O scrisoare pierduta

De I.L Caragiale

Scriitorul realist si moralist Ion Luca Caragiale a fost un fin observator al societatii romanesti din vremea lui dovedind un spirit de observatie necrutatoar in cunoasterea finite umane.

Opera “O scrisoare pierduta” este o comedie realista de moravuri politice, tema piesei ilustrand coruptia si dorinta de parvenire a burgheziei in timpul campaniei electorale pentru functia de debut.

Comedia este o specie a genului dramatic in versuri sau in proza cu o actiune prin care se satirizeaza aspect sociale, moravuri, defecte umane cu scopul de a le indrepta, efectul comediei fiind moralizator.

Opera apartine genului dramatic avand o structura specifica alcatuita din patru acte si mai multe scene. Modul de expunere predominant este dialogul care alterneaza cu monologul dramatic. Psajele descriptive regasindu-se in replicile personajelor. Prezenta autorului se evidentiaza in mod direct in didascali.

Relatiile temporale si spatiale sunt relative definite, actiunea petrecandu-se “in capital unui judet de munte, in zilele noastre” aceasta indeterminare spatio-temporala confera operei character de generalitate sugerand ca evenimentele si personajele sunt posibile oricand si oriunde. Actiunea piesei se poate rezuma.

Opera incepe cu scena in care Ghita Pristanda ii povesteste lui Stefan Tipatescu misiunea din care a aflat ca Nae Catavencu detine un document important care ii poate aduce locul in Camera Deputatilor. Documentul consta intr-o scrisoare de amor de la Tipatescu catre Zoe Trahanache. Catavencu il santajeaza pe prefect cu scrisoarea de amor furata de la cetateanul turmentat care o gasise pe strada.

Tipatescu a ordonat perchezitionarea si arestarea lui Catavencu apoi incearca sa-i ofere diferite functii in stat ,dar acesta refuza . Acesta castiga sprijinul Zoei Trahanache in alegeri deoarece aceasta temea ca va fi compromisa in societate . Farfuridi , candidatul la deputatie si partea Puterii impreuna cu Branzovenescu acuza tradarea si trimit la ‘’ centru ‘’ o anonima . Zaharia Trahanache descopera o polita falsificata si il santajeaza pe Catavencu . De la “centru” soseste un candidat, Agamemnon Dandanache . In momentul in care soseste la primaries i Zaharia anunta numele candidatului cele doua tabere se incaiera. Catavencu isi pierde palaria in care avea scrisoarea. Cetateanul turmentat o gaseste si o inapoiaza Zoei. Catavencu ramas fara arma santajului conduce umil festivitatea organizata in cinstea adversarului politic.

Din relatarea actiunii reiese ca aceasta se contureaza asupra conflictului declansat de pierderea si gasirea succesiva a scrisorii de amor dublat de conflictul politic dintre Putere si Opozitie pentru functia de deputat. In plan secund din cauza lui Farfuridi si Branzovenescu care acuzau tradarea.

Conflictul cunoaste intorsaturi de situatie (evolutie inversa) deoarece Nae Catavencu parea ca va castiga. Printr-o interventie salvatoare Agamemnon Dandanache rezolva conflictul politic in timp ce conflictul declansat de scrisoare se rezolva prin interventia Ceatateanului turmentat.

Pe langa aceste mijloace specific comicului de situatie, in opera se mai regasesc si triunghiul conjugal (Zoe-Trahanache-Tipatescu?, cuplul comic (Farfuridisi Branzovenescu) si confuzia comica (Dandanache crede ca Tipatescu este sotul Zoei sic a Trahanache e prefectul).

Comicul de moravuri reiese din satirizarea unor aspect sociale, moravuri, defecte umane. In opera sunt vizate: familia(triunghiul conjugal), politica (Ghita Pristanda fura din avutul statului), biserica (Popa Pricipi joaca stos, fumeaza si face politica), prea (prin cele doua ziare “Racnetul Carpatilor” si “Razboiul” ale caror nume sugereaza o presa de scandal), posta ( prin Cetateanul turmentat care desi fusese postas nu pastra secretul corespndentei), prietenia (prin falsa prietenie dintre Tipatescu si Trahanache).

In opinia mea, tema comediei este evidentierea coruptiei clasei politice, ilustrata de autor dintr-o viziune realista prin toate mijloacele comicului specific lui I.L. Caragiale conform conceptiei sociale “Nimic nu arde pe ticalosi mai rau ca rasul”.

