BAKK Miklós

O legeºi imaginile viitorului

Se pare cã atît în Europa Centralã cît ºi în cea sud-esticã aceºtia sînt anii încare ne dãm seama cît de insuficientã este perspectiva simplificatoare amodernitãþii politice pentru a înþelege problema naþionalã în integralitateaei. Cãci modernitatea a dublat relaþia noastrã interpretativã – ºi, în conse-cinþã, ideologicã – faþã de naþiune, ca o comunitate avînd rãdãcini care seîntind mult mai departe. Ea a generat confruntarea între douã idei: aceeaa asocierii alese pe deplin conºtient ºi voluntar, a cãrei moralitate constãîn libertatea aderãrii ºi aceea a comunitãþii organice a cãrei dezvoltare –citînd-o pe Ludassy Mária – „nu cunoaºte discernãmînt, proiecte ºi ai cã-rei membri considerã drept sacrilegiu ºi ideea în sine cã acceptarea tradi-þiilor comunitare poate constitui obiectul unei alegeri libere.”

Legea statutului maghiarilor de peste graniþã, a cãrei dezbatere se des-fãºoarã în Parlament în aceste sãptãmîni, va confrunta, fãrã îndoialã, do-uã concepþii izvorîte din aceste douã idei fundamental diferite. Cele 29 deparagrafe ale legii stabilesc, în esenþã, un raport juridic cu maghiarii dinstatele vecine, care este circumscris prin determinarea sferei avantajaþilorºi a avantajelor cuprinse în textul legii. Avantajaþii sînt acei cetãþeni ro-mâni, iugoslavi, croaþi, sloveni, austrieci, slovaci ºi ucraineni care se de-clarã a fi maghiari ºi care, în baza recomandãrii primite de la organizaþiaconsideratã ca reprezentantã legitimã a maghiarimii din þãrile respective,obþin aºa-numita legitimaþie maghiarã. „Soþul, respectiv copilul minor” alpersoanei care dispune de legitimaþia maghiarã poate sã primeascã legiti-maþie de aparþinãtor (paragr. 20, alin.2).

Acest raport juridic conþine pe de o parte elementul aderãrii libere, darîn acelaºi timp este prezentã în el (prin legitimaþia de atestare) ºi ideea co-munitãþii organice. Obiecþiunile venite de pe solul liberalismului clasic aufost îndatã formulate: legea statutului – spun politicienii liberali de stîngadin Ungaria (în primul rînd reprezentanþii Uniunii Democraþilor Liberali)– trezeºte la o nouã viaþã „loialitãþile etnice” atavice ºi, în timp ce îi ataºea-zã la þarã-mamã pe maghiarii de dincolo de hotare printr-o legãturã etnicãgeneratoare de conflicte, îi împiedicã sã devinã membri ai comunitãþii po-litice din patria corespunzãtoare cetãþeniei lor. Acesta e un sistem de argu-mente la care în zilele noastre existã deja rãspuns ºi în cadrul liberalismu-lui. În opinia lui Will Kymlicka, liberalismul clasic greºeºte cînd considerãdrepturile colective ale culturilor ca fiind incoerente teoretic, iar practicprimejdioase 1. În plus, cei ce formuleazã aceste opinii insistã pentru re-publicanismul pe care Molnár Gusztáv, în eseul intitulat Adio la o patrieînchipuitã (Provincia , nr. 4/2001), îl numeºte „schema anacronicã a na-þiunii politice maghiare, române ºi aºa mai departe”. ªi în spatele cãreiase ascunde ideea destul de utopicã a patriotismului constituþional, pe careºi Gabriel Andreescu îl considerã realizabil, dupã cum rezultã din artico-lul în care analizeazã legea statutului (vezi numãrul prezent).

Cãci patriotismul constituþional este acel ideal iluminist al „naþionalis-mului îmblînzit” – dupã cum accentueazã ºi Caius Dobrescu în articolulO cãutare comunã (Provincia, n r. 2/2000) – care s-a nãscut doar ca rãs-puns dat la constrîngerile unui moment istoric (în Germania postbelicã,în luptã cu amintirea nazismului), dar în realitate face abstracþie de ade-vãrata naturã a loialitãþilor naþionale ºi de procesul istoric al dezvoltãrii ºidãinuirii lor. Fiindcã este adevãrat – ºi acesta e adevãrul modernitãþii – cãidealul naþiunii, în abstracþiunea sa cunoscutã azi, a apãrut în timpul Re-voluþiei Franceze ºi al revoluþiilor europene de la 1848 ºi a devenit unideal care a pãtruns în masele populare împreunã cu idealul modern al li-bertãþii, proclamînd libertatea egalã a tuturor oamenilor; dar tot atît deadevãrat este – ºi acesta e adevãrul istoriei – ceea ce a constatat BibóIstván în legãturã cu conºtiinþa naþionalã: „Conºtiinþa naþionalã modernãvizînd stãpînirea comunitãþii politice” – scrie Bibó – nu este lipsitã nicã-ieri de alte antecedente comunitare ºi de conºtiinþã, de acele forme anteri-oare de loialitate care determinã raportul individului faþã de comunitateapoliticã mai curînd decît ficþiunile juridice legate de teoriile contractua-liste.

În spaþiul nostru aceste loialitãþi – dacã nu este vorba de loialitateamajoritãþii care stãpîneºte statul, respectiv a elitei sale – sînt denumite deregulã „loialitate etnicã”, fiind stigmatizate ca premoderne, chiar dacã înspatele lor se ascund loialitãþi politice, care pot fi considerate fãrîme ale

modernitãþii, numai cã nu se potrivesc în ansamblul argumentelor justifi-cative pentru cadrele existente ale statului-naþiune. În privinþa acestui lu-cru – dupã cum aratã ºi George Schöpflin în studiul intitulat Europa Cen-tralã: o modernitate ambiguã? (Provincia, nr. 4/2001) – nici Occiden-tul nu este inocent. Cãci prin mesajul formulat cãtre Europa Centralã ºiEuropa de Sud-Est a transmis ideea cã, în timp ce el nu are „etnicitate”,cei din Europa Centralã ºi de Est împing prin „etnicitate” pe primul planun fel de „deficienþã geneticã” a lor. Dar toate acestea reprezintã mai cu-rînd o continuare a dezbaterii neîncheiate din Provincia, pe tema naþio-nalismului civic, chiar dacã legea statutului pune aceastã problemã într-onouã luminã.

Cãci adevãrata problemã a legii statutului nu este dacã logica sa poatefi justificatã în cadrul liberalismului, cu alte cuvinte dacã din punctul devedere al fundamentelor principiale, ea poate fi pusã în acord cu funcþio-narea democraþiilor liberale – da, dupã cum am vãzut – ci care anume vafi efectul ei, în perspectivã istoricã, asupra raportului dintre statele naþio-nale român ºi maghiar ºi în ce fel va influenþa situaþia maghiarilor dinTransilvania în calitatea lor de subiect politic. În aceastã privinþã, (re)inte-grarea naþionalã indicatã ca scop al legii statutului poate fi pusã în concor-danþã cu douã imagini ale viitorului din gîndirea maghiarã actualã.

Una dintre acestea a fost conturatã, poate în modul cel mai clar, de cã-tre Borbély Zsolt Attila în scrierea intitulatã Ansamblul maghiarimii ºitransilvanitatea (Provincia, nr. 8/2000), în care el schiþeazã o strategiemaghiarã de (re)integrare avînd ca centru (unic) Budapesta. În disputa sacu Molnár Gusztáv, Borbély argumenteazã cã aceastã concepþie nu este încontradicþie cu ideea transilvanitãþii, aºa cum apare ea în coloanele P rovinciei, dar este vorba fãrã îndoialã de o concepþie care nu oferã rãs-puns la condiþiile politice ale dãinuirii maghiarimii din Transilvania.

Acest mod de lecturã a problemei ansamblului maghiarimii îmbinãetosul ideii naþionale de secol XIX cu una din importantele tendinþe dinsecolele XX ºi XXI, care transcend instituþia cetãþeniei în spaþiul europeanpe cale de instituþionalizare. Rezultatul este o concepþie referitoare la na-þiune, în care dimensiunea politicã ºi cea culturalã nu se despart.

Faþã de asta, paradoxul existenþei maghiarimii de dincolo de hotare,este cã dãinuirea ºi reproducerea ei culturalã în habitatele istorice din afa-ra Ungariei devin posibile tocmai printr-o dezvoltare politicã divergentã.Printr-o evoluþie divergentã care menþine subiectivitatea politicã a comu-nitãþilor maghiare de dincolo de hotarele Ungariei, dar o direcþioneazãspre un fel de integrare politicã ce apare ºi în structura dreptului public alstatului respectiv.

În aceastã altã viziune a viitorului, dimensiunea politicã se desprindedeja de cea culturalã. Dimensiunea politicã reprezintã dezvoltarea forme-lor de drept public care nu dilueazã subiectivitatea politicã a anumitor co-munitãþi naþionale (aici s-ar include, de exemplu, autonomia Voivodinei,sistemul consociativ din Transilvania, cel de-al 13-lea judeþ din Slovaciacare reuneºte þinuturi locuite de maghiari sau regiunea insulei Dunãriietc.), pentru care – trebuie sã ne fie clar – legea statutului nu este o solu-þie. În schimb, dimensiunea culturalã ar putea fi constituitã de un fel de„federaþie culturalã” a Ungariei cu comunitãþile maghiare care trãiesc încadre politice ºi de drept public comune cu ale majoritarilor locali. Înacest sens legea statutului ar putea fi un punct de plecare. Dat fiind cã cul-turile naþionale constituite nu pot fi lipsite de elementul normativ, niciaceastã „federaþie culturalã” nu poate exista fãrã cîteva instituþii centrale(cu competenþe academice ºi calificative) al cãror loc este în mod normalîn Ungaria. Dar, în fond, „federaþia culturalã” s-ar baza pe funcþionareaunor centre culturale, care, în interiorul culturii maghiare, ar fi concomi-tent punctele de orientare ale unei elite regionale ºi locurile legãturii orga-nice cu alte culturi regionale-naþionale.

Atît Constituþia maghiarã cît ºi cea românã prevãd politica adecvatãrãspunderii faþã de maghiarii, respectiv românii de dincolo de hotare. Pî-nã acum, atît din partea românã cît ºi din cea maghiarã – cu mijloace ºiresurse diferite – aceasta nu s-a tradus în fapte decît la dimensiunea gu-vernamentalã. Prin legea statutului, statul maghiar depãºeºte aceastã di-mensiune: de acum, rãspunderea transfrontalierã dã naºtere nu doarunui raport juridic (cu caracter de drept privat) între organele guverna-mentale maghiare ºi cîteva organizaþii maghiare de dincolo de hotare, ci ºiunui raport pe scarã mult mai largã. Legea statutului creeazã un raport(de drept public) între statul maghiar ºi – în principiu – fiecare maghiarde dincolo de hotare. Dacã aceastã soluþie va avea valoare de model în spa-þiul nostru, este o problemã care nu îi priveºte doar pe maghiari.

Traducere de Florica PERIAN

Note1 Kymlicka, Will: Liberalism, Community and Culture, Oxford, Oxford

University Press, 1989.

1952, Sãcueni, (jud. Bihor); Krónika, Cluj, redactor, analist politic; Egyválasztás olvasatai, în Regio, nr. 4/2000.

Legea statutuluiProiect de lege privind maghiarii

din þãrile vecine t pag. 2Traian ªtef

Certificat de maghiar t pag. 4Gabriel Andreescu

Proiectul de lege privind maghiariidin þãrile vecine t pag. 4

Borbély Zsolt AttilaLegea statutului ca mijloc al

(re)integrãrii maghiare t pag. 5Kántor Zoltán

Legea statutului ºipolitica naþionalã maghiarã t pag. 6

Al. CistelecanLege maghiarã cu

încurcãturi româneºti t pag. 8Molnár Gusztáv

„Legea maghiarimii” ºicontextul transilvan t pag. 8

Daniel VighiDescentralizarea

angajamentului public t pag. 10Ov idiu Pecican

Pesimism intelectual,pesimism românesc t pag. 10

Salat LeventeIntegrarea europeanã ºi

dilemele ºtiinþelor politice t pag. 12Republica Sîrbã –

C amera Deputaþilor din Regiunea Autonomã VoivodinaPlatforma-program privind exercitarea

autoritãþii constituþionale a regiunii autonomeVoivodina ºi principiile referitoare

la organizarea consituþionalãviitoare a regiunii t pag. 14

V ladimir SocorMoldova lui Voronin t pag. 15

Paul DrumaruJurnal de minoritar t pag. 16

Ágoston HugóBucureºtiul ca provincie t pag. 16

Proiect de legeprivind maghiariidin þãrile vecine

Budapesta, martie 2001Parlamentul- în vederea exercitãrii rãspunderii faþã de maghiarii care trãiesc în afaragraniþelor þãrii, rãspundere prevãzutã în alin. (3) al art. 6 al Constituþiei Republicii Ungare,- pentru promovarea cultivãrii relaþiilor acestor persoane cu Ungaria,- avînd în vedere reglementãrile general acceptate ale dreptului internaþio-nal ºi obligaþiile de drept internaþional asumate de Republica Ungarã,- luînd în considerare eforturile de integrare europeanã ale Republicii Un-gare, precum ºi principiile de bazã ale legislaþiei Uniunii Europene privindrespectarea drepturilor omului ºi apãrarea drepturilor minoritãþilor, res-pectiv cerinþele statului de drept,- avînd în vedere dezvoltarea relaþiilor regionale în cadrul spaþiului central-european,- în vederea asigurãrii, pentru maghiarii din statele învecinate, a aparte-nenþei la naþiunea maghiarã unitarã, a prosperitãþii pe meleagurile lor na-tale, respectiv a pãstrãrii identitãþii lor naþionale- fãrã a aduce atingere facilitãþilor ºi subvenþiilor asigurate prin reglemen-tãri legale persoanelor de naþionalitate maghiarã care trãiesc în alte regiuniale lumii în afara graniþeloradoptã urmãtoarea lege:

Capitolul IDispoziþii generaleValabilitatea legiiArticolul 1(1)  Valabilitatea legii se întinde asupra acelor persoane de naþionalitatemaghiarã ºi fãrã cetãþenie ungarã cu domiciliul în Republica Croaþia, Re-publica Federativã Iugoslavia, Republica Austria, România, Republica Slovenia, Republica Slovacã sau Ucraina, carea) nu ºi-a pierdut cetãþenia ungarã prin renunþarea voluntarã la aceasta ºib) nu deþine drept de ºedere permanentã în Ungaria, precum ºic) deþine certificatul definit în art. 20.(2)  Valabilitatea acestei legi se extinde ºi asupra soþului/soþiei cu acelaºidomiciliu al persoanei definite în aliniatul (1) ºi asupra copilului minorcrescut împreunã de aceºtia în gospodãria comunã, chiar dacã aceºtia nusînt de naþionalitate maghiarã.(3)  Valabilitatea acestei legi – în privinþa prevederilor cuprinse în aceasta– se extinde, de asemenea, asupra organizaþiilor definite în articolele 5, 18,respectiv 19.Articolul 2(1)  Persoana aflatã sub incidenþa prezentei legi, în condiþiile legii va bene-ficia de drept de anumite facilitãþi pe teritoriul Republicii Ungare, respectivla domiciliul stabil din þãrile învecinate, respectiv va putea solicita anumitesubvenþii.(2)  Prevederile legii privind posibilitatea de a beneficia de anumite facili-tãþi, respectiv de a solicita anumite subvenþii trebuie aplicate în concordan-þã cu prevederile acordurilor internaþionale.(3)  Facilitãþile, respectiv subvenþiile care pot fi solicitate, prevãzute în pre-zenta lege, nu aduc atingere facilitãþilor ºi subvenþiilor disponibile, asigura-te ºi în prezent prin reglementãri legale, persoanelor de naþionalitate ma-ghiarã care nu posedã cetãþenie maghiarã ºi care trãiesc în orice altã regiu-ne a lumii.Articolul 3Republica Ungarã,a) în vederea asigurãrii menþinerii permanente a relaþiilor,b) în vederea asigurãrii posibilitãþii de a beneficia de facilitãþile ºi subvenþii-le prevãzute în prezenta lege,c) în vederea menþinerii neîngrãdite a relaþiilor culturale, economice ºi fa-miliale,d) în vederea asigurãrii liberei circulaþii a persoanelor ºi ideilor,asigurã persoanelor aflate sub incidenþa prezentei legi tratamentul celmai favorabil în situaþia datã în privinþa accesului pe teritoriul þãrii ºi a ºe-derii acolo, luînd în considerare obligaþiile de drept internaþional asu-mate.

Capitolul IIFacilitãþile ºi subvenþiile de care potbeneficia persoanele aflate sub inci-denþa prezentei legiEducaþie, culturã, ºtiinþãArticolul 4(1)  în domeniul culturii, persoanele aflate sub incidenþa prezentei legi au

pe teritoriul Ungariei drepturi egale cu cetãþenii maghiari. În mod cores-punzãtor, Republica Ungarã le va asigura în speciala) posibilitatea de a folosi instituþiile de culturã generalã ºi de a beneficiade serviciile acestor instituþii,b) accesul la valorile culturale pentru public ºi cercetare,c) accesul la valorile cu caracter de monument istoric ºi la documentelereferitoare la acestea,d) posibilitatea studierii în scop ºtiinþific a materialelor de arhivã care con-þin date personale protejate, cu condiþia ca statul de care aparþine persoanamaghiarã din afara graniþelor sã fie parte a tratatelor internaþionale privindprotecþia datelor personale*.(2)  Persoana aflatã sub incidenþa acestei legi este îndreptãþitã sã beneficie-ze de serviciile oricãrei biblioteci publice de stat ºi beneficiazã gratuit deurmãtoarele servicii de bazã:a) frecventarea bibliotecii,b) folosirea la faþa locului a colecþiilor parþiale desemnate de bibliotecã,c) folosirea instrumentelor de evidenþã a fondurilor,d) informaþii privind serviciile bibliotecii ºi a sistemului de biblioteci,e) în cazul înscrierii, împrumutarea documentelor tipãrite din bibliotecã,în condiþiile prevãzute în regulamentul de utilizare a bibliotecii.(3)  Facilitãþile suplimentare de care beneficiazã persoanele aflate sub in-cidenþa prezentei legi privind utilizarea serviciilor instituþiilor de stat mu-zeale ºi de culturã în masã sînt cuprinse într-un act normativ special.Articolul 5Organizaþia cu scop nepatrimonial care funcþioneazã în mod legal într-o þa-rã vecinã, a cãrei activitate se referã laa) cultivarea ºi dezvoltarea limbii, literaturii, culturii, artei populare ma-ghiare,b) conservarea, sprijinirea, cercetarea tradiþiilor naþionale maghiarec) sau la alte activitãþi culturale ºi ºtiinþifice utile din punct de vedere alpãstrãrii identitãþii naþionale, poate solicita, prin concurs, sprijinirea activi-tãþii sale de cãtre organizaþia de utilitate publicã constituitã în acest scop.Regulile privind examinarea cererii de finanþare sînt cuprinse în articolul26.Articolul 6Oamenii de ºtiinþã maghiari aflaþi sub incidenþa legii pot deveni membriexteriori sau membri plini ai Academiei Maghiare.Distincþii, burseArticolul 7(1)  Republica Ungarã asigurã posibilitatea ca persoanele aflate sub inci-denþa legii sã beneficieze de distincþiile statale ale Republicii Ungare sau detitlurile de onoare, premiile ºi diplomele înfiinþate de ministere, ca recu-noaºtere a activitãþii lor proeminente, exemplare în serviciul naþiunii ma-ghiare, al sporirii valorilor maghiare ºi universale.(2)  La stabilirea condiþiilor pentru acordarea burselor de stat trebuie asi-guratã posibilitatea acordãrii acestor burse persoanelor aflate sub inciden-þa prezentei legi.Protecþie socialã ºi servicii sanitareArticolul 8(1)  Persoanele aflate sub incidenþa prezentei legi care lucreazã pe terito-riul Republicii Ungare în cadrul unor relaþii juridice privind desfãºurareaunor activitãþi lucrative pe baza prevederilor articolului 16 – în mãsura încare acordurile internaþionale nu prevãd altfel – au obligaþia de a plãti con-tribuþie de asigurare de sãnãtate ºi de pensie. Prin plata contribuþiilor, an-gajatul devine îndreptãþit sã beneficieze de servicii sanitare ºi de pensieidentice cu cele de care beneficiazã asiguraþii cu cetãþenie ungarã. Sferaacestor îndreptãþiri este cuprinsã într-un act normativ special.(2)  Persoanele aflate sub incidenþa prezentei legi care nu au obligaþia de aplãti contribuþia de asigurare de sãnãtate ºi de pensie conform aliniatului(1) pot solicita, în prealabil, prin concurs, de la organizaþia de utilitate pu-blicã înfiinþatã în acest scop (articolul 25) rambursarea cheltuielilor legatede serviciile medicale de care pot beneficia contra cost pe teritoriul Unga-riei.(3)  În cazurile care necesitã îngrijire medicalã imediatã pe teritoriul Un-gariei, persoanele aflate sub incidenþa prezentei legi beneficiazã de aceastãîngrijire în condiþiile prevãzute de acordurile bilaterale de protecþie socialã(politicã socialã).Facilitãþi de cãlãtorieArticolul 9(1)  Persoanele aflate sub incidenþa legii beneficiazã pe teritoriul Ungarieide reduceri de preþ la cãlãtoriile pe mijloacele de transport în comun localºi interurban intern pe bazã de grafic – în cazul cãlãtoriei cu trenul, la cla-sa a 2-a.(2)  Au dreptul la un numãr nelimitat de cãlãtorii gratuitea) copiii care nu au împlinit vîrsta de 6 ani,b) persoanele care au împlinit vîrsta de 65 de ani.(3)  au dreptul de o reducere de 90% la cãlãtoriile interurbane interne pemijloacele de transport în comuna) persoanele definite în aliniatul (1), de patru ori pe an,b) în cazul cãlãtoriei în grup, grupurile compuse din cel puþin 10 persoanesub 18 ani aflate sub incidenþa legii ºi doi adulþi însoþitori, o datã pe an.(4)  Reducerile de preþ la cãlãtorii nu pot fi cumulate.(5)  Regulile detaliate ale reducerilor de preþ la cãlãtorii sînt cuprinse în-tr-un act normativ special.ÎnvãþãmîntArticolul 10(1)  Persoanele aflate sub incidenþa prezentei legi sînt îndreptãþite – încondiþiile acestui articol – sã beneficieze în instituþiile de învãþãmînt supe-rior ale Republicii Ungare de

a) pregãtire de bazã, complementarã de bazã, completã sau parþialã, de ni-vel universitar sau de ºcoalã superioarã,b) pregãtire de doctorat (PhD) ºi de masterat,c) perfecþionare generalã, respectiv specializatã,d) pregãtire profesionalã de nivel superior în sistem ºcolar acreditat.(2)  Studenþii cursurilor de zi ale formelor de învãþãmînt finanþate de statau dreptul la normativ de student, la alocaþiile bãneºti ºi în naturã conformprevederilor privind studenþii, respectiv la rambursarea diferenþialã a con-tribuþiilor de sãnãtate. Sfera subvenþiilor suplimentare va fi definitã într-unact normativ special de cãtre ministrul învãþãmîntului.(3)  În cadrul instruirii finanþate de stat, un numãr de studenþi, stabilitanual de ministrul învãþãmîntului, îºi vor putea desfãºura studiile în insti-tuþiile de învãþãmînt superior ale Republicii Ungare.Legitimaþie de elev/studentArticolul 11(1)  Persoanele aflate sub incidenþa prezentei legi care sînt elevii sau stu-denþii instituþiilor de învãþãmînt public sau superior din Ungaria, au drep-tul sã deþinã legitimaþie de elev/student ºi sã beneficieze de facilitãþile afe-rente acestuia.(2)  Persoanele aflate sub incidenþa prezentei legi care sînt elevi sau stu-denþi în statele vecine, încadraþi în învãþãmîntul cu predare în limba ma-ghiarã, pe perioada ºederii în Ungaria, beneficiazã de toate facilitãþile pecare legitimaþia de elev/student le conferã elevilor/studenþilor instituþiilorde învãþãmînt din Ungaria. Regulile detaliate privind eliberarea legitima-þiei de elev/student pentru aceºtia sînt cuprinse într-un act normativ spe-cial.(3)  Existenþa statutului de elev sau student într-o þarã vecinã va fi doveditãprintr-o menþiune în secþiunea corespunzãtoare a „Certificatului maghiar”(articolul 20).Perfecþionarea profesionalã a pedagogului maghiar de pestehotareArticolul 12.(1)  Pedagogii maghiari din afara þãrii care predau în limba maghiarã în-tr-un stat învecinat (în continuare: pedagogii maghiari de peste hotare) audreptul sã participe – în limita efectivului anual stabilit de ministrul învã-þãmîntului – la perfecþionare profesionalã regulatã ºi sã beneficieze de fa-cilitãþile definite în aliniatul (2).(2)  Persoanele definite în aliniatul (1) sînt îndreptãþite sã solicite de lains tituþia maghiarã de învãþãmînt care asigurã perfecþionarea, pentru peri-oada participãrii la cursul de perfecþionare,a)  rambursarea cheltuielilor de cazare,b)  rambursarea cheltuielilor de transport, precum ºic)  contribuþie la cheltuielile de înscriere, în cuantumul stabilit prin actulnormativ special.(3)  Regulile detaliate privind perfecþionarea pedagogilor maghiari de pestehotare sînt cuprinse într-un act normativ special.Articolul 13(1)  Pedagogii maghiari de peste hotare au dreptul la legitimaþie depedagog maghiar de peste hotare (în continuare: legitimaþie de pedagog),iar cadrele didactice universitare din instituþiile de studii superioaredin statele vecine care predau în limba maghiarã (în continuare:cadre didactice maghiare de peste hotare) au dreptul la carte de cadru di-dactic.(2)  Facilitãþile de care pot beneficia pe teritoriul Ungariei posesorii legiti-maþiei de pedagog sau ai cãrþii de cadru didactic sînt identice cu cele asigu-rate, prin acte normative, pedagogilor ºi cadrelor didactice universitare ºidin învãþãmîntul superior cu cetãþenie maghiarã.(3)  Regulile detaliate privind conþinutul, modul de eliberare ºi þinerea evi-denþei legitimaþiilor de pedagog ºi a cãrþilor de cadru didactic sînt cuprinseîntr-un act normativ special.Instruire detaºatã peste hotareArticolul 14.(1)  Republica Ungarã sprijinã pãstrarea ºi cultivarea limbii materne, aculturii ºi identitãþii naþionale a maghiarilor din þãrile vecine, de aseme-nea, prin detaºarea în statele vecine a unor secþii ale instituþiilor de învã-þãmînt superior maghiare acreditate. Suma suportului financiar pentrurealizarea acestui scop se preconizeazã prin prevederile bugetare ale Re-publicii Ungare. Decizia privind utilizarea fondurilor disponibile va fi lua-tã de ministrul învãþãmîntului pe baza prevederilor din actul normativspecial.(2)  Republica Ungarã sprijinã înfiinþarea, funcþionarea, dezvoltarea în sta-tele vecine a unor instituþii de învãþãmînt superior (secþii, facultãþi) cu pre-dare în limba maghiarã acreditate în þara respectivã. Resursele financiarenecesare realizãrii acestora pot fi solicitate prin concurs de la organizaþiade utilitate publicã înfiinþatã în acest scop (articolul 25).Subvenþii pentru învãþãmîntul în þara natalãArticolul 15(1)  Persoana aflatã sub incidenþa prezentei legi poate depune o cerere desubvenþionare a studiilor la organizaþia de utilitate publicã înfiinþatã înacest scop (articolul 26), în cazul în care asigurã educaþia în limba maghia-rã a cel puþin doi copii minori ai sãi crescuþi în gospodãria proprie, la insti-tuþii de învãþãmînt aflate pe teritoriul statului vecin în care îºi are domici-liul stabil.(2)  Persoana aflatã sub incidenþa prezentei legi poate depune o cerere desubvenþionare a manualelor ºi materialelor didactice la organizaþia de uti-litate publicã înfiinþatã în acest scop (articolul 26) în cazul în care asigurãeducaþia în limba maghiarã a copilului minor crescut în gospodãria pro-prie, la o instituþie de învãþãmînt aflatã pe teritoriul statului vecin în careîºi are domiciliul stabil.

