constituþiei. ªis-a arãtat extrem de nedumerit deafirmaþia lui Traian Bãsescu, care i-arfi cerut sã demitã premierul ºi treiminiºtri. Bãsescu e bãiat deºtept ºiºtia cã nu pot sã-i demit eu, aºa cãn-avea rost sã ridice o asemeneachestiune. Bãsescu, bãiat deºtept, oþine pe-a lui: i-am zis, cum sã nu, ºii-am ºi precizat pe cine trebuie sã deaafarã - pe Nãstase, Mitrea, Sârbu ºiMihãilescu! În fine. Ar trebui, poate,sã se facã stenograme ºi sã se deaimediat publicitãþii. Ca sã nu se maicontrazicã de la obraz oamenii poli-tici. Zisã sau nu, chestiunea l-a iritatfoarte pe premier: Atâta carte ºtieBãsescu - gãlãgie, scandal, lãtrat câtmai mult! Nu ºtiu ce vrea sã zicãpremierul cu ultimul sãu cuvânt, darmã bate gândul cã redeschide ranarãzboiului canin, care nu s-a terminatîncã. Contrar obiceiului sãu, de dataasta Bãsescu n-a mai pãrut interesatsã intre în polemici cu Nãstase peteme neesenþiale. Precum aceea acâinilor. Viaþa (politicã) merge înain-te. Cu farse, acuze, polemici ºi tottacâmul. Din când în când, profesoruldin Cotroceni simte nevoia sã in-tervinã ºi sã încerce sã mai disci-plineze clasa. În câte o orã de diri-genþie.

09.Martie.2002


Problema lui Bãsescu

Traian Bãsescu este mai bunîn Opoziþie decât la Putere. ªi când afost la Putere, pe timpul Coaliþiei, totun fel de opoziþie fãcea, dar din inte-rior. ªi o fãcea cu succes: a reuºit sã-ldea jos pe Ciorbea ºi sã-l degajeze peVasile de tovarãºii sãi þãrãniºti,devenind un fel de mâna dreaptã aacestuia. Bãsescu are gura mare ºi lezice de la obraz. Nu umblã cu mena-jamente când e sã loveascã într-unadversar. Iese la bãtaie cu curaj,oridecâteori este cazul. Transpare aiciceva din ºcoala durã a mãrii ºi aporturilor, unde diplomaþia nu facedoi bani în faþa hotãrârii ºi a pum-nului. S-a dovedit, întotdeauna, unadversar redutabil. Încã de pe vremeaschismei FSN-FDSN, când fuseseluat în colimator, pe tema flotei.Atunci, ca rãspuns la atacurile con-certate declanºate de foºtii sãi colegi,a fãcut un gest rãmas unic prin analeleparlamentarului de tip nou: a renunþatbenevol la imunitate ºi s-a pus ladispoziþia Parchetului! Or, tocmai laasta nu se aºteptau cei care-l hãrþuiau,ºi nici nu doreau o astfel de soluþiepentru care nu aveau suficiente probe.Drept pentru care lucrurile au ºirãmas în coadã de peºte. Din 2001, în

faþa lui Traian Bãsescu s-a deschis ominunatã perspectivã: aceea de acontesta tot ce-i cade în mânã, de a fiîntr-un permanent rãzboi mediatic cuPuterea. Profitând ºi de faptul cãvocile altor opoziþioniºti nu se facauzite, primarul general a preluatstindardul luptei cu hidra pesedistã,pe care o atacã din toate pãrþile.Inclusiv dinspre Cotroceni unde, la orecentã întâlnire cu preºedinteleIliescu, a cerut demiterea premieruluiºi a câtorva miniºtri. Bãsescu are însão problemã, din cauza cãreia impactuldemersurilor sale contestatare rãmânedoar parþial: este vulnerabil prinresponsabilitãþile de primar general,pe care le are. Dacã ar fi fost unsimplu ºef de partid, eventual ºi par-lamentar, alta ar fi fost treaba. Ar fiputut sã clameze nestingherit, zi ºinoapte, împotriva guvernului torþi-onar. Dar când eficienþa sa - e vorbade fapte - se vede cu ochiul liber pesuprafaþa unui întreg Bucureºti, prostgospodãrit, murdar ºi dezordonat,Bãsescu are mai puþin loc de întors,iar credibilitatea sa are de suferit. Astaeste problema lui Bãsescu ºi, atâtatimp cât va fi ºi primar general alCapitalei, nu va putea fi lider (unic)al unei Opoziþii (odatã ºi odatã) unite.

11.Martie.2002


Contribuþiaþãranistã laperfecþionareaConstituþiei!

Toatã tevatura declanºatã dediscuþiile pe marginea amendãriiConstituþiei putea sã rãmânã vorbãgoalã dacã nu s-ar fi deºteptat ºiPNÞCD-ul pentru a-ºi spune pãrerea.O pãrere-capac, ce închide, practic,dezbaterea, fixând-o în tiparul perfectal logicii þãrãniste - o logicã de care,trebuie sã recunoaºtem, viaþa politicãparlamentarã cam duce lipsã. Hai sãmemorãm niþel cum au stat lucrurilepânã la lovitura de mãciucã datãsâmbãtã de lucrãrile delegaþieipermanente a PNÞCD. A fost, maiîntâi, ideea lansatã de premierulNãstase, cu preºedintele ales deparlament - în care lumea a vãzut omanevrã prin care actualul premiersã-ºi netezeascã drumul spre viitorulmandat prezidenþial. Au fost, apoi,discuþiile legate de mãrirea saumicºorarea prerogativelor preziden-þiale. Au urmat, firesc, consultãrile dela Cotroceni cu partidele parla-mentare (minus PRM) în care s-auemis tot felul de idei prin care ar urmaca legea fundamentalã, Constituþia, sãfie pieptãnatã ºi coafatã în fel ºi chip.Toatã lumea simþea cã lipseºte ceva,dar nimeni nu ºtia precis ce. Pânãcând a venit reuniunea þãrãnistã, cu al

sãu snop de idei ºi miºcãri revolu-þionare, între care intrarea în legalitate(adicã în fonduri) era cea maiimportantã. Sau aproape la fel deimportantã ca reintrarea PNÞCD-uluiîn Parlament - e drept, deocamdatãdoar cu degetul mic de la piciorulstâng - adicã cu dl Boiangiu, fostdeputat PNL, trecut însã în tabãraþãrãnistã din motive ideologice. Numai vorbim despre faptul cã echipa deconducere a fost întãritã cu fostulambasador la Paris, dl Ceauºu, soþulMihaelei Mihai, ºi cu Dinu Gavri-lescu, fost ministru al Agriculturii (celcare i-a predat ºtafeta ºpãgilor luiMureºan) deveniþi membri ai Dele-gaþiei Permanente. ªi, colac pestepupãzã, aceastã contribuþie inestima-bilã la profilul viitoarei forme deguvernãmânt: un rege numit ºi pre-mier ales de popor! Sã se termineodatã cu tot bâlciul ãsta: odatã ales,premierul îºi poate vedea de treabãpatru ani, fãrã sã-i mai pese demoþiuni sau de hachiþele preziden-þialo-regale! Vedeþi, deci, cã asta erace ne lipsea! A constatat-o, pe pielealui, însuºi preºedintele PNÞCD, dlCiorbea, înlãturat miºeleºte de laPutere de o Constituþie imperfectã!

12.Martie.2002


Iliescu îl pune latreabã pe Mihai!

Circula, pe vremea dictaturii,un banc legat de nepotismul celordouã familii care conduceau treburilestatului ºi ale partidului: Dur om,Ceauºescu acesta. Nu-ºi cruþã delocneamurile! Pe toþi îi pune la treabã,care ministru, care director, ºi aºa maideparte. Era, evident, o interpretareamabilã a veritabilului fenomen pecare-l declanºase apartenenþa laclanurile din Scorniceºti ºi Petreºti. Oparalelã - evident forþatã - se poateface cu ce s-a întâmplat mai deunãzila Cotroceni, când preºedintele Iliescul-a invitat pe regele Mihai la oîntâlnire menitã sã-l punã pe acesta latreabã! Practic, fostul suveran a fostmandatat sã facã lobby pe lângã verii,veriºoarele, nepoþii ºi nepoatele saleaflate pe tronurile din þãrile europenemembre NATO ºi UE care n-aurenunþat la aceastã instituþie. O misi-une, trebuie sã recunoaºtem, demnãde un cap (fost încoronat) chiar dacãea e încredinþatã de un adept convinsal sistemului republican aflat, totuºi,într-un spectaculos proces de recon-ciliere cu trecutul, prezentul ºiviitorul, laolaltã. Aºadar, am trãit s-ovedem ºi pe asta: regele Mihai,primind conºtiincios sarcini de la

plebeul (sãrac, dar cinstit!) Iliescu,întru propãºirea naþiunii rãmâne pedrumul europenitãþii economice ºipolitico-militare! ªi promiþând sã leaducã, neabãtut, la îndeplinire! Este,dupã pãrerea mea, un episod mai multdecât semnificativ pentru procesele pecare le parcurgem. Le-aº zice: procesede normalizare, chiar dacã norma-litatea se aflã, încã, dincolo de ori-zontul vizibil în acest moment. Cu câtvor fi mai mulþi oameni înzestraþi cucredibilitate ºi putere de convingerepe care preºedintele, premierul, altepersonaje cu responsabilitãþi, le vorputea pune la treabã în folosul comun,cu atât vom putea scurta drumul plinde hârtoape morale ºi de compor-tament al tranziþiei. Haideþi, deci, sã-ipunem la treabã!

13.Martie.2002


NedumeririletovarãºuluiVoronescu

Delirul politic al preºedin-telui basarabean Voronin (oare cuml-o fi chemat înainte de rusificareanumelui, dacã e, totuºi, os de ro-mân?) nu mai impresioneazã penimeni. Confruntat pentru prima datãcu protestele conaþionalilor sãi faþã deîncercãrile de rusificare ºi recomu-nizare forþatã a republicii, el se facecã nu înþelege, ºi dupã o veche reþetãcominternistã, dã vina pe alþii. Pe uniivecini, care nu vãd cu ochi buniprogresele fãcute de guvernul sãu, ºinu se dau în lãturi sã sponsorizezemafia fascist-naþionalistã! Vezi bine,cei care au protestat împotrivaobligativitãþii limbii ruse în ºcoli (ideecare nici Moscovei nu i-ar fi trecutprin cap!) sunt fasciºti ºi naþionaliºti!Fasciºtii precoci, de 5-6 ani ºinaþionaliºti îmbãtrâniþi în rele - dintrecare cea mai rea pare a fi ideea cãceea ce vorbeºte uneori ºi dl Voronineste limbã românã ºi nu moldo-veneascã! Asta n-ar fi nimic, darprezidentul moldov merge maideparte ºi acuzã Banca Mondialã ºiFMI-ul cã nu vor sã sprijineMoldova! Auzi tupeu la aceste douãinstituþii: sã nu vrea sã sprijinerefacerea economiei socialiste, cu

bani capitaliºti! Nu ºtiu pe ce lumetrãieºte Voronin ºi tovarãºii sãi. Ei parsã nu fi aflat încã faptul cã nici pe laMoscova comunismul pe care vor eisã-l clãdeascã nu se mai bucurã detrecere ºi cã servilismul prin careîncearcã sã obþinã mai mult sprijin dinpartea marelui frate este nu doarindecent, dar înjositor pentru onaþiune care ºi-a spus suficient de clarcuvântul cu mai bine de zece ani înurmã. Victoria în alegeri - o victoriede conjuncturã asupra unui electoratcare nu înþelegea prea exact semni-ficaþia doctrinarã remachiatã apartidului cu pricina - i-a fãcut pecomuniºtii lui Voronin sã creadã cãpot întoarce ceasul istoriei înapoi, lamomentul în care sistemul ºi-a sãpatsingur groapa. În faþa atâtor confuziiºi neînþelegeri ale realitãþii, reacþia luiVoronin este tipicã pentru unpreºedinte comunist, confruntat cucriza unui sistem defunct.

14.Martie.2002


Cupola la sfat

Am urmãrit secvenþe dintr-oemisiune antologicã. Cu cãrþile pemasã - ar fi putut fi intitulatã. Câþivadintre mahãrii fotbalului dezbãteau, întermeni aleºi ºi cu multã putere desugestie, ce se întâmplã cu acestsport. O analizã adâncã ºi lucidã dincare, dincolo de termenii de specia-litate folosiþi, reieºea urmãtoareachestiune: fraþilor, e lumea cu ochii penoi! Nu mai þine! Trebuie sã nelãsãm - pentru o perioadã mãcar - defurãciuni, ºi sã ne dãm drept oamenicinstiþi. Ba, unul dintre protagoniºti,prezent doar telefonic (motiv pentrucare nu i-am putut vedea, ci doarghici, lacrimile ce-i ºiroiau pe faþã înurma emoþiei provocate de întâlnireanu tocmai protocolarã cu un fin de-alsãu, cu care fãcuse ºi Revelionul, darcare s-a schimbat peste noapte, l-aameninþat, la el în birou ºi l-a înjurat- mai bine-mi dãdea un pumn în nas!)a pus chiar degetul pe ranã: nu ne maipoate salva nici preºedintele ºi niciprimul-ministru! E groasã rãu, pãreausã spunã reprezentanþii sportului rege,motiv pentru care, cu câteva zile înurmã, la un conclav de specialitate, seluase hotãrârea solemnã de a nu semai trânti nici un meci. Dar, spre

stupoarea colectivã, tocmai s-a trântitunul. ªi nu cu rafinamente, ci mito-cãneºte, pe faþã! Aºa ceva nu se poatetolera - au sãrit cei care se abþinuserãcu demnitate. ªi dã-i în cel ce trântise.Care, nervos, s-a sculat, a înjurat ºi apãrãsit studioul. Intrând ºi mai rãu îngura tovarãºilor! Dacã evenimentelenu s-ar fi petrecut într-un studio TV,sub ochii nu ºtiu a cât de mulþitelespectatori ºi dacã bãieþii n-ar fifost pomãdaþi ºi puºi la cravate, aº fiputut sã jur cã asist, incognito, lasfatul de tainã al unor bandiþi caredecid sã-ºi întrerupã activitatea pentrucã potera e pe urmele lor. Sã se dea lafund o perioadã, pânã li se fac uitateisprãvile, dupã care o vor putea lua cuspor de la capãt. La semnara unuiarmistiþiu cu legea ºi bunul simþ. Dar,cum pretutindeni existã uscãturi, ºiaici unul îºi dã în petec ºi ameninþã sãiroseascã efortul colectiv, neputându-ºi stãpâni pornirile fireºti. Cupola lasfat. Nici mãcar unul de tainã.

15.Martie.2002


O relaþie “non-grata”

Nimic nou nici pe planuldiplomaþiei: când, din diverse motive,relaþiile dintre douã þãri se tensi-oneazã, prima mãsurã concretã esteexpulzarea unuia sau mai multorfuncþionari diplomatici. Motivele nicinu mai conteazã, ele se confec-þioneazã pe loc ºi, oricum, nimeninu-ºi mai pierde vremea sã le verificesau sã le conteste. Miºcarea urmã-toare este expulzarea, la paritate, decãtre cealaltã þarã, a unuia sau maimultor diplomaþi de rang echivalent.ªi aºa mai departe ca la ºah: îmi ieipionul - îþi iau pionul; imi iei calul -îþi iau calul; îmi iei nebunul...Nebunia merge, uneori, pânã ladeclanºarea unui rãzboi. Nu este,bineînþeles, cazul proaspãtului con-flict româno-basarabean, care ame-ninþã sã mãture toate podurile de floricare s-au aºternut cu rãbdare pestePrut. România ºi Moldova se aflã în-tr-o situaþie unicã în istoria lorcomunã sau separatã: au devenit, unapentru cealaltã, non grata. Cu spri-jinul, e adevãrat, al liderilor lor, aleºiîn mod democratic. Nu este unconflict ideologic - pentru cã niciromânii nu sunt atât de democraþi ºide capitaliºti cum le-ar place sã fie, ºi

nici basarabenii atât de comuniºti ºide totalitari, cum le-ar place luiVoronin & Comp. La urma-urmelor,românii ºi moldovenii sunt oameninormali, cu frica lui Dumnezeu ºicare ar vrea sã trãiascã mai bine - cudeosebirea cã unii l-au crezut pe celcare le-a promis cã singura ºansã de aieºi din mizerie este întoarcerea lacomunism. În rest, conflictul esteunul prefabricat ºi care pleacã de laimposibilitatea practicã a partiduluilui Voronin de a-ºi împlini promi-siunile electorale. ªi atunci, fireºte,trebuie inventate motive. Cu atât maiuºor de gãsit cu cât guvernul mol-dovean, în loc sã vadã cum poateproduce mai multã hranã ºi energiepentru populaþie, a crezut cã maiimportantã este obligativitatea limbiiruse în ºcoli ºi revenirea la împãrþireateritorialã de pe vremea lui Brejnev.Dincolo de evidenþa acestor manevre,un lucru rãmâne de discutat: n-aºbãga mâna în foc cã ataºatul nostrumilitar ar fi chiar aºa de nevinovat.Probabil cã s-a învârtit ºi el printremanifestanþi, unde l-au filat foºtiikagebiºti. ªi poate cã, pe fondulacesta tensionat, oamenii noºtri de laChiºinãu stãteau mai bine pe-acasã,decât sã se dea în stambã. Nu de alta,dar mi-e greu sã cred cã, prin ‘90,guvernanþilor noºtri le-ar fi plãcutsã-i vadã prin Piaþa Universitãþii,îmbãrbãtându-i pe golani, pe ataºaþiimilitari ai Rusiei (cã Moldova n-aveaîncã).

16.Martie.2002


Pe Emil îl ascultã, în sfârºit,cineva!

În sfârºit, s-ar putea spune,Emil Constantinescu este ascultat!Ceea ce nu s-a prea întâmplat de patruani, cât a avut probleme de comu-nicare ºi cu Ciorbea, ºi cu Vasile,oarecum cu Isãrescu, dar în special cupartidele pe care le adunase subpulpana sa electoralã (sau care-ladunaserã pe el!) Cine-l ascultã? Nuvã pripiþi: nici þãrãniºtii (care nu-l mairecunosc a fi de-al lor), nici liberalii(care i-au dat primii ºutul) ºi nicifoºtii colaboratori. Ci… autoritãþile,pe care le ºi reclamã fostul preºedintepe la Comisia de Abuzuri a CamereiDeputaþilor. Dar, în loc sã fie bucuroscã, în sfârºit, îl ascultã cineva, EmilConstantinescu este foarte supãrat. Osupãrare mai veche - încã de prinianuarie a mai sesizat SRI-ul ºiParchetul General, adicã exact peaceia care, la o adicã, ar avea dreptul(legal) sã-l asculte. ªi, în loc demãsuri concrete, a primit rãspunsurivagi prin care i se comunica doar înce situaþii s-ar putea întâmpla aºaceva. Hai sã zicem cã ºi SRI-ul, ºiParchetul ascund adevãrul. ªi cãtelefoanele lui Emil sunt ascultate.Ce-ar putea sã afle bãieþii cu cãºti laurechi? De ce ºi-ar pierde vremea ºi

ar irosi echipamente ºi materiale(plãtite ºi din buzunarul lui EmilConstantinescu)? Sã afle ce pietres-au mai recoltat din expediþia nefe-ricitã din Chile? Sau cât de nerecu-noscãtori sunt foºtii sãi colaboratoricare nu se mai obosesc nici sã-lîntrebe de sãnãtate? Hotãrât lucru,dacã dl Constantinescu are dreptatecei care-l ascultã ar trebui asprupedepsiþi. Pentru prostie. Pentru chel-tuialã inutilã. Pentru stupiditate. Nuºtiu ce ar putea gândi aceºtia, dar nuexistã nici un motiv pentru care ex-locatarul de la Cotroceni sã nu poatãrosti cu voce tare ºi cu reporterii înfaþa sa, ceea ce ar spune cuiva latelefon. Fie acesta ºi Mugur Ciuvicã.

18.Martie.2002


Luna sau Anul Pãdurii?

Am trãit s-o aud ºi pe asta: unconfrate, excelent gazetar, dar aflatîntr-o echipã care-ºi propune pro-gramatic, sã conteste actele puterii,afirmând de la tribuna unei mani-festãri oficiale - declanºarea acþiunilordin cadrul Lunii Pãdurii - cã legeaLupu este o lege politicã, care artrebui abrogatã de urgenþã. Pentru cãea nu face altceva decât sã conducãspre un veritabil dezastru: dispariþiaunui milion de hectare de pãdure dincele vreo trei care n-au mai rãmas!Proprietarii, foºtii proprietari, înopinia confratelui, ar trebui sã aibãdreptul de a beneficia de uzufructulsuprafeþelor de pãdure ºi nu depãdurea însãºi, pe care nimeni n-arputea-o îngriji ºi exploata mai binedecât o face instituþia specializatã -Regia Naþionalã a Pãdurilor. Estesurprinzãtor cã degetul pe rana acesteiprobleme - Legea Lupu - o pune unreprezentant, fie el ºi neautorizat, alpresei de opoziþie, ºi nu o pun par-lamentarii formaþiunii de guvernã-mânt. Pãdurea este o chestiune destrategie naþionalã. Ea nu poate filãsatã la bunul plac al celor care, sãtuide aºteptare, doresc sã-ºi scoatã rapidbeneficii maxime de pe urma ei. ªi

cum altfel decât exploatând-o fãrãmilã? Pentru cã timp de aºteptare numai au. Nu este cazul sã ne îmbãtãmcu apã rece. Dacã la începutulsecolului suprafaþa României eraacoperitã în proporþie de 70 la sutã cupãduri, astãzi nu ne-au mai rãmasdecât vreo 27 de procente. ªi acesteaafectate de recentele dezastre natu-rale. Destul de biniºor sub cei 33% pecare-i reclamã nivelul minim euro-pean. Ceea ce s-a întâmplat în ultimii10-12 ani cu patrimoniul forestier esterezultatul direct al disputei ideologicedintre colectiviºti ºi individualiºticare, în numele principiilor, auignorat însãºi realitatea. Încurajaþi detrompeta lui Lupu, oamenii au datnãvalã ºi au cãsãpit pãdurea. Aufãcut-o fãrã nici o reþinere - ceea ce acondus ºi la un numãr de pãdurarimorþi, cãzuþi la datorie pe friontulapãrãrii pãdurii. În tot acest timp,chiar ºi în actuala legislaturã, pachetede legi urgente, vitale pentru viitorulpãdurii ºi al oamenilor, stau prinsertare negãsind drum spre discuþia înplen. ªi spre promulgare. Poate cãaceastã Lunã a Pãdurii, desfãºuratãsub semnul îngrijorãrii faþã de dezas-trele din Suceava ºi Harghita, îi vareaduce la realitate pe cei cãrora lerevine aceastã grijã.

19.Martie.2002


Condamnaþi la ciupercã!

A fost depistatã, la Palatul deJustiþie (vorba vine palat) o ciupercãcare atacã dosarele ºi personalul! Dinprimele cercetãri rezultã cã printreefectele cunoscute sunt infecþii alefaringelui, herpesuri, panariþii ºierupþii la nivelul pielii. Printre victimese numãrã, evident, persoane care aude-a face cu dosarele aflate în incintapalatului, dosare clasate sau pe rol.De vinã ar fi, în special, praful depuspe multe dosare ºi frecventareaacestora doar de ºobolani rezidenþi înPalat. Suntem informaþi - din surse pecare, deocamdatã, nu le putem de-conspira - cã, de fapt, efectele acesteiciuperci, încã insuficient studiatã despecialiºti, sunt cu mult mai mari ºimai grave. Este vorba, practic, de overitabilã armã de distrugere în masã,care afecteazã, la aceastã orã, întregulsistem juridic românesc. Efecte maimult sau mai puþin grave au fostdepistate ºi la cele mai izolate Curþide Apel de pe întreg cuprinsul þãrii.Judecãtori, grefieri, procurori ºi avo-caþi au fost deja infestaþi ºi suportãurmãrile. Înainte ca boala indusã deciupercã sã capete manifestãri deordin anatomo-patologic, au fostdepistate efecte de ordin psihologic

sau comportamental. Astfel, unadintre simptome este aceea a tendinþeide a amâna la nesfârºit unele cauzeaflate pe rol, observatã la judecãtori.La grefieri s-au semnalat amneziigrave ºi pierderi ale luciditãþii care facca de la unele dosare sã disparã acte,care apoi sunt regãsite în cele maiciudate locuri: în WC-uri, pe dupãfiºete, sau chiar la domiciliile aces-tora. Câteva cazuri grave de in-toxicare au fost semnalate atunci cândunii judecãtori au fost mituiþi,profitîndu-se de starea în care seaflau, ca urmare a acþiunii complexea ciupercii. Inclusiv cazul Arma-ghedon 2, cu excesul de zel mani-festat de cãtre procurori în lãmurireacircumstanþelor în care s-a produsrespectiva scurgere de date peInternet, este pus pe seama aceleiaºiciuperci ucigaºe, adânc cuibãritã însistemul juridic naþional. Dacã nu sevor lua urgent mãsuri de combatere ºide anihilare a ei s-ar putea sã asistãmla faze dramatice, cu consecinþe asu-pra vârfurilor ministerului. Deocam-datã, din câte suntem informaþi,doamna ministru Rodica Stãnoiu nudã semne a fi fost în contact curespectiva ciupercã, dar nu se ºtieniciodatã.

20.Martie.2002


Romaânia S.R.L.ºi partidele-cãpuºã

Existã o veritabilã reþetã aîncãpuºãrii de la care nu face excepþienici mãcar politica. Politica aceea,despre care unii mai cred, cunaivitate, cã se face doar din con-vingere ºi pentru binele þãrii. O mai ficâte un rãtãcit care face ceea ce crede.Marea majoritate a celor care îmbracãcãmaºa mandatului public reuºeºte sãtrãiascã mai bine ºi mai confortabil depe urma subvenþiilor pe care statul leacordã partidelor. Din banul public, obunã, chiar foarte bunã parte trece înposesia formaþiunilor politice parla-mentare, ca un bonus: lipsite de grijilemateriale de zi cu zi, acestea s-arputea concentra mai bine asupraproblemelor pe care le au de rezolvat,nemaifiind nevoie sã întindã mâna îndreapta ºi în stânga, pentru a strângebani de chirie pentru sediu sau pentruplata personalului. Nu, partidele nusunt nevoite sã facã aºa ceva, iar dacão mai fac, este din proprie iniþiativã ºipe rãspundere proprie. Avem, aºadar,o Românie de tip SRL, ce aprovizi-oneazã mai multe formaþiuni politicecare ºi-au câºtigat locul în parlamentcu de-ale gurii. Existã, însã, pe lângãacestea, ºi destule cãpuºe, care selipesc într-un fel sau altul de indem-

nizaþiile pe baza cãrora îºi permit sãducã un trai liniºtit ºi, nu de puþineori, chiar confortabil. Un recent con-trol al Curþii de Conturi scoate laivealã modul în care se realizeazãaceastã operaþiune. Inclusiv în actualalegislaturã. Un exemplu l-ar constituiPUR ºi PSDR care au pãtruns înparlament sub pulpana PDSR-ului.Practic, acestea n-ar fi avut nici oºansã sã devinã parlamentare. Nunumai cã au devenit, dar pe bazaacestei inginerii încaseazã în acest ancâte 4,5 miliarde de lei, din cele 70 pecare le acordã statul. 10 la sutã! ªijumãtate cât PD sau PNL care, debine de rãu, au intrat pe propriilepicioare! Pânã în 2000, însã, situaþiaa fost ºi mai comicã! Partide ca APR,FER, PER, PS ºi PSM au încasatdiverse sume ca subvenþii, unele din-tre ele fãrã ca mãcar sã mai existe, sãmai aibe vreo identitate. Au luat banipentru cã s-au adãpostit sub umbrelaConvenþiei, traversând astfel potopulalegerilor pânã în clãdirea parla-mentului. Importante sume de bani aufost luate de la gura ºomerilor sau acopiilor, pentru a fi date pe tavã unorparaziþi politici ce ar fi trebuit sã fietrataþi cu insecticide, ºi nu cu miliardede lei.

21.Martie.2002


Paiul ºi bârna

În fruntea þãrii stã Iliescu.Care Iliescu a primit cândva, se zice,niºte bani de la Vântu pe o fundaþie adumisale - scrie o gazetã. ªi nu unaoarecare ci chiar aceea care a existat,vreme de câþiva ani buni, datoritãbanilor bãgaþi în ea chiar de perso-najul care þine de la o vreme primapaginã a respectivei publicaþii: Vântu.Bani despre a cãror provenienþã ºtiabine tot omul de la gazetã, inclusiv celcare scrie rândurile de acum. Baniproveniþi ºi din reclama care se lãfãia,mare, pe pagini întregi, îndemnându-ne sã dormim liniºtiþi, cã are grijãcineva de noi. Boala nu e chiar atât derarã ºi ea se manifestã din plin înmass-media. Un alt cotidian înºtiinþatriumfãtor cã un cunoscut gazetar arede plãtit 400 de milioane de lei înurma unui proces de calomnie. I s-aînfundat, clama ziarul cu pricina,acelaºi pe care cunoscutul gazetar îldusese spre cele mai înalte culmi alederapajelor de la deontologia gaze-tãreascã. Tot într-o gazetã de renumecitesc cã o alta a luat bani cu toptanulde la o firmã, pentru publicitate,aceeaºi publicitate pe care nu maiºtiau autorii de acum pe unde sã oplaseze pentru a acoperi sumele

exorbitante pe care ºi aceasta leprimise. O altã gazetã care poartã custrãºnicie torþa luptei împotriva co-rupþiei, tace mâlc atunci când e vorbade o firmã cu cifrã octanicã respec-tabilã, pe care nu se sfieºte sã o ridiceîn slãvi chiar în paginile redacþionale!ªi aºa mai departe. E trist, teribil detrist cã cea de-a patra putere în stat,cea în care cetãþeanul îºi puneultimele speranþe de a rãzbi prinaceastã lume cu susul în jos, nu sedovedeºte cu nimic mai breazã decâtlumea afaceriºtilor de doi bani, apoliticienilor de trei parale ºi ainfractorilor de milioane. Este o lumepopulatã - mai slab - cu caractere ºivoci autentice ºi mai din plin cu per-sonaje de adunãturã care sperã sã-ºifacã un rost înjurând, ºantajând sauacuzând ceea ce ei înºiºi nu se sfiescsã facã. Reclamând paiele din ochiialtora, mai pe înþelesul cititorului.

22.Martie.2002


Recensãmânt cu douã viteze

Nu mai þin minte ce s-aîntâmplat la celãlalt recensãmânt, dedupã ‘89, din punctul de vedere alprotocolului. Ce se întâmplã de dataasta este, însã, fãrã precedent. Nuvreau sã spun cã la Ceauºescu acasãar fi mers echipa arondatã în zonarespectivã ºi cã dictatorul, ca uncetãþean conºtient, i-ar fi ascultat curãbdare ºi le-ar fi dat rãspunsurilecuvenite. Dar nici nu cred cã listaprocotolului a fost atât de lungã ºi atâtde variatã. Bãnuiesc cã, cu excepþiamembrilor CPEX, ceilalþi erau trataþimai mult sau mai puþin ca simplicetãþeni. Iatã, însã, cã acum, în plinãdemocraþie, autenticã ºi nu socialistã,lista celor mai egali decât alþii, cu-prinde de-a valma preºedinþi, premi-eri, miniºtri, sepepiºti ºi sereiºti, darºi pe, de exemplu, Nicu Badea sauVova Cohn, afaceriºti cu computeresau cartoane ondulate, dar care, fiindmembri în consiliul de administraþieal unui club sportiv, nu pot fi deranjaþide recenzorii obiºnuiþi. Cum nu pot fideranjaþi nici alþi locatari ai zoneiPrimãverii, unde abundã adresele lacare recenzorii n-au voie nici sã segândeascã, ºi unde stau un frate defost dictator sau doi proprietari de

posturi de televiziune. Recensãmântulacesta cu mai multe viteze nu do-vedeºte altceva decât cã tentaþiaprivilegiilor rãmâne la fel de mare,dar mai realizabilã. Dupã girofar,locatarilor din Primãverii li se faceacum cadou recensãmântul cu regimspecial. Un regim menit sã punã laadãpost de urechi ºi priviri indiscrete,parametrii de existenþã ai unei cate-gorii sociale aparte, în care foºtii ºiactualii au reuºit sã ajungã la numi-torul comun al convieþuirii în liniºteºi bunãstare.

25.Martie.2002


Grupul celor cinci cinici

Cinci deputaþi PSD auhotãrât cã e timpul sã ia atitudine ºisã-l dea în gât pe Corneliu VadimTudor, preºedintele PRM pentru ceeace firmã ei - folosirea dupã bunul placa miliardelor alocate partidului de laBuget.Cei cinci justiþiari - domniiSever Meºca, Ilie Neacºu, DorinLazãr Maior, Codrin ªtefãnescu ºiLuca ªtefãnoiu - au adresat Curþii deConturi solicitarea de a dispune uncontrol de fond la PRM, care sãurmãreascã modul cum au fostcheltuite sumele primite în anii 1999,2000, 2001 ºi 2002. Adicã vreo 35,5miliarde de lei - aproximativ o suta demii de dolari. Cei cinci insinueazã cãcea mai mare parte a acestor bani arfi folosiþi în mod discreþionar, pentrutipãrirea unor cãrþi ale preºedinteluiTudor, pentru subvenþionarea revis-telor acestuia, pentru onorariileavocaþilor angajaþi sã-l apere înnumeroasele procese, pentru susþi-nerea Cinei creºtine - o manifestareconsideratã a fi evanghelicã, ºi pentrusalariile personalului auxiliar de ladomiciliul preºedintelui. Acuzaþiilesunt, desigur, grave. Apelul celorcinci este cu atât mai urgent cu cât -cred ei - dl Tudor se pregãteºte sã dea

o acoperire legalã acestor cheltuieliprin convocarea, la 30 martie, aConsiliului Naþional al Partidului, dela care nu-i va fi deloc greu sã obþinã,post-factum, aprobarea acestor chel-tuieli. Toate bune ºi frumoase dacã…Dacã cei cinci deputaþi PSD n-ar fi defapt, deputaþi PRM, care au pãrãsitcorabia cu care au navigat în alegeridin varii motive. Dacã pânã la de-fecþiune n-ar fi zis nici pâs despreaceste cheltuieli ºi despre acesteobiceiuri de care aveau cunoºtinþã decând erau în partid, ºi de care nu erauderanjaþi în nici un fel pe atunci. Dacãobiceiul acesta de a te revolta când îþieste luat castronul din faþã n-ar devenio trãsãturã distinctã a politicianuluiromân, cãlãuzit de dictonul: unde-ibine, acolo e ºi locul meu. Când acolonu mai e bine, mã mut în altã parteºi-i demasc pe cei rãmaºi, cu mâniecât mai proletarã cu putinþã. Partidulgazdã, care subscrie tacit acesteiiniþiative, ar putea sã se întrebe dacãnu cumva, mâine-poimâine, când nule va mai conveni ceva, cei cinci nuvor demasca cu aceeaºi mânie ma-nevrele oculte prin care au fost atraºiºi modul cum se cheltuiesc banii de labuget (ºi) în aceastã formaþiune.Dincolo de cinismul celor cincirãmâne o problemã: va putea Curteade Conturi sã depisteze toate iregu-laritãþile din administrarea banuluipublic de cãtre partide - chiar ºi decãtre cele aflate la putere?

27.Martie.2002


Pariul cu istoria

Evident cã premierul Nãstaseºi-a cumpãnit bine declaraþia pe carea fãcut-o miercuri: aceea despre hotã-rârea sa de a demisiona din frunteaGuvernului în cazul în care la Praga,în noiembrie, România ar rãmâne pedinafara Alianþei. Hotãrârea aceastaseamãnã cu un pariu, pe care-l facidoar atunci când eºti sigur cã veicâºtiga. Întrebarea este: cât de sigur edl Nãstase cã jocurile sunt fãcute?Cât de certã poate fi nominalizareanoastrã în condiþiile în care, pânãatunci, mai sunt vreo ºapte luni - timpîn care se pot întâmpla multe?Probabil - nu probabil, aproape cert -ºeful guvernului a primit asigurãri dinpartea forurilor competente care n-arputea fi puse la îndoialã. Dealtfel, estetot mai evident faptul cã, în perspec-tiva evenimentelor de la 11 septem-brie, coordonatele deciziei s-au mo-dificat sensibil. În favoarea noastrã.NATO nu este ca UE, un organismtehnic, care implicã parametri exacþi,calculabili, verificabili. NATO este ochestiune mai mult de oportunitate ºicred cã toate datele indicã faptul încondiþiile actuale, rãmânerea noastrãpe dinafarã ar crea alianþei mai multeprobleme decât cele pe care le vom

produce odatã intraþi. Dupã ConsiliulEuropei - unde miza ºi conotaþiileerau altele, ºi de alt calibru -integrarea în NATO devine astfelprima noastrã performanþã palpabilãîn lungul ºi dificilul marº sprenormalitate.O parte dintre lauri vor fipreluaþi de guvernarea PSD-istã, la felcum eºecul de la Madrid a intrat înpasivul Convenþiei. În fond, meritele- dacã este vorba de merite - aparþinîn mod egal tuturor celor care s-auaflat la cârma României în ultimii 12ani, dupã cum, la fel, respon-sabilitatea neîmplinirilor poate ficonsideratã la fel de colectivã.Altceva aº vrea, însã, sã spun: gestuldlui Nãstase - curajos ºi arogant, cuml-ar numi ºtim noi cine - implicã unmare risc: acela de a-i stimula pe ceicare pun umorile personale sau degrupare, deasupra interesului gene-ral.Cum s-a întâmplat de atâtea oripânã acum, aceºtia nu vor precupeþinici un efort pentru a forþa demisiapremierului, chiar cu riscul de a facedin Praga o Vale a Plângerii aspira-þiilor noastre. Armaghedon 7, apãrutchiar miercuri, la þanc, este un exem-plu pentru modul în care dl Nãstase arputea fi fãcut sã piardã acest pariu cuistoria. Cu propria noastrã istorie. ªiasta în cazul în care va fi tentat sã nuia în serios avertismentele legate (ºi)de acest aspect sensibil.

29.Martie.2002


Parabolaprivatizãrii

Într-o dimineaþã urâtã deprimãvarã, badea Ovid al lu’Muºe-tescu din satul Tranziþia, comunaReforma se trezi cu partea dorsalã însus, dupã un vis populat cu personajesinistre de felul lui McNutt, ZdenekZemek ºi Mittal. Îºi puse niºte târliciîn picioare ºi ieºi prin zloata dinograda fepeseului, îndreptându-sespre grajdul din care se auzea mugetultragic al Joianei. În podul grajdului -pic de fân! Badea Ovid se uitã lungla vitã, vita la dânsul ca la gardul noual vecinilor… ºi-i veni ideea: Gata!S-a terminat! Te privatizez! Se îm-brãcã cu ce-avea mai bun prin casã -niºte blugi turceºti, o geacã bulgã-reascã ºi o pãlãrie albanezã ºi pornispre Obor. Oborul de vite dinmarginea târgului. În târg, lumemultã, animale puþine. Bãgãtori deseamã ºi þepari. Investitori mici ºimijlcii. De strategici nici urmã. Celpuþin aparent. Cãci… Un tip seapropie de badea Ovid, mãsurându-ldin cap pânã-n picioare. - Devânzare? - întreabã el. - Io nu. Vaca.Da’ n-o vând. O privatizez. - Cât ceripe ea? - Cât ai? - Mai nimic! - Bun.Dã-i încoace pentru prima ratã. Restulþi le-oi eºalona eu. - Da lapte dã? -

Ioc. N-a mai dat de vreo doi ani! -Da’ de carne-i bunã? - Cum sã fiebunã? N-o vezi, cã-i piele ºi os! Dade ce’ntrebi? - De curiozitate. Atuncio iau! - Stai aºa: da’ cu datoriile cumfacem? - Ce datorii? - Pãi paguba pecare mi-a creat-o în ultimii ani. Fânulconsumat, chiria grajdului, energia.Aerul condiþionat. CAS-ul. - ªi câtsunt astea? - Oho-oho! Nici eu numai ºtiu! - O.K.! Le plãtesc. ªi maiºi investesc în ea un milion de dolariîn urmãtorii patru ani. Acum pot s-oiau? - Nu încã! Cum facem cupersonalul? - Care personal? - Pãifii-miu, care era angajat ca îngrijitor.Îi garantezi locul de muncã peurmãtorii zece ani? ªi indexãrile desalariu? - Îi garantez! - Atunci e’nregulã! Ia vaca! Aoleu! Când dracu’a dat ortu’popii? Tocmai acum, cândsã raporteze partidul reuºitaprivatizãrii?

30.Martie.2002


Palmierii lui Mazãre

Beþi de fericirea de a tragelitoralul românesc de pe EdgarQuinet-ul climei temperate pe Acade-mia celei meridionale, ministrulTurismului, Dan ºi primarul Constan-þei, Radu, au provocat o conferinþã depresã pentru a comunica întregii lumivestea care va umple în aceastã varãlitoralul de turiºti! Vã daþi seama cesentimente va încerca neamþul de laBaltica, suedezul ºi finlandezul de lamarea Nordului, sau englezul de laAtlantic, atunci când se vor plimba pefaleza din Mamaia, crezându-se peundeva prin Cipru sau prin sudulGreciei! Vor uita de toate celelaltemici necazuri: de mirosul de mucegaial camerei de hotel ºi de aroma dehoþie a tarifului Vest, de serviciulneglijent ºi de mâncarea proastã dinrestaurant; de hoþii de buzunare dinBazar ºi de poliþiºtii ºpãgari de laCirculaþie. De toate micile mizeriicolaterale, pentru care nici ministrulºi nici primarul n-au deocamdatãtimp. Au treburi mai importante: dupãpalmieri, vor achiziþiona ºi niºte ana-naºi, ca sã se poatã oferi turiºtilorsucuri proaspete; se vor aduce cãmilepentru a se putea organiza mici safari-uri prin deºertul din jurul Petromidia

de la Nãvodari. ªi, la urma-urmelor,nu vãd motivul pentru care pe undeva,pe litoral, nu s-ar organiza ºi o filialãa lui Dracula Parc, un soi de DrãcuºorScuar unde occidentalii sã-ºi maielibereze surplusul de adrenalinã peseama vampirilor pe care i-ar puteaimporta ministrul de la Sighiºoara,aclimatizându-i în mediul marin allitoralului. Cert este cã nici ministrulºi nici primarul nu stau cu mâinile însân. Ei vor sã facã ceva pentrupoporul acesta, ºi nu orice, ci cevadeosebit, de neuitat, care sã nepropulseze pe piaþã cu ºanse mai maride câºtig. Dupã asta poate veni ºirândul drumurilor ºi al gropilor, altrotuarelor, al plajelor pe care leînghite marea vãzând cu ochii, ºichiar al hotelurilor privatizate pe uneuro.

01.Aprilie.2002


Pãcãleli,pãcãleli!

Ziarele de ieri au excelat priningeniozitate, servind cititorilor pãcã-leli la kilogram. Luându-le la purecat,te întrebi chiar, dacã a mai rãmas ºiceva serios. Iatã, de pildã: Premieruloferã ºefilor din Ministerul Agricul-turii posturi de directori la Budapesta.Propunerea vine în urma constatãriicã importurile noastre din Ungaria aucrescut de 13 ori la carne de pasãre iarla ouã, am importat câte un ou ºi cevape cap de locuitor - 25 de milioane!Ce nãvalã ar da directorii, dacã ar fipe bune! Turismului românesc i sepregãteºte înmormântarea! - zice unalt ziar. Hai sã fim serioºi, e banc:cum sã înmormântãm proiectulDracula al ministrului Dan, cel carene va îngropa în dolari? Pentru unfleac de TVA, la turismul intern ºiinternaþional.În mod sigur e pãcã-lealã! Ca ºi privatizarea PoieneiBraºov - anunþatã cu mare tam-tam deministru - deºi ºtie tot românul cã n-a mai rãmas nimic de privatizat peacolo. Afacerea Maritime Television- ne aratã cât de glumeþ poate fiprimarul Bãsescu, care i-a pregãtiturmaºului ºi prietenului sãu Mitrea opãcãlealã de zile mari: cicã Mitrea arfi bidonat într-un post TV de la

Constanþa, vreo 4 milioane de dolari,de la firme de stat. Pãi, care suntfirmele de stat care sã mai aibã princonturi 4 milioane? Sã fim serioºi,nea Traiane, cã nu þine! Revoluþie laPNL! Asta chiar cã e de oaie: ce felde revoluþie? Gazeta cu ºtirea zice cã,gata, Patriciu ºi Stoica au datsemnalul: sã vinã tinerii sã ne ialocurile! Noi ne-am mâncat mãlaiul,în 2004 e nevoie de un candidat lapreºedinþie sub 40 de ani. Cel mai tareºi-a râs, în barbã, dl Quintus, când aaflat enormitatea. Premierul Nãstasene þine numai în poante. Dupã ce-aaruncat-o, în premierã, pe aia cudemisia dacã nu intrãm în NATO, i-avenit pofta de un banc adevãrat:Pentru prima datã România poateduce la bun sfârºit acordul cu FMI!- a afirmat dânsul, pontos cum îl ºtim,la Iaºi, în faþa asistenþei de laUniversitatea ªtefan cel Mare, care setãvãlea de râs, nu alta. Dar cea maireuºitã pãcãlealã din ºirul celor de ierirãmâne scrisoarea pe care dl VasileSecãreº a adresat-o ziarului Ziua ºi încare afirmã cã n-a fost nici ofiþeracoperit, nici miliþian, nici pompier,nici altceva. Asta ne salveazã fraþilor:umorul! Cã dacã n-am avea niciumor, unde-am ajunge?

02.Aprilie.2002


Grija de Steaua

Este imposibil ca mareamajoritate a microbiºtilor sã nu seîntrebe cum de s- a stârnit furtuna astalegatã de Steaua, ca din senin! ºi cel-o fi apucat pe Hagi sã se arunce aºa,orbeºte, într-o bãtãlie disperatã îm-potriva propriului sãu naº, GigiBecali? Lucrurile nu sunt atât desimple pe cum ar putea sã parã:deoparte - hrãpãreþii, care au pus, saucare vor sã punã definitiv, mâna peSteaua; de cealaltã - oamenii simpli,cinstiþi, care doresc sã conserve unsimbol de performanþã! Unicul as-pect particular al afacerii este pre-zenþa lui Hagi pe post de instrument.De unealtã a unor interese pe care nue sigur cã le înþelege întotdea-una.Dealtfel, marele nostru fotbalistpare sã aibã o vocaþie în acest sens.Tot ca un instrument al unor interesedin spatele sãu s-a aflat Hagi ºi lacârma naþionalei.Acolo el urma sã fiemanevrat în aºa fel încât sã ducã laîndeplinire sarcinile ºi indicaþiilecelor care fãcuserã presiuni pentrunumirea sa - evident prematurã - înfruntea echipei cãreia-i fusese cãpi-tan. În chestiunea Stelei de acum,dincolo de vorbe frumoase, gânduriînãlþãtoare, îndemnuri mobilizatoare,se aflã un simplu conflict de interese.

Conflictul dintre douã grupãri careurmãresc acelaºi scop: sã punã mânape club. Si cum una dintre grupãripare sã fi luat un avans confortabil,cealaltã a declanºat tradiþionala luptãpentru anihilarea caprei acesteia.Dacãn-am pus noi mâna, sã nu punã niciei - pare sã fie deviza - ºi sã facem dinclub un soi de struþo-cãmilã non-profit. Sã fie toatã lumea (ne)mul-þumitã! Care a fost, însã, detonatorulafacerii? Simplu: vestea cã trio-ulPãunescu-Becali-Piþurcã ar manevraîn aºa fel încât privatizarea clubuluisã fie fãcutã pe vreo 3 milioane dedolari - adicã exact cât le-ar datoraclubul lor, în calitate de investitoristrategici.O afacere într-adevãr demilioane: sã dai trei pe vreo 20, cât arputea produce clubul, din vânzareajucãtorilor într-un an!Intenþia a fostdibaci coroboratã cu o manevrãdibace de înlãturare a majoritãþiimembrilor fondatori prin introduce-rea unei cotizaþii de 1200 dolari pe anpe care, în mod evident, fostele gloriiale clubului - unele muritoare defoame - n-au de unde sã o plãteascã.Ameninþând cu sistarea infuziei dedolari la club, Becali a reuºit sã-iridice de partea sa pe jucãtorii de lacare Hagi&Comp. au primit mãgu-litorul rãspuns: Lãsaþi-ne în pace!Cine pe cine o sã lase în pace, vommai vedea.

03.Aprilie2002


O þarã e ca un SRL

La summit-ul sãrãciei de laMonterrey, în Mexic, preºedinteleBush a pus degetul pe ranã, adevãrataranã a lumii a treia ºi a riveranilor: numai suntem dispuºi - a spus preºe-dintele american - sã sponsorizãmcorupþia ºi prostul management alguvernelor! Pentru cã acesta esteadevãrul: cea mai mare parte a banilorpe care þãrile dezvoltate ºi orga-nismele internaþionale i-au îndreptatcãtre þãrile sãrace, au intrat în buzu-narele ºi în conturile unor guvernanþilipsiþi de scrupule ºi indiferenþi faþãde soarta popoarelor pe care lereprezentau. În linii mari, cam astaeste problema. FMI-ul, cãtre care seîndreaptã sistematic reproºurile ºiresentimentele celor care nu primesccât ºi când aºteaptã, sau nu primescfãrã garanþii ºi îndeplinirea unor bare-muri care, din capul locului, implicãmai puþine posibilitãþi de deturnaresau de furt. Iar chestiunea sãrãcieiapare mai puþin ca un dat natural, câtca o consecinþã a lipsei de onestitatesau de performanþã a administra-torilor. La nevoie putem admite cã oþarã este, în linii mari, o societatecomercialã, un SRL care are unconsiliu de administraþie - Guvernul,

un ºef al consiliului - premierul ºi unnumãr de acþionari - populaþia. Dacãpreºedintele- director general estebine intenþionat ºi nu acceptã ideeaîncãpuºãrii, iar consiliul de admi-nistraþie îºi face datoria, atunci pro-babilitatea ca acþionarii sã primeascãdividende e mare. Dar dacã treabaeste prost condusã, prost derulatã,dacã cheltuielile sunt mari ºi nejus-tificate, dacã se acceptã ideea cã sepoate trãi ºi pe datorie, atunci acþio-narii nu vor avea nici mâncare sufi-cientã, nici cãldurã, nu-ºi vor puteapermite sã ducã o viaþã decentã pen-tru cã trebuie sã care în spinare unaparat administrativ corupt, rãu inten-þionat ºi neperformant. Aici esteproblema, ºi tot aici este cheia rezol-vãrii ei.

04.Aprilie.2002


Preþul pãcii

Escaladarea conflictului dinOrientul Mijlociu, dintre evrei ºipalestinieni are - dincolo de tragediileindividuale ºi de psihozele colective -o conotaþie cât se poate de prag-maticã: cu cât mor mai mulþi oameninevinovaþi, cu atât mai rentabil devineconflictul pentru politicienii ambelortabere!; Este un paradox doar apa-rent. Criza din Orientul Mijlociu, caredureazã de peste o jumãtate de secol,a fost susþinutã, logistic ºi financiar,de pãrþile interesate: israelienii - deStatele Unite, prin super-puternicacomunitate evreiascã de acolo;palestinienii - de cãtre majoritateaþãrilor arabe, dar în special de celebogate în petrol! Anual, Israelulprimeºte din partea Americii ajutoarenerambursabile de peste 5 miliarde dedolari, justificate de necesitatea de aface faþã ameninþãrilor prin susþine-rea organismelor militare, ºi de infor-maþii, în timp ce palestinienii primescdin partea unchiului saudit ºi a verilorbogaþi în jur de un miliard. Acestesubvenþii fac posibilã, practic, funcþi-onarea celor douã entitãþi. Acestesubvenþii fac, totodatã, necesarã con-tinuarea politicii de confruntare /ameninþare care asigurã continuitateasistemului. Pacea ar fi cea mai catas-

trofalã soluþie, ea obligându-i ºi peevrei, ºi pe palestinieni, sã-ºi canali-zeze eforturile în direcþii pe care le-auabandonat de mult. Pacea ar diminuaconsiderabil rolurile armatei ºi alnumeroaselor servicii de informaþii,ale cãror performanþe au fost posibiledoar în aceste condiþii. Revenirea sprepace este un proces delicat ºi dificil ºinici una dintre pãrþi nu pare pregãtitãpentru aºa ceva Un singur lucru arputea miºca lucrurile într-o astfel dedirecþie: decizia marilor puteri finan-þatoare de a reduce subvenþiile caredau de lucru unor importante cate-gorii proprii de populaþie. Cãci pentrucriza din Orientul Mijlociu lucreazãdin greu ºi industriile de armament ºicele alimentare, ºi producãtorii deechipamente. Singurii care n-ar aveade pierdut din normalizarea situaþieide crizã sunt simplii cetãþeni, evrei ºipalestinieni. A cãror pãrere, deocam-datã, n-o cere nimeni.

05.Aprilie.2002


Vocea rãguºitã aOpoziþiei

Într-un film franþuzesc, vãzutprin anii’80, era vorba despre ocompetiþie politicã în care personajulpozitiv pierdea în faþa celui negativdin cauza unor erori pe care le fãceaumembrii familiei sale. Lecþia câºti-gãtorului era urmãtoarea: în politicã,trebuie sã trãieºti sub un clopot desticlã, în care totul se vede ºi se ºtie!Mi-a fost mai greu sã înþeleg atunci,decât îmi e astãzi, morala acesteiexprimãri. Mi-a revenit în minte odatãcu acuzele la adresa lui Bãsescu, înreplicã la atacul sãu la Mitrea: ºianume la faptul cã, în baza unorcontracte din 1999, firma TritonCompany, în care preºedintele PDdeþinea 20 la sutã din capitalul social,a încasat aproape douã miliarde de leidin repararea unor nave, de la douãregii aflate în subordinea ministeruluipe care chiar atunci îl conduceaTraian Bãsescu. Explicaþiile pe carele-a dat primarul general, oscilândîntre “nu sunt sigur ºi nu-mi aducaminte” - atunci când a fost primadatã întrebat dacã a avut astfel deactivitãþi ºi pânã la “nu sunt acþionarmajoritar ºi n-am spus la nimeni sã ledea contracte”, au fost departe de aconvinge. Nu cã cineva ar avea ceva

împotrivã ca dl Bãsescu sã-ºi îmbu-nãtãþeascã nivelul de trai de func-þionar al statului, prin niscai investiþiiprivate. Dar, atunci când strigi înstânga ºi în dreapta, jos cu profi-torii!, ruºine celor care sug sângelepoporului, e musai sã fii curat calacrima ca sã te creadã cineva. Cândîþi asumi rolul de justiþiar, de apostolal dreptãþii, trebuie sã trãieºti sub acelclopot de sticlã de care pomeneam.Or, nu va convinge pe nimeni dlBãsescu - prin faptul cã n-a spusnimãnui sã dea lucrãri partenerilor sãide firmã. Nici nu era nevoie: oameniise orienteazã de cele mai multe ori,iar dorinþa de a fi pe placul ºefuluieste direct proporþionalã cu poziþiaacestuia pe scara ierarhicã. Dacã dlBãsescu ar fi interzis în mod expressubordonaþilor sãi sã facã lucrãri cufirmele în care era acþionar, astãzi amfi putut spune: jos pãlãria, are dreptatesã dea de pãmânt cu Mitrea ºi cu alþii.Dar aºa...

Aºa, dl Bãsescu, riscã sã-ºicompromitã mesajul, în calitatea saad-hoc de unicã voce a Opoziþiei.Cam rãguºitã.

08.Aprilie.2002


A doua plecare a lui Petru Dumitriu

Fugit din þarã în 1959, dupã cedãduse capodopera romanului românesc- Cronicã de familie - Petru Dumitriu n-amai revenit în România decât dupã 37 deani, în 1996. ªi a venit într-un momenttensionat - campania electoralã -descinzând din avionul care-l aducea dinGermania direct în studioul Antenei 1unde, la vremea aceea, moderam TurneulCandidaþilor, în compania candidatuluiIon Iliescu. Deºi a fost acuzat de a fi pusla cale o loviturã de imagine, pot sã vãspun, cu mâna pe inimã cã dl Iliescu nua ºtiut nimic despre aceastã miºcare. Afost surprins, dar bucuros, pentru cã eraun admirator al marelui scriitor. Surpriza,pusã la cale de consilierii sãi de atunci -Iosif Boda ºi Eugen Mihãescu - nu a avutun impact major asupra electoratului.Mulþi nici nu mai ºtiau cine este PetruDumitriu. Lipsea de aproape patrudecenii din manuale, din cãrþile de istorieºi din librãrii. “Cronica de familie” fusesereeditatã prin ‘91, dacã nu mã înºel, darîn nebunia ce se instalase în comerþul decarte, trecuse aproape neobservatã. Uneledintre reticenþele criticilor sãi eraudeterminate ºi de faptul cã timp de ºaseani, de când putea sã o facã, a ezitat sãrevinã în patrie. A revenit în momentul încare þara era acut împãrþitã între parti-zanii celor doi candidaþi la preºedinþie,riscând acceptãri ºi respingeri la fel devehemente. La ceasul când punea picio-

rul pe pãmântul þãrii, jumãtate din viaþasa se consumase departe de þarã. Alþi 37de ani i-a dedicat unor alte culturi, scriindîn altã limbã ºi trãind în alt mediu. I-aufost, însã, suficienþi primii 37 pentru a nedãrui o operã a cãrei valoare de excepþiecontinuã sã intrige ºi astãzi. Prinperfecþiune ºi prin miraculoasa sustragerede la rigorile ideologice ale vremii.“Cronica de familie” este, în primul rând,o cronicã româneascã, bunã pentru toatesezoanele, imunã la orice demerspartizan, veritabil reper de valoare într-oistorie literarã nu lipsitã de vârfuri. Dupãalþi ºase ani de la jumãtatea vieþii, PetruDumitriu pleacã încã odatã, spre lumea dedincolo, lãsând în urma sa moºtenireafabuloasã a talentului sãu inegalabil.REMEMBER Vineri, 27 septembrie1996. Este în plinã desfãºurare TurneulCandidaþilor - prima competiþie media-ticã la care au fost antrenaþi cei maiimportanþi 9 din cei 16 candidaþi lapreºedinþie. Este finalul primului turîn care candidaþii se prezintã tele-alegãtorilor. Îºi prezintã intenþiile ºiproiectele. Este rândul preºedinteluiîn exerciþiu. N-au trecut decât zeceminute din emisiune ºi uºa studiouluis-a deschis brusc. O.Andronic: Dlepreºedinte, scuzaþi-mã puþin, dar amimpresia cã ceva ne tulburã liniºteaacestei întâlniri. Am sã rog (în studioîþi face apariþia scriitorul PetruDumitriu, însoþit de Eugen Mihãescu)Petru Dumitriu: Dle preºedinte, cebucurie pentru mine! Ion Iliescu: Vãmulþumesc foarte mult ºi vã salut cuplãcere. Bine aþi venit! PetruDumitriu: Bine v-am gãsit! IonIliescu: Vã rog! O.Andronic: Darasta, dle preºedinte, este chiar osurprizã! Ion Iliescu: Dl PetruDumitriu revine dupã mulþi ani înRomânia. Dânsul o sã spunã mai


concret. Eu l-am invitat în România,dar nu credeam cã va veni ºi laaceastã întâlnire. ªtiam cã soseºteastãzi dupã-amiazã cu avionul, n-amavut timp sã merg sã-l întâmpin,prietenii l-au însoþit, dar adevãrul e cami-aþi fãcut ºi mie aceastã surprizã.Petru Dumitriu: Nu sunt unmanechin aici împins din umbrã, deprieteni ºi admiratori ai dvs. ºi eu suntadmiratorul ºi prietenul dvs.O.Andronic: Vã rog sã luaþi localãturi de noi. Petru Dumitriu: Vãmulþumesc. O.Andronic: Stimaþitelespectatori, este chiar o surprizã, unmoment pe care, probabil, mulþi din-tre dvs. l-au aºteptat îndelung, pro-babil cã l-au aºteptat chiar 37 de ani,cât a durat absenþa din þarã a dluiPetru Dumitriu, remarcabil romanci-er, autorul acelei capodopere aliteraturii române Cronicã de familie.Dupã 37 de ani de exil, domnia sa s-aîntors chiar astãzi în þarã ºi ne-a fãcutsurpriza de a fi prezent în studioalãturi de noi. Bine aþi revenit, dlePetru Dumitriu! Petru Dumitriu:Mulþumesc. Bine v-am gãsit. Vãmulþumesc. O.Andronic: Cum ne-aþigãsit? Petru Dumitriu: Prin niºtesforãrii ale unor oameni care suntprieteni de-ai mei ºi personalitãþistrãlucite, sfetnici ai d-lui preºedinte.Trebuie sã-i numesc? O.Andronic:Cum doriþi dvs. Petru Dumitriu: Deexemplu, dl Eugen Mihãescu ºi alþiiasemeni domniei sale, care au orga-nizat venirea mea, vizita mea, însfârºit, în þarã. O.Andronic: Ce aþisimþit la sosire? Petru Dumitriu:Nu pot sã vã spun. Eliberarea sufle-tului. Strãinatatea este strãinatate.Poate sã fie foarte frumoasã, poate sãfie admirabilã, poate sã fie foarteprimitoare, dar este strãinãtate. Eu nu

speram, vã mãrturisesc, eu am crezutpânã în 1989 ca o sã dureze dictaturapânã în 2020. Eram sigur cã seschimbã ceva, cã se face o libera-lizare, dar nu mã aºteptam la prã-buºirea asta ºi la reînviere, din fundulRusiei, din Siberia, pânã aici, la noi.îmi era greu sã cred. Eram unul dintreaceia care prevazuserã cã va fi pro-gres, dar care credeau cã progresul vaveni dupã zeci ºi zeci de ani, dupãmoartea mea. Si când acolo - ce sãvezi? România care reînviazã ºi caremerge înainte, prin niºte greutãþiteribile, dar care aratã. Domnule,românii nu-ºi dau cu pumnul în piept,nu fac pe eroii, dar sunt eroici prinrãbdare ºi uneori se manifestã prinumor. ªtiu sã glumeascã când n-aicrede, când alþii ar plânge. Curajulromânilor existã, ºi rãbdarea, ºi îndâr-jirea secretã. ªi cu binele - îndârjiþi,dar cu binele. Noi nu am avut îndecembrie 89 rãzboiul civil care ar fiputut avea loc. Dacã trãgea Armata ºiSecuritatea în Armatã ºi ambele încivili. O.Andronic: ...în restul lumii.Petru Dumitriu: ªi nu s-a fãcut. Auavut curajul moral ºi înþelepciunea ºiuite, pãlãria jos! O.Andronic:Domnule Petru Dumitriu, vã mulþu-mim pentru prezenþa în studio! Vãinvitãm sã rãmâneþi alãturi de noi peparcursul emisiunii. Aº mai face osingurã menþiune: dl Petru Dumitriua revenit în þarã dupa 37 de ani ºi aplecat din þarã la 37 de ani. PetruDumitriu: Prima jumãtate a vieþiimele am petrecut-o în þarã ºi a douajumãtate în strãinãtate. Acum începea treia jumãtate..

10.Aprilie.2002


Proiectilul viu anti-aerian

!

Inamicii aviaþiei româneºti audescoperit un nou tip de armamentîmpotriva cãruia armata se dovedeºteneputincioasã: pãsãrile. Douã MIG-uri ne-au fost doborâte, doar în ulti-mele luni, cu acest tip de proiectilekamikadze, ºi nu dintre cele obiºnu-ite, ci dintre cele perfecþionate ºimodernizate pe bani buni ºi grei.Dacã lucrurile vor continua în acestfel, intrarea în NATO s-ar putea sã negãseascã fãrã flotã aerianã de pro-venienþã sovieticã ºi cu îmbunãtãþiriisraeliene. Pentru cã Israelul s-aspecializat, se pare, în adaptareavechilor aeronave ruseºti, de tipulMIG 21, la exigenþele ghidajului ºicontrolului electronic modern. Patrusute de milioane de dolari a vãrsatarmia românã în conturile companieiisraeliene ELBIT pentru ca aceasta sãechipeze bãtrânele carapace, vechi de30-40 de ani, cu dispozitive moderne.Numai cã, iatã, viaþa dovedeºte cã nicicea mai perfecþionatã tehnologieelectronicã nu poate evita aspirareaciorilor sau a stãncuþelor de cãtrereactorul avionului. Aºa încât cele400 de milioane de dolari - cu care,gurile rele spun cã se putea achiziþi-ona o întreagã flotilã de aparate

moderne, compatibile cu cele aflate îndoatarea þãrilor membre NATO - s-audus pe Apa Sâmbetei. Sau se vorduce - pentru cã pânã la luarea uneiastfel de decizii vor trebui sã mai cadãºi restul avioanelor modernizate.Cãci dacã nu cad, înseamnã cã avemflotã ºi - deci - nu e nevoie sã dãmbani pe alta! Dacã cu aparatele o maiscoatem la capãt - cu piloþii e cevamai complicat. Cei care scapã cu ziledin ejectãrile traumatice ale sistemu-lui utilizat de MIG-uri, cu greu se maiîntorc la manºã. Celor care nu scapã -armata le oferã onorurile aferente -postmortem. Restul - vor deveni, pemãsurã ce aparatele se vor împlântaîn trupul patriei - ºomeri. ªi aºa, ca sãintrãm în NATO trebuie sã reducempersonalul. O soluþie - pe care abiaîndrãznesc sã o avansez - ar fi aceeade a se investi câþiva dolari în tehno-logiile de contracarare a proiectilelorvii. Ceva consultanþã în acest dome-niu s-ar putea obþine de la Asociaþiilede Vânãtori. Cine ºtie, poate cã înacest fel reuºim sã mai pãstrãm câtevaMIG-uri pentru Muzeul Aviaþiei.

11.Aprilie.2002


Dilema liberalã

A reduce ceea ce se întâmplãacum în PNL la un simplu conflictîntre Valeriu Stoica ºi Dinu Patriciueste o modalitate simplistã ºi vulgarãde a vedea lucrurile. Dealtfel, stilul demahala politicã în care sunt receptateevenimentele de pe prima scenã adevenit o a doua naturã a unui tip degazetãrie care, spre a fi pe placulconsumatorului de minimã rezistenþã,filtreazã faptele prin sita instinctelorprimare. Lucrurile sunt nu doar cevamai complicate, dar ºi mai nuanþate.Aparent, dupã pierderea alegerilor decãtre formaþiunile care au fãcut partedin Coaliþia ce a guvernat între 1996ºi 2000, în PNL s-a produs un transferde putere, de la generaþia 90, care areintrodus în circulaþia curentã libe-ralismul, la generaþia 2000 cea care l-asalvat de la dispariþia parlamentarã.Fãrã nici un dubiu, Valeriu Stoica esteartizanul acestei salvãri, in extremis,salvare posibilã prin decizia oportunã(chiar dacã nu prea colegialã) de a sedespãrþi de þãrãniºti ºi de resturileConvenþiei. Stoica a înþeles cã doaraceastã manevrã mai poate pãstrapartidul pe eºichierul deciziilor poli-tice ºi a ºtiut sã-ºi impunã punctul devedere în faþa unor adversari încãrcaþide orgolii ºi de prejudecãþi. A fãcut-o

într-un mod exemplar, aº spune,renunþând de multe ori la tentaþia de afi protagonistul unor roluri care nu ise potriveau. Dinu Patriciu, pe de altãparte, este unul dintre oamenii politicicare a învãþat din mers. ªi a învãþat unlucru esenþial, devansându-i pe mulþialþi veleitari care ºi-au rupt gâtul ºipicioarele de dragul consecvenþei: cãnu se poate face ºi politicã ºi afacerila vârf. Cã cineva trebuie sã-ºi asumepostura - poate mai ingratã - de adetermina politicul, de a-l impulsionaºi direcþiona. Retras voluntar o peri-oadã din luminile reflectoarelor, DinuPatriciu s-a ocupat de consolidareapoziþiei sale de om de afaceri, avândîn acelaºi timp privilegiul de a puteajudeca la rece ceea ce se întâmplã înterenul de joc ºi de a putea imagina ostrategie mai adecvatã momentului.Ori acesta este momentul: cel în carePNL-ul trebuie sã aleagã între supra-vieþuire - chiar dacã comodã - ºiafirmare. Afirmarea principiilor libe-rale - într-o economie în care accen-tele de piaþã încep sã capete profil, ºiîntr-un mediu politic în care opþiuneadintre protecþia socialã ºi afirmareainiþiativei private poate sã determineprofilul naþiunii române în urmãtoa-rele decenii. Nu cred cã, de aceea, laoriginea acestui presupus conflict stãdorinþa lui Dinu Patriciu de a-i lualocul lui Stoica. Cred însã cã ideeaîntineririi conducerii rãmâne valabilãºi cã ea vizeazã nu doar persoana, ci ºimaniera de gestionare a formaþiunii.

12.Aprilie.2002


Cui îi este fricãde RãzvanUngureanu?

ªtiþi cine este dl Ungureanu?Fac pariu cã nu prea ºtiþi. Doar dacãvi s-a fixat întâmplãtor prin memorie,din trecuta guvernare, o figurã bucã-latã de elev premiant, bun de gurã,care ne mai spunea pe la televizorcum e cu situaþia internaþionalã.Ajunsese bãiatul, din utecist fruntaº,secretar de stat la Externe. A bãtutvântul schimbãrii ºi tânãrul domnUngureanu s-a întors la biroul sãu defuncþionar diplomatic. Nu pentru multtimp, pentru cã în virtutea relaþiilor pecare ºi le fãcuse când era în top, aprins o misiune prin Kossovo, undeface câte ceva pentru administraþiaeuroatlanticã ce-i ocroteºte pe alba-nezi de urgia sârbeascã. Este, cu altecuvinte, reprezentant al Pactului deStabilitate la Bucureºti. Ei bine, dlUngureanu figureazã pe lista celorcare au cerut CSAT-ulului sã li seacorde protecþie din partea SPP-ului.Adicã gardã de corp, care sã-l înso-þeascã permanent ºi maºinã, care sã-ltransporte permanent, pe unde arenevoie. ªi - culmea! - CSAT-ul i-aacordat-o. Deci, dl Ungureanu seplimbã cu însoþitori bine antrenaþi, pebanii noºtri. De ce? Mister total.CSAT-ul poate ºtie, dar nu suflã un

cuvinþel. Nouã nu ne rãmâne decât sãne dãm cu bãnuiala: dl Ungureanu areo misiune secretã - dincolo de aceeade acoperire - ºi se expune riscului dea fi rãpit! De cine? Nu se ºtie exact!Sau acoperã pe cineva, atrãgânddiverºi inºi cu intenþii necurate pe ur-mele sale! Sau este viitorul candidatla preºedinþie? Mai ºtii? Oricum,modul în care se acordã acesteprivilegii (cãci bodiguardul a devenito marcã de privilegiu: dacã n-ai banisã þi-i iei singur, îl ceri de la stat, ºiatunci nu mai eºti un fitecine). CSAT-ul a respins, însã, cererea similarã alui Corneliu Vadim Tudor. Mult maiexpus, din toate punctele de vedere.În primul rând cã pe el îl ºtie toatãlumea, în timp ce pe dl Ungureanunu-l ºtiu decât familia ºi colegii. Apoi,Vadim i-a cãlcat pe mulþi pe bãtãturã,în timp ce dl Ungureanu a umblat învârful picioarelor ºi n-a deranjat penimeni. Nici mãcar CSAT-ul! Aºaîncât nu ne rãmâne decât sã ne între-bãm care sunt criteriile cu care lu-creazã înaltul for ºi care este culoareaochilor care îi pot convinge sã bagemâna în buzunarul nostru ca sã-l maiscoatã pe câte unul din anonimat.

13.Aprilie.2002


Adoptareacorupþiei

Iritat de criticile primite dinpartea comunitãþii europene - viamadame Nicholson - în legãturã cuadopþiile internaþionale, premierulNãstase a pus piciorul în prag ºi le-asuspendat pentru o perioadã nedeter-minatã. A fãcut-o cu riscul de a-ºiridica în cap nu doar fundaþiile româ-neºti, care au prosperat incredibil depe urma acestei activitãþi extrem delucrative, dar ºi unele guverne asupracãrora lobby-ul pãrinþilor adoptivi s-a manifestat cu vigoare. Cu strângerede mânã, premierul s-a vãzut nevoitsã accepte unele excepþii, rezistândînsã, pe fond, pânã la capãt. Adicãpânã la decizia recentã de a se instituiun organism guvernamental care sãse ocupe exclusiv de adopþiile inter-naþionale! Se pune, în acet fel, punctoperaþiunilor mãnoase desfãºurate decãtre fundaþiile care luau de la pãrinþiiadoptivi între 10 ºi 20 000 de dolaripentru rezolvarea formalitãþilor. Oparte din aceºti bani ajungeau însã, lainstituþiile de ocrotire a copilului cucare fundaþiile aveau relaþii, pentrua-ºi asigura livrãrile viitoare, saupentru a dovedi seriozitatea demer-sului lor. Cu aceºti bani, în ultimii anis-au schimbat considerabil înfãþi-

ºarea ºi condiþiile din câteva Case aleCopilului, devenite de protocol.Acþiunea guvernamentalã pune capãtacestei stãri de lucruri. Fundaþiile -altãdatã prospere - vor da faliment sause vor ocupa de altceva. Beneficiilevânzãrilor de copii nu se vor muta,însã, la stat. Dupã o regulã bine-cunoscutã ºi greu de schimbat peaceste meleaguri, noua agenþie nu vaface decât sã creeze noi posibilitãþi devãmuire a pãrinþilor adoptivi înbeneficiul unora dintre funcþionariisãi. Statul nu va putea aplica prin-cipiile de piaþã cu care lucraufundaþiile. Nu va putea vinde, înaccepþiunea practicã a termenului. Vaaproba. Pentru copiii adoptaþi, vaexista o speranþã. Nu va mai existadramul de speranþã pentru cei rãmaºi,pe care-l mai aduceau multblamatelefundaþii. În plinã campanie de comba-tare a corupþiei guvernul se va con-frunta cu consecinþele nefaste alepropriilor sale decizii. Pripite, încãodatã, deºi timpul avut la dispoziþie arfi putut sã parã suficient pentru aîntoarce problema pe toate feþele.