De asemenea, consider ca opera are character de generalitate, evenimentele fiind posibile oricand si oriunde, personajele formeaza o galerie de tipuri umane despre care G. ibraileanu afirma ca “Fac concurenta starii civile”.

O scrisoare pierduta

De I.L Caragiale

caracterizare

Opera “O scrisoare pierduta” este o comedie realista de moravuri politice, tema piesei ilustrand coruptia si dorinta de parvenire a burgheziei in timpul campaniei electorale pentru functia de debut.

Opera apartine genului dramatic avand o structura specifica alcatuita din patru acte si mai multe scene. Modul de expunere predominant este dialogul care alterneaza cu monologul dramatic. Psajele descriptive regasindu-se in replicile personajelor. Prezenta autorului se evidentiaza in mod direct in didascali.

Relatiile temporale si spatiale sunt relative definite, actiunea petrecandu-se “in capital unui judet de munte, in zilele noastre” aceasta indeterminare spatio-temporala confera operei character de generalitate sugerand ca evenimentele si personajele sunt posibile oricand si oriunde. Actiunea piesei se poate rezuma.

Actiunea operei se concenteaza asupra conflictului generat de pierderea si gasirea succesiva a scrisorii, dublat de conflictul politic intre putere si opozitie. In plan secundar este declansat si un conflict de Farfuridi si Branzovenescu.

Zaharia Trahanache este un reprezentant important al partidului aflat la putere, filiala locala, presedintele a numeroase comitia si comitate. Este casatorit cu Zoe si se afla la a doua casatorie, din prima avand un baiat student pe care il citeaza cu enfaza. Este foarte bun prieten cu Tipatescu, prefectul judetului si intrucat acesta este amantul lui Zoe, impreuna formeaza un triunghi conjugal, un mijloc de comic essential in piesa.

Din punct de vedere moral este individualizat prin comicul onomastic sugerandu-i-se principalele trasaturi. Prenumele releva dlcegaria, ramolismul iar numele deriva de la “trahana” care inseamna coca moale sugerand ca este usor influentabil de Zoe, de sefii de “la centru” si mai ales de “enteres”. Desi sustine integritatea morala si se lamenteaza de coruptia de integritatea morala si se lamenteaza de coruptia societatii “Ah! Corupta sotietate nu mai e moral, nu mai sunt printipuri”. El insusi o practica, falsificand listele de alegatori, impreuna cu Farfuridi si Branzovenescu adauga pe liste persoane carenu mai aveau drept la vot nedetinand averea necesara. Politician corut dar abil, el stie ca functia sa in partid depinde de sefii de “la centru” si de aceea il susine pe candidatul pus pe tapet de partidul politic.

Statutul psihologic reiese din monologul sau dramatic ce evidentiaza conflictul dintre aparenta si esenta. Desi pare ramolit, plat in gandire el este doar apparent naiv fiind singurul care nu cedeaza santajului: “Si acum sa dam de capataie firelor iubitului nostrum domn Catavencu”.

Pe plan familial, este incornorat dar pare ca ii convine triunghiul conjugal care ii asigura o viata tihnita de familie de aceea sustine “enteresul” cu prefectul despre care spune ca i-a facut si face servicii si cu care traieste “de opt ani ca fratii”. Reactioneza violent atunci cand amicul “facnica este acuzat de tradare politica surprinzandu-I pe Farfuridi si Branzovenescu care il caracterizeaza in mod direct “tare..tare de tot..solid barbat! Nu-i dam de rostul secretului”

Comicul de situatie devine relevant in scena in care Tipatescu refuza sa considere scrisoare altceva deca “curate plastografie” si chiar il consoleaza pe amantul sotiei sale insa adauga “sa vezi imitatie de scrisoare, sa juri ca e a ta dar sa juri nu altceva”.

Comicul de limbaj evidentiaza incultura prin cacofoniile si truismele din frazele imprumutate din scrisorile fiului sau de l afacultate “Tatito, acolo unde nu e morale coruptie si o sotietate fara printipuri vasazica nu le are”. Ticul sau verbal “ai putintica rabdare” evidentiaza moliciunea, ramolismul dar poate fi si o arma politica de care personajul se foloseste cu diplomatie pentru a castiga timp de gandire.

In opinia mea, Zaharia Trahanache este unul dintre cele mai interesante personaje ale piesei prrin ambiguitatea caracterului sau intrucat cititorul nu poate decide pana in final este atat de naiv incat sa nu observe ce se intampla sub ochii lui sau dimpotriva ste si accepta triunghiul conjugalpentru a-si pastra statutul social politic pe care il are.

