Observaţii asupra prezentării volumului Mediaş 750, realizată de Adrian A. Rusu

https://m.facebook.com/notes/asociatia-media%C8%99ul-civic/proiectul-media%C8%99-750-la-

debut/1716614858554948/

Pentru cititorii care parcurg aceste rânduri, vreau să-i informez că referirile se fac la volumul I

din ciclul „Mediaş 750” (Edit. Crisserv, Mediaş, 2015), care „cuprinde un număr de 10 studii din domenii

variate: arheologie, istorie, istoria muzicii şi geografie” (Introducere, p. 6).

În rândurile de mai jos n-am să fac referire la personalitatea omului A.A. Rusu, aşa cum face, de

regulă, domnia-sa, cu autorii lucrărilor recenzate, din simplul motiv că nu-l cunosc personal şi n-am

găsit oportun să-i citesc „opera” în domeniul istoriei.

În prezentarea volumului pe facebook, referindu-se articolul „Magnaţii medieşeni Michael

Ambrosi şi Samuel Karres, speculanţi cu terenuri în timpul reformei agrare din 1921” (p. 107-113), A.A.

Rusu, arată că să-i atragem atenţia că «magnaţii» pe care i-au aşezat în titlu nu seamănă nici cu Donald

Trump, nici măcar cu al nostru Ţiriac. Altfel scris, au fost orice altceva decât au fost ei proclamaţi”. O să-

l clarificăm pe domnul Rusu în privinţa apelativului magnat prin citarea „Dicţionarului limbii române

contemporane”, Edit. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980, p. 330: magnat = „titlu dat în evul

mediu marilor proprietari de pământ din Ungaria şi Polonia; (azi) mare capitalist” şi a Dex-ului on-line:

magnat = „1. Mare proprietar de capital industrial şi financiar. 2. Mare latifundiar maghiar sau polonez”.

Conform definiţiilor de mai sus, cele două personaje din perioada interbelică se înscriu în această

categorie. Însă nu înţeleg referirile domnului Rusu la Donald Trump şi Ţiriac! Nu știu să existe un plafon

de la care unii să poată fi consideraţi magnaţi, iar alţii nu. Majoritatea acestor domni au avut și proiecte

caritabile.

În privinţa materialului „Procese hidrice pe versanţii văii Târnavei Mari între Mediaş şi Copşa

Mică. Observaţii preliminare” (p. 143-150), domnul A. A. Rusu ajunge la următoarea concluzie: „la

finalul paginaţiei putem tresări la «nuca-n perete» care priveşte «procesele hidrice» de posibilă geologie

magnifică. Evident, au tot atât de mare legătură cu istoria oraşului, ca populaţia de peşti din râul Târnava

Mare; ori poate chiar mai puţin.” Recitind textul de mai sus constat că domnul Rusu, care nu a citit

introducerea volumului, are parţial dreptate: Valea Târnavei Mari din regiune (loc unde s-a fixat vatra

aşezării şi au trăit şi trăiesc oameni) este mult mai veche ca Mediaşul. Deci, materialul de geografie ar fi

trebuit plasat la începutul volumului. Cât despre „geologia magnifică” a onoratului istoric, ne

demonstrează că are habar de geografie cât peştii din râul Târnava Mare, ori chiar mai puţin. Pentru cei

dezinformaţi de domul Rusu, este geomorfologie „magnifică”.

Cât priveşte familia din Crăciunel, cel puţin aripa tânără, care vă otrăveşte viaţa publică şi

socială, vă pot aduce la cunoştinţă cu mândrie că a publicat, încă din anii ΄90, studii despre Mediaş, în

reviste cel puţin la fel de prestigioase ca cele ale instituţiei în care vă desfăşuraţi activitatea, domnule

„mare” arheolog.

Prin 2011, când, ca bătrâneii din Muppets, aţi chibiţat pe medievistica.ro despre două lucrări la

care am colaborat, acestea s-au bucurat de reale recenzii în ţară şi străinătate. Deci, domule Rusu, va rog

să continuaţi.

Acum, domule Rusu, vă las să vă luptaţi cu propriile orgolii, deziluzii şi, poate, frustrări; eu am de

lucru.

Ioan MĂRCULEŢ