OBSERVATIA

Este una dintre cele mai cunoscute si utilizate metode în psihologie si în sociologie. Observatia este o metoda de culegere a datelor ce presupune accesul direct la obiectul cercetat. Se foloseste în combinatie cu alte metode, cum ar fi anamneza, analiza de caz, studiul documentelor, interviul.Poate fi folosita în stiintele sociale, dar numai pentru prezent.Nu se obtin informatii asupra cauzelor si consecintelor unor fenomene sociale. Exista, deci, restrictii legate de anumite comportamente care nu pot fi surprinse prin observatie.

Clasificare • Observatie naiva, nestiintifica• Observatie stiintifica – se poate desfasura cu interventia cercetatorului, si atunci este o observatie naturala, neparticipativa, nestructurata, pasiva, uzuala, sau se poate desfasura cu interventia cercetatorului, fiind participativa, structurata, directa, activa, planificata si organizata sistematic, orientata spre un scopObservatia naturala se desfasoara în contextul situational, al mediului. De exemplu, Hartuf (1974), a studiat agresivitatea si a constatat ca exista doua feluri de agresivitate• Cea orientata spre persoana, având ca scop bruscarea, descarcarea energiei, a frustrarii• Cea care are ca scop un privilegiu, recuperarea unui obiect, etc.Asadar, exista grade diferite de agresivitate (se pare ca la barbati este mai ridicata decât la femei)Observatia participativa sau neparticipativa - în functie de gradul de implicare a cercetatorului. Când cercetatorul este implicat, observatia este participativa, totusi identitatea cercetatorului nu trebuie cunoscuta, iar când cercetatorul nu este implicat, observatia este neparticipativa (un exemplu clasic este observatia de laborator prin one way screen). Griffin (1959) a folosit metoda observatiei în scopul determinarii pozitiei, situatiei populatiei de culoare în sudul S.U.A (Georgia, Arkansas).Între observatia structurata si cea nestructurata exista diferente în ceea ce priveste organizarea activitatii de observare. Procedura formala bine organizata, cu scopuri precise corespunde observatiei structurate, iar observatia nestructurata este mai putin sistematizata si informatia se ordoneaza pe parcursul cercetarii. Exista si un compromis, si anume un plan schitat.Avantajele observatiei în laborator (participative)• Permite accesul la comportamente care nu apar în situatii normale• Este nevoie de a masura limitele unor comportamente prin manipularea sistematica a evenimentelor declansatoare• Se realizeaza controlul evenimentelor declansatoare si a comportamentelor consecutive• Se poate face compararea efectelor generate de mai multe tipuri de variabile

Etapele observatiei1. Se alege si se formuleaza tema (se fixeaza scopul si structura activitatii ce urmeaza a se efectua). Într-o abordare cantitativa, topica este riguras fixata astfel încât de la început sunt percizate toate elementele ce urmeaza a fi observate. Se definesc categoriile, clasele ce prezinta interes pentru studiu (comportamente, relatii) prin discutii cu expertii; se definesc înainte de început si se vor respecta întocmai pe parcurs. În abordarea calitativa utilzam observatia participativa. Se fixeaza un model de lucru dar categoriile sau clasele de urmarit nu sunt antestabilite (în acest caz observatia este mai mult o explorare a zonei de cercetare fixate; scopul este fixarea categoriilor de observat care se pot remodela, redifini, daca informatiile care apar pe parcurs fac necesara aceasta remodelare). Adica, se fixeaza si tipul de observatie la care se apeleaza, în functie de tema si se decide asupra unitatilor de