Proiectul de lege privind statutul special al maghiarilor din afara Ungariei, aprobat de guvernul ungar în luna martie 2001, a fost avizat pentru dezbaterea în plen de cãtre comisiile pentru drepturile omului, de integrareºi de politicã externã. Dezbaterea parlamentarã a ºi început pe 19 aprilie, cu expunerea ministrului de externe Martonyi János. Coaliþia guvernamentalã de centru-dreapta susþine legea, Partidul Socialist Ungar (MSZP)condiþioneazã votarea legii de includerea anumitor completãri, iar Uniunea Democraþilor Liberi (SZDSZ) respinge legea chiar la nivel concepþional. SZDSZ este de pãrere cã maghiarii de peste hotare trebuie sprijiniþiprin intermediul instituþiilor care funcþioneazã în þãrile respective. O altã obiecþie a lor se referã la faptul cã aceasta este o lege-cadru care va intra în vigoare numai prin adoptarea ulterioarã a unor acte normative, deciîncã nu se poate determina ce anume se va realiza prin aceastã lege. În opinia MSZP, trebuie obþinutã aprobarea societãþii ungare pentru aceastã lege, ceea ce se mai poate realiza pe parcursul dezbaterii parlamentare.Socialiºtii cer lãrgirea sferei subvenþiilor care se acordã în þara natalã ºi a controlului asupra acestora, sã se creascã perioada maximã de încadrare în muncã pe teritoriul Ungariei de la cele 3 luni propuse la 5-6 luni ºisã se numeascã un comisar parlamentar (ombudsman) care sã se ocupe de problemele maghiarilor de peste hotare. Guvernul va aproba, probabil, majoritatea amendamentelor propuse de socialiºti, astfel încît legea –ca re poate fi adoptatã ºi cu majoritate simplã – va primi, probabil, ºi sprijinul celui mai puternic partid de opoziþie. Secretarul de stat al Ministerului de Externe, Németh Zsolt afirmã cã pînã la sfîrºitul anului viitor se vaaloca suma de 8-9 miliarde de forinþi (aproximativ 800 de miliarde de lei) din rezervele generale ale bugetului pentru acoperirea facilitãþilor educaþionale, culturale, medicale, de cãlãtorie etc. asigurate de legea statutu-lui. Cum legea va fi aprobatã, probabil, încã în cursul sesiunii parlamentare de primãvarã, guvernul va emite o ordonanþã pînã la 31 octombrie cu privire la aspectele bugetare ale legii. Conform intenþiilor guvernului,l e ge a va intra în vigoare la 1 ianuarie 2002, deci înainte de terminarea negocierilor de aderare dintre Ungaria ºi UE. Németh Zsolt a subliniat faptul cã dupã aderarea la UE, prevãzutã a avea loc cel tîrziu în anul 2004,legea va fi aplicatã în concordanþã cu contractul unional în vigoare. (M.G.)

Încadrarea în muncãArticolul 16(1)  Persoanele aflate sub incidenþa prezentei legi pot fi încadrate în mun-cã pe teritoriul Republicii Ungare pe bazã de autorizaþie. În cursul proce-sului de autorizare, regulile generale privind autorizarea angajãrii strãini-lor în Ungaria vor fi aplicate cu modificarea cã autorizaþia poate fi acordatãfãrã studierea situaþiei de pe piaþa forþei de muncã.(2)  Autorizaþia poate fi acordatã pe o perioadã totalã de cel mult trei lunipe an calendaristic. Prin acte normative speciale se poate institui posibili-tatea acordãrii autorizaþiilor pe termen mai lung.Articolul 17(1)  Persoanele implicate pot solicita de la organizaþia de utilitate publicãînfiinþatã în acest scop (articolul 25), pe bazã de concurs, rambursareacheltuielilor legate de dovedirea îndeplinirii condiþiilor legale pentru an-gajare, în special dovedirea prealabilã a studiilor, a calificãrii ºi a aptitudi-nii medicale necesare.(2)  Regulile detaliate privind procedura de autorizare, respectiv evidenþaautorizaþiilor sînt cuprinse într-un act normativ special.Sarcinile organelor de informare publicãArticolul 18(1)  a) Organele de informare publicã din Ungaria vor asigura în mod sis-tematic colectarea ºi difuzarea informaþiilor privind maghiarii de pestehotare ºi de transmiterea informaþiilor privind Ungaria ºi maghiarime cã-tre maghiarii de peste hotare.b) Aceste informaþii servesc laba)  transmiterea valorilor spirituale ºi culturale maghiare ºi universale,bb)  formarea unei imagini obiective despre Ungaria ºi despre maghiari,bc)  conservarea identitãþii, a limbii materne ºi a culturii comunitãþilornaþionale maghiare care constituie minoritate în þara lor.(2)  Republica Ungarã asigurã realizarea ºi difuzarea de emisiuni de tele-viziune publicã prin înfiinþarea ºi asigurarea funcþionãrii organizaþiei deutilitate publicã constituitã în acest scop. Resursele financiare necesare înacest scop vor fi asigurate din bugetul central.Sprijinirea organizaþiilor cu scop lucrativArticolul 19(1)  Republica Ungarã sprijinã înfiinþarea, respectiv funcþionarea organi-zaþiilor cu scop lucrativ care funcþioneazã într-o þarã vecinã ºi care favori-zeazã obiectivele comunitãþilor naþionale maghiare din statele vecine.

(2)  În vederea obþinerii subvenþiilor, pot depune cereri de finanþare la or-ganizaþia de utilitate publicã înfiinþatã în acest scop (articolul 26) organi-zaþiile cu scop lucrativ definite în aliniatul (1) al cãror scop este în speciala) îmbunãtãþirea capacitãþii de pãstrare a populaþiei din localitãþile defa-vorizate din teritoriile locuite de comunitatea naþionalã maghiarã de pestehotare, dezvoltarea agroturismului,b) pãstrarea ºi cultivarea limbii, literaturii, culturii, artei populare ma-ghiare (de ex. publicarea de cãrþi, ziare, reviste, dezvoltarea industriei arti-zanale),c) crearea ºi dezvoltarea condiþiilor infrastructurale în scopul menþineriirelaþiilor cu Republica Ungarã (conectare la Internet, telecomunicaþieetc.),d) restaurarea ºi valorificarea (exploatarea) unor monumente istorice dincadrul patrimoniului cultural maghiar,e) alte întreprinderi care promoveazã obiectivele prevãzute în alinia-tul (1).

Capitolul IIIRegula de procedurã pentruacordarea facilitãþilor ºi subvenþiilorCertificatul maghiarArticolul 20(1)  Persoanele care doresc sã beneficieze de facilitãþile ºi subvenþiile pre-vãzute în prezenta lege pot solicita eliberarea certificatului definit în ali-niatul (2) de la organul administrativ central desemnat în acest scop decãtre Guvernul Republicii Ungare, (în continuare: autoritatea de exami-nare).(2)  Autoritatea de examinare va elibera pentru solicitant „Certificatulmaghiar” cu fotografie, iar pentru soþul/soþia ºi copii acestuia minoricrescuþi în gospodãria comunã care nu sînt de naþionalitate maghiarã,„Certificatul de rudã maghiarã” (în continuare denumite împreunã Certi-ficat) dacãa) solicitantul îndeplineºte condiþiile prevãzute în art. 1, pct. a)-b),b) organizaþia de recomandare prevãzutã în articolul 21 a eliberat reco-mandarea,c) autoritatea maghiarã competentã nu a emis împotriva lui interdicþie deintrare ºi ºedere pe teritoriul Ungariei ºi nu a dispus expulzarea lui din ca-

uzele prevãzute în legea specialã relevantã, respectiv nu existã proceduripenale în curs împotriva lui pe teritoriul Ungariei.Articolul 21(1)  Autoritatea de examinare elibereazã certificatul dacãa) persoana solicitantã deþine o recomandare eliberatã de o organizaþiecare reprezintã în statul respectiv comunitatea naþionalã maghiarã dinstatele vecine, acceptatã de Guvernul Republicii Ungare ca organizaþie derecomandare ºib) recomandarea certificã apartenenþa solicitantului la comunitatea na-þionalã maghiarã ºi conþine:ba) cererea petentului;bb) numele, locul ºi data naºterii, domiciliul stabil ºi numele mamei soli-citantului;bc) numele organizaþiei de recomandare, ºtampila oficialã a acesteia,semnãtura reprezentantului acesteia;bd) locul ºi data eliberãrii recomandãrii.c) Recomandarea eliberatã pentru soþul/soþia, respectiv copilul minor dealtã naþionalitate ale persoanei aflate sub incidenþa legii (articolul 1, ali-niatul (2)) certificã exclusiv relaþia de rudenie existentã cu persoana ma-ghiarã de peste hotare.(2)  Guvernul Republicii Ungare acceptã ca organizaþie de recomandareacea organizaþie care reprezintã comunitatea naþionalã maghiarã dintr-unstat care este capabilã,a) sã reprezinte în statul respectiv întreaga comunitate naþionalã maghia-rã trãind în acel stat,b) sã asigure condiþiile organizatorice ºi de personal ale preluãrii ºi exa-minãrii cererilor de recomandare.Articolul 22(1)  Certificatul este un act public care îndreptãþeºte deþinãtorul sã bene-ficieze de facilitãþile, respectiv sã depunã o cerere (prin concurs) pentrusubvenþiile prevãzute în prezenta lege.(2)  Valabilitatea certificatuluia) pentru persoanele cu vîrsta cuprinsã între 18-60 de ani: 5 ani;b) pentru persoanele în vîrstã de peste 60 de ani: nelimitatã;c) pentru minori: data la care împlinesc 18 ani.(3)  În cazul expirãrii valabilitãþii certificatului, la cerere, se va relua pro-cedura prevãzutã în articolele 20-21.(4)  Autoritatea de examinare retrage certificatul dacã

a) organizaþia de recomandare a retras recomandarea pe motiv cã pose-sorul certificatului a furnizat date nereale la solicitarea recomandãrii,b) posesorul certificatului a obþinut drept de ºedere permanentã pe terito-riul Ungariei sau cetãþenie ungarã,c) posesorul certificatului a fost expulzat de pe teritoriul Republicii Ungare, s-a dispus interdicþie de intrare ºi de ºedere împotriva lui,d) s-a iniþiat procedurã penalã împotriva lui pe teritoriul Ungariei, respec-tive) posesorul certificatului solicitã acest lucru.(5)  Autoritatea de examinare este obligatã sã înºtiinþeze posesorul ºi or-ganizaþia de recomandare a acestuia privind hotãrîrea definitivã de retra-gere a certificatului.Articolul 23(1)  Procedurile autoritãþii de examinare sînt reglementate de legea nr. IVdin anul 1957 privind procedurile generale ale administraþiei de stat.(2)  Solicitantul poate înainta recurs la instanþele judecãtoreºti împotrivahotãrîrii administrative definitive luate în urma plîngerii împotriva deci-ziei de primã instanþã a autoritãþii de examinare privind emiterea, respec-tiv retragerea certificatului.(3)  Regulile detaliate de procedurã ale autoritãþii de examinare, respectivregulile de evidenþã a certificatelor eliberate, precum ºi cele privind conþi-nutul de date al certificatului sînt cuprinse într-un act normativ special.Utilizarea facilitãþilor pe teritoriul Republicii UngareArticolul 24(1)  Persoana maghiarã de peste hotare, în timpul ºederii legale pe terito-riul Ungariei, poate beneficia de drept de facilitãþile prevãzute în art. 4,art. 8 alin. (2), art. 9, art. 11, art. 12 alin. (2) ºi art. 13 în condiþiile pre-zentate în articolele respective, cu condiþia prezentãrii certificatului sãu(art. 20).(2)  Fondurile necesare pentru acordarea facilitãþilor de cãtre organizaþii-le ºi instituþiile de stat care acordã facilitãþile enumerate în aliniatul (1),respectiv organizaþiile cu scop lucrativ care acordã reduceri de tarife la cã-lãtorii vor fi asigurate din bugetul central.Procedura de solicitare a subvenþiilor ce se pot acorda înRepublica UngarãArticolul 25(1)  Guvernul înfiinþeazã o organizaþie (organizaþii) de utilitate publicãpentru examinarea cererilor ºi acordarea subvenþiilor pe care le pot solici-ta persoanele (organizaþiile) aflate sub incidenþa prezentei legi.(2)  Obiectivele activitãþii organizaþiei de utilitate publicã, sfera cererilor

de finanþare care vor fi examinate de aceasta ºi organul de conducere abili-tat sã ia decizii vor fi cuprinse în actul de constituire al organizaþiei, cu res-pectarea legii nr. CLVI din 1997 privind organizaþiile de utilitate pu  blicã.(3)  Cererile de finanþare pentru subvenþiile ce pot fi solicitate în temeiulprezentei legi, pe bazã de concursuri anunþate public, vor fi depuse la or-ganizaþia de utilitate publicã competentã din punct de vedere al subiectu-lui cererii.(4)  La cerere trebuie anexate datele ºi documentele solicitate de organi-zaþia de utilitate publicã în anunþul concursului.(5)  În caz de decizie favorabilã, solicitantul ºi organizaþia de utilitate pu-blicã vor încheia un contract civil care va conþine condiþiile ºi suma finan-þãrii, cu specificarea scopurilor în care va putea fi utilizatã finanþarea ºiregulamentul de justificare a cheltuielilor.(6)  Fondurile necesare pentru desfãºurarea activitãþii organizaþiei (orga-nizaþiilor) de utilitate publicã vor fi asigurate din bugetul central în divi-ziune anualã, sub forma unui fond special.Procedura de solicitare a subvenþiilor disponibile în statelevecineArticolul 26(1)  Cererile pentru subvenþiile prevãzute în prezenta lege pot fi depusede cãtre persoanele (organizaþiile) aflate sub incidenþa prezentei legi laorganizaþia nonprofit înfiinþatã în mod legal în acest scop în þara vecinã încare îºi au domiciliul/sediul (în continuare: organizaþie de utilitate publi-cã din strãinãtate).(2)  Contractul civil încheiat între organizaþia de utilitate publicã înfiinþa-tã în Ungaria în scopul examinãrii cererilor de finanþare ºi acordãrii finan-þãrilor (articolul 25) ºi organizaþia de utilitate publicã din strãinãtate con-þine datele necesare pentru examinarea cererii, date ce vor fi confirmateprin acte, declaraþii, documentaþii de proiect etc.(3)  Organizaþia de utilitate publicã din Ungaria (articolul 25) va examinacererile pe baza datelor prevãzute în contractul civil definit în aliniatul (2)ºi pe baza opiniei organizaþiei de utilitate publicã din strãinãtate.(4)  Finanþãrile obþinute vor fi acordate solicitanþilor de cãtre organizaþiau ngarã de utilitate publicã (art. 25) pe baza unui contract civil. Acest con-tract va conþine condiþiile ºi suma finanþãrii, cu specificarea scopurilor încare va putea fi utilizatã finanþarea ºi regulamentul de justificare a cheltu-ielilor.

Capitolul IVDispoziþii finaleArticolul 27(1)  Prezenta lege intrã în vigoare la 1 ianuarie 2002.(2)  Din momentul aderãrii Republicii Ungare la Uniunea Europeanã,prevederile care asigurã îndreptãþiri, facilitãþi, respectiv subvenþii vor fiaplicate persoanelor avînd cetãþenie în oricare dintre statele membre aleUniunii Europene în acord cu contractul de aderare.Articolul 28(1)  Guvernul este mandatat sã reglementeze prin ordonanþe urmãtoare-le:a) prevederile privind desemnarea, respectiv stabilirea competenþelor or-ganului de administraþie publicã abilitat sã emitã, sã retragã certificate ºisã þinã evidenþa acestora, respectiv ale organului superior acestuia,b) regulile detaliate privind reducerile de tarif la transportul în comun alpersoanelor aflate sub incidenþa prezentei legi,c) regulile detaliate privind legitimaþia de elev/student care se va emitepentru persoanele specificate în aliniatul (1) al articolului 11 din prezen-ta lege.(2)  Guvernul se va îngriji de înfiinþarea organizaþiilor de utilitate publicãungare (articolul 25) care vor examina cererile de finanþare ºi vor acordasubvenþiile disponibile în temeiul prezentei legi, respectiv de coordonareaactivitãþii organizaþiilor de utilitate publicã deja existente cu acelaºi scop,de modificarea corespunzãtoare a actelor constitutive ale acestora, res-pectiv de regruparea finanþãrilor în acest cadru.Articolul 29(1)  Ministrul de interne ºi ministrul de externe vor stabili printr-un ordincomun regulile detaliate privind emiterea, retragerea, evidenþa certificate-lor, respectiv cerinþele de conþinut ºi de formã ale acestora.(2)  Ministrul economieia) va stabili cu ministrul de externe printr-un ordin comun, regulile deevidenþã ºi de procedurã privind autorizarea încadrãrii în muncã a ma-ghiarilor de peste hotare, respectiv organizaþia de administraþie de statres ponsabilã de îndeplinirea acestor sarcini,b) este mandatat sã reglementeze, prin ordin, condiþiile acordãrii autori-zaþiilor de încadrare în muncã pe termen mai lung decît cel stabilit în arti-colul 16 al prezentei legi, referitor la persoanele aflate sub incidenþa aces-tei legi sau la un grup al acestora. În problemele care afecteazã ºi sportiviiprofesioniºti, reglementarea se va elabora de comun acord cu ministrultineretului ºi sportului.(3)  Ministrul de externe este mandatat ca în cazuri care meritã conside-raþie specialã în cursul procedurii de examinare de cãtre autoritatea spe-cificatã în articolul 21, respectiv în cazul în care derularea procedurii des-crise în articolul 21 aliniatul (1) este împiedicatã, în scopul fluentizãriiprelucrãrii cazurilor, sã înlocuiascã cu o declaraþie proprie recomandareaprevãzutã în articolul 20 al prezentei legi.(4)  Ministrul patrimoniului cultural naþional va stabili printr-un ordinregulile detaliate privind facilitãþile cuvenite maghiarilor de peste hotareîn cazul în care apeleazã la serviciile bibliotecilor publice, instituþiilormuzeale ºi de culturã finanþate de stat.(5)  Ministrul învãþãmîntului – de comun acord cu ministrul de externe– va stabili printr-un ordin regulile detaliate privind instruirea persoane-lor aflate sub incidenþa legii, respectiv perfecþionarea pedagogilor ma-ghiari de peste hotare, respectiv facilitãþile prevãzute în articolele 10, 12 ºi13 ale prezentei legi, inclusiv cuantumul subvenþiilor individuale.

Traducere de VENCZEL Enikõ

Note* Legea nr. VI din anul 1998 privind promulgarea Acordului privind pro-

tecþia individului în cursul prelucrãrii automatizate a datelor personale,datatã la Strasbourg, la 28 ianuarie 1981.0

t

Traian ªTEF

Certificat de maghiar

Parlamentarii de la Budapesta pregãtesc o lege pentru maghiariidin þãrile vecine, respectiv din: Croaþia, Iugoslavia, Austria, Ro-mânia, Slovenia, Slovacia ºi Ucraina. Scopul acesteia este clar de-fin it º i am putea reduce întregul preambul la trei politici cares în t vizate: politica naþionalã (asigurarea apartenenþei la naþiu-nea maghiarã unitarã), politica economicã ( preocuparea pentrubunãstarea maghiarilor din afara graniþelor statului) ºi cea cul-turalã (pãstrarea identitãþii naþionale). Am impresia cã o astfelde lege înseamnã o premierã internaþionalã ºi sînt convins cã vas tîrni reacþii diverse în majoritatea statelor care sînt implicateprin cetãþenii lor de etnie maghiarã ºi familiile mixte. Tocmai deaceea o discuþie lucidã, înaintea reacþiilor politicienilor, înainteatalk-show-urilor, înaintea unei posibile psihoze induse prin mij-loace diversioniste este binevenitã. Deºi nu ne priveºte pe noi,românii, deºi ea va fi sau nu va fi votatã independent de voinþanoastrã, e bine sã discutãm, totuºi, în ce mãsurã ne afecteazã.

În primul rînd, sînt sigur cã o astfel de lege stîrneºte anumitereacþii în Transilvania ºi altele în celelalte provincii istorice aleRomâniei. E posibil ca la Bucureºti sã se organizeze mitinguri cu„Murim, luptãm, Ardealul apãrãm”, iar ardelenii sã-ºi vadã se-n in de treabã ºi de micul trafic. Am întrebat în diverse medii cepãrere existã despre o astfel de lege ºi mi s-a rãspuns ºi reþinut,îndoit, dar ºi cu exclamaþia „excelent!”. Reþinerea vine din invi-die. Existã suspiciunea cã maghiarii, avînd un dublu statut, ce lecon ferã drepturile acordate de statul român ºi de statul maghiar,vor prospera ºi se vor detaºa de statutul social al românilor. Pe dealtã parte, acel „excelent” este dat de speranþa cã nu numai un-gurii vor avea de profitat ºi cã acest act este un model pentru Ro-mânia.

Economic vorbind, maghiarii vor fi favorizaþi în obþinerea au-torizaþiei de muncã pe teritoriul Ungariei (pentru trei luni pe an)ºi se vor putea acorda subvenþii unor organizaþii cu scop lucrativmai ales în zonele defavorizate, pentru reþinerea populaþiei ma-ghiare acolo (de exemplu pentru agroturism, pentru dezvoltareaindustriei artizanale, pentru editarea de cãrþi ºi reviste). Maghia-rii nu vor primi, prin urmare, un salariu de maghiar din parteaUngariei, ci cei care vor vrea sã munceascã mai mult vor fi spriji-n iþi . ª i românilor li se oferã aceastã ºansã din partea multor or-ganisme internaþionale dar, se vede, pierdem sume serioasepen tr u cã nu ºtim fructifica programele care ni se oferã. În ace-eaºi ordine de idei trebuie sã mai spunem cã între România ºiUngaria existã înþelegeri care permit ºi românilor sã lucreze aco-lo, în tr-un numãr destul de mare, cã români destui lucreazã înUngaria legal sau la negru, astfel încît aceastã favoare nu duce dela sine la bunãstare. Iar în momentul în care ºi România va fimembrã a Uniunii Europene toate aceste facilitãþi vor fi depãºite.Pînã atunci însã, dacã Ungaria va fi ºi România nu, într-adevãrmagh iarii din România vor avea un statut favorizant.

