obligatii

7/21/2019 Obligatii

http://slidepdf.com/reader/full/obligatii-56d94339121ab 1/22

1. Defniţie

Privită în sens larg, obligaţia constă in raportul juridic ce are o latură activă –

dreptul de creanţă – ce aparţine creditorului cat şi o latură pasivă, respectiv

datoria – ce incumbă debitorului. In sens restrans, desemnează numai latura

pasivă a raportului juridic, respectiv acea datorie ce incumbă debitorului.

Obligaţia reprezintă acel raport juridic ce cuprinde atat dreptul subiectului

activ – creditorul, de a cere – subiectului pasiv – debitorul, de a da, a face sau

a nu face ceva, in caz contrar eistand posibilitatea apelării la constrangere

de către stat.

!aportat la persoana creditorului, raportul de obligaţie este un drept de

creanţă, iar din punctul de vedere al debitorului, acest raport apare ca o

datorie.

2. Elementele raportului juridic de obligaţie

"tructural, raportul de obligaţie, ca orice raport juridic, civil, cuprinde trei

elemente# subiectele, conţinutul, obiectul. "ubiectele raportului juridic de

obligaţie pot $ atat

persoane $zice cat şi juridice inclusiv statul.

"ubiectul activ este denumit creditor, subiectul pasiv este denumit debitor.

%ste posibil ca acelaşi subiect să aibă dublă calitaterespectiv creditor pentru o anumită prestaţie dar şi debitor al

altei prestaţii.

Intr&un contract de vanzare&cumpărare atat vanzătorul

cat şi cumpărătorul au astfel de calităţi duble.

In eaminarea diferitelor categorii de obligaţii speciale

subiectele poartă denumiri diferite# vanzător – cumpărător,

donator – donatar etc.

'onţinutul raportului juridic de obligaţie se referă la

drepturile aparţinand creditorului dar şi la obligaţia aferentă

acestui drept a debitorului.

(reptul de creanţă se include in activul patrimoniului

iar obligaţia corelativă este cuprinsă in pasivul acestuia.

7/21/2019 Obligatii


(upă cum se ştie, drepturile reale impreună cu

drepturile de creanţă, reprezintă clasi$carea principală a

drepturilor cu caracter patrimonial.

(reptul real se deosebeşte de cel de creanţă prin

caracterul său absolut in condiţiile in care dreptul de creanţă

este un drept relativ.

(in această diferenţiere decurg deosebirile privind

determinarea subiectelor, natura indatoririlor subiectului pasiv,

etc.

Obiectul raportului juridic de obligaţie este conceput ca

acea acţiune sau abstenţiune la care este obligat subiectul pasiv

)debitorul* şi indreptăţit subiectul activ )creditorul*.

%a poate $ o prestaţie pozitivă – a da, a face ceva, sau o

abţinere – de a nu face ceva, care altfel ar $ putut $ efectuată

de subiectul pasiv.

%ste necesar a se preciza eact noţiunea de +a da care nu se referă la +a

preda ci înseamnă a constitui sau transmite un drept real. -stfel# obligaţia

vînzătorului de a transmite cumpărătorului dreptul de proprietate a lucrului

vîndut, este o obligaţie de +a da şi nu trebuie confundată cu obligaţia de apreda lucrul vîndut, aceasta constituind o obligaţie de +a face. n general,

obligaţia de a +a da este eecutată c/iar prin înc/eierea contractului $ind

urmată de obligaţia de a face )la ceea ce s&a obligat*. -ceasta nu eclude

eistenţa unor obligaţii de +a da care să $e distinctă de momentul înc/eierii

contractului. )e. părţile convin ca transferul proprietăţii să opereze la un

moment ulterior perfectării convenţiei sau în ipoteza vînzării

unor bunuri de gen cînd se ia în considerare momentul individualizării

bunului*.

II. CLASIFICAREA !LI"A#IILR

7/21/2019 Obligatii


1. Criterii de cla$ifcare

'lasi$carea obligaţiilor se poate face in baza mai multor criterii.

(octrina şi practica judiciară au statuat ca principale criterii următoarele#

& izvorul obligaţiei0

& obiectul obligaţiei0

& opozabilitatea obligaţiei.

1oate aceste criterii şi $ecare dintre ele sunt aplicabile tuturor obligaţiilor

reprezentand puncte de vedere deosebite ce nu se eclud reciproc şi in baza

cărora poate $ eaminată )şi clasi$cată*, $ecare obligaţie.

O obligaţie, de eemplu, poate $ clasi$cată din punctul de vedere al

obiectului ca $ind una de +a da iar din punctul de vedere al sancţiunii, ca o

obligaţie civilă. 'lasi$carea in baza criteriilor menţionate anterior este

deosebit de importantă, re2ectandu&se in reguli speciale aplicabile diferitelor

categorii.

2. Cla$ifcarea obligaţiilor dup% i&'oare

(eşi se va discuta ulterior – in etenso – acest subiect, este de reţinut, de

principiu, faptul că din acest criteriu, obligaţiile pot $ născute din#

& contracte0

& acte juridice unilaterale0& fapte ilicite cauzatoare de prejudicii )delicte şi

cvasidelicte*0

& imbogăţirea fără justă cauză0

& gerarea de către o anumită persoană a intereselor altei

persoane )gestiunea de afaceri*0

& plata unei prestaţii nedatorate )plata nedatorată*.

"e remarcă faptul că primele două categorii sunt născute prin acte juridice,

iar următoarele sunt născute din fapte juridice.

(. Cla$ifcarea obligaţiilor dup% obiectul lor

Prin raportare la obiect şi avand in vedere natura prestaţiei datorate de

subiectul pasiv putem avea mai multe astfel de clasi$cări#

a* & obligaţii de a da0

7/21/2019 Obligatii


& obligaţii de a face0

& obligaţii de a nu face.

b* & obligaţii pozitive )de a da şi de a face*0

& obligaţii negative )de a nu face*.

Pornind de la acelaşi criteriu, al obiectului obligaţiei, se mai face şi o altă

clasi$care#

& obligaţii determinate sau de rezultat, in cadrul cărora această obligaţie este

precizată concret atat asupra obiectului cat şi al scopului urmărit, subiectul

pasiv obligandu&se ca efectuand o anumită activitate să conducă la un

rezultat strict stabilit prin convenţie )e. vanzătorul trebuie să transfere

dreptul de proprietate asupra unui anumit lucru*0

& obligaţii de prudenţă şi diligenţă, sau altfel denumite, obligaţii de mijloace.