15.Aprilie.2002


(I)responsabilita-tea ministerialã

Atacul frontal al lui Bãsescula adresa lui Mitrea, în legãturã cuniºte presupuse milioane de dolaribidonate într-un post de televiziune pela Constanþa, ºi rãspunsul lui Mitrea,în care primarului general i se declarãun rãzboi total, marcheazã o cotiturãde fond în relaþiile dintre diferiteleforþe care s-au perindat la conducereatreburilor publice. Când spun acestlucru nu mã refer doar la alternanþelede putere din ‘96 ºi 2000, ci ºi la ceadin ‘92, de când dateazã principaleleacuze la adresa ministrului Transpor-turilor cu cel mai îndelungat mandat,sub cinci premieri (Roman, Stolojan,Ciorbea, Vasile ºi Isãrescu). Regula -nescrisã, dar respectatã în linii mari -era aceea cã, în afarã de ceva gãlãgie,ca sã nu creadã electoratul cã noiiveniþi n-au vlagã în ei, mare lucru nuse întâmplã la predarea-primirea man-datelor. O bunã bucatã de vreme scu-za a constat în inexistenþa unei legiimportante - aceea a rãspunderii mi-nisteriale - iar pe urmã în absenþaunor norme clare de aplicare. Certeste cã miniºtrii s-au succedat fãrã cacel vechi sã predea ceva, ºi fãrã ca celnou sã preia acel ceva, sub semnãturãºi parafã. Aºa încât eventualele foste

matrapazlâcuri au fost acoperite deuitare, constituind un model ºi o ga-ranþie pentru cele viitoare. Am asistatla un soi de armistiþiu între politicieni,care n-au avut nici un chef sã ia taurulde coarne ºtiind cã s-ar putea sã levinã ºi lor rândul. În zelul sãu opozi-þionist, Traian Bãsescu se pare cã acam sãrit peste cal. Brusc, Mitrea ºiceilalaþi PSD-iºti ºi-au adus amintecã trebuie sã fie prin sertare niscaidosare cu afaceri mai puþin curatederulate în cursul ministeriateloracestuia ºi promit sã le ºteargã de prafºi sã le ia la purecat. Scrisoarea luiMitrea nu face altceva decât sã recu-noascã aceastã strategie a trecerilor cuvederea, care pânã în prezent a func-þionat cu succes. ªi care - odatã depã-ºitã criza, pe care nici una dintre pãrþinu are interesul sã o acutizeze - vomconstata cã funcþioneazã ºi în con-tinuare.

17.Aprilie.2002


Reeºalonarea:un nou fixing?

Ministerul Finanþelor semândreºte foarte cu noul sistem deeºalonarea a marilor datornici princare - crede dl Tãnãsescu - haznauabugetarã va fi alimentatã copios. Pânãla un punct, dl ministru ºi consilieriisãi au dreptate: nu are nici un rost sãsuceºti gâtul gãinii pentru cã e înurmã cu ouatul. Te alegi cel mult cu osupã ºi dupã asta - basta! Pe când,dacã vei continua sã-i dai grãunþe, eapoate fi convinsã sã se strãduiascã aoua mai des, pentru a acoperi ºirestanþele din cuibar Nu acesta estemotivul pentru care se manifestãreticenþe faþã de aceastã decizie. Ciunul de care nu dl Tãnãsescu se facevinovat, ci obiceiurile ºi mentalitãþilecare sãlãºluiesc prin minister. Celelegate de sensibilitatea faþã de o anu-mitã comandã politicã. ªi în trecutaguvernare, dar ºi în cele dinaintea ei,anumite companii - private sau de stat- s-au bucurat de o înþelegere de-adreptul suspectã, în timp ce alteleerau executate la sânge. Cei înþeleºifãceau diverse servicii Puterii, cãpã-tând în schimb scutiri la plata taxelorºi impozitelor. Care, pe mãsurã ce seacumulau, deveneau de neplãtit! Sause micºorau prin efectul eroziv alinflaþiei ºi al cursului valutar. Aceste

datorii - în mod normal - ar trebuiplãtite solidar de cei care le-au fãcutîmpreunã cu cei care i-au ajutat sã lefacã. Pentru cã, sã fim serioºi: de cesã-l tragem pe X sau Y la rãspunderecã n-a plãtit, când el a fost lãsat,autorizat, sã nu plãteascã? A fostfavorizat prin aceea cã gãurile labuget determinate de aceste datorii le-am plãtit noi, din buzunarele proprii.Înþelegerea de acum se pliazã, firesc,pe cele dinainte, impunând o cate-gorie de afaceriºti sau de firme careprosperã sau vor prospera tocmai peseama indisciplinei acceptate, în timpce cei disciplinaþi îºi vor fi dat, poate,de mult duhul economic. Reeºalo-narea aceasta îmi seamãnã suspect cufixingul de la începuturile curseileu-dolar când doar anumiþi oamenide afaceri sau firme agreate aveauprioritate în a-ºi schimba lei în dolarila cursul oficial, incomparabil maiavantajos decât cel liber. Atunci s-aupus bazele principalelor averi dinRomânia. Acum s-ar putea sã se punãbazele - profund legale - ale altora.

18.Aprilie.2002


Privatizarea ºi folclorul

Fluturatã în faþa ochilor ro-mânilor ca un remediu universalpentru problemele lor, privatizareatinde sã devinã din înger, diavol.Lipsa de exerciþiu ºi de antecedente afãcut ca aceastã noþiune sã împrumuteceva din recuzita basmelor: bunurilenaþionale - fabrici, uzine, institute,magazine - ajunseserã sã fie vãzute caun soi de Ilene Cosânzene, iar inves-titotul strãin ca un Fãt-Frumos, gatasã-ºi depunã inima (ºi banii) lapicioarele iubitei multvisate. S-avãzut destul de repede cã lucrurile nustau aºa. Clasa muncitoare a fost gravrãnitã în sentimentele sale pentru cãîntre ceea ce credea ea ºi ceea cedoreau investitorii, s-a cãscat brusc oprãpastie: în loc sã vinã, sfioºi, cusacii doldora de dolari, pe care sã-idea FPS - APAS-ului în schimbulfabricilor pe care le doreau, în loc sãstea liniºtiþi departe ºi sã-i lase pefoºtii directori sã mânãreascã maideoparte contracte cu propriile lorSRL-uri-ploºniþã, în loc sã-i þinã petoþi angajaþii în posturi, sã le mãreascãmereu leafa ºi sã nu le cearã niciodatãsã facã mai mult decât fãceau ºi petimpul proprietãþii întregului popor(când se muncea în dorul lelii ºi se

fura consecvent pentru completareanivelului de trai), odioºii de investitoridau afarã pe capete specialiºti derenume, aruncã în ºomaj puturoºi ºihoþi cu vechi state de serviciu, închidsecþii nerentabile ºi nici nu mãresclefurile aºa cum se aºteaptã lefegiii!O adevãratã ruºine: pãi nu era maibine pe vremea lui Ceauºescu? Dece-am fãcut privatizare, ca sã trãimmai prost? Sunt întrebãri aproapelegitime pentru o categorie socialãimportantã pe care propaganda departid a învãþat-o cã poate sã se facãabstracþie de legile ºi regulile pieþei.Cã cineva dã la timp leafa - multã-puþinã, câtã e, cã nimeni nu poate sãnu aibã un loc de muncã (altfel e cotatde parazit!) ºi cã producþia merge,bunã-proastã, pentru nevoile statis-ticii.Dacã pentru a învãþa reguliledemocraþiei ne trebuie 20 de ani -conform pronosticului optimist al luiBrucan - pentru învãþarea reguliloreconomiei de piaþã ne vor trebui douãgeneraþii: una care sã iasã la pensie, ºialta care sã intre în pâine fãrã sã maiaibã vreo legãturã cu cealaltã.

19.04.2002


Parastasulsperanþelor

Aflu dintr-un articol de ziarcã românii care trãiesc dupãtransplant, fac parastase lunare pentrudonatori. Este, probabil, un soi desuperstiþie prin care cei care s-auconfruntat cu spectrul sfârºitului în-cearcã sã-l îndepãrteze printr-un ritualîn care recunoºtinþa se amestecã cusperanþa. Astãzi se împlinesc cinci anide când am avut nefericitul prilej dea experimenta un soi aparte detransplant: în miez de noapte, doi tâl-hari au dat buzna în casa mea, îmbrã-caþi în negru, mascaþi ºi înarmaþi cu opuºcã ºi cuþite ºi s-au aruncat asupranoastrã. O minune a fãcut doar ca celedouã focuri trase cu cartuºe de vânatgreu (?!) sã nu loveascã pe nici unuldintre membrii familiei mele. În luptadisperatã care a urmat, loviturile decuþit sau de mãciucã nu ne-au ocolitpe nici unul dintre noi. A fost un coº-mar, pe care multã vreme am refuzatsã-l accept ca producându-se cuadevãrat. A fost genul de întâmplarepe care o gãseºti relatatã în presã, dardespre care niciodatã nu te gândeºticã þi s-ar putea întâmpla tocmai þie.Dar astfel de lucruri se întâmplã, ºi nude puþine ori victimele nu se potconsidera la fel de norocoase cum

m-am considerat eu. A fost ºi acestaun soi de transplant - unul de psihic,de mentalitate. Am realizat, deodatã,cât de ticãloºi pot fi unii dintresemenii noºtri, dar ºi cât de frumoasãpoate fi solidaritatea, compasiuneacelor din jur. Ar fi trebuit, poate, ca nulunar, precum primitorii transplan-turilor, dar mãcar anual, sã fi fãcut unparastas. Un parastas care sã pome-neascã nu doar despre insecuritateamarcatã a individului, pe care auadus-o cu sine libertatea (prost înþe-leasã) ºi democraþia (prost învãþatã),dar ºi despre nevoia de coalizareîmpotriva rãului. Un parastas al spe-ranþelor pierdute ºi al nãdejdilor ni-ciodatã reprimate într-o lume maibunã, mai înþeleaptã ºi mai sigurã.

22.Aprilie.2002


Testulcãpºunilor

Câteva zile la rând ziarele aufost pline cu impresiile primilorromâni întorºi de la culesul de cãp-ºuni din Spania Ne-au tratat ca peanimale! - a fost sloganul principal.Ne-au cazat în grajduri! - a fost altul.N-aveam nici mãcar scãunele pe caresã stãm! - s-a mai adãugat din off.Una peste alta, cei întorºi mai de-vreme sunt profund dezamãgiþi.Ce-au aºteptat ei ºi cu ce s-au ales! Edrept cã ºi-au primit banii, dar li s-ascãzut transportul ºi masa. Chiar dacãaºa prevedea contractul, cãpºunarilornu li se pare corect. Mi-aduc amintecã, anul trecut, niºte studenþi carefuseserã la grãdinãrit, prin Anglia, sepângeau asemãnãtor. Muncã dificilã,condiþii nu prea grozave, tratamentarogant ºi aºa mai mai departe. Curioseste un lucru: o grãmadã de românipleacã ilegal din þarã, se sufocã miide kilometri prin containere ºi cândajung prin paradisul visat se mul-þumesc cu orice fel de muncã ce leaduce o bucatã de pâine fãrã a crâcni.Atunci, însã, când cineva încearcã sãpreia pe baze legale ºi, oricum, maicorecte, aceastã activitate, cãpºunarulromân se comportã asemenea capreirâioase cu coada pe sus: nu-i tihneºte

autocarul cu care circulã omeneºte,se aºteaptã ca fermierii spanioli sãdispunã pe lângã fiecare lot decãpºuni de câte un hotel, mãcar de treistele ºi se revoltã dacã nu i se livreazãîmbrãcãminte de protecþie ºi scãu-nelul aferent pentru odihnã. Sã fimserioºi: dacã la culesul de fructe -ocupaþie pur sezonierã - ar puteaexista condiþii bune de muncã, s-arduce spaniolii sã tragã. N-ar aºteptasã vinã marocanii, tunisienii, sauromânii. Iar românii care acceptã oastfel de ocupaþie ar trebui sã fie, larândul lor mai realiºti ºi sã înþeleagãcã asta-i situaþia: nimeni nu poateoferi altfel de condiþii unor oameni decare nu este nevoie decât de o lunãsau douã pe an Soluþia este alta: sã neapucãm noi de cultivat cãpºuni, ºiportocale ºi altele ºi atunci amatoriide cules exotic se vor putea duceacolo ca la serviciu, cu scãunelele deacasã.

23.Aprilie.2002


ParadoxulCaragiale

Pânã în 1989, decembrie 22,clasicul teatrului românesc, Ion LucaCaragiale, era un autor exotic. Nu ne-au trebuit decât câteva luni ca sã nedãm seama de acest lucru. De faptulcã râdeam, dar nu-l înþelegeam.Ceeace se petrecea în piesele lui politice(O noapte furtunoasã, Scrisoarea pier-dutã sau Conu’Leonida faþã cu reac-þiunea) suna, totuºi, ca de pe o altãlume cu care generaþiile mai din urmãnu aveau nimic comun. Cum nu aveanimic comun democraþia socialistã cudemocraþia, sau etica ºi echitatea deacelaºi tip cu moralitatea burghezo-democraticã... Revãzutã, la televiziu-nea românã Liberã, pe la sfârºitul luiianuarie ‘90, “Scrisoarea pierdutã”i-a lovit pe spectatorii noii scenepolitice în moalele capului. Totul eraaltfel, cãpãta alte semnificaþii, prinasemãnarea izbitoare cu ceea ce seîntâmpla în jurul nostru. Simulãrilede democraþie, agitaþia din jurulnoilor partide, apariþia meteoricã denoi oameni politici ne apropiau deCaragiale ca-ntr-un miraculos tunelal timpului. Marele dramaturg deve-nea, brusc, contemporanul nostru, îlsimþeam printre noi, notând cu cunos-cuta-i scrupulozitate replici, caractere,

situaþii. Descifram în noii corifei aipoliticii trãsãturile lui Conu’Zaharia,ale lui Fãnicã Tipãtescu, chiar aleCoanei Joiþica, ca sã nu mai vorbimde enormul evantai de Farfuridi ºi deBrânzoveneºti, peste care trona, ma-iestuos, dom’Nae Caþavencu în multeipostaze. Din autor de ficþiune,Caragiale devenea reporter. Viaþaconcura teatrul, bãtându-l cu propriilelui arme. N-a fost de mirare, deci, cãmirajul operei caragialene a început,parcã, sã se împrãºtie. Atât de tareîncât piesele sale au început sã dis-parã de pe afiº. Iar un recent festivalcare-i poartã numele, s-a lipsit cutotul de opera sa. Pentru cã acesta îmipare a fi paradoxul Caragiale: îl ve-dem în fiecare zi, în jurul nostru, înziare, la televizor. Nu mai e nevoie sãmergem la teatru.

N.B. Pornind de la aceastãamarã constatare, Grupul de Iniþiativãºi Reflecþie (GIR) organizeazã astãzio dezbatere cu tema Caragiale -analist politic al tranziþiei, la care vorcontribui, cu opinii pertinente, prof.Rãzvan Theodorescu, ªtefan Cazimir,Mircea Corniºteanu, Octavian ªti-reanu, Ion Cristoiu, Stelian Tãnase ºiDinu Sãraru.

25.Aprilie.2002


Fiecare om cunorocul lui

Dacã mai era nevoie de opiatrã în apele ºi aºa destul de tulburiale fotbalului, cea aruncatã de omni-prezentul Gigi Becali a redustransparenþa pânã la zero: cicã ºefularbitrilor, dl Grigorescu, un pasionatal jocurilor de noroc, ar fi pierdut într-o searã, la cazinou, vreo 40.000 dedolari. ªi e supãrat pentru cã Becalia refuzat sã-i împrumute, în seararespectivã, alte 10.000, tot de dolari,pentru a încerca sã se refacã! ªi cedacã? - ar putea spune cineva. De ceBecali poate sã piardã sute de mii dedolari, iar Grigorescu nu poate ºi el sãpiardã 40.000? Numai cã Becali îºicâºtigã banii pe care-i pierde, dinafaceri private (cu clubul Steaua!) întimp ce Grigorescu este lefegiu ºi artrebui sã trãiascã din salariul de lafederaþie. care nu este de naturã sãjustifice punerea deoparte, pentrujocuri de noroc, a unei sume care,pentru orice om care trãieºte dintr-unsalariu, pare de domeniul fantas-ticului. Tot pentru omul simplu, sin-gura explicaþie ar fi cã dl Grigorescuare ºi alte surse de venit. ªi care arputea fi acestea dacã nu atenþiile pecare conducãtori de cluburi, interesaþisã le meargã echipele cât mai bine,

le-ar îndrepta cãtre ºeful tuturorarbitrilor? Atâta timp cât fotbalulrãmâne o afacere, dintre cele maibãnoase, ºi când un fluier de arbitrupoate produce pagube sau beneficii desute de mii de dolari, situaþia “jude-cãtorilor” din teren va rãmâne unadelicatã. Imparþialitatea ºi corec-titudinea vor fi mereu atacate de joculintereselor ºi, atâta timp cât con-ºtiinþele vor fi vulnerabile, suspici-unea care planeazã în jurul arbitrilorºi a arbitrajelor va fi la ordinea zilei.ªi va rãmâne punctul de plecare alcorupþiei din fotbal. Dacã vorbim devânzãri, ele nu sunt posibile pestecapul arbitrilor ºi fãrã ºtiinþa lor. Elenu pot rãmâne o simplã afacere întreconducãtorii de cluburi sau întrejucãtori. ªi atunci chestia cu dlGrigorescu începe sã se lege. ªi sãexplice câte ceva...

26.Aprilie.2002


Intrãm în Guiness Book!

Vom mai vedea dacã ºi cândintrãm în NATO ºi UE. Ceea ce esteaproape sigur e cã vom avea un locrezervat în Guiness Book. CarteaRecordurilor. Cel puþin aºa a asiguratasistenþa domnul Bogdan Baltazar,distins bancher venit din politicã, înalocuþiunea plinã de miez ºi haz pecare a susþinut-o în cadrul simpo-zionului “Caragiale - analist politic alTranziþiei”, organizatã de Gupul deIniþiativã ºi Reflecþie (GIR). DlBaltazar crede cã cele mai mari ºansede a figura în respectiva carte ni leoferã noul regulament de eºalonare adatoriilor cãtre stat elaborat de Minis-terul Finanþelor. Aceastã uluitoarefacilitate pe care un guvern care sescarpinã din greu prin buzunarepentru a gãsi ultimii bãnuþi pentrunevoile curente este o invitaþie des-chisã la neplata impozitelor. Nici unagent economic în toate minþile nu seva mai înghesui de acum sã plãteascã.Toþi se vor pune cu burta pe cartepentru a gãsi portiþele prin care se potînscrie în prevederile complicatelortabele elaborate de specialiºtii Minis-terului Finanþelor, bifând cãsuþelecare vizeazã clauzele prin care potdeveni, din plãtitori curenþi, datornici

pe termen lung. Culmea culmilor oconstituie însã asigurarea pe careministrul Tãnãsescu a dat-o cu pri-lejul prezentãrii capodoperei, cum cãîn urma aplicãrii acestui regulament,încasãrile vor creºte! Cum? Doardomnul Tãnãsescu ºtie. O a douaispravã pentru care ar trebui sã intrãmîn aceeaºi carte, potrivit opiniei ace-luiaºi domn, ar fi (i)responsabilitateape care o are Banca Naþionalã aRomâniei faþã de crah-ul FNI. BancaNaþionalã are, prin Constituþie, res-ponsabilitatea supravegherii sãnãtãþiifinanþelor publice, inclusiv a CEC-ului, instituþie de stat care, într-opremierã mondialã a garantat titlurileemise de Vântu. Ei bine, cu toateacestea, BNR-ul zice cã e curat calacrima ºi nici usturoiul nepãsãrii nul-a mâncat ºi nici a pagubã nu-i mi-roase gura. Nu ne rãmâne decât ca sãînaintãm oficial, propunerile de omo-logare cãtre administratorii CãrþiiRecordurilor ºi sã aºteptãm liniºtiþirãspunsul. Înainte de Praga!

27.Aprilie.2002

Octavian Andronic / ANul 2001 UN AN MULT PREA SCURT 109

Moda fãrã frontiere

Moda ºi creatorii de modãconstituie un fenomen la fel de tipicpentru momentul pe care îl parcur-gem, precum jocurile piramidale,cazinourile, blaturile fotbalistice ºitraficul cu copii pentru adopþii. Oexcercenþã a momentului în care seîntâlnesc douã epoci, douã stiluri deviaþã ºi mai multe filosofii. Este clarcã dispunem de un numãr enorm decreatori de modã (sau presupuºi), decase de modã, de festivaluri de modã,raportat nu doar la populaþie, ci maiales la nivelul de trai.Spectatorul ne-avizat ar putea sã se simtã pur ºisimplu buimãcit de festivalurile carese þin lanþ, de cohortole de manechinecare nãpãdesc câte un biet orãºel deprovincie unde toatã suflarea nu paresã trãiascã pentru altceva decât pentrumodã. Se poate presupune, în acestecondiþii, cã România constituie osurprinzãtoare piaþã pentru creaþiilede haut-couture, ºi cã lumea bunã nuface altceva decât sã-ºi plimbetoaletele dintr-o sindrofie în alta.Realitatea este, însã, alta. Avem câþivacreatori de modã serioºi, cu reputaþie,cu talent. Aceºtia, însã, pot fi numã-raþi pe degetele de la o mânã ºirareori reuºesc sã trãiascã integral din

ceea ce creazã ºi vând. Avem, înschimb, o veritabilã industrie a show-urilor erotice licenþioase, în care dis-tincþia dintre artã ºi voyeurism esteextrem de incertã, iar parada mode-lelor constituie, în fond, un soi decatalog viu pentru amatorii de aven-turi cu ºtaif. Unele case de modã sunt,de fapt, bordeluri ambulante, iar cre-atorii - simpli peºti sau plasatori cutrese artistice. Nu întâmplãtor, dincinci parade de modã, patru sunt pedezbrãcatelea, asistenþei oferindu-i-se, de fapt, pãrþile lipsite de haine alegarderobei umblãtoare.

03.Mai.2002


Este vinovat Le Pen?

Franþa este pur ºi simpluînecatã de valul de emoþii pe care l-acunoscut ºi România dupã primul tural alegerilor din 2000: pericolul LePen i-a pus pe jar pe extrem detoleranþii francezi, care de douãsãptãmâni nu contenesc în a facemanifestaþii ºi a da declaraþii deprotest, temându-se cã o eventualãvenire la putere a politicianului dedreapta ar întoarce roata istorieiînapoi. Cât se poate de fals: roataistoriei nu poate fi întoarsã nici de unLe Pen, nici de un Hejder ºi nici chiarde un Vadim. Ei nu sunt rezultantaunui demers propriu, al unei ideologiicoerente. Ei sunt, de fapt, produsuldemocraþiei. Mai precis, al limiteloracesteia. Churchill spunea, dacã numã înºel, cã democraþia este unsistem mizerabil, dar cã, din pãcate,unul mai bun nu existã. Democraþiaeste un sistem mizerabil atâta timpcât produce excrescenþe politice detipul celor pomenite. Dar dacã nu le-ar produce, n-ar mai fi democraþie: arfi totalitarism! ªi partidul lui Le Pen,ºi cel al lui Hejder, ºi cel al lui Vadim,sunt partide de tip democratic, care auapãrut pe o astfel de platformã ºi carerespectã mecanismele parlamentare ºi

democratice. Asta face ca ele sã nupoatã fi scoase în afara legii fãrãriscul încãlcãrii drepturilordemocratice. Extremismul promovatde aceºti lideri este, pânã una-alta,unul verbal ºi unul care cu greu arputea fi pus în practicã. Cea mai marenenorocire pentru Le Pen, Hejder sauVadim, ar fi sã vinã la putere. Atuncidiscursul lor se va dovedi ºi mincinosºi de neaplicat pe fondul structurilorstatului de drept democratic. În toateaceste poveºti, realitatea e alta: ºianume cã partide epuizate de uzuraguvernãrii sau de propriile lor erori,sunt salvate, în extremis, de spectrultotalitar al unui Le Pen, ca în cazulultim. Personaj care devine, fãrã voialui, principalul agent electoral al luiChirac ºi care i-a uºurat substanþialmisia de a rãmâne la putere pentru alþicinci ani (în loc de doi, cât ar mai fiavut dupã vechiul sistem). Estevinovat Le Pen cã Jospin e în cãdereliberã, cã socialiºtii nu mai suntcompetitivi? Nici vorbã. Vinovatãeste doar amãrâta asta de democraþie.

07.Mai.2002


Din jalede Brâncuºi

O sculpturã de-a lui Brâncuºi- Danaida - evaluatã la zece milioanede dolari, a fost pusã în vânzare la omare casã de licitaþii din New York.Imediat, corul bocitoarelor de serviciudin presã s-a lansat în lamentaþiile derigoare: de unde scoatem zece mili-oane de dolari ca sã salvãm sculp-tura? Altfel dusã este, ºi, pentrutotdeauna! Desigur, este neplãcut cãdoar un mic numãr de lucrãri de-alemaestrului se mai aflã în þarã, încolecþii particulare sau de stat.Brâncuºi a dorit, înainte de trecerea saîn nemurire, sã doneze statului românlucrãrile pe care le mai avea ºi chiaratelierul sãu. Statul comunist deatunci nu gusta, însã, excentricitãþilemaestrului, a cãrui operã nu proslãveanici geniul creator al muncitorului cuciocanul, ºi nici pe acela productiv alþãranului cu secera. Mãiastrele, Coco-ºii, Rugãciunile erau prea decadentepentru gustul autoritãþilor, aºa încâtoferta a fost declinatã, maestrul fiindnevoit sã-ºi cedeze opera statuluifrancez, în a cãrui custodie atelierulsãu se aflã ºi astãzi, la complexulBeaubourg din Paris. N-aº face o tra-gedie cã opera maestrului, în loc sã fieadunatã grãmadã, la Bucureºti, se

aflã rãspânditã prin toate colþurilelumii. Ba, aº zice cã e foarte bine cãlucrurile stau aºa. Ce altã confirmaremai bunã a universalitãþii geniuluisãu, decât aceastã rãspândire? Aº fivãzut un motiv de frustrare dacã n-amfi avut, pe-acasã, nici una dintrelucrãrile brâncuºiene. O astfel deabordare poate deveni absurdã: ce-artrebui sã facã italienii, de jale cãMona Lisa a lor se aflã la Paris? Sauspaniolii, pentru toþi El Greco ai lorrãspândiþi prin lume? Sau olandezii,pentru câþi Rembrandt au emigratpeste oceane? Sã mulþumim lui Dum-nezeu cã Brâncuºi existã peste tot peunde gustul pentru artã i-a rezervat unloc de onoare ºi sã nãdãjduim cã pemeleagurile sale natale lucrurile vormerge în curând atât de bine încât sevor putea scoate din vistierie, oricând,zece milioane de dolari pentru aachiziþiona orice Danaidã scoasã lavânzare.

09.Mai.2002


Eticheta “Nini”

Spectaculos gestul liberali-lor, de a depune la parlament ocoroanã întru memoria defuncteieconomii naþionale, taman când sedezbãtea legea impozitului pe profit!Cu banderole negre pe mânecã,domnii Orban ºi Sãpunaru au parcurssala, sub privirile mai mult sau maipuþin amuzate ale colegilor, sprijinindcoroana de pupitrul preºedintelui.Apoi, demni, s-au întors la locurile lorpentru a-ºi savura victoria împotrivapartidului de guvernãmânt, desprecare se presupune cã ar fi asasinuleconomiei româneºti. Dacã în loculdomnului Sãpunaru, alãturi de dom-nul Orban, s-ar fi aflat un alt re-prezentant al PNL-ului, fãrã ante-cedente executive, aº fi zis cã banculeste cât se poate de reuºit. Aºa însã,în condiþiile în care dl Nini a re-prezentat un segment important alstructurilor de putere de pânã în 2001-fiind Director General al Vãmilor -cred cã gestul are în el o dozã deinsolenþã. Economia românã este gravbolnavã. Suferã de o boalã cronicã alecãrei prime simptome s-au manifestatimediat dupã revoluþie, în procesulîntoarcerii sale cu faþa spre piaþã, ºicare s-au acutizat taman în intervalul1996-2000, când regulile le-a fãcut

Coaliþia în care se gãsea ºi PNL-uldlui Nini Sãpunaru. ªi când evaziuneafiscalã ºi contrabanda s-au înãlþat peculmi aproape de nebãnuit sub pri-virile ºi deciziile competente alefostului jurisconsult vrâncean, adusîn Capitalã spre a netezi drumul înafaceri al tovarãºilor sãi de partid. Nuvreau sã spun cã liberalii sau Coaliþiapoartã responsabilitatea colapsuluieconomic. Aceasta se împarte, înproporþii diferite între toþi cei care s-au perindat pe la putere în ultimii 12ani. A te deroba, însã, cu cinism, deorice responsabilitate, ºi de a aruncavina pe adversarii politici - în con-diþiile în care pasarea rãspunderilornu ajutã cu nimic economia ca sã-ºirevinã - mi se pare o chestiune deprost gust. Cãreia numai o etichetã detip Nini îi mai lipsea.

13.Mai.2002


ÎntoarcereaMariei Vlas

Discuþiile în jurul conse-cinþelor întoarcerii în þarã a IoaneiMariei Vlas, ºefa SOV Invest-ului ºiartizan al prãbuºirii FNI-ului, agitãinutil spiritele în jurul unei afacerimoarte ºi îngropate. Cine-ºi închipuiecã dna Vlas a plecat în Israel cugeamantanele burduºite cu dolarisustraºi din circuit pe care i-a pus lapãstrare este ori naiv, ori nu ºtie pe celume trãieºte. Sau cei care cred cãbanii care lipsesc sunt pitiþi undeva,aºteptând doar un semn pentru a fipuºi la dispoziþia pãgubaºilor - nu facaltceva decât sã-ºi ia visele dreptrealitate. În fapt, capitolul FNI estedefinitiv încheiat. Odatã, prin obsti-naþia autoritãþilor de a nu consideraCEC-ul responsabil de producereaacestei catastrofe (ceea ce ar fi în-semnat cã banii trebuiau luaþi de la...ºeful CEC-ului, Ministerul de Finan-þe!) deºi lucrurile aici sunt mai multdecât clare - garanþia CEC a fost ceacare a dat aripi jocului! Iar a douaoarã, prin dispariþia în neant a banilor.În neantul unor buzunare ºi conturiextrem de dificil de identificat; maiales în condiþiile în care nimeni nuprea are chef de o asemenea inves-tigaþie, laborioasã ºi incomodã în

acelaºi timp. În aceste condiþii ofertade predare ºi de întoarcere în þarã aMariei Vlas n-are nici o valoarepracticã. Ea nu va face decât sã aþâþedin nou spiritele, neoferind nici odesluºire. Pentru cã Maria Vlas nu arece desluºi: mecanismul funcþionãriiFNI a fost unul simplu, de jocpiramidal, ºi nici un joc piramidal nupoate dura la infinit. Vine momentulîn care depunerile nu se mai fac înritmul ascendent necesar acopeririigãurilor din retragerile celor avizaþi,ºi atunci se întâmplã ceea ce s-aîntâmplat în vara lui ‘99. S-a mairecuperat vreun ban de la Caritas? Aadus vreo desluºire arestarea ºi cer-cetarea lui Stoica? Ca ºi la Caritas,la FNI principalul beneficiar rã-mâne... statul, care ºi-a încasat liniºtittaxele ºi impozitele, neinteresându-ldeloc ce se va întâmpla cu cei amãgiþimereu de mirajul câºtigurilor fãrãefort ºi fãrã riscuri. FNI-ul ar trebuisã rãmânã în istorie, mai ales ca olecþie practicã de economie de piaþã:nu poþi sã câºtigi fãrã sã produci.Ceva. Orice. FNI-ul n-a produs-o,însã, decât pe dna Vlas, în care mulþiar dori astãzi sã identifice þapulispãºitor al întregii afaceri.

14.Mai.2002


CaravanaExecutivã

Inspirându-se din circuitelede Grand Prix din tenis ºi auto-mobilism, premierul Nãstase a luatdecizia ca unele dintre ºedinþeleGuvernului sã se desfãºoare îndeplasare. Astãzi, la Piteºti, caravanaexecutivã descinde cu cãþel, cu purceldin autocare (ca sã fie cheltuielile maimici) în capitala argeºeanã, unde vadiscuta chestiunile arzãtoare laordinea zilei într-un cadru inspirat delegenda Meºterului Manole. În sensulcã în zidirea de vorbe, premierulîncãtuºeazã ºi o parte din confortul pecare-l oferã, în mod obiºnuit, Capi-tala. Anumite pãrþi ale presei aureacþionat instantaneu, punândîntrebarea de rigoare: da de ce? (sãdãm cu var - vorba lui Topârceanu).Iac-aºa! - a fost rãspunsul secre-tarului general al Guvernului,Mihãilescu. Ca sã fim mai aproape deproblemele pe care le vom discuta.Argument discutabil. Ideea premi-erului, de a se deplasa cu tot guvernulprin þarã, nu e rea. Dealtfel, dl Nãstaseeste în mod cert cel mai temeinic ºiinovativ premier pe care l-a datRomânia de 12 ani încoace. S-ar pu-tea spune cã este primul premierprofesionist - dacã-l comparãm cu

poezia lui Roman, cu încleºtãrile luiStolojan, cu modestia lui Vãcãroiu, cuinerþia lui Ciorbea, cu bãºcãlia luiVasile, sau cu tehnicismul arid al luiIsãrescu.Nãstase a fãcut, primul, dinactul de conducere un proces teh-nologic, cu reguli stricte, ºi nu uncenaclu de taclale politice. Ideea cuguvernul itinerant are, însã, un viciudin pornire: reuniunile ordinare aleExecutivului ar trebui þinute la sediulGuvernului. Deplasãrile ar trebui sãserveascã altor scopuri: unor ºedinþecomune cu autoritãþile locale, pentrudeblocarea unor procese ºi luarea dedecizii importante pentru zonã. Nuvãd nici un motiv pentru care pro-blemele curente ale guvernãrii ar tre-bui discutate la Piteºti - cu atât maimult acum, când toatã lumea e racor-datã prin cablu la sistemul de tele-conferinþe. O notã mai aplicatã ºi maiclarã ar putea face ca, în loc de oCântare a României cu repertoriupolitic sã avem reuniuni clare delucru, în care sã fie angrenaþi aceimembri ai Executivului care au despus ºi de fãcut ceva în problemelelocului.

16.Mai.2002


Povestiri despre Vadim

Cu o vitezã impresionantã aieºit de sub tipar cartea pe care IlieNeacºu ºi Sever Meºca i-au dedicat-olui Corneliu Vadim Tudor, volum ceurmeazã a fi lansat sãptãmâna carevine, într-un cadru pe care autorii ºi-ldoresc a fi festiv. De-a lungul a numai puþin de 500 de pagini, cei doiîncearcã sã schiþeze portretul lideruluiPRM, în tonalitatea actualului tip derelaþii dintre cele douã pãrþi. Adicãdintre fostul ºef ºi foºtii subalterni.Demersul domnilor Meºca ºi Neacºunu este singular. Preºedintele PRM amai avut parte de dezvãluiri senza-þionale ºi de pe urma altor acoliþi.Între aceºtia, rãmân de referinþã nu-mele procurorului Mirescu sau dez-vãlurile televizate ale lui Raj Tunaru.De data aceasta impactul s-ar puteasã fie mai puternic, având în vederetomul masiv pe care autorii ni-lpropun. Acþiunea celor doi transfugidin partidul România Mare ar putea fiinterpretatã - cu bunãvoinþã - ca oacþiune de tip sanitar. Dezvãluindadevãrata faþã& a Tribunului, domniiMeºca ºi Stanciu pot avea pretenþia dea încerca o curãþire ºi o însãnãtoºirea climatului moral din politicaromâneascã. Orice om de bun simþ se

poate întreba - luând cunoºtinþã deamploarea ºi gravitatea acuzaþiilorcare i se aduc lui Vadim - de ce aufãcut-o abia acum? De ce nu s-ausesizat la timp, pentru a împiedicaascensiunea politicã a acestuia -devenit, conform sondajelor, unuldintre personajele politice cu prizã nudoar la electoratul tradiþional. Rãs-punsul, din pãcate, este unul simplu ºitrist: autorii nu doresc sã facã drep-tate. Ei doresc doar sã se rãzbunepentru toate cele pe care le-au înghiþitdin partea nãbãdãiosului lider. ªi pecare le-au înghiþit pentru cã postura încare-i pãstra acesta le convenea. Leconvenea statutul de oameni politici,de parlamentari, de beneficiari aisperanþelor ºi încrederii unui publicnaiv. Nu Vadim are cel mai mult depierdut de pe urma acestei cãrþi. Laurma-urmelor, publicul s-a obiºnuitcu toate aceste alegaþii ºi, practic, nicinu le mai ia în seamã. Sunt pãcate pecare omul le iartã sau le acceptã. Cumai multã uºurinþã decât trãdarea saunerecunoºtinþa.

17.Mai.2002


RevizuireaConstituþiei ºi a Legii Electorale!

Ajungem la chestiunea revi-zuirii Constituþiunii ºi a Legii Electo-rale! - spune, într-un ultim efort,Farfuridi, în demersul sãu electoral încare o luase de la ‘48, pentru a ajungela ‘64 ºi apoi, prin bunãvoinþa vene-rabilului Trahanache, la anul de graþie‘83. Cel în care se petrecea acþiuneanemuritorei Scrisori pierdute. OriCaragiale a fost un vizionar de geniu,ori realitatea noastrã cotidianã concu-reazã dramatic ficþiunea. Suntem în2002, la 119 ani de la evenimente, ºiiatã cã în România se dezbat aceleaºiteme nemuritoare: revizuirea Consti-tuþiei ºi a legii electorale! Sã fie alespreºedintele de parlament sau depopor? Sunt necesare cele douãCamere, sau ne-ar ajunge una sin-gurã? Sã mergem înainte cu 500 deparlamentari, sau sã mai reducem dinei? ªi peste toate aceste discuþii,Europa, care e mereu cu ochii pe noi!În 1883, ca ºi în 2002! Perenitateasubiectelor sau sãrãcia tematicã sã fieexplicaþia acestor tulburãtoare coinci-denþe? Spuneam, cu un alt prilej, totîn aceastã paginã, cã nu cred sã fi fostvreodatã Caragiale mai contemporancu compatrioþii sãi decât acum, lareluarea procesului de construcþie

democraticã. Niciodatã înainte, nucred cã a putut fi înþeles mai binedecât acum, în momentul în care des-cifrãm, dincolo de replici, rãdãcinileamare ale realitãþii care a generattextul satiric. ªi poate cã dacã amavea în faþã mai des oglinda opereicaragialene, ne-am putea dezmetici ºiieºi din aceastã veritabilã captivitatemoralã ºi intelectualã. Mi-aº dori ca,în loc de aniversãri fãrã operã, în locde instituþii care-i poartã numele darnu ºi în repertoriu, în loc de festivaluriCaragiale fãrã Caragiale, sã avem ostagiune permanentã - un adevãratmemento - a operei celui care îmiapare a fi adevãratul geniu tutelar alculturii ºi moralei româneºti.

18.Mai.2002


Interese paralele

Apariþia d-lui Alin Burcea -patron al firmei de turism Paralela 45- în organigrama Ministerului Turis-mului, ca secretar de stat, a fost osurprizã doar pentru cei care nu ºtiaucât de elastic ºi de disponibil îndecizii ºi acþiuni este domnia sa. Cedacã în campania electoralã localã,activase intens pentru Partidul Demo-crat, al cãrui membru aproape fonda-tor era ºi pe care-l reprezentase încalitate de consilier local la sectorul5? N-a fost nici o problemã, cum n-afost ca, doar câteva luni mai târziu, sãse alãture cu trup ºi suflet viitoruluiministru Agathon contribuind - caromânul imparþial - la campaniaelectoralã a PDSR-ului. Ceea ce i-aadus un meritat fotoliu de demnitarîntr-un guvern compus din foºti ad-versari politici - dacã nu chiar ai sãi,ai foºtilor sãi ºefi. Cum spuneam,însã, dl Burcea este un om plin dedisponibilitãþi ºi cu resurse extrem delargi. Ceea ce a fãcut ca sã poatãîndeplini cu succes ºi îndatoririle deministru, ºi cele de patron de agenþie.Pentru cã nu trebuie sã vã închipuiþicã a manifestat, vreun moment, lipsãde sentimente faþã de Paralelã, de cares-a ocupat ca un adevãrat pãrinte. Un

pãrinte extrem de iubitor: recent, lalicitaþia pentru vilele de la Neptun, dlBurcea n-a fãcut nici un secret dinfaptul cã se înscrie în competiþie pen-tru trei dintre acestea. Trei viliºoareceauºiste pentru clientela Paralelei.Pentru cã, vedeþi dvs., vorba lui Aga-thon, ºeful dlui Burcea: viaþa e lungã,iar ministeriatul scurt! Cât mai poatesã þinã? Pânã se privatizeazã tot tu-rismul! Or, în felul acesta, dl Burceadã o mânã de ajutor întregului proces.Parcã-i aud pe unii cârcotaºi zicând cãar fi nu se ºtie ce conflict de intereseîntre funcþia de ministru ºi cea depatron de turism! Da’ce, Antonescunu e tot patron în turism, ºi e ºi el se-cretar de stat? Ce dacã e la culturã?Pãi pe actori ºi pe cântãreþi cine-iplimbã? Nu Marshall-ul? ªi credeþicã o face pe gratis?

20.Mai.2002


DuzinaDuminicilorOrbului

Ieri s-au împlinit 12 ani de laprimele alegeri libere pe care le-acunoscut România dupã peste ojumãtate de veac de totalitarism. La20 mai 1990 românii au format coziinterminabile în faþa centrelor devotare, convinºi cã de decizia lor vadepinde viitorul acela mai bun pecare-l aºteptau de atâta amar devreme. Au votat atunci cu sentimentulcã cel pe care doreau sã-l investeascãcu încrederea lor este acela care vaschimba faþa României, fãcând-o maibunã, mai suportabilã, mai demnã derespect ºi încredere. Au contribuit laacest sentiment cele aproape cinciluni de frãmântãri buimace ºi con-tradictorii în cursul cãrora monolitulanticeauºist pãruse sã se spargã înmilioane de fragmente. Nu pãrea sãmai fi rãmas nimic din naþiuneasolidarã în faþa agresiunii totalitare.Românii se angajaserã într-o dis-peratã cãutare a unui adevãr cu înfã-þiºãri multiple ºi valabilitãþi diferite.Acest vãlmãºag de proporþii naþionalea scos la ivealã nu doar noi lideriînzestraþi cu charismã ºi animaþi debune intenþii, dar ºi o serie întreagã deaventurieri politici, de renegaþi, defoºti lupi îmbrãcaþi în cojocul de miel

al nevinovãþiei, de rãtãciþi în tranziþie.Pe acest fond, campania electoralãprezidenþialã - cea pe care românii oconsiderau a fi reprezentativã - a adusîn competiþie doar trei candidaþi: unfost lider comunist aflat într-o dizgra-þie prelungitã, un fost politician libe-ral care dupã ani lungi de puºcãrie seaflase în exil, ºi un om de afaceri desucces în strãinãtate, hotãrât sã-ºirecupereze idealurile politice aletinereþii. În ciuda intoleranþei marcatea suporterilor lor, cei trei au oferit ceamai civilizatã ºi mai convingãtoarepledoarie pentru crezul lor politic.Niciodatã în cele trei scrutinuri careau urmat, dialogul nu a atins cotelede decenþã, de politeþe, de urbanismdin acel prim exerciþiu democraticdesfãºurat în faþa naþiunii prin inter-mediul televiziunii. Jurnaliºtii au de-numit acest moment dupã sãrbãtoareareligioasã, Duminica Orbului, încer-când sã inducã ideea cã electoratuls-ar fi înºelat în opþiunile sale. S-aînºelat? Rãspunsul mi se pare clar:nu! Electoratul nu este ºi nu va fi omarionetã numai bunã de mânuit decãtre pãpuºarii politici. Ceea ce ar fiputut sã parã a fi o eroare a fost ojudecatã de fond care a guvernat prac-tic, evoluþia istoricã a acestor 12 ani.

21.Mai.2002


Antisãrãcia!

Promovare a incluziunii soci-ale - este titulatura pompoasã a uneinoi comisii guvernamentale care, defapt, se ocupã de sãrãcie. De studiulei. România pare sã fie terenul idealpentru un astfel de studiu, propunândmodele sugestive într-o continuãevoluþie. Pentru cã România parcurgecu succes traseul de la sãrãciageneralizatã, specificã comunismu-lui, la sãrãcia diferenþiatã, specificãtranziþiei. În România, fenomenul celmai pregnant rãmâne acela a sãrãciriicontinue a unui important segment depopulaþie, care cuprinde categoriilecele mai defavorizate: tinerii, vârstni-cii, locuitorii cartierelor periferice,minoritarii romi ºi alþii. Pentru aceº-tia, economia de piaþã nu a adus cusine decât evidenþa unui decalaj totmai mare între necesitãþi ºi posibi-litãþi. Sãrãcia, ca fenomen, se mani-festã în modul cel mai pregnant atuncicând costurile supravieþuirii depãºescposibilitãþile de câºtig minim. Ei bine,acest prag a fost atins cu succes devreo douã ierni încoace, de cândnumai factura de încãlzire, de energieîn general, a dat peste cap întregulechilibru bugetar individual. Primulpas în lupta cu sãrãcia este eºalonarea

datoriilor celor cu venituri mici laîncãlzire ºi întreþinere. Este o mãsurãmai rea decât cea suficient de pãgu-boasã luatã în urmã cu un an, deºtergere a acestor datorii. Cei care n-au plãtit,au fãcut-o pentru cã n-auavut bani! De unde crede Guvernulcã vor scoate acum bani ºi pentruplata ratelor restante? Este absurd. Caºi în economia mare, cauza restan-þelor este una de fond: proasta func-þionare a mecanismelor. Sãrãcia nupoate fi combãtutã în rate. Unica so-luþie este bogãþia, ca sã spun aºa.Adicã prosperitatea generalã, care nupoate veni de altundeva decât de undeºi actualul Guvern ºtia foarte bine, pecând era în opoziþie: dintr-o politicãfiscalã sãnãtoasã ºi stimulativã, dincondiþii mai bune de muncã,dincombaterea distribuirii oneroase abogãþiei - doar în favoarea unora - ºidintr-o protecþie socialã realã, izvo-râtã din partea corespunzãtoare decreºtere economicã. Altminteri, cusãrãcia se va întâmpla ce se întâmplãºi cu corupþia: ne va (com)bate ea!

22.Mai.2002


Yachtul lui Mazãre

Printre palmierii de pe falezaconstãnþeanã se distinge silueta albã,elegantã, a yahtului pe care ºi l-adãruit, în semn de recunoºtinþã faþã depropriile-i performanþe, edilul ºef aloraºului de la mare. Povestea vieþii ºioperei d-lui Mazãre este una exem-plarã pentru complexul capitol alTranziþiei de la comunism la nu se ºtieexact ce. A început ca modest gazetarla o publicaþie care tocmai descopereagustul oamenilor pentru scandal.Pentru scandalul cu orice preþ. Or,scandal nu se poate face mai binedecât dintr-o stare de opoziþie. Faþã dePutere, faþã de politica momentului,faþã de mai-marii zilei. Scandalul l-apurtat pe aripile sale pe dl Mazãrepânã la calitatea de reprezentant alpoporului: înscris pe listele PartiduluiDemocrat, într-un moment în carePetre Roman, simþind vântul schim-bãrii în pânze, cãuta nume cu prizã lapublic a obþinut un fotoliu de parla-mentar. Dl Mazãre era un astfel denume, pentru un public încã neºtiutorde faptul cã în spatele editorialelorsale funcþiona o freneticã activitate depropãºire economicã proprie: firmede difuzare, de comerþ, de servicii,apte sã strângã bani, inclusiv pentru

campania electoralã. Intrat rapid înconflict cu conducerea partidului, dlMazãre ºi-a petrecut mandatul deparlamentar consolidându-ºi afacerileprin influenþa politicã. Pânã lapunctul în care a putut aborda nouarundã electoralã pe cont propriu.Câºtigând-o, cu un discurs populist ºicu o aparentã opoziþie faþã de tãvã-lugul pedeserist. Instalat în capulmesei, a transformat Constanþa într-osemi-proprietate, gospodãrind-o înbeneficiu propriu, prin contractesubstanþiale câºtigate de firmele încare avea interese directe sau subparavan. Primarul este astãzi un omfãcut, care trãieºte într-un belºug pecare nici mãcar nu se mai strãduie sãnu-l facã sfidãtor. Yahtul sãu estesuprema dovadã cã la ugerul vaciicare este bugetul public se poate sugecu succes. Cu condiþia sã ai tupeulnecesar ºi sã gãseºti metoda cea maipotrivitã de a avea “înþelegerea”celorlalte autoritãþi. Or, când împarþiafacerea importului de palmieri custatul, de ce te-ai mai ascunde dupãyaht, ºi nu te-ai poza, mândru, latimona sa?

P.S. Ca lucrurile sã fie înregulã, proprietarul ar trebui sã-ºiboteze vasul.”Constanþa”.N-ar comitenici o inadvertenþã.

23.Mai.2002


Vlas ºi garanþia “F”

Cu o disponibilitate remar-cabilã pentru o persoanã atât deocupatã pe cât se presupune cã este unparlamentar, dl senator Radu F.Alexandru este gata sã se punã chezaºIoanei Maria Vlas pentru un tratamentjust ºi corect din partea autoritãþilorromâne. Cu o asemenea garanþie,doamna Vlas n-ar mai trebui sã steanici o clipã pe gânduri ºi de acolo, dinzona geograficã în care a depistat-oIGP-ul, sã-ºi rezerve rapid un bilet deavion pentru prima cursã de Bucureºtiunde, la aeroport, o va putea aºteptachiar dl senator, însoþit de cohorta dereporteri de rigoare. De aici, dna Vlas,împreunã cu dl F.Alexandru ºi - lanevoie - cu dl Sheftel, celebrul avocatcare a fãcut atâta vâlvã în trecerea sameteoricã prin Capitalã, se vor puteaîndrepta mai întâi spre ParchetulGeneral, unde vor fi primiþi cu cafeaºi apã rece de dl procuror generalJoiþa ºi vor avea o primã discuþieamicalã, de punere în temã. La sfârºit,conform obiceiului, domnii Vlas,Joiþa ºi F. Alexandru vor face scurtedeclaraþii presei. De aici, coloanaoficialã, protejatã de poliþia rutierã,se va îndrepta spre sediul IGP, undegeneralul Florin Sandu îi va primi cu

cuvenita ospitalitate româneascã, cu oþuicã de Bihor ºi cu fursecuri. Se vaproceda, deasemenea, la un scurtschimb de pãreri ºi de informaþii,declaraþiile dnei Vlas urmând sã fieatent cenzurate de dl Sheftel, iar celeale d-lui Sandu, de cãtre dl F. Alexan-dru - pentru a se asigura o deplinãcorectitudine ºi transparenþã. La fina-lul întâlnirii cei patru vor face ofotografie de grup ºi vor rãspundeîntrebãrilor ziariºtilor. Prin amabili-tatea serviciului de protocol al Sena-tului, dna Vlas ºi dl Sheftel vor ficazaþi la o vilã de lângã lac, unde sevor odihni pânã spre searã când dlF. Alexandru va veni sã-i ia ºi sã-iînsoþeascã la cele patru sau cinciposturi de televiziune unde vor fiinvitaþi pentru a face cuvenitele dez-vãluiri. Programul din zilele urmã-toare ar fi organizat de echipa deexperþi a dlui senator Radu F. Alexan-dru, vigilentul apãrãtor al drepturi-lor omului Vlas în faþa autoritãþilorromâneºti.

24.Mai.2002


Mai bine mai târziu decât deloc...

Într-un celebru caz de adopþieinternaþionalã - cea a PNÞCD-ului, decãtre parlamentarul european WimVan Veltzen - s-a produs o miºcareneaºteptatã: altãdatã atât de tandru ºide înþelegãtor faþã de nevoile acestuipartid orfan, ºi atât de cald faþã depuþin înþelesul sãu lider actual, VictorCiorbea, dl Veltzen a cam pus piciorulîn prag ºi i-a somat pe þãrãniºti sãscape de Mureºan ºi de Sârbu. Pemotiv cã aceºtia ar putea sã compro-mitã ºi ceea ce - puþin probabil - amai rãmas necompromis. Aºa cã, maibine prea târziu decât de loc, con-ducerea þãrãnistã a hotãrât sã-ºiîmbunãtãþeascã imaginea ºtergându-idin fotografia de familie pe cei doivicepreºedinþi cu bube. Astfel cãdomnul fost ministru al Agriculturiiºi fost ministru al Privatizãrii, dintimpul glorioasei guvernãri a Coa-liþiei, vor trebui sã se lupte pe contpropriu cu hidra pesedistã care levrea capetele. PNTCD-ul îºi ia mânade pe ei, considerând cã nici usturoin-au mâncat la masa comunã ºi cãdoar lor le pute gura. Încât domniiSârbu ºi Mureºan vor trebui sã selupte singuri, ca oamenii fãrã departid. Exact aºa cum sugerase, cu

mai mult de un an în urmã, hulitulpreºedinte Marga. Cel care a ºi fostalungat de la conducere tocmai pemotiv cã n-ar dovedi suficientã afec-þiune pentru toþi copiii þãrãniºti, ºi cucinicã obiectivitate le-a recomandatcelor bãnuiþi de corupþie sã se sus-pende singuri pânã se vor lãmurilucrurile. Or, lucrurile aratã de parcãs-ar fi lãmurit. ªi nu la Bucureºti, ciîn Europa, unde grijuliul domn Velzenvegheazã cu aceeaºi pãrinteascã grijãla viitorul orfanului (de parlament)partid de extracþie ruralã.

25.Mai.2002


Salutãri din Burkina-Fasso!

Dupã istorica vizitã a avoca-tului israelian Sheftel - devenit cele-bru pentru cã l-a scãpat de puºcãrie peSS-istul Demjaniuk, care-i omorâseconaþionalii în timpul rãzboiului -premierul Adrian Nãstase a avut oieºire iritatã la adresa maniereloracestuia. N-ar trebui sã mai fim luaþide papagali, a zis premierul, ºi trataþide parcã am fi Burkina Fasso. Poatecã pe unii dintre cei care ºtiu ce suntpapagalii, dar nu ºtiu ce este Burkina-Fasso, rezonanþa exoticã a acesteidenumiri i-a dus cu gândul spre vreospecie de zburãtoare. Alþii, care aufrecventat ºcoala la zi ºtiu cã BurkinaFasso este denumirea mai nouã aVoltei Superioare, un stat din Africa,a cãrui faunã este, probabil, populatãºi cu papagalii invocaþi de premier. ªica sã nu persiste confuzii, vom maiadãuga doar cã acest stat, situat învestul continentului, are o suprafaþãde 274.000 kmp ºi o populaþie depeste 9 milioane locuitori. Ce-a vrutsã spunã dl Nãstase când a cerut avo-caþilor israelieni (oricum s-ar numi ei)sã nu confunde România cu BurkinaFasso? Greu de ºtiut! Am sperat cãlucrurile vor putea fi lãmurite de cãtrereprezentanþa diplomaticã a acestei

þãri. Din pãcate, ambasada burkino-fassezã în România are sediul laRoma, pe Via Alessandria nr. 26.Acolo am putea da, dacã þinemmorþiº, de doamna ambasador Beatri-ce Damiba sau, în absenþa sa, cu unuldintre membrii clanului Yameogo, înnumãr de patru (Barthelemy, Adele,Andre Anatole ºi Eleonore Melanie)ºi am putea sã-i întrebãm care ediferenþa specificã dintre România ºiBurkina Fasso, precum ºi între papa-galii africani ºi cei români. Cu sigu-ranþã cã misiunea diplomaticã va fiîncântatã sã afle cã este în vederileguvernanþilor români, înaintea altorþãri, cu palmaresuri mai impresio-nante ºi cã însuºi premierul este unbun cunoscãtor al realitãþilor din þaraprietenã ºi vecinã doar în percepþiadlui Yoram Sheftel.

27.Mai.2002


Cazul Schiffersau servilismulpolitic

Continuãm sã credem, învirtutea unei tradiþii seculare, învirtuþile plecãciunii: cu cât ne facemmai preº în faþa celor puternici, cu atâtne va merge mai bine. Este cazulrecentei afaceri Schiffer: ne-ampomenit, plocon, cu bãtrânul nazist,din dorinþa da a face un gest amicalfaþã de bieþii americani, care altfel n-ar fi avut cum sã scape de el, pentruca de a doua zi sã ne ia la înjurãturiorganizaþiile evreieºti din America,pe motiv cã nu-l trimitem pe acestadegrabã în judecatã! Din lac în puþ!Stau ºi mã întreb dacã am fi avutbelele mai mari în cazul în careautoritãþile româneºti spuneau dincapul locului: nu ni-l trimiteþi cã nu-ial nostru! E nãscut chiar la voi, înAmerica, ºi de mai bine de 60 de aniel ºi pãrinþii lui au pierdut cetãþeniaromânã! Trimiteþi-l voi în judecatã,ºi rezolvaþi-vã totodatã problema cuevreii! Acum, cã e scandalul cât casa,ºi s-au ambalat ºi premierul ºi minis-trul de Externe, ar fi momentul sãaflãm: cine ºi pe ce bazã a fost deacord ca Shiffer sã fie trimis în Româ-nia? De ce ne-am asumat noi unastfel de rol, de mamã a rãniþilor na-ziºti, cu atât mai mult cu cât n-aveam

nimic cu persoana ºi cu problemeleei? Am crezut cã acest domn ºi-arezolvat problemele în Statele Unite -spune premierul ºi este evident cã nua fost informat corect ºi cã a func-þionat, pãgubos, vechiul sindrom alplecãciunii faþã de Înalta Poartã.România a crezut cã face un gest desolidaritate faþã de partenerii ame-ricani - a mai explicat dl Nãstase,dând în vileag mecanismul deciziei.Nu ºtim, poate cã turcilor ºi ruºilorle-o fi plãcut povestea asta cu capulplecat. Cine-i cunoaºte, sau vrea sã-icunoascã mai bine pe americani, vaafla cu surprindere cã ei nu-i iubesc ºinici nu-i stimeazã pe cei slugarnici.Cã-i dispreþuiesc. Ar fi pãcat ca dupãtoate lucrurile bune câte s-au întâm-plat pânã acum sã ne alegem, în locde recunoºtinþa Americii, cu dispreþulei. Pentru un Schiffer. Nici mãcarClaudia...

28.Mai.2002


Pirueta lui Hagi

Dupã ce a þinut prima paginãa ziarelor cu lupta sa curajoasãîmpotriva hidrei care vrea sã punãgheara pe clubul Steaua, Hagi s-aîntors. Adicã a fãcut stânga împrejur.Asta, dupã o discuþie de cinci ore cuViorel Pãunescu, timp în care odiosulpreºedinte al clubului i-a demonstratcât de beneficã este acþiunea trio-uluiPãunescu-Becali-Piþurcã, cei care auscos din buzunare, într-un subit accesde generozitate, mai mult de douãmilioane de dolari. Deci, dupã ce maibine de o lunã, Hagi a explicat petoate canalele mass-media, cât denocivã este acþiunea celor trei,o-ntoarce acum ca la Ploieºti. Vrãji-torul confiscã balonul, face stângaîmprejur ºi porneºte la atac sprepropria poartã! Toatã povestea arputea sã aparã surprinzãtoare dacãfacem abstracþie de antecedentelemarelui nostru fotbalist. Nu e primasa piruetã. Sã ne amintim de câte oria decis solemn sã se retragã de laNaþionalã, revenind de tot atâtea oriasupra hotãrârii sale irevocabile. Sãne mai amintim de câte ori a spus cãnu demisioneazã de la cârma Naþio-nalei ºi cã pânã la urmã a fãcut-o ºi peasta. Hotãrât lucru, tãria de caracter

nu este calitatea cea mai mare a luiHagi. Cel puþin în afara terenului defotbal. Aici el apare, sistematic, maipuþin sigur pe sine ºi mult mai uºor deinfluenþat. Discuþia prelungitã la carel-a supus Viorel Pãunescu a fostinstrumentul cel mai bun pentru a ob-þine de la Hagi ceva ce nu putea fiobþinut în dueluri televizate. Întrepatru ochi Gicã capoteazã sistematic.Pentru driblinguri reuºite are nevoiede asistenþã. Aºa cã nu ne rãmânedecât sã credem cã argumentele luiPãunescu au fost atât de convingã-toare încât au reuºit sã spulbere rezis-tenþa îndelungatã a lui Hagi. Iubitorulde fotbal ar mai putea fi interesat,acum, doar în privinþa clauzelorsecrete ale acestui demers reuºit.Dacã sunt...

29.Mai.2002


B.D.F.:”Prietenii” ºtiu de ce!

Cãderea Daciei Felix - consi-deratã ani de zile un model de succesal iniþiativei private în domeniulfinanciar-bancar - a produs primuldintre seisemele care aveau sã zgu-duie sistemul ºi încrederea românilorîn el. Practic, banca a fost devalizatãde cãtre propeirtari ºi acþionari, într-o acþiune care avea sã deschidã ochiimultor altor amatori de îmbogãþirerapidã: câteva milioane de dolari,puse bine la adãpost, meritã doi-treiani de puºcãrie! A fost cazul luiMarcel Ivan, al lui Sever Mureºan ºiHoria Hossu, al altor cavaleri definanþe care astãzi, bine-mersi înlibertate, recicleazã banii furaþi înafaceri curate. Cu Dacia Felix lucru-rile sunt ceva mai complicate: însensul cã banca n-a dispãrut îngropatãde propriile sale ruine! Ea existã ºiastãzi, sub un alt nume ºi reprezintãcazul unic al unei bãnci salvate de lafaliment de oameni de bine care aufluturat tot felul de argumente subþiriîntr-o acþiune concertatã de presiuniasupra guvernului, care a acceptat sãgireze o operaþiune cel puþin dubi-oasã: aceea de a se vinde banca pentruo sumã modicã unui grup de inves-titori majoritari care nu reuºiserã,

vreme de trei ani, sã o stabilizeze ºisã o readucã pe linia de plutire. A fostun mister - cel puþin aparent - obsti-naþia cu care s-a dus lupta pentruacapararea acestui cadavru. Iatã cãagenþiile de presã aduc acum oposibilã explicaþie: s-a descoperit cãun ministru francez se aflã la origineaunor transferuri dubioase de la DaciaFelix la o bancã fantomã - FondoSociale di Cooperazione Europea.Sute de milioane de dolari au dispãrutastfel din conturile Daciei Felix. Iaracum încep sã aparã. Odatã apãrute,vor fi - eventual - recuperate de admi-nistratorii actuali ai bãncii, care auavut grijã sã stipuleze în contractul depreluare o clauzã potrivit cãreiaurmau sã reþinã un procent consistentdin orice recuperare ulterioarã! Selãmureºte misterul bãtãliei duse pen-tru achiziþionarea unei bãnci cãreia is-a schimbat numele chiar a doua zidupã ce a fost salvatã. Alãturi deAVAB ºi alte instituþii care recu-pereazã pãrticele din jaful sistematicla care a fost supusã economia na-þionalã, poate fi înscrisã ºi Ordonanþade Guvern prin care s-a fãcut acestcadou, ce poartã acum numele deEUROM BANK. Prietenii ºtiu de ce!

30.Mai.2002


ObstacolulSârbu

Exact în momentul în caregestul sãu nu mai este de folosnimãnui - nici mãcar sieºi - dl Sârbu(Radu) îºi dã demisia din funcþia devicepreºedinte al PNÞCD. Gestul sãua fost salutat public de preºdinteleVictor Ciorbea, ºi în particular, decãtre ofiþerii de la IGP care au in-strumentat dosarul privatizãrii hote-lului Bucureºti, finalizându-l cupropunerea de trimitere în judecatã afostului preºedinte al FPS, sub carese produsese oneroasa tentativã deînºfãcare a acestui hotel. Cu siguranþãcã poliþiºtilor le vine mai la îndemânãsã-l înhaþe pe simplul cetãþean Sârbu(Radu), decât pe vicepreºedinteleunui partid, fie el ºi unul neparla-mentar. Îi vine mai uºor ºi preºe-dintelui Victor Ciorbea ca, rãspun-zând prin fapte îndemnurilor insis-tente ale pãrintelui sãu europolitic,Wim Van Veltzen, sã poatã clama cãputerea îºi face mendrele abuzând desimplul cetãþean Sârbu (Radu). Toatelimpezi ca apa de ivzor. Un singur ompare cam incomodat de evenimente:este fostul preºedinte Emil Constan-tinescu, cel a cãrui grijã de-a dreptulfrãþeascã l-a însoþit de-a lungul în-tregului sãu traseu politic pe þãrãnistul

Sârbu (Radu). El, preºedintele fost ecel care l-a propus ºi l-a impus, înpofida unui C.V. doldora de abuzuri ºide mânãrii comise în Clujul natal. El,preºedintele fost este cel care i-a puspumnul în gurã premierului RaduVasile, care timp de vreo 6 luni, pânãla propria sa mazilire, a cerut cuinsistenþã mazilirea ºefului de FPS. Eibine, el, preºedintele fost, care vreaacum sã-ºi facã reintrarea festivã înpoliticã, în calitate de lider al viitoa-relor speranþe, trebuie sã depãºeascãobstacolul unui Sârbu pus în cãtuºeºi trimis la bulãu de acelaºi Parchet ºiaceeaºi Poliþie care-i fãceau pe placcu câþiva ani în urmã umflându-l peTemeºan. Dacã va trece de acest ob-stacol, dl Constantinescu se poateconsidera reintrat în politicã. Dacã nu, nu!

31.Mai.2002


ObsesiaScorniceºtilor

Românii au câteva fixuri pecare le-au inoculat cele mai bine decinci decenii de dictatură mai duresau mai blânde; unul dintre ele esterolul nefast al consoartelor deconducatori; al doilea este intrarea înlegendă a localităþii natale a condu-cătorilor. Acest cel de-al doilea fix -ca ºi primul dealtfel - a plecat odatăcu învârtoºarea în scaun a luiCeauºescu. Gheorghiu Dej ieºea niþelde sub tipare.N-a avut consoartă iar înMoineºtiul său natal n-a prea călcat.Îngeneral, Dej, individ mai rudimentarºi mai brutal decât succesorul său, aavut o imagine mai bună în popor.Simpatia venea dinspre defectele sale,care-l făceau, poate, mai uman - deºinu era cazul.La Ceauºescu au fostdetestate tocmai acele trăsături care arfi putut fi considerate calităþi: o anu-mită modestie a traiului, austeritatea,rigiditatea morala, fidelitatea famili-ală.Toate acestea veneau dintr-o le-gendă þesută în jurul valorilor tradi-þionale cultivate, chipurile, în familiaºi în gospodăria þărănească de laScorniceºti.Aura conducătorilor s-arăsfrânt asupra geografiei ºi propa-ganda de partid ajunsese să facă dinamărâtul sat de mincinoºi (scorni-

tori!) un model ºi un etalon de virtuþi.La Scorniceºti totul era posibil, dupăscenarii bine ºtiute ºi cu bătaie clarăÎn mintea românilor, Scorniceºtii suntstrâns legaþi de ideea tratamentuluipreferenþial ºi al relaþiei oculte întrePutere ºi Geografie. Dl Adrian Năsta-se nu s-a născut la Cornu, ci laTărtăşeºti, o comună de pe lângăBucureºti, vestită pentru producþiilesale de varză ºi cartofi, dar lipsită deorice sclipici natural.La Cornu, pre-mierul a ajuns întâmplător ºi când nuera atât de mare cât e azi.I-a plăcut,si-a luat un loc, a construit o casă ºipreferă să-ºi petreacă acolo câte unweek-end. Nimic spectaculos dinacest punct de vedere.Doar că imagi-naþia ºi adulaþia o mai iau din când încând razna.Nu zic că premierul n-artrebui să mai pună câte-o pilă pentrulocalitatea ce-l găzduieºte.Doamnefereºte! Doar că zelul celor care vorsăi facă pe plac riscă să transformeCornu într-un nou Scorniceºti, cuconotaþiile negative de rigoare.Mai ales atâta timp cât din parteasa nu survine nici o nemulþumire tem-porizatoare...

01.Iunie.2002


TrãiascãRepublicaPopulistãRomânã!

Niciodatã n-a fost, parcã, maiprielnic mediul social românesc,populismului, decât este acum, într-otranziþie buimacã ºi aproape fãrãsfârºit, cãtre ceva la fel de neclar ºi deintangibil ca în urmã cu 12 ani.Neîmplinirile ºi eºecurile de ordineconomic constituie o explicaþieposibilã. Nu singura. I se adaugã, laloc de cinste, marele eºec politic.Românul a încercat, pe pielea sa,toate alternativele: dupã ce l-a deza-mãgit FSN-ul, a luat-o în plex de laFDSN ºi PDSR. A fost rândul CDR-ului sã-i ucidã speranþele printr-oprestaþie aflatã la limita ridicolului,ceea ce l-a obligat sã-ºi întoarcã faþaspre PSD, cu clasica alinare în ideeacã nu e dracul chiar atât de negru.Constatã, dupã un an ºi jumãtate deexercitare a puterii de cãtre acesta, cãaproape nici una dintre promisiunile -care în campania electoralã pãreau ºilogice ºi la îndemânã - nu s-a împlinitºi nici nu existã semne cã aºa ceva s-ar putea întâmpla. Pe acest fond almicºorãrii dramatice a veniturilor înfaþa asaltului preþurilor, ce crescvãzând cu ochii, nostalgiei dupãpierdutele beneficii din comunism i seadaugã succesul celor mai flagrante

manevre populiste. Atenþia poate fidistrasã oricând, ba cu leafa exorbi-tantã a unui funcþionar public, ba cupensia strigãtoare la cer a unui fostdirector de bancã, ºi îndreptatã spreþinte false: nu funcþionarul este(unicul) vinovat cã jocul interesat alsporurilor ºi alocaþiilor face ca acestasã câºtige într-o lunã cât nu câºtigãaltul în zece ani. Nu directorul debancã e vinovat cã are o pensie de 130de milioane când atâþia amãrâþi suntnevoiþi sã trãiascã din câteva sute demii! Vinovat este sistemul care agenerat ºi perpetuat astfel de aberaþii.Vinovatã este acceptarea tacitã aacestor aberaþii de cãtre cei care ar fitrebuit sã le corecteze ºi sã le con-troleze. Vinovat este ansambul legal ºifiscal care stimuleazã acumulãri nefi-reºti la un pol al societãþii, ºi lipsuriflagrante la celãlalt. Arãtând cu de-getul ºi reclamând cu mânie proletarãsituaþii, nu facem decât ca, în sprirtulcelui mai odios populism - sã apãrãmºi sã perpetuãm un mod pãpgubos ºiabuziv de gestionare a þãrii ºi aintereselor sale.

05. Iunie.2002


Raþia dekilometri

Ca ºi Ceauºescu, dl Nãstasecrede cã românii se miºcã prea multºi fãrã rost. Cu maºina. Ceauºescugãsise soluþia în felul sãu: îþi dãdea oraþie lunarã de câteva zeci de litri, cucare trebuia sã te descurci. În plus, îþiinterzicea ca, douã duminici pe lunã,sã ieºi la plimbare cu acelaºi auto-mobil. Românii ajunseserã sã pe-treacã majoritatea timpului în care seaflau în maºinã, la cozile kilometricede la benzinãriile unde erau arondaþisã-ºi primeascã raþia, decât pe ºosea.Cât de judicioase au fost acestemãsuri, s-a putut vedea foarte bine:traficul scãdea considerabil, lãsânddrumul liber coloanelor oficiale care-l însoþeau pe fostul preºedinte înnumeroasele vizite de lucru pe care leîntreprindea acesta. Dl Nãstase, pre-mier al unui guvern democratic într-oþarã democraticã, nu poate face ceeace face Ceauºescu. Cu toate cã trafi-cul este la fel, ba chiar mai inco-modant decât pe vremuri, pentrucoloanele oficiale. Dl Nãstase, areînsã, la îndemânã, mijloace demo-cratice de a reduce apetitul românilorpentru voiajurile pe patru roþi: preþulbenzinei. Cum îºi iau puþin avânt ºiîncep sã circule ca bezmeticii,

românilor li se stabileºte un nou preþal benzinei, menit sã reducã numãrulde kilometri parcurºi cu aceiaºi bani!Preþul benzinei creºte precum Fãt-Frumos din poveºti: într-un an cât alþiiîn 20. Doar anul ãsta - ºi nu suntemdecât la jumãtatea lui - a crescut de 5ori! Guvernul reuºeºte sã dea prinacest procedeu o dublã loviturã: îi maipotoleºte pe amatorii de plimbare ºistrânge mai mulþi bani la buget cuefort minim! Decât sã alerge dupãevazioniºti ºi traficanþi ºi sã recupe-reze miliardele sustrase, mai binesaltã preþul benzinei! Banii vinsinguri, nu mai trebuie sã te zbaþidupã ei.Cã dincolo de aceste efectepozitive, apar ºi unele negative -afectarea nivelului de trai al tuturorromânilor, nu doar al automobiliºtilor,prin efectele pe orizontalã, în eco-nomie, ale scumpirilor, e altã poveste.ªi aceea atât de cunoscutã, încât numai meritã sã vorbim despre ea. Cumnu mai meritã sã vorbim nici desprefaptul cã din preþul benzinei, 70 lasutã reprezintã doar taxele...