De fapt întreaga lege s-ar putea numi a „naþionalitãþii celeimai favorizate”. Acest statut trebuie privit, însã, altfel decît capravecinului. Este meritul Ungariei cã se preocupã de starea etnieimaghiare de pretutindeni, dupã cum, dacã în acest fel un ungurva fi mai bogat cu atît va fi ºi România mai bogatã, iar românuluii se va oferi încã o datã un model sau dacã nu un model, atunciun partener sau un pretext pentru concurenþã. Ungaria va maicon tribui, poate fãrã sã vrea, la emanciparea þiganilor din Româ-n ia. Majoritatea declarîndu-se maghiari, vor putea deveni benefi-ciarii legii.

Dacã domeniul economic priveºte îndeosebi individul, celcultural se referã la comunitãþi. Acestea vor fi sprijinite sã-ºi pãs-treze iden titatea, iar drepturile acordate sînt egale cu ale cetãþe-n ilor maghiari. Observaþia pe care o fac este cã majoritatea aces-tor drepturi ºi facilitãþi sînt asigurate pe teritoriul Ungariei, cã elev izeazã cultura maghiarã naþionalã, unitarã, ºi nu specificul localîn care trãieºte comunitatea respectivã. În acelaºi sens se facadesea referiri la „menþinerea permanentã a relaþiilor”. Astfel,Ungaria devine un centru al maghiarimii iar aceastã lege institu-ie de fapt condiþiile comunicãrii cu acest centru. Articolul 3 dinprimul capitol o spune explicit.

Mã în treb în ce mãsurã maghiarul ardelean va interpreta (însensul instrumental) aceastã lege. El se considerã tot un cetã-þean de rangul doi, cu certificat de maghiar, iar înainte de mîn-dria naþionalã maghiarã stã economicul. Civilizaþia occidentalã îiacapareazã atît pe români cît ºi pe maghiari. În aceste condiþii,nu atît specificul naþional se impune, ci o lume nouã de care amfost despãrþiþi ºi care fascineazã. Majoritatea tinerilor ardelenicare s tudiazã în Ungaria nu se mai întorc. Budapesta este, însã,vãzu tã ca o treaptã spre mai bine ºi nu drept capãt al drumului.

Instituþia preocupatã cel mai mult în ideea dreptului comunitãþiiº i a pãstrãrii identitãþii naþionale este biserica (mai ales cea re-formatã). La celãlalt pol, însã, este pragmatismul care se întindeca limba englezã. Cultural vorbind, aceastã lege îndeamnã ma-ghiarul sã-ºi înscrie tradiþiile ºi obiceiurile nu într-o culturã a lo-cu lu i, ci în cultura naþionalã maghiarã la care este chemat sã selege cu toate firele.

Este evident cã în viziunea politicienilor maghiari conceptulde „naþiune maghiarã unitarã” nu ºi-a pierdut valoarea niciacum cînd globalismul ºi multiculturalismul mizeazã pe diversi-tate. Dimpotrivã, acest proiect tinde sã mãreascã cercul naþionalº i nu sã contribuie la pãstrarea unor identitãþi federative cultu-ral. Din construcþia acestei legi deduc cã proiectul maghiar, înperspectiva unei Europe unite, asociazã naþionalismul francezcu federalismul german: o Europã federalã, dar o federaþie nu as tatelor sau a regiunilor, ci a naþiunilor „unitare”, cu graniþelespiritualizate.

Îmi mai pun întrebarea în ce mãsurã aceastã lege poate cons-titui un exemplu pentru România. Rãspunsul afirmativ pe carel-am auzit se referã la Basarabia: a acorda aceleaºi facilitãþi ro-mân ilor din Basarabia. Mi se pare cã aici sîntem în eroare. Repu-blica Moldova este un stat pe care l-am recunoscut de drept, ofi-cial, dar de fapt considerãm cã este o parte a României. În acestecircumstanþe, legea maghiarã nu mi se pare suficientã. Pur ºis implu aici putem discuta despre statutul federativ al naþiunii ro-mâne, putem acorda cetãþenie românã basarabenilor, putemgãsi alte forme pentru uniune pînã la cea politicã. O lege asemã-nãtoare poate emite Parlamentul României pentru românii dinUngaria, Ucraina, Serbia, din sudul Dunãrii. Dar ParlamentulRomâniei a optat pentru „statul unitar” ºi nu pentru „naþiuneaun itarã”. A fost ºi de aceastã datã în urma celui maghiar.

Concluzia mea este cã legea în discuþie, dacã va fi dusã pînã lacapãt – lucru asupra cãruia am semne de întrebare – se va apli-ca în primul rînd în domeniul economic – iar aici depinde debugetu l orientat spre ea – sporind, în acelaºi timp, sentimentulde apartenenþã la naþiunea maghiarã. În Transilvania, beneficiariai ei vor fi mulþi români, atît din familiile mixte, cît ºi prin diverserãs frîngeri. Vor fi, de asemenea, tot mai mulþi români care vorajunge în Ungaria ºi o vor lãuda ºi se vor întreba de ce la noi nuse poate, de ce guvernul lor se îngrijeºte ºi de cei de peste graniþeiar al nostru nici de cei din interior.

1954, Brãdet (jud. Bihor); Familia, redactor; Leonid Dimov, Braºov,2000.

GabrielANDREESCU

Proiectul de legeprivind maghiariidin þãrile vecine

Referiri la un proiect de lege privind maghiarii din þãrile vecinese fac de cîþiva ani. În orice caz, la o astfel de dezbatere a incitatpropunerea lansatã în 1998, a liderului Uniunii Mondiale a Ma-ghiarilor, Csoori Sandor, de a se acorda „dubla cetãþenie” ma-gh iarilor dinafara graniþelor. Contextul, atunci, era apropiereagran iþei Schengen de frontiera de vest a României. Anterior, la

Tuºnad, cu prilejul Universitãþii de Varã, aceeaºi idee generase cî-teva polemici între cei prezenþi. Discuþiile de la Tuºnad, pe o idee„ar uncatã” de cîþiva fruntaºi maghiari, nu se puteau rezolvaprintr-o judecatã spontanã, „din mers”. Aºa se face cã schimbu-rile de opinii s-au transformat peste cîtva timp, într-un studiupublicat în revista Studii Internaþionale, semnat de cãtre Renate Weber1. Citez din Renate Weber: „...cred cã dubla cetãþe-n ie este cea mai rea dintre soluþiile posibile”. Motivele? Folosireacriteriului etnic pentru acordarea cetãþeniei, introducerea uneidiscriminãri negative (ºi nu pozitive), în sfîrºit, frustrarea gene-ratã majoritãþii române.

La cîtva timp am tratat la rîndul meu o problemã asemãnã-toare, privind efectele deplasãrii spaþiului Schengen la graniþa deest a României2. Iatã deci cã proiectul de lege din Ungaria nu avenit pe un teren lipsit de exerciþiu analitic. Avem însã în faþã nuun proiect al dublei cetãþenii – care ar fi ridicat multe chestiuniinsurmontabile – ci unul pe care l-aº numi „proiectul mobilizã-rii naþiunii maghiare”.

Actul normativ care se îndreaptã în aceste luni spre votul finalal Legis lativului de la Budapesta atacã ºi problema graniþeiSchengen. Beneficiarii legii se vor bucura de „tratamentul celmai favorabil... în privinþa accesului pe teritoriul þãrii ºi a ºederiiacolo”. Ce se înþelege prin asta? Faptul cã dacã Ungaria intrã înspaþiul Schengen, posesorii de „certificate maghiare” au asigurataccesul fãrã vizã, asemeni tuturor cetãþenilor Uniunii Europene;ch iar dacã românii vor avea nevoie de una.

Dar legea plãnuitã este departe de a se reduce la atît. Sã pri-vim puþin în interiorul proiectului. Acesta invocã, în preambul,exercitarea rãspunderii faþã de maghiarii care trãiesc în afaragran iþelor þãrii (firesc: art. 6, alin (3) al Constituþiei þãrii vecine),eforturile de integrare europeanã, dezvoltarea relaþiilor regiona-le, as igurarea apartenenþei la „naþiunea maghiarã unitarã”. Îm-pãrþirea pe capitole reflectã logica actului normativ. Acesta estemen it sã asigure maghiarilor din þãrile vecine accesul la educa-þie, la culturã ºi la ºtiinþã, la resurse organizaþionale, la asistenþãsocialã ºi sanitarã, din partea Ungariei. Punerea sa în aplicare vaproduce o relaþie de loialitate specialã cu statul-mamã, o direc-þionare a intereselor ºi a relaþiilor culturale, sociale ºi posibil eco-nomice ale maghiarilor Europei Centrale ºi de Est, spre Budapesta.

În ceea ce priveºte subiecþii legii, ne intereseazã „certificatuldefinit în art. 20”; certificat obþinut în urma unei recomandãrieliberate de o organizaþie care reprezintã în statul respectiv „în-treaga comunitate naþionalã maghiarã care trãieºte într-un anu-mit stat”.

Aici avem deja douã tipuri de întrebãri. Existã oare întot-deauna o organizaþie reprezentativã a întregii comunitãþi ma-gh iare dintr-o þarã? Ce putem spune despre recunoaºterea ei?Dacã aceastã organizaþie recunoscutã de statul în cauzã nu esteaceeaº i cu organizaþia acceptatã de cãtre statul ungar?

La prima întrebare, de ordin principial, rãspunsul este uºorde dat: nu existã nimic care sã impunã existenþa unei organizaþiide reprezen tare comunitare. Se prea poate ca în toate þãrile avuteîn vedere de statutul maghiar sã existe totuºi organizaþii care do-resc sã vorbeascã în numele comunitãþii. În unele state repre-zen tativitatea comunitarã are un sens politico-juridic. În Româ-n ia, aceasta este presupusã prin Constituþie. Astfel, Uniunile mi-noritãþilor naþionale administreazã douã drepturi colective: re-prezen tarea parlamentarã; gestionarea resurselor financiaredes tinate, de cãtre stat, protecþiei identitare3. Deci, pentru Româ-n ia, legea ungarã nu ar pune, din punctul acesta de vedere, oproblemã. Dar dacã Ungaria va prefera sã lucreze cu o altã orga-n izaþie „reprezentativã” decît cea „selectatã”, în România, con-form procedurilor electorale? Nu este nimic, în proiect, care sãin ter z icã o astfel de alegere. Capabilitatea de „a reprezenta... în-treaga comunitate naþionalã maghiarã care trãieºte într-un anu-mit s tat” rãmîne un criteriu extrem de relativ, în timp ce legeaelectoralã românã introduce criterii de reprezentare pe care lepu tem numi, cît de cît, obiective.

Aici ar fi , dupã opinia mea, prima întrebare serioasã ridicatãde iniþiativa guvernului maghiar. Dacã într-o zi se va desprinde ofracþiune importantã din UDMR ºi acesteia îi va fi recunoscutdreptu l de a acorda recomandãri pentru obþinerea certificatuluimaghiar (întrucît este mai fidelã regimului de la Budapesta)? Nuva însemna, cumva, acordarea acestei competenþe o intervenþiedecis ivã a Ungariei în raporturile dintre formaþiunile maghiaredin România?

Am avut, în paginile Revistei Române de Drepturile Omuluio micã polemicã cu profesorul Tudor Drãganu de la Cluj, care îºiar gumenta opoziþia la conceptul drepturilor colective punînd înfaþã ameninþãtorul precedent german. „Rezultatele la care a dusaplicarea sistemului autonomiei personale în cazul Grupului et-n ic german confirmã temerea autorilor tratatelor minoritãþilordin anii 1919-1920”, susþinea profesorul Drãganu, gãsind înaceas tã istorie sprijin pentru contestarea conceptului4. Am con-s iderat atunci cã exemplul ales de profesorul Drãganu nu estetocmai fair. Faptul cã dreptul colectiv este esenþialmente un ins-trument de protecþie ºi nu unul ofensiv ºi faptul cã el serveºte, înegalã mãsurã, grupul ca ºi membrii grupului ar fi, cred, un ar-

gument decisiv pentru susþinerea drepturilor colective ale mino-ritãþilor naþionale. Nu existã nici o posibilitate ca un grup etnicnon-dominant sã abuzeze, pe termen lung, de dreptul colectiv,împotriva majoritãþii.

Legea privind maghiarii din þãrile vecine va schimba însã da-tele problemei. Folosind dreptul colectiv al „naþiunii maghiare”5,guvernul ungar va avea un instrument esenþial de influenþare aopþiunilor minoritãþii maghiare, transformînd loialitatea identi-tarã într-o loialitate politicã. Se prea poate ca autorii ºi susþinãto-rii proiectului sã fi avut o perspectivã „caritabilã”, judecînd dupãurmãtorul raþionament: actul normativ nu face decît sã serveas-cã acea categorie de cetãþeni români care au origine maghiarã.Cu cît mai bine lor, cu atît mai bine tuturor! De ce sã gîndim loia-litatea faþã de Budapesta ca fiind în conflict cu loialitatea faþã deBucureºti?

Problema apare prin destabilizarea în adîncime a vieþii politi-ce a maghiarimii din România, avînd influenþe asupra întregiidinamici politice din þarã. Excepþionala interacþiune dintre clasapoliticã româneascã ºi cea maghiarã, între 1990 ºi 2000, cu efec-te decisive asupra democraþiei româneºti, nu ar fi fost posibilãdacã maghiarii ar fi reprezentat – în realitate, nu în vorbe – gu-vernu l ungar; sau dacã aceºtia ar fi gãsit rezolvarea unei maripãrþi a problemelor lor în Ungaria ºi nu acasã.

Se adaugã pericolul oricãrui drept colectiv care nu este limitatcînd intrã în conflict cu dreptul individual. Administrarea „certi-ficatului maghiar” va fi un instrument de presiune – ºi deci, po-sibil, unul de intervenþie – a organizaþiei recunoscute de statulmagh iar asupra membrilor comunitãþii maghiare. Mã opresc laun singur detaliu: implicaþiile asupra familiilor mixte. Organiza-þia ce va elibera recomandãrile pentru „certificatul de rudã ma-ghiarã” va putea avea un cuvînt de spus asupra vieþii familiale.Cine va împiedica aceastã organizaþie sã adopte – cel puþin de laun moment dat încolo – o politicã proprie de încurajare a identi-tãþii magh iare a copiilor? Viaþa acestor familii nu va fi oare afecta-tã prin promovarea – chiar dacã la nivel informal – a unor stan-darde de limbã pentru membrii familiei? Este de înþeles preocu-parea comunitãþii maghiare faþã de preponderenþa copiilor ro-mânofoni în familiile cu un soþ maghiar (în proporþii depinzîndde originea tatãlui/mamei). Dar supunerea procesului de educa-þie familialã unei logici coercitive împotriva „logicii vieþii” ar pu-tea avea consecinþe dramatice asupra raporturilor etnice. Vãd înas ta o cutie a Pandorei a cãrei logicã maghiarizatoare a fost binegînditã, bãnuiesc, de cãtre autorii proiectului. Dar nu cred cã aufos t bine gîndite ºi consecinþele ei.

Cele douã aspecte sînt legate de chestiunea de fond; de spiri-tu l legii, de proiectul politic al mobilizãrii naþiunii maghiare.Conceptul dominant astãzi – în sensul: „conceptul care s-a im-pus” – este cel al unor naþiuni construite pe principiul patriotis-mulu i constituþional, al loialitãþii faþã de valorile liberale ºi non-discriminatorii ale statului modern. Pentru cã societãþile au deges tionat ºi diferenþele identitare, ele încorporeazã variante demulticulturalism. Aceasta nu se face nici în ciuda, nici împotrivapatriotismului constituþional – care nu este doar o teorie polito-logicã, ci chiar logica dreptului naþional –, expresie, la rîndul lui,în cazul democraþiilor adevãrate, a dreptului internaþional mo-dern.

S is temul internaþional actual al protecþiei minoritãþilor naþio-nale considerã ca un drept asigurarea unei libere relaþii între mi-noritarii dintr-un stat cu co-identitarii de dincolo de frontiere.Aceasta înseamnã adãugarea unei dimensiuni etnice la valorilepolitice ale dreptului internaþional modern. Înseamnã recunoaº-terea importanþei loialitãþii identitare. Numai cã în logica inter-naþionalã actualã, grija unui stat pentru soarta minoritãþilor – aUngariei pentru ungurii de peste graniþe, a României pentru ro-mân ii de pretutindeni etc. – nu are de ce sã fie tradusã altfel de-cît ca o legitimare a statului strãin de a veni în sprijinul unei co-munitãþi fragile. Iatã un mecanism prin care sentimentul naþio-nal este pus în slujba persoanelor – a membrilor minoritãþii – ºia grupului care are nevoie de protecþie. Sentimentul naþional es-te chemat sã protejeze, în nici un caz sã mobilizeze. El vine în în-tîmpinarea persoanelor, nu pune persoanele în slujba „naþiu-nii”.

Proiectul de lege ungar introduce o viziune cu totul diferitã.Spiritul naþional este pus la baza mobilizãrii intereselor maghia-rilor din toatã regiunea central-est europeanã. El face intrarea, îndreptul internaþional, a „naþiunii maghiare” în sens etnic. Ca ur-mare, el „va strivi” logica patriotismului constituþional din þãriledin jur. Proiectul se opune, evident, spiritului multiculturalist,care nu exprimã doar respectul diferenþei, dar ºi principiul inte-resu lui pentru coexistenþã. Multiculturalitatea trebuie înþeleasãºi în sensul nevoii unui grad de integrare a minoritãþii în societa-tea mai lar gã, ca ºi a unui grad de separare – dreptul ei de a sebucura de „privatitate” (trebuie gãsit un analog comunitar!).Ech ilibrul societãþii provine din justul balans dintre cele douãtendinþe. Proiectul maghiar încurajeazã separarea minoritãþii demajoritate neaducînd nimic compensator în direcþia integrãrii.

Ar fi absurd sã le ceri maghiarilor din România, Slovacia,Ucraina ºi din celelalte þãri vecine sã nu doreascã facilitãþile pecare statul ungar le promite. Responsabilitatea pentru acest act

BORBÉLYZsolt Attila

Legea statutuluica mijloc al(re)integrãrii maghiare

Dupã primul rãzboi mondial, nu numai cã Ungaria istoricã apierdu t douã treimi din teritoriul ei, dar aproape o treime a na-þiunii maghiare a ajuns sub stãpînirea unor state strãine. Elitapoliticã maghiarã s-a vãzut silitã sã se confrunte cu faptul cã acelconcept al „naþiunii politice”, formulat de Deák Ferenc ºi EötvösJózsef, care pãrea a fi adecvat pentru a susþine ideologic unitateaUngariei multinaþionale, poate fi folosit de acum încolo (ºi) îm-potriva maghiarimii. În mod necesar, gîndirea publicã maghiarãa trecut de la abordarea centratã pe statul-naþiune1 la concepþiacen tratã pe naþiunea culturalã º i, în consecinþã, elita politicãs-a s trãduit pentru integrarea naþiunii maghiare care s-ar puteadefini cultural ºi etnic. Conducerea maghiarã din perioada inter-belicã a considerat cã reunificarea naþiunii maghiare este reali-zabilã prin revizuirea teritorialã, dar succesele obþinute înainte,respectiv în timpul celui de-al doilea rãzboi mondial s-au dovedita fi efemere.

Înain te de încheierea Tratatului de pace de la Paris, diploma-þia maghiarã a mai fãcut unele încercãri pentru a obþine o rectifi-care mai echitabilã a graniþelor (care sã aibã întrucîtva în vederecriteriile etnice ºi voinþa populaþiei maghiare care urma sã fiedezanexatã). Puterile occidentale au manifestat o oarecare dis-pon ibilitate în acest sens, dar, din cauza împotrivirii categorice aUn iunii Sovietice, în cele din urmã propunerile maghiare nu aufos t luate în considerare. Odatã cu desãvîrºirea dictaturii comu-n is te dupã 1948, problema (re)integrãrii naþionale maghiare afos t scoasã de pe ordinea de zi. Mai mult: dupã 1956, spre deose-bire de celelalte þãri comuniste, ale cãror conduceri foloseaupropaganda naþiunii drept mijloc de consolidare a puterii pro-prii, regimul Kádár-Aczél din Ungaria s-a strãduit sã atingã cîtmai puþin problema naþionalã.2

La s fîrº itul anilor ’80 maghiarimea din þara-mamã a trãit, defapt, perioada emancipãrii politice ºi naþionale. Mulþi s-au con-fr un tat atunci pentru prima datã cu faptul cã în afara hotarelorUngariei trãiesc milioane de maghiari, comunitãþi care au ajunssub s tãpînire strãinã în pofida opþiunii lor posibile. Cred cã ºiacest fapt a contribuit în bunã mãsurã la cîºtigarea alegerilor din1990 de cãtre Forumul Democrat Maghiar, care a plasat în cen-tr ul programului sãu reprezentarea intereselor naþionale. Pre-mierul Antall József a declarat chiar la începutul mandatuluisãu cã, în suflet, doreºte sã fie primul-ministru a 15 milioanede maghiari. Dar nu a reuºit sã-i dea un conþinut satisfãcãtoraces tei afirmaþii paradigmatice. Deºi guvernul Antall a ajutat fi-nanciar organizaþiile maghiare minoritare, a susþinut revendicã-

rile lor legitime ºi în manifestãrile sale a rãmas consecvent pro-gramului privind naþiunea maghiarã în ansamblul ei, sub aspectins tituþional nu a fãcut nimic decisiv în interesul reintegrãrii ma-ghiare.3

Astfel, i-a revenit guvernului Horn meritul de a convoca orga-n izaþiile de reprezentare a intereselor maghiarimii de dincolo dehotare la un summit magh iaro-maghiar. Cu toate acestea, pestecîteva luni a încheiat tratatul de bazã maghiaro-român4, fãcîndabstracþie de punctul de vedere fãrã echivoc negativ al UDMR,con trar literei ºi spiritului întîlnirii la vîrf. Întrunirea de la Pápa,care a precedat încheierea tratatului de bazã, menitã fiind chiarsã împiedice acest act ºi la care, în fond, toate organizaþiile ma-gh iare au luat atitudine împotriva guvernului PSM-UDL, aupecet luit probabil destinul viitoarelor întîlniri la vîrf pe perioadaîntregului mandat al guvernului Horn.

As tfel, sarcina coaliþiei conduse de FIDESZ, cîºtigãtoarea ale-gerilor din 1998, a fost sã dea naºtere forumului de mediere aor gan izaþiilor politice din Bazinul Carpatic. Ceea ce s-a ºi întîm-

plat, ba chiar s-a reuºit ca declaraþiile finale ale ºedinþelor Confe-rin þei Maghiare Permanente sã fie acceptate ºi de cãtre opoziþiade stînga, mai puþin receptivã faþã de problemele naþionale. Defapt, express verbis, guvernul Orbán a proclamat oficial progra-mul integrãrii naþionale maghiare transfrontaliere, care re-zu ltã din viziunea politicã a lui Antall József asupra maghiarimiiîn ansamblul ei.5 În acest program s-a încadrat înfiinþarea Confe-rinþei Maghiare Permanente (MÁÉRT), precum ºi pasul urmãtor,determinarea statutului în þara-mamã a maghiarimii de dincolode hotare.

Maghiarimea de dincolo de hotareºi þara-mamãÎn a doua jumãtate a anilor ’90 au apãrut concepþii diferite pen-tr u reglementarea juridicã a sistemului de relaþii dintre statulmaghiar ºi pãrþile naþiunii maghiare rãmase în afara graniþelor.Încã înainte de victoria din 1998 a FIDESZ, Uniunea Mondialã aMaghiarilor ºi-a inclus în program instituþionalizarea aºa-numi-tei duble cetãþenii.6 În urma dezbaterilor desfãºurate în coloane-le revistei „de politicã naþionalã” Magyar Kisebbség, SocietateaTransilvanã a Uniunii Mondiale a adoptat ideea cetãþeniei exter-ne7, pe care în mai 2000 ºi-a însuºit-o ºi Congresul Mondial alMagh iarilor. În vara anului 2000 Uniunea Mondialã a Maghiari-lor, rãspunzînd voinþei Congresului ºi Adunãrii Delegaþilor, a ela-borat proiectul de lege privind cetãþenia maghiarã a celor de din-colo de hotare.8 Unii au încercat sã prezinte acest proiect9 cafiind în contradicþie cu legea statutului. Or, prin propunerea sav iz înd reglementarea chestiunii paºapoartelor, o întregeºte defapt.10 Proiectul pe care liderii UMM l-au înmînat marilor demni-tari maghiari la 20 august 2000 nu a ajuns în faþa Parlamentului,deº i cea mai mare organizaþie maghiarã de dincolo de hotare,UDMR, i s-a alãturat în mod festiv ºi, printr-o decizie a Consiliu-lu i Operativ, a dispus ca organizaþiile locale sã adune semnãturipen tru cetãþenia externã.