'aracteristic acestor obligaţii este faptul că debitorul işi asumă o obligaţie

care nu este precizată de la inceput in sensul de a atinge un anumit rezultat

ci are numai obligaţia de a depune toată diligenţa )stăruinţa* necesară

pentru ca rezultatul dorit să se realizeze. 3eatingerea rezultatului prevăzut

nu presupune, din start, lipsa de diligenţă a debitorului care să ducă la

concluzia că acesta nu şi&a indeplinit obligaţia asumată, creditorului

revenindu&i sarcina să facă dovada culpei, care in această situaţie, nu esteprezumată spre deosebire de obligaţiile determinate sau de rezultat unde

operează prezumţia de culpă.

). Cla$ifcarea obligaţiilor dup% $ancţiunea juridic%

4rmand regulile general aplicabile oricărui raport juridic, şi raportul de

obligaţie are elementul indispensabil al sancţiunii in sensul că neindeplinirea

de bună voie a obligaţiei asumate de debitor dă dreptul creditorului obligaţiei

neeecutate să obţină indeplinirea prin eecutare silită a

acesteia – acesta $ind, de altfel, principalul aspect ce deosebeşte obligaţiile

in general de obligaţiile juridice.

(in acest punct de vedere, obligaţiile juridice se deosebesc de obligaţiile

morale ce nu se impun prin forţa de constrangere a statului ci prin elemente

ce ţin de convingerile intime, de sentimentul de ruşine, de in2uenţa opiniei

7/21/2019 Obligatii


publice. In privinţa sancţiunii statale ce insoţeşte obligaţiile juridice, este de

menţionat faptul că unele din aceste obligaţii se bucură de o apărare

integrală prin intermediul acestei sancţiuni iar altele nu bene$ciază decat in

parte de un astfel de mijloc de constrangere.

-stfel, putem avea#

& obligaţii civile, care se bucură integral de sancţiunea prevăzută de lege

intrucat subiectul activ al acestor obligaţii poate apela la organele statului in

scopul obţinerii prin constrangere a eecutării obligaţiiei asumate de debitor.

-ceste obligaţii se mai numesc şi obligaţii civile perfecte, in această

categorie intrand marea majoritate a obligaţiilor juridice.

& obligaţii naturale sau obligaţii civile imperfecte. "pre deosebire de

obligaţiile civile, acestea nu se bucură de apărarea şi integralitatea

sancţiunii. Insă, ele nu trebuie confundate cu obligaţiile morale, deoarece au

caracteristic faptul că nu se mai poate cere eecutarea silită, dar, din

momentul in care au fost eecutate nu se mai poate pretinde restituirea

prestaţiei. Practic sunt obligaţii juridice degradate in parte, nu mai au

aceeaşi forţă juridică deşi nu mai sunt simple precepte morale )e. -rt. 56

al.7 din (ecretul nr. 789:7;<= privitor la prescripţia etinctivă prevede

epres# +debitorul care a eecutat obligaţia după ce dreptul la acţiune alcreditorului s&a prescris, nu are dreptul să ceară inapoierea prestaţiei, c/iar

dacă la data eecutării nu se ştia că termenul prestaţiei fusese implinit*. O

dispoziţie asemănătoare, intalnim şi in 'odul civil, in

art. 76;5 al.5# +repetiţiunea nu este admisă in privinţa

obligaţiilor naturale, care au fost ac/itate de bună voie.

*. Cla$ifcarea obligaţiilor dup% opo&abilitatea lor

-cest criteriu de clasi$care are in vedere persoanele cărora le sunt opozabile

obligaţiile şi in acest caz avem următoarele obligaţii#

& obligaţii obişnuite0

& obligaţii reale0

& obligaţii opozabile terţilor.

7/21/2019 Obligatii


& Obligaţiile obişnuite reprezintă regula, ele $ind opozabile numai părţilor

convenţiei pe cand obligaţiile reale şi obligaţiile opozabile terţilor, reprezintă

ecepţia intrucat se caracterizează printr&o opozabilitate mai largă, situandu&

se la limita dintre drepturile de creanţă şi drepturile reale.

& Obligaţiile reale )propter rem* constituie un accesoriu al unui drept real.

)e. Obligaţiile prevăzute pentru deţinătorii de terenuri agricole de a asigura

cultivarea acestora şi protecţia

solului*.

& Obligaţiile opozabile terţilor )scriptae in rem* sunt atat de strans legate de

posesia lucrului incat creditorul nu poate obţine satisfacerea dreptului său

decat, dacă, posesorul actual al lucrului va $ obligat să respecte acest drept

deşi nu a participat la formarea )constituirea* raportului obligaţional. )e.

obligaţia locatorului de a asigura folosinţa lucrului inc/iriat – noul proprietar,

deşi nu a fost parte in convenţia ce generează obligaţia, va $ obligat să

respecte drepturile locatarului, drepturi născute in relaţiile cu proprietarul

anterior*.

III. I+,ARELE !LI"A#IILR

1. -oţiune

Izvorul de obligaţie este acel fapt juridic )in sensul larg* ce dă naştere unuiraport juridic obligaţional. -ceste fapte juridice dau naştere atat unor

drepturi subiective – drepturi de creanţă – cat şi obligaţiilor corelative acestor

drepturi, care nu pot şi nu trebuie confundate cu izvoarele dreptului – norme

juridice – de generală aplicaţie dar neparticularizate la anumite subiecte de

drept, in timp ce izvoarele obligaţiilor, in aplicarea normelor juridice

generale, stabilesc intre anumite subiecte )determinate* raporturi juridice

concrete de obligaţie.2. Cla$ifcarea i&'oarelor obligaţiilor potri'it

Codului Ci'il

-cest tip de clasi$care prezintă unele inconveniente pe

care le vom arăta in continuare $ind caracterizat prin

imprecizie şi lipsă de rigurozitate ştiinţi$că.

7/21/2019 Obligatii


Potrivit codului civil izvoarele obligaţiilor sunt#

& contractul0

& cvasicontractul0

& delictul0

& cvasidelictul0

& legea.

'ontractul este un acord de voinţă a două sau mai multe

părţi prin care se constituie, modi$că sau stinge un raport

juridic de obligaţii )art. ;>5 'od civil*.

'vasicontractul nu are o de$niţie riguroasă, eplicaţiile

eistente in cod făcand referire la +un fapt licit şi voluntar din

care se naşte o obligaţie către alte persoane sau obligaţii

reciproce intre părţi )art. ;=8 'od civil*.

In această categorie sunt amintite#

& gestiunea de afaceri )gestiunea intereselor altuia*0

& plata lucrului nedatorat )plata nedatorată*.

?estiunea de afaceri constă in fapta unei persoane care

fără a primi mandat din partea altei persoane, administrează

interesele acesteia din urmă, fapt din care se nasc uneleobligaţii reciproce, aşa cum prevăd art. ;=8&;;7 'od civil.

Plata lucrului nedatorat se intalneşte atunci cand o

persoană plăteşte alteia o datorie ineistentă sau care nu cade in

sarcina sa ceea ce duce la restituire, art. ;;5&;;9 'od civil.