observatie (precizarea a ceea ce reprezinta obiectul de lucru: actiuni, atitudini, comportamente).2. Design-ul de cercetare – presupune selectarea esantionului (daca optam pentru o observatie cantitativa, esantionul se formeaza prin proceduri clasice; daca optam pentru o observatie calitativa, esantionul este mai dependent de scop, numarul fiind selectat în functie de regulile statistice – trebuie sa fie suficient de mare pentru atingerea obiectivelor).Se obtin acceptele necesare, lucru esential pentru cercetator, se selecteaza observatorii (conteaza inteligenta, experienta, informatiile multiple asupra temei de cercetare, flexibilitatea si capacitatea de adaptare, abilitatea de a colabora cu altii, dar si capacitatea de a urmari unitati de observatie antefixate, fara sa se lase “furat” de informatiile colaterale, de cotext – mai ales în observatia cantitativa; se cere obiectivitate, onestitate, deschidere catre ceilalti). Daca grupul de lucru nu este obisnuit, se aplica un test pilot, pentru a fi sigur de întelegerea scopurilor; se explica caracteristicile diferentiate ale populatiei, se descriu posibilele evenimente de pe parcurs, se descriu caracteristicile unitatilor de observat, solutiile posibile la conflictele posibile, sursele de distorsiune a datelor, se fac exercitii de atentie distributiva, flexibilitate si adaptabilitate.3. Colectarea datelor – exista mai multe variante• Înregistrarea narativa (reproducerea mai mult sau mai putin completa a evenimentelor urmarite) – videocamere, reportofoane. Ex: Lawrence, Gramer, Evenfield, care în 1988 a realizat un studiu privind relatiile de adaptare (comunicare în grup – 64 h de filmare); indicator al acceptarii a fost stralucirea ochilor• Scale de evaluare (observatia are ca scop obtinerea de informatii cantitative). Pot fi nominale (raportarea la anumite categorii ale stimulului care trebuiesc masurate – Da sau Nu, checklist, date pasive, cum ar fi ziua, ora, sau date active, cum ar fi absenta sau aparitia întârziata a unei reactii, sau frecventa mare), ordinale (acordarea de valori diferite evenimentelor ce apar în cazul unitatilor de observatie; marcam în plus si valorile “mai mult” sau “mai putin”) sau de interval (precizeaza si distantele, diferentele dintre doua evenimente, comportamente). Oricare ar fi optiunea, aceste scale trebuiesc precizate anterior.4. Analiza datelor si raportul de cercetare – prelucrarea se face în functie de tipul de observatie adoptat. Raportul respecta forma unui asemenea document, dar exista diferente în functie de cel care a facut comanda.

Kruger (1983) arata avantajele metodei observatiei:1. procedura putin complicata si ieftina2. obtinerea de informatii atunci când respondentii nu sunt capabili sa le ofere (persoane cu handicap, copii mici)3. studiaza evenimentele asa cum sunt ele în realitate, chiar daca provoaca o anumita reactie (reactia exista si în mod real, fara observatie).4. Ofera informatii directe, neinterpretate, neprelucrate (spre deosebire de teste, interviu)5. Permite colectarea unei arii extinse de informatii, chiar daca sunt greu de studiat.

Limite:1. Nu poate fi folosita atunci când scopul este studierea comportamentului grupurilor mari2. Nu poate oferi informatii despre trecut, viitor, sau evenimente neasteptate3. Nu ofera informatii relevante despre frecventa unui comportament4. Este inadecvata în timpul unor fenomene concrete precum violenta în familie5. Datele obtinute pot fi influentate de observator. Erori:• Îi lipseste abilitatea• Inconsistenta informatiilor• Atitudinea lui (acorda valoare în functie de propriile convingeri)

• Lipsa de familiarizare cu grupul• Instrumentele de masurare• Scopul fixat, daca nu este clar formulatPrevenirea acestor erori se poate face printr-un design bine stabilit, prin selectarea observatorilor si a asistentilor conform criteriilor cunoscute, si prin respectarea procedurii de antrenament.

ANCHETA

Metodele anchetei sunt chestionarul si interviul. 1. Chestionarul este frecvent utilizat în stiintele sociale, fie ca unic instrument, fie împreuna cu alte metode. Are atât avantaje cât si limite (Kidder 1991, Mozer & Kalton 1971).Avantaje• Poate fi aplicat cu usurinta pe zone geografice mari (posta, MAIL, etc.)• Pastreaza anonimatul corespondentilor• Permite colectarea unui numar mare de informatii într-un timp scurt• Reduce posibilitatea raspunsurilor false generate de prezenta operatorului de interviu• Permite masuratori stabile, constante, valide, în masura în care chestionarul a fost verificat din punct de vedere al fidelitatii si validitatiiLimite• Nu permite culegerea altor informatii decât ale celor care fac parte din chestionar• Nu permite descrierea cauzalitatii unor reactii• Identitatea respondentului si conditiile în care a raspuns nu se cunosc cu certitudine• Exista posibilitatea sa fie completate partialStructura chestionarului• Secventa A – scrisoare introductiva• Secventa B – instructiuni de aplicare• Secventa C – chestionar propriu-zisA – cuprinde o serie de informatii despre scopul, semnificatia sociala a studiului, despre sponsori si despre motivele necesitatii de a raspunde. Se garanteaza anonimatul si confidentialitatea raspunsurilor si se explica clar cum trebuie sa se raspunda (eventual exemplificari).B – pot fi incluse si în A (scrisoarea introductiva), dar pot fi si separate. Cuprind principiile de baza ale cercetarii:• Raspunsurile trebuie sa corespunda opiniilor persoanei• Nu exista raspunsuri bune sau raspunsuri gresite• Este necesar a se raspunda la toate întrebarile• Data de returnare a chestionaruluiC – reprezinta totalitatea întrebarilor la care trebuie sa se raspunda. Reguli de constructie a chestionarului:• Formatul chestionarului, modul de prezentare a întrebarilor trebuie sa mearga de la cele mai simple (întrebari) la cele mai complexe, astfel încât subiectul sa se învete cu proba• Primele întrebari sunt mai neutre, impersonale, spre final se plaseaza întrebarile mai personale, dupa ce subiectul capata încredere în instrument• Se utilizeaza formula “ordonare pâlnie” – trecerea treptata de la simplu la complex• Exista si cazuri în care se utilizeaza si formula opusa “pâlnia întoarsa”, însa trebuie sa existe motive serioase, logice.• Numarul optim de întrebari: se va utiliza un numar cât mai mic de întrebari, dar suficient de mare pentru a oferi toate informatiile necesare temei cercetate.