Legea statutuluiÎn schimb, a ajuns recent în faþa Parlamentului, ca propunere aguvernului, aºa-numita lege a statutului11 ºi este aproape sigurcã legislativul maghiar o va vota, fãrã modificãri esenþiale. În ce-ea ce priveºte mesajul ideatic al legii statutului nu existã deose-biri de fond între criticii de stînga ºi susþinãtorii de dreapta. Opi-nia lui Bauer Tamás (Uniunea Democraþilor Liberi) se deosebeº-te de cea a lui Surján László (FIDESZ)12 cel mult în legãturã cuaprecierea mesajului, altminteri existã între ei consens, mesajulsunînd astfel: Ungaria este ºi patria maghiarilor rãmaºi înafara graniþelor. Dupã pãrerea mea, scopul legii este multiplu:ea traduce în limbaj juridic, reprezentînd ºi în plan instituþionaldestinul comun al maghiarilor, care pînã acum s-a evidenþiat

normativ aparþine în totalitate statului ungar. Dupã 1990, Unga-ria a devenit o promotoare activã a drepturilor minoritãþilor depe continent. Nu intereseazã cã ochii ei erau îndreptaþi în esenþãspre maghiarii de dincolo de frontiere. Era ºi firesc. Dar activis-mul Ungariei venea în sprijinul minoritãþilor de toate originile,de pe întreg continentul. Ea a fãcut un serviciu acestor minoritãþiºi a fãcut prin asta un serviciu, dupã opinia mea, comunitãþii in-ternaþionale. Prin proiectul sãu actual, care introduce în viaþa in-ternaþionalã logica naþiunii etnice, Ungaria devine o promotoarea naþionalismului. De aceastã datã demersul ei nu este nici raþio-nal, nici generos, ci chiar periculos.

Note1 Studii Internaþionale nr. 3, 1998: „Relaþiile româno-ungare în cadrul

juridic al Acordurilor de la Schengen”, pp. 33-45.2 Gabriel Andreescu: „Die Beziehungen zu Moldova und Ukraine aus der

Perspektive einer zukunftingen Schengen-Grenze”, în Iris Kempe, Wimvan Meurs, Barbara von Ow (eds.) The EU Accession States and TheirEastern Neighbours, Verlag Bertelsmann Stiftung, pp. 277-304.

3 Repartizarea se face prin Consiliul Minoritãþilor Naþionale.4 RRDO nr. 18, 2000, p. 45.5 În mãsura în care vedem legitimat un drept pozitiv specific, ne aflãm,

într-adevãr, în faþa clamãrii unui drept colectiv al mulþimii maghiarilordin Ungaria ºi din þãrile vecine („naþiunea maghiarã”). Desigur, în seriade drepturi colective pe care le recunoaºte comunitatea internaþionalã,începînd cu autodeterminarea popoarelor ºi continuînd cu „dreptul lapace”, „dreptul la un mediu sãnãtos” etc., un astfel de drept nu apare.

1952, Buzãu; Comitetul Helsinki, Bucureºti, co-preºedinte; Problematransilvanã (cu Molnár Gusztáv), Iaºi, 1999; Locurile unde se constru-ieºte Europa. Adrian Severin în dialog cu Gabriel Andreescu, Iaºi,2000.

Continuare pe pagina 6

KÁNTOR Zoltán

Legea statutului1ºi politica naþionalãmaghiarã

ProblemaDin punct de vedere metodologic, problema legii statutului trebu-ie abordatã prin prisma politicii naþionale. Fie cã recunosc acestfapt sau nu, toate statele duc o anumitã politicã naþionalã. Statul-naþiune din secolul XX, deºi încearcã sã menþinã imaginea neu-tralitãþii etnoculturale, urmãreºte prin practica sa politicã intere-sele – reale sau imaginare – ale unei anumite etnii/naþiuni. In-fluenþa globalizãrii, a modernizãrii pune sub semnul întrebãriisuveranitatea statalã. Acest lucru este însã adevãrat numai în ca-zu l anumitor domenii ale politicii, atingînd politica naþionalã –subiectul scrierii de faþã – în cea mai micã mãsurã.2 E suficient sã

mai ales la nivelul frazelor retorice: mesajul ei se adreseazã astfelmaghiarilor minoritari, opiniei publice din Ungaria ºi lumii în-tregi deopotrivã. În plus, legea creeazã o situaþie în care maghia-rii de dincolo de hotare, motivaþi pînã acum cel mult prin criteriide valoare sã-ºi mãrturiseascã maghiaritatea, vor fi în viitor ºiinteresaþi sã-º i declare apartenenþa naþionalã. Putem crede ast-fel cã legea statutului va avea un efect disimilativ, cã o parte din-tre cei rupþi de colectivul afectiv-cultural-solidar maghiar, în ur-ma politicii de asimilare a naþiunilor majoritare din þãrile vecineUngariei, îºi vor regãsi drumul spre propria comunitate.

Validitatea individualãUna dintre cele mai importante ºi mai controversate problemeale legii statutului este stabilirea cercului care intrã sub inciden-þa legii. În principiu au fost posibile douã cãi de abordare, iaraces tea s-au ºi articulat în cele mai diferite forumuri – în formacea mai clarã, poate, pe lista de corespondenþã a publicaþieiErdélyi Közélet.13 Conform unui punct de plecare – sã-l numimcriteriul individualist, al moralitãþii de toate zilele – nu estenevoie de „maghiarii din interes”, de cei care, în speranþa unoravan taje, „descoperã” acum în ei sentimentul apartenenþei lamagh iarime. În consecinþã, legea ar trebui sã conþinã prevederifoarte stricte, pentru a se putea estima cît mai exact cercul acelo-ra care „meritã” avantajele pe care le cuprinde.

Conform celuilalt criteriu – sã-l numim al politicii naþionale– este nevoie de toþi cei care la un anumit nivel se declarã a fimaghiari. Aceasta nu judecã în funcþie de individ, ci la nivel ma-cro ºi pentru întãrirea efectului disimilativ al legii – care poate fiprognosticat – intenþia este ca cercul celor interesaþi sã fie cîtmai larg. Cei care au formulat legea statutului ºi-au însuºit acestpunct de vedere.

Legea statutului ºi transilvanitateaNu cred cã adoptarea ºi aplicarea legii statutului va influenþacons iderabil percepþia transilvanismului de cãtre maghiarimeadin Transilvania. Aºa cum am arãtat deja în coloanele Provinciei14 , în cercurile maghiarimii din Transilvania concepþiaunei Transilvanii „cît mai independente” a fost însuºitã de cei ca-re gîndesc în termenii ansamblului maghiarimii ºi ei ºi-au în-scris pe stindard aceastã problemã ºi au inclus-o în programuloficial al UDMR.

În plan principal, programul transilvanitãþii prezintã o oare-care divergenþã faþã de aspiraþiile panmaghiare, dar numai în ca-zu l în care ambele sînt extrapolate pînã la refuz. Adicã, vorbindpe º leau : teritoriile din Transilvania locuite de maghiari nu pot sãþinã în acelaºi timp ºi de Ungaria ºi de Transilvania autonomã încadr ul României, sau desprinsã de ea. Dar aceastã problemãnici nu se pune, ba mai mult, nici în plan teoretic nu s-a formu-lat din tr-o sursã care ar putea fi luatã în serios. Ansamblul ma-gh iarimii ºi transilvanitatea se împacã perfect în politica practicãºi la nivelul individualitãþii deopotrivã. Din programul politic saulinia politicã a lui Tõkés László ºi a Grupãrii pentru Reformã faceparte organicã atît transilvanismul (exigenþa independenþei ad-ministrative ºi economice regionale a Transilvaniei), cît ºi cola-borarea panmaghiarã.

Iar în ce priveºte nivelul individual, concepþia nuanþatã acîmpului de forþe identitar din jurul individului nu mai poateconstitui o problemã la începutul secolului XXI ºi nu e greu deacceptat cã individul maghiar din Transilvania se poate simþi par-te a naþiunii maghiare în ansamblul ei ºi totodatã transilvãnean.(De altfel, acelaºi lucru e valabil ºi pentru cetãþenii de altã naþio-nalitate din Transilvania.) Iar ceea ce e ºi mai important: el poatefi un cetãþean respectuos faþã de lege al unei Transilvanii autono-me, cantonizate dupã modelul elveþian, în timp ce prin cultura,is toria ºi relaþiile de solidaritate primarã poate fi legat de naþiu-nea maghiarã. Legea statutului nu este altceva decît transpu-nerea în limbajul normelor juridice a acestei legãturi existen-te º i în prezent – independent de intenþiile ºi aspiraþiile politi-ce.

Traducere de Florica PERIAN

Note1 Numesc conceptul statului-naþiune ca fiind strãin de realitate, pentru cã

nu are o legãturã organicã cu realitatea: de exemplu, prin modificareagraniþelor nu se modificã automat comunitãþile naþionale determinateîn primul rînd cultural. „Naþiunea politicã”, sau, dacã vreþi, „statul-na-þiune” (totalitatea cetãþenilor unui anumit stat) este un concept cons-truit, care nu ia în considerare faptul cã ataºamentul faþã de o culturãdatã e mai puternic decît cel cetãþenesc. Mai mult: dacã într-un anumitstat majoritatea etnicã foloseºte aparatul de stat drept instrument al po-liticii sale omogenizatoare, etnodiscriminative, atunci a vorbi în cazulminoritãþii despre ataºament cetãþenesc înseamnã eufemism.

2 Sã nu uitãm: 1956 a fost în acelaºi timp revoluþie ºi luptã pentru liberta-te. Pentru Kádár ºi echipa sa nu a fost greu sã-ºi dea seama cã pedalareape sentimente naþionale poate fi explozivã. A fost mai comod ºi maipractic sã punã în paranteze întregul complex al problemei naþionale.

3 În timpul lui Antall s-a înfiinþat, de fapt, Forumul Grupului EtnicEst-European, la iniþiativa organizaþiilor maghiare de orientare autono-

ne gîndim numai la vechea-nouã lege a cetãþeniei germane sau lapolitica de sprijinire a culturii practicatã de statul francez. Politicanaþionalã are douã aspecte care trebuie studiate separat dinpunct de vedere metodologic. Primul, pe care l-am putea numipoliticã de fortificare a naþiunii (naþionalism), se aplicã pe terito-riu l propriului stat-naþiune, iar cel de-al doilea se referã la etniciicare trãiesc în afara graniþelor ºi poate fi numit naþionalismul pa-triei-mamã3 (definind naþionalismul într-o manierã neutrã dinpunct de vedere axiologic, ca o politicã bazatã pe principiul naþio-nal) . În acest studiu ne vom ocupa de cea de a doua problemã. Caº i concepþie, legea statutului nu este unicã în felul ei; în aceastãregiune Slovacia, Croaþia ºi România acordã ºi ele tratament pre-ferenþial membrilor naþiunii luate în sens etnocultural.

Punctu l de pornire este faptul cã graniþele naþiunii maghiareº i cele ale statului maghiar nu coincid. Începînd din 1918, toateguvernele maghiare au luat atitudine faþã de aceastã situaþie, de-ven itã o problemã centralã a politicii externe ungare. Spaþiul nu

ne permite schiþarea istoricului problemei. Astfel, ne vom ocupadoar de problema statului ungar ºi a maghiarilor din þãrile limi-trofe, referindu-ne numai la perioada de dupã 1989. În prezent,principiul sprijinirii maghiarilor din þãrile vecine nu constituiesubiect de disputã, diferenþe de opinie existînd doar în privinþaconcepþiei.

Situaþia actualãPe scurt: Ungaria – în prezent – sprijinã din punct de vedere poli-tic, moral ºi material instituþiile ºi organizaþiile minoritãþilor ma-ghiare din þãrile vecine, prin intermediul fundaþiilor constituite înacest scop. Sprijinul nu poate însã compensa dezavantajele ºi lip-sa de perspectivã izvorîte din situaþia economicã a acestor state.4Din aces t motiv, mulþi opteazã pentru stabilirea în Ungaria saupentr u a lucra (oficial sau la negru) în Ungaria. Obþinerea unuiloc de muncã, respectiv stabilirea domiciliului în Ungaria sînt mo-mentan reglementate de diverse legi care nu fac diferenþieri peconsiderente etnice. În cazul stabilirii domiciliului în Ungaria, ce-rerile persoanelor care au în ascendenþã cetãþeni maghiari sîntaprobate, dar nu existã nici o prevedere legalã care sã facã distinc-þie pe bazã etnicã sau naþionalã între cetãþenii strãini. Într-adevãr,persoanele care aparþin comunitãþii etnoculturale maghiare potobþine mai uºor locuri de muncã, respectiv aprobãrile necesare,datoritã cunoaºterii limbii ºi a relaþiilor lor, iar posibilitatea ca eisã aibã ascendenþi cetãþeni maghiari este mai mare.5 Au existat ºipînã acum reglementãri ºi facilitãþi legale aplicabile maghiarilordin þãrile limitrofe, dar acestea au fost dispersate în aproximativ150 de acte normative.6 Actualul proiectul de lege, care are în moddeclarat caracter de lege-cadru, încearcã sã armonizeze actelenormative amintite. O parte din facilitãþile deja existente sînt sti-pulate formal în legi, celelalte sînt însã informale, decizia privindacordarea lor fiind lãsatã la latitudinea diferitelor oficii. În pre-zent, cercul celor îndreptãþiþi a beneficia de aceste facilitãþi nu estedefinit ºi nimic nu se acordã de drept subiectiv. Cei care le acordãoarecum, presupun cã ele se referã la maghiarii din þãrile limitro-fe, dar nicãieri nu se specificã formal cine aparþine acestui grup.

Pregãtirea proiectului de legeLa pregãtirea proiectului de lege, pe lîngã reprezentanþii guver-nului ºi ai partidelor de opoziþie din Ungaria, au participat – încadrul MÁÉRT7 – º i delegaþii partidelor minoritãþilor maghiaredin þãrile învecinate; adicã reprezentanþii (tuturor) organizaþiilorpolitice ale maghiarilor din Bazinul Carpatic. La cea de-a douaîntrunire a MÁÉRT organizatã în data de 12 noiembrie 1999,participanþii au cerut guvernului Republicii Ungare sã studiezepos ibilitatea reglementãrii statutului de care maghiarii din þãrilelimitrofe pot beneficia în cadrul legislaþiei ungare. MÁÉRT, guver-nu l ºi diferitele comisii de specialitate au finalizat prima variantãa proiectului de lege în iulie 2000, iar în urma unor consultãri –cea de-a treia întrunire a MÁÉRT (decembrie 2000) – guvernul adefin itivat proiectul de lege în luna martie a anului curent ºi l-aprezentat Parlamentului în aprilie.

Discuþiile pe tema legii statutului privesc urmãtoarele proble-me-cheie: 1. concepþia în sine, 2. ipotezele privind posibilul efectal legii, 3. grupul persoanelor care vor beneficia de aplicarea le-

mistã, dar nu a cîºtigat o pondere corespunzãtoare în formularea politi-cii naþionale. (Cei care au fundamentat ideologic acest forum, fiind ºiprincipalii realizatori ºi reprezentanþi, au fost: Duray Miklós în Slovacia,Hódi Sándor în Voivodina, Szõcs Géza ºi Borbély Imre în Transilvania.)(Vezi interviurile cu aceºtia, realizate de Németh Tünde, în: A jéghegymagyar–magyar csúcsa, Erdélyi Híradó, Cluj, 1997.)

4 La dezbaterea tratatului de bazã, actualul premier Orbán Viktor a pusdegetul pe ranã cînd a afirmat cã încheierea tratatului înainte de alegerinu este altceva decît un ajutor tovãrãºesc dat de Horn Gyula ºi PSU parti-dului frãþesc român PDSR.

5 Spun „oficial” fiindcã în aceastã direcþie merg ºi concluziile seriei deconferinþe începute în 1994 ºi organizate de Societatea Interconfessio,avînd ca temã problematica paradigmei naþionale maghiare. La acest fo-rum, ideea unei „structuri a naþiunii subsidiare”, care este prefigurareaunivocã a programului orbánian a fost acceptatã în unanimitate. Coope-rarea organicã transfrontalierã a pãrþilor naþiunii maghiare, aspirînd fie-care la o independenþã cît mai largã, este o premisã a acestui model alnaþiunii. (Vezi volumul care reuneºte materialele mai importante ale se-riei de conferinþe red. Péntek–Borbély: Magyar jövõkép, Egy minõségimagyar paradigma, Székesfehérvár, 1996, întregit în 1997.)

6 Iniþiativa Uniunii Mondiale a Maghiarilor devenitã faimoasã sub denu-mirea de „dublã cetãþenie” înseamnã, de fapt, cã organizaþia, conformparagrafului 2 al statutului UMM menþioneazã pe primul loc al sarcini-lor sale cã se strãduieºte sã exercite o influenþã „în sensul ca cetãþeniamaghiarã sã se cuvinã, în baza dreptului obiectiv, tuturor maghiarilorcare o solicitã”.

7 Principalul argument adus împotriva „dublei cetãþenii” a fost cã goleºteteritoriile locuite în prezent de maghiari (aceastã argumentare a fost fo-lositã anul trecut la „Tusványos” ºi de Orbán Viktor) în pofida exemplu-lui croat, care aratã altceva. (Satele croate din Caraº-Severin au renãscutdupã ce locuitorii lor au obþinut cetãþenia croatã. Locuitorii acestor sateau putut sã participe ºi la alegerile din Croaþia, chiar la locul de domici-liu, în prezenþa oficialitãþilor croate.) Cei ce au formulat cetãþenia exter-nã au preîntîmpinat aceastã problemã, stabilind cã cetãþenii maghiaridin exterior nu se pot stabili automat în þara-mamã ºi nu pot sã voteze laalegerile maghiare.

8 Proiectul de lege, precum ºi studiul lui Zetényi Zsolt, care îl fundamen-teazã, poate fi citit pe site-ul UMM (www.mvsz.hu).

9 De exemplu: Duray Miklós, preºedintele executiv al Partidului CoaliþieiMaghiare din Slovacia, în Magyar Nemzet, (18 noiembrie 2000: „Legeastatutului, dublã cetãþenie ori cetãþenia externã”), sau Herényi Károly,deputat al Forumului Democrat Maghiar, în: Demokrata, nr. 8/2001(citat de Zsebõk Csaba, în articolul intitulat Végül is mi a baj).

10 Legea statutului nu oferã o soluþie concretã pentru cazul în care viitorulhotar al Uniunii Europene i-ar despãrþi pe maghiarii din exterior de þa-ra-mamã. Promisiunea „tratamentului cel mai favorabil” în legãturã cuintrarea în þarã, cuprinsã în paragr. 3, înseamnã prea puþin. În schimbpaºaportul maghiar, egal cu acela al cetãþenilor maghiari, conþinut înproiectul de lege privind cetãþenia externã, ar da un rãspuns univoc ºiconvingãtor la îndoielile ce se ivesc ºi ar putea preveni „panica dinainteaînchiderii porþilor”, adicã emigrarea în masã – o posibilã psihozã colec-tivã.

11 Denumirea oficialã: (Proiect de) Lege privind maghiarii care trãiesc înstatele vecine. Poate fi citit pe site-ul Oficiului Maghiarilor de Dincolo deHotare, www.htmh.hu. Discuþia pe tema: cum sã se numeascã normajuridicã, legea statutului, sau legea avantajelor a fost rezolvatã de OrbánViktor într-un interviu, în care acesta a optat pentru denumirea „legeastatutului”. ªi eu o consider justificatã, avînd în vedere cã legea contu-reazã statutul juridic în þara-mamã al maghiarilor de dincolo de hotare.

12 Vezi în cadrul dezbaterii derulate în ziarul Népszabadság textele sem-nate de aceºti doi autori: Bauer Tamás: Conservarea depeizãrii, 10 ia-nuarie 2001 ºi Iredentism moale sau drepturi minoritare?, 6 februarie2001, precum ºi Surján László: Douã patrii în locul depeizãrii, 31 ia-nuarie 2001.

13 Înscriere: scrisoare goalã pe adresa ErdelyiKozelet-subscribe@egroups.com . Arhiva materialului dezbaterii poate fi gãsitã pe adresa internet:http://www.egroups.com/archive/ErdelyiKozelet

14 Ansamblul maghiarimii ºi transilvanitatea, Provincia, nr. 8/2000.

1968, Timiºoara; jurist ºi politolog; Blocul Reformist din cadrul UDMR,membru fondator; Magyar Kisebbség, redactor; Universitatea ReformatãKároli Gáspár din Budapesta, profesor asociat.

Continuare de pe pagina 5

gii, 4. problema autoritãþii emitente a certificatului, 5. posibileleconsecinþe.

ConcepþiaÎnainte de apariþia acestei concepþii, discuþia era centratã pe pro-blema dublei cetãþenii. Deoarece aceastã soluþie a întîmpinatmultiple obstacole juridice ºi politice, elaborarea unei legi a sta-tu tului pãrea o soluþie intermediarã acceptabilã pentru toatepãrþile. Deºi denumirea de lege a statutului s-a pãstrat la niveluldiscursului, proiectul s-a transformat ulterior în legea facilitãþi-lor, iar ultima versiune a fost prezentatã Parlamentului pur ºis implu ca legea despre maghiarii care trãiesc în þãrile vecine.Dupã redactarea primei versiuni a legii, Uniunea Mondialã a Ma-gh iarilor a întocmit proiectul de lege despre cetãþenia externã(Külhoni Állampolgárság) , în care acordarea paºaportului ma-gh iar pentru maghiarii care trãiesc în afara graniþelor ca soluþiela problema Schengen juca un rol important.

Maghiarii din statele vecine se aflã, în mod declarat sau nu,în tr-o situaþie dezavantajatã în comparaþie cu membrii etniilormajoritare. Deºi din punct de vedere legal, statele respective nufac discriminãri între cetãþenii lor, acest lucru nu este adevãrat ºiîn practicã. În acest sens, sprijinul acordat de statul ungar, res-pectiv legea statutului poate fi privitã ca un fel de compensaþie.Nu ar fi necesarã o lege a statutului ºi nici sprijin din partea sta-tu lu i magh iar, dacã ar fi adevãratã afirmaþia cã þãrile vecine,ch iar dacã nu adoptã o atitudine pozitivã, sînt mãcar neutre dinpunct de vedere etnocultural faþã de minoritãþile naþionale.

In ten þia legii este exprimatã cel mai clar de preambulul pro-iectului de lege, conform cãruia Parlamentul ungar adoptã legeapen tr u a „asigura apartenenþa maghiarilor care trãiesc în statelevecine la naþiunea maghiarã unitarã, prosperitatea lor pe melea-gurile lor natale, precum ºi pãstrarea conºtiinþei identitãþii lornaþionale”.

Ipotezele privind efectul legiiDupã 1990, emigrarea/stabilirea în Ungaria a maghiarilor din þã-rile vecine s -a accelerat, fapt perceput ca o problemã serioasã atîtîn Ungaria, cît ºi în rîndul comunitãþilor maghiare din þãrile veci-ne. Autorii proiectului de lege au pornit de la ideea cã din punc-tu l de vedere al politicii naþionale maghiare, ar fi dezirabil ca ma-ghiarii din þãrile vecine sã rãmînã ºi sã se realizeze pe meleaguri-le lor natale. Trebuie sã adãugãm cã populaþia Ungariei este înscãdere de mai multã vreme ºi, asemenea tendinþei europenegenerale, necesarul de forþã de muncã calificatã creºte rapid ºi înaceastã þarã. Din acest punct de vedere trebuie menþionat cã –as igurînd totodatã „menþinerea pe poziþii” a maghiarilor din þãri-le vecine – Ungaria ar rezolva problema deficitului permanent depersonal calificat la modul cel mai ieftin ºi fãrã a crea mari pro-bleme de adaptare prin atragerea profesioniºtilor maghiari dinþãrile vecine.

Din punct de vedere profesional nu putem decide în prezentdacã legea va facilita emigrarea sau rãmînerea acasã.8 În discur-su l politic din Ungaria apar ambele argumentãri. Proiectul de le-ge doreºte sã serveascã supravieþuirea comunitãþilor maghiaredin þãrile vecine ºi pãstrarea conºtiinþei identitare a membriloraces tora, stimulîndu-i sã rãmînã pe meleagurile natale. Deºi nuþine de subiect, proiectul de lege privind cetãþenia externã for-muleazã obiective similare:

Se presupune cã, în cazul în care maghiarii din þãrile vecinepot cãlãtori fãrã restricþii deosebite în Ungaria, iar acolo benefi-ciazã de anumite facilitãþi, mai puþine persoane vor opta pentrupãrãsirea locurilor natale. Adversarii proiectului de lege sau ceicare s înt doar parþial de acord cu acesta, au o altã pãrere. Tabajdi Csaba considerã cã „este posibil ca proiectul de lege pro-pus acum sã devinã legea ademenirii.”9. Szent-Iványi Istvánafirmã acelaºi lucru: „concepþia formulatã de guvern va servi pî-nã la urmã nu rãmînerii acasã, ci emigrãrii”10 .

Cu siguranþã, proiectul de lege va influenþa deciziile privindemigrarea, dar alþi factori – cum ar fi starea economiei – repre-zintã probabil argumente mai puternice în luarea acestor decizii.Legea statutului acordã facilitãþi numai pînã la aderarea Ungarieila UE. În anumite privinþe, ea va constitui ºi ulterior baza unor fa-cilitãþi, dar problema cu adevãrat importantã, cea a cãlãtoririi fã-rã v izã în Ungaria, va rãmîne nerezolvatã. Este clar cã nu toatã lu-mea va beneficia de aceste facilitãþi. Cu sau fãrã legea statutului,aderarea Ungariei – aºteptatã în viitorul apropiat – la ConvenþiaSchengen va confrunta maghiarii din þãrile limitrofe cu o situaþienouã, care poate constitui o motivaþie mai puternicã decît legeas tatu tu lui în ceea ce priveºte deciziile referitoare la emigrare.