(in aceste de$niţii rezultă cu claritate faptul că

asemănarea sau apropierea de contractul propriu&zis este destul

de ambiguă, in astfel de cazuri analizate mai sus neeistand un

acord de voinţă care să creeze anumite obligaţii.

(elictele şi cvasidelictele )art. ;;=&;;; 'od civil* sunt

in realitate fapte ilicite ce produc prejudicii unei alte persoane

obligand pe cel care le&a cauzat la reparare.

(istincţia dintre cele două instituţii juridice constă in

7/21/2019 Obligatii


faptul că delictul este o faptă săvarşită cu intenţie, pe cand

cvasidelictul este o faptă ilicită săvarşită din neglijenţă sau

imprudenţă.

In ambele cazuri se impune repararea integrală a

prejudiciului produs.

@egea este izvor de obligaţie in măsura in care

generează direct şi nemijlocit obligaţii civile fără intervenţia

unui fapt juridic anterior naşterii acestor obligaţii )e.

obligaţiile ce revin din starea de vecinătate a două imobile cu

privire la servituţi sau grăniţuire*.

Imperfecţiunile acestui mod de clasi$care constau in#

faptul că se intemeiază pe categorii de izvoare ineacte sau

inutile )cvasicontractele şi cvasidelictele*0 clasi$carea este

incompletă in sensul că se impune ca izvor de obligaţii şi

imbogăţirea fără justă cauză in detrimentul altei persoane.

3u este, de asemenea, amintit ca izvor de obligaţii actul

juridic unilateral care nu este cuprins in 'odul civil.

4nii autori au procedat la o altă clasi$care a izvoarelor

obligaţiilor reducandu&le la două categorii.& actele juridice0

& faptele juridice in sens restrans.

Prin act juridic civil trebuie inţeleasă acea manifestare

de voinţă cu intenţia de a produce anumite efecte juridice,

efecte care se pot produce numai dacă a eistat o asemenea

intenţie.

In această categorie se includ#

& contractul0

& actul juridic unilateral dacă generează un angajament

juridic.

Aaptele juridice, in inţeles restrans, sunt acele fapte

)licite sau ilicite* săvarşite fără intenţia de a produce efecte

7/21/2019 Obligatii


juridice, efecte ce se produc totuşi in virtutea legii, independent

de voinţa celor care le&au săvarşit.

In această categorie se includ#

& gestiunea intereselor altuia0

& plata lucrului nedatorat0

& imbogăţirea fără justă cauză0

& delictul civil.

S!IEC/E0

& (ezvoltaţi problema elementelor raportului juridic de

obligaţie

& -rătaţi care sunt criteriile după care se clasi$că obligaţiile

civile şi descrieţi $ecare tip de obligaţie in parte.& Precizaţi ce sunt izvoarele legale ale obligaţiilor.

I. Noţiunea de obligaţie

1.1. Domeniul obligaţiilor

Toate raporturile juridice stabilite între două sau mai multe persoane reprezintă o totalitate de

drepturi personale, noţiunea îmbrăţişând atât raporturile juridice nonpecuniare (numite de altfel

şi extrapatrimoniale), precum autoritatea parentală, cât şi raporturile juridice pecuniare, însă în

accepţiunea sa restrânsă, construită pe un conţinut tehnic, dreptul personal sau obligaţia

reprezintă un raport juridic pecuniar creat între persoane !reptul obligaţional este, în final, un

"drept al intereselor egoiste# degre$at de orice consideraţii de ordin afecti$, care dau un aspect

particular drepturilor personalităţii şi raporturilor juridice familiale

!acă e să acceptăm ideea că domeniul drepturilor personale nu%l depăşeşte pe cel al drepturilor

pecuniare (sau patrimoniale), atunci primul nu $a putea îngloba totalitatea drepturilor pecuniare

&e de%o parte, dacă e să $orbim despre un patrimoniu în particular, trebuie să delimităm un spaţiu

în cadrul acestuia rezer$at drepturilor intelectuale (dreptul asupra unei opere de artă) &e de%altă

parte, drepturile reale de asemenea constituie un element important al patrimoniului 'ste

ade$ărat faptul că s%a încercat o apropiere dintre drepturile intelectuale şi cele reale, a celor reale

de cele personale ndiscutabil, drepturile intelectuale şi drepturile reale impun la respectarea lor

7/21/2019 Obligatii


generală, astfel încât titularul lor, în realţiile sale cu terţii, se prezintă a fi creanţierul unei

obligaţii de a nu a atenta la dreptul său însă obiectul dreptului intelectual este de a%i conferi

titularului său o prerogati$ă asupra unui bun obligaţia negati$ă, suportată de orice persoană, nu

este altce$a decât consecinţa indirectă a puterii conferite fie asupra operei, fie asupra obiectului

*stfel, reducerea câmpului obligaţiilor duce la scăderea sa considerabilă în importanţă !e aceea

doctrina, dar în special cea franceză, $ine să afirme că de fapt segmentul obligaţiilor

demarchează materia dreptului ci$il, constituită dintr%o multitudine de raporturi obligaţionale

complexe existente între comercianţi, între stat şi colecti$ităţile publice şi particulare, între

persoane de diferite naţionalităţi, între state, etc !reptul comercial, administrati$, internaţional

public şi pri$at sunt, deci, tributare Teoriei +enerale a bligaţiilor

1.2. Definiţia

bligaţie - !atorie, sarcină, îndatorire.ea mai generală accepţiune a cu$ântului "obligaţie# determină orice comandă prescrisă de lege

sau morală sub imperiul căreia poate fi ghidată conduita unui indi$id în formula dată, însă, nu

este redată latura obligaţiilor potri$it căreia o persoană se îndatorează faţă de o altă persoană, în

cazul dat se $orbeşte, de exemplu, despre îndatorirea cetăţenilor de o anumită $ârstă de a%şi

satisface ser$iciul militar sau că toţi proprietarii de pământ trebuie să se conformeze normelor

regionale ce $izează modul de execitare a dreptului lor de proprietate

!in istoria dreptului aflăm că de fapt romanii sunt aceia care au fundamentat definiţia obligaţieidefiniţie care se prezintă a fi $alabilă şi astăzi - obligatio est juris $inculum /uo necessitate

adstringimur alicujus sol$endae rei (obligaţia este o relaţie de drept care ne supune la o prestaţie

faţă de un terţ)

*ceastă definiţie face să se e$idenţieze primul caracter al obligaţiei - relaţia de drept ($inculum

juris) stabilită între două sau mai multe presoane

0nsă, ea nu prezintă decât partea pasi$ă a obligaţiei - persoana obligată este ţinută să efectueze o

prestaţie, fiind pri$ită în calitate de debitor bligaţia, astfel, fiind un element al pasi$ului

patrimoniului său, o datorie r, ea prezintă în mod necesar şi o faţă in$ersă &entru persoana

care trebuie să profite de pe urma prestaţiei realizate, obligaţia se conturează ca un element al

acti$ului patrimoniului său, în cazul dat $orbim despre o creanţă a creditorului

7/21/2019 Obligatii


1ăzută de pe poziţia unei creanţe, obligaţia, dreptul personal apare a fi similar unui drept real

