Perioadele nașterii

Sunt 3 perioade:- de dilatare- de expulzie- de delivrență a placentei

Perioada de dilatare

Este neutralizată funcția de închidere, din cauza contractilității musculaturii. Colul se scurtează și se șterge până la gradul de expulzia fătului din cavitatea uterină.

Forțele contractile sunt invonluntare, se repetă periodic, sunt dureroase. Pe parcursul nașterii, contracțiile se realizează sub formă de unde, ce se răspândesc de la

cornurile uterului (centre de automatism) spre segmentul inferior și colul uterin. Deseori sursa inițială este din cornul uterin drept.

Tensiunea intrauterină maximă se formează din contul direcției răspândirii excitației, de sus în jos. Fiziologic are loc excitarea celulelor de la fundul uterului, de unde unda se deplasează spre corp uterin, apoi spre segment inferior, micșorându-se. Rezultă că fundul uterului și corpul, în naștere, se află în contracție, iar segmentul inferior este relaxat. Dacă excitația are loc de jos în sus, atunci nașterea nu poate avea loc.

Contracțiile se dezvoltă în ordine anumită: încep spontan, unda de contracție treptat se intensifică (stadium incremente), atingând intensitatea cea mai înaltă (stadium acme), se menține la acest nivel un timp anumit, după care se relaxează, fiind însoțită de scăderea intensității (stadium decremente), apoi se prelungește în pauză (interval dintre contracții).

În timpul contracției, în mușchi decurg 2 procese: contracția și retracția. În rezultat, părțile superioare ale corpului uterin se îngroașă treptat, cu subțierea crescândă a unor răni ale uterului în direcție de la fund spre segmentul inferior. Concomitent cu retracția, se termină destinderea segmentului inferior al uterului, ștergerea colului uterin și deschiderea canalului cervical.

Contracția se caracterizează prin: unda se răspândește în direcția corpului uterin spre col, durata scade de la segment inferior spre col, intensitatea scade de sus în jos.

Aceste procese încep în ultimul trimestru de sarcină, sunt maxime la sfârșitul primei perioade de naștere.

Punga amniotică, care este porțiunea inferioară a oului fetal, formată din membrane fetale și lichid amniotic, se include în canalul cervical datorită tensiunii lichidului amniotic care acționează la polul de jos, dezlipind produsul de concepție.

În contracții uterine pronunțate, se determină inelul de contracție, care delimitează musculatura contractată și porțiunea inferioară a uterului. Inelul se formează după scurgerea lichidului amniotic.

În urma contracțiilor uterine, crește tensiunea amnională și cea din spațiul intravilozitar. În repaus, tensiunea intraamnională este de 5-6 mm Hg, tensiunea intervilozitară 4 mm Hg.

În contracții, lichidul amniotic se îndreaptă spre polul inferior al oului fetal, astfel punga amniotică se destinde, și se umple cu acest lichid, și se include în orificiul intern. În pauze, tensionare pungii slăbește. Cu timpul, această parte se angajează la intrarea în bazinul mic, din

toate părțile este înconjurată de segmentul inferior uterin, pe care îl apasă spre intrarea în bazin, formând cordon de contact.

Cordonul de contact delimitează partea inferioară a produsului de concepție în: partea de jos ce conține punga amniotică anterioară, și partea de sus ce conține apele posterioare.

Formarea cordonului de contact corespunde cu inițierea intrării căpușorului în bazin și cu angajarea părții lui prezentate. În majoritatea cazurilor, capul se angajează cu sutura sagitală în diametrul transversal al strâmtorii superioare la o distanță egală de la pubis și promontoriu.

Lichidul amniotic se scurge spre sfârșitul deschiderii colului uterin în timpul contracției, se elimină doar apele anterioare, cele posterioare se scurg la sfârșitul perioadei de expulzie, imediat după nașterea fătului.

Ruperea membranelor pungii amniotice are loc datorită destinderii lor de către apele amniotice. După scurgerea lichidului amniotic anterior, sectorul prezentat situat inferior de centura de

contact se află sub influența presiunii atmosferice, iar porțiunea mai sus situat suportă o presiune intrauterină mult mai înaltă decât cea atmosferică. Diferența de presiune schimbă condițiile de reflux sanguin pe partea prezentată, țesuturile se edemațiază, formând astfel bosa serosanguină.

Lichidul se scurge după ce s-a format inelul compact. Se scurge în volum de 50-200 ml, de culoare deschisă sau ușor tulbure.

Perioada de expulzie

Expulzia fătului începe după dilatarea completă a colului uterin. Presiunea intrauterină devine maximă, din cauza asocierii contracțiilor uterine și mușchilor presei abdominale, diafragmei, trunchiului, membrelor (scremete).

Expulzia are loc loc în 2 faze:- prima: coborârea și rotația fătului- a doua: expulzia propriu-zisă.