Grupul persoanelor care vorbeneficia de facilitãþile legii.„Cine este maghiar?”În disputa referitoare la legea statutului întrebarea „cine estemaghiar?” ocupã un loc important. Cei care ºi-au exprimat pãre-

rea în aceastã polemicã au considerat definirea grupului de per-soane la care se va aplica legea ca fiind cea mai delicatã proble-mã. Pentru a evita acest lucru, autorii legii au folosit concepte casubiect de drept, respectiv validitate personalã. „Scopul declaratº i raþiunea exclusivã a acestui act normativ este – scrie revista deopoziþie de orientare liberalã de stînga, Magyar Hírlap – institui-rea unor facilitãþi pentru maghiarii care trãiesc în condiþii de mi-noritate, care sã îi deosebeascã de alþi cetãþeni strãini care vin încontact cu statul maghiar. Prin urmare, definind subiecþii legii,legiuitorul stabileºte în mod inevitabil înþelesul termenului demembr u al naþiunii maghiare care trãieºte într-o þarã vecinã.”11

Din punct de vedere teoretic, aceasta este problema-cheie.Actul definirii grupului de beneficiari a generat conflictul/dis-

pu ta dintre criteriile obiective ºi cele subiective. Principiul – su-biectiv – al libertãþii identitãþii, s-a confruntat cu criterii – obiec-tive – cum ar fi cunoaºterea limbii, respectiv apartenenþa la ins-titu þii maghiare (bisericã, partid, organizaþie). Disputa legatã destatutului juridic al maghiarilor din þãrile vecine implicã – înplan teoretic – în esenþã, definirea naþiunii (maghiare). Deºiproiectul de lege nu atinge problematica „cine este maghiar”, es-te vorba de fapt de a formula un rãspuns la întrebarea: cine din-tre cei care trãiesc în þãrile limitrofe aparþin de naþiunea maghia-rã. Proiectul încearcã sã defineascã grupul beneficiarilor astfelîncît sã fie incluse numai persoane care aparþin naþiunii etnocul-turale magh iare, fãrã ca vreuna dintre acestea sã fie exclusã.12

Deoarece proiectul de lege se referã numai la maghiarii caretrãiesc în þãrile vecine, argumentînd aceastã restricþie prin faptulcã ei au ajuns sub autoritatea unui alt stat ca urmare a tratatelorde pace care au încheiat primul rãzboi mondial, concepþia nupoate fi interpretatã ca una clãditã exclusiv pe definiþia etnocul-turalã a naþiunii. În schimb, prin îmbinarea principiul etnocul-tural cu cel teritorial, legea statutului se bazeazã pe un fel de de-finiþie etno-teritorialã a naþiunii. Din punct de vedere teoretic,legea ar fi fost coerentã dacã s-ar fi referit la toþi maghiarii dintoate þãrile lumii.13 Prin urmare, datoritã în parte practicii de pî-

nã acum, dar de data aceasta la nivelul codificãrii legale, putemvorbi de trei categorii de maghiari: maghiarii din Ungaria, ma-gh iarii din þãrile vecine, respectiv emigraþia maghiarã din Vest.

Defin iþi ile naþiunii pot fi împãrþite în douã categorii. Primaabordare considerã naþiunea un produs al epocii moderne, for-matã în urma unor modificãri sociale ºi avînd o strînsã legãturãcu s tatul. Cealaltã abordare subliniazã nucleul etnic care a exis-tat cu mult înaintea apariþiei naþiunilor moderne. Ea pune ac-centul în primul rînd pe limbã ºi culturã, respectiv pe simbolurietn ice. Punctele de referinþã ºi prezumþiile definiþiilor amintites înt diferite, uneori chiar excluzîndu-se reciproc. Dacã analizãmmai atent situaþia, putem observa cã fiecare grupare politicã uti-lizeazã definiþia care, în opinia sa, îl avantajeazã cel mai mult, înfuncþie de propriile sale interese politice ºi de ideologia sa.14

La nivel teoretic aceastã chestiune a fost tratatã cel mai pro-fund de Bauer Tamás.15 În opinia lui, maghiarii din Românias în t membrii comunitãþii politice româneºti prin faptul cã sîntcetãþeni români ºi participã la viaþa politicã a României. Dar ast-fel ei devin ºi membrii ai naþiunii politice române? Pentru a rãs-punde la aceastã întrebare, trebuie sã clarificãm conceptele denaþiune culturalã ºi naþiune politicã. Pe scurt, primul conceptdefineºte naþiunea pe bazã etnoculturalã, punînd accent pe lim-ba ºi cultura comunã, iar cel de-al doilea oglindeºte viziuneacon form cãreia persoanele care trãiesc pe teritoriul unui statconstituie o naþiune. Naþiunea este subiectul, iar politicã esteatributul. În cazul naþiunii culturale (sau etnoculturale), cultu-ralã este atributul, subiectul fiind tot naþiunea. Accentul se pune

pe conceptul de naþiune. Întrebarea se pune la fel ca în cazul na-þionalismului civic, respectiv etnic.16 În accepþiunea lui BauerTamás, apartenenþa la naþiunea politicã maghiarã ºi cetãþeniamagh iarã sînt noþiuni care se suprapun. Conform acestei logici,maghiarii din România, Slovacia etc. fac parte din naþiunea ro-mânã, slovacã etc. În cazul în care punem un semn de egalitateîn tre naþiune politicã ºi cetãþenie, acest lucru este adevãrat, darfolosirea termenului de naþiune politicã devine inutilã. Dinpunctu l de vedere al Ungariei poate cã folosirea termenului esteîndreptãþitã, deoarece în secolul al XIX-lea, minoritãþile din Un-garia au luat parte la procesul de formare ºi construire a naþiunii(nation-building) maghiare moderne, iar în prezent putemafirma despre cei care aparþin minoritãþilor din Ungaria cã audublã identitate naþionalã, deci ºi una maghiarã. În cazul mino-ritãþilor maghiare din þãrile vecine acest lucru nu este valabil. Elenu au participat la formarea naþiunilor vecine, al cãror proces deconstrucþie naþionalã, început dupã 1918, s-a îndreptat parþialîmpotriva acestor minoritãþi17. Cît despre identitate dualã putemvorbi eventual în cazul cãsãtoriilor mixte.

Faptul cã maghiarii din România participã direct sau prin or-ganizaþiile lor la viaþa politicã româneascã; cã în România, Slova-cia º i Iugoslavia partidele minoritãþilor au participat/participã laguvernare; cã minoritarii sînt cetãþeni ai acestor þãri ºi astfelaparþin de comunitatea politicã respectivã, nu înseamnã cã eiaparþin ºi de naþiunea politicã (!) a statului respectiv. Naþiunea însens politic ºi naþiunea în sens cultural se referã în primul rîndla procesul de formare a diferitelor naþiunilor, respectiv la politi-cile care exprimã organizarea statului pe un anumit principiunaþional. Ele nu sînt în nici un caz afirmaþii care exprimã unfapt. Acest lucru se manifestã în practicã – luînd acum exemplulRomâniei – printr-o politicã bazatã pe principiul naþiunii politiceîn priv inþa minoritãþilor din þarã, respectiv o politicã bazatã peprincipiul naþiunii culturale în privinþa românilor care trãiesc înafara þãrii, în special în Republica Moldova. Ungaria a purtat opoliticã bazatã pe principiul naþiunii politice pe teritoriul Regatu-lu i Ungar între anii 1867 ºi 1918, continuînd cu aceeaºi politicãpe teritoriul Ungariei dupã 1918, cuplatã cu o politicã bazatã peprincipiul naþiunii culturale în privinþa maghiarilor din þãrile ve-cine. Prin aceste exemple am urmãrit doar sã atrag atenþia asu-pra faptu lu i cã utilizarea neatentã a oricãreia dintre aceste defi-n iþii este riscantã.

Dupã Bauer Tamás, reprezentantul SZDSZ (Uniunea Demo-craþilor Liberi), partid ce respinge categoric legea statutului, ade-vãratu l mesaj al acestei legi poate fi formulat astfel: „Patria voas-trã este de fapt statul maghiar ºi nu statul ai cãrui cetãþeni sîn-teþi. ... statul maghiar v-ar da din inimã... ceea ce degeaba aºtep-taþi de la statul sub autoritatea cãruia v-a pus Trianonul. ... nusperaþi sã vã integraþi în comunitatea politicã a statului ai cãruicetãþeni sînteþi... speraþi în continuare altceva, deºi acel ceva defapt nu poate fi realizat niciodatã”.18 În opinia lui Bauer, aceastãlege este foarte dãunãtoare pentru cã a început deja un proces înurma cãruia maghiarii minoritari vor considera statul în caretrãiesc patria lor. Legea statutului ar întrerupe acest proces,fi ind cã ar crea o opoziþie între maghiarii minoritari ºi populaþiamajoritarã, conservînd astfel sentimentul de apatrid ce caracte-rizeazã maghiarii care trãiesc în statele vecine.

Nu doresc sã polemizez cu afirmaþiile lui Bauer, dar aº preci-za cã abordãrii care stã la baza acestora i se poate opune o altacare, desigur, nu este mai adevãratã, ci la fel de relativã ºi discu-tabilã. În opinia lui, problema minoritãþilor se apropie de solu-þionare, prin „sublimarea” graniþelor apartenenþa naþionalã îºiva pierde importanþa. Bauer considerã cã problema va exista nu-mai pînã în momentul în care Ungaria ºi statele vecine vor de-veni membre ale UE. Nu sînt de acord cu aceastã viziune opti-mistã, fiindcã în opinia mea – recunosc, la fel de discutabilã –aceas ta nu este fundamentatã nici de logica dominantã a statu-lui-naþiune, nici de cea a construcþiei etnonaþionale minoritare(minority nation-building) . Pu tem crede cã va dispãrea carac-terul determinant al principiului naþional, dar deocamdatã nu seîntrevede nici un semn al unei asemenea evoluþii, iar competiþianaþionalã – cred – va rãmîne în continuare determinantã. Con-fr un tînd aºteptãrile morale cu procesele sociologice, afirm cãsentimentul de apatridie nu va dispãrea, iar opoziþia dintre po-pu laþia majoritarã ºi cea minoritarã va continua sã existe.

Problema autoritãþii emitentea certificatelorConform proiectului de lege, nu statul maghiar, ci organele (bi-rourile) create de cãtre organizaþiile maghiare ce se vor constituiîn þãrile vecine, vor avea competenþa de a decide cine sînt benefi-ciarii facilitãþilor. Practic, aceste organe vor decide cine aparþineminoritãþii naþionale respective ºi deci, cine este maghiar. Înconcepþia legii statutului, organele maghiare din þãrile vecine arprelua cererile ºi le-ar transmite cãtre statul maghiar, care aremite actul ce confirmã obþinerea statutului legal. Analiza cereri-lor va cuprinde inevitabil ºi elemente subiective, aºa cum am vã-

Continuare pe pagina 8

Al. CISTELECAN

Lege maghiarã cuîncurcãturi româneºti

Cîtã vreme era un simplu zvon, înflorit ca toate zvonurile, „legeaungurilor” pãrea mai de speriat decît aratã sub formã de proiect.Purtãtorii de zvonuri sînt, de regulã, alarmiºti ºi lucreazã dupã ostilisticã a hiperbolei. În plus, ei îºi livreazã marfa într-un amba-laj de panicã, spre a-i spori preþul ºi atractivitatea. Cert e cã pro-iectul legii „maghiarilor din þãrile vecine” cu Ungaria nu e laînãlþimea zvonurilor care l-au premers. El e, de fapt, mult maidomesticit decît acestea. S-ar putea chiar ca trecerea de la pro-iect la lege sã însemne un spor de cuminþenie. Cu atît mai multcu cît se poartã deja dezbateri „diplomatice” cu cancelariile þãri-lor care se simt jenate de proiect. Ministerul român al AfacerilorExterne ºi-a ºi anunþat interesul pentru aceste colocvii.

În mare ºi la repezealã privind lucrurile, legea nu vine decîtsã ratifice o realitate de fapt. Cele mai multe articole acoperã/le-galizeazã lucruri care se petreceau ºi în absenþa legii. Din acestpunct de vedere, legea nu face decît sã sistematizeze juridic o re-alitate, sã-i dea acesteia un cadru în interiorul reglementat al cã-r u ia avan tajele ce decurg din textul ei sã poatã fi revendicate detoþi cei pentru care e fãcutã. Adicã de toþi ungurii care au regimde minoritari în Croaþia, Iugoslavia, Austria, România, Slovenia,S lovacia ºi Ucraina ºi care nu au cetãþenie maghiarã. Toþi aceºtia,dacã întrunesc condiþiile impuse de lege, vor avea, de pildã,dreptul de a lucra trei luni pe an în Ungaria, în condiþii de parita-te cu ungurii din Ungaria. Un asemenea articol (16) e aproapecaduc, întrucît acolo deja lucreazã – ºi probabil mai mult decîttrei luni pe an – nu numai unguri, dar ºi români. Unora dintreaceº tia probabil legea le va pãrea restrictivã, chiar dacã, „prinnormative speciale”, autorizaþia de muncã se poate prelungi. Numult diferite faþã cu realitatea de fapt sînt prevederile din dome-n iile educaþiei ºi culturii, prevederi care dau acces egal ungurilorde peste hotare, ungurilor non-cetãþeni maghiari în bibliotecileº i instituþiile superioare de învãþãmînt din Ungaria. Pe scurt,deci, legea vine în urma realitãþii ºi încearcã s-o acopere cu lega-litate.

O problemã de principiu se iveºte, desigur, imediat. ªi anu-me, dacã legea legifereazã ºi dincolo de hotarele Ungariei, dacãarticolele ei nu ignorã graniþele statale sau nu se poartã camofensiv cu ele. În motivaþia legii se invocã art. 6 al Constituþieiungare, care obligã Budapesta la rãspundere „faþã cu maghiariicare trãiesc în afara graniþelor þãrii”, dar ºi „principiile de bazãale legislaþiei Uniunii Europene” din domeniul drepturilor omu-lu i, al protecþiei minoritãþilor ºi al statului de drept. Experþii îndrept internaþional vor judeca, fireºte, dacã aceastã acoperire esuficientã ºi dacã nu cumva principiile invocate au fost interpre-tate favorabil. Legea îºi propune, ni se spune în preambul, „sãas igure apartenenþa la naþiunea maghiarã unitarã” a tuturor un-gurilor, sã asigure „prosperitatea” – „pe meleagurile lor natale”– a celor din afara Ungariei ºi sã apere „pãstrarea identitãþii na-þionale a maghiarilor din statele vecine”. Dupã integrarea Unga-riei în UE, legea va lucra ºi asupra ungurilor din interiorul aces-teia.

S în t obiective care ar trebui împãrtãºite, de fapt ºi de drept, detoate s tatele care au conaþionali extra-statali. Obiective pe care ºiRomânia ºi le poate propune ºi asuma. De altminteri, apãrãtoriilegii faþã cu obiecþiile sau panica ridicate/ã de români, chiar astaau ºi sugerat: sã-ºi facã ºi România o lege a românilor. Nu ºtiudacã legea maghiarã e un precedent absolut sau numai un pre-ceden t zonal. Oricum ar fi, dacã legea va fi adoptatã, iniþiativa seva rãspîndi zonal ºi e de aºteptat sã vedem ca replici o lege a slo-vacilor, a ucrainienilor, a românilor etc. Dacã aceste legi vor ex-ceda cadrul legislativ al UE din sfera protecþiei minoritãþilor, în-seamnã cã Estul mai ridicã Europei o problemã ºi þãrile din coa-da listei pentru aderare vor avea nevoie de mai multã inventivita-te juridicã.

Dar legea (ºi eventualele legi-replicã) rãmîne simplã literatu-rã dacã în spatele ei nu existã fonduri pentru aplicare. Abia baniivor face funcþionalã legea. Parlamentul ungar îºi propune, spusmai pe ºleau, sã-i sponsorizeze (cu anumite condiþii) pe toþi un-gurii în nevoie – ºi merituoºi – din þãrile vecine. E o sponsorizarecondiþionatã de pãstrarea identitãþii ºi de garanþia educãrii copii-lor în limba maghiarã. Sponsorizarea (constînd din facilitãþi,burse, pensii, subvenþii etc.) se face pe bazã de certificat, eliberatla recomandarea unor organizaþii „care reprezintã în statul res-pectiv comunitatea naþionalã maghiarã” ºi sînt „acceptate” deguvernul maghiar ca „organizaþii de recomandare” (art. 21). Cus iguranþã cã o asemenea prevedere nu încurajeazã tendinþelecen trifuge din interiorul comunitãþilor maghiare. Ea se asigurã,dimpotrivã, de o bunã funcþionare a unitãþii acestor comunitãþi.Certificate „de rudenie”, egale în drepturi, vor primi ºi soþii/soþii-le (º i copiii) de altã naþionalitate.

Legea se va lãsa, datoritã atractivitãþii ei, cu un imediat sporde „natalitate” maghiarã. E foarte probabil ca rîndurile UDMR,de exemplu, sã devinã brusc mai semnificative cu un procent-douã de unguri nãscuþi de lege. Mulþi strãmoºi maghiari vor ieºias tfel din uitare ºi vor deveni larii ºi penaþii nepoþilor care, in-graþi, i-au clasat în arborele genealogic. Rãmîne de vãzut dacã le-gea va produce „unguri noi”, dacã ea va cumpãra suflete ºi se vatrans forma într-un „pericol de maghiarizare”. Dacã ungurii dinRomânia nu vor avea dreptul sã fie sãraci, înseamnã cã în Româ-nia se induce, implicit, o discriminare economicã. Rãspunsulbun, din partea României, ar fi sã nu-ºi lase nici ea cetãþenii sublimita sãrãciei. Legea ungurilor pledeazã, de fapt, pentru relan-sarea economicã a României, pentru trecerea de la joacã/simu-lacre la treabã.

1951, Aruncuta (jud. Cluj); Universitatea Transilvania, Braºov, lector,Universitatea Petru Maior, Tîrgu Mureº, conferenþiar; Celãlalt Pillat, Bu-cureºti, 2000, Top ten, Cluj, 2000.

MOLNÁR Gusztáv

Legea statutuluiºi contextul transilvan

Piatra de încercare a descentralizãrii angajamentului public, pedrept cuvînt reclamatã de Daniel Vighi, ar putea fi încercareaProvinciei de a tematiza ºi evalua „legea maghiarã” în contex-tu l transilvan, pentru ca dezbaterea – aºa cum aratã ºi Traianªtef – sã poatã fi dirijatã în matca normalã, înainte ca spiritelesã fie aþîþate prin metodele diversioniste care ºi-au dovedit efi-cien þa. Aceastã operaþiune trebuie efectuatã cu consecvenþã ºihotãrîre, atît înspre Bucureºti cît ºi spre Budapesta.

Sarcina noastrã este mai uºoarã – cel puþin deocamdatã –fiindcã dinspre ambele capitale bat vînturi pragmatice. KántorZ oltán descrie exact cum a devenit, în politica internã maghia-rã, problema iniþial accentuat ideologicã a statutului maghiari-lor de dincolo de hotare, o problemã practicã, profesionalã, dince în ce mai bine circumscrisã. Este adevãrat cã pentru FIDESZa fos t de la început clarã irealitatea dublei cetãþenii. Cu puþinînainte de alegerile din 1998 am fost prezent la o consfãtuire or-ganizatã de FIDESZ, la care Borbély Z solt Attila i-a întrebat di-rect pe Németh Zsolt ºi Martonyi János, atunci consilier alFIDESZ pentru politicã externã, dacã sprijinã dubla cetãþenie.Rãspunsul a fost nu mai puþin direct: dubla cetãþenie nu figu-reazã în programul FIDESZ. Este remarcabil faptul cã ºi dezba-terea legii în Parlament se învîrteºte mai ales în jurul aspectuluimaterial. „Cît îl va costa pe contribuabilul maghiar?” – esteprincipala întrebare. ªi, eventual, pe politicieni ºi experþi îi maiin tereseazã problema – deocamdatã imposibil de lãmurit – da-cã legea va favoriza rãmînerea acasã, sau mai curînd migraþia. Ocircumstanþã importantã – care va influenþa ºi receptarea inter-naþionalã a legii – este cã ea va fi în mod cert votatã ºi de Parti-du l Socialist Ungar, principalul partid de opoziþie, cu ºanse de afi cîº tigãtor la urmãtoarele alegeri.

În s ituaþia datã nici Bucureºtiul nu are altã alegere, decît sãse s trãduiascã sã abordeze problema cît mai puþin dramatic.Ministrul de externe Geoanã, care îºi exprimã temerile, se grã-beº te sã adauge cã este vorba de o discuþie între „prieteni ºi par-teneri”, pe care sperã cã, prin consultaþii directe, cele douãpãrþi vor reuºi sã o rezolve în „spirit european”. Iar AdrianNãstase – probabil pentru a liniºti pe nemulþumiþii din PDSR –a menþionat posibilitatea alegerilor anticipate (în cazul în careUDMR i-ar forþa sã facã „concesii în contradicþie cu intereselenaþionale”), dar fãrã îndoialã ºtie ºi el prea bine cã un aseme-

zut la definirea statutului de maghiar, dar aceastã problemã nupoate fi rezolvatã din punct de vedere teoretic. Nu avem altã solu-þie decît sã sperãm cã aceste organe ºi funcþionarii lor vor fiobiectiv i. „Cei cãrora nu li se va acorda certificatul, nu vor fi re-cunoscuþi ca fiind maghiari” ne avertizeazã pe bunã dreptate du-pã examinarea eventualelor piedici Öllõs László din Slovacia.19

S tatu l maghiar elibereazã doar certificatul. Poate apãrea o si-tuaþie paradoxalã cu importante implicaþii de tehnicã juridicã: înprimul rînd, statul maghiar nu poate menþine instituþii publicepe teritoriul altei þãri.20 Din acest motiv, organele delegate de or-ganizaþiile din þãrile vecine vor putea da numai recomandãri pri-v ind persoanele care trebuie considerate maghiare. Decizia va filuatã de autoritãþile statului maghiar. Astfel, definiþia etno-terito-rialã a naþiunii, respectiv definirea în douã trepte a calitãþii demaghiar poate fi consideratã o instituþionalizare a naþiunii ma-gh iare transfrontaliere.

Posibile consecinþe. ConcluziiMai multe persoane au dat glas temerilor în legãturã cu proiectulde lege, respectiv cu posibilele sale efecte. Sursele eventualelorprobleme sînt: atitudinea populaþiei majoritare, conformitateacu reglementãrile UE, implicaþiile materiale, subiectivitatea celorcare elibereazã certificatele, facilitarea emigraþiei, înãsprirea re-glementãrilor legale privind cetãþenii strãini în paralel cu dezba-

terea legii statutului, problemele care vor trebui reglementate ul-terior prin alte legi, tensiunile din politica internã, respectiv întreorganizaþiile din þãrile vecine. În opinia mea, existã douã proble-me serioase care trebuie rezolvate. Prima este faptul cã legea sereferã în primul rînd la facilitãþi de care se poate beneficia pe te-ritoriul Ungariei ºi nu la întãrirea organizaþiilor ºi instituþiilor dinþãrile vecine. Este adevãrat cã legea nu va afecta sistemul de sub-ven þii existent, dar acest fapt este amintit doar în treacãt ºi, înacelaº i timp, este posibil ca o altã alocare a resurselor sã serveas-cã de fapt rãmînerea pe meleagurile natale. Cealaltã se referã lafaptu l cã nu existã soluþie pentru situaþia de dupã aderarea Un-gariei la UE, problemã ce a constituit poate cel mai important ar-gument pentru elaborarea legii statutului.

Traducere de Venczel EnikõNote1 Denumirea oficialã a proiectului de lege este „Despre maghiarii care

trãiesc în þãrile vecine”. Însã în discursul politic (ºi profesional) s-a în-cetãþenit denumirea de „legea statutului”. Prin urmare voi folosi ºi eutermenul uzual în acest articol.

2 Michael Mann: Nation-States in Europe and Other Continents: Diver-sifying, Developing, Not Dying, DAEDALUS, Vol. 122 (3), 1993.

3 Rogers Brubaker : Nationalism Reframed: Nationhood and the Natio-nal Question in the New Europe, Cambridge University Press, 1996.

4 Prezentarea diferenþelelor dintre statele învecinate cu Ungaria nu cons-tituie obiectul acestui articol, este însã evident cã obþinerea unui loc demuncã sau stabilirea în Ungaria este mult mai importantã, de exemplu,pentru un maghiar din Ucraina, decît pentru unul din Slovacia.

5 Legea nu face diferenþã între maghiarii ºi românii din Transilvania, înipoteza cã au ascendenþi cetãþeni maghiari. Teoretic, ambele categoriipot obþine dreptul de rezidenþã ºi, ulterior, cetãþenia în aceleaºi condiþii.