În general dimensiunea chestionarului variaza în functie de scopul cercetarii si de metodologia pentru care am optat (numarul de probe pe care le utilizam).Tipuri de întrebari• Dupa relatia dintre continut si tema studiului, exista1. Întrebari primare2. Întrebari secundare3. Întrebari tertiare1 – sunt direct corelate temei. Pot fi independente sau se pot completa unele pe celelalte. Pot fi întrebari contngente, pregatitoare (“Câti litri de bere beti pe zi?”) sau întrebari-filtru (de exemplu “Va place berea?”).2 – nu sunt direct corelate cu tema, dar sunt folosite pentru a verifica consistenta si validitatea temei.3 – se justifica prin nevoia de relaxare, detensionare a respondetilor pe parcursul completarii. Apar fie înainte, fie dupa o întrebare dificila.• Dupa adresabilitatea întrebarilor1. Întrebari directe (“Câte tigari fumati pe zi?”)2. Întrebari indirecte (“Cîte tigari credeti ca fumeaza un fumator mediu pe zi?”) – se folosesc doar când se presupune ca subiectii vor avea retineri sa raspunda direct la întrebarile puse3. Întrebari sugestive – se utilizeaza mai mult în sociologie• Dupa tipul de raspuns1. Întrebari cu raspunsuri fixe (antestabilite)2. Întrebari cu raspunsuri deschise – ofera un numar mai mare de informatii, dar sunt mai greu de prelucrat• Criteriu: formularea raspunsurilor. Trebuiesc respectate: exclusivitatea categoriilor, unidimensionalitatea (varintele alese trebuie sa apartina toate unui concept unic, de exemplu fals/ adevarat; satisfacator/ adevarat = gresit!!!) si exhaustivitatea (variantele de raspuns propuse trebuie sa acopere toate situatiile reale).• Criteriu: variante de raspuns. Scalele pot fi:• Numerice• Verbale (foarte bine, bine, satisfacator)• De discriminare crescatoare ( “A” – grade 1-10; ...”Z” – la fel)• Cu raspunsuri grafice• Cu raspunsuri grafice-numerice• Cu raspunsuri figurale• Licker• Cu ranguriContinutul întrebarilorTrebuie tinut cont de urmatoarele1. Întrebarile trebuie sa fie relevante (direct corelate cu tema aleasa)2. Întrebarile trebuie sa fie simetrice (orice întrebare se refera la un singur aspect)3. Întrebarile trebuie sa fie clare si simple (se foloseste un limbaj uzual, se evita jargonul si academismele)4. Se utilizeaza expresii specifice populatiei careia îi este adresat chestionarul

Etapele constructiei1. Pregatirea. Se decide tipul de chestionar, continutul sau si tipurile de raspuns. Decidem daca vom construi un chestionar nou sau nu (putem recurge la chestionare gata construite, validate, verificate)2. Se construieste o prima varianta, ceea ce presupune formularea unui numar de întrebari (mai multe decât estimam ca ar fi necesar) si cnstruirea variantelor de raspuns.