*stfel, se explică de ce în diferite legislaţii, dreptul de proprietate se răsfrânge nu numai asupra

bunurilor corporale, dar şi asupra creanţelor

mportanţa obligaţiilor, $ăzute ca un element al acti$ului, este absolut indiscutabilă 2pre

exemplu in$estitorii realizeză anumite in$estiţii importante în $alorile statale sau în $alorile

emise de colecti$ităţile publice, societăţile comerciale, etc *cţiunile cumulate ale acestor

in$estitori ne permite să afirmăm că acti$ul patrimonial este compus în principal de obligaţii şi

nu drepturi reale

• 2ensurile particulare ale noţiunii de "obligaţie#3

4ultitudinea de acti$ităţi în care este antrenată la moment societatea de multe ori duce la o

intrepretare diferită a cu$ântului "obligaţie#

.ând opunem obligaţiei dreptul real, atunci o înfăţişăm în mod simplist drept un element al

acti$ului patrimoniului, atfel spus ea reprezintă un sinonim al creanţei

0n dreptul comercial, obligaţia semnifică titlul, instrumentul care constată diferite împrumuturi

băneşti3 societăţile comerciale emit "obligaţii# în cazul în care ele contractează un împrumut

&ractica notarială franceză desemnează prin "obligaţie# orice înscris care constată un împrumut

!acă e să ne reîntorcem la definirea obligaţiei atunci putem menţiona că în doctrina

contemporană s%a afirmat ideea că este absolut necesar să diferenţiem obligaţia în sens larg şi

restrâns35 în sens larg, obligaţia este o legătură juridică între două sau mai multe persoane, în

$irtutea căreia o parte, numită debitor, se obligă faţă de alta, numită creditor, la executarea

unei prestaţii poziti$e sau negati$e, adică la un fapt sau la o absenţiune

6 în sens restrâns, obligaţia se numeşte numai unul din termenii raportului obligaţional,

anume sarcina debitorului

.ât pri$eşte doctrina rusă, aceasta defineşte obligaţia ca fiind totalitatea relaţiilor stabilite între

membrii circuitului economic, reglementate de normele dreptului obligaţional, adică drept o

manifestare a raporturilor juridice ci$ile

2intetizând cele expuse mai sus am putea afirma că obligaţiile, în calitate de instituţie a dreptului

ci$il, reprezintă o grupă independentă de norme juridice, care reglementeză relaţii patrimoniale

omogene şi personal nepatrimoniale legate de acestea din sfera circuitului economic, relaţii care

se stabilesc în procesul de circulaţie comercială a bunurilor materiale, indirect însoţind

7/21/2019 Obligatii


transmiterea de $alori materiale de la o persoană la alta bligaţiile pot fi calificate ca

repezentând forma juridică a circuitului economic, altfel spus - formula de drept a dinamicii

relaţiilor economice

1.3. Obiectul obligaţiilor

biectul obligaţiei îl reprezintă prestaţia datorată de către debitor *ceastă prestaţie constă

concomitent atât dintr%o faptă poziti$ă3 plata unei sume băneşti, li$rarea unui bun, executarea

unei lucrări, etc, cât şi dintr%o faptă negati$ă, spre exemplu unui actor i se cere să nu joace

rolurile sale decât pe scena teatrului cu care are încheiat un contract

2e e$idenţiază concluzia conform căreia prestaţia, ca obiect al obligaţiei, trebuie în mod necesar

să fie e$aluabilă în bani, adică să aibă o $aloare pecuniară, dar totodată ea nu constă întotdeauna

într%un $ărsământ de bani

1.4. Aspecte tehnice privind reglemntarea obligaţiilor

!reptul occidental şi sateliţii săi sunt puternic inspirate de regulile enunţate de juriştii dreptului

clasic roman, aceste reglementări fiind preluate în principal din nstituţiile lui 7ustinian 8ăcând

abstracţie de obiectul fiecărei obligaţii în particular şi personalitatea obligaţilor, juriştii romani au

reuşit să creeze o $eritabilă aritmetică a dreptului obligaţional

*ceastă construcţie logică a raporturilor dintre creditor şi debitor este, mai puţin decât celelalte

domenii ale dreptului ci$il, afectată de e$oluţie !reptul familiei, regimurile matrimoniale,

succesiunea se modifică sub imperiul condiţiilor sociale şi politice, dreptul de proprietate, fie şila o scară mai redusă, de asemenea depinde de aceşti factori bligaţiile, însă, formează o insulă

de rezistenţă faţă de dreptul în mişcare *stfel, se explică uni$ersalismul dreptului obligaţional

!ar totodată, sub un aspect propriu%zis tehnic şi logic, construcţia romană se prezintă a fi în

prezent insuficientă 9omanii tratau obligaţia drept o legătură (relaţie) juridică, care permitea

pedepsirea celui ţinut să execute obligaţia, $ăzută ca un element al acti$ului de patrimoniu, fapt

din care deri$ă repulsia lor faţă de cesiunea de creanţă, procedeu care actualmente a căpătat o

extensiune considerabilă

II. Caracterele obligaţiilor

:iteratura de specialitate indică ; caractere esenţiale ale obligaţiei3

5 bligaţia este o relaţie de drept

6 bligaţia este de natură pecuaniră

; bligaţia este un raport personal

7/21/2019 Obligatii


2.1. Obligaţia este o realţie de drept

* fi "legat# înseamnă a fi "supus# :a originea sa, expresia în cauză, nu era întrebuinţată într%un

sens figurat3 subordonarea debitorului faţă de creditor se traducea în $iaţă printr%un raport

material, extinzându%se asupra libertăţii personale a celui dintâi *stfel, debitorul putea fi

încarcerat în închisoarea creanţierului, iar la dispoziţia acestuia putea fi omorât sau transformat

în scla$

0n prezent, creditorul poate, prin intermediul organelor de stat abilitate, să apleze la forţa de

constrângere, însă această posibilitate nu trebuie înţeleasă drept un caracter specific al obligaţiei

2pre exemplu, în cazul obligaţiilor naturale nu putem $orbi despre e$entualele sau posibilile

sancţiuni pentru neexecutarea lor 2imilară se prezintă situaţia când obligaţia nu este susceptibilă

de o execuatre forţată, debitorul totuşi fiind îndatorat să o realizeze dacă acesta şi%a îndeplinit

prestaţia, faptul dat îl putem datora doar sarcinii pe care o a$ea de suportat !octrinarii germaniau indicat în mod expres au indicat că obligaţia urmează a fi descompusă în două elemente3