6 Tóth Ju di t: „A diaszpóra a jogszabályok tükrében”, în Regio,n r. 3-4/1999.

7 Consiliul Maghiar Permanent, constituit în martie 1999.8 Deºi s-au realizat mai multe sondaje, dupã pãrerea mea aceste proble-

me nu pot fi cercetate prin metoda chestionarelor.9 Népszabadság, 10.04.2001.10 Népszabadság, 10.04.2001.11 Neumann Ottó: „Magyarságot igazoló hivatal”, în Magyar Hírlap,

11.07.2000.12 Proiectul de lege acordã aceleaºi facilitãþi ºi membrilor nemaghiari ai fa-

miliei persoanelor care deþin certificat de maghiar, fãrã a-i obliga sã sedeclare maghiari.

13 În interpretarea mea acest fapt are în primul rînd cauze economice.14 Nu afirm cã elitele politice ar trebui sã aibã un set de opinii coerente din

punct de vedere teoretic ºi sã acþioneze în consecinþã, însã din punct devedere al ºtiinþelor sociale nu le putem evita.

15 Bauer Tamás: „A hazátlanság tartósítása”, în Népszabadság,10.01.2001. Nu am intenþia sã polemizez cu Bauer Tamás, ci mai degra-bã sã prezint problemele puse de el.

16 Kántor Zoltán: „Naþionalism civic?”, în Provincia, nr. 7/2000.17 Molnár Gusztáv mi-a atras atenþia asupra acestei deosebiri.18 Bauer Tamás, ibid.

Continuare de pe pagina 7 19 Öllõs László: „Hova tartozhatunk?”, în Fundamentum, nr. 3/2000,p. 101.

20 Cu excepþia, desigur, a ambasadelor ºi a consulatelor, dar ar fi fost ino-portun din punct de vedere practic ºi politic ca aceste instituþii sã fie abi-litate în ceea ce priveºte efectuarea acestor operaþii.

1968, Timiºoara; Institutul Teleki László, Budapesta, sociolog, politolog;profesor invitat la Cluj ºi Timiºoara; ELTE, Budapesta, profesor; Ki-sebbségi nemzetépítés; A romániai magyarság mint nemzetépítõ ki-sebbség, (Nation-building minoritar.), în Regio nr. 3/2000; Az RMDSZ aromániai kormányban (UDMR la guvernare, 1996-2000), (în colab. cuBárdi Nándor), în Regio, nr. 4/2000.

nea pas ar primejdui grav ºansele de integrare euroatlanticã aRomâniei, oricum nu prea strãlucite. Dincolo de medierile lan ivelul guvernului, un rol important ar putea avea pe de o parteUDMR care, organizînd birourile care emit recomandãrile – ºinu legitimaþiile, aºa cum scrie Curentul, care vrea sã pescuiascãîn ape tulburi – ar putea sã garanteze funcþionarea acestora, fã-rã a leza statul român (sau cetãþenii de naþionalitate românã),iar pe de altã parte Partidul Socialist Ungar, care este un impor-tan t susþinãtor al PDSR în ce priveºte primirea sa, de mult dori-tã, în Internaþionala Socialistã.

Aº mai vrea sã atrag atenþia asupra unei alte circumstanþe –extrem de importante – ºi anume poziþia cotidianului româ-nesc de cel mai mare prestigiu, Adevãrul. Atît redactorul-ºef alz iar u lu i, cît ºi principalul comentator de politicã externã s-auocupat de legea statutului în mod absolut corect. Este un rezul-tat nou, semnul incontestabil al normalizãrii vieþii publice ro-mâneºti. Dar poate ºi al unei cotituri mai profunde, de impor-tan þã deosebitã din punctul de vedere al consecinþelor sale. Da-cã îmi amintesc bine, Nicolae Stãniºoarã, fostul director alemisiunii în limba românã a Radioului Europa Liberã a fostacela care, la scurt timp dupã decembrie 1989 a scris într-unarticol concis dar substanþial cã una din consecinþele interesan-te ale „revoluþiei” române a fost „eliberarea” în sfîrºit a servicii-lor secrete þinute pînã atunci în frîu de cãtre partid, de sub teri-bila presiune, ºi apariþia unui regim de tip nou, caracterizatprin in tegrarea voioasã ºi sprintenã a acestora în partide, în so-cietatea civilã în formare, în mass-media.

În România, acest regim de tip nou, în care „coada dã dincîine” – dezvoltat în Rusia pînã la perfecþiune – s-ar putea sfîrºitocmai prin accederea la putere a „post-comuniºtilor”, care be-neficiazã de o majoritate parlamentarã relativã dar convingãtoa-re, ºi de o largã acceptare socialã. Pur ºi simplu fiindcã ei au pu-terea º i priceperea corespunzãtoare pentru a face aceasta. Lafel, „emanciparea” ziarului Adevãrul poate fi semnul eliberãriide sub canalele serviciilor secrete, care au þinut sub control ma-joritatea z iarelor româneºti prin sprijin material ºi scurgere dein formaþii.

Nu spun cã aceastã cotiturã a avut deja loc (cãci în ultimultimp se înmulþesc semnele care indicã o disperatã luptã dearier gardã pentru dominaþie a serviciilor secrete), dar tendinþae clarã º i este deja perceptibilã deosebirea faþã de perioada1996-2000, în care premierii fãrã pondere nu contau în fond,preºedintele slab din punct de vedere politic ºi psihic fãcea ce îispuneau „specialiºtii”, iar presa se ocupa în primul rînd de te-mele voite de aceiaºi „specialiºti”. (Sã ne gîndim numai la iste-ria din jurul proiectului Declaraþia de la Cluj.)

Aces t context politic budapestan ºi bucureºtean – în generalfavorabil, putem spune – uºureazã tratarea corespunzãtoare alegii statutului maghiarilor de peste hotare ºi în primul rînd cri-tica in terpretãrilor discutabile cu care ne putem întîlni ºi îngr upaju l nos tru. Aceste interpretãri, dupã pãrerea mea proble-matice – cum este cea a lui Gabriel Andreescu sau al luiBorbély Zsolt Attila – sînt totuºi foarte valoroase, fiindcã ne per-mit sã abordãm ºi posibilele implicaþii principiale ºi practice( ins tituþionale) ale legii statutului, în legãturã directã cu Tran-s ilvania.

Punctul de vedere al lui Gabriel Andreescu, care condamnãaspr u legea statutului ºi acuzã Ungaria de naþionalism ºi de pri-mejdu irea s tabilitãþii politice a þãrilor înconjurãtoare, se bazea-zã pe neînþelegerea totalã a situaþiei din Transilvania. Probabilcã l-a indus în eroare atitudinea disciplinatã a maghiarimii dinArdeal în revendicarea drepturilor ºi tactica politicã eficientã, înanumite limite, a UDMR. El a interpretat atitudinea fundamen-tal cooperativã a maghiarilor ca o dovadã cã, în calitate de cetã-þen i care respectã legea, ei sînt în acelaºi timp loiali ºi din punctde vedere subiectiv, cu alte cuvinte, fac parte, în baza „patriotis-mului constituþional”, din naþiunea politicã românã. În opinialu i, legea smulge maghiarimea ardeleanã din naþiunea politicãromânã ºi „destabilizeazã în profunzime” viaþa politicã a mino-ritãþii , ceea ce poate avea consecinþe grave din punctul de vede-re al funcþionalitãþii democraþiei româneºti. Fie, în cazul aplicã-rii legii, s tatul maghiar nu va accepta ca partener aceeaºi orga-n izaþie care în virtutea legii electorale române poate fi conside-ratã ca reprezentativã, fie UDMR însãºi pãºeºte pe traiectoriaforþatã a Budapestei. Pentru ultima variantã pledeazã – potrivitcomentariului lui Andreescu din 13 aprilie la Radio Europa Liberã – colaborarea „exageratã” dintre UDMR ºi PDSR (dacã tuaccepþi legea s tatutului, eu îþi asigur majoritatea parlamentarã).

Dezamãgirea lui Gabriel Andreescu este uºor de înþeles dacãne gîndim cã, graþie „legii maghiare”, respectiv acceptãrii ei decãtre UDMR, valabilitatea celor douã teze ale sale a devenit din-tr-o datã problematicã. Conform uneia dintre ele, în Româniaexis tã patriotism constituþional ºi vectorul acestuia este naþiu-nea românã unitarã în sens politic, iar minoritatea maghiarãdin România este de asemenea parte organic constitutivã a ei.Potriv it celeilalte, colaborarea clasei politice române ºi maghia-re din România dintre anii 1990 ºi 2000, „cu efecte decisiveasupra democraþiei româneºti” este de naturã strategicã ºi poa-te fi consideratã ca o formã specificã a consociaþiei. Legea statu-

tu lu i submineazã dintr-o datã ambele teze: avînd în vedere cã arfi absurd sã se cearã maghiarilor din Transilvania sã nu benefi-cieze de avantajele oferite de cãtre statul maghiar, loialitatea loriden titarã – în opinia lui Andreescu – devine inevitabil ºi loiali-tate politicã. În aceastã situaþie, nici UDMR nu poate sã facã alt-ceva – dacã nu vrea sã-i fugã pãmîntul de sub picioare – decît sãcolaboreze ºi cu Budapesta tot atît de strîns ca ºi cu Bucureºtiul.În timp ce naþiunea politicã românã unitarã, care îi cuprinde ºipe maghiari, se dovedeºte a fi o ficþiune, despre UDMR iese laivealã cã nici ea nu e mai bunã decît ceilalþi: este condusã nu deangajamentu l faþã de soarta democraþiei române, ci de politicainteresului de naturã conjuncturalã. ªi nu doar atît, ci oferindu-se în acelaºi timp ambelor capitale.

Gabriel Andreescu greºeºte însã nu numai considerînd cãnaþiunea politicã românã este o realitate funcþionalã, ci ºi pre-supun înd cã Budapesta ar fi capabilã sã transforme loialitateaau toiden titarã a maghiarilor din Transilvania în loialitate politi-cã. Es te profund caracteristic pentru acest mod de gîndire ex-clus ivitatea în termenii ori-ori. Dacã nu eºti din România în ac-cepþiune politicã, atunci nu poþi fi decît din Ungaria. Cale demijloc nu existã! Argumentarea lui este susþinutã indirect deconcepþia lui Borbély Zsolt Attila, potrivit cãreia legea statutuluies te un pas important în direcþia reintegrãrii naþionale maghia-re.

Dacã referirea legii statutului la „naþiunea maghiarã unita-rã” ar fi întemeiatã, iar teza adepþilor viziunii conservatoare anaþiun ii maghiare (printre care Borbély Zsolt Attila) privind (re)in tegrarea naþionalã maghiarã transfrontalierã ar fi adevãratã,atunci temerile lui Gabriel Andreescu s-ar dovedi într-adevãrjus tificate. Dar ºi în acest caz numai în accepþiunea în care no-

þiunea lui de naþiune civicã-politicã românã, cu o orchestraþiemai modernã dar existentã numai pe hîrtie, ar fi anulatã de rea-litatea unei naþiuni rivale consideratã a fi personalitate colectivãis toricã care reanexeazã cu avînt „pãrþile de naþiune rãmase înafara hotarelor” în corpul statului maghiar sau chiar al SfinteiCoroane, cel puþin în ce îi priveºte pe maghiarii din Transilva-n ia, mai exact pe aceia dintre ardeleni care se declarã a fi ma-gh iari. Numai cã o asemenea naþiune maghiarã nu existã în rea-litate, aºa încît – din punct de vedere transilvan – avem de a fa-ce de fapt numai cu douã viziuni de filozofie a naþiunii.

Despre o naþiune maghiarã unitarã poate fi vorba doar însensul definiþiei lui Kosztolányi Dezsõ, ºi anume: de naþiuneamagh iarã þin toþi aceea care, oriunde ar trãi pe Terra, vorbesc –ca printr-un fel de conspiraþie – limba maghiarã. Cu alte cuvin-te – sã zicem în anii ’50 – þineau de naþiunea maghiarã TellerEde, Szilárd Leó ºi Neumann J ános, vorbind între ei ungureºte– spre disperarea CIA – în echipa americanã care lucra la pro-ducerea bombei cu hidrogen. ªi de la aceºtia pînã la ceangãiidin Valea Siretului, glãsuind în limba care ne aminteºte de ma-gh iara medievalã, mulþi alþii. În ce mã priveºte, consider senti-mentu l naþional ca o marcã definitorie a personalitãþii umanedin epoca modernã, dar nu cunosc naþiunea ca substantiv. Nicidin aceas tã naþiune „adjectivalã” nu lipseºte revelaþia colectivi-tãþii, imaginarul comun, dar – cel puþin în concepþia mea –acela apare strict delimitat de stat.

S tatu l es te Altceva. Poate fi „strãin”, „samavolnic”, poate fi„propriul meu” stat, dar ºi atunci, totdeauna Altceva. Tocmaiaceas tã alteritate raportatã la naþiune este interesantã în el. Eaes te de cele mai multe ori sursa unor frustrãri, dar poate fi ºi o

mare ºansã. În Uniunea Europeanã, de exemplu, începe sã sedezvolte tocmai un astfel de Altceva în raport cu naþiunile. ªi unAltceva similar vrem ºi noi, aici în Transilvania, la nivel „provin-cial”.

Recunosc cã legea statutului ar putea avea – în aceastã pri-v in þã are dreptate Borbély Zsolt – un anumit efect de disimila-þie. Nu este în opoziþie cu „logica vieþii” cum spune Gabriel Andreescu, (ºi consider ciudat faptul cã tocmai el spune asta),ci echilibreazã puþin ºansele. Posibilitãþile oferite de unul dintres tatele naþionale sînt compensate (întrucîtva) de posibilitãþileoferite de celãlalt stat naþional. Dar ar fi jalnic – cred eu – dacã„noi, ardelenii” ne-am mulþumi cu aceastã concepþie, care neîmparte provincia în douã jumãtãþi de teren (totuºi, nu chiaregale).

Problema de bazã este integrarea politicã, crearea unui sis-tem de instituþii pe care toþi locuitorii unui spaþiu pot nu numaisã- l accepte în mod pasiv, ci ºi sã-l simtã cu adevãrat ca fiind allor. În aceastã privinþã – dupã cum Bakk Miklós aratã foarte co-rect în articolul sãu de fond – legea statutului nu poate însemnao solu þie, dupã cum nu poate însemna nici sistemul politic ro-mânesc bazat pe Constituþia actualmente în vigoare – care dealtfel, dupã pãrerea majoritãþii elitei politice româneºti, necesi-tã o reformã radicalã. În schimb, ar putea însemna o soluþie sis-temul complex de instituþii la nivel regional, care nu are la bazãin tegrarea politicã pe temei naþional (nici în forma sa civicã niciîn cea conservatoare), ci principiile ºi practica regionalismuluicivic1. Tocmai de aceea eu nu consider cã sarcina Provinciei arconsta în formularea unei alternative la nivelul politicii de par-tid ( împotmolirea dezbaterii în jurul partidului transetnic de-monstreazã clar acest lucru), ci în stimularea gîndirii în terme-n ii unei alternative instituþionale. Acesta ar putea fi cadrul în ca-re descen tralizarea angajamentului public, creionatã de DanielVighi ar putea fi într-adevãr funcþionalã ºi în care ºi viziunilenoas tre despre partide ºi-ar gãsi propria lor perspectivã adecva-tã.

S -ar pu tea ca dezvoltarea unui sistem de instituþii de acesttip la nivel naþional sã nu aibã nici premisele istorice ºi cultura-le, nici cele economice. Dar ele pot sã existe la nivel local, într-oanumitã regiune sau în anumite regiuni ale unei þãri date. Fede-ralismul asimetric, care în Spania ºi Marea Britanie funcþionea-zã de cîþiva ani, iar în Italia ºi Franþa urmeazã a fi introdus încurînd, a fost inventat tocmai pentru asemenea situaþii. Darexistã ºi un exemplu mai apropiat, care din punctul de vedere alTrans ilvaniei ºi Banatului conteazã mult mai mult: Voivodina.Cine citeº te cu atenþie – ºi sper cã nu vor fi doar cititorii noºtritradiþionali, ci ºi politicienii ardeleni – platforma autonomieiregionale adresatã Belgradului de cãtre Parlamentul regionaldin Voivodina – care apare pentru întîia oarã în revista noastrã– se poate convinge cã dupã secesiunea probabilã a RepubliciiMuntenegru ºi a regiunii Kosovo, Serbia ca stat naþional ajungeîn s ituaþia federalismului asimetric, întrucît Voivodina, dispu-n înd local de propriul sãu Parlament ºi guvern, devine de factounitate federalã, într-un stat de altfel unitar.

În ce priveºte ºansele actuale ale Voivodinei ºi cele viitoareale Transilvaniei ºi Banatului, importanþa hotãrîtoare o are nuceea ce gîndeºte Belgradul, Bucureºtiul sau Budapesta, ci ceeace gîndeºte regiunea în cauzã2. Cãci dacã majoritatea locuitori-lor de acolo, o majoritate localã care îºi gãseºte expresie în modlegitim º i convingãtor, ºi din aceastã cauzã se bucurã tot maimult de protecþie juridicã internaþionalã, aspirã la autonomiepoliticã, centrul nu mai este în situaþia de a putea pune în acþiu-ne mijloacele coercitive ale statului, de care dispune desigur,pen tr u cã un asemenea act ar deveni în mod automat nelegi-tim. În ce priveºte Voivodina, Belgradul (cãci aceastã problemãse ridicã deocamdatã numai pentru Serbia) poate sã decidã nu-mai dacã se raporteazã faþã de revendicãrile cuprinse în Platfor-ma Voivodinei cu pragmatismul lui Djindjic , care poate sã du-cã la un compromis avantajos pentru ambele pãrþi, sau cu in-transigenþa lui Kostunica, care nu poate decît sã înrãutãþeascãs ituaþia.

Prin urmare, este important ce fel de legi adoptã ºi ce fel depoliticã urmeazã guvernele ºi Parlamentele de la Budapesta,Bucureº ti º i Belgrad. Dar ºi mai important este ce vor împreu-nã românii, maghiarii, þiganii, germanii din Transilvania ºi Ba-nat, sau sîrbii, maghiarii, croaþii, românii, rutenii din Voivodi-na.

Traducere de Florica PERIAN

Note1 Conf. Molnár Gusztáv: Regionalism civic 1-2, în Provincia nr. 2,

3/2000.2 Consider remarcabil faptul cã, în timp ce cu cîþiva ani în urmã Gabriel

Andreescu, chiar dacã nu a fost de acord cu ea, a considerat cel puþindrept o bazã raþionalã de discuþii aplicarea strategiei devoluþiei în cazulTransilvaniei, acum a considerat-o drept „primejdioasã”, la o conferinþãîn legãturã cu Transilvania, þinutã la Londra. (Conf. G. Andreescu, Oconferinþã despre Transilvania, în Observatorul cultural, nr. 34/2001.

1948, Sãlard (jud. Bihor); Institutul Teleki László, Budapesta, filosof;Problema transilvanã (în colaborare cu Gabriel Andreescu), Iaºi, 1999;The Vanishing of In-Between Europe, în Regio, nr. 1/2000.

Ovidiu PECICAN

Pesimism intelectual,pesimism românesc?

Co n tinuarea articolului din numãrul trecut.

4. Marea fracturãa imaginarului social românescI atã-i, prin urmare, pe români, credincioºi în intimitatea sufletuluilor – datoritã reproducerii prin educaþie a modelelor achiziþionatepe viu, din familie – vechii paradigme sociale. ªi iatã-i, totodatã, înimposibilitatea de a se întoarce la vechiul mod de viaþã moºtenit,acum cînd peste 50% din populaþia României trãieºte în oraºe (mici,mijlocii ºi mari, însã oraºe!). Sigur cã de aici nu se poate naºte decîto duplicitate tensionatã, foarte rãspînditã în diversele medii româ-neºti ºi printre toate categoriile de vîrstã. Conform acesteia, toþim embrii societãþii sînt egali (abordarea civicã, modernã), însãmembrii clanului meu – inclusiv prietenii, cumetrii, finii ºi naºii –

Daniel VIGHI

Descentralizareaangajamentului public

Socot cã ar trebuie privitã Provincia, publicaþia dar ºi realitatea careo justificã, mai aproape de ceea ce este ea în concretul vieþii de fieca-re zi. Altminteri vom fi prea aproape de Academie ºi prea departe deul i þã. Prea atenþi la ceea ce ar putea sã fie viaþa conceptelor, a Istoriei,pierdem din vedere cum anume ºi pe ce cãi apucã Provincia. Poateintelectualul sã intervinã cumva anume în viaþa Provinciei, poate fie l , adicã, prezent cumva în destinul ei, în dezvoltarea sau pãrãgini-rea care sînt posibile oricînd, ºi sã-i îndrepte opþiunea ºi viitorul sprepartea pozitivã a devenirii sale? Intelectualitatea bucureºteanã a ratataceastã ºansã, este vorba de GDS ºi de AC. Pînã acum n-am prea au-z i t pe nimeni sã evoce, sã judece, sã tragã concluzii ºi învãþãminte.Este un dezastru ceea ce s-a întîmplat ºi nimeni nu pare sã-l bage înseamã. Întrebarea pe care avem sã ne-o punem, pornind de la eºe-cul acesta, este sã vedem ce se poate face pentru ca greºelile trecutesã nu se mai repete. Pentru a le putea pricepe ar trebui sã le inventa-riem.

Una dintre concluziile cele mai evidente este cã, în deceniulscurs de la revoluþie, intelectualitatea (care ºi-a dorit sã se implice înviaþa publicã) s-a comportat, prin cele douã instituþii centrale, în fe-lul unor partide, fãrã sã fie aºa ceva. Consecinþa o putem vedealimpede astãzi: angajamentul partinic al intelectualilor din cele do-uã grupãri a fost folosit de partide în beneficiu propriu, transformîn-du-le în anexe propagandistice utile pînã la alegerile din 1996. Deaici frustrarea elitei intelectuale care ºi-a vãzut militantismul înºelatdin lipsa de finalitate a unei colaborãri care s-a dovedit a fi iluzorie.Prin urmare, a apãrut inevitabil criza dupã cîºtigarea alegerilor din’96 deoarece, în momentul acela, intelectualitatea angajatã politic acerut, firesc, sã se concretizeze în actul guvernãrii idei (idealurichiar) în numele cãrora grupãrile civice respective s-au manifestatpublic. Eºecul acesta a fost generat de angajamentul respectivelororganizaþii civice în elaborarea unor programe generale care dublauprogramele partidelor. S-a nãscut un fel de concurenþã sinucigaºãcare avea în subtextul ei ºi o corigenþã moralã, culmea, chiar în acelemedii care clamau primordialitatea eticului în actul politic.

Problema moralã era cã intelectualitatea angajatã s-a comportatca ºi cum ar fi fost un partid, arogîndu-ºi o superioritate fãrã temei,aceea a neutralitãþii partinice. De aceea, în ce mã priveºte, în mo-m entul în care am simþit cã asemenea lucruri nu sînt corecte etic,am consimþit sã susþin înfiinþarea unui partid care a fost sã fie, vãamintiþi, PAC-ul (pentru cei care au uitat: Partidul Alianþei Civice).Las deoparte cã încã de la înfiinþarea acestui partid au apãrut frus-trãrile, neînþelegerile, sindromul celor care doreau din afara parti-dului sã-i determine politica. Greºealã fatalã care s-a acutizat, dupãalegerile cîºtigate în ’96, la nivel macrocosmic. Urmarea a fost unasingurã: deconstrucþia, lipsa oricãrui sprijin, pesimismul ºi frustrã-rile continue, opoziþia ºi participarea la putere, într-un cuvînt ambi-gui tãþi atitudinale ºi confuzii pe toatã linia, dublate de cinismul unorpo liticieni lipsiþi de orice scrupule, interesaþi de învîrteli personale,avînd ca alibi tocmai idei ºi idealuri civice preluate din retorica gru-pãrilor respective. Senzaþia actualã este cã elita intelectualã, în va-rianta construcþiei ei civic-politice bucureºtene, este caracterizatã deun soi de naivitate proastã, inºi traºi pe sfoarã cu neruºinare de par-tide, folosiþi ca agenþi electorali. Dupã ultimele alegeri declinul s-aaccentuat, nici o idee constructivã nu mai apare din aceste medii iarspaþiul public este vãduvit de orice construcþie politicã alternativã.

În acest moment istoric se impune întrebarea celebrã a celebru-lui revoluþionar rus: ce-i de fãcut? Pãi, eu zic cã tocmai ce facem noiaic i e un drum al unei construcþii politice alternative, printre alteleposibile. Nu ºtiu dacã ideea unui partid regional trans-etnic va prin-de sau nu viaþã, rãmîne de vãzut. Eu unul sînt dispus la dezbateri peaceastã temã, socotesc cã am anume experienþã (aceea cu PAC-ul)care poate fi utilã în discuþie. Aceeaºi experienþã, dacã bine îmi aducam inte, au trãit-o ºi Traian ªtef sau Caius Dobrescu. Nu e de nebãgatîn seamã nici faptul cã în anii care vin s-ar putea ca aceastã idee sãcapete greutate. O altã noutate a Provinciei îmi pare a fi descentrali-zarea angajamentului public a unei pãrþi a intelectualitãþii ro-mâneºti din Ardeal ºi Banat. Ideile incitante (deºi nu sînt neapãratnoi) ale acestei teme sînt legate de realizarea unei solidaritãþi dinco-lo de hotarul etnic pe baza unor valori, cele regionale, care trebuieapãrate, dezvoltate ºi, poate cã, instrumentate politic.