06. Iunie.2002


O idee fixã:gazetarii la bulãu

Spre deosebire de partidelecomponente ale fostei CDR, actualulPSD - cu toate formulele sale pre-mergãtoare - nu a avut o relaþie bunãcu presa, în general. Nici când s-aaflat la putere, ºi nici în opoziþie. Întimp ce CDR a beneficiat, practic, în‘96, de suportul masiv al mass-media,PDSR a avut, în 2000, o relaþie aºspune, de bunã vecinãtate, decepþiaprovocatã de Coaliþie neconcreti-zându-se în vreun spor de suportelectoral din aceastã direcþie. Nici înanul ºi jumãtate care s-a scurs de lapreluarea puterii, partidul de guver-nãmânt nu s-a bucurat de mai multsprijin din partea presei (asta în ideeaîn care nu consideram critica jus-tificatã ca fiind un ajutor pentru ceicriticaþi). Fiecare miºcare a sa, bunãsau rea, s-a aflat în vizorul gazetarilor,mai puþin dispuºi astãzi ca oricând sãgireze premise a cãror valabiltate nueste evidentã. Una dintre explicaþii oconstituie amara experienþã CDR-istã,o alta derivând din tentaþia totalitarãgeneratã de scorul electoral. Masivacreditat de cãtre alegãtori. PSD-ulnutreºte tot mai des convingerea cãºtie mai bine ca oricine ce e bunpentru þarã. Or, pentru þarã ar trebui sã

fie bine tot ce este bine pentru partid.De aici lanþul aproape neîntrerupt defrustrãri ale guvernanþilor, care se vãdsancþionaþi, mai aspru sau mai blând,pentru aproape tot ceea ce fac. Ideeacã presa devine tot mai insistent, oputere care nu e dispusã sã dea soco-tealã altora, este în aceste condiþiiiritantã. Mai ales atunci când esteevident cã atacurile sale mai sunt pelângã obiect ºi nici nu au conotaþia derespect consideratã necesarã. Cã presaeste o putere care are ºi ea de datsocotealã, este mai mult decât real.Dar nu puterii - ci legii. Ziariºtii nusunt mai presus de lege ºi ei trebuie sãdea socotealã, pentru nerespectarealegii, ca orice cetãþean. Ce nu înþelegePuterea - prin unii dintre reprezen-tanþii sãi - este cã plata nu e obli-gatoriu sã se facã prin luni sau ani depuºcãrie. Nicãieri, în lumea civilizatã,nu se mai face închisoare pentrucalomnie sau pentru erori de apre-ciere. Existã o pârghie - suficient dedureroasã - care poate sã taie apetitulpentru invenþii ºi invective: sancþio-narea financiarã. Ea poate fi chiar maiconvingãtoare ºi mai educativã decâtcelula. Iar atâta timp cât PDSR-ul seva încãpãþâna sã vrea sã-i trimitã pegazetari la bulãu, nu va avea parte nicide liniºte, nici de înþelegere ºi nici deaprecierile pe care considerã cã lemeritã.

07. Iunie.2002


Sfârºituldeclaraþiilor “pe picior”?

Eliberat din corsetul restric-þiilor autoimpuse în primele douãmandate de revenirea triumfalã pentrucel de-al treilea, domnul preºedinteIliescu a lãsat deoparte diplomaþia ºiprudenþa ºi a glãsuit ori de câte ori aavut prilejul cãtre presa care îlînconjoarã la fiecare ieºire în public.Pe lângã puncte de vedere pertinentes-au strecurat, nu odatã, opinii hazar-date, pãreri necorelate cu ale altorfactori implicaþi, licenþe orale sauexpresii mai colorate decât ar fi cazul.Aceastã libertate de expresie a pre-ºedintelui a alimentat sistematicpreferinþa pentru detalii picante aunor gazete, rãspunsurile preºedin-telui la întrebãri fãrã nici o legãturã cuobiectul activitãþii în curs fiindînregistrate dupã cum îl duce capul pefiecare dintre debutanþii pe careredacþiile îi însãrcineazã, de regulã, cuaºteptatul în stradã cu reportofonul înmânã.Ce s-a întâmplat la Timiºoara l-a pus, însã, pe gânduri, pe preºe-dintele însuºi, înaintea unora dintremembrii staff-ului sãu.Afirmaþia fã-cutã recent, la Timiºoara, cum cã nuva mai da declaraþii pe picior, cinumai într-un cadru organizat, dã ogrea loviturã rubricilor de ºtiri ºi fapt

divers care vor trebui sã ºi cautepoantele de rezistenþã prin alte pãrþi.Preºedintele face ceea ce ar fi trebuitsã facã mai demult: sã-ºi gospo-dãrescã mai bine ideile ºi imaginea,sã le confere mai multã greutate ºiautoritate nu printr-un protocol gãu-nos, ci prin reguli simple ºi clare. Unprim pas l-a fãcut deja prin emisiunealunarã difuzatã pe România 1, StareaNaþiunii, în locul apariþiilor intempes-tive pe tot felul de ecrane cu ratingurinesemnificative. Este, ºi în aceastãemisiune, loc de mai bine, de maiatentã aplecare asupra problemelor cugreutate realã pentru viaþa cetãþeanu-lui, ºi într-o manierã mai puþin pru-dentã ºi prevenitoare decât pânãacum.

08. Iunie.2002


Dãnescu...

Din valul de foºti miliþienipromovaþi de noua putere în calitatede poliþiºti - mã refer la cei cu grademari - majoritatea n-au rezistat laproba complexã de democraþie +competenþã. Poate cã e ºi normal:când stai o viaþã întreagã în poziþie dedrepþi în faþa activiºtilor de partid, emai greu sã-þi iei pe loc repaus în faþaoricãrui fel de politician. Dupã carierefulgerãtoare, tot felul de generali s-auîntors la tihna pensiei ºi la deliciulcârcotelii. George Ioan Dãnescu aconstituit o excepþie. Om cu stofã depoliþist chiar ºi atunci când era mili-þian, el a reuºit nu doar sã rezistenoilor valuri, dar sã se ºi remarcepentru calitãþile sale umane ºi profe-sionale. Calitãþi care nu i-au adus doarsatisfacþii ºi recunoaºtere, dar care i-au ºi grãbit, într-un fel, prematurul ºidurerosul sfârºit. Pentru cã, alãturi devirusul ucigaº al pancreatitei au sãpatla temelia sãnãtãþii sale decepþia ºifrustrarea. A fost ºeful Poliþiei într-operioadã când societatea româneascãse confrunta cu confuziile ºi nemul-þumirile timpurii, ºi în care confrun-tãrile violente, de stradã, erau laordinea zilei. A contribuit din toateputerile la depãºirea acestei situaþii,

fiind - drept mulþumire - debarcat ºiuitat pe tuºã. O întâmplare fericitã - lacare am fost pãrtaº - l-a readus înatenþie. A fost reintegrat, mutat de laExterne la Interne ºi în cele din urmã,a devenit ministru. A trebuit sã laselocul unui politician, pentru a serespecta exigenþele europene ce re-clamau civilizarea ministerului.Schimbarea politicã din 96 l-aaruncat, din nou, pe drumuri. De dataaceasta, literalmente. Era deja poli-þistul cu cel mai mare grad din istoriainstituþiei, dar nu s-a mai gãsit un locpe mãsura sa. ªi atunci a fost lãsat sãse descurce pentru a-ºi putea þine ceitrei copii în ºcoalã. A fãcut-o fãrã a-ºi cãlca demnitatea ºi fãrã a se dezicede opþiuni. Rãmânând fidel aceloroameni ºi acelor convingeri din carenu fãcuse un secret. Doar cã, în 2000,la noua schimbare, cei de care nu selepãdase el, s-au lepãdat ei. L-autrimis pe o linie moartã. S-a sfârºit dinviaþã, de boalã ºi de inimã rea. Ceicare-l au pe conºtiinþã ºtiu acestlucru...

11. Iunie.2002


O palmãnemeritatã

Un român a murit încercândsã salveze de la înec doi copii. S-aaruncat în apã, dar s-a lovit la cap deun stabilopod, decedând pe loc.Copiii în ajutorul cãrora sãrise fãrã asta pe gânduri nu erau ai lui. Erau doicopii evrei. Din þara unde el muncea,lãsându-ºi acasã propriii copii, pentrua câºtiga un ban cu care sã le facãviaþa mai uºoarã. Muncitorul românar fi putut - aºa cum au fãcut-o mulþidintre martorii localnici - sã se uitepur ºi simplu. Sã strige dupã ajutor.Sã aºtepte sã vinã salvatorii calificaþi.Nu numai cã nu erau copiii lui, darerau membri unei colectivitãþi carenu-i trateazã prea bine, în general, peromânii care vin la ei sã munceascã.Muncitorul român n-a fãcut nimic dintoate acestea. Pur ºi simplu s-a arun-cat în apã. Fãrã sã se gândeascã lafaptul cã în acest fel ºi-ar putea puneîn pericol propriii sãi copii. A fost otragedie. Una dintre multele cu care econfruntatã þara în care româniicontinuã sã meargã pentru a câºtigabanul pe care nu-l pot câºtiga în þarã.ªi unde pot muri oricând în exploziaunei bombe-capcanã. Românii cunoscacest risc ºi-l înfruntã. De foame. Dedisperare. Muncitorul român a fost,

însã, victima unei stãri de spirit.Aceeaºi stare care a fãcut ca nu puþiniromâni sã-i ajute - cu riscuri majore -pe evreii prigoniþi în timpul rãzbo-iului. Sã-i ascundã ºi sã-i salveze dela o soartã crudã ºi nemeritatã.Românii n-au fost, niciodatã, în genalor, ostili cuiva din principiu. Toþi ceicare au venit pe aceste meleaguri cugânduri bune ºi-au gãsit adãpost ºi oa doua patrie. N-a fost nevoie cacineva sã le spunã ºi sã-i înveþe, sã fieumani ºi toleranþi. Proiectul de legerecent votat de parlament, care arurma sã-i sancþioneze pe cei caremanifestã sentimente antisemite saucare contestã holocaustul, mi se pareun abuz. ªi o palmã nemeritatã pentruoamenii de felul muncitorului român.

12. Iunie.2002


Dreptul la replicã

Cu excepþia ziarelor ºi aziariºtilor, ºi - conjunctural - a libe-ralilor (sunt curios dacã ar fi avutaceeaºi poziþie dacã se mai aflau laguvernare?) nimeni nu s-a arãtat prearevoltat de votarea legii privinddreptul la replicã. Cu toatã verva pusãîn formulãrile utilizate de cãtregazetarii care nu iubesc ideea de a dasocotealã cuiva (vorba lui IoanMircea Paºcu), cu toate protestelelansate de unele asociaþii profesio-nale, publicul a trecut cu indiferenþãpeste aceastã încãlcare a normelordemocratizante Poate cã lucrurile stauaºa. Nu sunt sigur ºi nu încerc sãgeneralizez. Poate cã unele autoritãþi,supuse tirului critic, se vor prevala deacest text de lege pentru a închidegura ziarelor ºi ziariºtilor incomozi.Poate cã se vor comite abuzuri. Dar,din momentul în care a fost votatã,legea e lege ºi trebuie respectatã.Bunã-rea, legea dreptului la replicãtrebuie sã punã în balanþã dreptul egalal persoanei de a-ºi proteja imagineaºi prestigiul. Pentru cã, oricât deincomod ar fi acest lucru, nu putem sãnu recunoaºtem cã, asemeni celorlaltesegmente ale societãþii româneºti,presa este ºi ea împãrþitã ºi contra-

dictorie. Existã ziariºti oneºti ºigazete oneste. Dar existã ºi suficientde mulþi derbedei în aceastã breaslã,ºi destule gazete-tarabe, pentru carecritica este primul pas dintr-unmizerabil proces al ºpãgii. Nimeni nue mai presus de lege - titreazã ziareleacolo unde mai demult scria “Prole-tari din toate þãrile, uniþi-vã!” Credcã ºi acum ziariºtii trebuie sã fie maiuniþi, nu doar în faþa politicienilor, aautoritãþilor, a celor care comit abu-zuri, ci ºi în faþa propriilor lor defecteºi erori. Nu legea dreptului la replicãeste principalul inamic al gazetarilor,ci acei confraþi ai lor pentru care acestprincipiu nu valoreazã nici doi bani.Nu cred cã vreun ziar care îºi respectãdeontologia, care cântãreºte binelucrurile, care-ºi blindeazã cu argu-mente opiniile, are a se teme dedreptul la replicã. Sau de LegeaDreptului la replicã...

13. Iunie.2002


Viaþã pedatorie...

Un recent Barometru de în-credere al consumatorului, studiufolosit de Comunitatea Europeanã înprocesul de integrare, relevã faptu1 cã85 la sutã dintre români nu reuºesc sãpunã bani deoparte din ceea cecâºtigã, cheltuindu-ºi toate resursele -ºi o parte din eventualele rezerve - înacelaºi interval de timp. Mai mult,unul din cinci români trãieºte pedatorie - ceea ce câºtigã într-o lunãnefiindu-i suficient ca sã mânânce, sã-ºi plãteascã întreþinerea ºi celelaltecheltuieli strict necesare. Româniicunosc, dupã toate probabilitãþile,nivelul cel mai de jos al existenþei lorde dupã Revoluþie. Egalitarismulpãgubos al fostului sistem a fãcut locunei polarizãri extreme, în care celorpuþini, care au acumulat bunãstarepeste limita pe care ne consideramcapabili - psihologic - sã o acceptãm,le corespunde o enormã majoritatesituatã într-o zonã pe care o consi-deram imposibil de atins. Sãrãcia esteo realitate tristã a unei Românii încare performanþa economicã se lasãaºteptatã, fiind copleºitã de mana-gement defectuos, corupþie, evaziune,hoþie pe scarã largã. Cei mulþi, cãroranu li se poate asigura nici o leafã

decentã ºi nici nu mai au de undesã-ºi completeze necesitãþile, dupã oformulã acceptatã tacit, se vãd însituaþia de a se tot chirci sub o pla-pumã tot mai micã. Marea povarã þinenu de capacitatea lor de adaptare, cide incapacitatea autoritaþilor de acalibra povara dãrilor pe putinþeleoamenilor. Un sistem în care doarcheltuielile de întreþinere depãºesc, demulte ori, câºtigul dintr-o lunã(salariu sau pensie) este unul defec-tuos. Un sistem în care pondereacheltuielilor revine hranei de fiecarezi, demonstreazã cã acesta se aflã pebaze extrem de fragile. Într-o þarã curesurse considerabile, cu un patrimo-niu uman valoros, sãrãcia nu poate fiacceptatã decât ca o consecinþã aproastei administraþii. Statul însuºieste acela care nu reuºeºte sã-ºicroiascã acoperãmântul pe mãsurã,lãsând la ivealã ceea ce nici nu se maistrãduieºte sã ascundã

15. Iunie.2002


Omul desacrificiu

S-auzi ºi sã nu-þi vinã sãcrezi: cineva care, invitat sã se aºezeîn fotoliul de preºedinte de partid,refuzã! Refuzã un obiect pentru carese duc, de regulã, bãtãlii dure,folosindu-se aproape orice mijloace.Un obiect care conferã, teoretic celpuþin, autoritate, influenþã, putere.Gestul aparþine lui Theodor Stolojan.Tip eminamente modest, care n-aluptat niciodatã pentru a se cãþãra pescara ierarhiei, dar care ajuns pânã învârful acesteia antrenat de conjunc-turã ºi de crize. A fost ministru deFinanþe în primul guvern ales, al luiPetre Roman. A demisionat în mo-mentul în care a considerat cã i secere sã facã lucruri în care nu crede ºipe care nu le considerã oportune. Adevenit prim-ministru într-o situaþiede crizã majorã, când aproape nimenidintre politicienii momentului, nu eradispus sã-ºi asume o asemenea res-ponsabilitate cu riscurile de rigoare.A stat 11 luni într-o funcþie în careprima lui obligaþie era sã rezistepresiunilor sindicale ºi hemoragieifinanciare. A comis cea mai mareîmpietate fiscalã, confiscând valutaagenþilor economici când în visteriaþãrii mai rãmãseserã vreo doi galbeni.A coabitat cu un cabinet multicolor,

în care se ciocneau interesele FSN-iste cu cele liberale sau agrariene. Agestionat scrutinul electoral, încheiatfãrã zguduiri majore, dupã care ºi-aluat tãlpãºiþa spre zãri mai senine dinpunct de vedere fiscal. A fost înaltfuncþionar la FMI. I-a urecheat pemoldovenii ºi pe tadjici pentru erorilereformei ºi, dupã încheierea stagiului,ºi-a fãcut un hotel ºi o platformãapartid. A cochetat cu PDSR-ul, cuAPR-ul ºi s-a decis, finalmente pentruliberali. S-a înhãmat, adicã, la o ºaretãprea descleiatã pentru a atinge potoulprezidenþialelor. A obþinut o funcþieonorificã într-un partid care a reuºitsã-ºi pãstreze identitatea parlamen-tarã, cu preþul redeclanºãrii luptelorinterne pentru putere. Iatã un traseupolitic care, în parte, îi explicã refu-zul: de ce s-ar mai aºeza în scaunuldlui Stoica? Ca sã se lupte el cuPatriciu? Ca sã devinã el ºef de garãla Lehliu? Poate cã Theodor Stolojans-a sãturat sã tot fie omul desacrificiu. Poate cã a aflat cã poateobþine - în altã parte - ceva maiprofitabil decât funcþia onorificã deliberal-ºef.

17. Iunie.2002


Ce-au vãzut la televizor...

Doi tineri, arestaþi ºi condam-naþi pe viaþã dupã ce au comis 26 defurturi ºi tâlhãrii ºi au ucis cu cruzimedoi taximetriºti, ºi-au încununat ca-riera de criminali cu o acþiune în forþãcomisã în arestul IPJ Neamþ, unde aupus la cale o evadare spectaculoasã,luând ostatici sub ameninþarea cuþi-telor, doi subofiþeri. În cursul acþiuniinebuneºti, unul dintre ostatici a fosttãiat la gât, iar poliþiºtii au deschisfocul, omorându-l pe unul dintreasasini. Secvenþa pare desprinsã dintr-unul din multele filme de acþiune cubulinã verde sau triunghi roºu careruleazã non-stop pe ecranele nu-meroaselor posturi de televiziuneromâneºti. Pentru criminaliºtii ro-mâni, luãrile de ostatici, coleteleexplozive ºi ameninþãrile cu bombãconstituie noutãþi de ultimã orã. Elenu fac parte din fondul ereditar alrãufãcãtorilor de pe aceste meleaguri.O parte au fost importate odatã cubandiþii ºi teroriºtii crescuþi ºi educaþiîn þãri cu tradiþie în materie. O altãparte s-au iniþiat ºi exprimentat prinlocurile prin care au ajuns fãrã vize ºiasigurãri, spre groaza localnicilor.Mai sunt, însã, ºi cei care au învãþatsã fure, sã chinuie - ºi sã ucidã de latelevizor! Baciu ºi Andrei exact asta

au declarat anchetatorilor: tot ce-aufãcut au vãzut în filmele de latelevizor. Cât de bine s-au instruit þineºi de calitatea lor intelectualã, de foºtistudenþi. Cei doi amatori de diplomeuniversitare - dintre care unul aîmpãrtãºit, spectaculos, soarta victi-melor sale - au devenit, ca auto-didacþi, ºi protagoniºti ai unor thriller-uri sângeroase, beneficiind deinstructajul amãnunþit ºi realist alunor producþii cinematografice demare succes. Întrebarea legatã degradul în care violenþa de pe ecran oinspirã pe cea din viaþa s-a mai pus.Rãspunsurile n-au fost niciodatãsatisfãcãtoare, iar interesele comer-ciale au prevalat întotdeauna când afost vorba de audienþã. Câte astfel deevenimente vor mai trebui sã seproducã pentru ca instituþiile abilitatesã-ºi punã în mod serios problemaprotecþiei cetãþeanului de impactulnegativ al manualelor infracþionale încare s-au transformat multe, mult preamulte producþii cinematografice.

18. Iunie.2002


Milioanele lui Beraru

Ni se anunþã - ca un maresucces al poliþiei ºi al procuraturii -dejucarea unei tentative de corupþiepe bani grei: revocarea mandatului dearestare al lui Sorin Beraru - faimosulafacerist israelian, care a pus mâna pebanii firmei CICO ºi pe aprovi-zionarea spitalelor cu consumabile.Cum vroia sã realizeze Beraru acestlucru? Simplu: oferind 1,5 milioanede dolari unor poliþiºti ca sã oconvingã pe judecãtoarea la care seafla dosarul sã-i revoce mandatul. Dece simplu? Pentru cã asta a fostformula standard în nenumãratecazuri în care infractori notorii auscãpat basma curatã. La fel a procedatconaþionalul lui Beraru, Nahor. La felau procedat mulþi alþii, despre carevestea nu s-a mai dus, operaþiunilederulându-se cu suficientã discreþie.Ceea ce intrigã, în acest caz, estemãrimea sumei puse în joc. Aceastane duce cu gândul la miza operaþiunii.Dacã Beraru dãdea 1,5 milioane dedolari ca sã poatã sã se miºte liber înRomânia (pentru cã în Israel nu-lderanjeazã nimeni, nici mãcar Inter-polul) înseamnã cã aceastã libertatevaloreazã cel puþin de zece ori peatât! Faptul cã el este proprietarul a

nu mai puþin de 12 societãþi, achi-ziþionate în condiþii dubioase de laFPS, pe lângã care avea acreditatã ofirmã specializatã tocmai în acest tipde operaþiuni, spune totul despredorinþa sa de a reveni pe meleagurilepe care i-a mers atât de bine. Spredeosebire de mulþi alþi jefuitori aibanului public, Beraru a avut ghinion.A dat peste un poliþist ºi peste oprocuroare cinstiþi (argumentulrezistã, având în vedere suma, care arfi putut doborî multe conºtiinþe!) ºiva trebui sã rãmânã departe deRomânia încã o perioadã. De ce aminsistat asupra acestui caz? Pentru cãel ne oferã o imagine a ceea ce seascunde în spatele multor deciziijudecãtoreºti, a sumelor enorme carese vehiculeazã pentru obþinerea dedecizii contrare legii ºi bunului simþ.Am fost în repetate rânduri aburiþi decâteva sute sau de câteva mii de dolarivehiculate în cazuri de corupþiedejucate de autoritãþi. Este fals.Sumele sunt, de regulã, incomparabilmai mari, pe mãsura jafului incredibilde bine organizat care se exercitãasupra economiei naþionale.

19. Iunie.2002


Destitutio inintegrum

Marþi, la Piatra Neamþ,ministrul de interne Rus a declarat,textual, presei cã va fi destituitã inintegrum conducerea poliþiei, care sefãcuse vinovatã de grave neglijenþe ceau condus la tentativa de evadare cusechestrare de persoane a doicriminali condamnaþi pe viaþã. S-anãscut, iatã, un nou principiu:DESTITUTIO IN INTEGRUM. S-aînceput cu Neamþul. Se poatecontinua cu oricare alta dintre poliþiiledin þarã. Cu Prahova, de pildã, unde,într-o secvenþã antologicã, înregistratãde camerele de televiziune, uninfractor a evadat chiar din maºinapoliþiei, ieºind pe geam, prin spateleagenþilor. Sau cu cea din Bucureºti,unde un alt infractor a evadat din dubapoliþiei printr-o deschizãturã dinduºumea. Sau cu oricare altã poliþiedin arestul cãreia a evadat cel puþin uninfractor în ultima vreme. Nu ºtiudacã cineva s-a obosit sã facã ostatisticã, dar cred cã poliþia rãmâneuna dintre principalele modalitãþi depunere în libertate (fãrã voie) a celorcertaþi cu legea. Sau cu voie - dacã negândim la cei închiºi, cãrora chiarpaznicii le-au facilitat obþinereamijloacelor prin care sã disparã. La

Piatra Neamþ ministrul a putut sãconstate cu ochii sãi cât de ermeticeste arestul poliþiei, unde lacãtele dela celule se pot descuia cu douã minede pix! A putut vedea cât sunt de vioiºi de destoinici poliþiºtii care trebuiesã pãzeascã criminali periculoºi, înmâinile cãrora ajung ca niºtemieluºei. A putut sã constate câtãneglijenþã ºi cât dor al lelii domneºteîn poliþie, unde comandanþii sunt atâtde ocupaþi cu supravegherea lucrãrilorde la vilele proprii încât nu mai auochi ºi pentru treburile de la serviciu.Dacã e sã se þinã de principiu, dlministru Rus ar trebui sã destituie inintegrum conducerea poliþiei, sã-ipunã pe liber pe ºpãgari, neglijenþi ºiincompetenþi, dupã care sã-ºi dea ºidomnia sa demisia pentru cã într-unan ºi jumãtate n-a reuºit sã schimbemai nimic - nici oameni ºi nicinãravuri - ºi sã lase locul cuiva maihotãrât sã facã odatã poliþie dinrãmãºiþele miliþiei.

20 Iunie 2002


Justiþia ca tarabã

Lex S.R.L., sau Justiþia S.A.,sau Sentinþa PROD s-ar putea numisocietatea pe care doamna ministruStãnoiu ar trebui sã o înscrie laRegistrul Comerþului, beneficiind defacilitãþile Ghiºeului Unic. Cel puþinasta apare din ceea ce ne relateazã,aproape zilnic, ziarele. Instituþia drep-tului s-a transformat, sub ochii noºtri,într-o tarabã de la care fiecare, oferindpreþul potrivit (fiecare om are un preþ,nu-i aºa? Deci ºi fiecare magistrat!)poate obþine câºtig de cauzã, indi-ferent, sau mai ales dacã este vinovatsau dacã nu are dreptate. Preþul - ca înorice economie de piaþã - variazã.Dupã conºtiinþa ºi nevoile omului. Dela câteva sute de dolari, la câteva sutede mii. N-avem încã (sau nu ºtim noi)ºi conºtiinþe de milioane (de dolari).Deocamdatã, lideri în topul corupþiei,par a fi cei de prin nordul þãrii. Sã nune lãsãm, însã, înºelaþi de aparenþe.Pe-acolo - Cluj, Oradea, Satu Mare -s-au dat în vileag, cu sprijinul mitu-itorilor nesatisfãcuþi, cele mai multecazuri. Precum cel al judecãtoruluiAdrian Popa. Care a cerut 20.000 dedolari, pentru a pune în libertate uninfractor. Culmea-culmilor, la primelecercetãri, judecãtorul nu zice cã n-a

luat bani, cã e o invenþie, o calomnie,ci cã a primit... doar 1.500, ºi cã restuli-au luat colegii lui, tot judecãtori! S-auzi ºi sã nu-þi vinã sã-þi crezi ure-chilor! Din nefericire, aceasta erealitatea. Justiþia - adãugându-i ºipoliþia ºi procuratura - pare sã fidevenit capul de lance al corupþiei. Alunei corupþii cu atât mai nocive, maipericuloase, cu cât pune sub semnulîntrebãrii însuºi fundamentul uneisocietãþi democratice: domnia legii!Or, unde nu e lege, nu mai e nimic. Iarpierderea încrederii publicului -copleºit ºi bulversat de avalanºa dedovezi cã justiþia lucreazã ca o tarabã- va avea consecinþe nefaste pe termenlung. Odatã pierdutã, încrederea serecapãtã incredibil de greu. Generaþiide magistraþi cinstiþi vor continua sãpoarte povara suspiciunii, chiar ºiatunci când o majoritate corectã vareuºi sã impunã eliminarea celorincorecþi. O povarã pe care o vomsuporta - nemeritat - cu toþii.

21 Iunie 2002


PremieruldinSevilla

Spre deosebire de anul trecut,când a trebuit sã facã faþã unei puternicepresiuni aniversare (a fost nevoie de vreopatru runde specializate pentru a-i puteaprimi pe cei care doreau sã-i transmitãomagiile ºi sã-l asigure de devotamentullor) anul acesta premierul a optat pentruo variantã de lucru: de ziua sa de naºtere,se aflã la Sevilla, la reuniunea de varã aConsiliului European, discutând cu par-tenerii din Uniune, probleme legate deviitorul Europei, de politica sa externã, desecuritate ºi de apãrare. În acest fel,aniversarea premierului român capãtã odimensiune continentalã, printre cei carenu vor pierde ocazia sã-i adresezefelicitãri numãrându-se câþiva dintre ceimai puternici ºi mai importanþi oamenipolitici ai planetei. Se non e verro, e bentrovatto - ar spune prietenul sãu Ber-lusconi, cel împreunã cu care mânca, maideunãzi, îngheþatã pe la Milano, dacã numã înºel. Adicã, dacã nu e cu intenþie, ebine nimeritã aceastã prezenþã, alãturi depreºedintele Iliescu, la una dintre cele maicu ºtaif sindrofii ale sezonului. AdrianNãstase reprezintã, fãrã nici un dubiu, celmai bun produs al politicii româneºtipost-decembriste. A avut datele necesaresã înveþe ºi sã-ºi aºtepte cu rãbdarerândul, fãrã a comite erorile de oportu-nitate pe care le-au comis unii dintrepredecesorii sãi. Nãstase este, poate, celmai european dintre reprezentanþiiRomâniei, nu doar prin prestanþã, prin

pregãtire ºi educaþie, ci mai ales princapacitatea de a înþelege, mai bine decâtalþii, care sunt adevãratele exigenþe alelumii cãreia dorim sã ne alãturãm. Faptulcã, dupã toate probabilitãþile, el va fi celcare va culege primele roade ale unuiefort de duratã ºi cu numeroºi contri-butori, nu vine decât sã confirme dis-ponibilitatea sa înnãscutã spre utilizareaoportunitãþilor. Una dintre acestea este,fãrã îndoialã, Sevilla. Locul unde, uneveniment personal poate cãpãta - nu doardin politeþe ºi civilizaþie - dimensiunifolositoare pentru tot ceea ce ne doaremai tare. La mulþi ani!-ul pe care-lprimeºte acolo premierul, poate însemnaºi o perspectivã mai optimistã asupracelor în care încã vom mai aºtepta botezulcontinental. ªarjã aniversarã. Pe acestdesen, care i-a fost oferit premierului înavionul cu care s-a întors de la Sevilla, ºi-au pus autografele componenþii grupuluide presã: Dumitru Arthur Mustaþã ºi Robert Mihãilescu(ROMPRES) Sorin Croitorescu, CãtãlinMercus ºi Victor Caraculacu (Radio România)Mihai Rãdulescu, Liviu Groza ºi MonicaGhiurco (TVR) Monica Zvirjinschi ºi VladMicu (TVR International) Roxana Nica ºiDragoº Enduºeschi (Antena 1) Cristina ªincaiºi Cristian ªtefan Tamaº (Prima TV) LaviniaIonela Vasile ºi George Costin Marin (B1 TV)Rodica Culcer (Radio Europa FM) MãdãlinaIlinca (Radio Contact) Andreea Bratosin(Adevãrul) Cristian Giurgea (Independent)Ioana Þigãnescu (Revista de Comerþ ºi

Industrie) Daniel Turturicã (Evenimentul

Zilei) Cãtãlin Dumitru (Curentul) CristinaOroveanu (Curierul Naþional) Dan Constantin(Jurnalul Naþional) Mihai Simionescu (Radio

PRO FM) Daniel Bojin (Bursa) Radu Bogdanºi Gabriela Velea Bogdan (Nine O’Clock) ºiOctavian Andronic (AMOS NEWS)

22. Iunie.2002


Cazul Panait

Bietul om, n-are liniºte niciîn mormânt. O anchetã internã aParchetului a ajuns la concluzia cãtrecutul între drepþi procuror CristianPananit, cel care s-a condamnat sin-gur la moarte în urmã cu vreo douãluni, aruncându-se de la etaj - sufereade grave tulburãri psihice. Concluziaa fost trasã în urma audierii unormartori ºi a înregistrãrii impresiiloracestora. O concluzie pe care nici unmedic n-a parafat-o pentru simplulmotiv cã metodele de investigaþiecriminalisticã n-au nimic în comun cuinvestigaþia medicalã. Dar nu astaintereseazã Parchetul General, repre-zentanþii sãi doresc sã-ºi liniºteascãconºtiinþa ºi sã înlãture suspiciunilecare planeazã asupra ºefilor procu-rorului, cã l-ar fi împins deliberat spreun astfel de gest, datoritã concluziilorsupãrãtoare la care acesta ajunsese încursul cercetãrilor pe care le fãcea lao serie de dosare. Nu dintre cele maisimple. Ba din contrã. Putem - cumsunt tentaþi cei mai mulþi - sã nuacceptãm punctul de vedere alParchetului General. dar putem sã-l ºiacceptãm. ªi abia atunci ne dãm sea-ma cã Parchetul General are proble-me. Mari probleme. Dacã Panait avea

probleme de sãnãtate mintalã, esteclar cã acestea nu s-au putut declanºapeste noapte cã aveau o oarecarevechime. ªi cã în toatã aceastã peri-oadã, probleme de o gravitate majorã,ce implicau rãspunderi deosebite, s-au aflat la mâna unui om labil psihicºi cu o responsabilitate cel puþinlimitatã. Cã existenþele unor oameni -cãrora nu li s-a stabilit vinovãþia - s-au aflat la cheremul unei persoanecãreia-i lipsea discernãmântul! Oarecâþi astfel de procurori - pe carenimeni nu-i testeazã din punctul devedere al stabilitãþii psihoemoþionale- populeazã Parchetul? Câte dramevor trebui sã se mai întâmple pentru ase institui o regulã de aur, în zona încare cineva are dreptul sã intervinã înexistenþa altora - ºi anume aceea agaranþiilor medicale. A certificatuluide sãnãtate

23 Iunie 2001


Blat(ter)-ulmondial

ªi, uite-aºa, ne trebui uncampionat mondial, ca sã ajungem lavorba lui Miticã: blaturi sunt peste tot,iar noi suntem niºte mici copii. Dacãfotbalul românesc, cu toate hibele lui,e o afacere, atunci fotbalul mondialeste o super-afacere. O super-afacerede miliarde de dolari. Iar turneelefinale ale CM sunt cel mai importantbusiness care se face odatã la patruani. Prin cifra de afaceri, probabil cãFIFA ar trebui sã figureze printre celemai importante companii ale lumii.Oricum, Joseph Blatter, preºedinteleFIFA, este angajatul cu cel mai maresalariu anual. Mai mare decât cel alpreºedintelui Statelor Unite sau decâtcel al preºedintelui companiei Ford.Este un super-funcþionar, ales demo-cratic recent, pentru încã un mandat.E drept cã, datoritã nemulþumirilormanifestate în ultima vreme de marileputeri ale fotbalului, a fost nevoit sãmobilizeze o masã electoralã care sã-i asigure realegerea. A contribuit dinplin la aceastã manevrã (democraticã)mâna sa dreaptã, vicepreºedinteleFIFA care este în acelaºi timp, pa-tronul marii companii Hyundai -companie coreeanã. Adicã din þaracare este co-gazdã a Campionatului.

Coreeanul a ºtiut sã-i cointereseze lavot pe outsideri - liderii fotbalisticidin lumea a treia - care acum îºiprimesc rãsplata: au arbitri delegaþi lacele mai importante meciuri! Au înmânã destinele campionatului. Do-resc sã mai oficieze ºi la alte reuniunimondiale. ªi atunci pleacã urechea laceea ce se doreºte sus. Sus" sedoreºte, în primul rând ca Coreea -generos organizator - sã fie rãsplãtitãmãcar cu o semifinalã, dacã cu ofinalã nu se va putea. Ceea ce arbitriilumii a treia a fotbalului au putut pânãacum sã facã. Cu toate protestelelumii întâia. Pentru Blatter actualaediþie este un dublu prilej: odatã, dea-ºi rãsplãti susþinãtorii, iar a douaoarã de a arãta pisica baronilor care l-au contestat sau au încercat sã-l deajos. Demonstrându-le cã nu suntinfailibili în teren. Cã pot sã piardã înfaþa outsider-urilor. Ce demonstraþiede democraþie mai bunã decât aceas-ta? Aºa încât, sã ne reamintim vor-bele lui Miticã: suntem mici copii,faþã de cooperativa FIFA.

25 Iunie 2002


Ultimul plecatsã-ncuie uºa þãrii...

Vineri ºi sâmbãtã, preºe-dintele ºi premierul oamenii numãrul1 ºi 4 din stat s-au aflat la Sevilla,pentru a participa la summit-ul devarã al liderilor Uniunii Europene,invitaþi în calitate de viitori parteneri.În acelaºi timp, omul numãrul 2 -preºedintele Senatului, Nicolae Vãcã-roiu, se afla pe undeva prin Africa.Mai rãmãsese pe acasã doar omulnumãrul 3 - preºedintele Camerei,Valer Dorneanu. Pentru 36 de ore,toatã rãspunderea apãsase din greu peumerii sãi. Noroc cã e varã, campi-onat mondial de fotbal, ºi nici sin-dicaliºtii, toropiþi de arºiþã, nu suntprea vioi. Aºa cã a fost liniºte ºinimeni nu a avut a-ºi reproºa nimic.Mai ales cã, atât relaþiile guver-namentale cu Europa, cât ºi celeparlamentare cu Africa sunt impor-tante.Când s-au întors acasã cei trei,am rãsuflat uºuraþi! Uºurarea a þinut,însã, doar alte 36 de ore! Pentru cãluni la prânz omul nr.1 în stat s-a urcatîn avion ºi a plecat spre Istambul, la oreuniune a Mãrii Negre, urmat dupãdoar vreo 6 ore ºi de omul nr. 4 în stat,într-un arc peste continente, tocmai înChina. Omul nr. 2 abia sosit dinAfrica, se pregãteºte ºi el, peste vreo

douã zile, s-o ia iarãºi la drum. Dedata asta, pânã în vecini, la fraþiinoºtri (de suferinþã europeanã ºieuroatlanticã) bulgari. ªi, iarãºi, rã-mâne dejurnã omul nr. 3, dl Dornea-nu, pe care cineva, nu se ºtie cine,pare sã-l cam fi tãiat de la deplasãri.Ce vreau sã spun: este, desigur, im-portant, mai ales în actuala conjunc-turã, sã fim prezenþi peste tot pe undeinteresele României o cer. Este im-portant sã demonstrãm cã suntem unpartener valabil ºi atent pentru tot ceînseamnã relaþii ºi desfãºurãri inter-naþionale. Dar parcã prea umblãmmult pe-afarã, mai mult chiar decât pedinãuntru - ºi când spun asta nu mãrefer doar la primii 4 oameni din stat.Ci ºi la urmãtorii vreo 500, sau câþi ofi numãrând calitatea de demnitarreprezentant al statului. Parcã preadãm cu uºurinþã cu banii ce ne lipsescde la atâtea ºi atâtea activitãþi vitale,de-a azvârlita pe diurnele delegaþiilornumeroase ce-i însoþesc cu regu-laritate pe trimiºii noºtri mai mult saumai puþin speciali. ªi parcã prea sedeplaseazã aceºtia, fiecare de capullui, fãrã sã existe mãcar aparenþeleunei minime coordonãri.

26 Iunie 2002


Tehnicafãcutului cu ochiul

Dl Emil Constantinescu iesedin când în când din muþeniaautoimpusã ºi trânteºte câte o chestiede rãmâne omul pe gânduri. Recentºi-a fãcut apariþia, alãturi de foºtii sãicolaboratori Roman (ministru deExterne) ºi Geoanã (ambasador înStatele Unite), la un Forum al preseidin diaspora, exprimându-ºi opinia cãcei care au fãcut poliþie politicã sauspionaj în Occident ºi au fostîndepãrtaþi în perioada 1996-2000,sunt în prezent în structurile statuluica parlamentari, consilieri sau secre-tari de stat. De ce face dl Constan-tinescu o asemenea mãrturisire abiaacum este greu de înþeles. Ne-am fiaºteptat, cunoscându-i setea de drep-tate, ca sã-i ºi þintuiascã la zidulinfamiei pe cei vinovaþi de a fi fãcutpoliþie politicã, nu doar de a-i înde-pãrta pe ºest, dându-le posibilitateaapoi sã revinã în faþã pe post dedisidenþi sau persecutaþi pe nedrept.Pentru cã nu-mi amintesc ca dl fostpreºedinte, sau vreunul dintre cola-boratorii sãi apropiaþi sã fi spus clar:Uitaþi-vã! Ãsta a fãcut poliþie poli-ticã! De aia îl dãm afarã! Sã se înveþeminte! Nu. Dl fost preºedinte a fostfoarte discret în aceastã privinþã ºi

lumea, proastã, a crezut cã doar îiînlocuieºti pe oamenii celor plecaþi dela putere, cu ai sãi. Cã dã la o partevechii specialiºti pentru a-i aduce pecei 15.000 care stãteau în blocstarturi,gata sã dea mãsura priceperii ºidorului lor de muncã. Vine acum, laForum, dl Constaninescu, ºi cu ace-eaºi discreþie ne spune cã ãia suntacum parlamentari, consilieri sausecretari de stat. În loc sã dea numeconcrete, dânsul procedeazã la fel cape vremuri ºi se ascunde în dosulcuvintelor. De ce unii ºi nu x, y sauz? Pentru cã e mai comod aºa. Zicelumea cã eºti combativ ºi nici nu riºtisã te dea în judecatã vreunul cãruia i-au încurcat dosarul Dinescu ºi cuPatapievici, cei atât de ocupaþi cu atâtde multe alte treburi. Dl Constan-tinescu reia un procedeu pãgubos,care nu duce nicãieri. Atâta timp câtne vom feri sã spunem lucrurilor penume ºi vom umbla cu aluzii sau cufãcutul cu ochiul, nu se va schimbanimic. Cei care au fãcut cu adevãratpoliþie politicã vor rãmâne, nemeritat,pe locurile pe care le ocupã, iar ceicare le-ar putea lua locul ºi face otreabã, vor rãmâne în faþa televi-zorului sã-l admire pe dl Constan-tinescu cât este de combativ ºi cum nuface dânsul concesii în materie deprincipii!

27 Iunie 2002


Efectul debumerang al slugãrnicieipolitice

Cã România are obiectivemajore ºi cã este dispusã sã facã totulpentru a le atinge - este un adevãrunanim recunoscut. De aici, însã, opericuloasã înclinaþie spre slugãrnicieºi spre un yes-men-ism cu consecinþenu doar pe planul credibilitãþii, ci ºi aldemnitãþii. Am sã dau douã exemple.Primul - cel al declanºãrii bom-bardamentelor NATO asupraIugoslaviei, în primãvara lui ‘99.România se afla, atunci, prinsã lamijloc, între obiectivul declarat aladerãrii la NATO ºi tradiþia unei bunerelaþii istorice cu vecinul de la sud-est.În locul unei circumspecþii, mãcar,dacã nu al unor rezerve perfectexplicabile ºi de înþeles de cãtre viitoriiparteneri, preºedintele de atunci a alescalea supralicitãrii. Cã bombarda-mentele erau legitime ºi necesare -cum s-a exprimat atunci preºedinteleConstantinescu - va rãmâne, perpetuu,o patã greu de ºters pe rãbojul relaþiilordintre noi ºi sârbi. Numele luiMiloºevici ºi Constantinescu se vorºterge, probabil, din memoria istoriei,dar va rãmâne realitatea unei atitudinineconforme nici cu tradiþia, nici cuinteresele ºi nici cu o realitate pe caretimpul, probabil cã o va corecta. Al

doilea: dupã anunþul intempestiv alpreºedintelui american prin care acestale cerea palestinienilor sã-l scoatã dincãrþi pe Arafat, preºedintele Românieiºi-a exprimat un punct de vederenuanþat, considerând cã eliminarealiderului palestinian n-ar fi o soluþie.Dupã pãrerea unor comentatori, pre-ºedintele Iliescu a comis o eroare,jucându-se cu focul. Dupã aceiaºicomentatori, ar fi trebuit sã procedezeasemenea lui Constantinescu, salutândcu entuziasm propunerea lui Bush,lucru pentru care am fi fost primiþi înNATO chiar înainte de Praga.Realitatea - uºor de verificat - este nudoar cã Iliescu este un mai bunpolitician decât Constantinescu, dar ºicã lucrurile nu sunt atât de simpleprecum le considerã americanii.Aceºtia au mai încercat sã-l dea jos peMiloºevici bombardându-i pe sârbi (ºi)cu fluturaºi în care chemau poporul sãse revolte împotriva acestuia. Erorilesau chiar naivitãþile în aprecierea unorsituaþii deosebit de complexe, precumcele din Iugoslavia ºi din OrientulMijlociu, sunt apanajul de-acumtradiþional al politicii externe ameri-cane. Este greu de crezut cã situaþia dinOrientul Mijlociu se va rezolva înurma apelului lui Bush ºi cã pales-tinienii se vor grãbi sã-l înlãture peArafat, care va continua, probabil, sãmai joace un rol important în politicadin zonã. De aceea înclin sã cred cãdeclaraþia preºedintelui român este, înprimul rând, un semn de realismpolitic, iar în al doilea, unul dedemnitate.

28 Iunie 2002


La milaDomnului...

Canicula din ultima vreme s-a dovedit un adevãrat dezastru pentruagricultura româneascã. Specialiºtiizic cã e al treilea an consecutiv desecetã. Eu, ca nespecialist, cred cãeste al doisprezecelea. Pentru cã,practic, dupã ‘89, n-a fost an de laDumnezeu în care zone mai mici saumai mari ale þãrii sã nu fie afectate desecetã. În care producþia agricolã sãnu fi avut de suferit. S-a stricat, brusc,vremea dupã ‘89? ªi-a întors Dum-nezeu faþa de la noi, aºa ca un soi depedeapsã pentru cã am ales sã trãimîn democraþie? Este, cumva, aceasta,o parte din preþul pe care-l plãtimpentru libertate? Sau pentru liber-tãþile bezmetice pe care ni le-am luat,confundând ordinea cu dictatura ºianarhia cu libertatea? Am cãlãtorit,deunãzi, în Spania. În sudul Spaniei,Andalusia. Zonã meridionalã, cucãlduri constant peste 40 de grade înaceastã perioadã. Acolo plouã rar. N-a mai cãzut demult o picãturã din cer.Iarba este uscatã, pârjolitã, acolo undenu face parte din arhitectura vegetalãa parcurilor. Pãmântul este crãpat.Câmpul însã - surprizã! - este verde!Culturile se întind cât vezi cu ochii înforme geometrice perfecte. Aici apa

nu cade din cer. Andaluzienii nici nuse mai uitã spre înalt, rugându-se laDumnezeu sã le dea o ploaie. Dum-nezeu a coborât pe pãmânt sub formasistemelor de irigaþie. Asemãnãtoarecelor pe care le-am avut ºi noi, pânãîn ‘89 ºi pe care nu le mai avem acum.Pentru cã, într-un avânt revoluþionaramintind de ideologia lui 1907, tot ceexista a fost distrus: þevile de alu-miniu au devenit grinzi în pãtuleleþãranilor, staþiile de irigaþii au fostdemontate ºi furate. Praful s-a ales deun efort considerabil, plãtit cu su-doarea noastrã, a tuturor, care reuºisesã punã zone mari la adãpost decapriciile naturii.

29 Iunie 2002


Tortura la români

Comisia pentru prevenireatorturilor de pe lângã ConsiliulEuropei a fãcut o vizitã în Româniaºi s-a declarat extrem de nesatisfãcutãde faptul cã deþinuþii din închisorilenoastre nu mãnâncã suficient!Membrii comisiei au constatat cãalocaþia de hranã pentru un deþinuteste de numai 100.000 lei pe zi.Probabil cã specialiºtii de laConsiliul Europei au pus imediatmâna pe calculator ºi au transformatleii noºtri în euro-ii lor, constatând custupoare cã statul român dã doar vreo3 euro pentru hrana fiecãrui pensionardin penitenciarele noastre. Nici cât unhamburger la McDonald’s! Cum sãpoatã trãi aceºti oameni doar din atât?Nu e aceasta expresia unui formesubtile de torturã asupra unor cetãþenicare, în afara libertãþii, pe care aupierdut-o din propria lor vinã, trebuiesã se bucure de toate celelaltelibertãþi, prevãzute de Carta Drep-turilor Omului? Pãcat cã distinºiispecialiºti ai Consiliului Europei nuºi-a extins niþel aria cercetãrilor ºi înafara penitenciarelor. Ar fi avut partede surprize de proporþii. Ar fi aflat,mai întâi cã venitul lunar pe cap dedeþinut sare mult peste salariul minimpe economie: cu 3 milioane pe lunã în

buzunar, un deþinut o duce in-comparabil mai bine decât un pro-fesor sau decât un funcþionar!Alocaþia de masã pentru un bolnaveste, în spitalele româneºti, de douãori ºi ceva mai micã decât a puºcã-riaºilor: doar 40.000 lei! Multe, totmai multe familii de români, având încomponenþã câte unul, doi sau treicopii, sunt nevoiþi sã trãiascã din maipuþin decât se alocã unui puºcãriaº!Mulþi pãrinþi ar fi fericiþi sã poatãpune în farfurie copiilor lor hrana carese distribuie de la cantina peniten-ciarului - dar nu au acest drept Pentrucã sunt liberi. Pentru cã sunt con-damnaþi la sãrãcie, de un sistemhaotic, în crizã de repere morale ºi devalori. Conform statisticilor oficiale,mai mult de jumãtate din populaþiaRomâniei este supusã torturilor lipseide hranã suficientã, lipsei de îmbrã-cãminte, lipsei de speranþã. Acestaeste aspectul cel mai relevant, pe caremembrii Comisiei de prevenire a tor-turii nu au avut timpul ºi curiozitateasã le observe. Cam prea adesea seîntâmplã în România acest lucru:observatorii, analiºtii ºi comentatoriiinternaþionali sunt extrem de intere-saþi de soarta minoritãþilor, a copiilorhandicapaþi, a celor bolnavi de SIDA,a ziariºtilor, a politicienilor din Opo-ziþie, din cauza tuturor acestora einemaireuºind sã observe care suntadevãratele probleme ºi nevoi alepoporului din spatele acestora.

01.Iulie.2002


Miºto-ul oficial

Sãtui sã tot fie luaþi în balonde presã - nu doar de cea de specia-litate - reprezentanþii puterii au ieºitputernic la atac în ultima vreme.Atâtde puternic încât este pe cale sã seconstituie o nouã categorie stilisticã:miºto-ul guvernamental ºi oficial, îngeneral.Cel mai strãlucit reprezentantal acestui stil rãmâne premierul - înacelaºi timp preºedinte al partiduluide guvernãmânt.Ironia subþire ºisimþul umorului fac parte nemijlocitãdin bagajul intelectual al lui AdrianNãstase.El le-a exersat cu tenacitatepe parcursul întregii sale cariere.Ba,mai mult, a scos ºi o cãrticicã în carea extras anecdote, calambururi, for-mulãri amuzante pe care le-a emis pevremea în care era preºedinte alCamerei.În ordine, al doilea amatorde bãºcãlie oficialã este ministrulturismului, Dan Matei Agathon.Acesta nu pierde nici un prilej de a-ilua peste picior pe gazetarii care se þinde capul lui, gãsindu-i mereu nod înpapurã sau în palmier.Urmeazã mi-nistrul Apãrãrii, dl Paºcu, care preferãbãºcãlia scrisã, practicând-o în scri-sori de rãspuns sau în drepturi lareplicã.Nu se lasã mai prejos nici alþireprezentanþi ai Executivului, precum

Dan Ioan Popescu, extrem de causticcând are de încheiat conturi cu maitânãrul sãu preopinent, Guºã. ªi aces-ta, la rândul lui, un bãºcãlios de primãmânã.Ce sã mai spunem de dl Mihãi-lescu, al cãrui vocabular colerat facedeliciul culiselor care au acces lacomentariile sale.ªi aºa mai depar-te.N-aº avea nimic de reproºat fap-tului cã monotonia dialogului presã-putere este bruiatã din când în când devorbe de spirit.Ba chiar cred cã enevoie de aºa ceva.Mi-e teamã, însãcã, de prea multe ori, se face haz denecaz, mai ales când situaþii de genulpurcelei moarte în coteþ se þin lanþ...

2 Iulie 2002


Comedia þãrãnistã,declarareaaverii!

Ieºiþi din scena politicã ºiintraþi în antologia umorului, þãrã-niºtii nu contenesc sã distreze publi-cul cu fel de fel de trãznãi. Ultimavine din partea Biroului Naþional deConducere care a hotãrât ca în lunaiulie toþi membrii acestuia, ca ºi aiDelegaþiei Permanente, sã-ºi publiceaverile. Gestul este cu atât mai comiccu cât nimeni nu se mai întreabã dacãau sau nu avere. Faptul cã nu maiprezintã importanþã, de nici un fel, cãnu mai impresioneazã ºi nu maiintereseazã pe nimeni, este suficientde notoriu ºi iniþiativa - altfel lãu-dabilã - nu mai stârneºte decât zâm-bete condescendente. Acuma s-autrezit! - ar mai putea spune naivii înale politicii. De ce n-au fãcut-o cândau intrat ºi când au ieºit de la putere?De ce nu i-au obligat atunci peMureºan ºi pe Sârbu sã declare cu ces-au pricopsit de pe urma minis-teriatelor lor? Acum i-au cam datafarã, iar cei rãmaºi sã dea socotealãnu sunt interesanþi decât prin prismaunui eventual calcul: sã vedem ce auazi prin buzunare ºi, apoi, sã-i maicãutãm peste doi-trei ani, sã vedemdacã le-a rãmas ceva... Declaraþia peavere este o chestie delicatã. Ea este,

ar putea fi, operantã, în cazul celoraflaþi la putere sau prin preajma ei. Acelor care au, într-un fel sau altul,posibilitatea sã-ºi mânjeascã degetelecu mierea din butoiul public. Ce maiau, acum, în comun, þãrãniºtii, cuacest butoi? Privitul de la distanþã,poate. Si salivatul de rigoare. Poate cãdl Ciorbea a imaginat o micã diver-siune: noi ne prefacem cã ne decla-rãm averile, ca sã-i impresionãm pealþii, ºi sã-i determinãm sã facãacelaºi lucru! Sã nu fim, însã, încãodatã naivi, ºi sã ne imaginãm cã vaþine. Nimeni n-are timp acum, maiales la putere, de asemenea fleacuri.Sunt cestiuni arzãtoare la ordineazilei, iar aceasta poate fi lãsatã pentrufinele lui 2004, în viitoarea campanieelectoralã. Pânã atunci, þãrãniºtii n-audecât sã se joace de-a declaraþia peavere Tot n-au ce face altceva.

3 Iulie 2002


Portretul lui Antonescu

Tentativele de reabilitare amareºalului Ion Antonescu - personajistoric tabu în perioada comunistã - austârnit un adevãrat vârtej în mediilepolitice ºi istorice occidentale. Ridi-carea de busturi ºi statui, iniþiativeaparþinând unor grupãri indepen-dente, a fost interpretatã ca un semnde partizanat faþã de fascismul ºirasismul care se considerã cã a ca-racterizat perioada în care mareºaluls-a aflat la cârma þãrii. Influentegrupãri religioase au determinat unveritabil embargo asupra acestuisubiect, somând guvernul român sãînlãture de urgenþã însemnele ºi mãr-turiile legate de acesta. Lucru care,dealtfel, s-a ºi întâmplat. Cuminte,Guvernul a dat jos statuile de pesocluri, dar a uitat o fotografie a ma-reºalului în galeria ºefilor de execu-tive care s-au perindat la conducereatreburilor þãrii. Or, ºi acest tablou faceobiectul revendicãrilor.Îmi este greusã nu compar o atare poziþie cu aceea,clasicã, a regimurilor comuniste, careau mers pânã la a rescrie istoria, înparametrii pe care-i considerau canecesari. Adversarii lui Antonescu sesitueazã pe o poziþie straniu de ase-mãnãtoare, refuzând sã facã o dife-

renþã între elementul obiectiv ºi celafectiv. Statuile reprezintã o poziþie, oopþiune. Fotografia reprezintã o in-formaþie.Amestecul dintre cele douãcategorii are un rezultat dezastruos. Elreproiecteazã spectrul intoleranþei,specific sistemelor totalitare, cel carea fãcut atât de mult rãu omenirii, îngeneral. Fotografia lui Antonescu dela Palatul Victoria nu reprezintã, nutrebuie sã reprezinte altceva decât orecunoaºtere a existenþei acestui om.Istoria nu reþine doar personajele po-zitive, excluzându-le pe cele consi-derate negative. Ea lucreazã cu per-soane ºi evenimente. La 12 ani de laînlãturarea sistemului nociv al dubleigândiri orwelliene, scoaterea foto-grafiei mareºalului din galerie n-arînsemna altceva decât un jalnic semnde servilism. Politic ºi uman.

4 Iulie 2002


MistereleRevoluþiei

A trebuit ca dl preºedinteIliescu sã facã o vizitã în Georgia,pentru ca istoricii sã intre în posesiaunei informaþii a cãrei relevanþã numai poate fi pusã la îndoialã: în 1989,Departamentul de Stat i-a sfãtuit peruºi sã ocupe România pentru atermina cu Ceauºescu. Informnaþiavine de la unul dintre cei maiautorizaþi martori (ºi actori!) aievenimentelor: preºedintele georgianªevardnadze, care la acea vreme eraministru de Externe al Uniunii Sovie-tice ºi unul dintre cei mai apropiaþicolaboratori ai lui Gorbaciov în rea-lizarea perestroikãi ºi a glasnost-ului.Spune acelaºi ªevardnadze cã ruºii aurefuzat sã facã acest lucru.Minte el,minþim ºi noi.Spune adevãrul -lucrurile se leagã.Pentru cã mãrturiafostului înalt demnitar sovietic nuface decât sã confirme teoria com-plotului multiplu peste care s-a su-prapus, decisiv, o neaºteptat de amplãmiºcare popularã.Refuzul ruºilor de aintra în România era, pânã la unpunct, logic. Dupã o experienþã ma-ghiarã ºi una afganã, ca ºi dupãdemersul constant de înnoire a luiGorbaciov, doctrina Brejnev deveneacaducã.Asta nu înseamnã cã ruºii s-au

dezinteresat de problemã.Cã n-auimaginat propriul lor scenariu, în careerau implicate serviciile lor secrete.ÎnDecembrie ‘89, în România s-au in-tersectat ºi s-au anulat scenarii ruseºti,americane, ungureºti, israeliene ºi aºamai departe.Rezultatul n-a corespuns,însã, niciuneia dintre variante.A fosto soluþie originalã, ca sã-i spunemaºa, care a înclinat balanþa dinspre oloviturã de stat p erestroikistã spre orevoluþie autenticã.Dl Iliescu a fostcel ales de destin sã reprezinte înnoiri,transformãri incomparabil mai mari ºimai categoric decât cele pe care le-arfi dorit actualul sãu interlocutor ºipartenerii lui. Tot dl Iliescu a fostacela care a avut prezenþa de spirit,realismul de a respinge sugestiile in-sistente care i s-au fãcut de a-i chemaîn ajutor pe ruºi în faþa ofensiveiteroriste.Dl Iliescu ºtia, însã, mai binedecât oricine, ce consecinþe ar fi avutun astfel de apel dacã i s-ar fi datcurs.Sã-i mulþumim lui Dumnezeu ºiistoriei cã nu s-a întâmplat aºa.ªi luiªevardnadze cã ne-a mai lãmurit unmister al Revolutiei...

5 Iulie 2002


Milionul lipsã...

Pe lângã miliardele (de do-lari) lipsã din casieria statului, darprezente în tot felul de conturi, vile ºijeep-uri, iatã cã ne lipseºte acum ºi unmilion. De români. În ultimii zece ani,un milion de cetãþeni ai þãrii ºi-au datobºtescul sfârºit pe altarul Reformei,sau pur ºi simplu ºi-au luat câmpiispre zãri mai calme ºi mai de înþeles,fãrã ca sporul material sã fi com-pensat aceastã absenþã. Dacã stau ºimã gândesc mai bine, ne lipsesc, defapt, un milion de copii nenãscuþi.Dinfelurite motive între care groazapãrinþilor potenþiali în faþa lipsurilorde tot felul este cel predominant.Naþiunea românã pare a fi pe cale sã-ºi refuze condiþia fundamentalã:aceea de perpetuare. Naþiunea românãnu se simte prea confortabil în nouaei hainã.Absenþa binelui comunist,care dorea ca naþiunea sã se înmul-þeascã cu forþa, a condus la refuzulsãu voluntar de a mai aduce pe lumeatâþia copii de câþi este nevoie pentruca viitorul sã aibã un sens. În toatãaceastã poveste rezidã un para-dox.Fenomenul îmbãtrânirii popula-þiei, al reducerii ratei natalitãþii a fostapanajul naþiunilor caracterizate prinbunãstare.O consecinþã a unui anumit

tip de egoism.Nu e cazul nostru.Nu ecazul, în general, al naþiunilor sãrace,unde riscul unor guri în plus e com-pensat de speranþa braþelor în plus.Nupare sã fie nici cazul nostru. Cred cã,mai degrabã, este vorba despre un soide protest, tãcut dar sugestiv, faþã demodul lipsit de sens, de o minimãcoordonare, în care evolueazã factorulpolitic.Copiii nenãscuþi pot fi trecuþiîn contul clasei politice.ªi, ca înoricare caz de fraudã, cãci despre ofraudã este vorba, cineva ar trebui sãdea socotealã.

6 Iulie 2002


Coloana liberalã ainfinitului...

Era un banc, pe vremea luiCeauºescu, despre semnificaþiilecoloanei infinitului: ba te strânge, bate lasã - era explicaþia alternanþeidintre modulele romboidale ale mo-numentului.ªi asta la infinit! Modelulse potriveºte aproape perfect libe-ralilor.Cu ei se întâmplã, din ‘90 în-coace, ce se întâmpla cu noi toþi, pevremea rãposatului. Ba se unesc, base destramã. Au pornit ca un monolit,sub Câmpeanu, cu atu-ul major alunei alternative reale la oala comunãfesenistã.Euforia n-a durat mult.Pânãdupã alegeri, când aripa tânãrã aeternului disident Patriciu, s-a des-prins de venerabilul corp liberal,fâlfâind în jurul lui Petre Roman, pecare l-a ºi asistat în guvernare.Dezastrul din alegerile din 92, cândpartidul a ratat intrarea în parlament,dupã un exerciþiu furtunos de co-guvernare în cabinetul Stolojan, aavut drept consecinþã ieºirea din scenãa lui Câmpeanu, la istoricul congresde la Poiana Braºov, deschizând caleliberã aripilor ºi aripioarelor liberalede tot felul.PNL-ul marca primulcriza veleitarismului politic.Partiduldevenise, rapid, prea mic, pentru câþisimþeau chemarea divinã a lide-

ratului.Cataramã, Cerveni, Manoles-cu, Câmpeanu chiar, aveau sã se aºezeîn fruntea unor mici oºti de strânsurã,dornici sã cucereascã inaccesibilaredutã a puterii.Convenþia Democra-ticã din ‘96 a fost aceea care a reuºitsã creeze o regrupare a forþelor ºi oreunificare dificilã ºi niciodatã de-plinã – a istoricului partid.Trecut cuemoþii peste hop-ul alegerilor din2000 ºi salvat de la o soartã ase-mãnãtoare cu a þãrãniºtilor doar deflerul de sforar al lui Stoica, PNL-ulse aflã iar în pragul destrãmãrii.Ca oironie a sorþii, tot Patriciul este celcare suflã în trompeta sciziunii ºilucrurile evolueazã, sigur, spre o nouãfazã a coloanei infinite liberale.

8 Iulie 2002


Nu romiiconteazã, ci numãrul lor!

Dacã e sã ne luãm dupã da-tele statistice oferite de ultimul re-censãmânt, la începutul mileniului 3trãiesc în România nu mai mult devreo 600.000 de romi.Câþi s-au de-clarat, în faþa recenzorilor, a aparþineacestei etnii. Dacã aplecãm urecheala ce spune principalul reprezentant aletniei (cel puþin aºa se declarã dum-nealui), deputatul Mãdãlin Voicu,numãrul real, rezultat din mãsurã-torile fãcute de domnia sa, ar fi devreo patru ori mai mare: adicã de 2,5milioane. Ca întotdeauna, adevãrul –inclusiv din punct de vedere statistic– este pe undeva pe la mijloc.Probabilcã pe la vreun milion ºi jumãtate. Lalimitã cu cealaltã naþionalitate con-locuitoare majoritarã – cea maghiarã– pe care n-ar fi exclus sã o detronezeîn cel mai scurt timp. Cum se explicã,totuºi, diferenþele dintre cele douãestimãri? Ceea ce au reþinut recen-zorii are doza de relativism pe care ogenereazã principiul dupã care s-aefectuat operaþiunea: declaraþia pro-prie.Dacã nu ºtim cui i-ar fi venitideea sã se declare papuaº, recenzoriitrebuiau sã consemneze acest lucru.ªiam fi avut ºi o minoritate papu-aºã.Relativismul a lucrat însã doar în

zona de confluenþã.Multor romi li s-apãrut cã e mai avantajos sã se declareromâni.ªi s-au declarat.Pe etnia romãau rãmas unde era lipsit de impor-tanþã, sau unde funcþiona un interes deconjuncturã.Aºa încât, este evidentfaptul – pe care ni-l confirmã ºipeisajul de fiecare zi – cã numãrulromilor este mai mare de 600.000.Dar nu atât de mare cât crede dlVoicu.E drept cã romii continuã sãaibe o natalitate demnã de invidiat.ªidacã ar fi sã ne luãm doar dupã asta,probabil cã dl Voicu ar avea dreptateºi în privinþa inversãrii rolurilor dintremajoritari ºi minoritari, într-o per-spectivã nu prea îndepãrtatã.Dl Voicunu include în calcul ºi celãlalt aspect:romii continuã sã aibe o ratã mare amortalitãþii.Vârsta medie de viaþã estefoarte scãzutã, iar incidenþa bolilordeosebitã. Dar nu asta este proble-ma.Sau nu încã.Nu numãrul romilorconteazã, ci condiþia lor de existen-þã.Standardul vieþii lor.Socializarealor.Nu de numãrul, ci de calitatea in-tegrãrii lor în societate va depinde,vrem nu vrem, accesul nostru într-oEuropã care garanteazã drepturi egaletuturor grupãrilor etnice.Inclusiv celeia romilor.

9 Iuie 2002


Ministerul Mitei ºi al ªpãgii

Iatã un minunat prilej pentruca nou nãscutul Parchet Anticorupþiesã-ºi intre în pâine într-un modspectaculos: anchetarea panamalei dela MMSS. Ministerul Muncii ºi Soli-daritãþii Sociale. Sau - altfel spus -Ministerul Mitei ºi al ªpãgii Specia-lizate. Ceea ce ne dezvãluie începutulacestei afaceri, era - într-un fel -previzibil. Atâta timp cât va exista opresiune pe piaþa muncii - în specialpe aceea plãtitã în valutã - vor existaºi clasicele consecinþe ale acesteia:intervenþii, presiuni, favoritisme -toate ducând, pânã la urmã, la baninegri ºi la mitã. De peste 12 ani, alucra în strãinatate este visul oricãruiromân care nu se ajunge cu leafa pecare o câºtigã în þarã.Perspectiva unuipumn de dolari sau de euro înflã-cãreazã orice minte ºi îl face pe po-sesor sã accepte ideea cã o partedintre aceºtia sã intre în buzunarulintermediarului care poate sã-l ajutesã-ºi atingã visul. Muncitorii româniau cotizat, în toatã aceastã perioadã,cu regularitate, sume importante. Deordinul multor milioane de dolari.Aufãcut-o la negru sau prin agenþii du-bioase de intermediere.Când s-a ho-tãrât MMSS-ul sã le apere interesele,

ei au transferat asupra instituþiei cu-tuma.Oferta ºi-a gãsit rapid benefi-ciarii, iar aceºtia, închiºi într-unsistem, n-au fãcut decât sã distribuieºpaga pe cote ierarhice. Nu bag mânaîn foc cã dl ministru Sârbu ºtia cã seîntâmplã aºa ceva. Ar fi trebuit sãbãnuiascã.ªi sã controleze. N-a fãcut-o, aºa încât acum se vede, la rândulsãu, suspectat de a fi patronat o veri-tabilã caracatiþã.Dacã cercetãrile par-chetului (anticorupþie!) nu se vor oprila nivelul obiºnuit - acela al acarilor -ºi reþeaua va fi dezvãluitã în întreagasa amploare, ministrul nu va avea altãopþiune decât pe aceea a onoarei:demisia!

10 Iulie 2002


Cine n-arenemþi, sã-ºi cumpere!

Cã nu prea mai avem nemþi,o ºtim foarte bine.Nu era neapãratãnevoie sã ne-o spunã rezultatele re-censãmântului.Nemþii pe care i-amavut şi care de vreo 7-8 secole aucontribuit la prosperitatea unor zoneimportante ale þãrii s-au dus: pe uniii-a vândut Dej ruºilor, pe nimic.Cubanii luaþi de la alþii ºi-a finanþatCeauºescu o parte dintre proiecte.Ceicare au mai rãmas au rãmas pentru cãse aflã, în general, la vârste la care numai suportã schimbãrile.Sunt tot maipuþini ºi tot mai bãtrâni ºi odatã cu eiva dispare un mod de viaþã ºi ocivilizaþie, copleºite de vitalitateaunor etnii mai viguroase ºi mai ne-pãsãtoare... Aºa încât ajungem sãcumpãrãm nemþi! A fãcut-o ministrulde Externe, Mircea Geoanã care ºi-atras un consilier nemþ, Johann Dreherpe nume, specialist în problematicaNATO. Dl Geoanã nu e original.Inaintea sa, ministrul Rus ºi-a adus ºiel în ogradã un consilier neamþ, sã-lînveþe cum sã ermetizeze graniþa deEst, ca sã ne dea europenii drept decãlãtorie în Europa fãrã vize.ªi maiînaintea sa, ministrul Sârbu (sauDimitriu?) de la privatizare, s-a pri-copsit cu un consilier englez.Care nuprea ºtim ce-a fãcut. Sã nu vã închi-

puiþi cã doar anglo-saxonii sunt lapreþ pe piaþa consilierilor strãini.Iatã,premierul Nãstase face o breºã im-portantã în domeniu, aducându-ºitocmai de la Paris un consilier francezpe probleme de integrare european.Oconsilierã, de fapt: doamna CorinneComan, femeie cu stagiu pe laBruxelles, unde se aranjeazã tot ce ede aranjat în materie.ªi care, culmea,este la origine româncã!Uite cum sepotrivesc lucrurile: pleci cu ideea sãcumperi nemþi ºi, acasã, te pomeneºtiîn plasã cu români! În lunga istorie aconsilierilor de tot felul, parcã nu erãu ºi aºa.Am avut, desigur, consilieriturci, pe vremea Porþii, ruºi pe vremeaSovromurilor.Acum avem nemþi ºi,odatã cu madame Coman, s-ar puteasã vinã ºi vremea românilor...

11 Iulie 2002


Importul de naziºti

Dupã ce cã ºi aºa stãm prostcu balanþa economicã ºi cu impor-turile, americanii ne bagã pe gât unprodus cu un grad mare de risc:naziºti pe care îi descoperã adãpos-tindu-se pe meleagurile lor, dupã ceau îndeplinit sarcini mizerabile decãlãi în lagãrele de concentrare. Înurmã cu vreo douã luni ne-am po-menit, plocon, la Otopeni, cu unanume domn Schiffer, fost gardian delagãr.Pãrinþii acestuia se nãscuserã înRomânia, parcã ºi el, dar asta fusesetotul.Omul emigrase în Germanianatalã în perioada de înflorire anazismului, fãcuse pe acolo ce fãcuse,ºi dupã rãzboi s-a ascuns în America.Maºinãria de tuns naziºti l-a desco-perit abia acum ºi, cum se-ntâmplã deregulã, s-a descotorosit de el.În ma-niera cea mai simplistã posibil: nãscutîn România?Înapoi cu el, sã se speleaia pe cap cu torþionarul pensionat.N-a contat cã nu mai avea nici o legãturãcu þara ce-i gãzduise pãrinþii. Impor-tant a fost sã scape de el.ªi cumRomânia trage cu dinþii sã intre înNATO, nu putea avea tupeul sã refuzeprimirea sau sã-l returneze expedi-torului, cum ar fi procedat alt guvernfãrã obligaþii.Ba, mai mult, cercurile

evreieºti din Statele Unite au începutimediat sã se agite ºi sã arate cudegetul spre România- þara în care-ºigãsesc adãpostul foºtii naziºti!Acumni se pregãteºte un nou colet Un altetnic german, pe nume Negele, pecare l-au depistat tot aºa, la fundulsacului ºi cãruia i se pregãteºte eti-cheta: “Bun pentru România”! Este,de data aceasta, mult mai interesantde vãzut cum vor reacþiona autori-tãþile.Se aflã tot sub presiunea deci-ziei de la Praga?Se crede în conti-nuare, cã în acest fel vor obþine maimultã bunãvoinþã din partea Ame-ricii?Sau sunt hotãrâþi sã facã uz deprevederile legale internaþionale îndomeniu? Un fost nazist poate sãînsemne o întâmplare.Doi, însã ame-ninþã sã devinã fenomen.

12 Iulie 2002


Sãrbãtori legale cu amenzi

N-a avut Executivul nostrudrag grijã mai mare decât aceea de aimpune respectarea sãrbãtorilor le-gale printr-un proiect de lege la cares-a lucrat din greu.Cineva, cu spirit deobservaþie, a sesizat faptul cã Legea75/1996 privind stabilirea zilelor desãrbãtoare legalã avea o gravã lacunã:nu prevedea pedepse pentru încãl-carea dispoziþiilor sale!Practic, ceicare nu luau în seamã legea, n-aveaua se teme de nici o urmare!Ei bine,s-a terminat cu debandada: de acumînainte, cine are chef sã-ºi batã joc delege va plãti scump: de la 50 la 100 demilioane de lei amendã! Cineva carenu se pricepe prea bine la realitãþileromâneºti, ar putea sã creadã cãangajatorii - printre care chiar ºi statul- de pe aceste meleaguri nu au plãceremai mare decât aceea de a refuzaoamenilor muncii dreptul de a staacasã, cu burta la soare, pe 1 ºi 2 ianu-arie, a doua ºi a treia zi de Paºte, de1 mai ºi 1 decembrie, pe 25 ºi 26decembrie ºi de a-i aduce cu arcanulla muncã. Bunul simþ ne spune, însã,cã lucrurile nu stau deloc aºa.România este departe de a se con-frunta cu un exces al poftei de muncãsau al exigenþelor de acest gen.Ba,

dimpotrivã: pe lângã amintitele sãr-bãtori se gãsesc tot timpul prilejuri dea adãuga altele, sau de a crea “punþi”cu reprogramãri fictive.N-a fost an, înultimii vreo 12, în care sã nu seacorde un supliment de zile libere, înschimbul promisiunii cã acestea vor firecuperate.Cum se recupereazã, cucâtã râvnã ºi cu câtã rigoare, ºtim cutoþii... Desigur, o lege care nu prevedesancþiuni e o lege ºchioapã.Dar pânãºi aceastã întâmplare nu e lipsitã de oexplicaþie: la ce bun sã mai prevezipedepse pentru fapte ce nu se comit?Cred însã cã n-ar fi fost lipsit deinteres un amendament care sã pre-vadã ºi pedeapsa pentru adãugarea denoi sãrbãtori sau chiar pentru zilelelegale de muncã irosite...

13 Iulie 2002


Mulþi anitrãiascã!