2chuld şi <aftung

2chuld - (datorie) reprezintă o sarcină juridică care impune executarea unei prestaţii, a unie plăţi

!acă ea este realizată datoria dispare !acă datoria nu este executată apare

<aftung - reprezintă constrângerea legală care premite creditorului, în caz de neexecutare a

obligaţiei, de a trece la executarea ei forţată care poate fi orientată atât asupra persoanei

debitorului, cât şi asupra unui bun (cazul gajului, ipotecii, etc)*ceastă di$izare poate fi extinsă *r fi mult mai logic dacă obligaţia ar fi structurată în trei părţi3

datoria, răspunderea în caz de neexecutare şi constrângerea în cazul dat este important a se face

distincţia dintre datoriile la care este ţinut debitorul, precum cele pro$enite dintr%un contract în

raport cu cele sur$enite în urma neexecutării contractului

0n orice caz, distincţia făcută de autorii germani dintre datorie şi constrângere este foarte

importantă3 fiindcă trebuie să reafirmăm că există datorii fără de constrângere, precum şi

constrâgeri fără de datorii !e exemplu un imobil ipotecat este în mod $eritabil aser$it sub forma

garantării unei datorii care poate să nu aparţină proprietarului acestui imobil

2.2. Obligaţia este de natură pecuniară

bligaţia este un drept care poate fi e$aluat în bani, un drept patrimonial

0n sensul dat trebuie să menţionăm că domeniul dreptului obligaţional există în mod separat de

dreptului personalităţii 'ste lesne de înţeles că drepturile personalităţii3 drepturile familiale,

7/21/2019 Obligatii


precum autoritatea parentală, dreptul la demnitate, la $iaţă, la libertate sunt diametral opuse

dreptului obligaţional

!ar totuşi aceste două domenii se intersectează în dreptul familiei, obligaţia alimentară are un

caracter pecuniar, chiar şi în $irtutea aspectului său familial rice $iolare a demnităţii,

integrităţii fizice duc la apariţia creanţei de daune%interese

2.3. Obligaţia este un raport personal

bligaţia este o relaţie juridică stabilită între două sau mai multe persoane &rin acest caracter

fundamental dreptul personal se opune dreptului real

0n dreptul arhaic diferenţa nu era atât de $izibilă, deaorece creditorul a$ea un drept şi asupra

corpului debitorului său, pe care îl putea transforma în scla$ sau chiar omora dreptul său fiind

similar cu cel pe care îl are asupra unui lucru !iferenţa a apărut dat fiind faptului că creditorul a

pierdut facultatea de a decide asupra $ieţii sau morţii debitorului, drept înlocuit cu posibilitateaîncarcerării debitorului3 constrângere corporală .onstrângerea corporală ne mai existând astăzi,

excluzând poate unele cazuri excepţionale, opoziţia dintre drepturile reale şi drepturile personale

este bine marcată !ebitorul deja nu este bunul creditorului, iar constrângerea deja nu se mai

răsfrânge asupra persoanei

0nsă ulterior apare întrebarea3 !acă această constrângere se exercită asupra patrimoniului

debitotului, oare nu suntem în prezenţa unui drept real când $orbim despre dreptul asupra

bunurilor debitorului= 'xpresia folosită ne dă posibilitatea să afirmăm că creditorul are un dreptde gaj general asupra patrimoniului debitorului în $irtutea acestui drept, el poate uimări bunurile

debitorului, prin intermediul autorităţilor justiţiei să le $ândă, astfel satisfăcându%şi cranţa, în

realitate, expresia "gajul general# este improprie, deoarece gajul este un drept real, o măsură de

siguranţă, care conferă titularului ei un drept direct asupra bunurilor angajate r, dreptul

creditorului care nu beneficiază de o garanţie, nu se extinde în mod direct asupra bunurilor

debitorului .reanţa se extinde asupra persoanei debitorului în sens că ea nu $izează un bun sau

altul determinat, însă patrimoniul debitorului înfăţişat în uni$ersalitatea sa şi considerat ca o

emanare a persoanei obligate *stfel, dacă creditorul preia şi $inde un bun pentru a%şi satisface

creanţa, el îl substituie pe debitorul neglijent, exercitând o prerogati$ă, dar nu şi un drept asupra

acestui bun

.reditorul, deci, nu are un drept direct asupra bunurilor debitorului său, ci un drept de

constrâgere a celui din urmă pentru a%l determina la plata obligaţiilor sale &reluarea bunurilor

7/21/2019 Obligatii


din patrimoniul debitorului este un procedeu de constrâgere şi nu exercitarea unui drept real al

crditorului asupra bunurilor debitorului

9ezultă două consecinţe pentru creditor3 lipsa dreptului de urmărire şi a dreptului de preferinţă

0n ceea ce pri$eşte propriu%zis caracterul personal al olbigaţiei menţionăm3

a bligaţia comportă un subiect pasi$ :a una din extremităţile raportului apare

creditorul, subiectul acti$, la cealaltă - debitorul, subiect pasi$ în opinia lui 4ichel &laniol,

dreptul real $a fi de natură identică, înglobând atât creditorul, cât şi debitorul &laniol

recunoaşte că subiectul pasi$ al dreptului real are un rol eficace, deoarece toată sarcina datoriei

îi aprţine acestuia bligaţia este un element acti$ al patrimoniului creditorului, precum şi un

drept real dar totodată ea, $ine în opoziţie cu dreptul real, fiind un element pasi$ în patrimoniul

debitorului

b bligaţia este dificil transmisibilă !reptul real a fost întotdeauna considerat afi transmisibil bligaţia, însă, pe parcursul e$oluţiei s%a ciocnit de obstacole serioase

>oţiunea romană a obligaţiei o prezintă în calitate de raport exclusi$ personal în dreptul primiti$

obligaţia apare în caliate de aspect al dreptului la răzbunare r, răzbunarea apare a fi strict

personală *ltfel spus, în cadrul unui sistem de drept unde garanţia creditorului se transpune în

corpul debitorului, apare a fi drept imposibilă schimbarea creanţierului, fie a persoanei obligate

&utem admite doar cazul transmiterii cu titlu uni$ersal a obligaţiilor născute din acte jurice licite,

fapt ce rezultă din principiul că moştenitorul preia acti$ul şi pasi$ul defunctului 0nţelegând căcreanţa reprezintă o $aloare economică, un element al acti$ului de patrimoniu, se încearcă a

demonstra incon$enienţa transmisibilităţii obligaţiilor !reptul roman a permis realizarea cesiunii

de creanţă, admisă de fapt şi de dreptul contemporan, însă cesiunea de datorie nu a fost niciodată

acceptată de romani

c bligaţia nu%l îndatorează decât pe debitor .reditorul nu are prerogati$a de a

reclama nimănui decât debitorului său &utem deduce că obligaţia nu este opozabilă faţă de

terţi, însă această afirmaţia se prezintă a fi inexactă 'ste absolut necesar să facem o

distincţie între efectele şi opozabilitatea obligaţiilor bligaţia nu are un alt efect decât

atenţionare reciprocă a celor pe care îi leagă - creditorul şi debitorul în sensul dat numai

creditorul poate cere executarea prestaţiei şi numai debitorul este ţinut să o realizeze