Raporturile cu partidele trebuie flexibilizate în interes regional:din acest punct de vedere aprob politica UDMR faþã de actuala pute-re, cu observaþia cã aceasta este (doar) în beneficiu etnic ºi abiaapoi, pe cale de consecinþã, un beneficiu regional. Or deschiderea

d in revista Provincia este, ºi din acest punct de vedere, înnoitoare.Sigur cã ne putem întreba cam care ar putea fi prioritãþile pe care sãle aibã în vedere dezbaterile noastre. Eu susþin cã pe lîngã cele legatede cultura politicã, pe lîngã binevenitele excursuri în istorie ºi isto-riografie, pe lîngã radiografiile amãnunþite ale identitãþilor culturale,ar trebui sã avem în vedere Provincia de lîngã noi, astãzi. Adicã sã nurãm înem numai în dosul ferestrei de la Biblioteca Centralã Universi-tarã, ci sã privim Provincia ºi altfel. Bunãoarã în interviul pe careBakk Miklós îl ia unui parlamentar UDMR, în ultimul numãr al re-vistei, descentralizarea bugetarã este socotitã, pe bunã dreptate, uncîºtig.

Acum ar fi de dorit sã ºtim cu toþii în ce constã dinamica vieþiieconomice a Transilvaniei ºi a Banatului, mai ales cã aceasta are le-gãturã directã cu bugetul Provinciei. Ar trebui sã urmãrim ce se în-tîmplã în economie, ºi asta nu prin date seci, ci prin analiza lor peînþelesul tuturor, ca sã vedem în ce lume trãim din acest punct devedere. Extrem de gravã îmi pare starea patrimoniului istoric. În ve-chea cetate a Timiºoarei sînt case de sfîrºit de secol XVIII în ruinã, lafel în Arad. Simt nevoia, cînd trec pe lîngã ele, sã organizez de unulsingur, dacã nu se poate altfel, un miting printre ruine. Cã nu e deg lumã cu starea economicã ºi patrimonialã a Provinciei în perspecti-va anilor care vin este uºor de înþeles: simplu vorbind, economiaprescrie viitorul iar patrimoniul pãstreazã trecutul ºi memoria co-lectivã. De aceea îmi par prioritãþi evidente ale oricãror dezbateri. Neputem imagina scenarii pentru viitor, este (ºi asta) una dintre dato-ri i le presei: sã arate oamenilor spre ce ne-am putea îndrepta. Înm o d sigur, în deceniul urmãtor (ºi) în Transilvania ºi Banat se vaproduce o inevitabilã, continuã ºi greu de oprit selecþie de piaþã am ari lo r întreprinderi de stat care sau se vor salva, sau vor muri pecale naturalã.

Pe de altã parte, este tot mai evident faptul cã în anii viitori se vaaccentua desprinderea Ungariei, a Poloniei ºi a Cehiei de celelalalteþãri din estul balcanic ºi, mai ales, de cele de dincolo de Nistru. Deaceea este de susþinut în scris ºi pe toate canalele mass-media cã re-laþiile în cadrul euroregiunilor sînt o nevoie care ne avantajeazã, du-pã cum ne avantajeazã ºi relaþiile de muncã transfrontaliere (la Con-sulatul german din Timiºoara sînt cozi pentru vize de muncã în lan-duri. ªi acesta este un fapt pozitiv care ne aratã cã modelul iugoslavd in anii ºaptezeci al muncii în strãinãtate se impune treptat în mo-dul de a gîndi ºi de a acþiona al oamenilor de pînã în 30-35 de ani).

Aceste dinamici economice mai accentuate ar putea genera, dinpãcate, ºi fenomene negative. Zonele mai sãrace (Oltenia, Moldova,Hunedoara sau Valea Jiului) ar putea dezvolta un capitalism sud-a-merican de tipul multã sãrãcime, puþini capitaliºti, în timp ce Bucu-reºtiul , Constanþa ºi parte din Transilvania ºi Banat s-ar putea sãapuce pe o cale de dezvoltare mai aproape de standardele vestice,adicã sã avem aici o clasã de mijloc mai consistentã care sã consoli-deze o societate de consum autenticã, în aºa fel încît la magazineleMetro sau Billa sã nu intre doar cîþiva fandosiþi dezabuzaþi, ci tot in-sul doritor sã cumpere ceea ce-i lipseºte prin casã, la modul firesc încare cutare babã se duce azi la dugheana din colþ. Aºadar sã impul-sionãm dezvoltarea în Provincie a unui capitalism popular vestic defactura c ît mai mult la cîþi mai mulþi, în locul aceluia regãþean defelul c ît mai mult la cît mai puþini.

1956, Lipova (jud. Arad); Universitatea de Vest, Timiºoara, profesor, scrii-tor; Sorin Titel – monografie criticã, Braºov, 2000.

sînt mai buni decît oricare (abordarea tradiþionalã, tribalã). La fel,toþi cetãþenii statului nostru au drepturi egale (perspectiva moder-nã), însã cine nu face parte dintre membrii clanului meu este strãin(fie cã vorbeºte limba românã, fie cã nu; abordarea tribalã). Cu pro-blema religiei este la fel: toate credinþele au drepturi constituþionaleegale (punctul de vedere modern), dar credinþa strãmoºeascã estecea ortodoxã, iar greco-catolicii ºi neoprotestanþii români sînt la felde strãini ca ºi maghiarii calvini ori luteranii saºi (punctul de vederetradiþional).

Sigur cã situaþiile istorice concrete au o influenþã asupra compor-tam entului românilor (ca ºi asupra oricui altcuiva). În situaþiile debunãstare ºi acalmie, tensiunile sociale sînt estompate. În momen-tele de crizã, ele rãsar cu pregnanþã la suprafaþã. Cum tocmai traver-sãm o c rizã profundã, prin falia socialã ºi politicã nou creatã se poateobser va mai bine totul. La ce poate conduce o tradiþie de viaþã socialãcum este cea evocatã? La reactivarea ori intensificarea vechilor legã-turi sociale. Drept care, prestigiul social îi va aparþine deþinãtoruluibunurilor, celui care le repartizeazã, ºi nu celui cu un comporta-m ent conform normelor etice moderne (echidistanþã, corectitudineetc.). La rîndul lui, acesta va împãrþi cu o ºtiinþã impecabilã apropia-þi lor lui, ºi nu altora, oricît de meritorii ar fi ei prin ceea ce întreprindpentru societate. Conteazã cu adevãrat ceea ce ei fac pentru clan ºi„familiari”. Iatã de ce faimosul punct 8 al Proclamaþiei de la Timi-ºoara nu a avut succes, proiectul de lege al lui Ticu Dumitrescu s-alovit de obstacole chiar în partidul din care autorul fãcea parte, iarîntre guvernanþi ºi opoziþie nu s-a observat nici o diferenþã în ches-tiunea politicii de cadre ºi a afacerilor necurate. Tot de aceea se cons-ti tuie cu relativã uºurinþã ºi dexteritate ºi diferitele mafii, în reþelelecãrora se regãsesc, vai, ºi amãrîþii care nu profitã decît cu gîndul debunãvoinþa „naºului”.

Dar presiunea modernitãþii, exprimatã prin intrarea într-un cir-cui t economic ºi politic naþional, se simte din ce în ce mai tare. Chiarapariþia statului naþional român unitar, la 1859 ºi, în noua formulã,mai amplã, la 1918, a fost semnalul unei modernitãþi cu cît mai în-tîrziate, cu atît mai avidã sã se construiascã pe sine. De aceea, poate,ca un rãspuns la atomizarea ruralã dinainte ºi la fãrîmiþarea statalãsub stãpînire strãinã care i-a premers, statul a luat chipul unei pu-teri cu un apetit centralizator redutabil, operînd voluntarist ºi silnicîn unele ocazii, impunîndu-ºi arogant propriile reguli. (Cã s-a întîm-p lat sã împrumute sugestii de la statul francez este mai puþin rele-vant, simptomatic fiind doar cã a adoptat acel model ºi nu altul, pe-semne fiindcã el corespundea aspiraþiilor sale.) În orice caz, nici re-ac þi i le „moderniste” nu întîrzie sã se facã simþite astãzi, chiar dacãnu vin de pe versanul frecventat de intelectualitatea de formaþie occi-dentalistã. Aº nota printre ele opoziþia la legea Lupu, care nu trebuieexp licatã neapãrat ca o reacþie nostalgicã la adresa socialismului, cipoate fi luatã ºi ca opoziþie a unui segment de populaþie modernizatla adresa reconstituirii vechii Românii, dominate de mari proprietãþifunc iare (deci agrare). Tot astfel, aprigele controverse dintre foºtiiproprietari expropriaþi de comuniºti ºi chiriaºii intraþi în stãpînirea(provizorie, dar de duratã) a acestora poate fi cititã ºi ca un refuz alul tim i lor – foºtii þãrani aduºi la oraº prin industrializarea socialistã –de a se reîntoarce la o condiþie ruralã care de-acum le-a devenit cutotul strãinã.

Modernitatea a însemnat, încã din vremea Tratatului de la Adria-nopol (1828) ºi ghidajul internaþional. E un motiv în plus de a re-sim þi înscrierea în noul tip de viaþã drept strãinã de „firea românu-lui”, de tradiþii ºi celelalte. E. Lovinescu explica magistral aceste fap-te în clasica sa I storie a civilizaþiei române moderne (1924). Rela-þiile economice ºi politice cu restul Europei, ba chiar ºi cu restul lu-m i i , au devenit, deci, pentru români un alt prilej de confruntare cu orealitate neconvenabilã. De unde ºi criticile – autocriticile! – pornited intr-o dorinþã de adecvare la ambianþa nou creatã.

Românii se aflã astãzi în punctul în care se vor fi aflat vechea An-g l ie cãtre mijlocul secolului XVII, înainte de revoluþia burghezã, ºi Ja-ponia la mijlocul secolului XIX, în anii anteriori revoluþiei de sus carea inaugurat era Meiji. Ei trebuie sã decidã dacã vor sã rãmînã inte-g ral solidari cu trecutul sau, dimpotrivã, s-au decis sã pãrãseascãleagãnul copilãriei – devenit de mult inconfortabil –, pregãtindu-ºiviitorul.

Ce rãspunsuri oferã tabloul social de mai sus? Pentru mine elvorbeºte, la un nivel, despre necesitatea de a crea forme viabile desol idaritate socialã modernã. Partidele politice, caracteristice vieþiipublice desfãºurate în statele moderne ºi contemporane, au fost,aparent, asimilate de români ºi, tot aparent, li s-a dat o bunã între-buinþare. Dar, dacã vorbim de partide, atunci este de observat cã încazul lor „Nu existã diferenþe programatice. Existã nuanþe în tacticaacestor clici, în mijloacele de corupþie, în tradiþiile familiale ale ºefi-lor”. (Remarca o fãcea Lev Troþki în 1913 ºi ea continuã sã fie valabi-lã! ) Tot conform aceluiaºi autor, „Întreaga istorie politicã a Românieis- a redus în final la faptul cã «Europa» a cerut reforme interne, iarcasta guvernantã nu a fãcut aceste reforme” (Ro mânia ºi rãzboiulbalcanic , Iaºi, Ed. Polirom, 1998, p. 65). Inutil sã mai subliniez cîtde valide îmi par aceste observaþii pînã astãzi. Pînã cînd partidele nuse vor naºte din nevoile reale ale societãþii româneºti, ºi cît timp elenu vor rãspunde acestor nevoi, ele vor fi profund lipsite de legiti-mitate.

Cunoscînd „nivelul subliminal” al vieþii noastre sociale – compli-c i tatea de clan, „vasalitãþile”, tãcerile vinovate (omerta) –, nu potim agina o altã soluþie viabilã decît construirea unei societãþi civilecare sã rãspundã nevoilor imediate ale comunitãþilor de cetãþeni aiR om âniei. Aici, unde scopurile sînt clar ºi concret circumscrise, sepoate cîºtiga necesarul capital de încredere care, ulterior, ar putea ficonvertit progresiv într-o creaþie de tipul partidului politic. MiºcareaSo lidaritatea din Polonia a ºtiut sã facã, la vremea ei, pentru cîtvatimp, acest lucru. Ea a fost suficient de permeabilã ºi de flexibilãpentru a îngãdui coexistenþa, în cadrul aceleiaºi structuri, a unuisindicat cu facþiuni politice ºi cu o miºcare civicã. Unde mai pui cãinstanþele politice nici nu se pot substitui tuturor organismelor ºiins tituþiilor menite sã acopere nevoile plurale ale unei societãþi...Cred, de aceea, în continuare, cã pînã nu modificãm viaþa noastrãpublicã în mod radical, ea va genera – inevitabil – acelaºi tip de par-tide politice lipsite de un capital real ºi consistent de încredere ºi in-ap te sã îl onoreze pe acesta.

Paradoxal, acest tip de acþiune practicã este capabil ºi sã corecte-ze ceea ce Molnár Gusztáv numea „pesimism românesc”. (S-ar pu-tea ca el sã existe, de altfel, doar la o parte a elitei intelectuale; nicim ãcar la aceea în mod consecvent.) Singura care poate îndepãrtam elancolia este euforia succesului. Prin urmare, fiecare succes realachiziþionat de o miºcare civicã (cum ar fi: salvarea copacilor desti-naþi tãierii de o primãrie abuzivã; amenajarea unor spaþii de joacãpentru copii sau debranºarea de la centralele termice ale unei regii abunului plac) poate înlãtura cîte ceva din aºa-zisul pesimism; carenu este altceva, poate, decît amãrãciunea provocatã de puþinãtateam i j loacelor în faþa realitãþii opresive, ori de distanþa dintre reveriaexaltatã ºi vizibilul constrîngãtor.

5. Înapoi la intelectualii româniCum se situeazã, faþã de toate acestea, intelectualii români? Am spusdeja cã, datã fiind diversitatea lor (temperamentalã, de extracþie so-c ialã, profesionalã, de opþiune politicã), orice generalizare este risca-tã. Existã însã un nivel macrosocial care îngãduie tentativele de gene-ralizare. Este vorba despre tentativa de a formula întrebarea de undeprovine la origini intelectualitatea românã. Dacã privim cãtre secole-le XVII ºi XVIII – anume veacurile care pregãtesc modernitatea pro-priu-zisã, producînd noua stratificare socialã de tip burghez, refor-m area statului ºi restructurarea economicã, un alt ritm al vieþii ºi oal tã mentalitate în raport cu provocãrile existenþiale – ca pe momen-tul apariþiei intelectualitãþii româneºti de tip modern, vom constatac î teva lucruri importante. Aceastã lume ocupatã cu „lucrãrile spiri-tului” are un nivel general modest de ºcolarizare, indiferent cã estevorba de descendenþii unei þãrãnimi libere, de reprezentanþii cleru-lui ortodox ori de pãtura boiereascã/mic-nobiliarã. Excepþiile (MironCostin, stolnicul Cantacuzino, Radu Popescu, Dimitrie Cantemir)întãresc regula. Apariþia noii intelectualitãþi se leagã, în general, denevoile administraþiei, ale statului (întocmirea de documente de vîn-z are-cumpãrare, hotãrnicii etc.). La fel va fi ºi în Transilvania, undestatul austriac, interesat sã îºi producã supuºi fideli, pe de o parte,ef ic ienþi, pe de alta, ºi aliaþi confesionali împotriva maghiarilor cal-vini , în al treilea rînd, a format, la rîndu-i, tot o intelectualitate româ-nã de acelaºi tip. În plus, într-o societate dominatã de vechea duali-tate boieri-þãrani, cum era cazul în Moldova ºi Þara Româneascã,burghezia autohtonã era neglijabilã, fiind dominatã mai ales de pre-z enþa levantinã ºi evreiascã. Acelaºi destin l-a avut, deocamdatã, bur-ghezia românã ºi în Transilvania, unde interdicþia stabilirii români-lor în oraºe a condus la existenþa cvasi-exclusivã a unei burgheziimaghiare ºi sãseºti. Abia reformele lui Iosif al II-lea vor modifica si-tuaþia în Transilvania, dar nu cu efecte imediate cine ºtie cît de spec-taculoase, astfel încît primii mari burghezi de origine româneascã înI m periul Habsburgic au fost nu autohtoni, ci... aromâni.

De aici se desprinde o primã concluzie: atîta cîtã a fost, intelec-tualitatea românã modernã s-a format în legãturã directã cu nevoilestatului ºi a fost generatã de acesta. Atunci cînd nu era, deci, o cãrtu-rãrime ecleziasticã de tip vechi, iliteratã sau interesatã numai de via-þa de dincolo ºi de mîntuire, categoria specializatã în preocupãri spi-ri tual - culturale nu a produs un discurs alternativ, ºi nici nu a generatun spaþiu public în afara controlului statului. Iatã opinia lui Troþki,în 1913, cu privire la raporturile dintre intelectualii români ºi stat:„Din punct de vedere politic ºi moral aici nu existã intelectualitateindependentã. Într-o þarã cu o þãrãnime pauperã ºi o industrie slabdez voltatã, intelectualitatea se alipeºte în mod firesc de aparatul destat. Iar oligarhia trage perfect toate foloasele din aceastã situaþie,înãbuºind în faºã orice miºcare independentã de gîndire sau deconº tiinþã în mediul intelectualitãþii. Pomenile de tot felul, bursele,lefurile ºi pensiile nu mai au sfîrºit. Viitorii avocaþi, medici, profesorisau sc riitori sînt învãþaþi încã de pe bãncile ºcolii sã se considere bur-sieri de stat. [...] Întotdeauna de pazã la dominaþia sa socialã, castaconducãtoare intoxicã toate instituþiile ºi organizaþiile, toate organelede op inie publicã, ºi toate profesiile «libere» de spiritul proxenetis-mului” (op. cit., p. 81-82).

Dintr-un alt unghi de vedere, ºi asta am mai spus-o de curînd, încadrul primei dezbateri a Provinciei (vezi nr. 1-2/ 2001, p. 10), întimp ce, la mijlocul secolului XVII, în Anglia ºi Franþa, sã zicem, bur-

ghezia se revolta împotriva monarhiei absolutiste, iar în Ucraina ca-z ac ii se ridicau împotriva dominaþiei strãine a Poloniei, în Þara Ro-m âneascã ºi Moldova aveau loc rãzmeriþe ale „slujitorilor”, în mareparte mercenari balcanici (seimeni). Ce semnificaþie are acest fapt?A cela cã zdruncinarea statului boieresc al regimului de stãri în celedouã þãri române, petrecutã pe fundalul dominaþiei strãine otoma-ne, s- a datorat pãturii ostãºeºti, în parte strãine ºi ea (în absenþa uneiburghezii autohtone care sã marcheze criza vechiului regim feudal).Prin urmare, nu este de mirare cã în secolele care au survenit, ar-m ata a continuat sã se bucure de prestigiul unei instituþii valoroase,de necontestat, a statului, de care depinde întreaga evoluþie a naþiu-ni i . Corpul social al militarilor a atras numeroºi intelectuali, în diver-se moduri ºi pe diverse cãi. Aºa s-a întîmplat cu marii paºoptiºtim unteni (Nicolae Bãlcescu, C. A. Rosetti, Gh. Magheru ºi ChristianTell), de exemplu. Tot armata a dat primul domnitor al PrincipatelorUnite, pe colonelul Al. Ioan Cuza. Iar cînd a fost sã îl înlocuiascã peacesta, prinþul de Hohenzollern pus în scaun la Bucureºti a fost totun tînãr ofiþer care, din prusac, a devenit, la 1877, pe cîmpul deonoare, ofiþerul român prin excelenþã. Acelaºi Lev Troþki nota: „Undestul de mare numãr de studenþi este format din agenþi ai Siguran-

þei, iar acest serviciu, în care opinia publicã vede doar un mijloc deasigurare contra lipsei de bani, nu este socotit ruºinos” (op. cit., p.81 -82). Despre idealul militar al intelectualului ardelean ce sã maispun? Obligat de o întreagã evoluþie istoricã, românul transilvãneana înþeles devreme cã pentru el cariera militarã era predestinatã. Aºal - au folosit regii maghiari, în Banat, Haþeg ºi Hunedoara, în Maramu-reº ºi Sãtmar, la apãrarea hotarului de invazia turceascã, ºi tot aºal-au folosit ºi austriecii, întemeind regimentele româneºti de graniþãde la Orlat ºi Nãsãud. Privitã sub acest raport, ridicarea þãranilor luiHoria la luptã nu a fost decît expresia indignãrii cã li se refuza drep-tul la cariera mai înaltã, grãnicereascã.

Sigur, în Ardealul de dupã unirea ecleziasticã cu Roma, pentrubãrbatul român liber lumea s-a transfigurat, polarizînd în acel roºuºi negru surprins într-o expresie literarã de excepþie de Stendhal. Es-te astfel simptomatic cã, dacã Ioan Budai-Deleanu a urmat calea„negrului” clerical, dibuind abia ulterior drumul cãtre laicitate, fra-tele sãu Aron a fost ofiþer. Tot ofiþeri au devenit ºi avocaþii care aucondus revoluþia româneascã din Ardeal la 1848: Avram Iancu, IoanButeanu, Al. Papiu-Ilarian, un caz extrem reprezentîndu-l preotuldevenit ofiþer S. Balint. La fel, nu este întîmplãtor cã Liviu Rebreanu, care visa sã devinã prozator, a devenit ofiþer austro-ungarla Sopron. Acestea pãreau sã fie, pentru români, cãile de acces cãtreo altã zonã a socialului.

Unirea din 1918 a schimbat datele problemei, ridicînd interdicþii-le formale din calea românilor cu aspiraþii intelectuale. Dar nu toateopreliºtile þin de ordinea juridicã ºi constituþionalã. Nu este destul sãmodifici cadrul statal pentru a-þi reprezenta lumea altminteri. Dreptcare, e i rãmîn consecvenþi, de sute de ani, cu un anume mod de a sereprezenta pe ei înºiºi, societatea, provocãrile vieþii. Sã fie oare o„trãdare a intelectualilor”? E vorba despre o înþelegere neadecvatã apoz i þiei lor? De vreme ce de atîta amar de vreme li s-a cerut sã secon-deze statul, sã-l reprezinte chiar, sã se comporte ca niºte birocraþi,p ropagandiºti, „misionari” ai statului ºi ai organelor lui abilitate nucum va este nedrept sã fie acuzaþi ca de o vinã cã fac asta?

A ceste lucruri se ºtiu, mai mult sau mai puþin conºtient, de toþiintelectualii români. Doar cã unii le considerã firescul, normalul,dezirabilul, iar alþii, precum cei din seria recenzatã de MolnárGusztáv ºi completatã de mine, vor altceva, altminteri. Ce semnifica-þie poate avea acest „altceva”? El survine pe urma constatãrii cã ve-chea normalitate nu produce suficiente efecte sociale benefice ºisemnificã, de fapt, nevoia unei alternative mai viabile, mai flexibile,m ai lucide. Dacã un icnet de furie, o grimasã de disperare, un ton re-semnat ori o undã de neputinþã îºi fac loc alãturi de critici ºi nãzuin-þe, nu este neapãrat din pesimism, ci poate dintr-o luciditate exas-peratã.

Cînd intelectualul român a vrut sã fie altceva, el s-a refugiat în ca-riera literarã, devenind artist. Dar cîþi dintre poeþi, cîþi dintre proza-tori, cîþi dintre pictorii, sculptorii ori muzicienii români au putut luasufic ientã distanþã de stat, refuzînd sã îl cînte, construind o alternati-vã, o sferã de independenþã a gîndirii ºi exprimãrii sentimentelor?

I - am putea numãra pe degete pe cei care au fãcut-o. Iar în aceastãlum inã, nu este de mirare cã avocatul Gr. Demetrescu-Buzãu, caresemna proze scurte sub numele literar de Urmuz, s-a sinucis fãrãnici o explicaþie? Era, probabil, o urmare logicã a conflictului dintrecadrul în care se derula viaþa lui ºi aspiraþiile cu totul diferite pe carele nutrea.