Cine sã trãiascã? Pãi, deexemplu, Mircea Geoanã, junelenostru ministru de Externe, care areusit sã dea o loviturã dublã: sãeconomiseascã banii pe care ar fitrebuit sã-i cheltuiascã organizându-ºi aniversarea celor 44 de veri dacã arfi venit pe lume în altã zi decât cea încare sora Franþa îºi sãrbãtoreºte ºi eaziua naþionalã - ºi dacã avea altãmeserie decât aceea de diplomat,deþinãtor al funcþiei respective; ºi doi,sã ia un avans de popularitate care sãle cadã greu la stomac unora dintrecei care-l considerã un competitorpentru anumite funcþii ºi poziþii po-litice. Gurile rele zic cã premieruluiNăstase nu i-ar fi cãzut prea bineatenþia care i s-a dat ministrului sãude externe la chermeza gãzduită deambasada Franþei, duminicã. Nu credasta pentru cã în competiþia directãcare se sugereazã cã ar exista între ceidoi, premierul a luat caimacul ºi laacest capitol: n-a fost el cel care a fostfelicitat, de faþã cu toată crema poli-ticã; a Europei, de cãtre premierulspaniol Aznar, în cursul summit-uluide la Sevilla, pe 22 iunie?Ba a fost.Or, între asistenþa de atunci -Schroder, Blair, Chirac, Berlusconi -

ºi cea de acum există niscai dife-renþe.Dar ºi o asemănare: prezenþa, laambele, a preºedintelui Iliescu - celcare se strãduieºte a fi un tată iubitorpentru toþi fiii sãi politici, dar înspecial pentru ºefii executivului -indiferent cã-i cheamă Nãstase sau -cum se mai speculeazã - Geoanã Aºaîncât nu vãd de ce s-ar îngrijora dlGeoanã chiar dacă unora li s-a pãrutcã dl Nãstase ar fi ascultat cam în-cruntat elogiile pe care i le aduceaambasadorul Menat.Allons enfants dela Patrie! - vorba Marseillezei: fieNãstase, fie Geoanã, fie oricine alt-cineva, România trebuie să meargãînainte, fãrã a se împiedica de micileciupituri ºi înþepãturi la care nesufe-rita de presã îi supune zilnic pe repre-zentanþii naþiei. Mulþi ani trãiascã!

16 Iulie 2002


Preþulscandalului

Michael Ringier este un per-sonaj cunoscut ºi respectat în Elveþia.Face parte dintr-o familie care s-aîmbogãþit editând cãrþi ºi reviste ºi, mainou, ziare. Grupul care-i poartã numeleeste pe locul al doilea în Elveþia, înmaterie de media ºi în primele zece dinEuropa. Proprietar al celor douã celemai mari tipografii de reviste ºi deziare, Ringier S.A. a lansat o temerarãcampanie de cucerire a noilor teritoriidemocratice apãrute în Europa dupãcãderea comunismului. Cehoslovacia,Ungaria, Polonia, Bulgaria au devenitrapid pieþe interesante pentru publi-caþiile grupului. Din 1994, Ringier apãtruns ºi pe piaþa româneascã fiindprima mare casã de editurã strãinã carea investit în presa scrisã din România.În Elveþia funcþioneazã o subtilãdelimitare între onorabilitatea firmei -reprezentatã de Michael Ringier, VIPcunoscut ºi recunoscut, fost membrual echipei naþionale de Cupã Davis(alãturi de Dimitrie Sturdza) - ºi uneledintre produsele grupului, precum ta-bloidul Blick, un harnic promotor altuturor scandalurilor publice, graþiecãrora se vinde în tiraje ce depãºesc 3-400.000 exemplare, veritabil recordpentru o þarã ca Elveþia. Nimeni nu semândreºte cã citeºte Blick, dar toatã

lumea îl cumpãrã. Respectiva publi-caþie a fãcut senzaþie în urmã cu câþivaani când a devoalat relaþia fostului am-basador elveþian la Bucureºti, Vetto-vaglia, cu o junã ziaristã bãºtinaºã.Scandalul a dus la rechemarea amba-sadorului ºi la câteva procese care aufãcut vâlvã. Episodul a lãsat urmeadânci în psihologia ziariºtilor de laBlick, care ºi-au propus sã devinãdemolatori de ambasadori, de profesie.Au reuºit din nou, anul trecut, sã-l deajos ºi pe ambasadorul elveþian laBerlin, acuzat de a fi avut o relaþie cu oesteticianã cu trecut picant. Borer a fostrechemat la Berna ºi obligat sã demi-sioneze. Numai cã adevãrata bombã aexplodat recent, când presupusa aman-tã a revenit asupra afirmaþiilor iniþiale,declarând cã a primit o importantã su-mã de bani din partea ziarului pentru asusþine cã era amanta ambasadorului.Gong final: sobrul ºi onorabilul domnRingier a semnat pe prima paginã aBlick-ului o scrisoare de scuze laadresa ambasadorului. În culise se spu-ne cã preþul acestor scuze l-a constituito sumã de franci elveþieni compusã din7 cifre, menitã sã repare onoareapierdutã a diplomatului. Este cea maiumilitoare posturã în care a fost pus, îndecursul existenþei sale, omnipotentulpatron a unei reþele internaþionale depresã ce va rãmâne marcatã, multãvreme, de stigmatul minciunii ºi alinvenþiei. Douã rãni mortale pentru oinstituþie pusã - teoretic cel puþin - înslujba adevãrului.Senzaþionalul cuorice preþ are întotdeauna, mai devremesau mai târziu, un preþ care se plãteºteprin credibilitate!

17 Iulie 2002


Hoþii laPatapievici

L-au cãlcat hoþii pe dlPatapievici, cunoscutul scriitor ºimembru al CNSAS. ªi cum dlPatapievici nu este un om obiºnuit,nici hoþii sãi nu pot fi niºte fitecine-aºa, cel puþin, gândesc cei care scriudespre acest subiect. ªi care doresc cadintr-unul banal sã faca unul excep-þional. Evident, dl Patapievici nu arenici o vinã cã se întâmplã aºa ceva.Domnia sa este cel mult beneficiarulunei psihoze care creeazã o vastãliteraturã de gen. ªi anume cã totultrebuie sã aibã o semnificaþie, ºi dacãse poate una cât mai percutantã. Aºaîncât, ca sã revenim la subiectul ini-þial, hoþii care au spart apartamentuldin Moºilor, în absenþa proprietarului,n-au putut sustrage doar bunuribanale: bani, bijuterii, alte valori. Nu.Ei au sustras, (sau au cãutat) manu-scrise, documente, însemnãri. O pra-dã cu valoare intelectualã ºi - de cenu?- politicã! Mâna lungã a insti-tuþiilor represive ale statului s-a insi-nuat, odatã în plus, în peisaj, submasca tâlhãriei ordinare. Domnilor,nu þine! Nu veþi putea pãcãli vigilenþaunei societãþi civile în crizã de su-biecte ºi valori. Aºa cum Patapievicinu poate fi jefuit de niºte tâlhari

oarecare, nici Stelian Tãnase nu poatefi ascultat, telefonic, de niºte simpliamatori de voyeurism sonor. Ca sã numai vorbim despre dl. ValentinIonescu, despre care nu se pot luarelaþii de rutinã, ci doar informaþiimenite sã-l împiedice sã-ºi arate dinnou valoarea. Ce vreau sã spun: nuneg- avem suficiente cazuri- existenþaunor tentative de a resuscita metodede poliþie politicã. Dispersarea zone-lor de interes ºi de putere face, însã,ca acestea sã nu mai fie monopolulunei singure instituþii. S-a democra-tizat pânã ºi culegerea de informaþii,mai mult sau mai puþin clasificate, ºidemersurile pot porni de unde nicimãcar nu te aºtepþi. Asta, pe de oparte. Pe de alta, este tot mai evidentfaptul cã personaje în crizã depopularitate ºi de atenþie publicã, sunttot mai interesate sã dea astfel deturnuri pãþaniilor lor cotidiene. Sã ledea- cu ajutor mai mult sau mai puþindezinteresat- semnificaþii care sã-ipropulseze în primul plan al atenþiei.De aici însã, pânã la a semnifica totulca o consecinþã a luptei dintre bine ºirãu, dintre statul democratic ºi cetã-þeanul angelic, este un drum pe careîl parcurgem, cred, cu prea multãuºurinþã ºi într-un mod mult preasimplist. Dacã presa nu se mai ocupãde tine,nu exiºti. Iar ca sã exiºti.trebuie ca cineva sã-þi fure niscaidocumente compromiþãtoare. Pentrualþii, bineînþeles .

18 Iulie 2002


FMI : Medicul de familie !

Ori de câte ori are prilejul,premierul Năstase nu rezistă tentaþieide a-ºi ciupi interlocutorii. De a-ºiexersa spiritul fin pe seama unorsubiecte pe care alþii nici n-ar îndraznisă le abordeze. Cum ar fi, de exem-plu, FMI-ul. La sfârºitul unei rundede discuþii pe care guvernul le-a purtatcu delegaþia condusă de Neven Mates,după observaþiile acestuia legate depericolul creºterii salariilor de buge-tari prin ridicarea pragului salariuluiminim, dl. Năstase s-a întrebat -retoric bineînþeles - dacă guvernulStatelor Unite ar putea respectacondiþiile atât de severe ale FMI.Ideea era că dacă americanii n-arputea, este cu atât mai absurd să ni seceară nouă aºa ceva. Că poanta, ebună. Probabil că dacă ar fi puºi însituaþia de a cere bani de la FMI, arîntâmpina, la rândul lor, mari greutăþiîn a respecta condiþiile puse deatotputernicul for mondial. Cum însăaºa ceva este exclus să se întâmple,întrebarea rămâne retorică ºi poantad-lui Năstase bună pentru a da satis-facþie tuturor celor care au cevaîmpotriva creditorului ºef mondial.Realitatea este că România este ceacare are nevoie de bani de la FMI. ªi

că tot ea este cea care trebuie săîndeplinească condiþiile pe care le puncreditorii. Chiar cu riscul de a face oreformă de metal ºi nu una pentruoameni. Pentru că pe FMI-iºti îiinteresează metalul pe care ni-l dauºi pe care-l vor dori înapoi. Aceastăveºnică tutelă , cu toate aceste lungidiscuþii, observaþii, atenþionări, esteobositoare ºi iritantă. ªi durează,parcă, de prea mult timp. NegociatoriiFMI au dat gata până acum cam douăguverne ºi nici cel actual nu aratăprea bine. Este ca un medicament ca-re nu reuºeºte să pună pacientul pepicioare, chiar dacă tratamentul esteintensiv. N-ar fi cazul, oare, să seschimbe doctorul? Ba da. Dacă armai fi vreunul disponibil Din păcate,pentru boala economiei noastre numai există alþi doctori. Sau, mai exact,nu ni-i putem permite. FMI-ul este camedicul de familie. Ca să-l schimbicu unul mai bun trebuie să ai dare demână .Adică să ai bani. Or, tocmaiasta-i boala de care ne tratează dl.Mates. Până la diagnosticul final.

19 Iulie 2002


Unde ne mai fugcopiii de-acasã?

Mihãiþã, 13 ani, din Caracal,a fugit de acasã. Nu la Bucureºti, sãse facã moderator de talk-show-uri,precum alþi conorãºeni de-ai lui, ci laaeroportul Otopeni, de unde spera sãajungã cumva în Germania. Ce aveasã facã acolo nu îi era prea clar, dar lavârsta lui nu prea îþi pui probleme deacest fel ºi te laºi în voia valului.Mihãiþã nu este singurul copil carefuge de acasã. Sute, poate mii de copiide vârste apropiate îºi pãrãsesc lunarcãminele din felurite motive. Cei maimulþi o fac din cauza mizeriei ºiviolenþelor pe care le genereazã sãrã-cia. Pentru aceºtia este mai conve-nabil sã trãiascã în canale, cerºind saufurând, decât sã suporte bãtãile ºifoamea din cãminele pãrinteºte. Maiconvenabil chiar decât în unele insti-tuþii specializate, de asistenþã publicã,unde indiferenþa se conjugã cu unpericulos climat de perfecþionare in-fracþionalã. Nu toþi cei care fug deacasã o fac împinºi de mizerie. Sunto mulþime de copii cãrora familia leasigurã ºi decenþa traiului ºi climatulnecesar. Fug, pentru cã fuga face par-te din algoritmul teribilismelor infan-tile, a spiritului de aventurã. Sperã caîn acest fel sã sarã trepte ºi sã-ºi

aproprie un ideal de excepþie. Nu suntdeloc strãine de asemenea procese degândire multpreamultele filme difu-zate de multele posturi de televiziunecare idealizeazã un picaresc modern.Puºtii care-ºi lasã în urmã familiile ºiºcoala îºi doresc sã devinã ceva.Altceva. Ce? Aici este problema.Care sunt modelele pe care societatearomâneascã le oferã? Cu cine pot sãsemene? Pe cine vor sã copieze? ªitot aici, drama. Aproape nici unuldintre modelele contemporane dereuºitã nu stimuleazã fantezia puºtilordornici de aventurã în direcþiile pecare societatea le acrediteazã. Oame-nii de afaceri al cãror succes se ba-zeazã pe þepe de proporþii, ziariºti descandal care n-au apucat sã-ºi terminevreo ºcoalã, fotbaliºti cu trei clase ºicu regimente de amante, politicieni deduzinã bãgaþi pânã-n gât în afacerinecurate...

Unde ºi de ce mai fug de-acasã copiii?

20 Iulie 2002


Sã ne obiºnuimcu pãmântul!

Era o anecdotã sinistrã: un tipîl întreabã pe un amic cum se maisimte. -Prost! - rãspunde acesta. AmSIDA! -Da? ªi ce tratamente aifãcut? -Fel de fel! -Dar cu nãmol aiîncercat? -Pãi, la ce sã fie bun nãmo-lul la o asemenea boalã? -Cum la ce?Sã te obiºnuieºti cu pãmântul!Principala noastrã boalã o reprezintãcostul energiei. Preþul gazelor ºi alelectricitãþii tropãie de câþiva aniîncoace promiþând sã se transformeîntr-un adevãrat galop. Autoritãþile înmaterie ne-au ºi dat de ºtire cã înaugust se va proceda la o nouã ma-jorare - consistentã - a preþului gaze-lor naturale. De ce din august, cândconsumul este încã redus? Ca-n ban-cul din deschidere: ca sã ne obiºnuimcu... pãmântul. În noiembrie, cândvor începe sã curgã facturile, organis-mul românului va fi deja blindat,psihologic, cu profilul noului preþ.Vom bãga mai uºor mâna în buzunar,fãrã sã ne mai întrebãm de unde naibaprovin aceste sume ºi cum le-o ficalculat cine le-a calculat. Este, bine-înþeles, o iluzie. Ca ºi iluzia cã iarna2002/2003 va fi una ca oricare alta. Vafi, din punctul de vedere al buzuna-rului cetãþeanului, poate cea mai grea

dintre ultimele 13! Va fi iarna în caresalariul minim pe economie se vadovedi, în mod fatal, inferior facturiide întreþinere lunarã. Or, un asemeneafenomen nu poate sã demonstrrezealtceva decât cã sistemul funcþio-neazã defectuos. Cã societatea nu esteîn stare sã rezolve problemele funda-mentale ale oamenilor. Cã din ceeace se produce cum se produce, multprea mult se furã, se risipeºte, segospodãreºte prost. Este o situaþiegravã pe care obiºnuitele ºtergeri saueºalonãri de datorii nu vor reuºi sã orezolve. Pentru cã hiba este de fond.De vinã cã cetãþeanul nu poate sã-ºiachite aceastã facturã este vinovatîntregul aparat care gestioneazã þaraîntr-un mod care nu poate conducedecât la faliment. Ori, sã falimentezio þarã este o performanþã nu laîndemâna oricui...

22 Iulie 2002


Protocolulînþelepþilor din Snagov

Dupã ce-a fãcut gãlãgie cât aîncãput, dl Voiculescu împreunã cupartidul sãu s-a dus cuminte, laSnagov, unde ºi-a aºternut semnãturaalãturi de Adrian Nãstase pe noulprotocol privind colaborarea dintrecele douã formaþiuni politice. Princi-palul motiv de nemulþumire al uma-niºtilor - crearea de grupuri parla-mentare proprii la Camerã ºi în Senat- a fost trecut, cuminte, la capitolul“intenþii”, sub o formulare neutrã:PSD va spijini eforturile umaniºtilor,dar în condiþiile regulamentelor. Or -este notoriu - cã regulamentele,deocamdatã, nu permit aºa ceva.Rãmâne - vorba unui slogan comer-cial - cum am stabilit!Care esteex-plicaþia acestei cuminþiri bruºte aumaniºtilor, care pânã mai ieri-alal-tãieri ameninþau cu ieºirea de laguvernare ºi luarea viitorului pe contpropriu? Unul dintre argumente credcã l-a constituit, ultimul sondaj deopinie care, în ciuda unei grãmezi dereproºuri la adresa formaþiunii aflatela guvernare, o menþine în topul pre-ferinþelor cu un procentaj remarcabil:55 la sutã! În aceste condiþii, PUR sevede complet lipsit de alternativã: cuisã-ºi ofere serviciile? ªi ce sã pri-

meascã în schimb? Aºa, de bine, derãu are un minister (nu ºi fondurileaferente) ºi promisiunea unor posturinoi pentru membrii sãi, chiar dacãsub rezerva competenþei. Practic,agitaþia umanistã s-a dovedit doar otatonare a nervilor social-democraþi,iar aceºtia s-au dovedit suficient detari pentru a rezista la ºantaje. Asta, încondiþia în care pierderea câtorvavoturi umaniste (în cazul unei rupturi,pun mâna în foc cã vreo câþiva dintreoamenii lui Voiculescu vor devenirapid oamenii lui Nãstase, cãruia-i ºiaparþin, în fapt) poate fi suplinitã cusucces de sprijinul unui aliat serios ºicare nu face nazuri atâta timp cât îºivede împlinite interesele. Un partenernu înseamnã neapãrat un parteneregal - a cedat, în ultimã instanþã, DanVoiculescu, oferind Cezarului ce e alPSD-ului ºi recunoscând, implicit,rolul pe care poate sã-l joace - înciuda rezultatelor notabile obþinute laalegerile parþiale, evocate cu maliþiede Adrian Nãstase - partidul care ºi-aagãþat în coadã o subtilã - dar inutilã,deocamdatã - punte spre o alternativãsocial-liberalã.

23 Iulie 2002


Dolarii domnilorMuºetescu ºiAgaton

Am aºa, o tresãrire, o emoþiepe care nu pot sã o definesc, ori-decâteori dl Muºetescu, la APAPS,sau Agaton, de la Turism, ne anunþãcu mândrie patrioticã despre faptul cãau mai vândut niºte active ºi cã învisteria þãrii au mai intrat nu ºtiu câtemilioane de dolari. Ca orice om caren-a vãzut cum stau banii în haznale,îmi imaginez recoltele domnilorMuºetescu ºi Agaton ca pe niºtemaldãre de bancnote verzi, din careGuvernul abia aºteaptã sã ia câte uncoº pentru a mai acoperi din nevoilecurente. Dacã lucrurile stau într-adevãr aºa, domnilor Muºetescu ºiAgaton ar trebui sã li se înalþe, chiardin timpul vieþii, statui care sã fieamplasate în faþa ministerelor lor ºi lacare românii recunoscãtori sã vinã sãdepunã buchete de flori în semn derecunoºtinþã pentru efortul patrioticde a gãsi amatori pentru ce-a mairãmas neprivatizat. În realitate, dolariicu care ne ameninþã cei doi sunt niºteficþiuni. Când îl auziþi pe dl Agatonrostind nemulþumit: “azi am maibãgat la buget 10 milioane de dolariluaþi pe niºte hoteluri” sã nu faceþigreºeala sã credeþi cã dolarii ãia chiarexistã. Ei existã doar pe hârtie ºi nici

acolo foarte sigur. Dl Agaton vinde peintenþii sau pe aranjamente. Oricine,chiar ºi dv. aþi putea participa cu niþelefort la o astfel de licitaþie ºi sã ziceþi:OK! Dau zece milioane pe hotelulãsta! Ei bine, pânã a doua sau a treiazi puteþi sã vã rãzgândiþi, sau sã vãdaþi seama cã n-aveþi banii ãºtia.Licitaþia se anuleazã, hotelul se vindeapoi prin negociere directã unuiprieten al ministrului care va da banii,eºalonat, în rate, pe 20 sau 30 de ani.Între timp acesta va pune hotelul gajpentru un împrumut de la o bancãunde are, deasemenea, prieteni, ºi vadispãrea cu banii prin cine ºtie ceparadis fiscal. Dv. nu veþi afla, însã,aceste amãnunte. Veþi rãmâne cuamintirea plãcutã a faptului cã dlAgaton a mai bãgat niºte milioane labuget. Sau dl Muºetescu. Citesc prinziare, cã TEPRO Iaºi, faimoasa între-prindere vândutã de FPS unor cehi,sau hotelul Forum din Costineºti,vândut de Ministerul Turismului unuimedic româno-german, au revenit înpatrimoniul celor douã instituþii. Du-pã ce fuseserã privatizate cu succes!Vedeþi? Este exact ce vã spuneam...

24 Iulie 2002


Bãtãlia euro-dolar

...se dã cel mai abitir pe me-leagurile dâmboviþene unde autori-tãþile sunt puse în dificila posturã dea aborda ca scuzã sau justificarepentru violentele miºcãri ale preþu-rilor, situaþie în care se gãseºte unadintre cele douã valute. Economiaromâneascã de semi-piaþã a fost, încãde la începuturile sale, una dolarizatã.Într-o perioadã în care leul se rosto-golea precum bulgãrele de zãpadã pepovârniºul Tranziþiei, dolarul rãmâneasingurul lucru sigur, de care te puteaiagãþa la nevoie. Înaintea oricãror altemiºcãri, preþurile au început sã se ali-nieze, harnice, la dolar, în contradicþiecu indolenþa marcatã a salariilor ºi aveniturilor în general, dependentedoar de moneda naþionalã. De aicitoate retuºurile periodice de preþuriprecedate de comunicate în care, cugravitatea de rigoare, se aduce lacunoºtinþa naþiunii cã, datoritã deva-lorizãrii monedei naþionale în raportcu dolarul, noul preþ al... va fi de...Noul preþ intrã în vigoare, de regulã,la miezul nopþii care deja a trecut.Iatã, însã, cã pe aceastã partiturã aapãrut o arie nouã: ultimele scumpiriale benzinei - ca sã dau un exemplusemnificativ - s-au produs datoritã

creºterii monedei europene - euro.Care a crescut în raport cu dolarul.Care a scãzut! Moment în care agiliinoºtri fãcãtori de preþuri au sãritsprinten din barca dolarului în cea aeuro! Pas de mai înþelegi ceva. Saualtceva în afarã de faptul cã ori sescumpeºte ori se ieftineºte dolarul,preþul benzinei în lei creºte! Cã orices-ar întâmpla, soarta românului estesã plãteascã întotdeauna mai mult, înleii tot mai puþini din buzunarele sale.Din bãtãlia durã între euro ºi dolar,învins iese, sistematic, leul românesc.ªi utilizatorii sãi.

25 Iulie 2002


Temporizareaprezidenþialã

Dl preºedinte Iliescu a plecatîn concediu fãrã a contrasemna numi-rea dlui Amarie în funcþia de procu-ror general al noului Parchet Antico-rupþie. Am putea crede cã a fost osimplã scãpare. Cã, dornic sã ajungãmai repede acasã - unde a declarat cãdoreºte sã-ºi petreacã, în liniºte,concediul - preºedintele a lãsat unvraf de hârtii nesemnate pe biroul sãude la Cotroceni. ªi cã le va regãsi,intacte, peste o lunã, când îºi va pune,liniºtit, iscãlitura, pe documentulcare-l pune în funcþie pe ºeful insti-tuþiei prin care administraþia doreºtesã dea lovituri mortale corupþiei.Cunoscându-l cât de cât pe dl preºe-dinte, ºi ºtiindu-l extrem de riguros ºide grijuliu cu hârtiile care-i parvin,mi-e greu sã cred cã a fost vorba des-pre o simplã uitare. Mai degrabã estevorba despre o temporizare - proce-deu favorit al titularului de laCotroceni, atunci când are de-a facecu chestiuni controversate sau contro-versabile. Sau cu lucruri cu care, dincapul locului, nu prea este de acord.Atunci, dl preºedinte îºi ia niºte rãga-zuri de reflecþie, la finele cãroraconstatãm, nu fãrã surprindere, cãproblemele se aºeazã, parcã de la

sine, pe fãgaºul normal. De ce cred cãeste vorba despre o situaþie de acestfel? Pentru cã dl Amarie are o pro-blemã. Mai complicatã decât ar puteasã parã la prima vedere. Domnia saeste, probabil, un bun profesionist.Are calitãþi care au atârnat decisiv înpropunerea sa pentru aceastã funcþie.Numai cã dupã ce a fost propus, aapãrut problema, sesizatã prompt depresã: dl procuror a avut, în urmã cucâþiva ani, un accident de circulaþie. Aomorât o femeie pe trecerea de pie-toni. Accident. Întâmplare nefericitã,pe care nu ºi-o doreºte nimeni ºi nu ede dorit nimãnui. Dupã cercetare arezultat cã vinovãþia aparþinea vic-timei. Posibil. Faptul, însã, cã la aceaorã dl Amarie era procuror ºef înlocalitatea respectivã, ne face - nudoar pe noi - sã avem dubii legate deobiectivitatea anchetei. Este ghinionuldlui Amarie cã a trecut printr-o astfelde situaþie. El aspirã, însã, la o funcþieunde va trebui sã facã faþã unor pre-siuni deosebite. Având o asemeneahibã la dosar, va reuºi el sã reziste?Aceasta este, probabil, întrebarea pecare ºi-o pune ºi domnul preºedinte.ªi asupra cãreia doreºte sã mediteze,probabil, în concediu...

26 Iulie 2002


Manager de ficþiuni

Poate nu ºtiaþi cã, deºi existãdeocamdatã doar în imaginaþia minis-trului Turismului, Dracula Park aredeja un manager ºef. Iar acest mana-ger este retribuit, pentru activitatea pecare o depune, cu 20 de milioane delei lunar. Nu ºtim cine este acestmanager ºi nici nu are prea multãimportanþã. Deocamdatã. ªtim însã cãniciodatã nu a fost acest proiect maideparte de materializare, decât esteîn acest moment când însuºi promo-torul sãu a înclinat steagul în faþarezervelor ºi opoziþiilor de tot felul.Locaþia de lângã Sighiºoara este dejao chestiune depãºitã. Se duc acumlupte de gherilã pentru un nou am-plasament al unui proiect extrem desubþire în analiza economico-financiarã ce a fost fãcutã foarte dinvârful condeiului. Acest proiect, îm-brãþiºat cu cãldurã de ministrul Aga-ton - o cãldurã care a mers pânã laatribuirea paternitãþii sale - a pornit cao þeapã ce trebuia trasã unor inves-titori din vechiul regim care proiec-taserã un parc de distracþii la Bran. Caorice proiect care se respectã, acestaa fost precedat de o discretã achi-ziþionare, la cele mai mici preþuri cuputinþã, a suprafeþelor pe care ar fi

trebuit sã fie construit. Noua echipãPSD a prins de veste ºi a dat atunci oloviturã durã nucleului liberal aflat larãdãcina afacerii: a mutat locaþia laSighiºoara, tot dupã o discretã tato-nare a posibilitãþilor de achiziþie aterenurilor. Dezbaterile care au urmat,legate de utilitatea sau de fezabi-litatea proiectului au avut în substrato durã bãtãlie de interese între douãcategorii de cumpãrãtori. Toþi, de ceamai “bunã credinþã”. Ce n-a luat încalcul echipa Agathon a fost reacþiasocietãþii civile ºi a ecologiºtilor la oastfel de lucrare, ce ar fi putut sãafecteze grav echilibrul natural ºiimaginea Sighiºoarei. Uitându-ºi an-gajamentul de a-ºi da demisia dacãDracula Park nu se face la Sighiºoara,dl Agathon cautã acum o ieºire dinimpas. ªi din criza de lichiditãþi carel-ar putea lãsa ºomer pe chiar mana-gerul parcului...

27 Iulie 2002


ªansa URR-ului:FloriiiiiinCãlinescu

Dupã ce-a ieºit la rampã,trâmbiþându-ºi existenþa, ºi dupã ce amustrat aspru câteva ziare care ºi-aupermis obrãznicia de a se întreba cineeste în spatele sãu, URR-ul - adicãUniunea pentru Reconstrucþia Româ-niei - purcede cu sârg la construcþianoului edificiu democratic. Un edi-ficiu care se vrea ridicat cu materialenoi ºi de cea mai bunã calitate. Nu cumateriale refolosibile sau recuperatedin demolarea altor formaþiuni. Auspus-o chiar arhitecþii unui edificiu pecare cutremurul electoral din 2000 l-a pus la pãmânt pentru destul de mul-tã vreme: domnii Emil Constanti-nescu ºi Dorin Marian care, completdezinteresat, au dorit sã nãºeascãvenirea pe lume a fragedei mlãdiþepolitice botezatã URR. Cum spu-neam, una dintre problemele noiiformaþiuni este gãsirea de lideri cre-dibili, proaspeþi, uscaþi ºi nepãtaþi detãvãleala politicã cotidianã. Dupãcum se zvoneºte prin culisele noiiformaþiuni, unul dintre personajeleasupra cãruia s-au aþintit cãtãrileURR-iste este Florin Cãlinescu. De ceFlorin Cãlinescu? În primul rând,pentru cã este un personaj popular. Îlºtim toþi, chiar dacã de vreun an n-a

mai apãrut, uitam-nisam, pe miculecran. Îl ºtiu ºi þãranii din piaþã, ºiorãºenii din centru. ªi foarte mulþi îlsimpatizeazã pentru fermitatea ºilimpezimea opþiunilor lui în oricedomeniu. Florin Cãlinescu ar putea fi,de data asta, o bunã locomotivãpentru un tren în care s-au îmbarcatatâþia necunoscuþi. Cât despre poftalui Cãlinescu de a face valuri în jurulsãu, n-ar trebui sã mai vorbim.Nevorbit de un an, cred cã abia aº-teaptã prilejul de a-ºi declanºa dizer-taþiile pe orice temã, dar mai ales pecele majore, pe care le-a întors petoate feþele în Chestiunea Zilei.Cãlinescu ar mai putea veni cuaplombul dat de o tentativã politicãnereuºitã: aceea de a candida la pre-ºedinþie, în numele partidului dom-nului Mãgureanu, intenþie ratatã depuþin în toiul campaniei din anul2000. ªansa URR-ului poate fi...Floriiiin Cãlinescu!

ªi - bineînþeles - echipa lui despecialiºti.

30 Iulie 2002


SindromulSechelariu:cârnatul, agentelectoral!

Nu m-am grãbit sã abordezacest subiect atunci când el eraproaspãt ºi apetisant. Orgia de cârnaþiºi bere dezlãnþuitã de primarulSechelariu în parcurile bãcãoane, deziua lui ºi a lui frate-sãu, i-a cãlcat pebãtãturi pe mai-marii de la Bucureºti.Dlui preºedinte Iliescu i s-a pãrut omitocãnie sadea ºi n-a rezistat sã nu-lcompare pe dl Sechelariu cu un vãtafcare-ºi cheamã argaþii sã le dea boabe,iar d-lui Nãstase nu i-a convenit dinpunctul de vedere al imaginii parti-dului, mai ales într-un an când elînsuºi a renunþat la manifestãrile deadeziune din partea simpatizanþilorsãi, aniversându-ºi ziua de naºtereprin muncã, la Sevilla. Luat din scurt,dl Sechelariu a dat înapoi, declarândcã regretã dacã unii s-au simþit lezaþide ceea ce s-a întâmplat la Bacãu.Sigur cã imaginea de potentat localcare aruncã cu cârnaþi în stânga ºi îndreapta nu se potriveºte cu portretulrobot al liderului social-democrat.Sigur cã amploarea pe care dlSechelariu a dat-o unui eveniment, laurma-urmelor, strict personal, nu picãprea bine într-un moment în caremajoritatea populaþiei o duce tot maiprost. Pe de altã parte, însã, cred cã

trebuie þinut cont de o anume viziunetradiþionalã asupra liderului. Într-oþarã în care cea mai stringentã nevoiea fost aproape întotdeauna hrana,evenimentele se consumã printr-orãzbunare ad-hoc împotriva acestuiinamic tenace. Naºterea, moartea,cãsãtoria sunt însoþite tradiþional demese încãrcate. Mesenii mãnâncã ºiîl înjurã, din invidie, pe sãrbãtorit, sauîl blagoslovesc. Este ceva care mãface sã cred cã marea majoritate acelor care s-au înghesuit în parcul dinBacãu, nu l-au înjurat pe dl Seche-lariu, ci l-au blagoslovit dupã datinã.ªi-l vor þine minte. Cârnaþii din 14iulie se vor dovedi, foarte probabil,agenþi electorali mult mai eficienþidecât orice discurs sau program.Viitorul mandat al primarului s-arputea sã depindã, într-o mãsurã maimare decât ne vine sã credem, de ei.Dar, oare, 1 mai ºi 23 august nu deve-niserã sãrbãtori datoritã aceloraºi ar-gumente? Datoritã cremvurºtilor ºiberii pe care doar atunci le gãseai?

31 Iulie 2002


Ce nu înþelegeEllie Wiesel...

Remarcabilã personalitate alumii contemporane, legitimatã prinsuferinþele îndurate în lagãrele deconcentrare ºi de exterminare naziste,Ellie Wiesel, laureat al premiuluiNOBEL pentru Pace, s-a reîntors,pentru câteva zile, pe meleagurileSighetului, acolo unde a vãzut luminazilei, într-o aºezare care la sfârºitulanilor ‘40 numãra nu mai puþin de38.000 de evrei, într-o comunitateharnicã ºi prosperã. Copil fiind, a trãitdrama deportãrii ºi a exterminãrii în-tregii sale familii.Unic supravieþuitor,a dorit sã mai revadã odatã locurile încare privea pe fereastrã moþii moro-cãnoºi trecând pe stradã spre treburilelor. Este, desigur, extrem de greu sãretrãieºti la aceeaºi intensitate senti-mentele pe care le încearcã celebrul(acum) scriitor ºi pãstrãtor al me-moriei Holocaustului.Personaj aºezat,rezonabil, modest, Wiesel a avut înpreºedintele Iliescu o gazdã ºi unghid pe mãsurã.Vizita sa s-a derulatîn parametrii decenþei ºi ai adevã-rului.U n adevãr crud, adeseori greude suportat, dar al cãrui þel este de ane face sã nu uitãm ceea ce s-ar putea,tragic, repeta.Desprins de locuri ºi derealitãþile lor, Ellie Wiesel ne apare,

însã, uºor debusolat.Iar mesajul sãupare, uneori, sã-ºi greºeascã adresa.Vorbindu-le celor prezenþi la Sighet,i-a rugat sã-ºi întrebe pãrinþii ce s-aîntâmplat în urmã cu peste 60 de aniºi despre cum au putut sã doarmãliniºtiþi când vecinii ºi cunoºtinþelelor au fost trimise la moarte.Unîndemn pe care respectatul laureat arfi trebuit sã-l adreseze autoritãþilor dela Budapesta, sub a cãror diriguire s-au petrecut tragicele evenimente.Ellie Wiesel uitã cã în anii Diktatuluisoarta românilor nu a fost mai bunãdecât a evreilor din Transilvania ocu-patã de horthyºti.ªi cã, în aceleaºitrenuri ale morþii, au fost nu puþiniromâni. Erorile istorice ºi geograficele joacã feste nu doar celor care ºtiulumea de pe hartã - ºi nici de acoloprea bine.Din pãcate ºi oaspetelenostru de acum pare a fi unul dintreaceºtia.Cât despre apelul - nobil - alrenunþãrii la urã ºi la intoleranþã, dinnou dl Wiesel greºeºte adresa.Oadresã pe care ar putea-o regãsi chiarpe meleagurile locuite astãzi deconaþionalii sãi, angajaþi într-o sinu-cigaºã competiþie de urã ºi rãzbunarecu cei cu care ºi-au împãrþit, de-alungul istoriei, destinul.

01.August.2002


Love Story la Scroviºte

Începe sã se stingã agitaþiaiscatã de presupusa (nedoveditã înnici un fel pânã acum) legãturã amo-roasã dintre ex-preºedintele Constan-tinescu ºi doctoriþa care i-a acordatasistenþã pe perioada mandatului. ªiodatã cu aceasta, valul de scenariicare s-au constituit în jurul maniereineobiºnuite în care a fost fãcutãaceastã dezvãluire de cãtre una dintrepãrþile implicate. Teoretic, dl Con-stantinescu intra în joc vaccinat de peprecedentele scandaluri sexuale mon-tate împotriva sa, când i-au fost puseîn cârcã douã persoane nu prea demnede crezare: ºturlubatica actriþã RonaHartner ºi extraterestra LuminiþaNeamþ, una cu sticleþi implantaþi încraniu, iar alta cu un cip în fesã.Doctoriþa Roºca nu face parte dincategoria ce le include pe primeledouã. Este o persoanã aºezatã - celpuþin aºa o recomandã aparenþele - ºinu tocmai doritoare de popularitatescandaloasã. Pare, mai degrabã, unom prins la mijloc între interese pecare nu le înþelege. Gestul sãu, de aface publicã legãtura, pentru a scãpade calvarul investigaþiilor, poate ficrezut ºi acceptat ca atare. Este ungest temerar, în acelaºi timp, pentrucã în felul acesta ºi-a riscat ºi cariera

ºi viaþa de pânã atunci. Povestea sa dedragoste devine, deasemenea, credi-bilã ºi de înþeles. Mai puþin de înþeleseste rezerva partenerului sãu. EmilConstantinescu tace, riscând ca înacest fel sã fie catalogat de laº, o laºi-tate care lasã pradã curiozitãþi vici-oase a publicului pe aceea pentru carepãruse a avea anumite sentimente. Orecunoaºtere a faptelor i-ar fi adus uncâºtig mai mare decât pierderea pecare o va suporta prin tãcere. Publiculºtie sã aprecieze momentele dedemnitate, chiar ºi atunci când con-junctura poate fi una echivocã. Pentrucã acest love-story de Scroviºtea poa-te fi acceptat în dimensiunea ei uma-nã. Mai puþin în cea politicã, pentrucã înainte de a fi un simplu om,marcat de singurãtate ºi copleºit degrijile secolului, Emil Constantinescuera într-o poziþie care implicã multerenunþãri. Inclusiv - poate - la viaþasentimentalã.

2 August 2002


Trifoiul fãrã patru foi

Pânã sã se producã eveni-mentele intempestive care s-au soldatcu demisia/demiterea domnului DoruTrifoi, al doilea om din ierarhiaMinisterului Justiþiei, se mai puteacrede cã problema corupþiei aparþinealtor instituþii ºi cã magistraþii arestaþisau suspendaþi sunt simple accidente.Dl Trifoi nu este un oarecine. Arevechi state (nu doar de platã) înMinister. A fost, chiar, candidat la im-portanta funcþie de ºef al ParchetuluiNaþional Anticorupþie. ªi, deodatã, cuun pas înainte de a urca pe un pie-destal de infailibilitate - o bruscãcãdere în gol! Ne este greu sã ºtim ces-a întâmplat, ce s-a discutat în cabi-netul doamnei ministru Stãnoiu, dupãîntoarcerea precipitatã din concediu asecretarului de stat, în urma recla-maþiei fãcutã de un om de afaceripalestinian care afirma cã dl Trifoi sedeplasase intempestiv ºi în afaraprogramului la Parchetul din Ploieºti,pentru a facilita eliberarea din arest aunui om de afaceri rival! Faptul cãacest om de afaceri este ºi un pro-motor al boxului, iar dl Trifoi faceparte dintr-o organizaþie aº cãrei scopeste sã sprijine aceastã disciplinã -poate constitui o explicaþie a gestului

sãu. O astfel de intervenþie ar puteafi înþeleasã din partea oricui altcuivadecât din partea unui magistrat. ªi nua unuia oarecare. Ci a omului numã-rul doi din ierarhia instituþiei carevegheazã la împãrþirea corectã adreptãþii. Nu ºtia dl Trifoi cã face unlucru nu doar neavenit, ci ºi ilegal?Este greu de acceptat. Mai degrabãcred cã înaltul funcþionar ajunsese înfaza în care nu-ºi mai punea astfel deprobleme. Pentru cã ele deveniserãmonedã curentã, nu doar al nivelulsãu, ci pe aproape întreaga ierarhie.Vorba bunã pusã pentru un prieten,sau pentru prietenul unui prieten, adevenit un lucru banal, care nu maiface sã tresarã nici o conºtiinþã. Nicimãcar una de magistrat. DomnulTrifoi s-a dovedit a fi o plantã obiº-nuitã din grãdina asaltatã de buruienia Justiþiei. I-a lipsit cea de-a patrafoaie...

3 August 2002


Tribunalul penal pentru cãþei

Cu o grabã la fel de inutilã caºi în alte dãþi (ca, de pildã, parte-neriatul cu NATO) guvernul româns-a repezit sã semneze cu StateleUnite un acord pentru scoatereasoldaþilor americani de sub incidenþaCurþii Penale Internaþionale. AceastãCurte Penalã Internaþionalã este unprodus întârziat ºi atrofiat din naºtereal Tribunalului Penal Internaþionalpentru fosta Iugoslavie - instanþãparcã special creatã pentru Miloºeviciºi pentru sârbii cei rãi - în contrast cubosniacii ºi croaþii cei buni. CPI re-prezintã, mai degrabã, o scuzã tardivãa comunitãþii internaþionale faþã deopinia publicã, în legãturã cu modulselectiv ºi discreþionar în care s-amanifestat instanþa de la Haga peparcursul evenimentelor din fostaIugoslavie. Acordul semnat de Româ-nia a fost refuzat, pânã acum, decelelalte candidate la UE, precum ºide statele din Uniunea Europeanã.Motivele sunt lesne de înþeles. Maipuþin lesne de înþeles sunt motivelepentru care România s-a grãbit sã facãacest lucru, înaintea unei analize maicomplexe a implicaþiilor ºi fãrã oconsultare de nivel parlamentar.Mãcar dacã aceastã nouã formulã de

servitute ne va fi de vreun folos. Eaeste de folos doar celor tari. America-nilor, în cazul nostru, tot mai activi înpostura de jandarm internaþional ºiale cãror acþiuni scapã, practic, ori-cãrei forme de control extranaþionale.Nu se poate reproºa americanilorfaptul cã îºi apãrã oamenii. Cã îi pro-tejeazã. În fond, ei sunt cei care seexpun riscurilor ºi consecinþelordirecte ale unor astfel de acþiuni. Maipuþin acceptabilã este aceastã tenta-tivã de a impune tuturor ideea infai-libilitãþii proprii. Aº face o micã com-paraþie: imaginaþi-vã cã în Kossovo aavut loc o nuntã, în timpul cãreiakossovarii - nu puþini dintre ei mem-bri activi (ºi azi) ai unui UCK ce numai existã în scripte - îºi descarcãarmamentul în aer. Oamenii lui Milo-ºevici intrã în alertã ºi lanseazã unraid împotriva presupuselor atacuriale teroriºtilor albanezi. Mor nu seºtie câþi albanezi, între care ºi femeiºi copii. Dupã atac, armata iugoslavãmerge ºi curãþã terenul de elementelecare ar putea evidenþia acþiunea. Ce s-ar întâmpla dupã asta? Ar fi cineva înboxa TPI? Ar putea Miloºevici sãspunã cã n-a ºtiut sau cã albanezii auatacat aparatele de zbor ale armatei?Din pãcate, justiþia internaþionalã esteîn mod evident, una croitã în slujbadulãilor politici, pentru pedepsireacãþeilor.

5 August 2002


ªoselele bulgare,pe riscul dvs!

Toate semnalele trase deromâni în ultimii vreo ºapte-opt anin-au zgândãrit opinia publicã euro-peanã cum au fãcut-o plângerileoficiale ale turcilor faþã de jafurilesistematice practicate pe ºoselelebulgare la adresa turiºtilor strãini.Este un adevãr recunoscut acela cãpentru a ajunge în Turcia sau înGrecia, turistul care-ºi asumã traver-sarea Bulgariei în maºinã se expuneunui risc major de a fi tâlhãrit debandele specializate care au trans-format aceastã ocupaþie într-una foar-te rentabilã. Calvarul celor care trecprin astfel de aventuri este supli-mentat ºi de atitudinea cel puþin ciu-datã a autoritãþilor care, în loc sã-icaute ºi sã-i stârpeascã pe fãptaºi,supun victimele unor tracasãri incre-dibile. Nu odatã, cei cãrora le-au fostluate prin violenþã bunurile ºi ma-ºinile, au fost puºi de autoritãþi sãplãteascã garanþii substanþiale pentrucazurile în care s-ar fi descoperit cãºi-au aranjat singuri aceste furturi.Puþini se mai încumetã sã treacã acumprin Bulgaria, unde sosirea întune-ricului devine sinonimã cu o auto-condamnarea. În aceastã varã, sute deturci care se întorceau din Germania

au fost jefuiþi de hoþi în uniforme depoliþiºti. Singurul rãspuns pe care augãsit de cuviinþã autoritãþile sã-l deaa fost ca turcii sã se constituie înconvoaie ºi sã plãteascã o taxã deprotecþie! Incredibil, dar adevãrat:într-o þarã care dã din coate sã intre înNATO ºi în Uniunea Europeanã, nupoþi dispune de o minimã securitaterutierã decât contracost! Nu ºtiu cemã face sã cred cã dacã astfel delucruri s-ar fi întâmplat, în proporþiiincomparabil mai mici, la noi, Europaar fi vuit ºi ne-am fi vãzut ameninþaþidin toate pãrþile cu sancþiuni drastice.Bulgarii par a fi însã, copilul neas-tâmpãrat care, deºi furã galoºii musa-firilor, este rãsplãtit cu borcane dedulceaþã. N-aº vrea sã se creadã cãmã uit în curtea vecinilor ºi nu vãd cese întâmplã în propria noastrã ogradã.Vreau doar sã spun cã doar atuncicând pe ºoselele din Bulgaria ºi dinRomânia vom circula la fel de sigurca pe cele din Austria sau - de ce nu?- Ungaria, ne vom putea consideraîndreptãþiþi sã aspirãm ºi la celelaltelucruri care decurg din apartenenþa lafamilia civilizaþiei.

7 August 2002


Monºer ºi mia de lei

Dacã nu s-ar fi produs tragi-cul accident de la Mogoºoaia dinurmã cu 22 de ani, Marin Preda ºi-arfi serbat, în aceastã sãptãmânã, ceade-a 80-a varã prinsã în buchetulvieþii. Ar fi primit un mesaj de feli-citare din partea Academiei Române,poate ºi o vizitã din partea preºe-dintelui Iliescu - iubitor de culturã ºide oameni de culturã, cum i s-a dusbuhul - ºi cam atât. Pentru cã în celde-al 12-lea an de graþie al Tranziþieiartiºtii nu mai sunt la modã. Cu atâtmai puþin în plinã varã, când toatãlumea e în concediu ºi când vedetelesunt pe litoral, cântând, vorbind sautãcând, în funcþie de cât sunt deaproape de polul puterii, de la Nep-tun. Poate cã soarta nu a fost chiaratât de crudã cu marele scriitor. Poatecã l-a ajutat sã-ºi ia zborul spre Parnasîn plinã glorie, scutindu-l de expe-rienþa amarã a unei culturi de piaþã încare, pe rafturile puþinelor librãriirãmase, se duce o luptã inegalã întreclasici ºi contemporanii reþelelorcomputerizate. Nu ºtiu cum ar fi fãcutfaþã Monºer - poreclã derivatã dinapelativul sãu favorit - acestui sistem,chiar dacã în mentalitatea sa dãinuiadinspre strãmoºii sãi din Siliºtea-

Gumeºti, principiul pieþei. Îmi amin-tesc faptul cã, în calitatea mea deredactor de ziar, i-am solicitat în maimulte rânduri, un interviu. Þi-l dau,monºer, dar trebuie sã mã plãteºti. Omie de lei! Ãsta era tariful sãu deinterviu, într-o vreme când leafa meade redactor era ceva mai micã. Iar casã ceri bani de la contabilitatea Editu-rii ar fi însemnat o blasfemie: cumadicã, sã-l mai ºi plãteºti? Cu toateastea, fidel principiului sãu, Monºer aizbutit sã smulgã câte o mie de lacâteva publicaþii mai înþelegãtoare,anticipând astfel, magistral, un curentcare astãzi face ravagii printre vede-tele muzicii ºi ale televiziunii. Nuvãd cine ar mai plãti, astãzi, o mie delei pentru un interviu luat unui scrii-tor. Nici chiar dacã, întâmplãtor, l-archema Marin Preda...

8 August 2002


ExperimentulFMI

Valul de violenþe publice lacare s-a dedat mulþimea din Montevi-deo, vandalizând supermarketurile ºijefuind rafturile cu alimente începe sãdevinã o marcã a Americii de Sud.Strâns legatã de cea argentinianã,economia uruguayanã nu face altcevadecât sã reacþioneze la ceea ce s-aîntâmplat cu câteva luni în urmã laBuenos Aires. Unda de ºoc este aºtep-tatã sã se propage mai departe, înChile, în Paraguay, urmând sã rever-bereze ºi pe cea mai mare ºi maiimportantã piaþã a Americii Latine:Brazilia. Ce se întâmplã, dar, înaceastã zonã a lumii ale cãrei resursenaturale sunt evaluate a fi printre celemai importante? Cum se ajunge laparadoxul ca cei mai importanþi pro-ducãtori de produse alimentare sã numai fie în stare sã asigure hrana defiecare zi a populaþiei? Cea mai ten-tantã concluzie ar fi aceea cã în acestimens laborator al Fondului MonetarInternaþional (întreaga Americã deSud urmeazã prescripþiile forului) seproduc reacþii contradictorii care con-trazic reþetele niciodatã confirmate aleMarelui Creditor! Dupã scurtul revi-riment semnalat la jumãtatea deceniu-lui trecut, când se pãrea cã ministrul

economiei, Cavallo, reuºise sã facãminuni, colapsul argentinian a pãrutde neoprit. Reformele economice nuau reuºit sã tragã dupã ele ºi nece-sarele reforme politice, supragon-flarea aparatelor administraþiei de statn-a putut fi opritã, iar inevitabilul s-aprodus. Ajunsã în incapacitate deplãþi, Argentina se afla în pragul unuifaliment în care riscã sã atragãîntregul continent. Reþetele-minuneale FMI se dovedesc inadecvate, ºidoar intervenþia directã a StatelorUnite a reuºit sã temporizeze proce-sul. Dar nu sã-l anihileze. America deSud e departe. Relaþiile comercialeale României cu þãrile de pe continentsunt de neluat în seamã ºi n-ar meritasã ne îngrijorãm prea tare. ReþeteleFMI sunt, însã, cam aceleaºi...

9 August 2002


Democraþiataxelor pemaºinile de lux

Îmi spunea un prieten dintr-oaltã þarã, umblat suficient prin lumepentru a ºti ce vorbeºte, cã nu suntprea multe locurile prin care sã fivãzut atât de multe maºini de lux caîn Bucureºti.ªi, totodatã, cã rar i s-aîntâmplat sã vadã atât de repede ca lanoi ultimele modele de autoturismelansate de firmele cu pretenþii,avându-i la volan pe autohtoni.România este un rai al automobiliº-tilor - a încercat sã tragã el concluziacea mai la îndemânã. Nu.Nu cred cãRomânia este raiul automobiliºti-lor.Pentru asta, ar trebui sã aibã, înprimul rând, infrastructura necesarã.N-o are.România, în schimb, esteraiul evazioniºtilor fiscali ºi al îmbo-gãþiþilor peste noapte.Este raiul celorfãrã jenã, care nu rezistã sã nu-ºi eta-leze ostentativ bogãþia dobânditã înmod ilicit, mai ales cât timp nimeninu le cere socotealã pentru acest lu-cru. Sã revenim însã la automobilelede lux - subiect pe care l-au adus îndiscuþie liberalii, cu aplombul unuipartid ai cãrui membrii nu se preadeplaseazã în Dacii.România este unadintre puþinele þãri din lume care punesemnul egalitãþii - din punct de vederefiscal - între un Trabant ºi un Rolls

Royce. ªi una ºi alta sunt maºini.Diferenþa de impozitare e modicã ºiþine cont doar de capacitatea cilin-dricã.Nu de utilitate sau de lux.Ba -nu ºtiu dacã chestia mai e în vigoare -exista ºi o facilitate pentru maºinile cucilindree mai mare de 2000 cmc,pentru care cota de impozitare scã-dea.Era mai rentabil sã ai un Merce-des 500 decât un Cielo! Legiuitorulromân are, deci, ochii legaþi cu cârpaegalitarismului.O þarã cu un bugetoricum sãrac, nu face nimic pentru apenaliza excesul - pentru cã într-o þarãeminamente sãracã, luxul este chiar ºiel un exces.De ce sã ne mirãm atuncicã, deºi pline de gropile pentru a cãroracoperire nu se gãsesc bani, ºoseleleromâneºti sunt neîncãpãtoare pentruMercedes-urile, BMW-urile, Chrys-ler-urile sau Lexus-urile românilorcare plãtesc pentru el, e cât ºi pentruDacia autohtonã?Ideea liberalã n-arfi rea dacã nu s-ar lovi de un impe-diment major: pãi, cine sã scum-peascã taxele? Cei în ale cãror garajestau maºinile scumpe?

12 August 2002


Þinte fixe ºi în miºcare

Una dintre obsesiile majoreale preºedintelui american o repre-zintã Saddam Hussein. Pe bunãdreptate. Probabil cã nu existã laaceastã orã, pe planetã, un adversarmai înverºunat al Americii decât dic-tatorul de la Bagdad.O înverºunarepasivã, însã.De când a fost silit decãtre tatãl actualului preºedinte sã seretragã din Kuweitul ocupat prinviolenþã ºi sã stea cuminte înt-o þarãguvernatã de tot felul de interdicþiiinternaþionale, Saddam pare un sim-plu spectator ºi nimic nu indicãmotivul pentru care Bush Jr. îl con-siderã a fi proxima þintã a acþiunilorsale militare.Nici mãcar ideea spri-jinirii talibanilor nu poate sã fieadevãratul motiv. Saddam abia seajutã pe sine ºi de ce-ar face un ase-menea gest ostentativ într-un subiectîn jurul cãruia comunitatea interna-þionalã este suficient de bine grupatã?Cred cã pregãtirile împotriva Irak-uluiau o explicaþie mult mai simplã. Unacare þine de orgoliu ºi de imagine.OAmericã umilitã la 11 septembrie ºicare, în pofida imensului angrenaj pusîn miºcare, nu reuºeºte sã-ºi punã lazid inamicul - Ossama bin Laden -riscã sã rãmânã cu un acut sentiment

de frustrare.Bin Laden s-a dovedit a fio þintã miºcãtoare, extrem de dificilde localizat. Aproape imposibil.Saddam este, în schimb, o þintã fixã.El poate fi atins.El nu are ubicuitateatalibanilor, dispãruþi fãrã urmã printunelurile de la Tora-Bora. Saddameste cel care va plãti nu doar oalelesparte de el însuºi, de-a lungul tim-pului, ci mai ales pe acelea sparte deOssama bin Laden. În toatã chesti-unea asta rezidã un paradox major:deºi marele, realul inamic al Americiieste, în acest moment, Arabia Sauditã,prin radicalii sãi fundamentaliºti plinide bani, sponsori nemijlociþi ai acþi-unilor din 11 septembrie, Bush conti-nuã sã-l þintuiascã la zid pe Saddam,declarându-i pe saudiþi ca fiind - to-tuºi - marii prieteni ai Americii.Fereascã-l Allah de prieteni, peBush...

13 August 2002


Corigenþi doar lademnitate?

Ceea ce presupuneam încomentariul din 5 august (Tribunalulpenal pentru cãþei) - ºi anume cãgraba cu care a fost semnat acordul cuStatele Unite o sã stârneascã valuri -s-a ºi întâmplat. Valul cel mai puternica venit tocmai dinspre ComunitateaEuropeanã care, farã prea multe me-najamente, ne-a acuzat pur ºi simplude lipsa spiritului de echipã. DomniiProdi, Verheugen& Comp. zic cã ar fitrebuit sã asteptãm pâna când comu-nitatea europeana ºi-ar fi definit opoziþie comunã în aceastã foartedelicatã problemã, poziþia americanãpunând sub semnul întrebãrii însãºiexistenþa ºi utilitatea unui asemeneaorganism. Curtea Penalã Internaþio-nalã ar urma, deci, sã fie un tribunalpentru întreaga omenire minus Ame-rica! Or, probabil cã ºi englezii, ºifrancezi, ºi nemþii vor dori, la rândullor, sã-ºi protejeze soldaþii pe care-ivor trimite sã facã ordine prin diferiteparþi ale globului. ªi atunci pe cine armai judeca un astfel de tribunal?Este cert cã problema ne depãºeºte.Cã interesele sunt mari ºi cã, oricum,noi nu prea contãm. Cu sau fãrãsemnãtura noastrã, lucrurile îºi vor

urma cursul spre decizia pe care o vorlua cei mari. De ce se supãrã, atunci,europenii? Pur ºi simplu din prin-cipiu. Nu e vorba cã semnatura noas-trã îi va obliga cu ceva. Ei cred însãcã dacã dorim sã fim în aceeaºi barcã,va trebui sa vâslim în aceeaºi direcþieºi în acelaºi ritm. Noi, însã, dorim sãfim ºi în barca americanã. Mai precisîn NATO. Ce e de fãcut în aceastã si-tuaþie? Primul lucru care trebuia fãcutera sã nu ne grãbim. Sã nu ne pripim.Sã-i lãsãm pe cei de la Bruxelles sãrezolve diferendul ºi sã ajungã lasoluþie. Noi, însã, într-o lungã ºiconsecventã tradiþie de servilism ºisupralicitare, ne-am repezit sã pupãmmâna stãpânului, sperând într-o rãs-platã mai mare, pe mãsura vitezei dereacþie. O facem, cu râvnã ºi obsti-naþie, chiar dacã ni s-a dovedit cãmetoda nu e productivã. ªi la parte-neriatul pentru pace, cu NATO, amfost primii. Iar la Madrid am fost totultimii. Oare de câte ori vor trebui sãse mai întâmple astfel de lucruri pen-tru a învãþa câte ceva din lecþiademnitãþii?

14 August 2002


Politicaconcurenþialã

Ciudatã, tare ciudatã poves-tea asta cu americanii. Nu cu acordulsemnat - cã nu-i vom da pe mânatribunalului internaþional pe G.I.-iicare vor face niscai boacãne pe teri-toriul nostru! Ce-a fost semnat e bunsemnat! Ci cu cine ºi de ce l-a sem-nat. Deci, sã recapitulam niþel: sedifuzeazã ºtirea cã România a ieºit peprimul loc la semnarea noului acord.Nu se spune cine ºi cum l-a semnatpânã când nu se produce ceva agitaþieinternã urmatã de urecheli externe.Atunci iese premierul la rampã ºi zicecã sã dea expþii cine-a semnat. Adicãministrul de Externe, Mircea Geoanã.Iese, în sfârºit, ºi dl Geoanã, peposturi ºi o dã cotitã ºi învârtitã, cã defapt a fost bine ce-am fãcut, cã Euro-pa nu e supãratã pe noi, chiar dacã azis cã de ce nu i-am informat, cã defapt i-am informat, dar nu pe cinetrebuia ºi cã, la urma-urmelor, ºtiaude treaba asta ºi preºedintele, ºiprimul-ministru ºi toþi cei care tre-buiau sã ºtie. Aºa, încât, la ce bun tottãrãboiul? Tãrãboiul e bun la ceva: lareconstituirea modului în care, înRomânia, se iau decizii de o aseme-nea importanþã. Dl Geoanã zice cãchestiunea s-a discutat în CSATºi

acolo s-ar fi ºi hotãrât semnarea. Dacãlucrurile stau, într-adevãr, aºa, de ce afãcut premierul pe niznaiul? De ce azis cã nu prea are habar de problemãºi cã sã dea explicaþii cine a semnat?De ce n-a zis nimic nici CSAT-ul?De ce nu a intervenit preºedintele, caºef al acestui organism? Înclin sãcred cã explicaþiile constau în urmã-toarea situaþie: s-o fi discutat înCSAT: uite ce vor americanii! - va fizis cineva. Ai dracu’, cum mai ºtiu sã-ºi apere oamenii - va fi completataltcineva. Nu e în regulã, dar n-o sãavem încotro ºi o sã trebuiascã sãsemnãm - ar fi conluzionat nu se ºtieexact cine. ªi problema se va fi închiscam pe aici, urmând a fi reluatã cuproxima ocazie. Numai cã, în exer-ciþiul sãu permanent de afirmare, dlGeoanã - sau oamenii lui - vor fi zis:hai s-o facem cât e caldã! Ne remar-cãm în faþa americanilor ºi ne pri-mesc în NATO mai devreme. Le luãmfaþa bulgarilor! ªi s-a semnat. Într-omanierã în care se produc multe alteevenimente, se iau hotãrâri impor-tante prin iniþiative personale maimult sau mai puþin inspirate, tran-ºându-se rivalitãþi ºi competiþii maimult sau mai puþin limpezi.

15 August 2002


Snagovul,între poluare ºi populism

N-am de gând sã-i iau apã-rarea d-lui ministru Lificiu - cred cã,atunci când e nevoie ºi are dreptate,ºtie sã o facã ºi singur - în problemapoluãrii lacului Snagov. Cred cã con-cluzia la care a ajuns, dupã un debutagresiv, ºi anume cã poluarea Snago-vului nu se datoreazã vilelor noilorîmbogãþiþi, ci câtorva instituþii ºifirme aparþinând statului sau privateeste nu doar una de bun simþ, ci ºibazatã pe argumentele rezultate dincontrolul efectuat recent. Desigur,perspectiva populistã asupra proble-mei era cât se poate de tentantã: cedovadã mai bunã în ideea nesimþiriibogãtaºilor, decât faptul cã din vile decâte un milion de dolari rahatul sescurge direct în lac? Din pãcate(pentru adepþii teoriei) lucrurile nustau aºa. Ar fi fost, dealtfel, absurd, caoamenii care au bãgat miliarde încãsoaiele de vacanþã, sã se fi zgârcitla a-ºi adãuga ºi o fosã septicã,preferând ca bucata de lac la care areacces sã le putã non-stop în nas.Concluziile la care s-a ajuns în urmacontrolului sunt cel puþin banale,privite prin prisma senzaþionalului cuorice preþ: principalii poluatori suntcomplexele de agrement ale SNCFR,

câteva baze sportive, o fermã, o vilã aCONEL-ului ºi alte câteva asemenea.Într-un procent de 80 la sutã, starea încare a ajuns lacul se datoreazã unorfactori naturali. Adicã absenþei totale,în ultimii 12 ani, a unor lucrãri deprimenire ºi de decolmatare. Rãmasde izbeliºte în sarcina miliardarilorcare i-au cucerit malurile, lacul sesufocã din pricina vegetaþiei abun-dente ºi a scãderii continue a debituluisurselor de primenire. Responsabili-tatea lucrãrilor care se efectuauperiodic pentru întreþinerea laculuipentru activitãþi sportive ºi agrement,a fost pasatã de la primãrie la judeþ,de la administraþie la mediu, pânãcând s-a ajuns la situaþia în care seaflã astãzi. Trecut pe lista ariilor pro-tejate, lacul ar putea redeveni ceea ceera, cu fonduri de la Banca deDezvoltare a Consiliului Europei ºi -de ce nu? - de la actualii proprietariai ariei sale. Care ar trebui sã con-tribuie în acest fel la propriul lorconfort. Sporit!

16 August 2002


Strãzile verzi

Ministrul Mediului, Lificiu,este foarte activ. Îl ºi ajutã... vremea,care-i reclamã prezenþa nu doar pe lalocul diferitelor dezastre naturale, ciºi în conferinþele de presã de la sediu.La una dintre ultimele, ministrul alansat o idee - izvorâtã direct dinLegea 137/1995 (Legea Mediului) -prin care solicitã ca în fiecarelocalitate autoritãþile sã desemnezecâte o stradã verde. Adicã o stradã pecare accesul autovehiculelor sã fieinterzis. O stradã care sã devinã apietonilor. Pentru Bucureºti, ministrulpropune ca acest perimetru sã fieacela al bulevardului Kiseleff. Ideeapare bunã: pe de o parte, excludereaautomobilelor n-ar da peste cap în-treaga circulaþie, aceasta putându-sedesfãºura, alternativ, pe Bd. Aviato-rilor. Pe de alta, perimetrul este unulecologic, cu multã verdeaþã ºi cuparcuri pe ambele laturi, oferind con-diþii de recreere excelente. Problemavine din altã parte: capitala are marenevoie de o astfel de arie pietonalã,care sã permitã crearea unui nucleu deactivitãþi civice, cultural-recreative.Din acest punct de vedere, bd. Kise-leff este excentric ºi dificil de populat.Cea mai bunã soluþie pare a fi, din

capul locului, Calea Victoriei. Ea s-ar încadra mult mai bine în tipologiamodernã a marilor metropole, evi-dent, cu condiþia rezolvãrii câtorvadintre problemele pe care le ridicãaccesul ºi tranzitarea arterei. Cred,însã, cã orice desemnare din oficiu aunei astfel de artere va fi criticatã ºicriticabilã. Cel mai potrivit lucru ar fica bucureºtenii înºiºi sã desemnezeacest important perimetru de convie-þuire urbanã, printr-o consultare pu-blicã. Rezultatele unui astfel dedemers n-ar fi doar spectaculoase, darºi de o certã utilitate în viitoarea con-figurare a oraºului. Iar strada verde arputea, foarte bine sã însemne maimulte strãzi. Verzi. Nu doar în cazulBucureºtiului, ci în acela al tuturormarilor aglomerãri urbane.

17 August 2002


Palmieriilui Nãstase

Spre deosebire de palmieriilui Agathon ºi Mazãre, palmierii luiNãstase se þin foarte bine. Nu se usu-cã, nu aratã ca jumuliþi, nu sunt ata-caþi de adversarii politici, sunt însiguranþã ºi acum ºi la iarna care vine.Pentru cã îi aºteaptã o ditamai serã încare vor fi mutaþi, cu tot cu ciubere,pentru a nu fi nevoiþi sã înfrunte iernicãrora nu le-a rezistat nici anticul poetOvidiu, cel exilat la Pontul Euxin.Toate acestea l-ar putea face invidiospe dl Agathon, dacã dl ministru aravea obiceiul ca în cursul inspecþiilorperiodice pe care le face pe litoral cunelipsitul alai de purtãtori de reporto-foane, ar da ºi pe la dl Nãstase. Dinmotive care ne scapã, dlui Agaton nuprea-i convine ceva la dl Nãstase ºiatunci preferã sã-l ocoleascã. ªi,ocolindu-l, n-are prilejul sã facã com-paraþii care se impun, între pricãjiþiisãi palmieri de la Mamaia ºi frumoºiipalmieri de la Costineºti. Celor careºi-au închipuit - Doamne fereºte! - cãera vorba despre primul-ministru,trebuie sã le redãm încrederea înreflexele sãnatoase ale titularului dela Turism. Nu. Este vorba despre unalt domn Nãstase, Nicuºor, patronulcomplexului VOX MARIS din Costi-

neºti ºi unul dintre cei mai pricepuþimanageri pe care-i are turismul româ-nesc. Pe un litoral încã înnecat înparaginã, prost gust ºi delãsare, nere-vigorat de plãpânzii palmieri trans-plantaþi cu atâta cheltuialã din Grecialor natalã, în solul neprilenic alDobrogei, Nicuºor Nãstase a reuºitperformanþa de a crea o oazã de civi-lizaþie ºi bun gust. ComplexulAMIRAL din Costineºti întruneºtedeja condiþiile care se vor de la oriceclub cu pretenþii ºi sunt sigur cã anulviitor turiºtii strãini se vor bate pe el.Performanþa a fost obþinutã cu trudã,nervi ºi, practic, împotriva preferin-þelor mai-marilor din turism, multmai sensibili la conotaþii oculte degen Scandinavia, decât la efortul sin-gular al unor oameni care vor sãschimbe ceva, cu toate piedicile careli se pun. Palmierii lui Nicuºor Nãsta-se sunt un semn cã vorbele pot fidublate de fapte ºi cã lucrul fãcuttemeinic ºi cu discreþie îºi aratã maicurând valoarea decât stahanovismulcu trâmbiþe de tranziþie.

19 August 2002


Jertfe româneºti pe altarulmondial

România a pierdut un trans-portor blindat pe câmpurile de luptãde la Kandahar, în Afganistan. Dinfericire, nu s-au înregistrat ºi pierderide vieþi omeneºti, pentru cã vehicululn-a fost atacat de talibani, ci dininterior. De echipamente. Aceastã pri-mã jertfã pe teatrul conflictului dintretalibani ºi restul lumii se datoreazãunui scurt circuit intervenit la una dininstalaţiile acestei maºini de luptã defabricaþie autohtonã. Din pãcate, tru-pele trimise de guvern sã contribuie lastingerea conflictului, au fost instruitesã lupte cu inamicii în ºalvari, nu ºi cucircuitele electrice ale TAB-ului.Conflictul apãrut la bord, între mili-tari ºi echipament n-a putut fi stins,aºa cã armata românã se înregistreazãcu prima pierdere în luptã. Episodulafgan este în linia de comportamenteroic a reprezentanþilor noºtri, inau-guratã odatã cu primele noastre par-ticipãri în cadrul efectivelor inter-naþionale, dupã ce interdicþia promul-gatã de Ceauºescu, de a nu ne face delucru cu trupe în afara graniþelor a fostabrogatã de spiritul revoluþiei. Primavictimã - din ciclul eroic - a fostînregistratã în Golf, unde o asistentãmedicalã a murit îngurgitând niºte

insecticid în cursul unei petreceriorganizate în barãcile româneºti. Înºirul care a urmat, prin Somalia,Kossovo, Bosnia ºi pe alte teatre deluptã, urmãtoarele victime au fostcãlcate de maºini sau s-au curentat pecând umblau la un tablou electric. Nuvreau sã spun cã, în atari condiþii,pierderile de vieþi sunt mai puþindramatice sau mai puþin regretabile.Din nefericire, ele adaugã o notã dederizoriu ºi de inutilitate diurnã unuipalmares pe care l-am dori eroic ºipilduitor. Nu prea e vorba nici deeroism ºi nici de modele la efectivelecare merg sã înfrunte riscuri mânatede faptul cã în Afganistan ºi în Bosniase aleg - dacã scapã cu viaþã - doar cuo diurnã mai mare de câteva ori decâtleafa din þarã, cu care-ºi mai punfamiliile la adãpost pentru o vreme.Cât despre echipamente - ce sã maivorbim. Dacã TAB-urile astea cãrorale sar siguranþele când þi-e lumea maidragã sunt cele cu care vrem sã intrãmîn NATO, faptele de eroism suntasigurate de pe acum!

20 August 2002


Terorismulnaturii

Aº îndrãzni sã asemuiescceea ce se întâmplã de vreo sãptã-mânã prin Europa cu atacul din 11septembrie împotriva Americii: ca ºiatunci, nimeni nu se aºtepta la ceea ceavea sã urmeze. Iar ceea ce a urmat alovit necruþãtor ºi la întâmplare,distrugând vieþi ºi bunuri fãrã nici oraþiune. Apele Europei ºi-au ieºit dinmatcã parcã doar spre a inspiragroaza ºi pentru a dovedi neputinþaoamenilor ºi a guvernelor în faþacataclismelor. Câteva dintre cele maiputernice þãri ale lumii s-au con-fruntat cu un inamic pe care niciputerea militarã ºi nici cea financiarãnu-l pot îngenunchea. Lumea a privit,pe viu sau pe ecranele televizoarelor,cum apa loveºte nãprasnic aºezãri,distrugând ºi luând cu ea agoniselipersonale de o viaþã ºi patrimoniiistorice de neînlocuit. Mama Naturãºi-a arãtat forþa, de aceastã datã, unorþãri ai cãror oameni s-au obiºnuit sãse simtã deasupra ei. Ne resemnasem,parcã, cu ideea cã uraganele, inun-daþiile, cutremurele, preferã sã-i lo-veascã pe cei ºi-aºa loviþi de soartã.Cã aceste nenorociri li se pot întâmpladoar celor care nu au cum sã lupte ºicum sã se apere. Celor care nu au

orgoliul de a controla ºi de a supuneNatura. Parcã asta a dorit sã demon-streze ea acum, când din cer, puhoa-iele de apã s-au revãrsat asupra geo-grafiei meticulos ordonatã ºi con-trolatã a centrului celui mai prospercontinent. Evenimentele sunt în des-fãºurare. La fel ºi dramele ºi trage-diile, al cãror curs este paralel cu celal viiturilor. Bilanþul atacului esteînsã, de pe acum impresionant. Celecþie vom trage de pe urma sa? Câtde bine se va face înþeles mesajul,avertismentul Naturii? Cum vor reac-þiona cei cãrora le-a fost adresat?Sunt întrebãri ale cãror rãspunsuri iescomplet din tiparul obiºnuit. ªi carereclamã o abordare cu totul diferitã.

21 August 2002


Conflictul deinterese dinfamilia Truicã...

Hotãrât lucru, premierulNãstase n-are baftã la ºefi de cabinet!Dupã ce-a trebuit sã scape de Teºu, pemotiv cã dãdeai de el peste tot peunde mirosea a ºpagã - la BRS, laAstra, la aniversãrile lui Vântu, laagapele lui Bittner - ºi l-a pus în locullui pe Remus Truicã, iatã cã, atuncicând îi era lumea mai dragã, iese iarscandalul. Nu cã dl Truicã ar fi doritcu tot dinadinsul sã devinã subiect descandal. Dealtfel, domnia sa a avutpânã acum o prestaþie cât se poate dediscretã, nebãgându-se în faþã cu niciun prilej. Dovadã este faptul cã papa-razzii n-au prea reuºit sã-l prindã ºisã-i difuzeze semnalmentele. Toatãdiscreþia de pânã acum s-a dus, însã,pe apa Sâmbetei, în sâmbãta în care aluat nefericita decizie de a-ºi puneîntârziatele pirostrii cu un fast cares-a rãsfrânt negativ tocmai asupraºefului sãu. Pãi ce sã creadã omulsimplu care citeºte despre caii albi,cãruþa de cântãreþi ºi actori ºi bunã-tãþile de la Palatul Snagov (cel undedoar Ceauºescu avea acces!) ºi des-pre cei 40.000 de dolari cât ar fi costatnunta unui slujbaº al premierului - unfel de secretarã ºefã! - ºi ce sã-ºiînchipuie cã s-ar întâmpla dacã chiar

dl Nãstase s-ar hotãrî sã repare oeroare a trecutului comunist când n-ofi reuºit sã meargã ºi la bisericã?Culmea este cã nici dl Truicã nu evinovat cã, având resursele necesare,a dorit sã confere unui evenimentpersonal, proporþiile unui evenimentcel puþin naþional, ºi nici dl Nãstasecã e ºeful unui om care dupã ce-a statcuminte cât a stat, ºi-a dat în stambã.Cumulate însã, aceste nevinovãþii auun efect dezastruos la un electoratîncã nedeprins cu ºocul bunãstãrii.Care trãieºte încã dupã norme deausteritate mai mult sau mai puþincomuniste.Aºa încât concluzia carevine de la sine este cã degeaba a avutdl Truicã rãbdare ºase ani (dupãcununia civilã!) pentru cã în cel de-al ºaptelea a fãcut-o latã. ªi lungã -pentru cã acesta este, pentru cârcotaºiidin presã, cel mai potrivit momentpentru a aborda delicata chestiune aconflictului de interese existent înfamilia sa. ªi în cea a Guvernului...