!reptul personal, în comparaţie cu dreptul real, are puterea de a obliga o persoană

determinată sau mai multe persoane determinate însă obligaţia, la fel ca şi dreptul real, este

7/21/2019 Obligatii


opozabilă tuturor, în sensul că nimeni nu este în drept să nu%i recunoască existenţa

!reptul personal, deci, are un efect relati$, este un drept realti$, însă acesta există în raport

cu fiecare persoană în parte

d bligaţiile există într%un număr nelimitat !eoarece puterile (prerogati$ele) juridice a unui

om asupra bunurilor nu rezultă din $oinţa sa, ci din textul legii, numărul lor este limitat >u

există niciun drept real pe lâgă cele pre$ăzute de legiuitor n contradicţie cu acestea $in

obligaţiile, cel puţin cele contractuale, fiindcă ele rezultă din acordul de $oinţă al subiectelor

raportului, sunt susceptibile de a fi create fară niciun fel de restricţii, $arietatea lor este infinită

*stfel, fiecare este liber de a se angaja la o anumită prestaţie în fa$oarea altuia

III. Clasificarea obligaţiilor

bligaţiile nu se supun în totalitatea lor unor reguli comune, nici în ceea ce pri$eşte crearea lor,

nici în efectele lor !iferenţele înregistrate la crearea obligaţiilor se explică prin di$ersitatea desurse din care acestea pro$in, iar în cazul efectelor - prin di$ersitatea obiectelor

Tradiţional se încearcă explicarea diferenţelor dintre obligaţii prin clasificarea lor după sursa de

pro$enienţă &entru a marca importanţa atribuită, romanii au calificat%o drept summa di$isio,

aceasta este clasificarea în obligaţii contractuale şi extracontractuale .lasificarea dată este utilă

în sensul că e$idenţiază sursele diferite de constituire a obligaţiilor şi, deci, justifică regulile

distincte aplicabile acestora în particular însă ea este lacunară în ceea ce pri$eşte explicarea

disparităţii efectelor obligaţiilor3 două obligaţii deri$ate din aceeaşi sursă (spre exemplucontractul) nu produc întotdeauna aceleaşi efecte

&e parcursul anilor, însă, doctrina a $enit să suplinească omisiunea dată !emogue, a e$idenţiat

distincţia obligaţiilor după obiect, astfel încât putem $orbi despre3 obligaţii de rezultat şi obligaţii

de mijloace, care în accepţiunea contemporană sunt numite obligaţii determinate şi, respecti$,

obligaţii de prudenţă şi diligentă *ceastă clasificare permite constituie un progres considerabil

ea permite să precizăm, mult mai eficient, obiectul exact al obligaţiilor şi stabileşte anumite

reguli logice ce ţin de sarcina probatorie

3.1. Clasificarea după sursă

2umma di$isio - clasificarea obligaţiilor în contractuale, delictuale şi /uasi delictuale, precum şi

în obligaţii /uasi contractuale, cosiderată de către dreptul roman ca fiind summa di$isio, este

fundată pe existenţa sau absenţa $oinţei de formare a obligaţiei .oncursul de $oinţă al părţilor

7/21/2019 Obligatii


creează obligaţii contrcatuale, pe când actele ilicite (delictele şi /uasi delictele) şi /uasi

contractele sunt creatoare de obligaţii în detrimentul $oinţei părţilor

3.2. Clasificarea după obiect

&rincipala clasificare fondată pe obiectul obligaţiilor este clasificarea în obligaţii determinate şi

de diligentă însă doctrina cunoaşte şi alte obligaţii structurate după obiectul lor, precum

obligaţiile de a da, a face şi de a nu face ce$a obligaţii poziti$e şi negati$e obliagaţii reale şi

ordinare obligaţii patrimoniale şi extrapatrimoniale obligaţii morale şi juridice obligaţii ci$ile

şi naturale

3.2.1. Obligaţii de a da a face !i de a nu face

.lasificarea dată are drept sursă dreptul pri$at roman

bligaţia de a da - este acea obligaţie prin care debitorul se obligă să tranfere sau să constituie în

fa$oarea creditorului un drept de proprietate sau un alt drept real *ici, a da înseamnă a transfera,iar nu a dona

!e fapt obligaţiile de a da sunt tot obligaţii de a face, deoarece ele obligă pe debitor la un fapt

poziti$, şi anume la o transferare de drepturi însă din cauza regulilor particulare la care sunt

supuse obligaţiile de a da, acestea au fost clasificate într%o categorie aparte şi deosebită de

obligaţiile de a face obişnuite

&rincipala caracteristică a obligaţiilor de a da în dreptul modern, este faptul că simplul acord de

$oinţe care creează obligaţia, are în acelaşi timp puterea de a transfera imediat proprietatea saudreptul real, afară de rare excepţii .u alte cu$inte, naşterea obligaţiilor şi executarea lor sunt

concomitente

bligaţia de a face - are drept obiect orice fapt poziti$ al debitorului, cu excepţia transferării

unui drept real &rin fapt, se înţelege atât un fapt material, cât şi un fapt juridic

bligaţia de a nu face - are ca obiect să împiedice pe debitor să facă un lucru, pe care degbitorul

l%ar putea face dacă nu s%ar fi obligat să se abţină de a%l face *stfel, obligaţia pe care o are

$ânzătorul de a nu tulbura posesia cumpărătorului este o obligaţie de a nu face

3.2.2. Obligaţii po"itive !i negative

*ceastă clasificare nu este alce$a decât o perfecţionare a celei precedente &utem remarca că

obligaţiile de a da constituie o obligaţie de a face particulară *stfel le putem reuni într%o singură

grupă de obligaţii numite poziti$e, opunându%le obligaţiile negati$e (de a nu face)

3.2.3. Obligaţii determinate !i obligaţii generale de prudenţa !i diligentă

7/21/2019 Obligatii


.lasificarea dată se bazează pe următoarea constatare3 !ebitorul este ţinut la executatrea unei

prestaţii determinate obligaţia este strict determinată debitorul trebuie în procesul executărrii

prestaţiei să ajungă la un rezultat Totodată, debitorul este îndatorat să fie dilijent, să acţioneze cu

prudenţă pentru a fa$oriza sur$enirea rezultatului dorit Transportatorul este obligat să li$reze

marfa în ziua şi locul stabilit, medicul este ţinut pe de altă parte să acţioneze prudent şi dilijent în