Scremetele sunt al doilea component al forțelor de expulzie. Apar reflector la excitația elementelor nervoase din col.

Nivele de angajare a capului:- cap fixat la strâmtoarea superioară a bazinului mic- cap angajat cu segmentul mic în strâmtoarea superioară a bazinului mic- cap angajat cu segmentul mare în strâmtoarea superioară a bazinului mic- cap angajat în planul larg al cavității bazinului mic- cap angajat în planul îngust al excavației bazinului mic- cap angajat la ieșirea din bazinul mic (căpușor pe planșeul pelvi-perineal).

Capul fătului matur: partea facială este relativ mică, oasele fiind bine unite între ele, partea cranială este formată din oase unite prin suturi (membrane fibroase). În locurile de unire a suturilor sunt fontanele (porțiuni de țesut conjunctiv).

Craniul fetal este format din 2 oase frontale, 2 parietale, 2 temporale, câte 1 occipital, sfenoidal și etmoidal.

Suturi importante: sagitală (între parietale), frontală (între frontale), coronară (între frontale și parietale), lambdoidală sau occipito-parietală (unește osul occipital cu oasele parietale).

Fontanele: mare (anterioară, romboidală, se află în loc de unire a suturilor sagitală, frontală și coronară), mică (posterioară, triunghiulară, excavație mică în care se întâlnesc suturile sagitală și lamboidală).

Dimensiunile capului:- diametru drept (antero-posterior, fronto-occipital): 12 cm (de la glabelă la protuberanța occipitală)- oblic mare (mento-occipital): 13 cm (de la vârful bărbiei la protuberanța occipitală)- oblic mic (suboccipito-bregmatic): 9,5 cm (de la fosa suboccipitală la unghiul anterior al fontanelei mari)- oblic mijlociu (suboccipito-frontal): 10 cm (de la fosa suboccipitală la limita părții pieloase a frunții)- vertical (submento-bregmatic): 10 cm (de la vârful regiunii parietale la regiunea sublinguală)- transversal mare (biparietal): 9,5 cm (între 2 regiuni parietale)- transversal mic (bitemporal): 8 cm (între fosetele temporale)

Dimensiunile trunchiului- diametru transversal al centurii scapulare (biacromial): 12 cm (dintre umeri)- transversal fesier (bitrohanteric): 9 cm

Biomecanismul nașterii

Reprezintă totalitatea mișcărilor pe care le efectuează fătul la trecerea lui prin canalul de naștere în travaliu.

Fătul are forma ovoidă, capul îndoit, partea mai largă (pelviană) este așezată la fundul uterului, iar partea mai îngustă (occipitală) este îndreptată spre intrarea în bazinul mic.

Biomecanismul în varietatea anterioară a prezentației occipitale este compus din 4 timpi:

Timpul 1 este flexiunea capului fătului sau rotația lui în jurul axei transversale. Flexiunea capului este rezultatul intrării lui în bazin și înaintării prin canalul de naștere. După flexie, capul își micșorează considerabil diametrele cu care va trece prin bazin cu circumferința ce va corespunde diametrului oblic mic (9,5 cm), în locul diametrului occipito-frontal (12 cm) cu care capul a fost aplicat la intrarea în bazin la începutul nașterii.

Timpul 2 constituie coborârea și rotație internă a capului cu occipitul înainte. Constă în coborârea din bazinul mare în cel mic, prin excavația pelvină. Deosebim repere: conjugata anatomică (11 cm), conjugata vera (10,5 cm), conjugata diagonală (12,5 cm).

Timpul 3 este deflexiunea și degajarea căpușorului. Sub acțiunea efortului expulziv al contracțiilor uterine și al mușchilor abdominală, fătul se îndreaptă în jos pe canalul de naștere, iar mușchiul planșeului pelvioperineal opune o rezistență înaintării capului în această direcție, și

îl abate înainte, datorită cărui fapt sub acțiunea acestor două forțe capul efectuează o deflexiune. Se finisează cu nașterea completă a căpușorului.

Timpul 4 este rotația internă a umerilor și cea externă a capului. După nașterea centurii scapulare, celelalte părți se nasc fără piedici, căci corpul este mai puțin voluminos în comparație cu capul și centura.

Biomecanismul în varietatea posterioară a prezentației occipitale este compus din 5 timpi:

Fătul trece prin bazin într-o stare de flexiune. Timpul 1 este flexiunea capului, se face în jurul axei transversale. Punct de reper temporar la

expulzie servește fontanela mică, iar la rotația părții în cavitatea bazinului servește mijlocul porțiunii dintre fontanela mare și cea mică.

Timpul 2 rotație internă a capului. Timpul 3 este flexiunea suplimentară la ieșirea din bazinul mic în timpul degajării capului. Se

degajează părțile parietale și occipitale. Timpul 4 este deflexiunea capului. Timpul 5 este rotație externă a capului și internă a umerilor.