22 August 2002


Gena bunului simþ ºi antologiafraierilor

Doi români - Doru Tuþã dinCraiova ºi Cornelia Andreescu dinPloieºti - riscã sã intre în antologiafraierilor. ªi unul ºi alta, oameni cuvenituri modeste ºi nevoi multiple, augãsit niºte bani. Mulþi. Mai mulþidecât au putut ei sã vadã vreodatãlaolaltã. Doru Tuþã, paznic la uncentru comercial, a gãsit o borsetãburduºitã cu dolari ºi euro. Erau acolobani câþi n-ar fi reuºit el sã câºtige încinci ani, stând de pazã ºi veghind lasecuritatea mãrfurilor din magazin.Cornelia Andreescu este pensionarã ºiîn sacoºa pe care a gãsit-o în autobuzse aflau 120 de milioane - pensia ei pevreo zece ani. Nici unul, nici alta n-au stat pe gânduri, ºi odatã fãcutãºocanta descoperire s-au dus, unul laºeful sãu de turã, cealaltã la poliþie.Au predat frumos banii cu conºtiinþaîmpãcatã de faptul cã au fãcut un gestnobil. ªi unul ºi alta s-au întors, dupãacest episod, la ocupaþiile ºi nevoilelor de fiecare zi. Pãgubaºii au trãit, larândul lor, un ºoc. ªocul regãsirii unorbani de la care, din bun simþ, îºi camluaserã adio. Pentru cã de mult preapuþine ori se întâmplã sã regãseºtibanii pierduþi.Regãseºti o umbrelã, unbaston, o geantã cu acte ºi - uneori,

chiar ºi o nevastã sau o iubitã. Darbanii mai rar. Ei bine, raritatea seîntâmplã, chiar sub ochii noºtri ºi într-un moment de cumpãnã cam pentrutoatã lumea - ºi pentru cei care nu aubani, ºi pentru cei cãrora nu le ajung.Asta poate sã însemne un singurlucru: cã existã speranþã! Speranþa înnormalitate, în reacþii ºi în relaþii mo-rale. Cã în climatul copleºitor de jaf,insolenþã, opulenþã ºi lipsã de com-prehensiune, gena bunului simþ n-apierit cu totul din structura ADN-uluiromânului. ªi cã Doru Tuþã ºi Corne-lia Andreescu nu meritã sã fie cata-logaþi, aºa cum suntem tentaþi, laprima impresie, de fraieri.

23 August 2002


Lupta antiºpagã la Gardã

Nu ºtiu ce ar putea fi maicomplicat decât intenþia noului ºef alGãrzii Financiare Bucureºti, procu-rorul Marius Olteanu, de a scoateºpaga în afara instituþiei. Pentru cãaici este vorba despre o lungã con-vieþuire ºi o exemplarã înlãnþuire dedestine. Garda Financiarã, ca insti-tuþie, a pãºit în economia de piaþã custângismul fostelor instituþii comu-niste de control. A avut ºi neºansa dea-i fi instalat la cârmã un plutonier demanutanþã, devenit peste noapte ge-neral, care s-a trezit pãstor cu blanãde lup peste turma dezorientatã deagenþi economici rãmaºi cu un piciorîn economia centralizatã ºi cu celãlaltprins în uºa economiei de piaþã.Generalul Floricã a înscris o paginãnemuritoare în istoria acestei insti-tuþii, prin cultivarea abuzului gene-ralizat, prin instituþionalizarea ºpãgii,prin organizarea efectivã a contra-bandei de þigãri, în special ºi prinmodul selectiv în care se efectuaucontroalele. Floricã a ridicat un veri-tabil monument ºpãgii, pe care acumdl Olteanu îºi propune sã-l demoleze.Cum? Cu cine? Pãi, dacã e vorba são facã cu forþe proprii, mi se paredestul de dificil. Demolarea este o

operaþiune specificã ºi ea nu se face,de regulã, cu zidari. Or, Garda Finan-ciarã este plinã de asemenea MeºteriManole care ºi-au zidit în soclulmonumentului onestitatea profesio-nalã, constatând cu bucurie cã acestanu se crapã peste noapte. Pentru ei vafi foarte dificil sã se dezicã de miturileºi de tehnicile care au alimentat, atâþiaani, profilul instituþiei. Toatã povesteaar trebui gânditã într-un mod completdiferit - începând cu instituþia însãºi.Izgonirea ºpãgii din templul Gãrzii nueste deloc o operaþie simplã, ci unacare riscã sã-l rãstigneascã pe noulMesia, procuror militar, pe cruceacampaniei anticorupþie.

24 August 2002


Caty ºivagabondul

Doamna ministru EcaterinaAndronescu are o înfãþiºare deMusette: o mâþã blândã, ce toarcemolcom pe toate canalele de tele-viziune ºi la orice orã din zi ºi dinnoapte. Toarce molcom, susþinându-ºi punctele de vedere cu o tãrie ce teduce cu gândul la ascuþiºul ghearelorpitite în pernuþele pufose ale lãbu-þelor. Zilele trecute, doamna Caty ºi-apetrecut o lungã searã faþã în faþã cuun Jaune Tom de mahala: cotoiulDumitraºcu, rector al unei univer-sitãþi-fantomã pe care i s-a pus patadoamnei Caty. Trei ore ºi mai bine,doamna ministru a suportat chiorã-ielile, scuipãturile ºi zbârlelile unuiprofesionist al acoperiºurilor, aflat însituaþia de a-ºi apãra cu ghearele ºicu colþii agoniseala de mai bine dezece ani: o universitate cu nume com-plicat ºi incert, mutatã recent într-oclãdire trãznet, ridicatã din agonisealapãrinþilor ce ºi-au dorit ca odraslelelor sã se cãpãtuiascã cu o diplomã.Indiferent de preþ. Dupã ce ºi-a înghe-suit cursanþii zece ani prin fel de felde magherniþe, dupã ce le-a luat do-cumentele ostatice în schimbul a felde fel de taxe imaginare, dupã ce s-acãpãtuit, uzând când era cazul chiar

de pistol, iatã-l acum pe dl rectorDumitraºcu în pericol de a i se nãruitot edificiul, în absenþa candidaþilor,avertizaþi de campania doamnei mi-nistru! Demersul - adesea riscant - aldoamnei Andronescu are o motivaþienobilã: nu vrem ca ºi alþii sã mai fiepãcãliþi! Dar, doamnã ministru, de cev-a apucat îndârjirea abia acum, dupãce an de an, mii, zeci de mii de tineriau fost traºi pe sfoarã în cele maivariate moduri, de feluriþi escroci cupretenþii intelectuale? Ce facem cutoþi aceºti pãcãliþi, din ai cãror bani s-au ridicat veritabile palate la a cãrorvedere, învãþãmântului de stat îi lasãgura apã? Din noianul de inepþii înºi-rate de rectorul Dumitraºcu se des-prinde, totuºi, o întrebare legitimã: dece (doar) eu? Pãi, chiar aºa, de ce?

26 August 2002


Alegere de dictator

Modul în care s-au derulatevenimentele în PNL, în utimele douãluni, iese din tiparul obiºnuit al vieþiipolitice româneºti. Scãpaþi din strîn-soarea dictaturii, românii au lansatcursa naþionalã a unei ºanse pentrufiecare. Sute, mii, zeci de mii de micidictatori s-au lansat în bãtãlia pentruun loc cât mai în faþã, pentru o funcþiecu secretarã, ºofer ºi multe, multeconferinþe de presã în care sã-ºi poatãexprima propriile pãreri despre tot ºidespre nimic. Cu mici excepþii com-petiþia pentru conducerea unor for-maþiuni politice a fost acerbã ºi, dinacest punct de vedere, PartidulNaþional Liberal este un model demnde a fi studiat. Partidul cu cei maimulþi veleitari, cu cei mai mulþi lideripe cap de membru de partid, s-aremarcat prin repetate ruperi ºi divi-zãri, urmate de simulacre de coa-gulãri. Criza iminentã în care s-a aflatdin nou partidul în aceastã varã, acunoscut o rezolvare pe cât de ori-ginalã, pe atât de categoricã: preºe-dintele Stoica, puternic contrat deeterna aripã Patriciu, a renunþat pur ºisimplu la putere ºi la comandã, ce-dându-le unuia care tocmai se pregã-tea sã se retragã: Stolojan. Inflexibilul

premier din ‘92 zgârcit la vorbã ºiextrem de tenace, a pus condiþii inac-ceptabile. Spre surprinderea sa, aufost acceptate ºi Congresul Extraor-dinar n-a fãcut altceva decât sã con-firme cadoul care i se fãcea: un partidºi toate pârghiile de decizie. Congre-sul a ales, pur ºi simplu un dictator -pentru cã Stolojan nu ºi-a impus doarprogramul de acþiuni ci ºi echipa cucare va lucra. Este de mirare cum oformaþiune atât de puþin dispusã sã sealinieze în orice problemã, a putut sãdea onorul acestei veritabile lovituride partid, pusã la cale de marelesforar Stoica! Singura explicaþie oconstituie deruta ºi teama care aucuprins partidul, cã în faþa avansuluiimplacabil - concretizat în controlultot mai strict al tuturor segmentelorsociale - al partidului de guvernã-mânt, Stolojan este singura persoanãcapabilã sã salveze partidul de la onouã dispariþie de pe scena politicãparlamentarã. Triumful lui Stolojanpoate fi, însã, înºelãtor. Dacã rezulta-tele nu vor veni rapid, dacã sondajelenu vor semnala o creºtere cât de micã,dictatorul este în primejdie. O “revo-luþie” liberalã l-ar putea arunca defi-nitiv în afara politicii. Chiar dacã cupreþul dispariþiei partidului însãºi.

27 August 2002


DomniºoaraCucu ºi Steauafãrã Nume*

Ministrul pentru Întreprin-derile Mici ºi Mijlocii, îmi aminteºte,nu ºtiu de ce, de domniºoara Cucu dinSteaua fãrã Nume. De vinã sunt, poa-te, ochelarii, de vinã este timiditateasa funciarã ºi chiar un soi de spaimãîn a da ochii cu lumea. DomniºoaraSilvia Ciornei apare ca fiind trimisãcu forþa sã facã o treabã pentru caren-are nici prea multã pricepere ºi nicicine ºtie ce tragere de inimã. În acestecondiþii, strategia aleasã de domnia sapentru primele 17-18 luni de guver-nare a fost aceea a ce americanii, sauenglezii numesc low profile. Într-otraducere dâmboviþeanã: ciocu’ mic!Domniºoara Ciornei n-a apãrut printalk-show-uri, n-a dat declaraþii, afrecventat ºedinþele de guvern pititãîntr-un colþ sã n-o vadã camerele TVpânã când... Pânã când a venit mareaîncercare: proiectul de lege pentruCooperaþie. Cãci, între timp, în coadaministerului s-a agãþat o steluþã fãrãnume. Fãrã istorie. ªi fãrã noroc.Scandalul declanºat de intenþia Gu-vernului de a pune mâna pe patri-moniul cooperaþiei face din domni-ºoara Ciornei o zgripþuroaicã avidã cen-are nici un scrupul în a lua de lagura bieþilor cooperatori bruma de

agonisealã pe care nici Ceauºescu n-a îndrãznit sã le-o rãpeascã. Imagineaeste nemeritatã pentru domniºoaraministru de douã ori: odatã pentru cãn-a fost ideea ei, ci i-au pus-o în braþealþii, care se dau acum moderatori, ºia doua oarã pentru cã pãstoriicooperaþiei nu sunt cu nimic mai bunidecât lupii guvernamentali. Ei se hrã-nesc copios, de vreo 12 ani, din ago-niseala cooperatistã, pe spinarea cã-reia ºi-au tras bãnci, universitãþi ºifelurite alte avantaje. Turma tot maicostelivã ºi mai rãritã de incursiunilebacilor abia îºi trage sufletul ºi finalulacestui rãzboi prefigureazã o victorie- indiferent din partea cui - a laPirrhus. Steluþa fãrã nume din coadatitulaturii ministerului domniºoareiCiornei riscã sã capete, în aceste con-diþii, caracteristici de cometã. Pe careazi o mai vedem, dar nu e...

*Cooperaþia

29 August 2002


ªantajul ºi menajul

Se discutã, de câteva zile, încei mai duri termeni, problemapublicitãþii în (unele) ziare ºi la(unele) televiziuni. Se descoperã,astfel, cu o întârziere de doar vreozece ani, cã existã o relaþie ocultãîntre presa (de scandal) ºi (unele)firme. Cã mari calupuri publicitare nuau (doar) menirea de a face cunoscutepublicului produse sau de a þine susprestigiul firmelor respective. Ci sunto mitã mascatã pentru ca acestea sãnu fie ºicanate de unul sau de altuldintre competitorii de pe scena mass-media, care îºi înlocuiesc atracti-vitatea, derivatã din circulaþie ºiprestigiu, cu spaima de rãul pe care l-ar putea provoca. Interesant este,deci, nu atât de ce acest lucru rã-bufneºte abia acum, cât mai ales con-textul în care se produce aceastãdemascare. Pentru cã, pânã acum,ziarele curate au convieþuit cu celemânjite fãrã a se deranja reciproc învreun fel, lãsând pe seama publiculuisã facã distincþia între mobilurile carestau la baza discursului publicitar.Dupã pãrerea mea, sunt douã cauzemajore: prima este aceea cã sacul bu-getului de publicitate pare sã fi ajunsla fund. Criza este majorã ºi sub

impactul nefericitului 11 septembrieºi al suitei de falimente spectaculoase,întreaga economie a intrat într-oputernicã recesiune. Efectele externese conjugã, la noi, cu cauzele interne,unde noua administraþie nu reuºeºtesã revigoreze ºi sã impulsioneze eco-nomia. De aici penuria tot mai marede publicitate în paginile ziarelor ºi lateleviziune. Or, publicitatea rãmâneprincipala sursã de supravieþuire amass-media. Apoi, momentul de ex-plozie are ºi o altã explicaþie. Pânãacum, companiile atacate au preferatsã plãteascã decât sã se revolte. Dece? Pentru cã majoritatea aveaupropriile lor probleme. Nu erau toc-mai curate. Nici nu puteau lucra preacurat într-o economie mai mult sub-teranã decât la vedere ºi în care ar fifost dezavantajate de abordarea lucru-rilor în acest mod. A fost un menajreciproc avantajos, atât timp cât eramai rentabil sã plãteºti decât sã terevolþi, cu riscul de a avea de dat so-cotealã ºi în alte chestiuni decât ca-litatea produselor ºi bonitatea nume-lui. Actuala crizã va avea efecte de-zastruoase asupra ambelor tabere. Vordispare companii ºi gazete, sub pre-siunea necontrolatã a costurilor ºi ascãderii puterii de cumpãrare. Vacâºtiga, poate, principiul darwinian alperpetuãrii speciilor. Sã nu vã miraþi,însã, dacã printre supravieþuitori nu sevor afla cei mai buni.

30 August 2002


Cornuri cu lapte

Micul dejun pentru ºcolariidin clasele mici este, fãrã îndoialã, oiniþiativã de imagine. Premierul ºisfãtuitorii sãi au sesizat cã aici estelocul unde trebuie apãsat butonulelectoratului: unde-l doare pe om maitare. Tranziþia la români trece inevi-tabil prin burtã ºi nu era nevoie sã neaminteascã dl Iliescu ce traume creaudiferenþele de pacheþel din ºcoala depe vremea dânsului, pentru cã nici încea de astãzi ele nu sunt altfel. Orealitate tristã a secolului XXI esteaceea cã nu puþini copii - ºi dintreaceia care au pãrinþi ºi familii - vin laºcoalã cu burta goalã ºi jinduiescdramatic la hrana altora. România arezolvat, în linii mari, problema orfa-nilor, a copiilor handicapaþi sau aban-donaþi, dar n-a rezolvat-o pe aceea acopiilor obiºnuiþi, dar ai cãror pãrinþinu reuºesc sã câºtige suficient pentrua-i trimite la ºcoalã cu un pacheþel câtde modest. Pentru aceºtia, iniþiativaguvernului este salutarã. Mai puþinsalutarã este introducerea tuturorcopiilor în aceeaºi oalã: faptul cã ºicei flãmânzi ºi cei sãtui vor primiacelaºi pahar de lapte ºi acelaºi corn.Problema e sensibilã. Este destul dedelicat sã faci departajãri ºi sã hotã-

rãºti cine va primi ºi cine nu - pentrucã pãrinþii câºtigã suficient. Dupãcum va fi delicat sã-i deprinzi pe aceiapentru care cornul ºi paharul cu laptenu reprezintã o atracþie, sã nu îºi batãjoc de darul guvernului. Dar, cea maidelicatã va fi convieþuirea celor carevor primi aceastã atenþie cu cei dinclasele mai mari, poate la fel de flã-mânzi ºi cu aceleaºi nevoi. Cornul culapte este un paliativ, unul electoraldesigur, dar atâta timp cât Guvernulnu reuºeºte sã ofere, în mod firesc,pãrinþilor posibilitatea sã câºtige sufi-cient pentru a oferi ei înºiºi copiilorlor acest pacheþel, ideea e binevenitã.Depinde, enorm însã, ºi de cum va fiaplicatã. De cât de fluent va fi traseul,cât de punctualã livrarea ºi cât deconsecventã aplicarea.

31 August 2002


Detectorul de minciuni

Un post de televiziune încea-rcã sã dea lovitura chemându-i pe ceiasupra cãrora planeazã diverse sus-piciuni sã se supunã de bunã voie uneiexaminãri cu detectorul de minciuni.Existã, desigur, ºi o percepþie sim-plistã a acestui tip de aparat. Cei maimulþi îºi închipuie cã este vorba des-pre un soi de tensiometru care se punepe la mânã ºi undeva, pe un ecran, unac atinge o zonã roºie atunci cândsubiectul testat spune câte una go-gonatã. În realitate, detectorul de min-ciuni este un aparat sofisticat, carefuncþioneazã, e drept, pe baza impul-surilor electrice generate de proceselepe care creierul le declanºeazã însistemul vascular. Nu existã însã, unaparat care sã o spunã verde în faþã:minþi! Variaþiile înscrise pe o bandãde hârtie pot fi interpretate, însã, despecialiºti, în funcþie de amplitudineamiºcãrilor generate. ªi mai este ochestie: adevãratul test îl constituieabilitatea operatorilor de a formulaastfel de întrebãri încât sã impliceprocese emoþionale decodificabileprin variaþiile de tensiune. Una pestealta, detectorul poate sã dea o senzaþiede adevãr sau minciunã,dar în nici uncaz sã certifice una sau alta dintre

variantele unui rãspuns. De aceeaproba cu detectorul de minciuni nicinu este admisã în instanþã, prin þãrileunde acesta este folosit. Sunt tarecurios cine vor fi cei care se vor oferivoluntar sã se supunã acestei probe lapostul amintit. În nici un caz nu vorfi, însã, politicienii. Din motive de eibine ºtiute. Ei sunt primii care artrebui sã mulþumeascã cerului cã nus-a inventat încã aparatul care sãdespartã cu certitudine minciuna deadevãr. Imaginaþi-vã cum ar arãta ºice reacþii ar declanºa un televizor carear avea încorporat un astfel de aparat,ce ar acþiona un bec roºu pentruminciunã ºi unul alb pentru adevãr!Am cãpãta, probabil, o paloare sta-cojie stând ºi ascultându-i cât e ziu-lica de mare, spunându-ne cât de multdoresc ei binele acestei þãri, cât demult muncesc pentru el ºi cât de rãuintenþionaþi sunt adversarii lor politiciºi cât rãu ar face, dacã, Doamne-fereºte, ar ajunge cumva la putere. Sãmulþumim, deci, ºtiinþei, cã n-a fãcutîncã pasul acesta ºi cã putem sã nelegãnãm cotidian în iluziile pe care nile transmit cu atâta sinceritate priete-nii noºtri politicienii.

2 Septembrie 2002


Banii de la FMI

Probabil cã în nici o altã þarãfost-comunistã, Fondul Monetar In-ternaþional nu este atât de popular caîn România. Aproape la fel de cu-noscut precum Ciuma lui Caragea,cutremurul din 1977 sau inundaþiiledin 1970, ca sã mã refer doar lacalamitãþile naturale. Pentru cã aicipare sã încadreze bunul simþ popular,efectele conlucrãrii guvernului cuprestigiosul for internaþional. Sau -mai exact - aceasta este imaginea pecare o transmit autoritãþile poporului.Cum? Foarte simplu: o ducem rãu?Pãi, este din cauzã cã tranºa întâia, adoua sau a treia de la FMI nu maivine! De ce nu mai vine? Pentru cãFMI-ul vrea mai întâi, sã aruncãm nuºtiu câte mii de oameni de la marilecombinate în stradã! Vai de mine ºide mine, da ce-are FMI-ul cu munci-torii? N-are nimic, dar zice cã dincauza lor nu sunt bani pentru creº-terea pensiilor. Una peste alta, FMI-ule-n toate, dar mai ales în cele care numerg. Acum s-ar putea ca cineva sãcreadã cã FMI-ul este cel care a picatpe capul nostru. Nu. Adevãrul e cã noine-am dus la ei, cu cãciula în mânã,dupã câte-o tranºã în plus. Numai cãaceastã instituþie are proasta reputaþiede a avea pretenþia sã ºtie ce se

întâmplã cu banii pe care îi dã. Ba,mai mult, are pretenþia sã ne înveþechiar ea cum ºi pe ce sã cheltuim. Ornoi, nu-i aºa, suntem mândri ºi nuacceptãm sã comande cineva în casanoastrã. Cât e el de FMI. ªi dacã nuputem sã i-o zicem verde-n faþã,procedãm în stilul nostru clasic:zicem ca ei ºi facem ca noi. Ideea ebunã, dar nu e de duratã. Om fi noiºmecheri, dar nici ei nu sunt chiar aºade fraieri. Ne-au cam strâns cu uºa înultima vreme, ne-au dat o tranºã ºi ne-au amânat douã pânã când am fãcutcâte ceva din ceea ce ne cereau. ªi-atunci vin iar bani! Deocamdatã,tranºele a doua ºi a treia din ultimulstand-by. Nu e mult, da-s buni ºi ãºtia.Ne scot din iarnã. Dupã asta, om maitrãi ºi-om mai vedea...

3 Septembrie 2002


Liberarea lui Truþulescu

Truþulescu mai are puþin ºiiese pe bune. Este ºi motivul pentrucare a renunþat la cererea de eliberareprovizorie pentru efectuarea unortratamente medicale. Cu Truþulescu ºicu alþi câþiva pensionari celebri de laRahova ºi de la alte câteva pensioanese întâmplã ceea ce nu s-a mai în-tâmplat în istoria penitenciarã: deobi-cei, într-un mediu aºezat, precum celal puºcãriei, cu mese la ore fixe, somnsuficient, lipsã de stres ºi consumintelectual redus, organismul se întã-reºte. Este de mirare, cum boli -incurabile în libertate - în puºcãrie îºigãsesc leacul de la sine. Dar, cumspuneam, de la o vreme se petrecefenomenul invers. Oamenii nu maisuportã puºcãria. Suferã, în primulrând, de claustrofobie. Sau sunt preagraºi ºi nu mai încap în celulã, pre-cum Cristofor. Sau îi bântuie grijapentru afacerile lãsate de izbeliºte,precum Tartagã. Gem judecãtoriile decazuri în care condamnaþii cer sã li sedea liber pe acasã, o lunã, douã, cât sepoate, ca sã-ºi mai vadã de sãnãtate.Acelaºi lucru i se întâmplase luiTruþulescu. Dupã ce-a încercat o vre-me sã-ºi trateze dantura, discret, prinscurte permisii, a constatat cã aºa nu

se mai poate. ªi s-a cerut acasã. Dupãcare nu s-a mai cerut, cã venea ºi-aºaliberarea. Truþulescu se-ntoarce, deci,acasã. Aºa cum a plecat. Învãluit, încontinuare, în misterul traficului cuþigãri de la Otopeni. Fãrã sã ne fi spusadevãrul. Care adevãr? Pãi, cel des-pre cei care se aflau în spatele con-trabandei ºi în faþa casei de bani. O fifost, n-o fi fost Dragoº Constanti-nescu? O fi fost, n-o fi fost DorinMarian? O fi fost, n-o fi fost IonMureºan? Truþulescu a dus cu el înpuºcãrie secretul (dacã existã vreu-nul) ºi se va întoarce cu el în libertate.Nu vom ºti, deci, dacã a fost un banalact de contrabandã, al unor între-prinzãtori privaþi, sau o operaþiune întoatã regula, implicând persoane ºiinstituþii mai presus de orice... lege.

4 Septembrie 2002


Modelulbulgãresc

Douã sunt domeniile în carebulgarii ne pot da lecþii: grãdinãritulºi protecþia datelor privind averiledemnitarilor. Dacã din grãdinãrit n-am prea învãþat mare lucru - piaþaBucureºtilui, în special, fiind aprovi-zionatã tot de cãtre bulgarii din sateledin jurul Capitalei - din modelul deprotecþie a averilor am prins imediatºpilul. Ideea este cã la bulgari a fostaplicat un sistem care - zic guver-nanþii noºtri cu invidie - este foarteapreciat pe plan european. Adicã:vine omul, demnitarul adicã, ºi spunela începutul mandatului: am asta, astaºi asta. Le pune frumos, cu mânuþa luipe hârtie ºi pac! - la secret! pentru cãîn varianta bulgãreascã nu-ºi mai bagãnici unul nasul sã vadã ce-a agonisitdemnitarul pânã sã devinã demnitarsau dupã. În linii mari, varianta bul-gãreascã se apropie de cea ungureascã- pardon! udemeristã. Mai exact, deobiecþia d-lui senator Frunda, la maivechiul proiect PDSR, iniþiat încã depe vremea fostei guvernãri, cum cãdacã s-ar publica lista averilor, aceas-ta ar deveni automat un soi de ghidpentru hoþi, care ar ºti ce ºi unde sãcaute (Nota bene: dl Frunda, a presu-pus, cu mult bun simþ, cã de la

demnitari se pot fura mai multe decâtde la simpli cetãþeni). Nu întâmplãtor,pe la o recentã consfãtuire, preºedin-tele partidului de guvernãmânt a avutcuvinte de laudã pentru prieteniinoºtri bulgari, care au reuºit sã rezol-ve magistral aceastã spinoasã proble-mã, oferindu-ne totodatã ºansa de anu ne mai obosi noi pentru a inventaceva deja inventat. Dl Mihãilescu, celcare le ºtie pe toate la Guvern, a ºi datun dat un exemplu de ce ar avea voiesã afle publicul larg: doar despresumele mai mari de 5000 euro depuseîn bancã. Despre colecþii de tablouri,opere de artã, acþiuni la firme saumaºini - nici o vorbã. Îi ºtiþi doar pehoþii români cum sunt: abia aºteaptãsã prindã un pont din surse demne deîncredere, pentru a acþiona. Aºa încâtnoul proiect nu doar cã-i protejeazãmai bine pe demnitari dar dã ºi o grealoviturã infracþionalitãþii, lipsind-o deinformaþii vitale.

5 Septembrie 2002


Supravieþuireapartidelorfantomã

Prima din cele mai profitabileafaceri post-decembriste a fost înfiin-þarea de partide politice. Au apãrutatunci, în frenezia democraticã ce acuprins România, sute, poate mii deformaþiuni, cu denumiri ºi platformedintre cele mai trãznite. Câteva sutebune au participat la primele alegeri,obþinând voturile unei familii sau alecâte unei strãzi. Chestiunea nu a de-ranjat droaia de preºedinþi, vicepre-ºedinþi ºi de ºefi care, la adãpostulunor prevederi legale extrem de ge-neroase - ºi-au transformat sediileprimite de la stat pe care plãteau chiriimodice - sau nu plãteau deloc în bu-ticuri, terase, restaurante sau, cum afost cazul, de-a dreptul în bordeluri,confirmând astfel strânsa legãturã întimp dintre cea mai veche dintremeserii ºi cea mai complexã dintreîndeletnicirile umane. Legea prin cares-a acordat dreptul la întrunire spon-tanã a românilor, Decretul lege nr.8/98, era extrem de permisivã: cunumai 250 de susþinãtori te puteaiînscrie la tribunal ºi hrãni, concomi-tent, de la þâþa bugetului. A fost oadevãratã orgie de dotãri ºi de chel-tuieli din baii aruncaþi atunci de statpe apa sâmbetei. Faptul cã alegerile n-

au confirmat valabilitatea celei maimari pãrþi a formaþiunilor, nu le-afrânt acestora aripile: au dezvoltatconceptul de politicã de piaþã, pe careunele formaþiuni, calificate, aveau sã-l ducã pe cele mai înalte culmi alemãiestriei. Autoritãþile au încercat,de-a lungul timpului, sã mai rãreascãnumãrul partidelor, crescând numãruladeziunilor pentru înregistrare. Cre-deþi cã a fost o problemã? Nicide-cum! Au apãrut noi profesii, întrecare aceea de colector de semnãturi.Câte semnãturi virai, atâtea aveai, latarife negociabile, bineînþeles, ºi fãrãºtirea celor în cauzã. Erau în joc mizemajore- sediile, de pildã, sau darea deseamã asupra folosirii banilor. Aºaîncât au fost declanºate adevãraterãzboaie de gherilã pentru pãstrareaacestor privilegii obþinute cu atâtatrudã de la frageda democraþie româ-neascã. Faptul cã astãzi, la aproape 13ani de la marea cursã pentru politicãmai existã încã partide doar cu nume-le ºi cã sedii importante sunt blocatede acestea prin felurite chichiþe juri-dice are o singurã explicaþie: aceea cãau fost tolerate din varii motive: ba casã nu facã scandal, ba ca sã dea vreomânã de ajutor în campanie, ba pentrucine ºtie ce procent din afacerile deru-late. N-a fost doar neglijenþã- a fost oneglijenþã interesatã. De ce se încear-cã (abia) acum sã i se punã capãt, prinnoul Proiect al legii Partidelor? Pen-tru a se mai putea ciuguli din ce arãmas!

6 Septembrie 2002


ParadoxulPowell - Iliescu

La vreo douã ore dupã ce s-aîntâlnit cu preºedintele Ion Iliescu, laJohannesburg, cu prilejul Summit-ului Mondial pentru Dezvoltare Dura-bilã, secretarul de stat american ColinPowell, reprezentantul cele mai puter-nice naþiuni a momentului, avea sãfacã faþã celei mai acute manifestãride ostilitate la adresa þãrii sale dinultima perioadã. Împotriva politiciiamericane în general, ºi a lui Powellîn special, n-au protestat reprezen-tanþii lumii a treia, cei care suportãconsecinþele refuzului americanilorde a semna acordul de la Kyoto,considerat un veritabil punct de coti-turã în atitudinea faþã de mediu ºidezvoltare. Au protestat chiar propriiisãi conaþionali, reprezentanþi ai unororganizaþii neguvernamentale dinAmerica, cei care agreeazã cel maipuþin (in)decizia lui Bush în prote-jarea mediului în relaþia cu dez-voltarea. America este, la aceastã orã,cel mai mare poluator al mediuluiambiant: peste 30% din noxele dinatmosferã sunt aruncate de între-prinderile americane. La Kyoto s-aconvenit o reducere generalã de 6,2%pânã în 2012. Americanii sunt, prac-tic, singura naþiune dezvoltatã im-

portantã care a refuzat sã semnezeacest protocol. Pentru cã Bush nu estedispus sã sacrifice creºterea econo-micã americanã în favoarea creºteriicalitãþii mediului. Cel puþin nu deo-camdatã. Mã îndoiesc cã deciziaRusiei ºi a Chinei de a se alãturatratatului, miºcare prin care sumaconsecinþelor poluatorilor depãºeºtepragul considerat necesar pentru in-trarea în vigoare, automat, a tratatului,îi va impresiona pe americani. Reve-nind la debutul acestui comentariu, sãrelevãm paradoxul prin care un urmaºal lumii a treia vine într-o þarã de pecontinentul strãmoºilor sãi pentru apleda interesele unei naþiuni carerefuzã sã le înþeleagã pe ale altora. ªiunde este sancþionat tocmai de cei pecare îi reprezintã! Sã alãturãm acestuiparadox un altul. Cel al lui IonIliescu. Care la Johannesburg a repre-zentat interesele unei þãri care-ºipropune sã intre în clubul celor mari,dezvoltându-se corespunzãtor, darcare reprezintã - fãrã sã vrea- inte-resele celor mici - prin faptul cãRomânia face parte din clubul polu-antelor numai datoritã faptului cãindustria sa producãtoare de noxe s-aprãbuºit sub povara tranziþiei. Nuîntâmplãtor, poate, cei doi au avut laJohannesburg o întâlnire extrem deamicalã, în care au pãrut cã-ºi înþeleg,reciproc problemele. Chiar dacã nu leîmpãrtãºesc.

7 Septembrie 2002


Inamiculnr. 1 al NATO!

Comitetul pentru Relaþii Ex-terne al Senatului american a luat îndiscuþie lista celor ºapte candidaþi lalãrgirea NATO, printre care se numãrãºi România. Concluzia a fost cã fie-care dintre cele ºapte state prezintãoportuniþãþi dar, în acelaºi timp, ridicãºi unele semne de întrebare pentrusiguranþa orga-nizaþiei. S-a constatatcã, de pildã, pricipalul impedimentpentru Slo-vacia l-ar putea reprezentavictoria în alegeri al lui Meciar, pecare Washingtonul îl considerã camnaþionalist. Dupã cum slaba aderenþãla idee a populaþiei Sloveniei ar puteareprezenta, deasemenea, o dificultatenu dintre cele mai de neglijat. Înlegãturã cu România persistã, se pare,un impediment major. Dacã restruc-turarea armatei e pe drumul cel bun,dacã stabilitatea politicã e un factorbenefic, dacã dorinþa populaþiei de aintra sub umbrelã este o realitatetonicã, rãmâne un singur ºi mare cu-sur: corupþia. Corupþia este o temãfamiliarã românilor, în ultimii doi-sprezece ani. Chiar dacã în mentalulcolectiv ea a rãmas tributarã mode-lului pre-decembrist. Atunci noþiuneade corupþie însemna ºpaga datã laspaþiul locativ sau sticla de whyskycare însoþea plicul dat medicului, sau

procentul din vânzãri pe care-l luauºefii de cârciumi de la ospãtari. Deºigama operaþionalã a corupþiei s-a lãr-git considerabil, percepþia acesteia arãmas, încã, la nivele derizorii. Româ-nul, în general, nu prea realizeazãfaptul cã ºpaga luatã de un ministrupentru o privatizare dubioasã îl atingepersonal la buzunar. Nu realizeazã cãlicitaþiile trucate pentru lucrãri publicese fac tot pe socoteala lui pânã laurmã. Sau cã donaþiile fãcute nu ºtiucãrui partid pentru obþinerea imuni-tãþii ce decurge dintr-un fotoliu deparlamentar reprezintã o tranzacþiecare nu-l atinge în nici un fel. Româ-nul, în general, continuã sã creadã cãfenomenul de corupþie e doar acelacare-l afecteazã pe el în mod direct.Americanii privesc lucrurile altfel. Auºi mai multã experienþã în materie dedemocraþie ºi de corupþie. Lor li separe cã, în România, corupþia esteprincipalul inamic al integrãrii. Cãîmpotriva ei trebuie sã lupte, în primulrând, autoritãþile. ªi au dreptate. Maipuþin clar este cum vãd ei aceastãluptã, dintre niºte autoritãþi tot maicopleºite de corupþie, ºi corupþia în-sãºi? Pentru cã aceasta este realitateaRomâniei de azi: o corupþie gene-ralizatã ºi bine organizatã. Care a în-locuit algoritmul politic, bezmetic, cualgoritmul ºpãgii. Dacã la Praga vomavea, Doamne - fereºte, surprize, nuva fi vina nimãnui. Va fi doar vinaacestei corupþii proteice pe care ni-meni nu reuºeºte sã o identifice înpropria sa ogradã.

9 Septembrie 2002


Week-end în Sardinia

Poliþiºtii de la circulaþie aurãsuflat uºuraþi în ultimul week-end.N-a mai fost nevoie sã se afle, la patruace, înºiraþi ca pe sfoarã, pe traseul demaximã securitate Bucureºti-Cornu.S-au putut relaxa liniºtiþi pe bulevar-dele Capitalei, distrându-se cu rada-rele de ultimã orã. Pentru cã “obiecti-vul” era plecat. Tocmai în Sardinia,pentru a petrece week-end-ul cu niºteprieteni. Sau, mai exact, cu un prie-ten: premierul italian. Între domniiNãstase ºi Berlusconi s-a înfiripat otandrã prietenie care face ca, de douãori în mai puþin de ºase luni, sã fieîmpreunã, într-un cadru informal, launa dintre proprietãþile magnatuluiitalian din Sardinia. Dacã am fi niºtecârcotaºi de presã, cum sunt nu puþini,am putea începe sã ne întrebãm: da dece se duce premierul nitam-nisamtocmai în Sardinia - pe banii noºtri?ªi de ce la un premier de dreapta ºi nula unul de-al lui, de stânga? De ce nustã ºi pe-acasã, sã vadã cum e cucornu’ ºi laptele, au de unde sã-l deasau nu? Cum nu suntem niºte cârco-taºi, lãsãm deoparte asemenea între-bãri ºi ne închipuim cã, relaxându-se,premierul face un lucru bun. Strângelegãturile internaþionale. Demon-

streazã Europei cã suntem oameni delume ºi nu niºte pârliþi din estulsãlbatic. Se întreþine la o cafea cu donSilvio ºi-l întreabã câte televiziunimai are (trei? La fel ca mine!), câtecase, câte maºini (eu n-am nici una).Alunecã niþel discuþia spre o micãbârfã (Cu bãtrânul Ciampi cum teînþelegi? Îºi vede de treabã? Se ia detine, cum cã eºti arogant sau...?) dupãcare pleacã în plimbare pe mare. Se-ntâlneºte cu alt iaht, pe care - surprizã- este premierul islandez ºi, din ba-bord în tribord schimbã câteva impre-sii (Frumos pe-aici, dar nu ca pe lanoi! Apropo - când organizezi unpescuit de balene pe la voi prinfiorduri? Dupã aia vii la noi la urs, înHarghita) ºi, luând asigurãri cã laPraga nimeni nu va miºca în frontcând va fi vorba de România, se des-part ca doi prieteni. ªi uite-aºa, submasca relaxãrii ºi a odihnei active,premierul nostru n-are o clipã de rã-gaz, lucrând ºi-n timpul liber pentrupropãºirea naþiei spre NATO ºi U.E. -via Sardinia.

10 Septembrie 2002


“Dl. Nãstase,care le ºtie pe toate...”

Cã în sânul partidului de gu-vernãmânt, la vârf, atmosfera estetensionatã, nu mai este un secret pen-tru nimeni. În faþa cumulului tot maievident de puteri decizionale aflate înmâinile preºedintelui-premier, reacþiaeste tot mai reticentã. Nu este vorbadespre eternii scandalagii, nealiniaþidin vocaþie, precum Pãunescu sauIorgovan, ci de oameni consideraþipânã mai ieri-alaltãieri ca fiind ele-mente de rezistenþã ale piedestaluluipe care se aflã Adrian Nãstase. Ne-mulþumirea, nici ea, nu este una deprincipiu, ci are rãdãcini concrete însistemul organizatoric pe care partidull-a pus la punct în materie de afaceriºi acces la comenzile guvernamentale.Parlamentul este ticsit, în bãncile pu-terii, de oameni de afaceri care ºi-auplãtit scump avantajul de a se puteaafla în capul mesei la împãrþeala prã-zii. Dintre aceºtia, doar o parte sebucurã de favorurile structurilor eco-nomice - cam zece la sutã. Restul ºo-meazã sau sunt nevoiþi sã-ºi folo-seascã influenþa pentru a ciupi, dinteritoriu, ceea ce mai scapã din îm-pãrþeala de la centru. Afacerile îmimerg atât de prost, încât cred cã voi finevoit sã mã retrag din parlament

pentru a mai salva ceva - declara unuldintre cei excluºi de la rãsplata jertfeipatriotice. Situaþia este chiar mai gra-vã decât pe vremea Coaliþiei când, debine de rãu, câte ceva mai scãpa con-trolului nu foarte riguros al celor treifacþiuni politice ce-ºi împãrþeau pute-rea. Nemulþumirile de sorginte econo-micã au, evident, reverberaþii politice.Observatorilor nu le-a scãpat rãcealacu care asistenþa a primit discursurilepreºedintelui partidului, recent, laSnagov ºi la Sinaia, dupã cum nu atrecut neobservatã nici deferenþa cucare acesta s-a adresat baronilorlocali, deþinãtori, fiecare la nivelulsãu, al unei puteri de acelaºi tip ca ceade la centru. Dar semnul cel maievident al acestei stãri de tensiune îlreprezintã, cred, scãparea lui ViorelHrebengiuc, cel care, recent, aruncaîntr-un discurs, în prezenþa preºedin-telui, propoziþia: “dl Nãstase, care leºtie pe toate”. Cine-l cunoaºte cât decât pe politicianul bãcãuan, ale cãruiprudenþã ºi circumspecþie sunt dejaproverbiale, înþelege cã ceva suficientde grav trebuie sã se fi întâmplat pen-tru ca acesta sã-ºi piardã, mãcar pen-tru o clipã, autocontrolul, cunoscândsuficient de bine ºi umorile vindica-tive ale celui pe care-l accesa în acestfel. Probabil cã, pânã la Praga, nu seva întâmpla nimic relevant. Lucrurilevor rãmâne, cel puþin în aparenþã, subun relativ control. Dupã aceea, însã,sunt de aºteptat miºcãri, prevestite,poate, ºi de tãcerea tot mai grea carese lasã dinspre Cotroceni.

11 Septembrie 2002


Cele 600 de zileale guvernului cu acelaºi nume

Întâmplarea face ca primele600 de zile ale Guvernului condus deAdrian Nãstase sã se sãrbãtoreascãchiar în preajma celei mai negre ani-versãri din noul mileniu: 11 septem-brie. Dacã existã sau nu vreo legãturãîntre cele douã evenimente rãmâne dediscutat. Cu siguranþã, însã, cã ceeace s-a întâmplat în 352 dintre cele 600de zile se aflã în strânsã legãturã nudoar cu evenimentul amintit, dar ºi cucel care se va produce peste vreo douãluni, la Praga. De cele douã date seleagã atât o parte dintre neîmplinirileactualei guvernãri dar ºi - probabil -unul dintre marile sale succese. Deºinu este o cifrã uzualã, 600 a fostaleasã ca pretext de bilanþ tocmaipentru interesanta sa poziþionare întimp. Dupã trei sesiuni parlamentare,Guvernul a fost în mãsurã sã-ºi eva-lueze mai exact contribuþia la punereaîn miºcare a sistemului. Prin sistemînþelegând ansamblul de factori carefac ca o naþiune sã stea pe loc, sãregreseze sau sã avanseze. Oricâterezerve critice s-ar putea manifesta laadresa PSD, este evident, însã, faptulcã acesta a reuºiut sã stopeze regresulmarcat de precedenta guvernare ºichiar sã împingã complexa maºinãrie

înainte. A fãcut-o, însã, cu preþul unuimare consum de energie, irositã îndomenii colaterale ºi cu beneficii mi-nime. Premierul are, în primul rând,meritul de a fi repus în funcþie unansamblu birocratic - în sensul bun alcuvântului - pe care înaintaºii sãi îlaruncaserã, pur ºi simplu, peste bord.I-a completat piesele lipsã (au apãrutchiar ºi unele în plus) ºi s-a ocupat cumare atenþie de rezonanþa sa, plasân-du-i amplificatoare de imagine. A re-introdus o stare de disciplinã imperiosnecesarã, a restabilit ierarhii ºi prio-ritãþi. În acelaºi timp însã, principalanerealizare a guvernului cu acelaºinume rãmâne încrederea. Oameniivãd ceea ce guvernul nu le spune, ºianume cã corupþia este în creºtere, cãnesiguranþa persoanei se agraveazã,cã ameninþarea iernii este mai acutãca niciodatã în condiþiile în carecheltuielile de întreþinere ameninþã sãdepãºeascã întregul venit minim ga-rantat. Aceasta din urmã rãmâne de-fecþiunea cea mai îngrijorãtoare amaºinãriei la ale cãrei comenzi se aflãpremierul. O maºinãrie care gâfâiedin greu pe urcuºul spre Praga ºi careameninþã sã-ºi topeascã toate lagãrelede pe urma acestui efort. O (altã) stra-nie coincidenþã face ca viitoarea ani-versare, de pe malul Vltavei, sã sepoziþioneze în dreptul unui alt numãr,mai puþin fast, compus din de trei oriaceeaºi cifrã...

12 Septembrie 2001


Legendele lui 11 Septembrie

La un an de la teribila trage-die care a însângerat America, întrea-ga lume a respirat la unison cu naþiu-nea atât de greu încercatã. Manifes-tãrile de simpatie ºi de compasiune audepãºit net ceea ce s-a înregistrat înistoria acestui tip de relaþii pânã înprezent. În faþa iraþionalitãþii ºi a in-toleranþei oarbe, întreaga lume civili-zatã a reacþionat în acelaºi diapazon.Faptele sunt cunoscute ºi n-are rost sãle reluãm. Aº vrea acum sã mã referdoar la un aspect. ªi anume la modulîn care iau naºtere, sub ochii noºtri,legendele. Povestea oficialã a atacu-rilor asupra Americii este urmãtoarea:grupãri extremiste arabe, sub cupolaorganizaþiei Al Queda, al cãrei lidernu doar spiritual este Bin Laden, auorganizat ºi dus la îndeplinire aten-tatul care s-a soldat cu distrugereacompletã a Gemenilor, a unei aripi aPentagonului, ºi cu moartea a peste3000 de americani nevinovaþi. Unuldintre aparatele care se îndrepta spreCasa Albã, a fost la rândul lui deturnatde pasagerii care s-au revoltat împo-triva piraþilor aerului, sacrificându-sepe sine. Considerate drept adevãruriindubitabile, toate aceste fapte, înînlãnþuirea lor, se bazeazã, însã, doarpe presupuneri. Cei 18 sau 19 piraþi ai

aerului aflaþi la bordul celor patruavioane sunt doar presupuºi a fi fostceea ce erau ºi a fi fost acolo. Revoltade la bordul aparatului cãzut înPennsylvania, este o ipotezã superbã,dar exclusiv o ipotezã. Persoanelecare ar fi putut lãmuri într-un fel saualtul ce s-a întâmplat, de fapt, în aceafatidicã zi, sunt trecute cu toate înlumea de dincolo. Nici mãcar dacãBin Laden este cu adevãrat cel care aorchestrat aceastã sinistrã simfonie amorþii, nu se ºtie cu precizie. Dupãcum nu se ºtie nici dacã el mai existãpentru a mãrturisi ceva. Sunt doar ipo-teze construite pe frânturi de con-versaþii din casete incerte ca sursã ºidatare. Elementul caracteristic funda-mental al acestor întâmplãri este to-tala absenþã a martorilor ºi mãrtu-riilor. Toþi ºi toate s-au topit în furtunade foc care a însoþit impacturile. Înurma lor n-a rãmas decât legenda,care va supravieþui chiar ºi eventu-alelor mãrturii neaºteptate care ar pu-tea surveni. O legendã frumoasã esteîntotdeauna de preferat unui adevãrmai mult sau mai puþin incomod.

13 Septembrie 2002


Vocaþia epistolarã apoliticianuluiromân

De la conu’Agamiþã Danda-nache, norocosul gãsitor al unei scri-sorele de amor a unui politician cãtreo demozelã, vocaþia epistolarã faceravagii printre politicienii români. ªinu este vorba aici doar despre banalescrisorele de dragoste, ci de mesajepolitice în toatã regula, care, demascãrelaþiile oculte dintre convingeri ºipractici, concubinajul cu intereselemercantile, adulterul dintre sãrãciaafiºatã ºi bunãstarea ascunsã, incestuldintre declaraþiile electorale ºi prac-tica guvernamentalã. O categorie im-portantã a acestui veritabil op o con-stituie dialogul interpartinic: înjurãunul din Opoziþie Puterea, hop, unreprezentant al acesteia îi trimite oscrisoare în care îi atrage politicosatenþia cã ceea ce face nu e frumos!Sau: zice ceva unul de la putere des-pre un partid mai mic ºi mai nãbã-dãios din Coaliþie? Imediat, un repre-zentant autorizat al acesteia iese larampã ºi-l ceartã, în scris, pe motiv dearoganþã sau de comportament cioco-iesc. O varietate mai nouã a stiluluiepistolar este aceea în care membriiaceluiaºi partid îºi scriu unii altora.Ca într-o familie: tatãl îi scrie o scri-soare fiului, mama fiicei, bunica ne-

potului ºi aºa mai departe. Nu cã n-arputea sau n-ar avea voie sã vorbeascãunii cu alþii. dar aºa, cine are urechide auzit va auzi cã ceva anume e spusnu doar sã fie ascultat de cel în cauzã,cât de cei care nu sunt în cauzã. Darsunt pe-aproape. Iatã, de pildã, cum îiscrie preºedintele PSD vicepreºe-dintelui aceluiaºi partid. Cineva mainaiv ºi-ar putea închipui cã întrecabinetul premierului ºi biroul d-luiViorel Hrebenciuc este o distanþãenormã, pe care nici vorba, nici tele-fonul nu le-ar putea acoperi. ªi cãatunci e nevoie sã se punã slovele pehârtie iar aceasta sã fie repezitã cuDHL-ul. Sã nu ne lãsãm, însã, înºelaþide aparenþe. Sã încercãm sã vedemesenþa. De ce-i zice dl Nãstase dom-nului Hrebenciuc pe hârtie sã vadãodatã ce face cu imunitatea lui Gheor-ghiu, cel cu BMW-ul autofurat? Suntdouã explicaþii: ori i-a spus odatã,vocal, ºi dl Viorel s-a fãcut cã nupricepe ºi acum i-o întãreºte negru pealb. Ori e pentru alþii: vedeþi, nu mãascultã, îi zic degeaba. Încerc ºi aºa ºidacã tot nu merge... Interesant estecum va rãspunde dl Hrebenciuc: totprintr-o scrisoare? Sau prin... imuni-tatea lui Gheorghiu?

14 Septembrie 2002


O oglindãstrâmbã

Personal, consider decizia deinterzicere a postului OTV o greºealã.Prin aceastã mãsurã tardivã CNA nuface altceva decât sã atribuie o aurã demartir unui realizator ºi unui postcare, în toatã activitatea de pânã acumn-au avut nimic sfânt în afarã degoana dupã senzaþionalul ieftin, cuorice preþ. Probabil cã unii dintretelespectatorii care savurau, sincer,aluviunile sub - morale pe care le adu-ceau cu ele personaje de o dubioºenievizibilã cu ochiul liber, vor fi revoltaþide aceastã mãsurã. Ei îºi vor asociaprotestul ideii de libertate a expresiei- indiferent de calitatea acesteia. Înochii lor, Dan Diaconescu va apare nuca un ºpãgar cu ceva talent, care ºi-aconstruit afacerea pe seama feluritelorlobby-uri mai mult sau mai puþinoneste - cum îl considerã nu puþinidintre confraþii sãi de breaslã - ci caun luptãtor pentru dreptate ºi adevãr,aflat în posesia unor documente ºimãrturii compromiþãtoare, cãruia Pu-terea încearcã sã-i închidã gura. Pãre-rea mea este cã orice pasãre pe limbaei piere. Nu cred cã - lãsat sã-ºi vadde treabã - Diaconescu ar fi devenitcine ºtie ce Berlusconi al audio-vizualului românesc. Îi lipsesc, pentruasta, prea multe lucruri, dar în primul

rând o minimã culturã generalã. ªirulbombelor ºi dezvãluirilor sale senza-þionale nu putea duce decât la pre-vizibilul final al neîncrederii ºi de-riziunii. Dacã postul sãu i-a maiderutat, însã, pe unii, de vinã nu suntalþii decât cei care astãzi salutã cuentuziasm decizia CNA. Cei care seintercalau senini, în cãutare de succesla public, printre puºcãriaºii, proxe-neþii, hoþii ºi vrãjitoarele care populauecranul. Oglinda TV era, pentru multepersonaje politice cu pretenþii, caleacea mai scurtã spre popularitate. Ei seîngrãmãdeau ºi se gudurau pe lângãrealizator în speranþa de a fi trataþi cublândeþe, conferindu-i acestuia o falsãaurã de onorabilitate, pe care n-aavut-o, dealtfel, nicicând. Astãzi, cândse privesc în oglinda strâmbã a po-pularitãþii conferite de un canal princare s-au scurs doar dejecþii, nu preale venea sã creadã. Cã ei sunt cei cares-au lãfãit ore în ºir pe ecran, cã eisunt cei care-au telefonat pentru ainterveni în direct, cã ei au rãspuns cugrãbire celor mai fantasmagoriceacuze. Nu cred cã interdicþia - ci per-misiunea de a continua sã funcþionezeîn regimul pe care ºi l-a constituit, demuzeu al ororilor mediatice - ar fi ceamai bunã pedeapsã pentru Oglinda,sau OTV.

16 Septembrie 2002


Casa regalã pusã la muncã

În vâltoarea mediaticã pro-vocatã de maratonul verbal al luiVadim (ºapte ore în cap, fãrã a maisocoti reluarea), la concurenþã curaportul de 600 de zile al premierului,un fapt cu rezonanþe majore a trecutaproape neobservat. Este vorba des-pre surprinzãtoarea însãrcinare pri-mitã de principele Radu Duda, prin-cipe de Hohenzollen, din parteaGuvernului, de reprezentant cu misi-uni speciale în materie de integrare,aderare ºi dezvoltare durabilã. O sar-cinã de o complexitate nemaiîntâlnitãîn nomenclatorul slujbelor la stat, carepresupune din partea celui în cauzãeforturi de-a dreptul insurmontabile.Aflãm însã, din comentariul oficialdat dupã ºedinþa de guvern, cã Radude Hohenzollern preia prin mandat dela dl Nãstase, ceea ce primise cumandat de la dl Iliescu socrul sãu.ªtafeta trece - din raþiuni de vârstã ºide eficienþã - de la o generaþie la alta,iar principele moºtenitor al tronuluiRomâniei (cel puþin în teorie) poate ficonsiderat unul dintre “lupii tineri” cucare premierul îºi formeazã haita cucare intenþioneazã sã atace turmaelectoralã în 2004 sau - dacã gurapãcãtoºilor adevãr grãieºte - chiar în

2003. În noua sa calitate, emisarul deos regal nu are de dat socotealã pentruacþiunile sale nimãnui altcuiva decâtpremierului. El urmeazã sã fie plãtitla bucatã, pe ceea ce face, din dejacelebrul fond de imagine al Execu-tivului. Cum suneam, ºtirea meritãreþinutã din mai multe puncte devedere. În primul rând pentru cã nouaPutere îºi dã arama pe faþã în privinþarolului pe care-l atribuie Casei Rega-le: dacã vor Palatul Elisabeta ºiPalatul Sãvârºin, sã munceascã. Sãumble prin Europa ºi sã-ºi convingãneamurile cã România trebuie sã intrepeste tot unde mai este loc. Iatã cevace fosta Coaliþie n-ar fi fãcut. Dinrespect pentru Majestatea Sa. În aldoilea rând, pentru cã în cursa dintreCotroceni ºi Victoria, Executivul mar-cheazã implacabil primind o pasã de-cisivã. ªi, în fine, în al treilea rândpentru cã, dacã nu era întâmplarea cuVadim, aveam ce sã tocãm vreme decel puþin o sãptãmânã - conform pla-nificãrii dlui Dâncu.

17 Septembrie 2002


România: þara cu douãopoziþii!

O voce dintre cele mai lucidea politicii româneºti, ieºitã, din pã-cate, prea devreme din circulaþie, îºiexprima recent o nedumerire: ce felde politicieni sunt cei care resping dinstart ºi categoric, indiferent ce opþi-une? Cum se împacã aceastã into-leranþã programaticã cu ceea ce estedefinit ca artã a compromisului -politica? Politicianul la care mã refereste Radu Câmpeanu ºi opþiunea pecare acesta o acuzã era aceea apartidelor din Opoziþie de a nu se aflaniciodatã de aceeaºi parte cu PRM-ul.Deºi, în fapt, se aflã. ªi PRM, ºiintoleranþii de la PNL ºi PD, se aflãde acea parte a eºichierului politiccare nu reuºeºte sã aibe suficientãgreutate pentru a egala cât de câtbalanþa puterii. Aceastã stare de faptface ca Romania sã se afle într-osituaþie mai mult decât originalã.Suntem þara cu o Putere ºi douãOpoziþii. Douã Opoziþii care, dacã sevor menþine pe poziþie, nu vor reuºi,ani buni de acum încolo, sã clinteascãPSD-ul de la putere. Desigur, PRM-ul are o situaþie aparte. Este un partidcare, datoritã poziþiilor declarative aleliderului sãu, este catalogat dreptnaþionalist ºi extremist. Nu pentru

acþiunile sale politice, ci pentru vor-bele ºefului sãu. Este greu de acceptatideea cã fãcând o alianþã cu acestpartid, te poþi delimita de poziþiileliderului sãu. Dar la fel de adevãrateste cã o presiune suficient de binearmonizatã, atât din interior, cât ºi dinexterior, ar putea neutraliza influenþaºi consecinþele acesteia. Pentru cã, sãfim serioºi: niciodatã - atâta timp câtparametrii scenei politice nu se vorschimba radical - PNL ºi PD nu vorreuºi sã adune atâtea voturi încât sãînlãture, prin ei înºiºi - vorba unuiînaintaº - blocul social democrat de laPutere. O vor putea face doar printr-oalianþã cu partidul numãrul 2 - partidcãruia-i va merge bine la electoratatâta timp cât þãrii îi va merge prost.Cred, de aceea, cã eforturile Opoziþieiar trebui canalizate nu spre idealuriabsurde, nefireºti, ci spre o acþiunecomunã care sã readucã PRM-ul pefãgaºul democraþiei autentice ºi alacceptãrii interne ºi externe. Cu, saufãrã Vadim. Altminteri vom continua,multã vreme de acum încolo, sã rã-mânem una dintre curiozitãþile Euro-pei: þara cu douã Opoziþii ºi fãrãPutere.

18 Septembrie 2002


Anticipareaanticipatelor

Cu toate profeþiile pe carepoliticienii ºi jurnaliºtii s-au întrecutîn a le runca pe piaþa vorbelor, Româ-nia n-a avut - încã - parte de alegerianticipate. A avut parte de câtevademiteri scandaloase de premieri, darlegislativele alese ºi în ‘90, ºi în ‘92,ºi în ‘96 ºi-au fãcut netulburate som-nul vreme de doi sau de patru ani, câtau avut la dispoziþie. Ba, chiar, pre-mierul cãruia i s-a pronosticat de celemai multe ori cã va avea o astfel desoartã - Nicolae Vãcãroiu - a fost ºisingurul, din executiv, care ºi-a fãcutslujba cap-coadã, patru ani bãtuþi pemuchie. Actuala legislaturã nu faceexcepþie. Acum, însã, mai mult caoricând, spectrul anticipatelor pluteºtedeasupra electoratului, lansat de lanivele cu autoritate în domeniu. Aevocat o asemenea posibilitate chiarpremierul, în buchetul de idei care astârnit atâta vâlvã, în special din ca-uza opþiunii sale cetãþeneºti cu un noumandat pentru dl Iliescu. Acesta arejectat la fel de energic, ºi ideea unuinou mandat, ºi ideea unor alegeri an-ticipate atâta timp cât situaþia internãnu justificã acest lucru. Iatã însã cãvine dl Hrebenciuc (tot el!) cu afir-maþia cã lumea (pesedistã, evident)

trebuie sã se împace cu aceastã idee ºicã ar trebui chiar sã se pregãteascãpentru o asemenea eventualitate. DlHrebenciuc bãtea ºaua organizaþieisale de la Bacãu ca sã priceapã iapanaþionalã. Mi-e greu sã cred cã vice-preºedintele PSD vorbeºte chiar decapul lui, fãrã o minimã consultare cuºeful sãu ierarhic. De aceea ºi cred cãaceasta este una dintre modalitãþilealese de premier de a nu mai intra încontre directe cu ºeful sãu de laCotroceni. Dl Nãstase este un tiplucid ºi realist ºi ºtie cã un conflictfãþiº nu-i aduce nimic folositor. Dar,în acelaºi timp, se simte dator sã-ºiurmeze propriul drum ºi propria sapoliticã. Iar aceastã politicã îi spunecã, pentru a-ºi consolida puterea pecare o are ºi pentru a evita continuaerodare, este musai sã se foloseascãde oportunitatea pe care i-o oferãpost-Praga, când actualul Executiv vaînregistra, dupã toate probabilitãþile,primul sãu mare succes de imagine.Românii au un talent istoric sã seîmbete cu apa rece a succeselor spor-tive, culturale sau chiar de politicãexternã, ºi n-ar fi de mirare sã reac-þioneze ºi de aceastã datã pozitiv,amplificând, într-un eventual scrutin,procentul formaþiunii de guvernãmântpânã la un punct la care aceasta sã numai aibe nevoie de aliaþi incomozi.Scenariului anticipatelor îi lipseºtedeocamdatã doar o apostilã. Cea pre-zidenþialã..

19 Septembrie 2002


Cine e de vinã cã Opoziþia e nemediatizatã?

Printre subiectele care auieºit în evidenþã cu prilejul scan-dalului OTV figureazã ºi acela alliberului acces al Opoziþiei la canalelede comunicare în masã. Ba, chiar,CNA s-a simþit obligat sã dea un ucazpotrivit cãruia la o cantitate de douãtreimi ºtiri de-ale Puterii sã se vinã ºicu un adaos de o treime Opoziþie.Aceastã prevedere se referã, în spe-cial, la televiziunea publicã ºi laradioul de acelaºi fel. În presa scrisãlucrurile stau niþel altfel, aceasta fiindîn totalitate privatã ºi neexistândinstrumentul prin care sã i se poatãimpune un astfel de control. Dar,oricum, politicienii sunt interesaþi înprimul rând de audiovizual, ºi abiaapoi de celelalte mijloace mass-media. Mãsura iniþiatã de CNA nu mise pare a fi în ordine. Pentru cã nu oinstituþie a statului este cea îndrep-tãþitã sã stabileascã cota de interes aunor formaþiuni politice - pentru cãdespre acest lucru este vorba. Nu-miamintesc ca în precedenta legislaturãsã fi fost nevoie de o astfel de mãsurã.Deºi în Opoziþie, PDSR-ul apãreadestul de des pe toate posturile ºinimeni nu s-a plâns cã ar fi obstruc-þionat pe vreun canal - inclusiv pe cel

public. Acest lucru se întâmpla pentrucã PDSR-ul avea suficientã forþã ºierau suficiente motive pentru a i seface auzitã vocea. Cine altcineva estede vinã pentru faptul cã glasurilefirave ale PNL ºi PD nu se aud? Cãdoar exhibiþionismul lui Bãsescu maistrãbate prin plasa de resemnare ces-a lãsat peste cele douã partide?Cine altcineva decât ele însele, lideriilor, programele lor, incapaciatea lorde a induce cel mai mic sentiment deneliniºte partidului aflat la o puterediscreþionarã? Singurul îndreptãþit laun astfel de protest ar fi PRM-ul luiVadim, dar aici problema e alta: cãceea ce are de spus Vadim este greude suportat nu doar pentru urechilepublicului, dar mai ales pentru celeale autoritãþilor publice. Aici da, sepoate spune cã se opereazã - la nivelindividual, sugestional ºi nu decizi-onal - o anumitã cenzurã - ºi, dacã amavea în faþã o situaþie normalã, amputea spune cã OTV-ul este un exem-plu. Sunt aproape sigur cã dacã PNLºi PD ar reuºi sã iasã din letargiainter-electoralã ºi ar avea capacitateasã elaboreze platforme ºi puncte devedere viabile, CNA-ul n-ar mai aveadecât, poate, sã stãvileascã, prin vreoreglementare, excesul de Opoziþie peunde.

20 Septembrie 2002


Noua politicã þãrãnistã

Vineri, 20 septembrie, orele11.53, din curtea sediului PartiduluiNaþional Þãrãnesc-Creºtin ºi Demo-crat, din bd. Carol, au ieºit douã ma-ºini acoperite, în pãrþi, cu douã maribannere pe care scria cu litere de-oºchioapã: PNÞCD-Noua Politicã:Spune-le cã nu mai poþi! Dintre ba-nnere, douã difuzoare puternicetransmiteau în atmosferã acelaºi me-saj, pus pe voce. De ce am þinut sãmenþionez cu atâta exactitate un faptîn aparenþã banal? Zilnic, zeci demaºini plimbã prin oraº panouri mariînbiindu-ne sã începem o nouã viaþãcu biscuiþii X sau berea y. De dataasta, cursul existenþei multor bucureº-teni (deocamdatã) s-ar putea schimbadacã mesajul þãrãnesc-creºtin ºi de-mocrat va reuºi sã penetreze cara-pacea de indiferenþã cu care oameniise izoleazã, în general, de o realitateincomodã. S-ar putea ca data de 20septembrie, orele 11.53 sã marcheze,într-adevãr, un nou curs în politicaromâneascã ºi sã readucã în primplanul atenþiei publice un partid pecare exerciþiul defectuos al puterii l-aaruncat în anonimat. Existã o astfel deposibilitate - personal, îi acord ºanseîntr-un procent de aproximativ 3 la

sutã. Pentru restul de 97 de procentecred cã partidul domnului Ciorbea îºiva continua nestingherit marºul lipsitde glorie spre uitare. De ce? Am sãîncerc sã mã explic: primul motiv arfi dl Ciorbea însuºi. Personaj nu foar-te controversat - pentru cã mai toatãlumea s-a lãmurit cã este un politicianinconsecvent ºi neterminat în oriceacþiune ar întreprinde. Prin ce anumear putea dl Ciorbea - om care a înce-put ca lider sindical, a cochetat cuputerea pedeseristã, a sãrit în barcaConvenþiei, s-a ales primar al Capita-lei ºi i-a lãsat baltã pe bucureºtenipentru a încurca pe toatã lumea încalitate de prim-ministru, a fost pur ºiimplu alungat de la palatul Victoria,pentru ca apoi sã înjure PNÞCD ºi sãformeze un alt partid, cu care s-a bãtutpânã când a revenit ca preºedinte alformaþiunii blamate - sã-i convingã pealegãtori cã de data asta va fi maidestoinic ºi cã va avea resursele sãconducã rãmãºiþele partidului istoricpe noi culmi de faimã ºi autoritate?Cum i-ar putea convinge pe alegãtoripoliticienii mânjiþi în exerciþiul guver-nãrii, dar rãmaºi în partid, cã suntcuraþi ca lacrima ºi cã pot avea tupeulsã-i atace pe alþii? ªi sã îndemnelumea la revoltã? Pânã când timpulne va contrazice sau ne va da dreptate,evenimentul din 20 septembrie, ora11.53 rãmâne un simplu ºi banalexerciþiu de PR, o încercare fãrã preamulte ºanse de a vinde populaþiei unprodus deja expirat: noua politicãþãrãnistã.

21 Septembrie 2002


GurapãcãtosuluiTãnãsescu...

La ºedinþa de guvern desãptãmâna trecutã dlui MihaiTãnãsescu, ministrul de Finanþe, i-aieºit din gurã un porumbel cât el demare: cã anul viitor, veniturile labuget vor spori cu circa 25 la sutã! ªinu oricum, din modul cum se învârteeconomia, ci dintr-o... mai bunãcolectare a impozitelor ºi taxelor!!!Implicit, dl ministru recunoaºte cãsituaþia proastã din acest an sedatoreazã deficitului de colectare - ycompris ministerului sãu, care nureuºeºte sã strângã de pe la agenþiieconomici un sfert din bugetulRomâniei! Vã daþi seama cât este demare gogomãnia? Vã daþi seama câtde absurde sunt vãicãrelile despreinsuficienþa banilor pentru lucruriabsolut necesare ºi fireºti, pentruînvãþãmânt, sãnãtate, apãrare,protecþia socialã? Practic, unul dinpatru români moare cu zile pentru cãimensa armatã de funcþionari de laMinisterul Finanþelor nu-ºideranjeazã fundurile pentru a pãrãsibirourile confortabile ºi a lua la mânãagenþii economici de rea credinþã careprosperã din neplata taxelor ºi aimpozitelor pe care le datoreazã, ºipentru care nimeni nu-i someazã. Am

adunat, de la începutul anului, unmiliard ºi jumãtate de dolari dinimpozite ºi taxe - îmi mãrturiseadeunãzi un personaj cu rang destul deînalt în ierarhia ministerului. Dacã nis-ar fi dat voie sã-i executãm peanumiþi agenþi economici, suma ar fifost dublã. Ni s-a spus însã sã-i lãsãmîn pace! Cine a spus? Ridicãri dinumeri ºi înãlþare complice a privirilorspre cer. Cineva, acolo sus... Deci,dacã ar fi sã-i dãm omului crezare,trebuie sã înþelegem cã bugetulnaþional este violat ºi vidat dininterior, de cei care ar trebui sã-lîntãreascã ºi sã-l împlineascã. Aceºtiaau diferite slãbiciuni, cãtre x ºi cãtrey, iar zeloºii funcþionari aiministerului, gata sã-ºi execute ºi tatãlºi mama, sunt nevoiþi sã stea cumâinile în sân ºi sã priveascã cummarii datornici la stat se întrec în vileºi jeep-uri pe care doar nu scrie cã“aici sunt bnaii dumneavoastrã”.Probabil cã adevãrul e pe undeva pela mijloc ºi cã indolenþa ºi traficul deinfluenþã îºi dau mâna frãþeºte pentruca noi sã trãim mai prost decât ne-arpermite-o posibilitãþile.

23 Septembrie 2002


Numãrãtoareanemþeascã

Seara ºi noaptea zilei de du-minicã au însemnat, pentru germani,momentul de maxim suspans electo-ral din ultima jumãtate de secol.Niciodatã, pânã acum, un scrutin nu afost atât de strâns, încât balanþa suc-cesului sã se încline, nehotãrâtã, cândîntr-o parte, când în alta. Care poatefi semnificaþia unui scor de felul celuicu care Schroder a câºtigat dreptul dea mai rãmâne (teoretic) încã patru anila ºefia guvernului de la Berlin? Credcã, în primul rând, dificultatea cu carea fost obþinutã victoria coaliþiei sale,nu trebuie privatã ca o slãbiciune apartidului pe care-l reprezintã, ci ca otrãsãturã a electoratului german. Unelectorat ajuns la deplinã maturitate,pe care realitatea politicã, economicã,socialã îl face sã prefere o ofertã înfaþa alteia, în funcþie de nuanþe, ºi nude o ideologie antagonistã. La urnelegermane s-au bãtut douã viziuni deamãnunt, nu de esenþã, ale modului încare este conceput marºul german pedrumul noului mileniu. Victoria luiSchroder - chiar aºa, ajutatã de neaº-teptatul avans pe care l-au luat eco-logiºtii lui Fischer în preferinþeleelectoratului - era una previzibilã.Ultimii patru ani au însemnat un ºir

de reforme importante ºi necesare,dupã establishmentul creºtin-demo-crat al lui Kohl, de care noua Germa-nie unitã avea nevoie ca de aer.Continuarea mandatului lui Schroderva însemna, implicit, continuareareformelor ºi poziþionarea pentru celpuþin urmãtorul deceniu, a colosuluigerman în structura noii Europe lãr-gite. Dincolo de toate aceste conside-raþii de ordin general, aº desprinde unaspect punctual: deplina ºi totalacivilitate în care s-a desfãºurat unscrutin ce ar fi putut fi îndelung con-troversat. Puþinele procente care audepartajat cele douã blocuri ar fi pututdeclanºa un imens scandal, cu nesfâr-ºite reclamaþii, cum s-a întâmplat înAmerica, la finalul rãs-renumãrãriiprezidenþialelor, dacã nemþii n-ar ficeea ce sunt: oameni serioºi, corecþi,scrupuloºi. Nimãnui nu i-a trecut princap sã conteste rezultatele, sã cearãrenumãrarea voturilor, pentru cã la eiaºa eva este de neconceput. Cum sãgreºeºti? Cum sã furi? Aºa ceva e posibil oriunde altundeva,dar nu în þara lui unu plus unu facîntotdeauna doi, indiferent de con-junctura politicã.

25 Septembrie 2002


Spionii se dau la fund ºi când nu e nevoie...

Dupã secretomania comu-nistã, ultimul deceniu al secoluluitrecut a pãrut cã vrea sã ne spunã cãpe lumea asta, a noastrã, nu mai existãsecrete. ªi cã, în consecinþã, nici n-armai fi nevoie sã se facã caz pe aceastãtemã. Cine vrea sã ºtie ceva desprenoi, se uitã din satelit ºi aflã tot - eraargumentul care tãia elanul oricui arfi fost de pãrere cã nu tot ceea ce seîntâmplã în România ar trebui sã seafle pe taraba ºtirilor de tot felul. Peun astfel de fond, atât SRI cât ºi SIEau avut mari dificultãþi în a-ºi definimodul de lucru, societatea civilã ºigrupurile interesate - fiecare din altemotive - cerându-le o transparenþã ca-re risca sã le facã nefuncþionale. Lu-crurile încep sã se mai echilibreze ºicele douã instituþii ºtiu ceva mai binece trebuie sã ofere publicului ºi ce nu- respectând bineînþeles, legea. O legepe care cei mai mulþi dintre cei care ocomenteazã n-o cunoc sau nu dorescsã o cunoascã. Excesele - într-o direc-þie sau alta - sunt încã la ordinea zilei.Cel mai bun exemplu ni-l oferã reuni-unea la vârf a ºefilor de servicii se-

crete din statele membre NATO ºicandidate la integrare, care se des-fãºoarã azi ºi mâine la Snagov, într-unanonimat care nu are nimic de-a facecu protecþia unor date clasificate.Întâlnirea de la Snagov ar fi trebuit sãfie anunþatã chiar de cãtre gazde -Serviciul Român de Informaþii - ºi nude cãtre preºedintele Iliescu, care s-ascãpat pe acest subiect, la Mangalia.Nu este vorba despre o întâlnireconspirativã a unor spioni - ºefiiacestor servicii nefiind mandataþi cuo astfel de activitate - ci despre unconclav de specialitate al cãrui secretþine doar de conþinutul deliberãrilor.Mi-amintesc cã, în urmã cu vreo 5-6ani, profesorul Mãgureanu era foartemândru de faptul cã o vizitã a luiPrimakov, omologul sãu de la KGB,fusese atât de secretã încât nici mãcarfaptul cã acesta a fost dus la unconcert al lui Placido Domingo, învãzul presei, nu a dat cuiva de bãnuit.De ce a trebuit sã fie secretã vizita luiPrimakov - este la fel de logic pe câteste secretul reuniunii de la Snagov.Singura concluzie este cã spionii n-auînvãþat încã sã se dea la fund doarcând trebuie...