Intruchipand tipul incornoratului simpatic Zaharia Trahanache ramane un personaj memorabil in galeria de tipuri umane a lui Ion Luca Caragiale despre care G. Ibraileanu spunea ca “face concurenta starii civile”.

O scrisoare pierduta

De I.L Caragiale

Relatia dintre personaje

Opera “O scrisoare pierduta” este o comedie realista de moravuri politice, tema piesei ilustrand coruptia si dorinta de parvenire a burgheziei in timpul campaniei electorale pentru functia de debut.

Opera apartine genului dramatic avand o structura specifica alcatuita din patru acte si mai multe scene. Modul de expunere predominant este dialogul care alterneaza cu monologul dramatic. Pasajele descriptive regasindu-se in replicile personajelor. Prezenta autorului se evidentiaza in mod direct in didascali.

Relatiile temporale si spatiale sunt relative definite, actiunea petrecandu-se “in capital unui judet de munte, in zilele noastre” aceasta indeterminare spatio-temporala confera

operei caracter de generalitate sugerand ca evenimentele si personajele sunt posibile oricand si oriunde.

Actiunea operei se contureaza asupra conflictului politic dintre pierderea si gasirea succesiva a csrisorii, dublat de conflictul dintre putere si opozitie pentru functia de deputat. In plan secundar este declansat si un alt conflict datorita lui Farfuridi si Branzovenescu care acuzau de tradare.

Zaharia Trahanache si Stefan Tipatescu sunt caracterizati in mod direct de catre autor si celelalte personaje si in mod indirect prin actiunile sale.

Zaharia Trahanache este un reprezentat important al partidului aflat la putere, filiala locala, si presednte a numeroase “comitate si comitii”. Este casatorit cu Zoe si se afla la a doua casatorie, din prima avand un fiu student pe care il citeaza cu emfaza. Este foarte bun prieten cu Stefan Tipatescu, prefectul judetului, care este totodata si amantul Zoei, cei trei formand triunghiul conjugal, un mijloc esential de comic in piesa.

Din punct de vedere moral, ambii sunt caracterizati prin comicul onomastic. Numele de “Stefan” are rezonante istorice, dar e ridiculizat prin diminutive, pe cand “Tipatescu” deriva de la “tip” care sugereeaza un om rafinat, cuceritor, aventurier, iar sufixul “-escu” anunta un destin previzibil. Prenumele “Zaharia” ii releva dulcegaria, ramolismentul, iar numele “Trahanache”, deriva de la “trahana” care inseamna “coca moale” sugerand ca este usor de influentat de catre Zoe, de sefii de la centru si mai ales de “enteres”.

Atat Trahanache cat si Tipatescu sunt politicieni corupti. Zaharia practica inselatoria falsificand listele cu alegatori si sustine candidatul pe care il cer sefii de la “centru”stind ca de asta depinde functia lui in partid. Stefan Tipatescu isi urmareste numai interesele proprii si incalca legea daca “o cer interesele partidului” mituindu-I pe Catavencu si flolosindu-l in mod abuziv pe Pristanda.

Zaharia Trahanache reprezinta tipul incornoratului dar pare ca ii convine triunghiul conjugal care ii asigura o viata tihnita de familie. Stefan Tipatescu ilustreaza tipul junelui amorez, amantul lui Zoe. In ciuda triunghiului conjugal, cei doi traiesc “de opt ani ca fratii”, Trahanache reactionand violent chiar cand “amantul Fanica” este acuzat de tradare.

O scena semnificativa in evolutia relatiei personajelor este scena in care Trahanache ii povesteste lui Tipatescu despre santajul lui Catavencu cu privire la scrisoarea de amor. In aceasta scena devine relevant comicul de situatie intrucat Trahanache il consoleaza pe amantul sotueu asigurandu-l ca scrisoarea nu este altceva decat “curata plastografie” desi adauga “sa vezi imitatie de scrisoare sa zici si tu ca e a ta. Dar sa juri nu altceva, sa juri.”

O alta scena semnificativa este scena in care Trahanache ii ia apararea prietenului Tipatescu cand acesta este acuzat de tradar:”a facut servici partidului, judetului,tarii..si mie, ca amic, mi-a facut si-mi face servicii,da!”. Reactia sa violenta surprinde pe Farfuridi si Branzovenescu care Il caracterizeaza in mod direct “tare de tot, solid barbat”.

In opinia mea, relatia dintre Zaharia Trahanache si Stefan Tipatescu ramane neschimbata de-a lungul operei cei doi pastrand o prietenie falsa.