$ederea tratării maladiei

nteresul practic al distincţiei date se identifică în sarcina probatorie3

'ste suficient pentru creanţierul unei obligaţii determinate de a afirma că rezultatul con$enit nu

s%a realizat el demonstrează doar că debitorul nu şi%a onorat obligaţia &entru a infirma

reclamaţia dată debitorul trebuie să demonstreze că neexecutarea obligaţiei a sur$enit ca

consecinţă a unor cauze ce nu depind de $oinţa sa !e exemplu, transportatorul trebuie să

demonstreze greşeala sau omisiunea expeditorului sau un e$eniment de forţă majoră!acă obligaţia la care este ţinut debitorul este una de abordare a unei conduite prudente şi

dilijente, o cercetare a acţiunilor debitorului este absolut necesară în cazul în care, rezulattul

dorit nu este atins, creditorul, pentru a demonstra că obligaţia nu afost executată, trebuie să

do$edească că debitorul nu s%a comportat cu prudenţa şi dilijenţa la care este ţinut să o abordeze

!o$ada neglijenţei debitorului reprezintă sarcina probatorie a creditorului 2pre exemplu,

pacientul trebuie să demonstreze imprudenţa şi neglijenţa medicului

3.2.4. Obligaţii reale !i ordinare

în cazul dat punem în opoziţie două domenii diferite, cel al obligaţiilor reale şi cel al oligaţiilor

ordinare pozabilitatea dată se datorează faptului că sintagma de "obligaţii reale# poate fi

percepută în două accepţiuni distincte

în primul rând, clasificarea în obligaţii reale şi ordinare este raportată la distincţia dintre 2chuld

şi <aftung !ebitorul unei obligaţii ordinare se obligă la onorarea îndatoririi sale cu întreg

parimoniul său, care urmează să suporte 2chuld (datoria) şi, după caz, <aftung (constrâgerea)

bligaţiile reale pe de%altă parte se extind numai asupra bunurilor în jurul cărora au fost

constituite şi de care sunt ataşate *stfel, debitorul care şi%a ipotecat imobilul în calitate de

garanţie al propriei datorii $a fi ţinut să%şi relizeze integral prestaţia şi $a răspunde doar cu

bunul%garnţie, chiar şi în cazul în care $aloarea obligaţiei depăşeşte $aloarea imobilului .u totul

diferită se prezintă a fi situaţia unui terţ cumpărător a imobilului ipotecat sau a proprietarului

care transmite în calitate de garanţie pentru executarea obligaţiei altuia imobilul său (cauţiunea

7/21/2019 Obligatii


reală) *ceştia, nu $or fi obligaţi la o prestare mai mare decât $aloarea imobilului3 datoria de

asemenea nu se extinde asupra lor, iar constrângerea este limitată la imobilul ipotecat

3.2.#. Obligaţii patrimoniale !i e$trapatrimoniale

bligaţiile au întotdeauna un caracter pecuniar însă s%a conturat expresia de obligaţii

extrapatrimoniale, ele fiind strâns legate de drepturile personalităţii sau familiei3 obligaţia de a

munci, obligaţia alimentară, etc !istincţia dată care drept fundament afirmarea necesităţii

onorării obligaţiilor extrapatrimoniale sub auspiciile unei abordări particulare, dat fiind faptului

că, deşi au un caracter pecuniar, ele îşi au rădăcina într%un domeniu străin $alorilor băneşti

.ontractul indi$idual de muncă, clauzele sale, precum igiena şi seciritatea muncii, este obiectul

unei reglementări protectoare particulare ar obligaţia alimentară este gu$ernată de un regim

juridic special

3.2.%. Obligaţii morale !i &uridice

.lasificarea dată depăşeşte cadrul de drept, ea îglobând îndatoriile cotidiene şi de conştiinţă, care

nu pot fi ridicate la rangul de obligaţii în sens juridic

&ersoana care se supune unei obligaţii morale, nu execută o obligaţie pe plan juridic ea nu este

îndatorată cu nimic, ea nu are calitatea de debitor, ea, în general, nu trebuie să presteze absolut

nimic, acţiunile sale fiind o manifestare a conştiinţei proprii

bligaţia juridică este recunoscută de către litera legii !ebitorul în cazul unei obligaţii juridice

este ţinut la executarea unei prestaţii, deci, prin consecinţă a$ând calitatea de debitor *ceasta nuînseamnă că orice manifestare liberă a conştiinţei trebuie în mod necesar a fi exclusă din

domeniul obligaţiilor juridice :ibertatea în acest caz comportă două etape succesi$e de

manifestare &rima se referă la cazul când nu există o obligaţie juridică3 donaţia presupune că

donatorul nu este impus să se comporte precum o face de bună%$oie 'tapa a doua reprezintă o

obligaţie juridică3 donatorul printr%un contract de donaţie se obligă faţă de donatar, atunci când

primul li$rează ultimului bunul $izat se consideră că obligaţia a fost stinsă *stfel, menţionăm că

şi la etapa dată donatorul îşi manifestă liber dorinţa şi $oinţa sa neforţată de nimeni

3.2.'. Obligaţii civile !i naturale

&e lângă cadrul general al obligaţiilor juridice trebuie să distingem şi obligaţiile ci$ile şi cele

naturale 'le constituie ambele un spectru de obligaţii $eritabile, iar executarea lor se prezintă a

fi o prestaţie însă diferenţa majoră se face de pe poziţia că cele dintâi prezintă inerenta

elementului de contrângere, adică posibilitatea executării forţate a obligaţiei, pe când obligaţiile

7/21/2019 Obligatii


naturale se limitează la elementul 2chuld, a cărei executare este bene$olă bligaţiile naturale,

reduse la număr, nu reprezintă decât nişte excepţii de drept

IV. Concluzia

"Teoria +enerală a bligaţiilor a $ariat puţin în cursul $remii şi are un caracter de permanenţă pe

care nu%l posedă celelalte materii juridice, supuse $icisitudinilor istorice 'a deri$ă în mod direct

din dreptul roman 'ste chiar curios cum principiile dreptului roman după ce la un moment dat,

în e$ul 4ediu, fuseseră părăsite, au fost reîn$iate după această eclipsă $remelnică şi intrododuse

în dreptul modern al obligaţiilor 2e poate spune că edificiul actual al obligaţiilor a fost reclădit

de marii jurişti din secolele ?1, ?1 şi ?1 din elemente pur romane >e%am înşela dacă am

crede că dreptul obligaţiilor este fix şi neschimbat :egea fundamentală a dreptului este e$oluţia,