3. Analiza critica a chestionarului. Prima varianta este analizata de catre experti (un juriu) atât ai conditiilor necesare din punct de vedere al formatului si structurii, cât si ai problemei cercetate.4. Etapa de reexaminare si verificare – se iau informatiile care se obtin în urma etapei 3 si sunt prelucrate5. Pretestare. Aplicam chestionarul pe un lot mic, cerându-se subiectilor sa semnaleze orice neîntelegere sau greseala pe care o sesizeaza (validare de continut).6. Revizuirea chestionarului7. Definitivarea chestionarului. Vizeaza atât continutul si formularea întrebarilor, cât si formula grafica de prezentare. Se revine la scrisoarea introductiva si la instructiunile de aplicare.Etapele 6 si 7 implica un numar mare de probleme, în legatura directa cu scopul cercetarii• Se acorda o mare atentie dimensiunii chestionarului• Este chestionarul prea mare sau prea mic?• Acopera toata aria de probleme din sfera cercetata?• Ce utilitate are fiecare întrebare? – întrebari omise, repetitii, este chestionarul complet?• Formularea, continutul sunt clare? Continutul întrebarilor respecta criteriile de etica ale relatiei cercetator-cercetare-participant?• Forma chestionarului: Exista un spatiu suficient pentru raspuns (în cazul întrebarilor deschise)? Raspunsurile pe care le propunem sunt usor de înteles, exhaustive, unidimensionale si exclusive?• Limbajul utilizat în chestionar corespunde nivelului intelectual al respondentilor si vocabularului acestora?• Format – caracterele literelor, ordonarea în pagina, culoarea hârtiei si a literelor.• Verificam daca datele statistice sunt suficiente prin raportare la scopul cercetarii. Se cere vârsta, ocupatia, sexul, localiatatea, etc.

3. InterviulEste varianta orala a chestionarului. Etape ale interviului:1. etape pregatitoare – se fixeaza scopurile, se lucreaza pe întrebari (aleg întrebarile, dar ma informez asupra posibilitatilor de raspuns), se fixeaza data întâlnirii pentru interviu2. interviul propriu-zis – discutie sistematica si controlata de cercetator, pentru a evita distorsiunile. Se foloseste fie un studiu calitativ (utilizat preponderent în varianta nestandardizata) fie un studiu cantitativ (varianta structurata).Clasificare• dupa nivelul de structurare a continutului1. Interviu structurat – presupune o procedura stricta, presupune construirea si respectarea unui ghid, este un chestionar construit de cercetator si citit de operator, nu permite obtinerea de informatii suplimentare fata de cele vizate initial.2. Interviu nestructurat – presupune fixarea unor teme de discutie, nu admite restrictii în formularea întrebarilor, nu exista o ordine a întrebarilor, informatiile sunt deosebit de aprofundate, si este frecvent utilizat în studiile calitative sub numele de interviu comprehensiv.• Dupa numarul aplicarilor:1. Interviuri unice – se discuta o singura data2. Interviuri panel – intervievatorul revine cel putin de doua ori la aceeasi persoana; sunt tipice pentru studiile longitudinale si mai apar ca studii de verificare în cercetarile pe esantioane succesive independent.• Dupa numarul de persoane intervievate1. Interviuri cu o persoana

2. Interviuri de grup – subiectii primesc o foaie de hârtie pe care vor nota raspunsurile (a nu se confunda cu focus-grupul)• Dupa scop1. Interviuri analitice – specifice psihologiei clinice si psihologiei analizei2. Interviuri diagnostice (anamneze) – presupun descrierea evenimentelor majore traite de subiect si care permit o diagnoza asupra sanatatii subiectilor.3. Interviuri etnografice – dezvoltate initial ca un instrument tipic etnografiei si antropologiei. Permit studierea structurilor culturale si a componentelor arhetipale (presupun fixarea nu numai a comportamentelor, ci si a simbolurilor lor, stabilesc relatiile dintre aceste simboluri ale comportamentelor). Se lucreaza cu “informatori”.4. Interviuri centrate (focalizate) – presupun o discutie semistructurate pe o tema bine precizata. Sunt interviuri de grup, participantii trebuind sa aiba .... Avantaje: intervievatorul este un modelator, subiectii au o libertate totala de raspuns, iar acest tip de interviu permite obtinerea unor informatii specifice si complexe.5. Interviul narative – a aparut în 1937, întemeietor fiind Schuetzes; permite descrierea structurilor comunitare. Se cere subiectilor sa descrie o serie de situatii care privesc relatia dintre cei care asigura conducerea unei comunitati si restul lumii. Dupa naratiune abia cercetatorul are voie sa puna întrebari suplimentare.6. Interviul convergent – (Kalant 1991 - studii asupra familiilor). Presupun doi intervievatori (un barbat si o femeie). Se adreseaza membrilor familiilor în conflict. Este un interviu nestructurat. Dupa obtinerea a datelor se compara cele doua siruri de date si se poate relua discutându-se nodurile conflictuale semnalate atât de ambii parteneri cât si de unul singur.………………………………………………………………………………