26 Septembrie 2002


Douã miliarde(dolari!) lipsã-n cassaFinanþelor!

Raportul Curþii de Conturidupã controalele efectuate la douãdintre instituþiile cele mai rãspunzã-toare de gestionarea banilor publici -BNR ºi Ministerul Finanþelor - îlpoate descumpãni total pe simplulcetãþean care a trãit cu credinþa cãdacã pe aici ºi pe dincolo unii îºi facde cap, furã ºi cheltuiesc fãrã noimã,existã, acolo sus, cineva care vegheazãºi-i pune la punct de cum îi prinde. Cãhaosul domneºte aproape peste tot peunde e vorba de bani publici - este orealitate care de 13 ani tinde sã sedrapeze cu haina normalitãþii. Nimeninu se mai mirã cã nu ºtiu ce primarcãlãtoreºte cu amanta de 12 ori pe anîn strãinãtate, cã un ministru îºi an-gajeazã toate neamurile ºi dã maºiniîn folosinþã pe la prieteni, cã un par-lamentar îºi doteazã biroul din teri-toriu cu televizor cu plasmã, cã fiecarecheltuie cum îl taie capul ºi pe ce-ltaie capul. Banii, de regulã, nu ajung,pentru cã sunt cheltuiþi iresponsabil ºipânã când vine Curtea de Conturi sãmai tragã cu ochiul prin catastife, bamoare ministrul, ba nu se mai alegparlamentarii, ba fuge primarul înstrãinãtate. ªi atunci aflãm cã jaful afost mare ºi sistematic, dar cã nu maiavem pe cine sã tragem la rãspundere

ºi atunci rãmâne ca la început. Laultima sa conferinþã de presã dl Drosu,peºedintele Curþii de Conturi n-a spusce-a gãsit la Ministerul Finanþelor ºila BNR. S-a ferit sã dea nume (aþivãzut ce-a pãþit ministrul Sârbu cudirectorul încã nenumit, dar dat afarãpentru cã nu-ºi fãcea bine treaba,Ministerul Finanþelor ne-a bãgat mânaîn buzunar ºi a scos de-acolo douãmiliarde de dolari pe care le-a aruncatpe apa sâmbetei! Asta este suma pecare ºefii de acolo au furat-o pur ºisimplu, acordând facilitãþi ºi reeºa-lonãri pe ochi frumoºi, politici ºi eco-nomici! Deci, faþã de spusele minis-trului Tãnãsescu, din urmã cu vreosãptãmânã, cum cã la anul bugetul vafi mai consistent cu 25 la sutã, datoritãtaxelor care se vor colecta în plus,aflãm acum cã, de fapt, aceºti banisunt în minus! Cã se-ncearcã sã semai scoatã ceva din ceea ce lipseºte,nu din ceea ce ar trebui sã priso-seascã! Prinde orbul, scoate-i ochii!Pe cine sã tragi, acum, la rãspundere,pentru ce s-a întâmplat pânã-n 2000?Pe Ciumara, Dãianu sau pe Remeº?pe care din cei vreo 10 secretari de statcare s-au perindat în aceeaºi perioa-dã? Cã doar n-o sã-i penalizezi pe ceicare au beneficiat de aceste atenþii, cãn-au pus sula-n coasta nimãnui! Pânãla urmã cel penalizat rãmâne tot ce-tãþeanul, con-tribuabilul care se calcãpe picioare ºi chiar moare în faþaFiscului, dornic sã-ºi plãteascã la timpdãrile amãrâte din care trãiesc ºiscutiþii, ºi scutitorii.

27 Septembrie 2002


Cinstiþi, dar nu neapãratsãraci...

Un cotidian descoperã Ame-rica: unii dintre parlamentarii noºtripot figura într-un clasament Forbesautohton, numãrându-se printre ceimai bogaþi oameni din România.Bogãþia ºi România sunt douã noþiunicare, pânã mai ieri, aveau o conotaþieantagonicã. Nimeni nu era ºi nu puteafi bogat într-un sistem care vedea înbogãþie o culpã socialã profundã.Venind dintr-un egalitarism pãgubos,în care diferenþele de avuþie erau datede privilegii ºi nu de posesiuni, sun-tem încã reticenþi faþã de noþiune.Bogaþi ne par, astãzi, cei care-ºi pla-seazã cu ostentaþie bunãstarea învalori de piaþã: vile somptuoase, jeep-uri masive ºi amante spectaculoase.Aceºtia, însã, sunt, în linii mari, vo-yeuriºtii. Cei care nu se simt binedacã nu se exhibã în public. În spatelelor existã o sumã întreagã de oamenicu stare, a cãror agonisealã depãºeºte,de multe ori, capacitatea comunã de aimagina, sau vizualiza averea. Printreaceºtia se regãsesc nu puþini parla-mentari, dintre cei pe care-i cita zia-rul. În politicã existã douã categoriide bogãtaºi: cei care au venit dinafaceri ºi au utilizat politica dreptmijloc de sporire a averii; ºi cei care

au început în politicã rupþi în fund ºiau ajuns sã stea astãzi cãlare pe multemilioane de dolari. ªi într-un caz ºi înaltul avem de-a face cu situaþii lalimita sau dincolo de moralã. A uzade relaþiile ºi influenþa politicã pentrua dobândi sau a-þi spori averea esteultimul lucru pe care cei care i-autrimis în înaltul for îl aºteaptã de lareprezentanþii lor. Cred, însã, cã nu-mãrul aleºilor care-ºi respectã statutuleste minim ºi cã aceºtia sunt priviþi decãtre colegii descurcãreþi ca niºtehandicapaþi. Într-atât de intratã înmentalul politic este ideea profituluicu orice preþ, în orice situaþie, încâtsemnale ca cel lansat de ziarul men-þionat nu fac altceva decât sã le aducãcelor parveniþi o undã de respect: iauite, dom’le, ce bãieþi deºtepþi! Mo-mentul în care ceva se va modifica înpercepþia publicã va fi acela în careelectoratul va înceta sã mai trimitã înparlament bãieþi deºtepþi ºi se va ori-enta spre cei cinstiþi. Nu neapãrat ºisãraci...

28 Septembrie 2002


Camera cu douã intrãri ºi fãrã ieºire...

Recentul puci de la Camerade Comerþ aduce la suprafaþã un con-flict care mocneºte de multã vreme.Cam de pe vremea când, brusc, Ca-mera de Comerþ a României a devenitCamera de Comerþ ºi Industrie aRomâniei ºi a municipiului Bucureºti.Adãugirea din coadã a fost rãspunsuldat mai multor încercãri de desprin-dere a Capitalei, pentru a da funcþii ºisatisfacþii celor care nu puseserãmâna pe aºa ceva în Camera Mare. Lavremea respectivã, conflictul de inte-rese a fost tranºat de influenþa pe caredomnul Cojocaru o avea în mediulpolitic, influenþã care l-a ajutat ºi înlovitura de camerã pe care a dat-ocând l-a debarcat pe ºeful istoric alacesteia, Aurel Ghibuþiu, un apropiatal preºedintelui Iliescu... Mãrul dis-cordiei l-a constituit, de-a lungultimpului, patrimoniul Camerei, care agestionat în perioada de deschiderespre economia de piaþã profitabilelemanifestãri internaþionale de la Rom-expo. Pe seama lor, Camera ºi-a ridi-cat un sediu somptuos în Mãrãºeºti,ºi-a modernizat structurile ºi a mãritlefurile. Pe seama lor ºi a RegistruluiComerþului - una dintre cele maisigure ºi mai profitabile afaceri ale

epocii. Lovitura datã de avocatulVlasov de la Iaºi vine într-un momentîn care scaunul preºedintelui Cojo-caru se clãtina deja. Acesta pare sã numai aibe suportul politic de altãdatã ºiunul dintre motive poate sã fieapetitul tot mai scãzut în sponso-rizarea politicã. Cu el pare sã seîntâmple ceea ce s-a întâmplat cuDângã de la UCECOM, urcat ºiacesta în barca Puterii ºi aflat acum pepunctul de a fi aruncat peste bord prinLegea Cooperaþiei. Lovitura de graþieîn cazul Cojocaru nu este, însã, se-pararea camerelor teritoriale, prinmanevra iniþiatã de Vlasov, ci deciziaGuvernului de a trece Registrul Co-merþului în subordinea Finanþelor.Este bomboana de pe coliva unuideces anunþat: cel al Camerei Unice.Se anunþã o perioadã de tranziþie nufoarte lungã când intrarea în camerãse va face simultan, pe douã uºi, dardin care nu va exista ºi o ieºire...

30 Septembrie 2002


Rãzboiul cuIrakul: o afacerede familie?

Devine tot mai evident, cufiecare zi, cã orice va face Saddam -dacã-i va primi nu doar pe inspectoriiONU, ci ºi pe mamele ºi nepoþii lor, nudoar pe la obiectivele unde se pre-supune cã se fabricã arme de distru-gere în masã, ci ºi în propriul sãu dor-mitor - Bush tot va declanºa ataculîmpotriva Irak-ului. Deºi nimeni nuprea are curaj sã o spunã deschis,decizia este de mult luatã ºi nimeni ºinimic nu o va putea schimba. Nicireticenþa nemþilor, nici opoziþia ruºilor,nici pretenþia altora ca ea sã fie giratãde ONU. La fiecare motiv, americaniigãsesc un contra-motiv ºi-l lanseazãchiar dacã riscã sã frizeze ridicolul.Unul dintre ultimele argumente aleobstinaþiei cu care Bush vrea sã deter-mine lumea sã-i aprobe hotãrârea esteacela cã... Saddam ar fi plãnuit asasi-narea tatãlui sãu. Iatã, deci, cã de la oafacere de interes general, rãzboiul cuIrak-ul a devenit o afacere a familieiBush. Nu am intenþia sã deculpabilizezIrak-ul de tot ce a însemnat contribuþienegativã din partea sa în mersul istoriei.El rãmâne prototipul agresorului fãrãscrupule, un agresor care ºi-a primitpedeapsa meritatã ºi continuã sã-isuporte consecinþele. De ce se mai aflãSaddam la putere, la mai bine de zece

ani de la campania de pedepsire, astadoar americanii o ºtiu. Dupã cum tot eiºtiu de ce tocmai acum Saddam artrebui sã suporte pedeapsa finalã, într-un moment în care este evident cã numai are nici resurse ºi nici condiþii dea-ºi dezvolta proiectele teroriste. Expli-caþia îndârjirii americane cred cã tre-buie cãutatã în altã parte. Odatã înfrustrarea pe care a cunoscut-o Ame-rica dupã campania din Afganistan cares-a dovedit mai puþin o cruciadã îm-potriva terorismului ºi mai mult o im-plicare în hãþiºurile unei realitãþi deneînþeles pentru lumea civilizatã. Ar-mata americanã a obþinut în Afga-nistan orice, în afara trofeului dorit:capul lui Ossama bin Laden. Capul luiSaddam ar putea constitui un substitut,o consolare ºi un obiectiv mai uºor deatins - liderul irakian neavând, potenþialcel puþin - calitatea ubicuitãþii care paresã fie marca lui Bin Laden. Iar a douaoarã, prin miza economicã a oricãruirãzboi: relansarea economicã a Ame-ricii. Consumurile pe care le implicãorice conflict armat vor da un imboldindustriilor de apãrare ºi de bunuri cevor alimenta campania. Ca sã nu maivorbim despre refacerea Irakului dedupã rãzboi, care va cãdea tot în sarcinacompaniilor americane, dar pe baniiOrientului Mijlociu, teoreticul benefi-ciar al dispariþiei regimului lui Saddam.În aceste condiþii, devin mai de înþelesargumentele de tipul a vrut sã-mi omo-are tatãl!

P.S. Cât despre faptul cã re-zervele de petrol ale Irakului sunt maimari decât ale Arabiei Saudite - nici numeritã sã mai vorbim...

1 Octombrie 2002


ImagineaministruluiDâncu

A devenit un veritabil exer-ciþiu de stil ironizarea sau acuzareaministrului Dâncu pentru ruºinoasa saocupaþie: aceea de a prezenta publi-cului o imagine cât mai bunã aExecutivului. Uneori mai bunã decâtcea realã, e drept, dar nici de data astanu cred cã este meritul sau vinadomnului ministru. Cei care-l iau pes-te picior ºi se cred mai deºtepþi decâtdânsul, uitã cã dl Dâncu nu este niciministru ºi nici funcþi-onar de mese-rie. Este un distins ºi prestigios so-ciolog - în breaslã bucurându-se de ounanimã recunoaºtere - iar Metrome-dia Transilvania, instituþia la cârmacãreia s-a aflat pânã când a fost soli-citat sã se alãture Executivului, unnume în câmpul son-dajelor de opiniepublicã. Îndrãznesc sã cred cã solici-tarea nu s-a datorat favorurilor pecare le-ar fi fãcut prin sondajele ela-borate partidului ce urma sã devinã deguvernãmânt, ci tocmai obiectivitãþiiºi seriozitãþii manifestate (cel puþin,eu dacã aº fi fost în locul premierului,n-aº fi luat lângã mine un mincinos,pentru simplul motiv cã aº fi bãnuitcã va face acelaºi lucru ºi cu mine).Cele mai multe acuze le-a primit ºi leprimeºte dl Dâncu pe motivul, devenitdeja laitmotiv, cã îmbuntãþeºte imagi-

nea Executivului! Pãi ce-ar trebui sãfacã? Sã-l dis-crediteze? Sã se deli-miteze? Face ceea ce trebuie sã facãprin fiºa pos-tului. Sigur, dacã avemmodelul ºi nostalgia vechiului Execu-tiv, ar trebui sã ne-aducem aminte deminiºtrii de resort sau purtãtori decuvânt care nu prea erau de acord cuºefii lor (vezi reproºurile lui RaduVasile la adresa lui Rãsvan Popescu,din Cursã pe contrasens) ºi se deli-mitau cu hotãrâre de unele dintre ac-þiunile lor. Poate cã o asemenea situ-aþie era posibilã pe fondul algorit-mului, când protagoniºtii fãceau partedin tabere diferite. Acum, însã, nueste cazul ºi, în loc de a-l lua la miºtope dl ministru, gaze-tarii ar putea sãse întrebe, la rândul lor, dacã mediadintre imaginea bunã pe care ºi-odoreºte Executivul, ºi cea proastã, pecare o proiecteazã presa, n-ar fi maiaproape de realitatea griurilor care arputea sã rezulte dintr-o mai bunã înþe-legere reciprocã. Iar dl Dâncu ar puteafi þintuit la stâlpul infamiei dacã ne-arminþi în faþã sau dacã ne-ar oferi, înmod flagrant altceva decât realitatea.Ceea ce nu cred cã face. Îndrãznescsã cred cã tocmai faptul cã este atât deatacat dovedeºte cã domnia sa îºi facetreaba ºi ºi-o face într-un mod în careva rã-mâne în memoria publicului,spre deosebire de predecesorii sãipeste care s-a aºternut deja o meritatãuitare. P.S. Serios: de care alt însãr-cinat cuimaginea vã mai amintiþi, de când afost instituit acest post, în guvernulRoman, cu de mult uitatul domnDragomir la cârmã?

2 Octombrie 2002


Cazul Treptowpe dos!

Haideþi sã ne imaginãm pen-tru o clipã cã lucrurile ar putea arãtaastfel: este un moment dificil pentruAmerica. Viitoarea sa campanie îm-potriva Irakului depinde în foarte ma-re mãsurã de acceptul Parlamentuluiromân ca armata americanã sã poatãfolosi aeroporturile noastre pentrupregãtirea acþiunilor. Dacã, cumva,Parlamentul ar zice nu, pregãtirile arfi întârziate cu câteva luni bune ºi,intrând în iarnã, campania ar putea ficompromisã. Ãsta e fondul lucrurilor.Pe acest fond, undeva, în America, seîntâmpla un alt lucru: un scriitor ro-mân, aflat pe-acolo cu o bursã destudii, îºi dã în petec: apeleazã lacâþiva minori sã-i pozeze pentru unsite porno. Este ajutat de o ameri-cancã, care-i gãseºte actriþele de 12 ºi13 ani. Presa prinde de veste. Româ-nul, despre care se ºtia cã este autorulunor romane de rãsunet ºi un impor-tant activist pe tãrâmul relaþiilorbilaterale - are mulþi prieteni ºi cola-boratori printre oamenii de culturã ºipoliticienii americani - apare dintr-odatã, în presã, sub aceastã luminãinconfortabilã. Poliþia din orãºelul încare se stabilise pentru studiile sale,sesizatã, intervine ºi-l aresteazã.

Gãseºte, la domiciliul sãu, probecompromiþãtoare. Numai cã, brusc,ºeriful primeºte ordine de sus, de laWashingotn: eliberaþi-l! Îl elibereazã,da-i interzice sã pãrãseascã locali-tatea. Departamentul Justiþiei vine ºipreia cazul, cu tot cu probe, în nu-mele unor importante raþiuni de stat.Presa, ca orice presã, de oriunde (saude aproape oriunde) se inflameazã.Pune întrebãri. Departamentul Justi-þiei tace. ªeriful dã din umeri - eu nupot sã vã mai spun nimic! Apar do-vezi cã românul nostru nu avea o viaþãchiar aºa de liniºtitã. Avusese maimulte legãturi ºi era cunoscut camaniac. În faþa valului crescând de în-trebãri, Departamentul Justiþiei dã co-municate confuze iar consilierul pre-ºedintelui Bush pe probleme de secu-ritate, le spune ziariºtilor de la obraz:în loc sã faceþi scandal, mai bine l-aþiapãra pe scriitor, cã e de-al vostru.ªtiþi, doar, cât de importantã este re-laþia cu România în acest moment! ªiºtiþi bine cã am semnat recent cu ei unacord cã românii nu pot fi judecaþidecât în România! ªi aºa mai departe.Toatã chestia e teorie. Pentru cã înpracticã, oricât de importantã ar firelaþia, scriitorul nostru teoretic ar fifost umflat ºi trimis în faþa jude-cãtorului, indiferent ce intervenþii s-arface. Dacã s-ar face. Dar asta în Ame-rica. În România este invers.

3 Octombrie 2002


Teoria ºi practicacartofilorfierbinþi

Faptul cã a fost nevoie capreºedintele partidului sã intervinãpublic, printr-o scrisoare adresatãvicepreºedintelui, pentru ca sã se de-clanºeze procedura ridicãrii imunitãþiiparlamentare a deputatului Gheor-ghiu, spune multe despre starea despirit din interiorul formaþiunii deguvernãmânt. Despre modul în caremembrii acesteia privesc aspectelelegate de moralitate. La fel de multespun ºi cele 88 de voturi contra, pecare PSD-ul ºi PRM-ul ºi le-aruncãunul în contul altuia ºi care, în ultimãinstanþã, se pot împãrþi frãþeºte. Exis-tã o parte a acestei situaþii care poatefi explicatã, nu ºi înþeleasã: probabilcã cei care au votat împotrivã se gân-desc cã ºi lor li se poate întâmpla ace-laºi lucru. Cã s-ar putea sã fie prinºi,într-o zi, cu mâþa-n sac ºi cã nu le-arfi comod sã constate lipsa de soli-daritate a celor alãturi de care mãnân-cã pâinea facerii legilor. Asta e oexplicaþie. Existã ºi o alta, de care seleagã gravitatea situaþiei: convingereacelor ajunºi - pe calea sufragiuluiuniversal - în forul legislativ, cã dacãei fac legile, sunt, în acelaºi timp,deasupra lor. Atât de adânc întipãritãîn conºtiinþa unora este aceastã idee

încât am putut asista la momente celpuþin insolite, precum acela al condu-cerii fostului deputat Bivolaru laParchetul General, cu alai de susþi-nãtori din partid. Din pãcate, noi, capartid, adesea þinem în braþe preamulþi cartofi fierbinþi - concluziona,deunãzi, premierul Nãstase. Este oconstatare amarã, dar plinã de adevãr.Nu doar Bivolaru ºi Gheorghiu suntcartofii fierbinþi care riscã sã frigãmâinile generoase ale PSD-ului.Existã nenumãrate alte cazuri în caredeserviciile majore de imagine pe ca-re anumiþi oameni le aduc partiduluinu compenseazã în nici un fel supor-tul personal sau economic care derivãdin prezenþa lor. Soluþia este, poate,la fel de dificilã ca ºi exerciþiul sus-þinerii, dar ea se impune tot mai multpe mãsurã ce timpul trece spre un nouscrutin electoral: lãsarea cartofilorfierþi în seama celor care sunt înmãsurã sã prepare piureul legal!

5 Octombrie 2002


De laRambouillet, la Capitoliu

Existã, probabil, un pattern, oschemã generalã pentru fiecare tip deevenimente. Vãzute sau nevãzute,mecanismele conflictelor au urmat, îngeneral, acelaºi parcurs critic, fãrã carepetiþia sã adauge sau sã elimine dinefecte. Suntem în preajma primuluiconflict armat major al noului mile-niu: campania americanã împotrivaIrakului. Argumentaþia Washingto-nului are suficiente puncte tari, dupãcum are ºi numeroase slãbiciuni.Argumentul forte al noii cruciade esteacela cã nu trebuie repetate greºelileistoriei, iar Saddam nu trebuie lãsat sãdevinã un nou Hitler, care sã arunceomenirea într-un vârtej mortal. Oricecompromis cu cei care nu sunt dispuºisã respecte nici o regulã poate aveaconsecinþe catastrofale. Opinia estevalabilã astãzi, dupã cum a fost ºi în1990 ºi 1991. Cã lucrurile nu s-aulãmurit definitiv în 1991 este deja oaltã poveste ºi ea meritã o abordareseparatã. Slãbiciunea de fond a de-mersului american o reprezintã moda-litatea aleasã pentru a justifica declan-ºarea atacului: nerespectarea, de cãtreIRAK a unor cereri care devin mereumai mari ºi mai greu de realizat.Suspectându-l pe Saddam de bunã

credinþã ºi de dorinþa sincerã de aarãta lumii cã nu plãnuieºte sã pro-ducã arme de distrugere în masã,realizãm cã acest lucru nu este nicidorit ºi nici posibil. Practic, se repetãceea ce s-a întâmplat în 1999 cuMiloºevici. Acestuia i s-a pus în faþã,la Rambouillet, textul unui acordinacceptabil. N-a fost o negociere ciun ultimatum, justificat de aceeaºiraþiune care funcþioneazã ºi acum:aceea de a nu lãsa ireparabilul sã seproducã. Numai cã - ºi aici este mareaproblemã - decizia este pânditã demari pericole, între care cel mai mareeste acela al martizãrii inutile ºi ne-folositoare. Ca ºi Miloºevici, Saddampoate deveni, din inamic al civilizaþieioccidentale, un martir de lungã duratãal civilizaþiei islamice. Este foarteprobabil ca rezoluþia Congresului careîi va acorda lui Bush prerogative pen-tru declanºarea atacului sã devinãastfel un nou tratat de la Rambouillet.

7 Octombrie 2002


Prin ei înºiºi...

N-au trecut nici doi ani decând Coaliþia a pãrãsit puterea pe carea exersat-o, timp de patru ani, aºacum a ºtiut ºi a putut, ºi iatã cã se facsimþite cele mai pertinente efecte alesale: scrierile memorialistice. Dacã n-a produs bunãstare, reformã, justiþiesocialã, speranþã, Coaliþia a produsdin plin cãrþi. Iatã, în mai puþin dedouã luni, nu mai puþin de trei scrieri,însumând peste 2000 de pagini suntaruncate-n capul românilor pentru a-ilãmuri despre ce s-a întâmplat cuadevãrat în intervalul în care Româniaa fãcut marea cotiturã. Un fost ziaristmilitant, devenit activist de partid ºidemnitar cu rang înalt la Guvern ºiPreºedinþie (Rãsvan Popescu), un fostprim-ministru, pus în locul altuia, datjos cu greu ºi înfipt ca un cui încoasta celor care l-au numit contre-coeur (Radu Vasile) ºi, în sfârºit, unfost preºedinte ajuns la Cotroceni pevalul de speranþã transformat rapidîntr-unul de dezamãgire (Emil Con-stantinescu) - sunt cronicarii acizi aiunui capitol de istorie pentru caresunt capabili sã ofere surse de primãmânã. Ce este semnificativ ºi comicîn acelaºi timp, este cã autorii, atât deîncrâncenaþi unii împotriva altora, facinutil orice demers critic al adver-

sarului politic. Pur ºi simplu PSD-uln-ar trebui sã facã altceva decât sãlege între aceleaºi coperþi fragmentedin cele trei opuri ºi sã le punã un titlude complezenþã - ceva gen Cartea albãa guvernãrii Coaliþiei. Atât ºi nimicmai mult. Restul îl fac, cu scrupu-lozitate, autorii care ºi-au irosit aniide bãtãlie politicã luptându-se între ei.Un fel de cronicã de alcov, dacã vreþi,cu amãnunte picante, cu detalii sar-castice ºi cu un mare ºi deplin respectfaþã de sine ºi faþã de demnitatea cucare au înfruntat ingratitudinea gene-ralã. Vasile, Popescu ºi Constan-tinescu ºi-au fãcut, în felul lor, datoriafaþã de þarã ºi faþã de istorie, pre-schimbând eºecul prestaþiei lor poli-tice într-un veritabil succes* al celeimemorialistice. Conform clasicilor -prin ei înºiºi!

* Preþul celor trei opere estecompetitiv: 130.000 - Vasile, 200.000- Popescu ºi 1.500.000 - Constan-tinescu!

8 Octombrie 2002


Crocodilul de cristal

Geaba credem noi cã Basa-rabia trage spre România, mai de-grabã decât spre Rusia. Cã rãdãcinileistorice sunt mai puternice decât cei180 de ani de democraþie politicã ºiculturalã exersaþi de puterea de laKremlin asupra celor pe care-i adu-sese cu forþa între graniþele impe-riului. Ce s-a întâmplat din ‘90, pânãprin ‘92-’93 a fost un foc de paie. Unsoi de experiment psihedelic. Cu flori,cu vin, cu poezii, dar fãrã substanþaeconomicã. Cultura este cea care atrasat între noi ºi ei cea mai dureroasãgraniþã. Basarabia se aflã astãzi însituaþia unui copil înfiat de mic dealþii ºi care-ºi regãseºte întâmplãtor ofamilie în care, în afarã de limbã, numai recunoaºte nimic. Pentru ea, pã-rinþii sunt ºi acum la Moscova, nu laBucureºti. Aºa l-au ºi primit Voronincu ai lui pe Putin, la reuniunea CSIpe care Moldova a avut marea onoaresã o gãzduiascã, chit cã integrarea ei,iniþial, nu era totalã. Ca pe un iubittãtuc, grijuliu cu toþi copiii sãi, darmai ales cu cel mic ºi ºturlubatic, dela Chiºinãu. În semn de respect ºimulþumire, Voronin i-a dãruit luiPutin, de ziua lui - sãrbãtoritã iar ca omare onoare la Chiºinãu - un superbcrocodil de cristal. Semnificaþia daru-

lui a fost transmisã de preºedintele-prim secretar: este un animal care nudã niciodatã înapoi! A evitat, prudent,sã adauge: ...ceea ce înghite! Pentrucã asta este principala calitate acrocodilului: sã înghitã tot ce-i stã înfaþã! Astãzi, printr-o procedurã maisubtilã ca ieri. Nu cu gârbaciul, ci cuenergia. Marea Uniune se reface,încet-încet, dupã dezmeticirea þãrilordin greaua crizã în care le-a aruncatGorbaciov, dar sigur. Independenþiiau realizat ºi realizeazã cã umbrelaMoscovei este mai bunã decât oricarealta, mai ales când de acolo vin petro-lul, gazul ºi energia electricã. Cã inte-resele rãmânerii împreunã sunt maimari decât acelea ale miºcãrii pe contpropriu. ªi, poate cã mai mult ca ori-care alta, Moldova cea agricolã re-simte acest simptom. ªi atunci e gatasã facã orice pentru a reintra în gra-þiile Crocodilului. Inclusiv sã-l sãrbã-toreascã pe acesta în cramele de laCricov, cele din care au ieºit, împleti-cindu-se, toþi þarii care-au avut în grijãMoldova de-a lungul celor a-proapedouã secole de uniune forþatã.

9 Octombrie 2002


Avantajele ºi dezavantajeleregionalizãrii

Regionalizarea e o chestiunefoarte serioasã - ne spune premi-erul.Practic, nu e vorba despre cineºtie ce hachiþã de-a noastrã, ci de oexigenþã europeanã. Uniunea, se pare,nu e de loc dispusã sã ne primeascã custructuri desuete de tipul judeþelor. Etimpul sã trecem la o fazã superioarã:regiunile. Pãi, prin faza asta am maitrecut noi odatã, când am renunþat laformula învechitã a judeþelor, în fa-voarea mult mai modernelor regiuni ºiraioane, utilizate cu succes de cãtreorânduirea sovieticã. Modelul stali-nist, cu 16 regiuni, a funcþionat cum aputut sub Dej. Venirea la putere a luiCeauºescu a pus sub semnul între-bãrii, odatã cu toate celelate sistemede sorginte stalinistã, ºi modelul deorganizare teritorialã. A cãrui inadec-vare se dovedise din plin prin faptul cãcei 16 primi secretari aveau prea multãputere - ca sã nu mai vorbim de faptulcã, printr-o eroare istoricã, între re-giuni se afla ºi una greºit intitulatãautonomã maghiarã. ªtiind lecþia dinstrãmoºi, cã mai mulþi ºi cu mai puþi-nã putere pot fi struniþi mai bine decâtmai puþini, dar cu mai multã, Ceauºes-cu a mãrit în mod democratic numãrulprimilor secretari la vreo 40. Era ºireprezentarea mai bunã, ºi centra-

lismul mai democratic ºi nici regiuneamaghiarã nu mai era atât de autonomã.În numele tradiþiilor strãmoºeºti s-arevenit la pravoslavnicele judeþe, acãror existenþã s-a perpetuat pânã înzilele noastre. Iatã, însã, cã a venitmomentul schimbãrii. Cu voie ºi custimulente de la înalta Poartã Euro-peanã. Privitã din punctul de vedere alPuterii, chestiunea se pune acum pedos: este mai bine sã avem mai puþinilideri regionali, ºi structuri regionale,chiar dacã acestea vor avea mai multãautonomie ºi, deci, mai multã forþã.Este probabil sã oferim aceste puterisporite unui anturaj autorizat, chiar curiscul ca acesta sã-ºi schimbe percep-þiile ºi preferinþele, când þi-e lumeamai dragã? Nu cumva riscul ca numã-rul nemulþumiþilor, care-ºi pierd pri-vilegiile, sã-l depãºeascã pe cel alcelor ce vor sã fie recunoscãtori puteriicentrale? Între asemenea dileme, asi-gurarea datã de premier cã lucrurile nuse vor schimba pânã în 2004, ne facesã credem cã, virgulã, cãmaºa alege-rilor este mai aproape decât hainaeuropenismului ºi cã Puterea nu estedispusã sã facã exprimente înainte determen. Cât despre pãrerea dlui Ilies-cu, cã orice reorganizare implicã ºi odezorganizare - perfect adevãrat! Dece sã tulburãm apele, fãrã sã fie ne-voie, înainte sã ºtim în ce direcþie ovom apuca dupã epuizarea actualelormandate? Or fi bune regiunile, darnici judeþele nu sunt de lepãdat. Maiales cele care nici n-au fost abuzivdesfiinþate.

10 Octombrie 2002


Istorieºi actualitate

Cei care pândesc orice gest ºiorice intonaþie care ar putea indica otensiune între preºedinte ºi premier sepot declara satisfãcuþi. În alocuþiunead-lui Nãstase, susþinutã în faþa acti-vului municipal al PSD, se pot iden-tifica mai multe ciupituri exersateîntr-un stil devenit tradiþional. Iar unafront direct poate fi identificat închiar ideea ca la sediile partidului sãfie expus, în locul portretului sãu, caºef de partid, cel al preºedintelui caomul care reprezintã trecutul PSD.Asta ar putea fi cea mai simplistã ºimai directã dintre traducerile ºi inter-pretãrile pe care gazetarii ºi politici-enii s-au grãbit sã le efectueze. DlIliescu n-a reacþionat. A reacþionat,însã, consilierul prezidenþial, CorinaCreþu, într-un mod inteligent. Dânsaa spus cã dl Nãstase are dreptate. Dlpreºedinte a fost, este ºi va fi un reper,nu numai pentru PSD ci ºi pentruîntreaga clasã politicã româneascã.Rãspuns cuprinzãtor ºi exemplar princonþinut ºi care nu are ca obiect - cums-a întâmplat de atâtea alte ori - întin-derea unei corzi ºi aºa suficient desubþiri. Deºi, la prima vedere, decla-raþia premierului pare o înmormântarefestivã, cu postare la loc de cinste a

preºedintelui, mã îndoiesc cã asta arfi fost intenþia sa. Dl Nãstase a recu-noscut, într-o declaraþie publicã re-centã, faptul cã are probleme deexprimare: ca cercetãtor, ca profesor,am tendinþa de a-mi dovedi mie cã unanumit lucru este corect, cã are odezvoltare, un sens, ºi prezint întâipremisele ºi dupã aceea ajung, even-tual, la concluzie, când, bineînþeles,nimeni nu mai ascultã ºi, oricum, ceide la televiziune au tãiat filmul. Ceeace s-a întâmplat la amintita reuniuneeste pe-aproape. Înclin sã cred cã me-sajul esenþial pe care dorea sã-l trans-mitã premierul este cã istoria parti-dului este prea strâns legatã de per-soana dlui Iliescu, pentru ca pe pereþiifilialelor sã încapã alte portrete, nici-decum cã preºedintele ar fi un perso-naj politic expirat. O asemenea ideen-ar fi fost doar contraproductivã, cipur ºi simplu explozivã, într-un mo-ment în care privirile aþintite spreorizontul lui 2004 nu pot face abstrac-þie de imaginea preºedintelui. Al cãruirol politic este departe de a se fi în-cheiat. Cred - ºi bãnuiesc cã premieruls-a gândit cam la aceleaºi lucruri - cãportretul lui Iliescu va constitui unreper esenþial pentru deciziile care sevor lua la sfârºitul mandatului, deciziide care nu va fi câtuºi de puþin strãin.

11 Octombrie 2002


Mirajul unui nou cuplu

Pe alegãtorul blazat de mo-notonia câmpului politic nu-l mai potscoate din inerþie decât jocurile. “Haisã ne imaginãm cã”... e jocul pe care,sãtul de aceleaºi ºi aceleaºi intenþii devot, prezentate de doi ani încoace,CURS-ul l-a propus eºantionului de omie ºi ceva de subiecþi asupra cãroraºi-a exersat abilitatea statisticã. ªisubiecþii s-au prins în el. Aºa se facecã, de unde în practicã, PNL-ul ºi PD-ul se au precum câinele cu pisica ºi cãmunþii de orgolii din fiecare tabãrãexclud orice idee de colaborare, înteoria jocului propus de CURS, untandem Stolojan-Bãsescu pentru pre-ºedinþie - guvern li se pare interesantºi atractiv la jumãtate dintre cei cuintenþii de vot. În aceastã jumãtateincluzându-se - nota bene - 26 la sutãdintre votanþi actuali a PSD-ului. Ceînseamnã acest lucru? Înseamnã cã,înºelat sistematic în aºteptãrile sale,electoratul tot nu se învaþã minte ºi seagaþã de mirajul unei alte convenþii.Sau a unui alt cuplu. Pânã acum, celemai de succes cupluri electorale aufost Iliescu-Roman ºi Iliescu-Nãstase,ambele câºtigãtoare. În fiecare dintreacestea Iliescu a dat elementul de gre-utate, iar Roman ºi Nãstase elementul

de dinamism. În cazul noului cuplulucrurile nu sunt prea clare. ªi Stolo-jan ºi Bãsescu sunt percepuþi ca per-soane dinamice, aplicate pe obiectulguvernãrii. Care dintre ei ar fi maipotrivit sã joace rolul lui Iliescu?Greu de spus, ºi n-o spune nici son-dajul, care se pãstreazã în limiteleprudente ale unui tandem în care am-bii protagoniºti ar putea juca ambeleroluri. Ce e-n sondaje nu este, de mul-te ori, ºi în realitate. În realitate, dis-puta dintre cele douã partide se ascu-te, ca lupta de clasã, mereu. Este oluptã de orgolii ºi de prioritãþi - carela noi prevaleazã sistematic în faþaraþiunii ºi a funcþionalitãþii. În acestecondiþii, partidul dlui Nãstase (ºi aldlui Iliescu, ca fãcând parte din istoriasa, cum bine zicea cineva) poate sãstea liniºtitit ºi sã nu se prindã în joc.La urma-urmelor, pe tãrâmul concretal faptelor, partidul dumnealor seremarcã prin faptul cã pierde popula-ritatea într-un ritm incomparabil maimic decât pierdea Coaliþia cam peaceeaºi vreme, stabilizându-se în ju-rul procentului de 46 la sutã. Zonã încare mai are nevoie de un UDMR...

12 Octombrie 2002


Legea-i legea lui Pruteanu

Proiectul de Lege al domnu-lui Pruteanu, cel cu protecþia limbiiromâne, este ca bomba cãzutã dinMIG-ul armatei, pe la marginea Bacã-ului, în apropierea unor rezervoare depetrol. Ar fi putut sã radã tot oraºul -a exclamat, îngrozit, primarul Seche-lariu. Nu s-ar fi întâmplat nimic altce-va! A cãzut ca un bolovan - ne-auliniºtit reprezentanþii aviaþiei. Aºa ºicu dl Pruteanu, mai bine zis cu legeapentru care e în stare sã se ia de pieptcu toatã lumea. Ar putea avea conse-cinþe catastrofale! - se strofoacã uniicare-i ºi vãd pe investitorii strãini,care nu-ºi mai pot folosi termenii iu-biþi fãrã obligaþia jenantã de a-i tra-duce, plecaþi cu tot cu capital. N-o sãse întâmple nimic - zic alþii, care re-duc consecinþele la schimbarea unorfirme. Situaþia e, spuneam, ca laBacãu, unde s-a vãzut cum o þarã carese pregãteºte sã intre în NATO ºi încriteriile de performanþã pe careaceasta le implicã, îºi pierde bombeleprecum mãrunþiºul din buzunare. Mãîngrozesc mai tare ca primarul gân-dindu-mã cã aºa ceva s-ar putea în-tâmpla dupã, când de MIG-rile noas-tre s-ar putea atârna ºi bombe cuîncãrcãturi nucleare... Sã revenim însã

la limba românã, la vajnicii ei apã-rãtori ºi la mizerabilii ei detractori.Ideea apãrãrii limbii nu e nouã. Eapleacã încã de la Heliade Rãdulescuºi a parcurs diverse etape între carecea mai odioasã a fost aceea a de-cretelor comuniste care stabileau cecuvinte au dreptul sã trãiascã ºi carenu. Ca orice lucru viu, limba nu poatefi încãtuºatã. Ea poate fi dirijatã ºicorectatã prin culturã ºi civilizaþie. Eanu are nevoie sã fie apãratã. se apãrãºi se adapteazã singurã. Dacã are înspate ceva solid. O culturã, o iden-titate. Dacã nu, moare, ºi nici o legenu o poate salva. O poate salva doarefortul de a-i asigura suportul strictnecesar: o economie sãnãtoasã, caresã producã o viaþã socialã sãnãtoasã,care sã aibe nevoie de o limbã sãnã-toasã. ªi nu de legi...

14 Octombrie 2002


2004:un þel mult preaîndepãrtat?

Premierul norvegian a ratatºansa de a primi, din partea coleguluisãu român, o minge cu autografeletriclorilor, pe care dl Nãstase se anga-jase sã i-o paseze numai în cazul încare victoria ne va reveni. Cu 2-0,pronosticase vineri premierul. Cumnimeni nu e profet în þara sa, nici dlNãstase n-a ghicit rezultatul ºi nicipremierul norvegian nu va avea încolecþia sa de trofee o mingeromâneascã. Probabil cã a primit unacu autografele jucãtorilor din naþio-nala sa, autografe mai valoroase prinprisma rezultatului obþinut pe terenulmâlos din Ghencea, sâmbãtã seara.Desigur, nu e motiv de bucurie sãpierzi acasã un meci pe care-l consi-derai dinainte câºtigat, ºi, n-aº vrea sãfiu în pielea lui Puiu Iordãnescu, maitãbãcitã ca niciodatã de încercãrileprin care trece o naþionalã încã nere-construitã, care continuã sã trãiascãdin amintiri ºi din speranþe. Desigur,terenul a fost greu ºi i-a avantajat,probabil, pe oaspeþi, mai obiºnuiþi,din cauza climei, sã joace în astfel decondiþii. Dar, stau ºi mã gândesc dece oare nu s-a procedat ca la alteîntâlniri cu mizã, când s-au gãsit solu-þii sã se protejeze terenul cu niºteprelate? Bine mãcar cã a funcþionat

nocturna, care avea ºi ea niºte pro-bleme. Generalul este angajat într-ocampanie europeanã paralelã cu ceaa Executivului. Miza este participareala turneul final al Euro 2004. Dacã încazul Naþionalei de la palatul Victoria,2004 mai are doar o semnificaþieteoreticã (este anul în care vom ºtidacã vom accede în 2007 în Uniune),în acela al celei conduse de Iordã-nescu, lucrurile ar fi putut sã stea maibine. Am fi avut mai multe ºanse -dacã-i bãteam pe norvegieni - sã avemîn 2004 satisfacþia platonicã de a le dacu tifla celor care vor fi intraþi înUniune, dar ale cãror naþionale defotbal vor fi rãmase acasã. Ca ºiGuvernul, naþionala de fotbal parcur-ge o tranziþie lungã ºi plinã de hopuri,de la echipa de aur a deceniului trecutla una nici mãcar de fier, a nouluideceniu. Puiu Iordãnescu este acelaºi,dar oamenii cu care lucreazã acum numai sunt cei de ieri. Campionatulnaþional - ca ºi viaþa politicã - este totmai marcat de aranjamente ºi co-rupþie, valorile se impun mai greu ºise trec mai repede, iar rãbdarea iubi-torilor acestui sport devine tot maipuþinã. În aceste condiþii, campaniapentru 2004 stã sub semnul unei în-trebãri pe care tot mai mulþi dintre noiºi-o pun: dacã nici fotbal nu mai e,atunci ce e?

15 Octombrie 2002


Reîntoarcerea la ideologie?

Ca vechi cititor de discursuriºi de programe, pot sã vã spun cã ceeace a produs preºedintele Nãstase laDelegaþia Permanentã a PSD de sâm-bãtã poate, deja sã fie considerat unreper. Un reper de seriozitate ºi deprofunzime a unei analize teoreticedespre care tot mai mulþi înclinã sãcreadã cã nu mai sunt necesare. ªi cãideologia - care ne-a marcat prinaspectele ei totalitare - este un mod delucru depãºit într-o politicã ce ar trebuisã se aºeze pe alte fundamente.Parafrazându-l pe Churchill am puteaspune ºi noi cã ideologia este un lucrurãu, dar cã altul mai bun nu s-a in-ventat. O spune, în felul sãu, ºi preºe-dintele PSD, într-o alocuþiune memo-rabilã. Sau pe-aproape. Percepþiilecorecte au nevoie, în general, de timp,de rãgazul necesar aºezãrii impresiilorºi formãrii convingerilor. Cred cãacelaºi lucru se va întâmpla ºi în cazulalocuþiunii dlui Nãstase, din carejurnaliºtii presaþi de ora de predare larotativã sau de intrare pe post vorreþine cu precãdere elementele anec-dotice sau amendabile. Nu acesteasunt cele care dau greutate opiniilorexprimate. Ci încercãrile de a conturatermeni, definiþii ºi delimitãri de carepolitica de dupã politica unui singur

partid are nevoie ca de aer. Nu existãpartide puternice fãrã liantul doctrinei- spune dl Nãstase, ºi acest lucru sepoate vedea cu ochiul liber. Oamenii,prin votul lor, aleg nu numai perso-nalitãþi politice, ci, în egalã mãsurã, eivalideazã ºi acel corp de valori ºi deprincipii în care cred ºi pe care îldoresc apãrat ºi pus în practicã de ceipe care i mandateazã sã exercite pu-terea în numele lor ºi pentru ei!Perfect adevãrat ºi, dacã nu existã încãun model care sã ilustreze pe deplinacest principiu, nu este nici vina elec-toratului ºi nici a dlui Nãstase. Estedoar vina timpului, care se scurge oriprea încet, ori prea repede, adicã exactinvers de cum avem nevoie. Lãsând înurmã situaþii, lucruri ºi oameni nelã-muriþi. Or, dezbaterea produsã de PSDîndrãzneºte tocmai în aceastã direcþie:sã defineascã ºi sã clarifice doctrina.În vãlmãºagul Tranziþiei, partidele aucam luat-o înaintea doctrinelor. Iarpentru ca acestea sã-ºi poatã conservaidentitatea la electorat, au nevoie sã-ºidefineascã cadrul de acþiune prin ide-ologie. Prin mult blamata ideologiecãtre care Adrian Nãstase ne invitã sãne întoarcem faþa cu înþelegere. Ana-liza, efectuatã de PSD în conclavul desâmbãtã va rãmâne, spuneam, memo-rabilã. Nu doar prin contribuþia teore-ticã. Ci, poate, mai ales prin ignorareacelor mai acute aspecte ale practiciipolitice de astãzi. Cu foarte puþine ex-cepþii, dezbaterea s-a situat la nivelulunui cunoscut dicton popular care vor-beºte despre mâncãtorii de usturoi...

16 Octombrie 2002


Terorismul,prin vizorullunetei

În momentul în care preºe-dintele Bush este gata sã dea semnalulunei noi cruciade împotriva celor caregãzduiesc ºi alimenteazã terorismulinternaþional, în America face ravagiiun terorist... naþional.Un lunetist alegela întâmplare victimele, pe stradã, înparcãri, la magazine, le fixeazã prinvizorul lunetei ºi le trimite mesajulsãu mortal. Zona în care s-au înregis-trat deja aproape zece victime esteparalizatã de spaimã. Oamenii se temsã mai iasã din casã ºi trãiesc cu groa-za cã în orice moment ei pot fi ceialeºi pentru ca asasinul sã-ºi punãsinistra semnãturã. Între atacul de laWorld Trade Center ºi lunetistul dinVirginia existã o diferenþã netã, înfavoarea acestuia din urmã: în timp ceoamenii lui Bin Laden au lovit, crunt,dureros, dar în locul ºi momentul ales,lunetistul este o prezenþã amenin-þãtoare permanentã. Nici nu ºtim mã-car dacã este vorba despre unul singursau mai mulþi. Nu ºtim nici mãcarmotivul pentru care a declanºat teroa-rea. ªtim doar cã existã ºi cã poatelovi oricând ºi oriunde. Este, poate,cea mai monstruoasã ºi mai completãdefiniþie a terorismului. Ca ºi în cazulbacililor de antrax: scrisorile ucigaºe

puteau fi destinate oricui, ºi puteauomorî, fãrã a alege, mesageri sau pri-mitori. America se afla în faþa uneinoi provocãri ºi nu atât ucigaºul însine este mai de temut, cât valul deteroare pe care-l poate instiga printrealþii asemeni lui. Cum spuneam,America se vede confruntatã cu pro-priii sãi teroriºti, de departe mai peri-culoºi ºi mai ameninþãtori decât aialtora. Persoane ale cãror raþiuni tero-riste sunt ori obscure, ori enorme.Pânã la WTC, cele mai dureroaselovituri America le-a primit tot de lateroriºtii sãi - un Mc Veigh sauUnabomber sunt doar douã exemple.ªi nici atacul de la WTC nu pare sã fifost posibil fãrã suport din interior,dacã analizãm bine lucrurile. Aºaîncât, este greu de presupus cã, îna-inte de a-ºi întoarce faþa cu hotãrârespre sine, spre propriile-i probleme,America va reuºi sã curme terorismulodatã cu Saddam Husein.

17 Octombrie 2002

Istoria,bunã doar pentrupostere?

În atmosfera de satisfacþieintelectualã care a caracterizat lucrã-rile Consiliului Naþional al PSD de lafinele sãptãmânii trecute, douã lucruriau tulburat tendinþa de somnolenþã aasistenþei: intervenþiile lui Ioan Rus ºiSorin Oprescu, ce au fluturat prin faþaochilor lor nãframa strãvezie a corup-þiei, ºi Viorel Hrebenciuc, care a fãcutunicul recurs la istoria partidului.Trucul de care s-a folosit vicepre-ºedintele partidului a fost acela de ainvita asistenþa de a-ºi reaminti ce seîntâmpla în urmã cu 10 ani. Or, în ur-mã cu 10 ani, pe 12 octombrie 1992,era a doua zi dupã victoria din turul 2,preºedintele Iliescu l-a desemnat peAdrian Nãstase sã negocieze cu CDRºi PD formarea unui guvern de uniunenaþionalã. Deci, un eveniment care-lavea abia în plan secund pe personajulcentral de astãzi. Recursul la istorieal lui Viorel Hrebenciuc nu era cutotul dezinteresat: el fusese ºeful decampanie al preºedintelui Iliescu, decio parte dintre lauri i se cuveneau dinoficiu. A continuat Viorel Hrebenciuccu sloganul electoral al ediþiei deatunci: Un preºdinte pentru liniºteanoastrã. Dacã n-a fost sã fie atunci -mandatul, dupã cum mi-amintesc, a

fost destul de agitat ºi s-a soldat cueºecul de la urmãtorul scrutin - vice-preºedintele Viorel crede cã el ar pu-tea sã fie valabil acum. Pentru un noupreºedinte, bineînþeles. Care preºe-dinte este dator sã ofere tributul sãude imagine precursorului. Pe care arºi urma sã-l adnoteze, în stilul ulti-melor definiþii cu sloganul “Un preºe-dinte pentru normalitatea noastrã!”Nu ºtiu în ce mãsurã gestul luiHrebengiuc a fost unul de frondã dis-cretã faþã de noul lider ºi cât unul deloialitate faþã de cel vechi. De loiali-tate sau de precauþie, pentru cã nu seºtie niciodatã... Cert este cã în întrea-ga discuþie teoreticã despre doctrinasocial-democratã, nici raportul, nicicuvântul preºedintelui ºi nici al celor-lalþi vorbitori (excepþie V.H.) n-aupomenit numele domnului Iliescu. Alcelui considerat, doar cu câteva zileînainte, ca semnificând istoria parti-dului. O istorie bunã doar pentrupostere?

18 Octombrie 2002


Rãzboiul ºtirilor

O caracteristicã specialã apeisajului media românesc o consti-tuie numãrul mare de posturi publiceºi private existente pe piaþã. De lahegemonia, din primii patru ani dedupã Revoluþie, a TVR,s-a trecut la ospectaculoasã dezvoltare ºi diversi-ficare a audiovizualului. La ora aceas-ta, nu mai puþin de 15 canale de tele-viziune româneºti pot fi urmãrite înîntreaga þarã. Vreo 6 dintre acestea, cuambiþii generaliste declarate, se aflãîncleºtate într-o luptã durã pentru su-premaþie pe tãrâmul audienþei. Tere-nul fierbinte al bãtãliei îl constituieºtirile. Þine, poate, de firea românu-lui, mai nou venit pe piaþa informaþieilibere, sã doreascã sã afle cât maimult despre cât mai multe lucruri.Evenimentele, însã, constituie o cate-gorie care are limitele ei. Nu sunt atâtde multe evenimente încât sã-i saturepe toþi consumatorii de ºtiri. De-a lun-gul timpului s-au încercat formulevariate. S-a încercat sã se creeze eve-nimente care sã producã ºtiri. Dife-renþele de esenþã au impus un stan-dard care nu poate fi atacat decât pepartea interprtãrii. Are ºi evenimentulinefabilul lui. Pânã la urmã s-a revenitla ceea ce era normal sã fie apreciat

ca atare. O vreme, fiecare televiziunea încercat sã se plaseze într-un inter-val orar, dacã nu privilegiat, mãcaravantajos. Dar ºi ziua are limitele ei.Orele nu pot fi lãrgite sau compri-mate. Tot 60 de minute au, orice le-aiface. ªi, ca o consecinþã, ultima peri-oadã marcheazã concentarea peacelaºi interval orar a mai tuturorcompetitorilor cu pretenþii. Ora ºti-rilor a devenit ora 19, ºi chiar dacãunii furã câteva minute nu rezolvãdecisiv problema în felul ãsta. Com-petiþia este acum directã ºi necru-þãtoare. Scapã cine poate în câºtigãtor.Dictatura telecomenzii are ºi ea limi-te. Nu poþi urmãri ºapte telejurnale înacelaºi timp. În mod paradoxal, for-mula este frustrantã pentru telespec-tatorul care a fãcut din comparareaemisiunilor de ºtiri un sport. ªi unghid de calitate. Concentrarea ºtirilorlasã teren liber pentru competiþia pealte paliere: filme, emisiuni de diver-tisment. Toate grilele tind parcã spreo formulã unicã ce face ca varietateaofertei sã devinã nefuncþionalã prinreducerea opþiunilor. Bãtãlia pentruºtiri, pentru captarea interesului eºa-ntionului majoritar ºi pãstrarea sa,captiv, pentru restul serii a devenitstrategia fundamentalã a concurenþeiîn televiziune.

19 Octombrie 2002



O altfel dediaspora...

În cursul recentei vizite pecare preºedintele Iliescu a fãcut-o întrei þãri din Orientul Mijlociu, pentrua participa la inaugurarea Biblioteciidin Alexandria ºi la Sommet-ul Fran-cofoniei de la Beirut, un punct aparteîn program l-au constituit întâlnirile cufoºtii absolvenþi ai instituþiilor de învã-þãmânt din România ºi cu familiilemixte din aceste þãri. Atât la Amman,cât ºi la Beirut, aceste întâlniri auprilejuit veritabile momente de efuziu-ne ºi de emoþie. ªi în Iordania ºi înLiban, numãrul familiilor mixte trecede 1500, iar acela al absolvenþilor mer-ge pânã spre 10.000. Oameni care aupetrecut în România cel puþin cinciani, care au învãþat limba þãrii în careºi-au fãcut studiile ºi de unde nu s-auîntors doar cu o diplomã, ci ºi - în atâ-tea cazuri - cu o nevastã! Majoritateacovârºitoare a acestor mariaje n-au fostde convenienþã. Ele au generat familiisãnãtoase, numeroase, implicate într-oviaþã socialã bogatã în prilejuri demanifestare. Cel mai bun exemplu îndemonstraþia ideii cã relaþiile repre-zentanþilor acestei þãri cu Româniasunt profunde ºi de duratã ne-a oferit-o cuvântul de bun venit pe care l-arostit, într-o românã impecabilã, actua-lul ministru al Agriculturii din Liban,

care a omagiat... socrii României, ceicare au construit premisele unor familiifericite. Cãsãtorit cu o sãlãjancã,ministrul Ali Abdullah este tatãl a numai puþin de ºase copii, care vorbescla fel de bine româna ºi araba. Sunt soþiexcelenþi, grijulii, atenþi ºi iubitori -declara la Amman o româncã stabilitãîn Iordania de mai mult de zece ani.Suntem aici o veritabilã comunitate,care se reuneºte periodic ºi oferãspectacole culturale. Ne întâlnim ºi lasãrbãtorile religioase ale fiecãroradintre noi. Aceste lucruri ne fac sãresimþim mai puþin acut dorul demeleagurile natale... Existã, în þãrilearabe, în special, un mare, foarte marenumãr de specialiºti, cu funcþii ºi po-ziþii de rãspundere, care au înþeles ºi auiubit þara în care ºi-au fãcut pregãtirea,despre care au o impresie mai bunãdecât avem noi înºine, ºi care ar puteaconstitui un eºalon hotãrâtor în promo-varea intereselor reciproce, în strânge-rea legãturilor. Din pãcate, Româniainstituþionalã face încã prea puþin! Cuexcepþia zilelelor naþionale ºi a vizi-telor la vârf, nu prea existã legãturi cuacest important contingent al diasporeiromâneºti. Se cheltuiesc mai mulþibani ºi energie pentru realizarea unorprograme în diaspora din þãrile occi-dentale - fãrâmiþate, cu poziþii inferi-oare, social ºi lipsite complet de emo-þia relaþiei cu þara - decât în aceste þãriunde existã toate condiþiile pentruacþiuni conjugate, de succes, folosi-toare þãrii.

22 Octombrie 2002


SimbolulPãvãlache

Nu ºtiu cum se va încheiapânã la urmã ‘dosarul Pãvãlache’ ºinici cât de benefic este el pentru PSDºi pentru politica sa de cadre. Probabilcã va sfârºi asemeni unui alt expert,sau consilier, sau ce-o fi fost, pe numeIsac, purtat ºi el o vreme ca un fel dedrapel al anticorupþiei de pe vremealui Constantinescu (care, între noi fievorba, era adevãratul prim-ministru).Cu o condamnare mai ales la uitare,pentru cã unele amintiri nu fac bine laimagine. Cazul Pãvãlache mi se pareinteresant ºi sugestiv dintr-o altãperspectivã: aceea a funcþionaruluipublic de complezenþã, venit din afa-ceri pentru a-ºi recupera investiþiileelectorale sau pentru a-ºi deschide noiperspective de acþiune. Ce nevoieavea Pãvãlache de o leafã de ºapte orimai micã decât contribuþia sa electo-ralã? Ce interes avea sã-ºi lase afacerimãnoase de recuperator sau de lichi-dator, ca sã stea într-un birou de laVictoria unde nici mãcar secretarã n-avea? Ce scofalã ar fi fãcut plimbândniºte hârtii sau ºoptind sfaturi laurechea ºefului sãu (care dupã ares-tare se fãcea cã nici nu-ºi mai aduceaminte de el!) când acasã la el, laTulcea, sau în Vrancea, învârtea banii

cu lopata? Devotament politic, disci-plinã de partid, jertfã patrioticã?Bineînþeles cã nici una dintre toateacestea. Pãvãlache este un exemplartipic pentru administraþia actualã, carefoloseºte instituþia pe care o repre-zintã ºi legitimaþia pe care o prezintãca pe un permis de trecere spreteritoriile unde se hotãrãsc ºi se dis-tribuie marile lovituri. Economianoastrã de piaþã este doar o iluzie.Libera concurenþã doar o cacialma. Înfapt, accesul la afaceri se obþine pebazã de liste, de programãri, de deci-zii care nu vizeazã atât marile recom-pense, cât recuperarea ordonatã aunui uzufruct procentual care se cu-vine cauzei. Îþi dau - îmi dai - estedictonul zilei care ne aratã cã în acestdomeniu, faþã de haosul ºi lipsa decoordonare ce au caracterizat prece-dentul interval electoral, s-a introdusordine ºi disciplinã ierarhicã. Nu maifurã, ºantajeazã, violeazã (legile),fiecare de capul lui! Ca în orice bãtã-lie, existã ºi victime. Mai mult saumai puþin colaterale. Din întâmplare -sau nu - PNA-ul a obþinut un succesmai mare decât era nevoie ca sã-ºiilustreze intrarea în pâine. Ar fi fostsuficient un amploaiat mai mic de laVictoria ºi o ºpagã mai decentã. Aºaa fost însã sã fie. Odatã cu cãderea -simbolicã - a lui Pãvãlache, restulexperþilor, consilierilor ºi a altor func-þionari publici din aceeaºi categorieîºi pot vedea liniºtiþi de treabã, încontinuare.

23 Octombrie 2002


CNSAS Show!

De la o vreme încoace, pemicile ecrane a apãrut cel mai detemut concurent al grupurilorDIVERTIS, VACANÞA MARE sauCANAL TV (fost ªtirile de sâmbãtaasta): CNSAS SHOW! Din douã îndouã zile, pe unul dintre canalele cuaudienþã, trupa ºoc a Consiliului pen-tru Studierea Arhivelor fostei Securi-tãþi, formatã din Andrei Pleºu, HoriaRoman Patapievici ºi - din când încând - Mircea Dinescu, dã recitaluride luptã activã ºi eminamente intelec-tualã împotriva hidrei pe care s-auvorbit parcã sã o apere toate (cele-lalte) instituþii ale statului. Frecvenþacu care bãtãlia pentru deconspirarea avreo 20 de ofiþeri care au fãcut poliþiepoliticã ºi se mai aflã încã prin diferitefuncþii se dã în audiovizual ºi în presascrisã, pare sã indice cã în Româniaau fost epuizate toate celelalte proble-me sau cã de aceasta depinde rezol-varea celor care au mai rãmas! Argu-mentaþia bonom-ironicã a lui Pleºu,împletitã cu raþionamentele complex-complicate ale lui Patapievici ºi cugestica sugestiv-ºugubeaþã a luiDinescu þin audienþa cu sufletul lagurã. Vai de capul celor care se încu-metã sã-i înfrunte cu argumente parti-zan-vicioase: sunt þintuiþi la stâlpul

infamiei cât ai zice peºte! Mai nou,bãtãlia se dã în interior: cei trei cava-leri imaculaþi ai dreptãþii dosarelor autãbãrât pe sfiosul ochelarist preºedinteal instituþiei, dl Oniºoru, în care audescoperit un aliat de ultimã orã alodioasei instituþii care a luat loculsecuritãþii: SRI-ul. Dl Oniºoru poartãîn spate povara unei tactici falimen-tare - cea a paºilor mãrunþi - forþândpaºii mari ai grupãrii radicale sã batãpasul pe loc. Dl Oniºoru vãdeºte osuspectã înþelegere a punctelor devedere ale SRI-ului, în loc sã înfruntedârz ºi cu curaj pe retrograzii oameniai lui Timofte. Prin toate aceste pãcateel a devenit o þintã a rebeliunii inte-lectuale din interiorul instituþiei. JosOniºoru! se va scanda mâine-poi-mâine pe culoarele instituþiei undepersoane studioase ca Pleºu, Dinescuºi Patapievici sunt împiedicate sãlingã dosare, de dimineaþã pânã înnoapte, întru curãþenia moralã a naþi-ei. Aflaþi în ºomaj tehnic, domniile lortrebuie sã-ºi vadã de producþia detrãscãu, de tirajul gazetelor ºi deshow-urile televizate. Din punctul devedere ale telespectatorului e un câº-tig. Dar din cel al normalitãþii - recla-mate imperativ de premier, ca princi-pal obiectiv politic ºi ideologic - nu.Punctul de vedere al turnãtorilor,turnaþilor ºi al ofiþerilor încã acoperiþi,nu mai conteazã.

24 Octombrie 2002


Pedofilia (nu mai)salveazãRomânia!

În marea noastrã naivitatepostrevoluþionarã, am crezut cã mare-le interes generat de copiii Românieipe piaþa internaþionalã era unul careizvora exclusiv din sentimentele decompasiune ºi solidaritate umanã. Autrebuit sã se perinde zeci, sute de con-voaie cu vechituri pentru ca sã ne dãmseama cã printre cei care împãrtãºeausincer astfel de sentimente se numã-rau ºi o droaie dintre aceia care doaro mimau, interesul lor fiind alimentatdoar din libertatea de miºcare pe careo aveau într-un mediu care nu ºtia sãse apere ºi de preþul modic pe caretrebuiau sã-l plãteascã pentru a obþinefavorurile pe care viciul le reclama.Cazul Treptow ºi cazul Sounalit suntdoar douã ecouri târzii ale unei veri-tabile ofensive pe care pedofilii Occi-dentului, tot mai restrânºi ca arie deacþiune, au declanºat-o asupra Româ-niei. Pedofilia îmbrãca haina binefa-cerii cu un zel care a fãcut din copiiiorfani sau handicapaþi ai României,nu doar o pradã, dar ºi un standard.Occidentul, care s-a confruntat cuaceastã problemã ºi care a gãsitinstrumentele legale de a o combate,a vãzut mai bine decât noi pricolul.Nouã ne-au pãrut exagerate ºi inte-

resate demersurile Uniunii Europeneºi ale baronesei Nicholson pentrudesfiinþarea adopþiilor internaþionale- ele însã erau aceleaºi care atrãgeauºi alimentau cohortele de sclavi aiviciului care veneau sã ne ajute sãrezolvãm problema. ªi o fãceau înfelul lor, mutilând ºi schingiuind oîntreagã generaþie de copii. ªtiu, afost ºi este complicat de realizat, unfiltru elementar. Nu poþi sã ceri - fãrãa jigni bunele sentimente - fiecãruiactivist de pe tãrâmul asistenþei uma-nitare, un certificat de sãnãtate psi-hicã. Poþi însã sã faci o selecþie dras-ticã a celor pe care-i mandatezi sãactiveze în acest domeniu. ªi sã-iîmpiedici sã devinã practicanþi sausponsori ai celor care practicã cel maicondamnabil, poate, dintre viciileumane. Nici Treptow, nici Sounalit ºinici alþii n-ar fi putut sã-ºi desfãºoare,în voie, orgiile, fãrã complicitateacelor care aveau sau ar fi trebuit sãaibe în grijã aceºti copii. Asupraacestora legea ºi legiuitorul ar trebuisã acþioneze cu maximã asprime.Odatã curãþatã aceastã categorie in-fracþionalã, drumul altor Treptowi sauSounaliti a putea fi curmat, iar Româ-nia ar putea fi scoasã din circuitulacestui odios turism sexual.

25 Octombrie 2002


Dracula Park,soluþia finalã!

Deºi a promis solemn cã-ºidã demisia dacã Dracula Park nu seface la Sighiºoara, dl ministru Aga-thon a renunþat la acest gest de frondã,credem noi din douã motive: primul -cã nu vrea sã se facã vinovat de pãgu-birea ºefului sãu, premierul, cu cele100 de milioane pe care acesta, plinde încredere, le-a bãgat în proiect. ªidoi - cã mai sunt câteva hoteluri deprivatizat, pentru ca dl ministru sã-ºipoatã considera opera încheiatã.Revenind la primul motiv, cred cãsunt în mãsurã sã-i suflu la urechedlui ministriu soluþia care va salva ºiideea, ºi banii premierului, ºi baniialtora: întrucât suntem o naþie de câr-cotaºi, ºi oriunde vor vrea autoritãþilesã plaseze parcul, tot se vor gãsi vocicare sã strige ºi indivizi care sãmeargã cu jalba-n proþap pe la toateforurile internaþionale, pentru a salvacine ºtie ce specii de urzici sau deveveriþe care sãlãºluiesc pe-acolo,cred cã cea mai bunã idee ar fi sã serenunþe la o locaþie fixã! Un DraculaPark itinerant se potriveºte mult maibine ºi cu firea noastrã ºi cu dorinþainvestitorilor de a-ºi vedea banii îna-poi. Dispunem, totodatã, de o bogatãºi lungã experienþã în materie: luaþi

Bâlciul, care se desfãºoarã de nu semai ºtie când, azi la Gãeºti, sãptãmâ-na viitoare la Alexandria, peste altedouã la Þãndãrei ºi tot aºa pe toatemeleagurile þãrii. Un Dracula Parkitinerant ar putea sã însemne ºi omodernizare, europenizare, a tradiþii-lor naþionale. Dracula Bâlci l-ar puteanumi, dacã n-ar fi vorba de conotaþiapeiorativã a formulei. Dar un DraculaPark, care sã þinã cont de tradiþiile ºispecificul fiecãrei zone prin care se vatrambala, ar fi ºi o infuzie de idei noi,originale, în patrimoniul mondial almitului lui Dracula. Ceea ce pe vre-muri, în bâlci era omul cu cap de bouar putea deveni omul cu cap de drac,femeia cu coadã de peºte - micasirenã danezã la Calafat, vatã dezahãr - sânge pe bãþ ºi aºa mai depar-te. Unde mai pui cã fiecare locaþie arputea intra sub patronajul autoritãþilorlocale, care vor dobândi în ochii ale-gãtorilor o altã staturã prin infuzie deeuropenism ºi euroatlantism demonicîn miturile locale. Mai mult, proce-deul ar putea prinde viaþã odatã cucampania electoralã, putându-i-seconferi ºi un mesaj discret de partid.La naiba, cu Breite, cu Bran ºi cuSnagov! Ieri în Sighiºoara - mâine-ntoatã þara. Dracula sã trãiascã!

26 Octombrie 2002


Duplex teroristMoscova-Washington

La câteva ore diferenþã, celedouã crize majore generate de acþiuniteroriste la Moscova ºi la Washingtonau luat sfârºit. Un final aºteptat, s-arputea spune, dar care a lãsat în urmãmorþi ºi groazã. Mai multã groazã,decât victime, deºi atunci, sau maiales când este vorba despre fiinþenevinovate, nu numãrul lor conteazã.Cele douã evenimente - tipice în felullor - evidenþiazã faptul cã cea maimare provocare a noului secol oconstituie terorismul. Nu ideologiile.Terorismul - care loveºte egal ºi ladreapta ºi la stânga spectrului politic- dupã cum s-a întâmplat în cele douãsupercapitale. Ceea ce s-a desfãºuratîn împrejurimile Washingtonului re-prezintã forma cea mai perversã deterorism. Pericolul orb, care poatelovi oricând, oriunde. care n-are nicilogicã ºi nici explicaþii. Care parali-zeazã pur ºi simplu orice activitate.America a trãit, mai mult de o sãp-tãmânã, o nouã stare de ºoc. ªoculWTC a lovit odatã, îngrozitor, dar afost lãsat în urmã. ªocul sniperuluisinguratic constituie un sindrom carese poate alimenta din sine însuºi, iarºi iar. Asasinul cu sânge rece a fostprins, într-un mod aproape miraculos,

dar ne este teamã cã situaþia prezentãeste doar un interludiu... La Moscova, prin îndrãznealã, prinnumãrul de ostatici, prin cruzimea ºideterminarea cu care s-a acþionat, sepoate spune cã s-a produs al doileaeveniment terorist, ca gravitate, dupãWTC. Dosarul cecen este unul volu-minos, egal poate, în greutate, cu celal Al Qaeda. Singura diferenþã oreprezintã modul în care l-au rezolvatautoritãþile ruse. Cu o brutalitate la felde necruþãtoare. Cine s-a aºteptat la onegociere-maraton, de genul multoracunoscute, s-a înºelat. Þarul Putin aprocedat asemenea înaintaºilor sãi: cudeterminare ºi fãrã false scrupule faþãde soarta celor care n-aveau nici ovinã pentru cã s-au aflat la locul nepo-trivit în momentul nepotrivit. S-arputea glosa la nesfârºit pe aceastãtemã. Cu argumente ºi consideraþiimorale inutile într-o confruntare peviaþã, dar mai ales pe moarte. Preþulnecedãrii în faþa cecenilor a fost acelaal celor 67 de ostatici care ºi-aupierdut viaþa în evenimente. Cei 42 deteroriºti - sau câþi or fi fost - au plãtitla rândul lor cu viaþa. ªtiau asta. Cumo ºtiau ºi forþele de intervenþie în alcãror scenariu de luptã nu figura ºiluarea de prizonieri. Practica lupteiantiteroriste are acest specific: nuexistã supravieþuitori. Martirii teroris-mului sunt doar martiri morþi...

28 Octombrie 2002


Între declararea ºi controlulaverilor...

... este o veritabilã prãpastieideologicã ce ameninþã sã despartãdouã formaþiuni care ºi-au unittemporar destinele pentru binele þãrii.Una mai micã - PUR ºi alta mai mare- PSD. Una care vrea nu doar decla-rarea, dar ºi controlul averilor demni-tarilor. Alta care vrea doar declararea- cu clauze de confidenþialitate - aagoniselii din timpul mandatului. Dinraþiuni de stabilitate politicã - zicexperþii partidului ºi poate cã, în felullor, au dreptate. Nu am însã cum sã nufiu de acord cu prof. Voiculescu, celpe care unii îl acuzã de nostalgiiceauºiste, pentru cã cere ca ºi astãzisã acþioneze o lege care sã-i ia 90 lasutã din avere celui care nu reuºeºtesã facã dovada cã a agonisit-o în modlegal. Nu sã-l bage la pârnaie. Nici-decum! Doar sã-i ia Jeep-ul dinogradã ºi sã-l mute din vilã într-unapartament de 10 la sutã! Pe vremealui Ceauºescu, legea avea o logicã aei, intenþiona sã descurajeze tendin-þele de înavuþire într-un sistem care nuoferea nici o posibilitate de acest gen.Câteva categorii sociale cãrora le maipica câte ceva pe lângã leafã - medici,profesori meditatori, mãcelari ºi câr-ciumari - erau în vizorul organelor

statului ºi erau deposedate periodicde beneficii (exista ºi un soi de cinismîn a nu-i agãþa decât atunci când seconsidera cã ºi-au fãcut plinul). Con-secinþa acestei legi: ‘plus produsul’ semânca ºi se bea. Acumularea era zero.Cum ar arãta astãzi o astfel de lege?(Culmea este cã nici mãcar n-a fostabrogatã). Într-o societate care per-mite îmbogãþirea prin muncã, acumu-larea n-ar mai fi descurajatã. Ar fi,însã, descurajatã sfidarea, opulenþacelor care au fãcut averi peste noaptemergând alãturi sau pe sub barieralegii. Or, din categoria asta fac partecam 90 la sutã dintre bogãtaºii deastãzi. Confiscarea bunurilor acestoraar fi, poate, mai eficientã decât între-gul program de privatizare ºi ar în-toarce la buget multe dintre sumelecare au fost obþinute prin jaf la dru-mul mare. Profesorul Voiculescu aredreptate sã se întrebe de ce statul nuse gândeºte sã ia înapoi ce i s-a furatpe faþã. ªi de ce Legea 18 n-ar puteaconstitui unul dintre subiectele refor-mei - inclusiv a celei morale?