şi nici o parte a dreptului nu poate fi sustrasă necesităţii fundamentale de a se adpta necontenit

ne$oilor sociale schimbătoare 9egula de drept este expresia unei necesităţi reale, iar nu un textzadarnic, străin de contingenţele $ieţii şi de e$oluţia fatală a soccietăţii !acă, prin urmare,

obligaţiile sunt mai puţin supuse $ariaţiilor, în principiile lor generale, decât celelalte părţi de

drept, ele e$oluează totuşi împreună cu ne$oile sociale şi economice#

C. (amangiu ). *osetti+ălănescu Al. +ăicoianu ,-ratat de Drept Civil *om/n0 vol. )) ed.

A +ec +ucure!ti 22 5ediţie 6ngri&ită de Dumitru *ădescu7

.onţinutul raportului juridic ci$il cuprinde ansamblul drepturilor ci$ile subiecti$e şi a

obligaţiilor ci$ile care aparţin subiectelor participante la raportul juridic !reptul subiecti$ ci$il

este prerogati$a recunoscută de legea ci$ilă subiectului acti$ de a a$ea o anumită conduită sau de

a pretinde subiectului pasi$ o anumită conduită (să dea, să facă sau să nu facă ce$a) şi de a apela,

în caz de ne$oie, la forţa de constrângere a statului

Clasificarea drepturilor subiective civile:

a. Drepturi subiective civile absolute şi drepturi subiective civile relative

*ceastă clasificare este întemeiată pe criteriul sferei persoanelor care îşi asumă obligaţiile şi al

gradului de opozabilitate a drepturilor

7/21/2019 Obligatii


5 !reptul subiecti$ ci$il absolut este dreptul în $irtutea căruia titularul poate a$ea o anumită

conduită şi poate cere tuturor celorlalte persoane să nu aducă cu nimic atingere dreptului său

(ex3 dreptul la $iaţă, dreptul de proprietate, dreptul la nume) şi are următoarele caractere3

% subiectul acti$ poate fi o o persoană sau mai multe persoane determinate, în timp ce subiectul

pasi$ este nedeterminat în momentul stabilirii raportului juridic (fiind $orba despre toate celelalte

persoane), el indi$idualizându%se în momentul în care dreptul absolut este încălcat

% dreptul absolut poate fi in$ocat faţă de toate celelalte persoane, opozabilitate numită erga

omnes

% obligaţia corelati$ă a subiectului pasi$, constituit din toate celelalte persoane, este o obligaţie

generală de abţinere, respecti$ de a nu face nimic care să%l împiedice pe titular în exercitarea

dreptului său6 !reptul subiecti$ ci$il relati$ este dreptul în $irtutea căruia titularul % subiectul acti$ poate

pretinde subiectului pasi$ o conduită determinată % să dea, să facă sau să nu facă ce$a (ex3

drepturile care iz$orăsc din contractele ci$ile) şi are următoarele caractere3

% este opozabil doar părţilor participante şi succesorilor lor, opozabilitate numită inter partes

% obligaţia corelati$ă a subiectului pasi$ diferă de la un raport juridic la altul şi poate consta,

după caz, într%o acţiune (a da sau a face) sau într%o inacţiune (a nu face ce$a)

Dreptul de creanţă (ius ad personam) este acel drept subiecti$ ci$il patrimonial în $irtutea

căruia subiectul acti$, numit creditor (reus credendi), are posibilitatea să pretindă subiectului

pasi$, numit debitor (reus debendi) să dea, să facă sau să nu facă ce$a sub sancţiunea

constrângerii de către stat

!eci, în temeiul acestor drepturi subiectul acti$ poate pretinde o anumită conduită subiectului

pasi$ !repturile de creanţă mai sînt denumite în docrina de specialitate şi drepturi personale în

opoziţie cu cele reale, pentru a îndica că ele sînt opozabile numai unor anumite persoane

determinate - debitorul 9aportul juridic în conţinutul căruia intră dreptul de creanţă, este

7/21/2019 Obligatii


constituit din două elemente3 o relaţie interpersonală între creditor şi debitor şi un element

economic care constă într%un drept al creditorului, asupra patrimoniului debitorului -dreptul de

gaj general riginea acestei relaţii o găsim în dreptul roman unde raportul juridic obligaţional

era un raport personal între creditor şi debitor, care, în caz de neexecutare a obligaţiei contractate,

debitorul răspundea cu preţul libertăţii sale, de$enind obiect al dreptului de proprietate

CEDO, secţia I, hotărârea Ouzounis şi alţii versus Grecia, 18 aprilie 2002, !1"!!

O creanţă nu poate constitui un „bun” decât dacă creanţa este exigibilă.

#n $ece%&rie 1!!, recla%anţii au $epus o cerere $e rea'ustare a pensiei lor, pri%in$ răspuns ne(ativ) *ecla%anţii au

sesizat o instanţă a$%inistrativă, cerân$ anularea re+uzul a$%inistraţiei $e a le %ări pensiile) cţiunea lor a +ost a$%isă -n

pri%ă instanţă, -nsă statul a +or%ulat apel) *ecla%anţii au -ncercat -n za$ar să e.ecute hotărârea pri%ei instanţe) Curtea $e

apel a a$%is apelul şi a casat pri%a soluţie 'u$ecătorească)

#n $rept)

rt) /) ccesul la 'ustiţie) Dreptul $e acces la 'ustiţie (arantat prin art) / ar +i un $rept iluzoriu $acă or$inea 'uri$ică a unui stat

ar per%ite ca o $ecizie 'u$ecătorească să nu +ie pusă -n e.ecutare) otuşi, pentru ca această a+ir%aţie să +ie vala&ilă este

necesar ca soluţia instanţelor să +ie $e+initivă, a$ică să nu %ai poată +ace o&iectul e.ercitării căilor $e atac or$inare) #n

speţă, $ecizia instanţei care le $ă$ea $reptate recla%anţilor putea +i atacată cu apel, ast+el că art) / nu a +ost violat, cu atât

%ai %ult cu cât soluţia a +ost atacată)

rt) 1 $in rotocolul nr) 1) O creanţă nu poate constitui un &un3 -n sensul acestei $ispoziţii, $ecât $acă creanţa este

e.i(i&ilă) #n speţă, instanţa $e apel a sta&ilit că recla%anţii nu aveau $reptul la creştereapensiilor , ast+el că recla%anţii nu auvreun $rept $e creanţă contra statului) 4oluţia $in pri%ă instanţă nu creează o o&li(aţie $e plată -n sarcina statului, ci $oar o

eventualitate $e naştere a unei creanţe) De aceea, recla%anţii nu au avut nici un $rept $e creanţă ori vreo speranţă le(iti%ă

$e a o&ţine un &un, ast+el -ncât art) 1 $in rotocolul nr) 1 nu li se aplică)

http://legeaz.net/legea-pensiilor/

http://legeaz.net/legea-pensiilor/

obligatii

Documents