29 Octombrie 2002


Demisia de onoare

Instituþia demisiei de onoareguverneazã viaþa politicã a naþiunilorcivilizate. Demisia înseamnã, în ulti-mã instanþã, preþul pe care un ompolitic îl plãteºte erorilor pe care elsau colaboratorii sãi le fac în exerci-tarea actului politic, erori ale cãrorconsecinþe pot afecta grav demer-surile sau credibilitatea celor pe care-ireprezintã. Primul exemplu care-mivine în minte este acela al fostuluicancelar german Willy Brandt. Laapogeul carierei sale, acesta ºi-a datdemisia în momentul în care serviciilesecrete au descoperit cã unul dintresecretarii sãi, Guillaume, lucra pentruest-germani. Brandt ar fi pututu sã-lsacrifice pe vinovat ºi sã se spele pemâini, ducând mai departe mandatulpe care-l avea. Nu s-a întâmplat aºa.Brandt însuºi a considerat lucrurileprea grave pentru a se mai puteaprezenta în faþa conaþionalilor sãi. Aales calea demnitãþii, deºi nici atunci,nici dupã aceea, nu i s-a putut reproºadirect existenþa unui spion printrecolaboratorii sãi. Existã nenumãratealte exemple de acest fel. Scormonescînsã, inutil, prin memorie, pentru agãsi un exemplu în viaþa politicãromâneascã. O viaþã mult mai bogatã

în evenimente negative decât cea anemþilor. În care, dacã nu zilnic, mã-car sãptãmânal, se petrece câte unpocinog cu consecinþe penale carenu-l implicã doar pe fãptuitor, ci oîntreagã filierã care împarte vino-vãþiile odatã cu interesele ºi cu bene-ficiile ilicite. Ajung, inevitabil, laPãvãlache. Este al nuºtiucâtelea, pânãacum, în bogata panoplie de figurionorabile care-ºi dau în petec când teaºtepþi mai puþin. Nu spun cã dlMihãilescu ar trebui sã pozeze într-un nou Willy Brandt ºi sã renunþe laconfortabilul sãu post guvernamentaldin raþiuni morale. Nu spun, pentru cãar fi straniu, neobiºnuit, la noi. Spunînsã cã m-a surprins lipsa sa totalã deremuºcãri. Absenþa unei intenþii, mã-car, pe care, desigur, ºefii sãi n-ar fiacceptat-o. Dl Mihãilescu are un sin-gur regret: ghinionul de a i se fi în-tâmplat tocmai lui aºa ceva. Adicã,din atâþia miniºtrii care au consilieriºi colaboratori sperþari, cu afaceriproprii, care fac mai mult trafic deinfluenþã decât activitãþi în slujbastatului, tocmai dumnealui sã i seîntâmple aºa ceva! Raþionamentulpoate fi dus mai departe: dintre atâþiaconsilieri sperþari, care fac zilnic tra-fic de influenþã, tocmai lui Pãvãlache- consilierul lui ªerban Mihãilescu, sãi se întâmple sã fie dat în gât!?Demisia de onoare este o instituþiecare, reclamã o calitate încã rarã înpoliticã: onoarea!

30 Octombrie 2002


Funcþionariicãpuºã

Dezvãluirile fãcute de presã,zi de zi asupra afacerilor necuratederulate de persoane cu funcþiiimportante în administraþie nu facaltceva decât sã ridice vãlul de pemormanul de corupþie care domneºteîn þarã. Pentru amãrâtul care trãieºtecum poate din cei vreo 60-70 de do-lari câþi îi revin din PIB, vehiculareaunor ºpãgi de zeci de mii, sute de miiºi milioane de dolari reprezintã veri-tabile palme pe obraz. Nu vorbim des-pre faptul cã omul de rând nu arereprezentarea fapticã a unor astfel desume, cã nu ºtie ce grãmadã de baniînseamnã 100.000 de dolari, sau încâte genþi diplomat pot încãpea aceº-tia. Ci despre faptul cã atâþia ºi atâþiaindivizi care cãpuºeazã statul îºi ocu-pã scaunele doar pentru a face sãprospere propriile afaceri pe seamatraficului de influenþã pe care-l facopt sau mai multe ore pe zi. Func-þionarul - expertul - consilierul cãpuºãpare sã devinã, pe zi ce trece, repre-zentativ pentru ROMANIA SRL.Oameni care prosperã pe mãsurã cefirma pe care o slujesc se prãvãleºteîn paraginã. În timp ce statului îi estetot mai greu sã strângã banii cu caresã plãteascã pensiile sau medica-

mentele compensate, ei se-ncurcã încheile de la vilele ºi apartamenteleachiziþionate cu adevãratã furie.Oameni care, teoretic, trãiesc dintr-oleafã de 7-8-9-10 milioane, vin lalucru în jeep-uri de 50.000 de dolariºi vorbesc la cele câteva telefoanemobile pe care le poartã mereu asupralor, de câte o mie de dolari pe lunã.Trãiesc într-un cadru sobru ºi modest- birouri ºi mochete de pe vremearãposatului - dar când ajung acasã, lavila de pe malul lacului, li se-ngroapãpicioarele în mocheta de 10 cm ºi seprãbuºesc în fotoliile de piele ale mo-bilei aduse din Italia. Funcþionarulcãpuºã e punctual, nu întârzie la ser-viciu decât atunci când are cevaimportant de aranjat, iar atunci îºisunã ºeful ºi-i explicã despre ce e vor-ba. Când pleacã în deplasare se jenea-zã sã plãteascã din diurna ponositãprimitã de la slujbã, ºi scoate cu natu-raleþe credit-cardul VISA. Dacã arenoroc, iese la pensie milionar (în do-lari). Dacã nu, pãþeºte ca Pãvãlache.

31 Octombrie 2002


Dramaostaticilor

Cu fiecare zi care trece, devi-ne tot mai puternic sentimentul deprofundã frustrare pe care l-a generatmaniera în care autoritãþile sovieticeau rezolvat criza ostaticilor. Privitã larece, acþiunea comandoului este ºipoate fi consideratã un succes: puteausã moarã 800 de ostatici. Au muritdoar 114. Adicã unul din opt. Pe tero-riºti nu-i mai punem la socotealãpentru cã o lege nescrisã a serviciilorde specialitate spune cã un teroristbun e doar un terorist mort ºi cã nuse iau prizonieri din rândul acestora,tocmai pentru a nu perpetua lanþulterorii. Un alt aspect important alintervenþiei este acela cã nici unuldintre asaltatori nu a fost rãnit sauîmpuºcat, ceea ce este din nou unsucces, având în vedere riscurile enor-me pe care le prezintã confruntareacu fanaticii. Aceastã victorie lasã,însã, Rusiei ºi lumii, un gust amar.Acela de a fi fost sacrificaþi tocmaiaceia în numele cãrora s-a declanºatacest atac. Dacã cei 114 ostatici ar fimurit, pe rând, de glonþul teroriºtilor,sau în exploziile pe care ar fi putut sãle declanºeze prin detonarea încãrcã-

turilor purtate la brâu de femeilececene, ar fi fost una. Ar fi fost tragic,dar într-o logicã nebunã a lucrurilor.Faptul, însã, cã toþi aceºtia au fostuciºi de gazul neexperimentat ºi ne-dozat corespunzãtor, amplificã trage-dia pânã la marginile disperãrii.Preºedintele Putin a fi trebuit, poate,sã le cearã scuze compatrioþilor sãinu pentru cã nu i-a putut salva pe toþi,ci pentru cã i-a sacrificat, cu sângerece! Este partea emoþionalã a acestuidramatic episod. Partea pragmaticãspune cã fãrã o astfel de intervenþie,ºansele terorismului de a ne bulversaexistenþa, deveneau mai mari. Existã,desigur, o dozã de incompatibilitateîntre principiile umanismului ºi raþi-unile politice de stat. Ele au fost evi-dente ºi în cazul submarinului Kurskcând, aceeaºi secretomanie care acaracterizat utilizarea gazului letal, aînsoþit ºi neintervenþia care a îngropatpe fundul mãrii un numãr aproapeidentic de ostatici.


1 Noiembrie 2002

Memorialistica,efect al eºecului?

Valul de volume de memo-rialisticã din ultima vreme, venitedinspre personaje reprezentative alefostei guvernãri are o semnificaþie.Lista deschisã de Radu Vasile, conti-nuatã de Rãsvan Popescu ºi EmilConstantinescu ºi încheiatã (tempo-rar) de Petre Roman se vrea, maiîntâi, o contribuþie istoricã.Autoriidoresc ca cei ce vor scrie cronicaagitatului cvadrienal al Opoziþiei, sãse afle în posesia unor date exacte dela prima mânã.Aºa se ºi explicãinsistenþa cu care au fost tratate încele patru opuri momentele cele maifierbinþi - dar ºi cele mai contro-versate - ale experimentului politic pecare l-a constituit guvernarea uneiCoaliþii.A primei coaliþii autentice dinistoria parlamentarã, pentru cãalianþele la guvernare ale FSN-ului,FDSN-ului ºi PDSR-ului au fost maimult de suprafaþã.Coaliþia a fost oalianþã de facto, nu de ochii lumii.Unacare nu beneficia de experienþa unorprecedente la guvernare.Care a trebuitsã-ºi rezolve, în primul rând, propri-ile probleme, de cooperare ºi de algo-ritm, înaintea problemelor de fond ale

guvernãrii.A trebuit sã înveþe sã co-existe tendinþe net divergente progra-matic ºi sã facã sã coexiste interese nuîntotdeauna paralele. Aceastã preocu-pare a durat nu mai puþin de patru aniºi este explicabil faptul cã nu a mairãmas aproape de loc timp ºi preo-cupare pentru cârmuirea corabiei naþi-onale pe marea agitatã a Tranziþiei.Opoziþia însãºi a avut parte de otranziþie spre starea de Putere, pe caren-a reuºit sã o ducã la capãt în ceipatru ani cât s-a aflat, constituþional,în capul mesei. Volumele de memo-rialisticã sunt, de fapt, scuze publicepentru eºecul în acþiune al autorilorsãi.ªi Vasile, ºi Roman, ºi RãsvanPopescu - în mãsura în care a avutvreun cuvânt propriu de spus, în afaracelor purtate prin fiºa postului - darmai ales Emil Constantinescu sunt ceicare au ratat toate ºansele pe care le-au avut.Din orgoliu, din nepãsare, dinnepricepere - care sunt ºi principalelecauze ale eºecului colectiv.Ratareaºanselor a fost deja scump plãtitã - decãtre Vasile ºi Roman prin margina-lizare, de cãtre Constantinescu -printr-o, practic, definitivã ieºire dincircu-laþie, de cãtre Rãsvan Popescu,prin situarea sa în no man’s land-uldintre politicã ºi gazetãrie, ca simplufuncþionar. Scuzele autorilor nu facdecât sã-i acuze de toate cele pe carele rejecteazã, plasându-i în galeriapersonajelor politice, prin pierdereacalitãþii de personalitãþi.

2 Noiembrie 2002


Ziariºtii dupã gratii

Deºi nici o altã persoanã pu-blicã nu a îndurat, din partea presei,ce-a îndurat preºedintele Iliescu, înspecial în perioada primelor sale douãmandate, domnia sa nu pare sã poartepicã jurnaliºtilor. Sau nu într-atât în-cât sã-i vrea dupã gratii. Preºedinteleºi-a exprimat acest punct de vedere,cu hotãrâre, încã de la discutarea pro-iectului de lege, în parlament, ºi estesigur cã nu va promulga legea înforma sa actualã. Are acest drept. Dinnefericire, spiritul sãu de toleranþã ºide înþelegere nu este împãrtãºit deconfraþi în ale politicii cu infinit maipuþin talent ºi prestanþã. Aceºtia aulucrat zelos la compunerea unui textîn conformitate cu care, odatã atinsãonoarea de familist sau de politiciana vreunuia dintre ei, mâna lungã alegii ar urma sã-l ajungã pe imprudentºi sã-l þintuiascã în dosul gratiilor spremarea satisfacþie a celui prejudiciat.Dacã domnul Iliescu ar fi vehiculatasemenea sentimente, cam trei sfer-turi din presa româneascã ar fi trebuitsã ispãºeascã pânã acum astfel decondamnãri. Cu ce s-ar fi ales preºe-dintele de aici? În nici un caz cu

autoritatea pe care o are astãzi ºi decare face uz pentru a bara o iniþiativãprosteascã ºi nerealistã, izvorâtã dinsentimentele de frustrare ale unor oa-meni cu puþinã carte ºi caracter. N-amsã susþin, însã, ideea, cã jurnaliºtii potsã fie mai presus de lege. Cã lor li sepoate permite ceea ce li se interzicealtora. Nu cred însã cã legea trebuiesã lucreze cu douã baremuri: unulpentru jurnaliºti ºi altul pentru restullumii. Calomnia trebuie sã fie doarcalomnie ºi în cazul unora, ºi în cazulcelorlalþi. În cazul gazetarilor carecalcã principiile deontologiei, sanc-þionarea pecuniarã se poate dovedimult mai dureroasã ºi mai instructivãîn acelaºi timp, decât spoiala de mar-tiraj pe care o poate conferi celula depuºcãrie. Societatea riscã astfel ºi sãfacã din niºte banali rãufãcãtori cupixul, niºte apostoli ai dreptului laexprimare, ceea ce n-ar fi nici corectºi nici adevãrat. Aºa încât cred cã dlIliescu are dreptate: nu puºcãria nepoate face mai buni. Mai buni gaze-tari este oricum exclus.

6 Noiembrie 2002


PI-ul salariului mediu

Institutul Naþional de Statis-ticã a fãcut ce-a fãcut ºi a calculat câta crescut salariul mediu net pe eco-nomie, în septembrie 2002, faþã deianuarie 2000. Ca orice organismcare þine de Putere, INS îºi dã silinþasã vadã partea bunã a lucrurilor:jumãtatea (oare?) plinã a paharului.Ei bine, aceastã jumãtate plinã nearatã cã salariul mediu net pe econo-mie a crescut în cei 12 ani ºi 8 luni denu mai puþin de 303,14 ori. Ceva mãface suspicios, poate cã acest pi dincoada cifrei. Care, dupã cum se ºtie,reprezintã de câte ori intrã raza încircumferinþa cercului. La prima ve-dere, cifra e încurajatoare. Pun mânape pix ºi mai exersez. În 1990, caredactor de ziar aveam un salariuaproape mediu. Ceva mai puþin de2000 de lei. Ar însemna cã astãzi aº fiputut sã câºtig de 300 de ori mai mult(las deoparte pi-ul). Adicã... 600.000!Ceva nu e în regulã. N-o sã-mi spunãnimeni cã ãsta e salariul mediu de azi.Pãi cu banii ãºtia nu poate trãi nici uncâine... mai de soi. Poate un maida-nez. Caut pe INTERNET ºi gãsesc cãsalariul mediu net pe economie afost, în septembrie (2001!) de 3,12milioane lei. Hai sã facem socoteala

inversã: reiese cã salariul mediu peeconomie în 1990 era de doar vreo300 lei! Ei, o fi fost Ceauºescu zgâr-cit, dar nici chiar aºa. Dacã vãd cã nuies la capãt, încerc sã fac comparaþiacu un produs care îmi este familiar:în ianuarie 1990 un ziar costa 1 leu.Astãzi, costã între 3500 ºi 5000 de lei.S-a scumpit deci, între 3500 ºi 5000de ori. O pâine costã astãzi 3500 lei.În ‘90 costa 2 lei. ªi asta s-a scumpitde vreo 1700 de ori. Dar stai puþin, cãasta-i partea goalã a paharului, ºi eanu face obiectul studiului InstitutuluiNaþional de Statisticã... Ce vreau sãspun: cã noi avem în materie de sta-tistici un dublu standard. Unul al pre-þurilor, ºi altul al veniturilor. Acesteadouã par sã se comporte ca soarele culuna: nu se întâlnesc niciodatã. Nicipe hârtie, nici în realitate. ªi nici înstatistici. Ceva îmi scapã. Poate cã es-te legat de acest misterios 3,14 dincoadã care ar putea sã însemne cã sa-lariul mediu astfel calculat încape de3,14 ori în ceva. Nu se ºtie exact în ce.

7 Noiembrie 2002


Deconturileparlamentareºi Codul Penal

52 de senatori din 140 aufalsificat cu seninãtate foi de decontpentru care au încasat sume de banica diurnã, pe motiv cã se aflau lamuncã, în Bucureºti, în perioada încare dânºii stãteau bine-mersi, la eiacasã. Deci, mai mult de o treime din-tre aleºii neamului s-au dedat cu se-ninãtate unei gãinãrii pentru careorice simplu funcþionar ar fi fost peloc bãgat la bulãu. Pentru fals în actepublice ºi fraudã - aºa cum prevede cumaximã claritate Codul Penal. La noi,însã, se pare cã legea e lege doar pen-tru cei care nu fac legi. Cei care le fac,se situeazã, automat, deasupra lor, ºipot sã facã orice experimente dorescfãrã teamã cã vor trebui sã dea seamãpentru aceasta. La 109 milioane seridicã suma furatã, practic, din buzu-narul statului. Câte douã milioane decãciulã. Nici nu e mult, faþã de ce ºicât se furã în þara asta. Dar e simp-tomatic. Pentru cã, de data asta cei încauzã au fost prinºi cu mâþa-n sac.Cine mai ºtie, însã, de câte ori au maifãcut pânã acum figura asta. ªi credeþicumva cã ea e valabilã doar pentruSenat, ºi cã la Camera Deputaþilorsunt aleºi mai cu frica lui Dumnezeu?Nici pomenealã. Dacã cineva, cu mai

mult curaj, s-ar apuca sã ia lucrurilela bani mãrunþi, vom afla fapte decare avem cu adevãrat a ne jena. Ceeace se întâmplã la Senat este simpto-matic din alt punct de vedere: esteexpresia, la vârf, a unui veritabil cu-rent naþional de ignorare ºi de sfidarea normelor legale. Furtul la diurnã ºila cazare cunoaºte o largã rãspândireºi doar un procent infim din fraudelede acest gen sunt descoperite. Acestemanevre greveazã puternic bugetul, îna cãrui structurã se regãsesc cheltuielifictive enorme. Seninãtatea cu care auoperat senatorii nu face altceva decâtsã certifice aparenþa de normalitate aacestei inginerii financiare. Cã pre-ºedintele Senatului a decis returnareabanilor - poate fi consideratã o sanc-þiune administrativã. Asta nu scuteºteParchetul General de a se autosesizaîntr-un caz în care lucrurile nu suntconforme cu legea pe care instituþiaar trebui sã o apere cu toate puterilesale.

8 Noiembrie 2002


Terorism sau teribilism?

Dacã incidentul cu grenadã saubombã artizanalã (este inadmisibil cãmarii noºtri specialiºti în armament ºiexplozivi n-au fost încã în stare sãdetermine despre ce a fost vorba) s-ar fiprodus la o ºcoalã din cartierul Feren-tari, vâlva n-ar fi fost, poate, atât demare, iar cãutarea - a nu se ºtie exactce - n-ar fi fost atât de amplã. Dar liceul‘Monet’ este ºcoala VIP-urilor - învaþãaici chiar fiul premierului - iar la doarcâteva sute de metri se aflã locuinþapreºedintelui. Suficiente motive pentrua face din incidentul cu bombã uneveniment. Astfel de incidente, mai cla-re ºi chiar mai grave, au mai fost înRomânia. Ele n-au fost însã catalogateca teroriste tocmai pentru a nu agitaspiritele. Specialiºtii noºtri în materiele-au tras, discret de pe Edgar Quinet-ul terorismului, pe Academia infrac-þionalitãþii obiºnuite. Despre ce e vorbaacum? Din simplul fapt cã atacul nu afost revendicat de cineva se poate trageconcluzia cã nu este vorba despre un actcare are ca scop sã semene teroare, înschimbul unei revendicãri anume. Cei(sau cel?) care a(u) aruncat grenada/bomba artizanalã nici mãcar nu cred cãau mizat pe efectul distructiv al aces-teia. Cred cã a fost vorba, mai degrabã,de un experiment tembel al vreunuidescreierat - cum bine a punctat premi-

erul în declaraþia sa - care a dorit prinaceasta sã-ºi dovedeascã ceva sie însuºi.Un frustrat din amor, sau din învãþãturã,foarte probabil coleg sau cunoºtiinþã cucineva din acest liceuu. Din pãcate, lanoi nu existã meseria de profiler - depsiholog capabil sã intre în pielea in-fractorilor ºi sã le descifreze modul degândire, dar dacã ar fi unul, pun pariucã aceasta ar fi concluzia la care s-arajunge. În isteria care s-a declanºat s-aupus douã probleme. Una falsã ºi unarealã. Cea falsã este: cum îi protejãm peelevi în faþa unor incidente de acestfel? N-avem cum! Acte de genul aces-ta nu pot fi prevenite. Ca ºi cutremurele.Ele se produc, pur ºi simplu. Abia dupãaceea poþi sã te gândeºti cum sã limiteziefectele. Dar sã prevezi cã peste o lunã,la nu ºtiu ce ºcoalã din Caracal, un altdescreierat sã dea cu vreo tiribombãeste practic imposibil. Chiar dacã s-arpune câte o patrulã la intrarea în fiecareºcoalã ºi tot ar fi degeaba. Cea realã esteurmãtoarea: de 12 ani încoace, odatã cucelelalte liberalizãri, s-a liberalizat ºiregimul armamentului. Pe lângã miilede arme dispãrute la Revoluþie, au dis-pãrut altele din depozitele armatei, totmai neglijent pãzite ºi unde verificãrisau inventare nu s-au mai fãcut de petimpul lui Ceauºescu. În aceste condiþiinimãnui nu-i poate fi prea greu sã-ºiprocure o armã, o grenadã sau chiar obazooka. Amintiþi-vã cã doar acumvreo doi ani, lângã o maºinã din parca-rea palatului CFR a fost gãsitã o sacoºãcu grenade. Despre care nu s-a aflat nicipânã astãzi de unde lipseau...

9 Noiembrie 2002


Poanta cu Ponta

Cã premierul mizeazã petineret - nu mai este un secret pentrunimeni. Cum nu este un secret faptulcã prin aceastã miºcare doreºte sã-ºialcãtuiascã o ‘forþã specialã’ pe caresã se poatã baza mai degrabã decât pebãtrânii hârºiþi în înfruntãri de culiseºi dispuºi oricând sã schimbe barca.Pentru cã tinerii nu-l au decât pe el,este firesc sã-i fie credincioºi, cu atâtmai mult cu cât nici unul n-ar fi pupatasemenea ascensiuni spectaculoasedacã ar fi mers pe filierele adminis-trative ºi de partid cunoscute. Practic,Adrian Nãstase creazã acum o clasãde politicieni care absolvã facultateafãrã a mai fi trecut prin liceu. Dar,întrucât pe diplomele lor nu estenevoie decât de o singurã semnãturã,lucrurile sunt OK! Victor Ponta, ºefulCorpului de Control ºi, mai nou, ºefal tineretului pesedist este un exempludemn de reþinut. Pe lângã buldozerulGrecea, tânãrul conþopist pare o vic-timã sigurã a marilor manipulatori.Cine ºtie, poate cã lucrurile stau in-vers ºi, ca întotdeauna, aparenþelesunt înºelãtoare. Poate cã o figurãinofensivã - chiar dacã asemãnãtoarecelei a lui Titulescu - poate sã-i in-ducã mai uºor în eroare pe cei anche-

taþi. Nu ºtiu cât de des s-a întâmplataºa ceva. Bilanþul la vedere al dluiPonta nu este deloc spectaculos. Maidegrabã e unul foarte sãrãcuþ ºi nurareori bâlbâit. Nu-mi amintesc cacontroalele lansate de Corpul dluiPonta sã fi aruncat pe piaþã ceva maide Doamne-ajutã. Dar poate cã astae sarcina lui Ponta: sã lucreze cudiscreþie ºi sã ofere rezultatele munciisale ºefilor sãi direcþi. Sau, mai exact,ºefului sãu direct. Nu presei, carepoate sã strice jocurile ºi lucrurile.Probabil cã, fãrã sã ºtim noi, dl Pontaîºi face bine treaba. Altfel premieruln-ar fi atât de generos cu el. Maximaformã de generozitate îmi pare a figestul fãcut sâmbãtã, când, la alege-rile tineretului pesedist, câºtigate cubrio de favoritul sãu, l-a asemuit peacesta lui Titulescu. Este binecu-noscut faptul cã marele politician esteidolul lui Nãstase, cu care chiar dom-nia sa ar vrea sã semene, dar nu dinpunctul de vedere pentru care i-a atri-buit lui Ponta aceastã ºansã. Titulescun-a fost un bãrbat frumos, ba dincontrã. Dl Nãstase este. ªi, de aceeacred cã i-a fost mai uºor sã facãaceastã concesie concretizatã prinpoanta asemãnãrii - din profil - a celordoi. Din faþã este cu totul altceva...

12 Noiembrie 2002


Spiritul de cârcotealã la români

Poate cã nimic altceva nu ca-racterizeazã spiritul românesc aºacum o face, de câþiva ani buni de zile,copilul teribil al audiovizualuluiromânesc ªerban Huidu. Acum - vor-ba sloganului publicitar - într-o nouãînfãþiºare: adicã avându-l alãturi peGãinuºã. Întâmplarea a fãcut sã-misarã în urechi de pe când îºi începuse,cu timiditate, cronica la postul RadioXXI. Într-o zi chiar mi-am propussã-l caut ºi sã-l ademenesc spre presascrisã. Dar n-am fãcut-o - nu mai ºtiudin care motiv - ºi bine am fãcut.Pentru cã ªerban nu este un autor. Eleste un personaj. Propriul sãu perso-naj, pe care-l joacã cu haz, naturaleþe,cu sclipitoare inventivitate - dar maiales fãrã rãutate ºi fãrã sã plonjeze învulgaritate. Cine ºtie ce înseamnã sãtrãieºti din aplauze, realizeazã maibine decât alþii cât e de greu sã reziºtitentaþiei de a face pe placul audito-riului, de a plãti tribut nivelului sãude educaþie ºi stereotipurilor sale. Or,aici mi se pare cã se regãseºte princi-pala calitate - secundarã - a creaþieicelor doi - nici nu ºtiu cum sã le spun.Cea principalã este, fãrã îndoialã,‘spiritul de cârcotealã’ - aceastã carac-teristicã a mentalului românesc, prin

care realitatea este analizatã într-omanierã aparte, demitizatoare ºi plinãde bunãvoinþã, totodatã. Filonul spiri-tului de cârcotealã trece, în istoriaculturii noastre, prin Creangã, prinCaragiale, prin Muºatescu ºi nu mãsfiesc sã spun cã cei doi cârcotaºi, auuneori sclipiri care-i aºeazã alãturi deînaintaºi. Cronica Cârcotaºilor estecel mai original produs pe care l-a datteleviziunea românã în acest intervalde cãutãri febrile. Un produs care sebazeazã pe inteligenþã, spirit de obser-vaþie, ironie finã ºi sarcasm acid.Toate acestea exersându-se fãrã cru-þare, pe seama tuturor VIP-urilor zi-lei, urzicând, ciupind, înghiontind -dar nerãnind niciodatã. Cruzimea ºibãdãrãnia nu sunt instrumentele câr-cotaºilor. Le folosesc din plin, alþii.Cârcotaºii fac un soi de gazetãriecomplexã care construieºte o cronicãamuzantã ºi plinã de subînþelesuri atranziþiei complicate de la o anor-malitate plinã de haz, la o probabilãnormalitate plicticoasã.

13 Noiembrie 2002


Romii,cei mai europenidintre români?

Mi-amintesc o întâmplare -cât de adevãratã, n-am de unde sã ºtiu- de pe vremea când Ceauºescu erme-tiza graniþele, pentru ca românii sã nuumble hai-hui prin lume ºi sã-ºi vadã,acasã, de treabã. Se zice cã nu ºtiu ceºef al þiganilor - rege, împãrat saudoar bulibaºã - ar fi solicitat organelorîn drept paºaport pentru a participa lao reuniune internaþionalã a etnieisale, ce urma sã se þinã dupã vreo lunãla Monte Carlo sau pe undeva pe-aproape. Bineînþeles cã ºeful de lapaºapoarte a cerut lãmuriri de maisus, dar i s-a spus s-o lase moartã.‘De-asta ne arde nouã acuma, de con-gresele þiganilor?’ - zice-se cã ar fiexlamat cu nãduf ‘Cabinetul 2’. Dupãcâtva timp, cineva ºi-a adus aminte deîntâmplare ºi a dat indicaþii celor dela paºapoarte sã-l cheme pe solicitantºi sã-i explice cã, datoritã unor pro-bleme interne ºi externe, cãlãtorian-ar fi oportunã, dar cã altãdatã... ºiaºa mai departe... Bulibaºa a fostchemat ºi generalul, sau colonelul, ceera, i-a zis: ‘În legãturã cu plecareadvs...’ ‘Care plecare?’ - a întrebatþiganul. ‘La congres!’ ‘Care con-gres?’ - face acesta din nou. ‘Pãi, ãlade la Monte Carlo!’ ‘Aa, ãla? Pãi, sã

fii mata sãnãtos, m-am întors de-acolode o lunã!’ Întâmplarea - adevãratãsau nu - mi se pare extrem de suges-tivã pentru modul în care, de dataaceasta Europa, nu România, priveºteproblema. De când am deschis noigraniþele, a venit rândul celor carepânã-n ‘89 þipau de mama foculuipentru dreptul românilor de a cãlãtoriliber, sã aibe o nemulþumire. Umblãmprea mult. Mai ales compatrioþii noº-tri romi, pe care-i gãseºti în acþiune peunde nici nu-þi trece prin cap. ªi peunde lasã urme adânci. Venit la Bucu-reºti sã cuvânteze în faþa parlamen-tarilor români, Peter Schieder, preºe-dintele Adunãrii Parlamentare a Con-siliului Europei, ne-a avertizat deunã-zi cã, dacã nu ne þinem minoritatea înfrâu, s-ar putea sã se ia mãsura rein-troducerii vizelor. Dacã dl Schiedercrede cã astfel se rezolvã problemaînseamnã cã nu cunoaºte întâmplareacu bulibaºa ºi cã nu realizeazã cãmãsura nu va avea decât efecte mi-nore. Românii vor sta acasã, înschimb romii nu vor avea nevoie depaºapoarte pentru a strãbate în con-tinuare Europa de la un capãt la altul.Probabil cã adevãrata problemã - aEuropei, nu doar a României - o con-stituie statutul þiganilor, în general,europeni ‘avant la lettre’ de cel puþino sutã de ani, pentru care ar trebui sãse gândeascã un sistem unitar ºi adec-vat de norme.

14 Noiembrie 2002


Buturuga de la Cotroceni

Totul pãrea sã meargã ca uns:carul anticipatelor fusese urnit ºi aº-ternut la drum pe un covor de argu-mente admirabil orchestrate. În vehi-cul luase loc crema PSD-ului, îndrep-tându-se spre Cotroceni unde se con-sidera, la un moment dat, cã accep-tarea ideii de cãtre preºedinte urma sãconstituie o simplã formalitate. Nu s-a întâmplat aºa. În stilul sãu carac-teristic, de ‘cunctator’, dl Iliescu a lã-sat sã se creadã cã n-are nimic per-sonal cu ideea - chiar dacã în adânculsufletului nu prea este de acord cu ea- ºi cã ‘om vorbi ºi-om vedea’. ‘Legealui om’, adicã. Doar cã miercuri dupã-amiazã, carul cu pricina s-a împot-molit. În faþa clasicului argument cã,un mandat odatã asumat, trebuie duspânã la capãt. Asta este ideea fixã adlui Iliescu, pe care nici mãcar obiec-tivul menþinerii la putere nu i-o scoatedin cap. Preºedintelui pare sã-i fie maiindiferentã soarta partidului de guver-nare în 2004, când s-ar putea sã maipiardã din procente, decât realizareaobiectivelor electorale din 2000. Pede altã parte, titularul de la Cotroceninu renunþã la ideea consensului înaceastã chestiune. Dupã el, alegerileanticipate din 2003 ar trebui sã reiasã

ca o necesitate publicã. Sã facã lumeamitinguri ºi sã spunã: vrem alegeriînainte de termen! Or, asta ºtiu bineºi domnul Iliescu ºi domnul Nãstasecã nu se va întâmpla. Principalulargument adus de Nãstase în favoareaideii sale este cã, aflatã în plin procesde integrare (ºi) europeanã, Româniava fi blocatã de procesul complex alalegerilor din 2004. Trei serii de ale-geri. Dânsul crede cã dacã legisla-tivele vor avea loc în 2003, nouastructurã va merge unsã în continuare.Realitatea este cã, aºa cum ne ºtim,s-ar putea sã avem un blocaj electoralºi în 2003 ºi în 2004, când vor fi sufi-ciente localele ºi prezidenþialele ca sãdea tot programul peste cap. ªi atuncis-ar putea sã ne alegem cu doi anipierduþi în loc de unul iar, în plus, cubeleaua de a avea aceeaºi parla-mentari timp de 7 ani în loc de 4(pentru cã celor aflaþi în pâine li segaranteazã prezenþa ºi pe viitoareleliste). Cert este cã la Cotroceni nu s-alãmurit nimic. S-a lãmurit faptul cãlucrurile sunt mai puþin clare decât secredea ºi se dorea. Preºedintele vreamai întâi sã încheie consultãrile ºi cucelelalte formaþiuni politice, apoi vreasã vadã cu ochii lui ce se întâmplã laPraga ºi abia dupã aceea e dispus sãreia discuþia. O discuþie în care toþiaºii sunt în mâna sa.

15 Noiembrie 2002


Dreptul lapropria imaginegoalã

Sunt gimnastele patrimoniunaþional sau nu? Au ele dreptul sãfacã ce le trece prin cap, sau trebuiesã se supunã unor rigori, asemeneaaltor însemne sau simboluri naþio-nale? Nu e prima datã când se agitãacest subiect. Cea mai mare inflamarea produs-o Corina Ungureanu, când apozat în 2000, pentru Playboy. Atuncis-au fãcut auzite cele mai ciudate co-mentarii ºi intenþii, între care ºi aceeade a o exclude total din viaþa sportivãpe cea care îndrãznise sã-ºi lase lavestiarul redacþiei costumul de gim-nasticã, rãmânând în cel al Evei. Celmai tare s-a ofuscat Federaþia, deþi-nãtoarea unei lungi tradiþii de auste-ritate ºi de sobrietate, care se vedeaatunci pusã în faþa unei situaþii fãrãprecedent. Dar lucrurile au evoluatîntr-o direcþie în care astãzi, la doi anide la întâmplare ºi dupã mai multecazuri de acelaºi fel, preºedinteleFederaþiei, dl Vieru n-a avut altcevade fãcut decât sã exclame binedispus:Frumoase mai sunt fetele noastre,mânca-le-ar tata! Fetele noastre sunt,într-adevãr frumoase. Nu doar gim-nastele. Ele sunt doar mai cunoscute.ªi acest lucru s-a vãzut foarte bine dinprobele pe care presa românã a pus

mâna înainte de lansarea oficialã apublicaþiei japoneze care a reuºit sã ledezbrace pe fetele noastre - LaviniaMiloºevici, Corina Ungureanu ºiClaudia Prisecaru. În viaþa mea n-amcâºtigat atâþia bani! - a exclamatClaudia când a venit vorba despre cei120.000 de dolari pe care i-au primitfetele pentru ºedinþele foto. ªi aicicred cã este cheia problemei: într-ocarierã (de regulã, scurtã) de eforturiºi de privaþiuni, campioanele noastrese aleg cu foarte puþin. Premii sim-bolice, indexate, impozitate. ªi indife-renþa ºi uitarea de dupã ieºirea dinscenã. Are cineva dreptul sã le împie-dice sã câºtige un ban în plus - acum,când se mai poate - mai ales cã pentruasta nu trebuie sã se prostitueze sau sãfacã ceva ilegal? Sincer, cred cã nu.Nuditatea nu mai este nici pãcatul ºinici scandalul din urmã cu nu mulþiani. Ea a intrat tot mai mult în exis-tenþa noastrã ºi tinde sã se transformedintr-un ºoc, într-o categorie esteticã.De ce doar sã ni le imaginãm pe fetecum ar arãta goale, când putem sã levedem de-adevãratelea? Asta, pe deo parte. De cealaltã, rãmâne chesti-unea a ceea ce am putea numi patri-moniu. Dacã fetele ar fi pozat cu me-daliile de aur la gât, ar fi putut sã în-semne o sfidare. N-au fãcut-o. Alþii artrebui sã delimiteze, mai clar ºi maicategoric, de unde pânã unde þine li-bertatea individului ºi de unde începeresponsabilitatea faþã de niºte catego-rii cu care nu ne permitem sã nejucãm.

16 Noiembrie 2002


Remaniere ºi la Cotroceni?

Continuã sã se vorbeascãdespre faptul cã, dupã Praga, Execu-tivul va cunoaºte o serie de corecturiprin care acesta sã devinã nu doar maiflexibil ºi mai adaptat obiectivelorviitoare, dar ºi mai adecvat mutaþiilorproduse în câmpul afectivitãþii colec-tive. Mai pe ºleau spus, în cei doi anicare au trecut de la instalarea actua-lului Guvern, s-au clarificat simpatiileºi idiosincraziile din sânul unei echipeconstituite, iniþial, pe bazã de opþiunimixte. Va fi momentul în care cei carefac parte - trup ºi suflet - din ‘echipaNãstase’ vor rãmâne pe loc, iar ceicare au manifestat, de-a lungul tim-pului, felurite rezerve, vor pleca.Judecând lucrurile la rece, procesulmi se pare firesc. Lucrul în echipãpresupune armonie ºi interese comu-ne. Adrian Nãstase are tot dreptul sãcearã colaboratorilor sãi sã-i împãr-tãºeascã filosofia ºi principiile, indi-ferent de antecedente ºi de meriteconexe dobândite pe foste câmpuri deluptã, în bãtãlii devenite deja istorie.În aceste condiþii, viitoarea înfãþiºarea Executivului va fi una considerabildiferitã de cea de acum. O formulã încare unele portofolii vor dispare sause vor contopi, în care unii miniºtrii

vor cãpãta competenþe ºi puteri spo-rite ºi în care alþii se vor pregãti pen-tru preluarea de misiuni noi, de pre-ferinþã departe de þarã, pe la ambasadecare au nevoie de un suflu nou.Remanierea Executivului nu va rãmâ-ne fãrã urme în planul Preºedinþiei.Deja, la Cotroceni, peste bãtrânulparc s-a aºternut o (ne)liniºte sus-pectã. Consilierii din prima diviziesunt tot mai absenþi din câmpulpublic. Cu foarte mici excepþii, aceº-tia au recurs la un soi de low profile,înlocuind exerciþiul acþiunii cotidienecu investigaþia personalã de perspec-tivã. Mai pe româneºte spus, consi-lierii preºedintelui sunt mai îngrijoraþide propriul lor viitor decât de pre-zentul instituþiei, cu atât mai mult cucât le-a mai rãmas ceva mai puþin dejumãtate din mandat. Mi-e greu sãcred cã preºedintelui Iliescu îi scapãaceastã lipsã de apetit ºi se împacã cuideea târârii bãrcii pe uscat. Cred cã,în stilul care-i este caracteristic, va dao mânã de ajutor pentru a le face unrost cât mai confortabil oamenilorcare se mai considerã mâinile saledrepte ºi cã va încerca sã formeze unnou cabinet împreunã cu care sã aibemai mult succes în desãvârºireaobiectivelor restante. Aºa încât o re-maniere ºi la Cotroceni, nu mult dupãPraga, nu-mi pare deloc o idee ha-zardatã.

19 Noiembrie 2002


Programul social “Brânza ºimãslina”

Dupã succesul obþinut deprogramul social Cornu’ ºi laptele,dedicat ºcolarilor din clasele I-IV,specialiºtii Guvernului au purces lapunerea la cale a altor iniþiative me-nite sã demonstreze grija partidului deguvernãmânt faþã de om. Aproape înmod firesc, urmãtorul punct se referãla vârsta a treia - pensionarii. Se ºtieprin ce greutãþi trec aceºtia ºi cumpensia nu le mai ajunge pentru a duceun trai decent. Ei bine, lor li se adre-seazã programul intitulat genericBrânza ºi Mãslina. Fiecare pensionardin categoria de vârstã 80-100 ani vaprimi gratuit, din partea Guvernului,câte o feliuþã de brânzã ºi o mãslinã -cunoscut fiind aportul caloric impor-tant pe care-l au aceste douã sorti-mente. În mod excepþional, pe peri-oada de iarnã, acestei gustãri i se vaadãuga ºi o pastilã de Nifedipin sauAlgocalmin, la alegere. În scopulderulãrii acestui program se va lansape Internet, situl e.licitatie.ro, cerereade oferte pentru derularea progra-mului. Vor avea, desigur, prioritate ceicare au demonstrat capacitãþi mana-geriale ºi profesionale în cursul deru-lãrii primului program - laptele ºicornul. Evident, nu se va þine seama

de convingeri ºi apartenenþã politicã.Singura condiþie va fi aceea ca pres-tatorii sã creadã cu tãrie în valorilesocial-democraþiei. ªi asta nu e totul:informaþii strict confidenþiale ne daude ºtire cã nici generaþia maturã nuscapã grijii ºi atenþiei administraþiei:se pune la punct, în acest moment,strategia unui al treilea program, inti-tulat provizoriu Viagra ºi Prezerva-tivul. Conform datelor pe care ledeþinem, programul se adreseazãgeneraþiei active, între 40 ºi 60 de ani,pentru care o viaþã sexualã sãnãtoasãeste mai importantã decât orice alt-ceva. Persoanele care nu manifestãfrustrãri sau disfuncþionalitãþi înaceastã privinþã sunt mai eficiente ºiprivesc viitorul cu mai mult opti-mism. Nu este foarte clar cum se vaderula programul - dacã populaþia vaprimi zilnic câte o pastilã de Viagra(bãrbaþii) ºi un prezervativ (femeile)sau se vor face diferenþieri în funcþiede vârstã ºi de mediul în care selucreazã. Odatã aplicate aceste pro-grame, Guvernul poate consideracã-ºi poate concentra atenþia asupraprincipalului sãu obiectiv - integrareaîn UE - fãrã a se mai complica cualegeri anticipate sau cu campaniielectorale inutile.

20 Noiembrie 2002


Praga, dupã Madrid...

Deºi un vechi proverb spunesã nu zici hop pânã n-ai sãrit, hai sãîncercãm sã ne convingem cã nimicnu mai poate întoarce cursul eveni-mentelor care conduc spre summit-ulde la Praga. ªi cã România va devenimembrã a NATO. În geografia afec-tivã a românilor, Madrid ºi Praga suntdouã repere distincte: unul al frus-trãrii ºi al dezamãgirii - Madridul ºialtul al speranþei ºi al iluziilor - Praga.La Madrid, România a suportat poatecel mai dureros afront din cele care i-au fost rezervate în ultima duzinã deani. Nici amânarea acceptãrii înConsiliul Europei, dupã mineriade,nici marginalizarea din cadrul iniþi-ativei de la Viºegrad n-au lãsat urmeatât de adânci ºi de greu de ºters. Evinovat NATO pentru asta? Nici po-menealã! Dacã este vorba despre ovinovãþie ea aparþine clasei politicecare a venit la putere în ‘97 ameþindu-se ºi ameþindu-ne cu ideea cã simplasa existenþã este suficientã pentru aatrage capitaluri, onoruri ºi recunoaº-teri. Intrarea în NATO ar fi trebuit sãfie cadoul pe care democraþiile occi-dentale îl fãceau democraþiei româ-neºti “autentice”. Socoteala a fost gre-ºitã din capul locului. Pentru ame-

ricani, pentru Senatul american,Constantinescu nu însemna nimic. Totun escu. Indiferent cine era la coman-dã, România rãmânea un teritoriunesigur, un aliat inconsecvent, gata sãschimbe oricând acele busolei. A fostsuficient ca istoricele resentimentenemþeºti sã-ºi dea mâna cu ignoranþaamericanã pentru ca demersul de or-goliu al lui Chirac - singurul nostrususþinãtor convins - sã nu mai aibenici o greutate. Nu vreau sã spun cãîn ‘97, România era mai pregãtitã sãintre în NATO decât e astãzi. Pregã-tirea asta e o chestiune relativã. Nu eaeste hotãrâtoare. Hotãrâtor este cât depregãtit a fost ºi este NATO sã neînghitã. ªi sã ne degere. În 2002, laPraga, nu România este cea care intrãîn NATO, ci NATO este cea care nedeschide larg uºa. În ‘97 era liniºte ºirelativã pace. În 2002, rãzboiul batela uºã ºi lãsarea noastrã pe dinafarã arfi ºi riscantã ºi costisitoare...

21 Noiembrie 2002


Istoria se repetã

Din punctul de vedere alechilibrului politic de putere, scenaanului 2002 seamãnã tot mai mult cuaceea a anului 1990: un super-partid(atunci era FSN-ul) ºi tot felul deîncercãri timide de a resuscita cu-rente politice uitate sau de a afirmaaltele noi, cosmetizate. Ba, îmi amin-tesc chiar cã în faþa enormului dez-echilibru, FSN-ul lui Petre Romancãuta soluþii de creare a unei alteopoziþii din propriile sale rânduri. Aºas-a ºi întâmplat: cu un PNL ºiPNÞCD care, împreunã, abia luaserãvreo 15 la sutã dintre procenteleelectorale, a fost nevoie sã se inven-teze o formulã PDAR (PartidulDemocrat Agrar al lui Surdu) +PNLAT (aripa liberalã smulsã dePatriciu de la Câmpeanu) ºi o forma-þiune ecologistã minorã (PER sauMER, sau alta) cu care Roman acoafat o aºa-numitã Cartã pentruDemocraþie cu care a remaniat Guver-nul, pentru a-i da o tentã mai puþinexclusivistã. Au fost simple artificii,care n-au rezistat în timp (toate acesteformaþiuni de strânsurã expirând ulte-rior), echilibrul - relativ - al câmpuluivenind, paradoxal, tot dinspre Putere.Ceea ce s-a întâmplat în 96, la alegeri,

n-a fost atât rezultatul concertãriiOpoziþiei, sau al unei oferte mai coe-rente, cât al slãbiciunilor acumulatede cãtre partidul de guvernãmânt, dar,mai ales, al iluziei electoratului cãunii politicieni ar putea fi mai bunidecât alþii. Rezultatul acestui experi-ment este cel cunoscut. Care va ficursul evenimentelor - din acest punctde vedere - în 2003? Se va repetascenariul din ‘90 sau cel din ‘96? Vascoate PSD-ul din pãlãrie o Opoziþiede circumstanþã, care sã dea mãcariluzia cã ar putea face mai mult decâtcea consacratã? Sau PD-ul ºi PNL-ul,cu sau fãrã PRM, vor moºi o nouãConvenþie Democraticã, în speranþacã vor reuºi sã potriveascã în broascaelectoralã o altã cheie? Sigur, deo-camdatã, este sigur un lucru: acela cãnedorind sã repete experienþa din ‘96,PSD va face tot ceea ce este posibil ºinevoie pentru a ajunge, în primãvaraviitoare la anticipate, speculând para-doxul pe care ultimele sondaje de opi-nie îl evidenþiazã: faptul cã în ciudasentimentului cã este strâns legat defenomenul corupþiei, în ochii publi-cului PSD rãmâne unica alternativãviabilã la guvernare.

22 Noiembrie 2002


Praga, via Varºovia

Drumul României sprePraga, cãtre Alianþa Nord Atlanticã atrecut prin Varºovia. ªi prin Tratatultrecut în istorie la prãbuºirea lagãruluicomunist. Ca membrã al unor alianþe,România ºi-a legat de Praga destinulde douã ori: prima datã în 1968, cândinvazia brutalã a Cehoslovaciei a ge-nerat o revoltã ºi o ieºire din rând, deneconceput pentru regulile care gu-vernau ‘suveranitatea limitatã’. ªipoate cã acest gest i-ar fi putut fi fatallui Ceauºescu dacã Moscova n-ar figãsit cã e mai convenabil sã tolerezeaceastã frondã decât sã o reprime.Praga ar fi putut sã însemne o cotiturãradicalã pe drumul consensului, dacãn-ar fi primat, în cele din urmã, ten-taþia totalitarã. A doua oarã Praga în-seamnã pentru România despãrþirea -definitivã probabil - de un destincaracterizat prin nesiguranþã ºi teamã.Este pentru prima datã în istoria lorcând românii nu se mai simt la dis-creþia unuia dintre marii lor vecini.Este pentru prima datã când româniisimt cã aparþin unei entitãþi concreteºi corecte, cu care se poate afla îndeplin sincronism, nu doar militar saupolitic. A fost însã nevoie sã trecemprin carantina Varºoviei pentru a

ajunge, la mai bine de un deceniu dela dispariþia Tratatului, în tabãra potri-vitã. Existã o ironie a sorþii care faceca, iatã, dintre cei 7 candidaþi carepãºesc de astãzi în Alianþã, 6 - dacã-iluãm în considerare pe baltici caentitãþi separate - sã fi venit aici dincelãlalt Tratat, din care doar Slovenia- prin fosta Iugoslavie - n-a fãcutparte. Vom putea, de astãzi, sã lucrãmliniºtiþi pentru interesele noastre, fãrãa mai trage cu ochiul, neliniºtiþi, sprerãsãrit. Pentru cã Rãsãritul însuºi seaflã azi în postura ineditã de a ajungeca, în cele din urmã, sã se uneascã cuApusul. Praga, dupã Praga ºi Varºo-via, anunþã apusul punctelor cardinaleºi începutul unui nou tip de orientarepentru o þarã aflatã în perpetuã panãde azimut.

23 Noiembrie 2002


Clintonîn România

Corespondenþã specialã pentru

Washington Times*

Dupã ce a participat, la Praga, laprimirea în Alianþa Nord-Atlanticã a treinoi þãri - Estonia, Letonia ºi Lituania,preºedintele Clinton a poposit la Buda-pesta, într-o vizitã de 4 ore în România.În capitala micului stat de la extremitateaesticã a continentului european, ºefulExecutivului american a fost întâmpinatde vechiul sãu prieten, preºedintele EmilConstantinescu, reales pentru un mandatde patru ani. Alãturi de preºedinte s-aaflat primul-ministru - din surse neofi-ciale, este vorba despre Victor Ciorbeasau Radu Vasile, oricum, un tip înalt, cupãrul grizonat ºi cu tenul de nuanþa celuial lui Colin Powell. Populaþia Budapesteii-a fãcut o primire entuziastã preºe-dintelui american, pe tot parcursul de laaeroportul Otopeni ºi pânã în centruloraºului, sute de mii de cetãþeni, cuexpresii de fericire întipãrite pe chipuri,agitând steguleþe tricolore ºi americane.Pe mari pancarte, arborate din loc în loc,se putea citi: Mulþumim din inimã Ame-ricii pentru Praga! Este vorba, bine-înþeles, de sprijinul pe care America l-aacordat Bulgariei în timpul invazieitrupelor Tratatului de la Varºovia, cândliderul comunist Ceauºescu a avut oatitudine de sfidare ºi de înfruntare amarelui frate de la Rãsãrit. Contrar pri-melor impresii, România nu este afectatãde faptul cã, la fel ca la Madrid, a fost

amânatã din nou, integrarea sa urmând sãaibã loc, cu un nou val, care va mai cu-prinde Slovenia, Slovacia ºi Bulgaria, în2007 - datã care a fost avansatã chiar deoficialii de la Bucureºti. PreºedinteleConstantinescu - acum într-o nouã înfã-þiºare, fãrã barbã ºi ochelari ºi, parcã, cevamai scund de staturã decât în urmã cu 5ani - a þinut sã marcheze progresulrelaþiilor bilaterale, amintind faptul cã în1990, la New York, avea prima întâlnirede câteva minute cu preºedintele Bush,întâmplãtor, pe holurile OrganizaþieiNaþiunilor Unite, în timp ce astãzi estegazda sa vreme de patru ore. ColinPowell ºi Condoleeza Rice au avut con-vorbiri cu premierul român Isãrescu,într-o reºedinþã oficialã de pe malullacului Balaton, în timp ce Prima Doam-nã a fost însoþitã într-o vizitã la Muzeulde Artã de cãtre doamna Mioara Roman,soþia premierului, despre care se cunoaºtecã, în general, refuzã orice apariþie înpublic alãturi de soþul sãu.

* În ediþia sa de lunea trecutã,ziarul Washington Times (a nu seconfunda cu prestigiosul WashingtonPost) afirma cã preºedintele Bush vaajunge în România, unde se va întâlnicu preºedintele român Emil Constan-tinescu, anunþând ºi ºtirea de ultimãorã cã, la Praga, NATO va primi treinoi membri - þãrile Baltice, în timpce România, Bulgaria, Slovacia ºiSlovenia vor trebui sã mai aºtepte.Washington Times este o publicaþielocalã, al cãrei patron este controver-satul reverend Moon, ºeful coreean alciudatei Biserici a Unificãrii, con-damnat în Statele Unite pentru evazi-une fiscalã.

25 Noiembrie 2002


NATOrelanseazã“rãzboiul”televiziunilor

În urmã cu 5 ani, la momentulMadrid al cursei pentru NATO, bãtãliamediaticã a fost câºtigatã fãrã drept deapel de cãtre PRO TV. Faptul cã nune-am calificat pentru primul val, numicºoreazã cu nimic meritele postu-lui din Tache Protopopescu care adesfãºurat o ofensivã plinã decreativitate, orga-nizând o caravanã apresei care a co- lindat principalelecapitale europene unde a încercat sãsensibilizeze auto-ritãþile în favoareasusþinerii aderãrii României. A fost untur de forþã cãruia celelalte posturi deteleviziune nici mãcar n-au maiîncercat sã-i opunã altceva decât rutinazilnicã. Astãzi, când bãtãlia pentruNATO a fost cîº-tigatã, panoramamedia - în special cea a audiovizualului- este net diferitã. Concurenþa,incomparabil mai strânsã, a fãcut ca numai puþin de 4 posturi sã lupte pentruun loc cât mai bun sub soareleaudienþei, într-o conjuncturã politicãcare a focalizat interesul gene-ral maimult ca oricând. Iar câºtigã- toareaacestei noi bãtãlii este, fãrã îndoialã,TVR. Postul naþional pare sã fi ieºitcu totul din letargia în care sescufundase în ultimii ani, letargie tul-buratã doar de micile rãzboaie internedintre echipele cu opþiuni politice dife-

rite. Odatã cu instalarea unei noi con-duceri ºi a noului Consiliu de Admi-nistraþie, lucrurile par sã se fi aºternutpe un fãgaº de lucru ºi rezultatele sevãd. Campania NATO-Praga a începutsã fie pregãtitã încã din urmã cu douãluni, iar studioul de înregistrare ºi caruldigital de transmisie de la AmbasadaRomâniei din Praga au constituit duºurireci pentru echipele celorlalte televi-ziuni, în momentul în care s-au apucatde treabã. Atât transmisiile de la Praga,cât ºi cele din timpul vizitei preºe-dintelui Bush au arãtat telespectatoriloro altã faþã a televiziunii publice: profe-sionistã, pe fazã, plinã de inventivitateºi apelând la surse competente, miº-cându-se bine într-un teritoriu plin decapcane ºi de riscuri. Nu vreau sã mini-malizez efortul celorlalte posturi com-petitoare care au încercat, la rândul lor,sã dea tot ce aveau mai bun. Dar a fost,fãrã dubii, momentul TVR. Chiar dacãacest lucru nu se va reflecta pe loc, înindicii de audienþã, câºtigul e mare subaspectul investiþiei de încredere pe careNicolau, Pojoni, Sârb ºi ceilalþi aufãcut-o cu un curaj ce nu mai pãrea sãfie printre atu-urile instituþiei care aalimentat cu profesioniºti, de-a lungulacestor ani, majoritatea canalelor co-merciale. Mult discutata ºi mult hulitateleviziune naþionalã, miza atâtor bã-tãlii de culise, este pe cale sã-ºi regã-seascã nu doar statutul dar - ce era maiimportant ºi autoritatea profesionalã.Bãtãlia pentru NATO a fost ºi propriaei bãtãlie.

26 Noiembrie 2002


Un guvern mai mic ºi mai vioi

Odatã trecut ºi hop-ul NATO,privirile guvernanþilor noºtri se aþintescfix spre UE, iar minþile lor gândesc: cumeste mai bine sã facem sã n-o sbârcim cufoaia de drum ºi în 2007 sã fim la des-tinaþie - poarta Uniunii? Pãi, o primãsoluþie este cea avansatã de premier,înainte de Praga: un guvern mai puþinstufos ºi mai eficient! Încã de la lansare,ideea a generat un curent de aer rece peculoarele anumitor ministere ºi prin cabi-netele anumitor miniºtri. Pentru cã în ac-cepþiunea actualã, remanierea nu înseam-nã doar înlocuirea unor miniºtri care nus-au ridicat la înãlþimea scaunului, ci ºiradierea din nomenclator a unor anumiteministere care nu-ºi mai justificã - dupãrãsplata jertfei patriotice electorale -existenþa. Pentru a avea o imagine mãcarsumarã a ceea ce ar putea sã însemneremanierea, haideþi sã o luãm metodic. ªisã începem cu ministerele, printr-un cal-cul invers: cine nu poate sã fie eliminatdin viitoarea listã? Pãi, portofoliile tradi-þionale: Interne, Externe, Finanþe, Apãra-re, Justiþie, Muncã ºi Industrie, Agricul-turã, Transporturi, Administraþia Publicã,Secretariatul general al Guvernului. Apoi,pachetul de bugetari: culturã, educaþie,sãnãtate. Alte douã, cu o importanþã spo-ritã în perspectiva lui 2007, Integrarea ºiNegocierea, ar putea fi cel mult cuplate,cu doamna Puwak titularã ºi cu dl Puºcaº

imediat sub dânsa. Care ar fi, atunci, can-didaþii la purificarea executivã? Ceirãmaºi: Mediul, Turismul, ÎntreprinderileMici ºi Mijlocii, Tineretul ºi Sportul,Telecomunicaþiile, Informaþiile Publice,Relaþia cu Parlamentul, APAPS-ul. Douãdintre acestea fuseserã lichidate de pute-rea precedentã ºi înviate de cea actualã,ca sã aibe domnii Agathon ºi Nica colegi.Primul îºi justificã tot mai puþin existenþa,pe mãsurã ce patrimoniul i se evaporã.Dl Agathon pare, la prima vedere, cel maila îndemânã de sacrificat. Nu la fel staulucrurile cu Nica, ale cãrui probleme ca-pãtã greutate. Sportul ar putea fi lipit pelângã alt minister, Informaþiile Publice lafel, Dezvoltarea ºi Prognoza ar merge pelângã Secretariatul General, Cercetareatot n-a mai rãmas nimic de ea, iarAPAPS-ul trebuie ºi el sã moarã de moar-te bunã. Concluzia? Vor rãmâne vreo 16ministere, dintre care vreo câteva îºi vorîngroºa schema cu cei licenþiaþi(Agricultura cu Mediul, SecretariatulGeneral cu Informaþiile ºi Prognoza,Educaþia cu Tineretul). Ce se va în-tâmpla cu Întreprinderile Mici ºiMijlocii? Acesta va dispare doar încazul unui conflict deschis cu Voicu-lescu ºi al alegerilor anticipate. Dacãnu, nu. ªi acum, succint, partea adoua: miniºtrii. Cine rãmâne, cinepleacã? ªanse mai mari de a pleca aravea doamna Stãnoiu, doamna Bartoººi doamna Andronescu. Adicã doam-nele. Ce ne facem, atunci, cu promo-varea femeii? Cã restul par destul debine bãtuþi în cuie. N-are rost sã anti-cipãm prea tare. Oricum, pânã la fine-le anului dl Nãstase ne va anunþa per-sonal cum va arãta un guvern mai micºi mai vioi.

27 Noiembrie 2002


Vor cãdea niºte capete...

N-am prea auzit de dlPodgoreanu pânã sã-i vãd expresia demulþumire întipãritã pe figura-i depodgorean sadea, imediat dupã ce-adat mustul în fiert - cu toatã funcþia sade secretar executiv al PSD ºi ºef decomisie parlamentarã. Sunt douã ex-plicaþii: ori eu nu prea ºtiu ce seîntâmplã în jurul meu, ori dl Podgo-reanu e un om în banca lui, carelucreazã în liniºte ºi cu discreþie, fãrãa se arãta una-douã prin faþa camere-lor de luat vederi. De data asta s-aarãtat, ºi a fãcut, parcã, totul sã nutreacã neobservat! I-a zis-o preºe-dintelui de la obraz, cã n-a catadixitsã mulþumeascã partidului care l-afãcut preºedinte, pentru prestaþia saPRO NATO. Zicã lumea ce-o vrea,asta e pãrerea mea! - a lãsat sã seînþeleagã belicosul parlamentar, pecare, însã, atent nu doar la nuanþe,secretarul general Guºã s-a grãbitsã-l contrazicã ºi sã dezicã partidul deopiniile acestuia. O miºcare inteli-gentã, din douã motive: primul - sedemonstreazã în acest fel cã în partidexistã pluralism al opiniilor ºi cãnimeni nu bagã pumnul în gura celorcare au ceva de spus ºi, doi, pentru cãîn acest fel partidul, în întregul sãu,

demonstreazã cã a înþeles exact de-mersul dlui Iliescu, ºi cã nu pozeazãîntr-un copil bosumflat cã nu i-a fostlãudatã mâzgãleala de pe peretelecamerei. Cã existã o supãrare îninteriorul partidului de guvernãmântºi cã dl Podgoreanu este supapa princare aceasta a refulat - este destul deevident. Motivul însã, nu e prea clar:lipsa laudelor sau promulgarea lupteinecruþãtoare împotriva corupþiei estedetonatorul reacþiei? Înclin sã cred cãcea de-a doua. Înclin, deasemenea, sãcred cã unora dintre fruntaºii pesediºtiaceastã veritabilã declaraþie de rãzboile-a dat frisoane. Pentru cã preºedin-tele a fãcut-o nu în faþa unei adunãride pensionari ºi/sau a unui colectiv demuncã din Olteniþa. A fãcut-o în faþapreºedintelui Statelor Unite. S-a legat,cu alte cuvinte, la cap - nu tocmai fãrãsã-l doarã. Pentru cã nu poþi sã-i spuiazi lui Bush cã te iei la trântã cucorupþia ºi mâine sã te gãseascã agen-þii FBI cu ea-n pat. Este limpede cãpreºedintele coace ceva ºi, dacã nimicexcepþional nu se va întâmpla în ur-mãtoarele luni, vorba lui Brucan, vorcãdea niºte capete. ªi nu capete deIsac sau de Pãvãlache, ca pânã acum,ci ale unorpersoane, cu scaune înaltesub fund. Aici, cred, trebuie cãutat dlPodgoreanu la nemulþumire. Evident,nu numai el.

28 Noiembrie 2002


Puterea ºiserviciile secrete

Separaþia puterilor în stat acondus cãtre un soi de echilibru pecare unii îl contestã: dintre un Execu-tiv care are toate comenzile deciziiloradministrative în mânã ºi o Preºe-dinþie care nu stãpâneºte, în mare,decât cele mai importante serviciisecrete. ªi unii ºi alþii considerã cu aunevoie de ceva mai mult pentru cabalanþa sã fie cu adevãrat echilibratã.Dl Talpeº, de exemplu, a consideratnecesar sã existe, ca la americani, unorganism de coordonare a tuturorinstituþiilor care trag cu ochiul ºi cuurechea. Ideea a fost consideratã ca oîncercare de a muta la Cotroceni polulde putere, fãcând din Executiv omarionetã a acestuia. În ciuda faptuluicã, în special dupã 11 septembrie, oanumitã concertare a acþiunilor aces-tor servicii apãrea necesarã, ideea acãzut în CSAT, pentru a nu încinge ºimai mult spiritele, ºi aºa inflamate decãtre corurile reunite ale Victoriei ºiCotrocenilor. Asistãm, în prezent, laun soi de armistiþiu, în virtutea cãruiaSRI ºi SIE dau raportul la Cotroceni(în primul rând), în timp ce Execu-tivul se mulþumeºte cu recolta servi-ciilor de specialitate de la Interne,Justiþie ºi Armatã. Evident cã pe fon-dul acestei dispute surde, survine

întrebarea: cât de puternice mai sunt,într-un regim democratic, serviciilesecrete? În ce constã puterea lor ºicum poate fi ea utilizatã în scopuripolitice? Un posibil rãspuns îl oferãºedinþa de miercuri de la SRI. Acolo,premierul a afirmat cã, în proporþie de80%, Guvernul este beneficiarulinformaþiilor pe care le furnizeazãServiciul Român de Informaþii.Informaþii, presupun, care vizeazãîntr-o mare mãsurã modul în carefuncþioneazã componentele adminis-traþiei. Informaþii care atrag atenþiaasupra unor fenomene care trebuiescþinute sub control: spionajul econo-mic, corupþia, traficul de influenþã,posibilele manifestãri teroriste.Acum, cã am intrat în NATO, proble-matica cu conotaþie externã îºi reducedin importanþã. Doar n-o sã ne apu-cãm sã-i spionãm sau sã-i dãm în gâtpe noii noºtri parteneri. Greul rãmânepe corupþie ºi pe manifestãrile adia-cente. Or, aproximativ aceleaºi infor-maþii SRI-ul le furnizeazã ºi preºe-dintelui, sau în primul rând preºedin-þiei. Acest lucru conferã din start unavantaj instituþiei din deal ºi devinemai de înþeles hotãrârea cu care pre-ºedintele a anunþat noua cruciadãîmpotriva corupþiei (guvernamentale,în primul rând) luânduºi-l de martorchiar pe Bush. Lupta împotriva corup-þiei este un obiectiv naþional, la caretrebuie sã se înhame ºi Dealul ºi Va-lea. Problema este unde se vor înre-gistra pagubele. Nu tocmai colaterale.

29 Noiembrie 2002


Meritele luiPodgoreanu

Chiar dacã pânã la urmã ºi-apus cenuºã-n cap ºi ºi-a cerut scuzepentru prejudiciul adus partidului prindeclaraþiile sale bosumflate de marþi, dlPodgoreanu rãmâne cu un mare merit:acela de a fi deschis ochii Opoziþiei înlegãturã cu calitatea de preºedinte altuturor românilor a domnului Iliescu.Ar mai fi avut aceºtia prilejul sã declarece-au declarat ieri-alaltãieri, dacã nu eradl Podgoreanu? Ar mai fi fãcut TraianBãsescu concesii la câinoºenia lui recu-noscutã, afirmând cã reacþia lui Iliescua fost cea a unui lider cu bun simþ? Armai fi avut un prilej atât de bun PetreRoman sã se mai apropie cu câþiva cen-timetri de fostul sãu partener de cuplu,spunând cã Iliescu a dat dovadã cã esteîn politicã pentru a-ºi asuma o rãs-pundere, ºi nu pentru un interes perso-nal? Sau Valeriu Stoica, când ar mai fiputut sã rosteascã aprecieri de genul“suntem adversari, dar fair-play-ul mãobligã sã recunosc cã dupã ‘90, s-a do-vedit a fi, în câteva momente impor-tante, un adevãrat om politic”? M-aºopri puþin la aceastã apreciere a luiValeriu Stoica: într-adevãr, Ion Iliescus-a dovedit redutabil în momente im-portante ale istoriei noastre de dupã ‘89.Dealtfel, nici nu cred cã vreo perso-

nalitate, cât de puternicã ºi complexãreuºeºte sã fie remarcabilã zi de zi ºiceas de ceas. Important este sã se ridicela înãlþimea misiei sale în momentele,de cumpãnã. Or, 23 noiembrie a fost unastfel de moment. Probabil cã, dupãmartie-mai ‘90, când calitãþile de ompolitic ale lui Iliescu s-au ilustrat plenarîn nebunia CPUN-ului, acesta este mo-mentul de vârf al carierei sale politice.ªi de maximã autoritate moralã. Pentrucã nimeni, sau aproape nimeni, nu maizâmbeºte acum neîncrezãtor, în colþulgurii, când Iliescu spune cã vrea sã serãzboiascã cu corupþia. Ba, cred, cãpentru majoritatea românilor el este înacest moment singurul om politic careare autoritatea moralã ºi publicã de apronunþa aceste cuvinte ºi singurul dela care se aºteaptã în mod concret ceva.Paradoxal, un astfel de moment vinetocmai atunci când Ion Iliescu nu maivrea ºi nu mai aºteaptã mare lucru de lapropria sa carierã. El îºi asumã, prinlansarea acestei provocãri o rãspundereenormã, aproape mortalã, în condiþiileîn care alãturi de el nu se aflã decât ma-rea masã a celor pe care corupþia îiafecteazã indirect. Lupta împotriva co-rupþiei va fi ºi o luptã împotriva unorfoºti tovarãºi de drum, care au apu-cat-o pe alte cãi ºi, poate, chiar împo-triva propriei sale creaþii politice - mãrefer la formaþiunea social-demo-cratãpe care a condus-o efectiv în cele maidificile momente ale existenþei sa-le. Înasta mi se pare cã constã marea provo-care a demersului care l-a supãrat pe dlPodgoreanu ºi pe unii dintre camarazi.ªi care i-a fãcut pe adversari sã vadãadevãrata faþã a omului politic Iliescu.

30 Noiembrie 2002


“Rãzboiulpalincii” -într-o variantã“soft”?

Deºi unii s-au grãbit sã în-fiereze faptul cã premierul va absentade la ceremoniile prilejuite de ani-versarea Zilei Naþionale ºi de la fes-tivitatea în cursul cãreia urma ca pre-ºedintele sã-i înmâneze cea mai înaltãdinstincþie româneascã, înclin sã credcã Adrian Nãstase a fãcut o miºcareîndrãzneaþã ºi provocatoare. Sã te aflila Budapesta taman în preajma ZileiNaþionale nu poate fi (doar) o întâm-plare. Poate fi, mai ales, o miºcareprin care poþi sã forþezi mâna gaz-delor pentru a face gesturi care încotidian nu-ºi au rostul. Desigur, nu euzual ca de ziua ta sã mergi în vizitã.Aceastã vizitã n-a fost însã una obiº-nuitã ºi nici destinaþia nu este. CuUngaria avem un contencios lung ºipresãrat cu episoade dramatice. Aspe-ritãþile istorice n-au putut fi atenuatenici de internaþionalismul proletar pevremea când fãceam parte din acelaºilagãr ºi ne aflam sub aceeaºi pulpanãideologicã, ºi nici de trecerea spec-taculoasã de la totalitarism la demo-craþie. Mai mult, integrarea euro-atlanticã ºi europeanã a fost conce-putã mai mult pe partituri de orgoliidecât pe o sãnãtoasã colaborare ºiconcertare. Ungaria ºi România îmiseamãnã cu doi alergãtori de cursãlungã care ºtiu cã trebuie sã termine

împreunã competiþia, dar îºi pândescfiecare miºcare încercând sã-ºi punãcâte o piedicã la momentul oportun.Eforturile de apropiere, de lãsare înurmã a cicatricilor trecutului n-au datroade spectaculoase. De vinã a fost,poate, un orgoliu funciar ºu frustrareateritorialã a vecinilor noºtri, combi-natã cu resentimentele noastre în faþapermanentei agitaþii create în jurulideii de superioritate chesaro-crãiascãfaþã de balcanismul nostru. Cu totapelul preºedintelui Iliescu la o re-conciliere de tip franco-german, tem-peratura relaþiilor bilaterale s-a pãstratla o gradaþie joasã, între reprezentanþiinoºtri la vârf existând evidente idio-sincrazii. Lucrurile par sã stea altfelîn situaþia de faþã, când ºi Medgessyºi Nãstase dau senzaþia cã fac partedin aceeaºi familie de politicienirãbdãtori ºi ambiþioºi, hotãrâþi sã nulase lucrurile aºa cum le-au gãsit.Relaþia personalã a celor doi poate fio ºansã, grefatã pe fondul unui con-text în care spiritul de curtenie vaobliga pe gazde ca, într-un momentfestiv ca acesta, sã depãºeascã limi-tele convenienþelor uzuale. Vizita luiNãstase la Budapesta ar putea deveniun reper pe drumul pe care variilerãzboaie locale - de tipul celui lapalincii - ar putea fi înlocuite cu ani-versãri decente ºi civilizate.

P.S. Parcã pentru a face înciudã feluritelor Cassandre, premierula reuºit sã fie prezent ºi la festivitateade decernãri ºi la recepþia de laCotroceni, reîntorcându-se duminicãla Budapesta.

2 Decembrie 2002


Nu vrea nimeniBCR-ul?

Este a doua sau a treia oarãcând privatizarea BCR-ului cade dincauzã cã APAPS nu reuºeºte sã-igãseascã un mire pe mãsurã: adicã uninvestitor strategic, dispus sã achizi-þioneze pachetul majoritar al celei maiimportante bãnci din România! Ce seîntâmplã? De ce n-o vrea nimeni?Are defecte ascunse, pe care le ºtiudoar cunoscãtorii? ªi de ce nu ajun-gem la vorba premierului: e o bancãbunã, care face profit, de ce s-o mãri-tãm oricum? Dl Nãstase are, pe fond,dreptate. Dânsul nu ne spune, explicit,cã vânzarea BCR-ului nu e o idee fixãa dlui Muºetescu, ci o solicitare ex-presã din partea FMI. Domnii de laWashington condiþioneazã viitoarelenoastre colaborãri (eliberarea câteunei noi tranºe din acordul stand-by)de câteva operaþiuni pe care ei leconsiderã esenþiale: privatizarea BCRºi înlãturarea câtorva mari gãuri negredin industrie. Între ele existã o legã-turã pe care FMI-ul vrea s-o rupã:BCR-ul este puºculiþa la care recurge,de regulã, Executivul. Când e strânscu uºa de sindicaliºtii de la Braºov, dela Reºiþa, de la Hunedoara ºi din altecâteva locuri. Atunci, premierul sauministrul Industriei, sau preºedintele

APAPS pun mâna pe telefon ºi-l sunãpe dl Dãnilã: Mai dã-le, dom’le, ogurã de oxigen ãstora! ªi dl Dãnilã ledã, pentru cã amintiþii domni suntºefii lui, atâta timp cât pachetul majo-ritar de acþiuni aparþine statului. Dacãprivatizãm BCR-ul, atunci noua con-ducere nu mai are nici un motiv sãfacã sluj ºi sã pompeze pagubã înconturile proprii. În felul ãsta gân-deºte FMI-ul sã rezolve o problemãde nerezolvat de cel puþin 13 ani.Numai cã tot FMI-ul vine cu ideeaunui investitor strategic care sã ia51% din acþiuni. Or, un astfel de in-vestitor nu poate fi decât unul strãin.Oare aºa sã fie? Chiar nu existã înþarã banii necesari privatizãrii BCR-ului? La cât s-a furat ºi s-a deturnat,mi-e greu sã cred. Probabil cã baniiãºtia nu se aflã într-un singur buzunar.Sunt în mai multe. Mã întreb, ca neo-fitul, de ce nu încearcã APAPS-ul sãlanseze o ofertã publicã de privatizarea BCR-ului cãtre toþi românii? Cinen-ar vrea sã cumpere acþiuni la ceamai mare bancã româneascã? Care,în felul acesta, ar rãmâne româneascã,fãrã ca, însã, sã o mai facã dependentãde guvern? Întreb, nu dau cu parul!

3 Decembrie 2002


Eroiianticorupþiei din fotbal

În stilul devenit deja carac-teristic, tartorul fotbalului românesc,cel care cu mândrie îºi asumã poreclade ‘Corleone’ - Miticã Dragomir -aruncã o nouã fumigenã în arena plinãde zoaie a fotbalului: cicã ºtie el cinear fi de vinã pentru corupþia dinfotbal. Arbitrii! Ba, Miticã adaugãfaptul cã ºtie ºi câþiva arbitri care vândmeciuri cu neruºinare. Îi ºtie, dar cânde vorba sã-i ºi spunã, o dã cotitã. Seprevaleazã de... secretul fotbalistic!Tot pe el îl scapã, mai deunãzi, gurape dinainte, afirmând cã o droaie dearbitri n-au nici o meserie, nici oslujbã, dar trãiesc ca niºte nababi doardin arbitraj. Nu din primele pe care ledã Liga, ci din cele negre, oferite pen-tru favorizarea uneia sau alteia dintreechipe. Cât de îndreptãþitã e afirmaþiasa s-ar putea afla lesne printr-o simplãinvestigaþie pe care ar trebui sã o facãdin oficiu Parchetul Naþional Antico-rupþie, care de-aia a fost inventat, sã-idea în gât pe corupþi - inclusiv pe ceidin fotbal. Dacã n-o face, e treaba lui(a lor, adicã). Ce vreau sã spun ºi un-de l-aº adnota pe dom’Miticã: ar fibine dacã e aºa cum spune el. Arbitriicorupþi - restul curaþi ca lacrima! Dar,sã nu-mi spunã mie preºedintele Ligii

cã arbitrii ar fi corupþi dacã n-ar existacorupãtori: la echipe, la Ligã, la Fede-raþie. Corupþia arbitrilor este rezul-tatul unei stãri ºi nicidecum cauza.Corupþia arbitrilor este instrumentulprin care cooperativa îºi face jocurileºi aranjeazã fotbalul românesc. Între-barea pe care mi-o pun este de ce abiaacum cooperatorii înºiºi încep sã-ºipunã problema consecinþelor corup-þiei din fotbal? Simplu: pentru ce s-aajuns la fundul sacului! Atâta timpcât s-a trãit din osânza unor rezultateinternaþionale, cât timp în faþa publi-cului se putea agita steagul succe-selor, discuþia n-avea relevanþã.Acum, când ºi succesele s-au dus,când fotbaliºtii sunt tot mai slabi, n-au cotã ºi nu pot fi vânduþi pe dolari,toatã lumea se agitã. Le este în joc nudoar cozonacul, ci ºi pâinea! Ar fidispuºi sã facã ceva ºi soluþia cea maila îndemânã este sã-i sacrifice pe alþii.ªi atunci de ce sã nu-i dãm pe arbitripradã mulþimii nemulþumite, existândºansa ca noi, ceilalþi, sã scãpãm nudoar cu faþa curatã, dar sã ºi pozãm îneroi ai anticorupþiei?

4 Decembrie 2002


Bãtãlia politicã ºi mita

Aºtept ºi eu cu nerãbdarelãmuririle pe care le va oferi ParchetulNaþional Anticorupþie în legãturã cu‘cazul Dabela’. Pânã atunci vor cir-cula nu puþine suspiciuni în legãturãcu motivele reale ale arestãrii sale.Unul dintre motive, pe care l-a pus încirculaþie chiar primarul Bãsescu, esteacela cã arestarea ar fi urmarea‘rãzbunãrii’ consilierilor PSD, carefac legea în Consiliul General, ºi carear fi fost afectaþi de acþiunile direc-torului de la RADET. ªi nu oricum, cidirect la buzunar. Spune Bãsescu cãniºte firme aparþinând consilierilor arfi aranjat un import masiv de contoarede apã caldã, pe care ar fi urmat sã levândã populaþiei la un preþ mediu decirca 1.000 de euro per bucatã. Ar fivorba, zice Bãsescu, de vreo 200.000de contoare doar la prima strigare. Eibine, aceastã mãnoasã afacere ar fifost grav afectatã de un lot de con-toare primite din Danemarca, pe careprimarul i-a ordonat lui Dabela sã lemonteze gratuit, urmând ca ulterior sãse importe cantitatea necesarã, dar laun preþ de doar vreo 300 de euro pebucatã! Aceastã operaþiune ar fi pro-vocat o loviturã grea pesediºtilor, carear fi urmat sã înregistreze o pagubã

substanþialã. Dacã cifra de 140 mili-oane euro vi se pare exageratã e trea-ba dumneavoastrã. Zice tot Bãsescucã Dabela ar fi fost ameninþat înrepetate rânduri ºi sfãtuit sã nu deacurs dispoziþiilor primarului general,în caz contrar urmând a-i fi puse pecap Curtea de Conturi, Garda Finan-ciarã, Poliþia, Justiþia ºi aºa mai de-parte. La prima vedere, scenariul parea se derula dupã cum zice Bãsescu.La a doua, dl Dabela pare sã-ºi fibãtut singur cuie în talpã, acceptând omitã de 160.000 de euro. Este vreolegãturã între cele douã situaþii?Foarte probabil, nu. Doar cã, într-olume marcatã de felurite lupte, poli-tice sau economice, trebuie sã fii curatca lacrima. Nu poþi sã fii corect într-oparte ºi incorect în alta.

9 Decembrie 2002


Întoarcerea lui Cãlinescu

În jurul capului lui FlorinCãlinescu continua sã pluteascã aurade mare maestru al show-ului TV,chiar dacã de vreun an ºi jumãtate elnu se mai arãtase la faþã, dupã des-pãrþirea în termeni destul de neclaride Trustul PRO al lui Adrian Sârbu.Aceastã aurã a dispãrut, însã, brusc,vineri searã, odatã cu revenirea - carese anunþase a fi în forþã - pe miculecran al muribundului post Tele 7abc.Cei care ºi l-au închipuit pe FlorinCãlinescu muncind de dimineaþãpânã-n noapte, cu mânuþele lui amân-douã pentru a-ºi crea un piedestalmediatic pe mãsura talentului sãu, seîntreabã acum, nedumeriþi, ce-o fi fã-cut în tot acest rãstimp, dacã rezul-tatul este cel pe care ni l-a înfãþiºat:un show însãilat ºi buimac, un soi deamestec nereuºit între Bate palma,Preþul corect ºi Jocker, dar mult mailipsit de nerv ºi de inspiraþie. Strãda-nia lui Cãlinescu de a avea haz ºi de afi spontan s-a concretizat printr-ocãznealã adeseori penibilã, în carecelebrul sãu discurs incoerent n-a maifost agrementat de nimic din ceea ce-l fãcuse faimos. Deºi locul în care sedesfãºoarã noul spectacol (Alo, Flo-rin!) este acelaºi în care se producea

Chestiunea zilei, nimic nu mai sea-mãnã. Un cadru sãrãcãcios ºi banal,prost luminat, cu o scenografie decãmin cultural; nimic din strãlucirea,din glamour-ul pe care-l punea înshow trupa de ºoc de la PRO, curemarcabilele-i resurse materiale ºi defantezie. În spatele lui Cãlinescu stã,azi, un patronat meschin ºi neîncre-zãtor, care încearcã marea televiziuniicu degetul mic, încercând sã profite,în stilul clasic, de naivitatea ºi nebã-garea de seamã a publicului, arun-cându-i în faþã nada cu milionul dedolari zilnic, care, însã, este foarteprobabil sã nu-l câºtige nimeni, nici-odatã. Nu concurenþa Titanicului estecea care a fãcut ca audienþa postuluisã nu sarã vineri searã, peste valorilepe care le înregistrau Condurãþeanusau Dragomir jr., ci propria concu-renþã a lui Cãlinescu: din ambalajulfãrã luciu, el a scos un produs obositºi expirat, arãtând cã absenþa înde-lungatã din prima linie a show-bizz-ului îi poate fi fatalã oricui, maiales când vrea sã reînnoade firul deunde s-a rupt, uitând cã, între timp,caravana a parcurs un drum lung. Vi-neri searã Cãlinescu mi-a apãrut ca unpinguin trist ºi singuratic, eºuat pe obucatã de gheaþã care în vecii-vecilorn-ar putea rãpune vreun Titanic...

10 Decembrie 2002


“Legionarul”Mihãilescu

Decorarea SecretaruluiGeneral al Guvernului, ªerban Mihã-ilescu, va fi surprins pe mulþi dintreicei obiºnuiþi sã citeascã sau sã audãcomentarii mai mult sau mai puþinrãutãcioase la adresa sa, al cãror nu-mitor comun ar fi pretinsele salearanjamente ilicite. Arestarea fostuluisãu consilier Pãvãlache ºi explicaþiilesale cam bâlbâite au dat apã la moarãsusþinãtorilor. Aºa încât festivitateacare a avut loc la Ambasada Franþei aridicat unele întrebãri. Cea mai la în-demânã ar fi urmãtoarea: franceziiignorã comentariile din jurul secre-tarului general, sau nu sunt la curentcu ele? Gestul de a i se decerna unadintre cele mai prestigioase medaliiale statului francez capãtã, astfel, unuºor aer de frondã. Medalia de pepieptul lui Miki le Bakchich - cum l-a numit odatã chiar un cotidian fran-cez - vrea sã spunã ceva. Mi-e greu sãcred cã autoritãþile franceze sunt atâtde neglijente sau de imprudente încâtsã riºte sã onoreze în acest fel per-soane pe care apoi ar trebui sã ledezavueze. Cred, mai degrabã, cãfrancezii l-au judecat pe ªerbanMihãilescu cu mai multã obiectivitateºi punând în balanþã lucruri concrete.Pentru cã, dincolo de rumori ºi bârfe,

Mihãilescu este o persoanã eficientã.ªi foarte activã. De cele mai multeori, funcþia este cea care-i cere sã seamestece în lucruri în care alþii pre-ferã sã nu se bage, tocmai pentru anu-ºi ºifona imaginea. Poate cã este ºiun soi de blestem al funcþiei: aºa apãþit ºi Viorel Hrebenciuc, suspectatla rândul lui de tot felul de malver-saþiuni, dar niciodatã dovedit ca atare.Ca ºi Hrebenciuc, Mihãilescu a ac-ceptat, poate, cu prea multã uºurinþãun calificativ - poreclã care avea, într-un fel ºi o conotaþie simpaticã. L-alãsat sã circule, devenind în final vic-tima sa. Acþiunea guvernului francez,care-l alãturã pe ªerban Mihãilescuunui ºir de politicieni remarcabili -începând cu Coposu ºi continuând cuManolescu, Geoanã ºi Tãnãsescu, mairecent - ne poate atrage atenþia asuprauºurinþei cu care privim uneori lucrurifoarte serioase.

12 Decembrie 2002


Salariile groazeiºi“laboratoarele”C.A.

A trebuit ca directorulRADET sã fie înhãþat pentru o banalãmitã (banalã - pentru cã fenomenul ela ordinea zilei) ca sã aflãm ce câº-tiguri fabuloase au directorii de Regii,ca rãsplatã a faptului cã gestioneazãbunurile statului. ªi cã mita repre-zintã, uneori, un soi de bacºiº carevine ca la frizeri, în completareavenitului. Dl Dabela avea planificatun câºtig anual de aproape un miliard- salariul ca salariul - la nivelul unuisecretar de stat. Dar erau sporurile ºiprimele - acestea din urmã, de unmilion pe zi! Deci, fãcea treabã nufãcea, era cald în case sau nu era, dlDabela se premia cu un milion -indiferent de felul zilei - de muncãsau de sãrbãtoare. Vã veþi întreba,desigur, cum era posibil aºa ceva?Nu-l controla nimeni pe director? Nucontrola nimeni contabilitatea Regi-ei? Nici unul dintre membrii Con-siliului de Administraþie - oamenipuºi acolo sã vegheze tocmai lacorecta gestiune a banului public - nua fost ºocat de aceastã scãldãtoare cubani în care se lãfãia directorul? Aicimi se pare cã este buba multor situaþiisimilare: Consiliile de Administraþie.Acestea au încetat sã fie structuri de

veghe ºi s-au transformat în adevãrategãºti de privilegiaþi. Faptul cã legeazice cã un membru C.A. primeºte20% din veniturile directorului, lãmu-reºte totul: cu cât i se aprobã direc-torului venituri mai mari, cu atât creº-te ºi suma cu care membrii C.A.pleacã acasã dupã fiecare ºedinþã!Cine e nebun sã-ºi mai punã întrebãrisau sã atragã atenþia? Cu atât maimult cu cât desemnarea celor care facparte din consiliile de administraþie adevenit un mijloc prin care autoritãþilerecompenseazã serviciile sau loiali-tatea anumitor persoane pentru carenu mai au alte funcþii. Sau cãrora leridicã în felul acesta nivelul de traibugetar. Aºa încât, hai sã nu ne maimirãm, ca proºtii, ce salarii ale groa-zei au unii slujbaºi ai statului ºi sã neîntrebãm mai degrabã cine are inte-resul sã menþinã acest sistem de pãgu-bire a bugetului?

13Decembrie 2002


Imaginea lui Vãcãroiu

N-am de gând sã mã erijez înapãrãtor al lui Nicolae Vãcãroiu - arecine sã o facã în numele sãu, ºi poatesã o facã singur, la uma urmelor - darnu cred cã faptul cã s-a dus la tribunal,ca orice cetãþean, pentru a-ºi susþinecauza într-un proces pe care l-a inten-tat unui coleg de breaslã (gazetãreascã- n.n.) este cel mai bun prilej de a-lpersifla ºi de a-l lua peste picior. Badin contrã. Cred cã, procedând astfel,preºedintele Senatului a vrut sã de-monstreze cã nu se considerã maipresus de lege. Între atâtea VIP-uricare nu catadixesc sã rãspundã lasomaþiile legale ale justiþiei, neres-pectând reguli elementare ºi trimi-þându-ºi la înaintare armate de juriºticu tupeu, prezenþa d-lui Vãcãroiu însala de judecatã unde a aºteptat curãbdare sã-i vinã rândul pentru a fiaudiat, nesolicitând un tratament spe-cial, ca pentru cel de-al doilea om înstat, este un act de bun simþ. Cred,deasemenea, cã bunul simþ este carac-teristica principalã a acþiunii publicea celui care a fost prim-ministru într-una dintre cele mai dificile etape aletranziþiei. Sigur, este discutabilã, dinpunct de vedere etic, renunþarea cuîntârziere la funcþia pe care o deþineaîn banca lui Vântu, dupã ce devenisepreºedinte al Senatului. Faptul însã,

cã a lucrat în acest domeniu, nu poatefi, în sine o culpã. ªi nici mãcar cã alucrat cu Vântu dinainte ca aceasta sãdevinã oaia neagrã care a fost. DlVãcãroiu a avut ºi are un mare han-dicap: negãsirea unui tip normal dedialog cu mass media. Aceastã de-fecþiune s-a produs în perioada man-datului sãu de prim-ministru, cândpreocuparea staff-ului sãu pentruimagine a fost nulã. Aº spune, chiar,cã a fost livrat pe tavã publicaþiiloravide de scandal care l-au transfor-mat, pe bazã doar de impresii, într-unpersonaj strãin cu totul de esenþa sa.Pentru cã dl Vãcãroiu este, în primulrând, un om serios ºi un profesionistîn domeniul sãu. Poate nu chiar unHagi al finanþelor, dar nici prea depar-te de aceasta. Cine-l cunoaºte, maiºtie cã nici nu este un amator deesenþe tari, singurul viciu - fumatul -combãtându-l din interior, prin recen-ta interdicþia fumatului în sediulSenatului. Lucrurile au atins o culmea nedreptãþii în chiar relatarea epi-sodului pe care-l pomeneam la înce-put. Pentru Nicolae Vãcãroiu pare cãnu e bine, oricum o dã. Dacã nu seprezenta era acuzat de infatuare. Dacãs-a prezentat, e suspect de populism.Dacã va pierde procesul, îl va pierdepe merit. Dacã-l va câºtiga - e rezul-tatul influenþãrii ºi intimidãrii in-stanþei. Cine e de vinã de aceastãsituaþie? Poate cã, într-o mãsurã,chiar Nicolae Vãcãroiu. Dar ºi, saumai ales, cei care l-au lãsat pradãacestei campanii, fãrã a schiþa vreungest.

14 Decembrie 2002


Arta negocierii

Într-o recentã conferinþã depresã, la Copenhaga, dupã summit-ulComisiei Europene care a marcat ceamai importantã lãrgire din istoriaUniunii - cu 10+2 membri - premierulNãstase atrãgea atenþia asupra carac-terului special al ‘ajutoarelor’ ºi alfinanþãrilor europene. Discuþia pleca-se de la faptul cã Polonia a negociatcu îndârjire majorarea sumelor alo-cate, ameninþând chiar cu retragereadin cursã! Pentru noi, acest lucru parede domeniul imposibilului: cumadicã, sã le spui europenilor cã dacãnu-þi dau cât vrei tu, nu te mai inte-reseazã aderarea? Polonia, spuneapremierul, are o situaþie aparte: ea afost mai doritã de cãtre Uniune, decâta dorit ea Uniunea. Este o þarã im-portantã - a ºasea ca populaþie dinEuropa. Ea a fost port-drapelul demo-lãrii comunismului. Are o poziþie stra-tegicã importantã. Ne putem comparanoi cu Polonia? Sau cu Turcia, carela aceeaºi reuniune a fãcut presiuniinimaginabile sã i se stabileascã odatã a începerii negocierilor de ade-rare, atunci când dorea ea: adicã pânãîn decembrie 2004, când Uniunea maiare aceeaºi componenþã. Pentru astai-a ºantajat pur ºi simplu pe ameri-

cani, ameninþându-i cã altfel îi va fiimposibil sã le punã la dispoziþie ba-zele militare pentru atacul împotrivaIrakului. ªi Bush i-a luat frumos, larând, pe europeni ºi i-a rugat, somat,sã acorde puþinã atenþie Turciei. Ceeace s-a ºi întâmplat. Ei bine, cam cumar putea România sã se situeze pe oaltã poziþie, decât aceea de copilneastâmpãrat, mereu pedepsit ºi me-reu amãgit cu câte o bomboanã? Nupoate - a fost rãspunsul care s-adesprins din analiza premierului. Nupoate nici mãcar sã facã precum polo-nezii ºi sã cearã majorarea subven-þiilor agricole - având din acest punctde vedere, o situaþie similarã. Faþã decele vreo 10 miliarde de dolari - la câtse presupune cã se va ridica, în final,subvenþia totalã pentru polonezi, mili-ardul nostru pare o glumã. Dar ºiacesta ridicã o problemã, zice dlNãstase: miliardului acestuia noi vatrebui sã-i adãugãm, din bugetul nos-tru alte vreo douã. Pentru cã aºa eprocedura: fiecare proiect se finan-þeazã într-un procent care trebuiecompletat cu bani proprii. Or, pentrunoi, constituie o dificultate sã gãsimaceºti bani. O subvenþie mai mare, vaînsemna o cheltuialã mai mare dinbuzunarul nostru! E un lucru pe carepânã ºi unii miniºtri abia acum începsã-l înþeleagã, a mai spus premierul.Existã, desigur, o artã a negocierii.Totul este, însã, sã ai, în afarã de abi-litatea de a te tocmi, ºi ceva argu-mente. Pe-ale noastre le-am camirosit...

16 Decembrie 2002


Timiºoara, 13 ani dupã...

Se împlinesc astãzi 13 ani dela scânteia care a declanºat incendiulRevoluþiei. Istoria a vrut ca acestlucru sã se întâmple la Timiºoara, oraºce va rãmâne, indiferent de mersulvemii, în posesia unui fanion ce-i dãdreptul sã se mândreascã cu faptul dea fi fost locul unde, în zidul care nedespãrþea de libertate, s-a produsprima spãrturã. Cinci zile mai târziu,întregul edificiu al dictaturii urma sãse prãbuºeascã sub presiunea enormãa unei nemulþumiri populare îndelungþinutã în frâu. Evenimentele de laTimiºoara - poate încã nu suficientclarificate - au avut, în principal, me-ritul de a arãta lumii o altã faþã aromânilor. Cã acest lucru s-a întâm-plat într-un loc în care românismuleste o idee de solidaritate culturalã,mai mult decât un dat etnic, mi separe a fi, de departe, aspectul cel maiîncãrcat de semnificaþii. Pentru cã subcãlcâiul dictaturii au fost strivite ºiconºtiinþe ungureºti, ºi sãseºti sauºvãbeºti, ºi sârbeºti, ºi bulgãreºti, ºiþigãneºti sau evreieºti, nu doar româ-neºti. A avut, teoria ºi practicamarxistã, aceastã calitate, de a nu facediscriminãri atunci când trebuiaucreate opinii ºi conºtiinþe de masã.

Dupã 13 ani, la Timiºoara pare sã firãmas doar amintirea fugarã a incan-descenþei acelor zile. Viaþa are tipiculsãu ºi dupã zbuciumuri majore,existenþa se reaºeazã în tiparele obiº-nuite. Timiºorenii au modestia oame-nilor care ºtiu cã ceea ce au fãcut,trebuia fãcut. Cã odatã datoria îm-plinitã, eroii se întorc la locurile lor.ªi-i vãd de treabã... Mai grav mi separe faptul cã dincolo de zidurileTimiºoarei, oamenii încep sã uite. Sausã trateze cu indiferenþã ceea ce aurealizat semenii lor din oraºul de peBega. Uitând aceste lucruri, sunt înpericol de a ignora ceea ce ar puteaface ca astfel de lucruri sã se repete.Ori, aºa ceva nu trebuie, nu poate sãse întâmple. Este motivul pentru careastãzi, mã descopãr ºi las gândul sã-mi cutreiere în voie, în Piaþa Operei,printre cei care astãzi sunt sau nu maisunt...

17 Decembrie 2002


Paraleleleinegale ale dlui Burcea

Alin Burcea, patronul firmeide turism ‘Paralela 45’ ºi fost secretarde stat la ministerul de resort pânã înurmã cu câteva zile este un caz tipicpentru modul în care a fost ºi mai esteînþeles conflictul de interese. În cazuldlui Burcea, conflictul a apãrut abiaatunci când interesele sale de busi-nessman în domeniul turismului n-aumai putut fi ‘paralele’ cu funcþia pecare o deþinea. Funcþie în care, sã nuvã închipuiþi cã ºi-a dezavantajatvreun moment propria firmã. Ba dincontrã. Dl Burcea nici mãcar nu semai ferea de ochii lumii ºi ai minis-trului pentru a-ºi îmbina armonioscele douã funcþii distincte întruprosperitatea afacerilor sale. Cum aajuns dl Burcea demnitar, numaiDumnezeu ºi cei care l-au pus ºtiu.Domnia sa a avut o slãbiciune pentruPartidul Democrat, din ale cãruirânduri s-a luptat din rãsputeri, ani larând, cu primarul þãrãnist de sectorChiriþã, care þinea morþiº sã-i scoatãfirma dintr-un spaþiu pe care-l deþineacam abuziv la parterul clãdirii unde seafla ºi primãria sectorului, în chiarburicul târgului. În 2000 a fãcutcampanie intensã pentru partidulcare-i oferea câteva ‘prãjituri’ consis-

tente (între altele ºi o prestaþie fãrãlicitaþie, pentru EXPO 2000 Hanovra)pentru ca brusc, ºi fãrã nici o expli-caþie, la finele lui 2000 sã aparã pelista Guvernului. Întrebãrilor puseatunci li s-a rãspuns cã nu contatrecutul politic al dlui Burcea, ciprezentul sãu de om de afaceri, ºispiritul pe care ar fi trebuit sã-l insufledomeniului de care urma sã se ocupe.Cã ministrul Agathon s-a gândit cã arputea avea în Burcea un sprijin pro-fesionist, mi se pare de înþeles. Dome-niul era unul dinamic, iar principalasarcinã a ministrului era sã privatizezecu grãbire tot ceea ce rãmãsese la stat.Cã de unele dintre privatizãri s-a mailipit ºi dl Burcea, n-ar fi un capãt delume, chiar dacã, precum în cazulterenurilor de sport de la Neptun, afãcut-o la vedere, fãrã ca mãcar sã semai fereascã, participând personal lalicitaþie. Dar, se pare cã omul a pier-dut mãsura punând în pericol ºi de-mersurile ministrului, ºi credibilitateaGuvernului, în special dupã cazulPãvãlache. Aºa cã dl Burcea a fostretrimis la munca de jos, stingându-se, mai bine mai târziu decât deloc,conflictul de interese. Al ministerului.Nu ºi al secretarului sãu de stat...

18 Decembrie 2002


Rãmâne cum am stabilit!

Mi-am amintit, fãrã sã vreau, desloganul cam fãrã noimã al reclameipentru o marcã de vodcã, recepþionânddeclaraþiile ºi comentariile produse dupãîntâlnirea de marþi dintre preºedinte ºipremier, pe tema rãs-discutatã a alegeriloranticipate. Deºi s-a consumat între patruochi, aceasta este prima confruntare pu-blicã a celor doi lideri. Publicã, în sensulcã ea a fost intens mediatizatã ºi pregãtitã,vreme de mai bine douã luni. În toatãaceastã perioadã în care a deþinut capulde afiº al comentariilor politice, premierula fãcut uz de întregul arsenal al puteriisale de convingere pentru a explica de ceeste nevoie de aceste alegeri. La rândulsãu, prudent cum îl ºtim, preºedintele n-arostit niciodatã ‘un nu hotãrât’, a spus cãproblema trebuie discutatã ºi analizatã petoate feþele, neomiþând însã sã adaugecare este pãrerea sa personalã. Schim-burile indirecte de replici au culminat cucel direct, de la Copenhaga, unde preºe-dintele a zis cã nu e convins de nece-sitatea anticipatelor, iar premierul aadãugat cã el sperã sã-l convingã pe pre-ºedinte cã convingerea sa nu e prea con-vingãtoare. Nu ºtim, deocamdatã cel pu-þin, ce-au discutat cei doi, preþ de patruore - adicã tot atât cât a stat Bush laBucureºti. ªtim doar cã la finele întâlniriiîn care fiecare a intrat cu pãrerea sa, auieºit împreunã cu convingerea - mai mult

sau mai puþin solidã - cã anticipatele ‘nusunt o prioritate’ pentru România. Deo-camdatã. Cã altele sunt prioritãþile -inclusiv, sau mai ales - ‘o remanieresemnificativã’. Evident cã ambii termeni- prioritate ºi semnificativã - suportãnuanþe. Dacã anticipatele nu constituie oprioritate acum, nu vor constitui nici pânãîn 2004, ceea ce înseamnã cã nu maimeritã sã vorbim despre ele. Aici rolulpreºedintelui - deþinãtorul ‘cheii’ de des-chidere a acestei porþi - cam înceteazã.Pentru cã remanierea, semnificativã saunu - este o chestie care priveºte Execu-tivul. Premierul a spus-o cu o iritare binestãpânitã la finele întâlnirii. Aici, deci, dlpreºedinte poate sã dea sfaturi, de fãcutfacem noi treaba, cum ar veni. Cum spu-neam, întâlnirea de la Cotroceni, repre-zintã prima confruntare publicã a celordoi poli de putere. Din aceasta a ieºit în-vingãtor preºedintele, prin încãpãþânareacu care ºi-a susþinut punctul de vedere. Oîncãpãþânare care poartã, pe undeva ºipecetea unor frustrãri în serie, deter-minate de filosofia unora dintre subor-donaþi dlui Nãstase, care l-ar dori pepreºedinte ceva mai liniºtit: adicã sã steala el, la Cotroceni, sã dea medalii, dar sãne lase sã lucrãm în liniºte, la adãpostulanticipãrii. De cealaltã parte este ‘meri-tul’ echipei prezidenþiale de a-l fi întãrit(ºi întãrâtat!) pe dl Iliescu într-o poziþiecare este legatã direct de destinul lor pu-blic de dupã anticipate. Din acest amestecde interese generale ºi private, rezultã osituaþie care va da bãtãi de cap tuturorpãrþilor ºi va prilejui o serie întreagã degesturi vindicative. Cu consecinþele derigoare pentru mersul lin al Reformei...

19 Decembrie 2002


Un paradoxromânesc

Faptul cã dupã mesajul sãu înfaþa Parlamentului preºedintele a fostluat în braþe cu atâta entuziasm de cãtreOpoziþie nu trebuie sã mire pe nimeni.Orice este împotriva Puterii, sau pare sãfie, e numai bun pentru Opoziþie. Aceiaºioameni care l-au tãvãlit pe preºedinte de-a lungul timpului, prin zoaiele publice,schimbã acum placa ºi gãsesc, dintr-odatã, cã e echidistant ºi cã-ºi face datoriade preºedinte. Dl Iliescu ºi-a fãcut ºipânã acum datoria. Poate cu prea multãstricteþe uneori, pentru o societate caren-avea la îndemânã alt model decât acelaal liderilor comuniºti autocraþi, care dincând în când lãsau pradã publicului pecâte un fruntaº mai de mijloc care ieºisedin graþii. Asupra acestuia se revãrsau caspre un paratrãznet, nemulþumirile popu-lare, iar liderul maxim apãrea ca unarhanghel al dreptãþii care, dacã maigreºeºte din când în când, o face pentrucã cei din jur îl mint sau îi ascund ade-vãrul. Nu doresc sã fac o astfel de com-paraþie, pentru cã ea este neavenitã dintoate punctele de vedere. Ca preºedinte,dl Iliescu a fost întotdeauna loial premi-erilor sãi, indiferent de gradul de sim-patie pe care îl nutrea faþã de aceºtia. Cusiguranþã însã cã, în afarã de dl Vãcãroiu- care a avut ºi un alt statut politic ºi aactivat ºi într-o altã conjuncturã - dlNãstase s-a bucurat în cea mai mare mã-

surã de suportul preºedintelui. Tempera-mente diferite, generaþii diferite, ºcolidiferite - dar, vreme de doi ani, comuni-carea lor n-a fost nici pe departe atât deplinã de note false pe cât a lãsat sã secreadã presa avidã de scandaluri. Nicidiscursul de joi nu mi se pare a fi fostatât de ‘antiexecutiv’ pe cât vor unii sã secreadã. A fost, mai degrabã, un mesajcritic ºi autocritic, preºedintele asumân-du-ºi, alãturi de Executiv, nerealizãri.Dar aceste nerealizãri rãmân, fatalmente,în zona administraþiei. Adrian Nãstaseeste, de departe, cel mai bun produs alpoliticii postdecembriste. Este, dease-menea, cel mai bine organizat ºi maieficient premier. În timpul mandatuluisãu administraþia a parcurs un lung drumde la haosul instalat de Coaliþie, la re-construcþia credibilã a instituþiilor sta-tului. Fire autoritarã, structurã puternicã,premierul atrage mult mai multe resen-timente din partea adversarilor sau aconcurenþilor, decât a atras oricare dintrecei care l-au precedat. Acest plus de per-sonalitate l-a pus, în nu puþine situaþii, înconcurenþã directã cu ºeful statului, ceeace a produs iritãri în special în zonaanturajelor. Dar, faptul cã în ciuda criti-cilor, justificate sau nu, în ciuda convin-gerii unui important numãr de români cãnu o duc bine ºi cã principalul respon-sabil de aceastã stare e corupþia, carac-teristicã aproape oricãrei puteri - maibine de jumãtate dintre ei ar vota totPSD-ul ºi pe Adrian Nãstase! Estedoar un paradox aparent, care pune înaltã luminã, inclusiv relaþia, conside-ratã acum a fi pe muchie de cuþit, întrepreºedinte ºi premier.

21 Decembrie 2002


Trânta cu corupþia

Cred cã premierul Nãstaseare dreptate când afirmã faptul cãcorupþia ºi lupta împotriva corupþieiau devenit fetiºuri, ºi cã de aici seaºteaptã rezolvarea tuturor proble-melor. Cred, deasemenea, ºi ce spunepreºedintele Iliescu, cã nu tot ceea cecontravine legii este corupþie ºi cãinfracþionalitatea are un registru larg,de care nu se fac rãspunzãtoare rela-þiile incorecte dintre reprezentanþiistatului ºi cetãþeni. Corupþia este,însã, o realitate, nici mãcar carac-teristicã unei societãþi aflate în tran-ziþie sau unei þãri sãrace. Corupþiaeste pretutindeni pe glob, mai multãºi mai gravã acolo unde ºi miza estemai mare. Cred, chiar, cã datoritãunor condiþii specifice, corupþia laromâni este mai micã decât în alteogrãzi învecinate, inclusiv din moti-vul cã s-a vorbit mult despre ea. Seîntâmplã însã ca amploarea ei sã fieasimilatã intensitãþii discursului gaze-tãresc, care gãseºte în corupþie unuldintre subiectele favorite, cu maximimpact la un public tot mai frustrat decondiþiile generale de viaþã, dispus sãgãseascã, oricând, un þap ispãºitor.Desigur cã lupta împotriva corupþieieste o necesitate vitalã. Nu cred însã

cã ne putem face un ideal din a trimitecât mai mulþi oameni dupã gratii, maiales cã în condiþiile unei puterniceconfuzii morale, fenomenul nici numai este interpretat ca atare, ci ca un‘obicei al locurilor’. Existã, în Româ-nia, mulþi corupþi, mari ºi mici. Cadpradã anticorupþiei mai ales cei mici.Cei mari au învãþat ºi ºtiu sã-ºi pã-zeascã pielea. Au, de multe ori, ºi mij-loacele necesare. Cu cât fenomenul emai amplu, cu atât el este mai greu decombãtut. Principala preocupare, pri-oritate, o reprezintã - cred - comba-terea surselor corupþiei. Acþionareaasupra conjuncturilor ºi mecanis-melor care o induc, o fac posibilã.Eliminarea acestor conjuncturi vaaduce, dupã sine, mai puþine cazuri decorupþie. Asta în primul rând. În aldoilea, cred cã instrumentul de luptãcel mai convingãtor îl reprezintãseveritatea sancþiunilor. Celor care nusunt dotaþi de la naturã cu cinste,onestitate, responsabilitate, trebuie sãli se opunã modelul descurajator.Teama de braþul lung al legii. Spaimade a sta multã vreme departe de lume.Ofensiva împotriva corupþiei cu astaar trebui sã înceapã: cu determinareaºi eliminarea cazurilor. ªi sã sfâr-ºeascã cu severitatea pedepselor.

23 Decembrie 2002


AdevãrurileRevoluþiei:masacrul de laMApN

Adevãrul despre Revoluþie afost, pânã de nu demult, una dintrecele mai fierbinþi dorinþe ale româ-nilor. Ea s-a mai rãcorit dupã ce,ulterior câºtigãrii alegerilor cu acestslogan, Coaliþia s-a dovedit incapabilãsã ofere rãspunsuri credibile. Încet-încet, pe mãsura ce evenimentul seîndepãrteazã în timp, subiectul începesã-ºi piardã din acuitate. Sau, poate cãlumea a început sã-ºi dea seama cã nuexistã un adevãr unic, absolut, ºi cãadevãrul general este compus dintr-osumã de adevãruri particulare. Prac-tic, s-ar putea spune cã fiecare dintrenoi este deþinãtorul unui anumeadevãr, cel care corespunde în cea maimare mãsurã propriilor noastreaspiraþii sau idei. Existã ºi adevãrurimai simple, care nu þin de o anumeinterpretare. Adevãruri despre reali-tatea unor evenimente sau întâmplãri.Una dintre acestea s-a petrecut înseara zilei de 23 decembrie 1989, pefundalul isteriei create de fenomenulterorist. De la Ministerul ApãrãriiNaþionale, proaspãtul ministru alApãrãrii, Nicolae Militaru solicitaUnitãþii Speciale de Luptã Antite-roristã (USLA) sprijin împotriva unorteroriºti care atacau sediul ministe-

rului. Ordinul este transmis chiar decãtre ºeful formaþiunii, colonelulArdeleanu, care se afla împreunã cuministrul în exerciþiu ºi un fostadjunct de ministru. Din ordinul luiMilitaru, Ardeleanu cere ca forma-þiunea de intervenþie sã fie condusã decolonelul Trosca. Trei ABI-uri (ARO-uri cu blindaj uºor) pleacã, cu echi-paje formate din vreo 15 luptãtoriantiteroriºti, spre Drumul Taberei.Pleacã, fãrã ca cineva sã le dea vreunconsemn, vreun indicativ de recu-noaºtere. Ajunse în faþa ministerului,cele trei ABI-uri sunt întâmpinate cufoc greu de pe tancurile ce înconjurauclãdirile. Douã sunt distruse ºi ºapteocupanþi sunt uciºi. Restul sunt dezar-maþi, maltrataþi de civili ºi militari, ºireþinuþi ca teroriºti, care ar fi încercatsã atace ministerul. Cadavrele celoruciºi rãmân în stradã, pânã a doua zi,batjocorite ºi acoperite de inscripþiileteroriºti. Au trecut de atunci 13 ani ºinu se ºtie cine este vinovat de acestmasacru. De 13 ani se ºtie cã Militarufusese urmãrit, ca spion sovietic, ºi cãdosarul îi fusese instrumentat de colo-nelul Trosca, cel ucis în ambuscada dela MApN. Dar tot de 13 ani nimeni n-a miºcat un deget pentru a reda celor10 orfani rãmaºi de pe urma acestoracþiuni, demnitatea pãrinþilor lor. Esteunul dintre adevãrurile revoluþiei carepot fi aflate.Dacã se vrea...

24 Decembrie 2002


Crãciunulînsângerat

Pentru prima datã în cei 13ani care au trecut de la Revoluþie mis-a întâmplat sã simt nevoia de aschimba canalul când au fostprezentate secvenþe de la Revoluþie.Iar când s-a reluat, pe programul 2,integral, procesul lui Ceauºescu, amînchis televizorul. Nu pentru cã aºavea vreo nostalgie. Nu pentru cãastãzi aº crede mai puþin decât atuncicã a fost, într-adevãr, o Revoluþie. Cipentru cã toate acestea îmi trezescacum sentimentul unui prea-plin ºinevoia de a nu mai privi în trecut, cide a întoarce ochii spre viitor. Crãciu-nul de acum 13 ani a fost un Crãciunînsângerat. Stropit cu sângele celorpeste 1000 de victime. ªi cu acela allui Ceauºescu. Îmi amintesc revoltacu care am citit într-o publicaþie fran-cezã, la vreo 10 zile dupã evenimente,un articol în care judecarea ºi îm-puºcarea lui Ceauºescu erau consi-derate un act barbar. Am scris atunciun articol polemic în care spuneamcã, desigur, stând la cãldurã, în faþatelevizorului, lângã o masã de Crã-ciun plinã cu de toate, poþi sã ai sen-timentul unei barbarii. Dar dacã aitrãit în România, în acei ani de frig,de lipsuri ºi de spaimã, rãsplata era

cea meritatã. Astãzi nu mai sunt la felde convins de acest lucru. LuiCeauºescu i s-a oferit atunci ºansaunei morþi care unora le-a pãrut, iaraltora le va pãrea eroicã. Cea maipotrivitã pedeapsã pentru el ºi pentruconsoarta lui ar fi fost sã trãiascã aºacum trãiau mulþi oameni atunci. Sãîndure frigul, lipsurile ºi spaima zileide mâine... Iatã, însã, cum, în modironic pedeapsa rãmâne valabilãpentru cei care nu o meritã. Astãzi,mai mulþi decât în ’89, românii trãiescla fel, sau poate chiar mai prost.Lipsurile s-au mutat din galantare înbuzunare. Iar speranþele de atunci - cãîntr-o bunã zi vom reuºi, poate, sãscãpãm de Ceauºescu, dacã nu ºi decomunism - nu mai are, astãzi, nici uncorespondent. Crãciunul lui 2002poartã încã ºi va mai continua sãpoarte pecetea sângelui risipit ºi asperanþelor neîmplinite...

25 Decembrie 2002


Ne putem baza pe sondaje

Sondajul IMAS realizat doarcu o zi înainte ca ºeful sãu, sociologulAlin Teodorescu, sã fie înregimentatîn echipa guvernamentalã în calitatede coordonator al programului dereformã a administraþiei publice,aduce câteva noutãþi interesante subraportul încrederii. Încrederea este ocategorie foarte specialã. Ea poate ficu greu cuantificatã, iar indicaþiile pecare ni le oferã au doar un rol orien-tativ. Nici politica, nici adminis-traþianu se fac cu sentimente. Se fac cuvoturi. Lungul drum al votului trece,însã, inevitabil prin câmpia sentimen-telor. Prin parcela încrederii. Care maieste cota încrederii români-lor îninstituþii ºi în oameni? Aici sondajulne oferã câteva rãspunsuri care meritãsã fie comentate. Biserica îºi pãstrea-zã neatins primul loc, cu un procentajde invidiat: 92%. Pe locul doi, ca ºipânã acum, Armata, cu 84,3%. Sur-prinzãtor, pe locul trei apare MassMedia, cu 72,1%. Spun surprinzãtor,pentru cã tabloul pe care-l oferã massmedia - scrisã sau vorbitã - nu maieste deloc acela idilic al ultimilor ani.În interiorul mass media s-au produsdepartajãri impor-tante. Se profileazãtot mai clar, curente comerciale ºi de

scandal, odatã cu continua scãdere aapetitului pentru lecturã al consuma-torului tra-diþional. Locul, cred cã sedatoreazã percepþiei uniforme a preseica principal mijloc de luptã împotrivaflagelului numãrul 1: corupþia. La dis-tanþã mare de primii trei, plutonulcompact al unor instituþii cu tradiþieîn lipsa de încredere a poporului. Ceamai scãzutã cotã o au ONG-urile, încãneînþelese pe deplin ca rol ºi casubstanþã de publicul larg cãruia-iapar ca niºte entitãþi difuze, a cãrormisiune este sã încurce lucrurile. Nicisindicatele nu se bucurã de prea multãîncredere, dar, oricum, sunt pesteParlament, care rãmâne un soi decampion al frustrãrilor publicului,copleºit de modelele negative pe carele furnizeazã, constant, instituþia ale-ºilor. Interesantã ºi semnificativã mise pare apariþia, în zona instituþiilorcare încep sã se bucure de încredere,a SRI-ului, detaºat de ereditatea în-cãrcatã în scandaluri ºi manipulãri.Cât despre Guvern, el stã la 41,4 pro-cente, mai mult decât în tot cursulanului, dar mult mai puþin decât ºefulsãu, premierul, creditat la acelaºicapitol cu un maxim de 56,2%, pesteIliescu (50,8%) ºi Geoanã (50,4%)desprinºi în tripletã câºtigãtoare.

26 Decembrie 2002


Încredere ºi notorietate

Sã mai zãbovim preþ de unpunct pe y asupra sondajului IMASdinaintea sãrbãtorilor. ªi anume lacapitolele dedicate încrederii în per-sonalitãþile publice ºi a notorietãþiiacestora. De regulã, lectura rapidã asondajelor duce la confuzii ce provindin nediscriminarea celor douã cate-gorii: sã inspiri încredere e una, iar sãfii notoriu, cunoscut e alta. Gradul denotorietate poate fi foarte mare, iarîncrederea foarte micã. ªi viceversa.Ce ne propun autorii sondajului întrudefinirea celor douã noþiuni: 11 numede politicieni. ªi din arcul puterii ºidin Opoziþie. Când spun arcul puterii,mã gândesc la coaliþia pe care PSD-ul o formeazã cu PUR ºi UDMR, cutoate tendinþele individualiste aleacestora. Un Dan Voiculescu, de pil-dã, veºnic având de reproºat acþio-narilor majoritari ciocoismul compor-tamental faþã de minoritari, poate fi cugreu definit ca om al Puterii, dupãcum Ciorbea, la cârma unui partidieºit de pe orbita parlamentarã, nuprea poate fi arondat Opoziþiei.Plutonul Puterii este reprezentat depreºedintele Iliescu - cu o notorietatemaximã, de 99% ºi cu 50,8 aprecieripozitive, de Adrian Nãstase, ºi el cu o

notorietate tinzând spre maxim(98,2%) dar cu cel mai bun procent deaprecieri pozitive (56,2%), eternuloutsider Geoanã, mai puþin notoriu(84%) dar cu un coeficient de încre-dere apropiat de al preºedintelui, ºi dedoi ‚nimeriþi’: senatorul Pãunescu -mai puþin notoriu decât te-ai aºtepta(91,2%), creditat cu prea puþinãîncredere (24,6%) ºi privatizatorulMuºetescu, nici cunoscut (51,45) ºideloc crezut (5,1%). Opoziþia formea-zã un bloc compact, cu coeficienþi denotorietate între 92,8% (Stolojan),93,5% (Bãsescu) ºi 96,6% (Vadim)dar cu cote diferite la încredere - de lapuþin (Vadim - 21,4%), la mediu(Stolojan - 33,8%) ºi pânã la mulþu-mitor (Bãsescu - 44,5%). Mai nousosit în câmpul bãtãliilor politice,Voiculescu (proprietarul PUR-ului)are o notorietate remarcabilã (56%)dar se bucurã de doar ceva mai multãîncredere decât Muºetescu (9,3%).Marko Bela, în schimb, are o bunãnotorietate (86,1%), iar încredereatâta cât e nevoie sã-ºi facã treaba(12,8%). Este, bineînþeles un clasa-ment pentru care nu se poate bãgamâna în foc. Mai degrabã un exerciþiumenit sã sugereze cum se miºcã, însus ºi în jos, aprecierile publicului, înfuncþie de baletul cotidian al actorilorpolitici.

27 Decembrie 2002


Vizele Schengenºi milionul lipsã!

Dintr-o statisticã datã publi-citãþii de cãtre Ministerul de Internereiese cã anul trecut au ieºit din þarã 5milioane de români! Aproape unuldin patru, din punct de vedere statis-tic, a beneficiat de mãsura anulãriirestricþiilor de circulaþie în þãrileUniunii Europene, membre ale Acor-dului Schengen. Pentru o þarã care numai demult decât acum 13 ani aveafrontiere închise ermetic, este o per-formanþã. Desigur, nu este vorba des-pre cinci milioane ‘om cu om’, pentrucã în statisticã intrã ºi cei care au ieºitde mai multe ori. Dar despre vreodouã milioane jumãtate, tot estevorba, ºi nici asta nu-i de colo. Maipuþin în regulã mi se pare faptul cãatunci când s-a tras linia ºi s-auadunat cei plecaþi, scãzându-se ceiveniþi, a ieºit o lipsã de un milion. Dedata asta, milionul e chiar milion ºiromânii ãºtia sunt împrãºtiaþi prinlume ºi prin Europa, cu ºi fãrã treabã,ºi ar trebui sã se întoarcã acasã maidevreme sau mai târziu. Cert este cãun român din 22 nu s-a aflat, la acestsfârºit de an, printre ai sãi. E o sta-tisticã cel puþin îngrijorãtoare, pentrucã, cei care lipsesc sunt, în general,oameni activi ºi în putere, de care este

foarte posibil ca economia sã ducãlipsã în eforturile ei de redresare. Ãstaar fi un punct de vedere. Altul este cãmajoritatea acestora reuºesc sã câºti-ge cumva un ban, mai mult decât arputea câºtiga acasã. Legal sau nu, eipun banii ãºtia deoparte ºi se întorc cuei în þarã pentru a-ºi mai rezolva dinprobleme. Fac, cum s-ar zice, aportvalutar. Ei aduc bani, alþii îi duc. Unimportant numãr dintre cei aflaþi întrecele 5 milioane, sunt ‘navetiºtii’ dinzona de vest a þãrii, cei care se urcã înmaºinã ºi-ºi fac cumpãrãturile pestegraniþã, unde produsele par sã fie nudoar mai de calitate, ci ºi mai ieftine.ªi, uite-aºa, o parte din amintitulaport valutar se întoarce de unde avenit, doar pentru cã nu suntem înstare sã ne pãstrãm acasã nici oameniiºi nici banii.

28 Decembrie 2002


Anticipatele cu sula-n coaste

De douã ori a avut sentimen-tul, dl Iliescu, cã i se pune sula-ncoaste: prima datã, la crearea CPUN-ului, când þãrãniºtii ºi liberalii autãbãrât pe el sã desfiinþeze FSN-ul, iara doua oarã când premierul a mers laCotroceni ca sã-l convingã sã fie deacord cu alegerile anticipate. Niciatunci ºi nici acum dl preºedinte n-aputut fi convins, ceea ce constiuie odovadã pentru faptul cã sula nu esteinstrumentul cel mai potrivit pentru a-l face sã-ºi schimbe convingerile. Saupãrerile. ªi cã altele ar trebui sã fiemetodele prin care ar putea fi influ-enþat într-o direcþie sau alta. Am fãcutaceastã introducere pentru a ajunge laideea tacticii ºi strategiei politice.Într-un context ca al nostru, când întreseparaþia puterilor în stat ºi colabo-rarea lor intervin o groazã de necu-noscute, orice intervenþie ar trebuifãcutã cu un anume dichis. Eu, depildã, dacã aº fi fost în locul d-luiNãstase (pur teoretic, mã-nþelegeþi) ºiaº fi stat mai bine de zece ani înspatele, la stânga ºi la dreapta preºe-dintelui, n-aº fi dat buzna peste dânsulpunându-i în faþã hârtia ºi tocul pentrua semna. Pentru cã - aºa cum bine s-avãzut - n-aº fi avut nici o ºansã. Aº fiînceput exact cu sfârºitul. Adicã, pri-

mul lucru pe care l-aº fi fãcut cândmi-a venit în minte ideea cu antici-patele, ar fi fost sã-i solicit preºedin-telui o întrevedere pentru a mã sfãtuicu dânsul. I-aº fi pus-o cu toate amã-nuntele: cu argumente pro, cu ar-gumente contra, cu beneficii ºi cupierderi. L-aº fi lãsat sã o dospeascão sãptãmânã-douã dupã care aº firevenit cu câþiva dintre principaliicolaboratori (între care ar fi avut grijãsã fie ºi câþiva dintre oamenii sãi) ºiaº fi fãcut o discuþie mai largã. ªi,abia dupã ce aº fi simþit cã am începutsã-l clatin, aº fi recurs la presiuneamediaticã, la simpozioane, la delegaþiipermanente ºi aºa mai departe. În niciun caz n-aº fi fãcut cum a fãcut dlNãstase (avantajul celui care stã pemargine!). N-am nici o îndoialã cãideea anticipatelor are câteva raþiuniserioase. Nu mã îndoiesc cã între cal-culele unei formaþiuni politice aflatela putere figureazã, în primul rând,ideea de a rãmâne la putere. Dar, înfelul în care a decurs toatã aceastãcampanie existã vicii de procedurãînsemnate, care n-au fãcut decât sã oîngroape. Cel puþin pentru o perioadã(importantã) de timp.

30 Decembrie 2002


Anul Praga

Cei 12 ani care au trecut de laRevoluþie n-au fost prea bogaþi înrealizãri. Nici pe plan intern ºi niciinternaþional. O tranziþie zbuciumatã,caracterizatã prin frãmântãri socialeacute ºi un management politic stân-gaci ºi hei-rupist au fãcut ca Româniasã se transforme în oaia neagrã a uneiEurope pe cale de a se constitui înturmã organizatã, unicã. Mineriadeleºi Piaþa Universitãþii au fãcut ca acce-sul nostru în Consiliul Europei sã fieîntârziat mai mult decât era nevoie.Miºcarea buimacã ºi isprãvile conaþi-onalilor noºtri pe meleagurile euro-pene, ne-au lipsit de ridicarea vizelorcu mai mult de un an decât pe bulgaride pildã. Lipsa de profesionalism ºide seriozitate a guvernãrii Coaliþieine-a întârziat cu cel puþin patru aniintegrarea în NATO ºi a transferatspre orizontul lui 2007 integrareaeuropeanã. Suntem, am putea spune,campionii întârzierilor, ai ºanselorratate ºi ai termenelor amânate. Prac-tic, fãcând bilanþul celor 12 ani postdecembriºti, un singur rezultat con-cret, palpabil, ni se aratã: este invitaþiade a ne alãtura tratatului Nord-Atlantic. Summit-ul de la Praga arputea sã însemne pentru noi ºi un

final al bâlbâielilor. Acolo unde, în1990, se semna actul de deces alfostului Tratat de la Varºovia, s-adecis integrarea României între naþi-unile democratice ce-ºi garanteazãreciproc independenþa ºi securitatea.Decizia de la Praga este, prin filosofiaºi prin semnificaþiile ei, una dintrecele mai importante din istoria mo-dernã a României. Anul 2002 varãmâne în analele istorice ca ‘AnulPraga’: cel în care România a ruptdefinitiv atât cu trecutul sãu comunist,cât ºi cu spaimele sale istorice provo-cate de (s)umbra marilor vecini. Iardacã acest lucru s-a întâmplat, estemeritul tuturor celor care, de-a lungulacestor 12 ani, au tras, atât cât le-a statîn putere, þara spre un destin de careare nevoie ºi pe care-l meritã.

31 Decembrie 2002


Toate pânzele sus

ANDOgrafia zilei

- Selecţiuni 2002 -


Câinele de pază

În ring


Pasiuni

Weekend


Integrarea transatlantică

Protest


Spirit creştinesc

Reacţii specifice


Pierderi colaterale

Impegat de mişcare


Cezar şi Brutus

Ospeţie


Infailibilii

Ultimul vagon


Separaţia părerilor în stat

Nedumerire


Casa de modă Victoria

Lupta dreaptă


Vizită oficială

Puncte de vedere


Reacţie în lanţ

Privilegiu


Stand-by

Scufiţa Roşie la Cotroceni


O Floare şi doi grădinari

Antimafia


Cimitirul la Parchet

Poveşti la Cotroceni


Parada modei

Exigenţă europeană


Datini strămoşeşti

Culmea civilIzării


Ceata lui Piţigoi

Head hunting


Colegii

Meandrele concretului


Pluralism media

Forţa Colectivului


Integrarea nasului în ciorbă

Lung e drumul Pragăi


Caravana trece

Puterea exemplelor


Principiul conductelor

Ştafeta cu obstacole


D-ale sindicatelor

Stabilizarea transporturilor


Măsuri severe

Adopţie internaţională


Între două

Model nou


Soroc

Drapelul şi Stema


Proces de producţie

Politica de consum


Marile manevre

Decizie delicată


Şocul CM

Dedesupturi


INDeX

A.Radu F. Alexandru – senator PNL şi candi-dat la funcţia de rabin şef al ComunităţiiEvreieşti

Ion Amarie – procuror, primul şef al Par-chetului Naţional Anticorupţie (PNA)

Ecaterina Andronescu – ministru al Educa-ţiei

Ion Antonescu – patron al Agenţiei de Tu-rism Marshal şi secretar de stat la MinisterulCulturii şi Cultelor

Cornelia Andreescu – pensionară, a găsit înautobuz o sacoşă cu câteva milioane de leipe care a depus-o la poliţie

Dan Matei Agathon – ministru al Turismu-lui

B.Daniela Bartoş – ministru al Sănătăţii

George Becali – om de afaceri,implicat într-un schimb fraudulos de terenuri cu Ministe-rul ApărăriiNaţionale

Traian Băsescu – primar general al Capitalei

Cornel Boiangiu – parlamentar liberal, carea trecut la PNŢCD, după ce ţărăniştii n-aumai intrat în parlament

Nicolae Badea – ginerele lui Ion Dincă, ac-ţionar la Clubul Dinamo

Iosif Boda – analist politic

Bogdan Baltazar – preşedintele BRD

Alin Burcea – patronu Agenţiei de TurismParalela 45 şi secretar de stat la MinisterulTurismului

Sorin Beraru – om de afaceri israelian, im-plicat în fraudarea firmei CICO

Alexandru Bittner – om de afaceri, coacţio-nar la firma DALLI

Gabriel Bivolaru – parlamentar PDSR, con-damnat pentru evaziune fiscală

C.Mugur Ciuvică – fost şef de cabinet al luiEmil Constantinescu

Dumitru Ciauşu – ambasador la Paris şicandidat PNŢCD la alegerile parlamentaredin 2000

Vova Cohn – patronul firmei ROMCAR-TON şi acţionar la DINAMO

Radu Câmpeanu – fondator al PNL

Viorel Cataramă – fruntaş liberal şi om deafaceri

Niculae Cerveni – avocat, fost preşedinte alPNL-CD

Corinne Coman – consilieră a premieruluiAdrian Năstase

Florin Călinescu - actor

Silvia Ciornei – ministru al ÎntreprinderilorMici şi Mijlocii, membru PUR

D.Petru Dumitriu – scriitor, autorul celebrei„Cronici de familie”

George Ioan Dănescu – fost ministru de In-


terne şi şef al IGP

Dumitru Dragomir – preşedintele Ligii deFotbal

Valer Dorneanu – preşedintele Camerei De-putaţilor

Mircea Dinescu – membru al ColegiuluiCNSAS

Nicolae Dănilă – preşedintele BCR

Gheorghe Dabela – director generalRADET

Sorin Dimitriu – preşedintele FPS şi minis-trul Privatizării

Bogdan Dumitraşcu – rector al UniversităţiiInternaţionale Deschise TecnoeconomicăEuropeană

Radu Duda – principe, ginerele regeluiMihai

Vasile Dâncu – ministru al Informaţiilor Pu-blice

Dumitru Dângă – preşedintele UCECOM

Caius Traian Dragomir – ambasador laAtena

Dan Diaconescu – patronul postuluiOglinda TV

F. Mihai Fercală – preşedintele SIF Transilva-nia

Gheorghe Fulga – directorul Serviciului deInformaţii Externe

Gheorghe Florică – fost şef al Gărzii Finan-ciare

Gyorgy Frunda – parlamentar UDMR

G.Filip Georgescu – director general al RNPRomsilva şi parlamentar PDSR

Cozmin Guşă – secretar general al PDSR

Mircea Geoană – ministru de Externe

Dinu Gavrilescu – fost ministru al Agricul-turii din partea PNŢCD

Nicolae Grigorescu –şef al Comisiei de Ar-bitri, FRF

Viorel Gheorghiu – parlamentar PDSR, gi-nerele lui Bebe Ivanovici

Aurel Ghibuţiu – primul preşedinte al Ca-merei de Comerţ şi Industrie a României

H.Gheorghe Hagi – jucător şi antrenor al echi-pei naţionale de fotbal

Horia Hossu – vicepreşedintele BănciiDacia Felix

Şerban Huidu – realizatorul emisiunii „Cro-nica Cârcotaşilor” (Prima TV)

Rona Hartner – actriţă, implicată într-unscandal sexual

Viorel Hrebenciuc – parlamentar PDSR

I.Antonie Iorgovan – parlamentar PDSR

Valentin Ionescu – economist, fost ministrual Privatizării în guvernul Ciorbea

Mihai Iacob – patronul ziarului „Curentul”


Marcel Ivan – preşedintele CREDIT BANK

Bebe Ivanovici – preşedintele ConsiliuluiJudeţean Ilfov

Anghel Iordănescu – antrenor al echipei na-ţionale de fotbal

L.Petru Lificiu – ministru al Mediului

M.Sever Meşca – parlamentar PRM

Miron Mitrea – ministrul Transporturilor

Şerban Mihăilescu – secretar general al Gu-vernului

Ioan Avram Mureşan – fost ministru alAgriculturii din partea PNŢCD

Dorin Lazăr Maior – revoluţionar braşo-vean, parlamentar PRM

Radu Mazăre – parlamentar PDSR

Eugen Mihăescu – consilier prezidenţial şiparlamentar PDSR

Sever Mureşan – investitor la Banca DaciaFelix

Lavinia Miloşevici – campioană mondială lagimnastică

Bela Marko – preşedintele UDMR

Nicolae Manolescu – fost preşedinte PAC

Neven Mates – şeful Delegaţiei FMI

Ovidiu Muşetescu – preşedintele FPS

Dorin Marian – consilier prezidenţial al lui

Emil Constantinescu

Virgil Măgureanu – preşedintele PartiduluiNaţional Român

N.Teodor Nicolăescu – preşedintele BănciiRomâne de Scont

Dan Nica – ministrul Telecomunicaţiilor

Ilie Neacşu – parlamentar PRM

Shimon Naor – traficant de armament

Valentin Nicolau – director general al TVR

Nicuşor Năstase – patronul Vox Maris

Michael Mc Nutt – reprezentant Noble Ven-tures, investitor la Reşiţa

O. Ludovic Orban – membru al conduceriiPNL

Sorin Opescu – parlamentar PDSR, candi-dat la primăria Capitalei

Gheorghe Onişoru – preşedintele ColegiuluiCNSAS

Marius Olteanu – procuror, şef al Gărzii Fi-nanciare

P.Radu Podgoreanu – parlamentar PDSR

Ristea Priboi – parlamentar PDSR, fost şefde cabinet al lui Adrian Năstase

Dinu Patriciu – lider liberal

Viorel Păunescu – preşedinte al Clubului


Steaua, om de afaceri

Victor Piţurcă – jucător şi antrenor de fotbal

Ioan Mircea Paşcu – ministru al Apărării

Horia Roman Patapievici – membru al Co-legiului CNSAS

Fănel Păvălache – consilier al lui ŞerbanMihăilescu

Victor Ponta – şeful Corpului de Control alPrimului-Ministru

Claudia Prisecaru – gimnastă, campioanămondială

Adrian Păunescu – parlamentar PDSR

Liviu Pojoni – director al TVR1

Dan Ioan Popescu – ministrul Economiei şiIndustriei

Răsvan Popescu – membru al CNA

Vasile Pruteanu – prefect PDSR al judeţu-lui Neamţ

R.Iurie Roşca – politician basarabean

Ioan Rus – ministru de Interne

Petre Roman – preşedintele PD, parlamen-tar

Michael Ringier – patronul grupului elve-ţian de presă Ringier

S. Victor Surdu – om de afaceri, fost preşe-dinte PDAR

Marius Dănuţ Scarlet – consilier al minis-trului Sănătăţii

Sergiu Sechelariu – secretar de stat în Mi-nisterul Lucrărilor Publice

Ilie Sârbu – ministrul Agriculturii

Anghel Stanciu – parlamentar PRM

Codrin Ştefănescu – parlamentar PRM

Vasile Secăreş – rector al SNSPA

Valeriu Stoica – preşedintele PNL

Nini Săpunaru – fost director general alVămilor, parlamentar liberal

Yoram Sheftel – avocat israelian

Nicholaus Schiffer – nazist, expulzat deSUA în România

Lucian Sârb – directorul departamentuluiInformativ al TVR

Radu Sârbu – politician PNŢCD

Dimitrie Sturdza – investitor elveţian înRomânia

Dumitru Sechelariu – primarul municipiuluiBacău

Dan Drosu Şaguna - preşedintele Curţii deConturi

Octavian Ştireanu – consilier prezidenţial

T.Sorin Teşu – şef de cabinet al lui AdrianNăstase

Dorin Trifoi - secretar de stat în MinisterulJustiţiei


C. Vadim Tudor – preşedintele PRM

Remus Truică – şef de cabinet al premieru-lui Adrian Năstase

Mihai Tănăsescu – ministrul Finanţelor

Gheorghe Truţulescu - colonel SPP, impli-cat în afacerea de contrabandă „Ţigareta II”

Joiţă Tănase – Procuror General

Dan Tartagă – om de afaceri, condamnatpentru un accident de circulaţie

Stelian Tănase – scriitor, comentator politic

Doru Tuţă – paznic la un complex comer-cial. A găsit o borsetă plină cu valută pe carea înapoiat-o păgubaşului

Răzvan Temeşan – fost preşedinte al Banco-rex, consultant financiar

Radu Timofte – directorul ServiciuluiRomân de Informaţii

Kurt Treptow – istoric german, condamnatpentru acte de pedofilie

Ioan Talpeş – consilier prezidenţial

Alin Teodorescu – sociolog, fondator şi ma-nager IMAS, consilier personal al primului-ministru

U.Mihai Răzvan Ungureanu – reprezentant alRomâniei la SECI (Viena)

Corina Ungureanu – campioană mondialăde gimnastică

VSorin Ovidiu Vântu – om de afaceri, patron

al BRS şi BID

Ioana Maria Vlas – preşedinte al FNI

Nicolae Văcăroiu – preşedinte al Senatului

Nicolae Vieru – preşedintele Federaţiei deGimnastică

Mădălin Voicu – parlamentar PSD

Jean Pierre Vettovaglia – ambasador al El-veţiei la Bucureşti

Dan Voiculescu – preşedintele PUR

Mihail Vlasov – preşedintele Camerei deComerţ Iaşi

Radu Vasile – parlamentar PD

Z.Zdenek Zemek – reprezentantul unei com-panii cehe, cu investiţii la TEPRO Iaşi

W.Ellie Wiesel – creatorul fundaţiei „Ellie Wie-sel pentru umanitate”, laureat al premiuluiNobel pentru Pace, născut în Ardeal


CuprinsCuvânt înainteCuvânt dupăCronologia principalelor evenimente ale anului 2002 11Anul al 13-lea… 17Dualismul puterii 18Televiziunea şi cenzura 19Lupta cu anticorupţia 20“Cadourile” otrăvite 21Graţierea erorii? 22Unde sunt “alimentatorii”? 23Preludiu la “anticipate”? 24Cazul Babiuc 25Lovitura lui Vântu 26Salvatorii lui Dracula 27Demonizarea lui SOV 28Omor prin imprudenţă...? 29Vizită de lucru la pădurari 30“Reţeta Ivan” 31Marea tevatură 32Armaghedon Ciuvică şi politica on-line 33Opoziţia ca ţintă 34Schimbare de macaz! 35Pojarul bancar 36Chişinăul ca argument… 37Căderea capetelor 38Licitaţiile “transparente” 39“Unitatea de monolit” 40Ştirea zilei 41Despre bătutul cuielor în talpă 42Presa la comandă 43Un best-seller: declaraţiile de avere! 44Pe cele mai înalte culmi ale mizeriei 45Un PUR mai pur 46Culegătorii Europei 47Curăţenia de primăvară 48Lex Becalica! 49O diversiune strălucită 50În vizită la gazde absente 51


Scandal cu conotaţii româneşti la Londra 52Corespondenţă din Tokyo 5Bunele Relaţii româno-japoneze 54Ilegitima apărare 55Primire călduroasă în Vietnam 56Dragonul cu stea roşie în frunte 57Salve de tun şi lătrat de câini la Malacanang 58Pledoarie pentru dezvoltare 59Corespondenţă din Singapore 60Corespondenţă finală… 61Elogiul normalităţii 63Pierderi şi câştiguri colaterale? 64Subordonarea parlamentară 65Cu Dracula în NATO şi UE 66Înger şi demon 67Cu otuzbiru pe salarii 68O aniversare: CPUN 69Stăm mai bine ca Elveţia! 70Săraci dar cinstiţi, spre NATO şi UE! 71Plata cu sacoşa 72Ora de dirigenţie 73Problema lui Băsescu 74Contribuţia ţărănistă la perfecţionarea Constituţiei! 75Iliescu îl pune la treabă pe Mihai! 76Nedumeririle tovarăşului Voronescu 77Cupola la sfat 78O relaţie “non-grata” 79Pe Emil îl ascultă, în sfârşit, cineva! 80Luna sau Anul Pădurii? 81Condamnaţi la ciupercă! 82România S.R.L. şi partidele-căpuşă 83Paiul şi bârna 84Recensământ cu două viteze… 85Grupul celor cinci cinici 86Pariul cu istoria 87Parabola privatizării 88Palmierii lui Mazăre 89Păcăleli, păcăleli! 90Grija de Steaua 91O ţară e ca un SRL 92Preţul păcii 93Vocea răguşită a opoziţiei 94


A doua plecare a lui Petru Dumitriu 95Proiectilul viu anti-aerian 97Dilema liberală 98Cui îi este frică de Răzvan Ungureanu? 99Adoptarea corupţiei 100(I)responsabilitatea ministerială 101Reeşalonarea: un nou fixing? 102Privatizarea şi folclorul 103Parastasul speranţelor 104Testul căpşunilor 105Paradoxul Caragiale 106Fiecare om cu norocul lui 107Intrăm în Guiness Book… 108Moda fără frontiere 109Este vinovat Le Pen? 110Din jale de Brâncuşi 111Eticheta “Nini” 112Întoarcerea Mariei Vlas 113Caravana Executivă 114Povestiri despre Vadim 115Revizuirea Constituţiei şi a Legii Electorale! 116Interese paralele 117Duzina Duminicilor Orbului… 118Antisărăcia 119Yachtul lui Mazăre 120Vlas şi garanţia “F” 121Mai bine mai târziu decât deloc... 122Salutări din Burkina-Fasso! 123Cazul Schiffer sau servilismul politic 124Pirueta lui Hagi 125B.D.F.:”Prietenii” ştiu de ce! 126Obstacolul Sârbu 127Obsesia Scorniceştilor 128Trăiască Republica Populistă Română! 129Raţia de kilometri 130O idee fixă: gazetarii la bulău 131Sfârşitul declaraţiilor “pe picior”? 132Dănescu... 133O palmă nemeritată 134Dreptul la replică 135Viaţă pe datorie 136Omul de sacrificiu 137


Ce-au văzut la televizor... 138Milioanele lui Beraru 139Destitutio in integrum 140Justiţia ca tarabă 141Premierul din Sevilla 142Cazul Panait 143Blat(ter)-ul mondial 144Ultimul plecat să-ncuie uşa ţării… 145Tehnica făcutului cu ochiul 146Efectul de bumerang al slugărniciei politice 147La mila Domnului... 148Tortura la români 149Mişto-ul oficial 150Comedia ţărănistă - declararea averii! 151Portretul lui Antonescu 152Misterele Revoluţiei 153Milionul lipsă... 154Coloana liberală a infinitului... 155Nu romii contează, ci numărul lor! 156Ministerul Mitei şi al Şpăgii 157Cine n-are nemţi, să-şi cumpere! 158Importul de nazişti 159Sărbători legale cu amenzi 160Mulţi ani trăiască! 161Preţul scandalului 162Hoţii la Patapievici 163FMI: Medicul de familie! 164Unde ne mai fug copiii de-acasă? 165Să ne obişnuim cu pământul! 166Protocolul înţelepţilor din Snagov 167Dolarii domnilor Muşetescu şi Agaton 168Bătălia euro-dolar 169Temporizarea prezidenţială 170Manager de ficţiuni 171Şansa URR-ului: Floriiiiiin Călinescu 172Sindromul Sechelariu: cârnatul, agent electoral! 173Ce nu înţelege Ellie Wiesel... 174Love Story la Scroviştea 175Trifoiul fără patru foi 176Tribunalul penal pentru căţei 177Şoselele bulgare, pe riscul dvs! 178Monşer şi mia de lei 179


Experimentul FMI 180Democraţia taxelor pe maşinile de lux 181Ţinte fixe şi în mişcare 182Corigenţi doar la demnitate? 183Politica concurenţială 184Snagovul - între poluare şi populism 185Străzile verzi 186Palmierii lui Năstase 187Jertfe româneşti pe altarul mondial 188Terorismul naturii 189Conflictul de interese din familia Truică... 190Gena bunului simţ şi antologia fraierilor 191Lupta antişpagă la Gardă 192Caty şi vagabondul 193Alegere de dictator 194Domnişoara Cucu şi Steaua fără Nume 195Şantajul şi menajul 196Cornuri cu lapte 197Detectorul de minciuni 198Banii de la FMI 199Libertatea lui Truţulescu 200Modelul bulgăresc 201Supravieţuirea partidelor fantomă 202Paradoxul Powell - Iliescu 203Inamicul nr.1 al NATO! 204Week-end în Sardinia 205“Dl.Năstase, care le ştie pe toate...” 206Cele 600 de zile ale guvernului cu acelaşi nume 207Legendele lui 11 Septembrie 208Vocaţia epistolară a politicianului român 209O oglindă strâmbă 210Casa regală pusă la muncă 211România: ţara cu două opoziţii! 212Anticiparea anticipatelor 213Cine e de vină că Opoziţia e nemediatizată 214Noua politică ţărănistă 215Gura păcătosului Tănăsescu... 216Numărătoarea nemţească 217Spionii se dau la fund şi când nu e nevoie... 218Două miliarde (dolari!) lipsă-n cassa Finanţelor! 219Cinstiţi, dar nu neapărat săraci... 220Camera cu două intrări şi fără ieşire... 221


Războiul cu Irakul: o afacere de familie? 222Imaginea ministrului Dâncu 223Cazul Treptow pe dos! 224Teoria şi practica cartofilor fierbinţi 225De la Rambouillet, la Capitoliu 226Prin ei înşişi... 227Crocodilul de cristal 228Avantajele şi dezavantajele regionalizării 229Istorie şi actualitate 230Mirajul unui nou cuplu 231Legea-i lege a lui Pruteanu 2322004: un ţel mult prea îndepărtat? 233Reîntoarcerea la ideologie? 234Terorismul - prin vizorul lunetei 235Istoria, bună doar pentru postere? 236Războiul ştirilor 237O altfel de diaspora... 238Simbolul Păvălache 239CNSAS Show! 240Pedofilia (nu mai) salvează România! 241Dracula Park - soluţia finală! 242Duplex terorist Moscova - Washington 243Între declararea şi controlul averilor... 244Demisia de onoare 245Funcţionarii căpuşă 246Drama ostaticilor 247Memorialistica - efect al eşecului? 248Ziariştii după gratii 249PI-ul salariului mediu 250Deconturile parlamentare şi Codul Penal 251Terorism sau teribilism 252Poanta cu Ponta 253Spiritul de cârcoteală la români 254Romii, cei mai europeni dintre români? 255Buturuga de la Cotroceni 256Dreptul la propria imagine goală 257Remaniere şi la Cotroceni? 258Programul social “Brânza şi măslina” 259Praga, după Madrid... 260Istoria se repetă 261Praga, via Varşovia 262Clinton în România 263


NATO relansează “războiul” televiziunilor 264Un guvern mai mic şi mai vioi 265Vor cădea nişte capete... 266Puterea şi serviciile secrete 267Meritele lui Podgoreanu 268“Războiul palincii” - într-o variantă “soft”? 269Nu vrea nimeni BCR-ul? 270Eroii anticorupţiei din fotbal... 271Bătălia politică şi mita 272Întoarcerea lui Călinescu 273“Legionarul” Mihăilescu 274Salariile groazei şi “laboratoarele” C.A. 275Imaginea lui Văcăroiu 276Arta negocierii 277Timişoara, 13 ani după... 278Paralelele inegale ale dlui Burcea 279Rămâne cum am stabilit! 280Un paradox românesc 281Trânta cu corupţia 282Adevărurile Revoluţiei: masacrul de la MApN 283Crăciunul însângerat 284Ne putem baza pe sondaje 285Încredere şi notorietate 286Vizele Schengen şi milionul lipsă! 287Anticipatele cu sula-n coaste 288Anul Praga 289ANDOgrafia zilei (selecţiuni 2001) 291Index 317Cuprins 323

oc˙a˛ia˘ a˘dˆˇ˘ic a˘˝ 2002 · 2013. 7. 13. · armagedon este numele dat unor rapoarte...

Documents