6. Profetism ºi românologieApariþia, cu doi ani în urmã, a monografiei Martei Petreu dedicatãuneia dintre cãrþile cele mai ambiþioase ale contemporaneitãþiinoastre, aparþinîndu-i lui Emil Cioran , a prilejuit autoarei, printrealte contribuþii, ºi o meditaþie asupra tradiþiei „criticii fizionomice aRomâniei” (Un trecut deocheat sau «Schimbarea la faþã a Româ-n iei», Cluj-Napoca, Biblioteca Apostrof, 1999, p. 166-190). Definind,pe urmele autoarei, aceastã preocupare, cad de acord cã ea vizeazã„analiza realitãþii naþionale”, adãugînd însã cã este vorba de o anali-z ã care pune în relaþie realitãþile considerate esenþiale cu cele con-tingente. Radiografia astfel realizatã – cu mijloace diferite de la unautor la altul – vizeazã cînd numai descrierea unor stãri de fapt, cîndînglobeazã ºi explicitarea lor, cînd (în cazurile mai radicale) oferã so-luþi i pentru manifestãrile ei considerate precare ºi, în consecinþã,necesar de ameliorat. Strãdania Martei Petreu a fost, cu privire laacest aspect al eseisticii româneºti, aceea de a încadra cît mai bine ti-pul de efort teoretic ilustrat de Cioran. Astfel, autoarea este de pãrerecã demersul tînãrului filosof din Schimbarea la faþã a României „îlp laseazã pe Cioran în aripa extrem criticã a românologilor, alãturi deIoan Budai-Deleanu, D. Drãghicescu , ªt. Zeletin ºi, dacã lãrgim cer-cul , alãturi de mai cumpãniþii Constantin- Rãdulescu-Motru ºi D. D.Roºca” (p . 166). Remarca este corectã, însã are în vedere, dupã cumexp licit spune textul, doar pe românologii critici. Nici mãcar listaacestora nu este exhaustivã (chiar eu am adãugat alte nume acesteiala p rimul punct al eseului de faþã, menþionîndu-i pe Petru Maior, Sa-muil Micu , Traian Vuia). Ea nu va fi astfel nici dupã ce voi adãuga ºinumele publicistului M. Eminescu, al lui I. L. Caragiale, în calitatealui de autor al pamfletului politic 1907 din primãvarã pînã-ntoamnã, al lui Constantin Dobrogeanu Gherea, analistul substanþialdin Neoiobãgia, al lui Nicolae Iorga cel din articolele teoretizînd sã-m ãnãtorismul, al lui Constantin Stere cel din Social-democratismsau poporanism?, al lui Ioan Slavici cel din Închisorile mele, al luiConstantin Dumitrescu, autorul Cetãþii totale. Obiectivul recensã-m întului complet al vocilor critice la adresa realitãþii româneºti rã-m îne deocamdatã un deziderat, în pofida unor începuturi promiþã-toare (vezi, alãturi de cartea Martei Petreu ºi alte contribuþii recente,d intre care amintesc aici: Sorin Mitu, Geneza identitãþii naþionalela românii ardeleni, bucureºti, Ed. Humanitas, 1997; Dan HoriaMazilu , No i despre ceilalþi. Fals tratat de imagologie, Iaºi, Ed. Poli-rom, 1999; Lucian Boia, Istorie ºi mit în conºtiinþa româneascã ,Bucureºti, Ed. Humanitas, ed. a II-a, 2000; antologia realizatã de Da-niel Barbu, Firea românilor, Bucureºti, Ed. Nemira, 2000). Darchiar ºi atunci cînd aceastã realizare va figura deja în palmaresulcercetãrii noastre, imaginea tot nu va fi întregitã. Motivul este cã mo-dalitatea vituperantã, dispoziþia spre sancþionarea drasticã a neajun-suri lor, este doar una dintre cele douã laturi prezente la toþi autoriip reocupaþi de „românologie”. Pe celãlalt versant sînt de vãzut cei mî-naþi de viziunea optimistã a unui „nou Sion”, cei predispuºi sã ob-serve mai cu seamã motivele de speranþã codificate în aceleaºi reali-tãþi. De la Alecu Russo, N. Bãlcescu ºi Andrei Mureºianu – generaþiapaºoptistã a fost într-adevãr generoasã cu asemenea personalitãþi –,B. P. Hasdeu (în publicistica unionistã ºi în conferinþele de la Socie-tatea „Românismul”), Barbu ªtefãnescu-Delavrancea – în publi-c i stica ºi cuvîntãrile cuprinse în volumul Cestiunea naþionalã –, ºipînã la, din nou, Nicolae Iorga (cel de la ziarul Neamul Românesc ºid intotdeauna), Octavian Goga (în Mustul care fierbe). La un aseme-nea recensãmînt se constatã cã „românologia”, cum îi spune MartaPetreu, care include, desigur, ºi numele atîtor strãini interesaþi denoi , este un domeniu extrem de vast, care abia se deschide investigã-rii sistematice.

Dacã este, acum, sã-i decupãm, din contextul ei, numai pe aceiautori care depãºesc atît stadiul simplei descrieri, cît ºi pe acela altentativei de a cãuta explicaþia unor stãri de fapt autohtone, vom ob-þine o perspectivã asupra profetismului românesc. Aceasta pentrucã, vituperant ori pios-exaltat, profetismul este – nu cum s-ar crede,tend inþa de a prevesti viitorul, ci – vorbirea despre proiectul româ-nesc adresatã fãrã ezitãri contemporanilor. Profeþii pot fi, precumCioran, sceptici ºi deprimaþi, ºi atunci ei se vor adresa publicului lor(virtual ori real) critic, cu aparent pesimism, ori dezgust. Ei pot îm-brãca însã ºi haina coloratã a unui discurs optimist ºi plin de elan,adresarea lor îmbrãcînd atunci forma proiectului comunitaro-iden-ti tar (naþional sau ba, utopic ori deplin realizabil).

Fap tul cã lui Molnár Gusztáv îi rãsar în faþã mai ales profeþii scep-tici ai românilor se datoreazã, desigur, clipei istorice, evidenþei tare-lor de îndreptat ºi, poate, nu în ultimul rînd, unei sensibilitãþi propriip rietenului meu pentru acest tip de discurs.

1959, Arad; UBB, Facultatea de Studii Europene, conferenþiar; Razzar(cu Alexandru Pecican), Bucureºti, 1998; Lumea lui Simion Dascãlul,Cluj, 1998.

SALAT Levente

Integrarea europeanãºi dilemeleºtiinþelor politice

Procesul de integrare europeanã, în general, ºi dificultãþile de extin-dere spre est a Uniunii, în special, au creat un context în care devined in ce în mai evident cã redefinirea unor concepte fundamentale aleºti inþelor politice este inevitabilã. Deºi argumentele euroscepticis-mului sînt multe ºi rafinate, existã ºi opinii conform cãrora ceea cese întîmplã în prezent pe scena europeanã este de bun augur, ºi cãexperimentarea unor forme noi de comunitate politicã poate sporigradul de libertate ºi de participare democraticã a unui numãr în-semnat de persoane din regiuni întinse ale lumii.

Într-un studiu dedicat relaþiei dintre cetãþenie ºi identitate naþio-nalã, problemã exploratã în contextul integrãrii europene, JürgenHabermas, unul dintre autorii care au dominat cu autoritate dezba-teri le în aceastã materie din anii ’90, semnaleazã în acest sens cîtevaprobleme fundamentale.

Nu se poate trece cu vederea, spune Habermas, cã atît conceptulde in tegrare politicã, cît ºi noþiunea de proces democratic, a cãroraplicare la nivel european este o preocupare majorã a zilelor noas-tre, au fost experimentate pînã în acest moment doar în cadrul state-lor naþionale. Felul în care Comunitatea Europeanã a reuºit, cel pu-þin în cele de pînã acum, sã instrumentalizeze cele douã concepte,trez eºte suspiciuni dacã nu cumva „aºteptãrile normative pe carele-am asociat cu rolul cetãþeniei democratice au fost întotdeaunapure iluzii. Nu cumva simbioza temporarã a republicanismului cunaþionalismul n-a fãcut altceva decît a mascat faptul cã exigenta no-þiune a cetãþeniei se potriveºte, în cel mai fericit caz, relaþiilor maipuþin complexe pe care le putem întîlni în comunitãþi omogene dinpunct de vedere etnic ºi cultural?” Rãspunsul pe care îl dã chiar au-torul citat cu cîteva pasaje mai încolo este fãrã echivoc: „Ideea repu-blicanã clasicã a integrãrii politice conºtiente a unei comunitãþi depersoane libere ºi egale este un concept mult prea concret ºi multprea simplu, mai ales dacã îl folosim în condiþii moderne avînd învedere o naþiune, adicã o comunitate, care este omogenã din punctde vedere etnic ºi caracterizatã prin tradiþii ºi istorie comunã.” (Habermas, 1995: 265-266 respectiv 269.)

Performanþele statului-naþiune în privinþa acestor funcþii de bazãau fost într-adevãr remarcabile, precizeazã Habermas într-un alt loc,acesta reuºind în opinia lui sã ofere un cadru stabil pentru „o solida-ritate abstractã, mediatã pe cale legalã” prin instituþia cetãþeniei ega-litare, precum ºi o legitimitate democraticã bazatã pe participare po-liticã ºi o formã eficientã de integrare socialã: „pentru a-ºi îndeplinifuncþia integrativã cetãþenia democraticã trebuie sã însemne maim ult decît un simplu statut legal, ºi anume, trebuie sã devinã foca-rul culturii politice comune”. (Habermas, 1996: 289.) Avem toatem otivele însã, precizeazã tot Habermas, sã ne îndoim cã aceleaºi ideifuncþioneazã la fel de bine în condiþiile societãþilor care devin din ceîn ce mai complexe ºi mai diverse.

Diversitatea formelor de viaþã, în sensul cultural, etnic sau religiosal termenului, este, în opinia lui Habermas, o realitate a zilelor noas-tre care ne îndepãrteazã pe zi ce trece de formatul statului-naþiune.În aceste condiþii, ori de cîte ori ne întîlnim cu faþada îngrijitã a omo-genitãþii culturale avem toate motivele sã suspectãm „susþinerea prinmetode opresive a unei culturi majoritare hegemonice”. În condiþiilelumii contemporane realitatea societãþilor multiculturale „nu are al-ternative decît dacã recurgem la politici de purificare etnicã”. (Ibid.)

Soluþia pe care Habermas o întrevede în faþa acestei provocãri es-te renunþarea la naþionalism ºi înlocuirea acestuia cu un patriotismconstituþional , introducînd astfel un concept care a cîºtigat notorie-tate în dezbaterile din ultimii ani. „Dacã diferitele subculturi cu ca-rac ter etnic, cultural sau religios doresc sã convieþuiascã ºi sã inte-racþioneze în condiþii de egalitate în cadrul aceleiaºi comunitãþi poli-t i ce, cultura majoritarã trebuie sã renunþe la prerogativul istoric de adefini termenii oficiali ai culturii politice generalizate menitã sã fieîm pãrtãºitã de toþi cetãþenii, indiferent de provenienþa ºi de forma deviaþã a acestora. Nivelul acestei culturi politice trebuie separat cu gri-jã de nivelul subculturilor ºi al identitãþilor prepolitice (inclusiv decel al majoritãþii), care meritã sã fie protejatã fiecare în egalã mãsurãdin moment ce se conformeazã cu principiile constituþionale. Peaceastã bazã naþionalismul poate fi înlocuit cu ceea ce am puteanumi patriotism constituþional.” (Ibid., italice în original.)

Consecinþele normative ale acestor opinii sînt semnificative. Seimpune în primul rînd admiterea nevoii de redefinire a conceptuluitrad i þional de cetãþenie, care trebuie sã devinã „un cadru potrivitpentru dialectica între egalitatea conceputã în sens legal ºi cea actua-

lã”, capabil sã acomodeze forme diverse de viaþã. În al doilea rînd,statul constituþional modern trebuie sã adopte o „autodefinire efec-tuatã în termeni ’post-naþionali’”. Sub presiunile pluralizãrii interneºi ale globalizãrii din exterior „statul-naþiune nu mai poate asiguraun cadru propice pentru cetãþenia democraticã în viitorul apropiat.Ceea ce pare necesar este dezvoltarea unor capacitãþi pentru acþiunepoliticã atît la nivelele supra-statale, cît ºi la cele inter-statale.” (Habermas, 1996: 293.)

În pofida gravitãþii formulãrilor la care recurge Habermas, mare-le filosof manifestã un optimism moderat privind ºansele de reuºitãale omenirii în faþa acestor provocãri. Soluþia o vede în apariþia regi-murilor supranaþionale de tipul Uniunii Europene, în cadrul cãroraidealul republican poate fi salvat prin transcederea atît a limitelor cîtºi a limitãrilor statelor-naþiune. În opinia lui „cele patru libertãþi” aleTratatului Comunitar, împreunã cu prevederile Tratatului de laMaastricht vor avea efectul unei mobilitãþi orizontale sporite în spa-þiul Uniunii, ceea ce va multiplica ocaziile de contact între cetãþeniicomunitari aparþinînd diverselor grupuri etnoculturale. Imigraþiad in Europa Centralã ºi de Est cît ºi din Lumea a Treia, chiar dacã va fiþinutã sub un control riguros, va spori ºi ea caracterul multiculturalal societãþilor din þãrile membre. Aceste modificãri ale structurii po-pulaþiei vor genera tensiuni în mod inevitabil, însã dacã ele vor fi„procesate în mod productiv”, pot deveni sursa unei mobilizãri so-ciale creative, ale unor miºcãri sociale noi, care ar putea juca un rolhotãrîtor în trezirea interesului cetãþenilor unionali pentru proble-mele publice. Habermas este încrezãtor, totodatã, în rolul pe careelitele culturale ºi mass-media îl vor juca în crearea unei opinii pu-blice europene ºi în conturarea acelui „patriotism constituþional eu-ropean” pe care îl vede realizabil aidoma exemplului elveþian.

În general, Habermas considerã cã dupã epuizarea experimente-lo r imperiale, Europei i s-a dat o ºansã nouã. În valorificarea ei nu semai poate folosi, însã, de vechile metode ale politicii impuse cu for-þa. Dacã ºansa existã într-adevãr, aceasta nu poate fi exploatatã decîtprin „proces non-imperial bazat pe ajungerea la înþelegere cu, ºi în-vãþarea de la, alte culturi”. (Habermas, 1995: 270-271.)

Nevoia unei abordãri post-naþionale este tema care îl preocupã ºipe Andrew Linklater, specialist în relaþiile internaþionale, într-o im-portantã lucrare recentã (Linklater, 1998). Unul din motivele recon-siderãrii conceptului de comunitate politicã care îl preocupã pe Lin-klater este legat tocmai de conºtientizarea crescîndã, în teoria politi-cã ºi socialã contemporanã, a incompatibilitãþii dintre un iversalis-mul etic ºi respectul pentru diversitatea umanã. Nevoia realizãriiunui echilibru între universalitate ºi diferenþã are consecinþe în modinevitabil ºi în ce priveºte arhitectura statului, care va fi nevoit, susþi-ne L inklater „sã renunþe la multe din puterile sale suverane clasiceºi la presupoziþiile sale naþionaliste, urmînd sã angajeze autoritãþisub -naþionale sau sub-statale, precum ºi transnaþionale într-un sis-tem efectiv de administrare comunã.” Aceste „autoritãþi” nu ar fi su-verane în sensul clasic al termenului, „dar vor încuraja proliferarealoialitãþilor ºi identitãþilor”, contracarînd astfel caracterul totalizatoral conceptului clasic al cetãþeniei. (Linklater, 1998: 197.)

Transformãrile intervenite în caracteristicile comunitãþii politicevo r avea ca efect, printre altele, ºi „divorþul cetãþeniei de stat”, ceeace implicã în mod inevitabil reconsiderarea radicalã a conceptuluide cetãþenie. Ceea ce se întîmplã în contextul Uniunii Europene, înspecial dupã momentul Maastricht, este în opinia lui Linklater unprim pas spre o cetãþenie transnaþionalã . Decuplarea noþiunii decetãþenie din contextul naþional înseamnã în mod implicit cã diferi-tele forme de manifestare a conceptului vor viza de acum încolo pa-tru spaþii geografice posibile: localitatea sau regiunea restrînsã, sta-tul, o regiune internaþionalã ºi lumea propriu-zisã. Aceastã evoluþieva exercita o presiune asupra fuziunii dintre suveranitate, teritoriali-tate ºi cetãþenie care a fost temelia filosofiei politice de mai bine detrei sute de ani, în aºa numita erã westfalianã. În interpretarea luiLinklater, caracteristica principalã a comunitãþii politice „post-west-faliene” este tocmai eliberarea conceptului de cetãþenie din aceastãfuziune, ºi recunoaºterea cã ea poate fi într-o relaþie multiplã cu au-toritãþile de diferit nivel ºi cu diferitele forme de loialitate.

Era „post-westfalianã” este caracterizatã printr-un „angajamentnormativ” pentru drepturile civice, politice, sociale ºi culturale alecetãþenilor. Formele acestor drepturi sînt variate ºi inovative în multeprivinþe, aflãm de la Linklater, incluzînd „drepturi sociale transna-þionale” (de mare importanþã în contextul globalizãrii capitalismu-lui), elementele unei „democraþii internaþionale” (prin devoluþiaputerii la autoritãþi sub-statale care dobîndesc un statut în dreptulinternaþional ºi devin astfel actori independenþi într-o democraþiesupra-statalã), sau ale unei „democraþii cosmopolite” chiar (prinimplicarea cetãþenilor ºi a strãinilor într-o activitate legislativã comu-nã în cadrul unei comuniuni de discurs deliberativ), cît ºi mãsurispeciale (politici de recunoaºtere oficialã, diferite forme de autono-m ie ºi dreptul de a fi reprezentat în organizaþii internaþionale) meni-te sã previnã marginalizarea regiunilor ºi culturilor vulnerabile caresînt frecvent neglijate de cei influenþi.

Modificãrile pe care le va suporta comunitatea politicã vor aveadrept urmare ºi o „extindere” a noþiunii de cetãþenie, atît pe orizon-talã cît ºi pe verticalã. Forme „înalte” ale cetãþeniei se întrevãd dejaîn „societatea internaþionalã europeanã”, iar formele mai „joase”sînt menite sã sporeascã puterile comunitãþilor locale ºi ale „naþiu-ni lor minoritare”. Privitã din aceastã perspectivã „Europa rãmîne lo-

cul cel mai încurajator pentru dezvoltarea unor forme noi de comu-nitate politicã, care promoveazã autonomia umanã în condiþiile încare statele au capacitãþi reduse de garantare a drepturilor pentrutoþi cetãþenii”. Aranjamentele post-westfaliene vor reuºi totodatã sãreconcilieze într-o mãsurã mult mai mare cerinþele universalitãþiicu cele ale diversitãþii, prin asigurarea unui echilibru între loialitãþilelocale ºi naþionale pe de o parte, ºi afinitãþile mai abstracte de tipcosmopolit pe de alta. Progresul cel mai semnificativ în aceastã di-recþie va fi apariþia unor variante de comunitãþi politice care „vor in-ternaþionaliza demersurile pentru eliminarea formelor nedrepte aleexcluderii”. (Linklater, 1998: 202-203.)

Discursul lui Linklater se întîlneºte cu elemente esenþiale dinpreviziunile lui Habermas. Dupã toate aparenþele, atît Habermas cîtºi Linklater sînt convinºi cã diversitatea etnoculturalã a lumii repre-zintã o provocare majorã faþã de care noþiunile tradiþionale ale filo-sofiei politice – comunitate politicã, statul naþional sau conceptul decetãþenie – se dovedesc a fi neoperante, nerelevante chiar, pierzîn-du- ºi capacitatea integrativã care le-a asigurat succesul ºi eficienþa înultimele douã secole. Schimbãrile intervenite în situaþia politicã alumii, în decursul ultimului deceniu mai ales, impun reconsidera-rea acestor concepte, susþin cei doi autori iluºtri, ceea ce presupuneexplorarea unor direcþii noi ale gîndirii inovative în domeniul ºtiinþe-lor politice. Amîndoi sînt încrezãtori privind ºansele procesului deinteg rare europeanã, ºi considerã cã ceea ce se întîmplã azi pe scenapo l i t icã europeanã este de bun augur pentru inovaþia socialã ºi etno-politicã de care stabilitatea lumii are atîta nevoie. Pãrerile celor doicoincid ºi în privinþa unui viitor mai îndepãrtat, considerînd deopo-trivã cã formele de cetãþenie „post-naþionalã” sau „internaþionalã”pe care Comunitatea Europeanã le experimenteazã în momentul defaþã, sînt doar forme tranzitorii cãtre o „cetãþenie mondialã” care ur-meazã sã se generalizeze.

Se cuvine menþionatã în acest context ºi poziþia lui Helmut Dubiel, care oferã argumente adiþionale, demne de luat în conside-rare, în susþinerea nevoii de reconsiderare a conceptelor tradiþionalede integrare politicã (Dubiel, 1998). Dupã ce ne reaminteºte cã no-þiunea de cetãþenie, în pofida retoricii bazate pe ideea includerii,ins tituþionalizeazã practic, prin legãtura ei intrinsecã cu statul naþio-nal, excluderea acelora care nu sînt consideraþi îndreptãþiþi sã bene-ficieze de avantajele calitãþii respective, Dubiel încearcã sã identificeacea „formã justificabilã ºi legitimã de excludere”, pe care poate fiîntemeiat conceptul de „cetãþenie europeanã”. Problema astfel for-mulatã este o veritabilã provocare, din moment ce, dacã ar fi sã re-curgem la cele douã argumente clasice prin care statul naþional jus-tificã excluderea – ius sanguinis, respectiv ius solis –, ideea cetãþe-niei europene ar putea sã parã din start contradictio in adiecto. Tre-cînd în revistã forme mai subtile ale argumentelor care pot justificaexcluderea, cum ar fi apartenenþa culturalã sau împãrtãºirea uneicul turi politice integrative, ºi subliniind ineficienþa acestora în a oferio bazã solidã pentru ideea excluderii, Dubiel ajunge la concluzia cãproblema cu care se confruntã noþiunea cetãþeniei transnaþionale arputea fi pînã la urmã faptul cã ceea ce se urmãreºte – mai mult saumai puþin conºtient – prin procesul de integrare europeanã nu esteal tceva decît „un echivalent supranaþional, european al statului-na-þiune”, un fel de super-stat european, mai concret. Aceastã formã aintegrãrii politice este bazatã însã, pe solidaritatea dintre membri,concretizatã în capacitatea moralã de a împãrtãºi resurse materialelimitate, ceea ce nu se poate pretinde în contextul uniunii stateloreuropene contemporane, cel puþin dacã dorim sã evitãm dereglãrileserioase ale pieþei forþei de muncã sau colapsul sistemului servicii-lor sociale. În era „post-naþionalã” care se contureazã, trebuie sã seþinã cont de forme de solidaritate atît la nivel subnaþional cît ºi la celsupra-naþional, ceea ce impune gãsirea unor forme diferenþiate de„incluziune reflexivã”. În opinia lui Dubiel, aceste forme inovativeale integrãrii politice vor dezlega în final tradiþionala unitate dintredem ocraþie ºi statul naþional, experimentînd forme transnaþionale ºiglobale ale democraþiei. (Dubiel, 1998: 370-373.)

Î ntr-un studiu dedicat problemei pluralismului în cadrul UniuniiEuropene, Percy B. Lehning este preocupat ºi el de acea „structurãinstituþionalã” care se potriveºte cel mai bine concepþiei „pan-naþio-nale” a cetãþeniei. (Lehning, 1997: 107-125.) Cu toate cã nu avemnic i un motiv, afirmã el, sã presupunem cã o „cetãþenie eficientã” nueste posibilã decît în cadrul statului naþional, ar fi la fel de neînteme-iat sã ne imaginãm cã prin transcenderea graniþelor ºi prin concepe-rea formelor transnaþionale ale cetãþeniei, problemele generate dep luralismul etnic ºi cultural vor dispãrea ca prin minune. Probleme-le pe care le-am întîlnit în cadrul statului naþional vor fi regãsite cusiguranþã ºi în spaþiul comun european, unde ne vom lovi probabilde ºi mai mult pluralism.

În faþa acestei provocãri, soluþia pe care Lehning o întrevede esteabordarea contractarianã, iar forma instituþionalã (de guvernare) ca-re se potriveºte în opinia lui cel mai bine cu noþiunea reconsideratã acetãþeniei este federalismul. Invocînd opinia autorizatã a lui Habermas – care la rîndul lui se foloseºte de un termen notoriu con-sacrat de Rawls – Lehning opteazã pentru o soluþie federalã în carediferitele entitãþi naþionale sînt interconectate printr-o culturã politi-cã comunã, caracterizatã de un consens prin suprapunere (overlap-ping consensus), fãcîndu-se astfel un pas important spre depãºireasituaþiei de mo dus vivendi instabil ce caracterizeazã deocamdatã toa-te soluþiile alternative federalismului.1 Acest consens prin suprapu-

nere s-ar concretiza în „patriotismul constituþional” al lui Habermas,regãsit de data aceasta la nivel federal, ºi aceeaºi comuniune de cul-turã politicã ar putea oferi, în opinia lui Lehning, baza unei identitãþicomune de cetãþean comunitar, ce ar putea depãºi rivalizarea identi-tãþilor întemeiate pe apartenenþã naþionalã. (Lehning, 1997: 119)

Din punct de vedere al formei instituþionale viitorul Uniunii Eu-ropene este deocamdatã incert, ºi este greu de prezis cu certitudinedacã procesul integrãrii va urma calea evoluþiei spre federalism sauspre o soluþie interguvernamentalã . Chiar dacã majoritatea teoreti-c ienilor înclinã sã creadã cã formele de cooperare interguvernamen-talã vor eºua în administrarea multitudinii de probleme care se vorivi cu sporirea gradului de interdependenþã, ºi cã o politicã federalãar avea ºanse mai mari în oferirea unei perspective mai prospere ºimai sigure pentru cetãþenii Europei, echilibrul între forþele care mi-l i teazã pentru soluþia federalã ºi cele care urmãresc pãstrarea unuigrad mai mare de independenþã a statelor naþionale pare, deocam-datã, de neclintit.

O evoluþie recentã, interesantã în acest sens, este totuºi discursulrostit de Joschka Fischer la Universitatea Humboldt din Berlin, la  12m ai 2000 (Fischer, 2000). Fãcînd un scurt bilanþ al procesului de in-tegrare ºi precizînd de la bun început cã sarcina majorã a epocii pecare o trãim este „sã aºezãm ºi aceastã ultimã cãrãmidã a construc-þiei europene, integrarea politicã”, Fischer vede douã obiective maripentru viitorul imediat: derularea în cel mai scurt timp posibil ap rocesului de lãrgire spre est ºi sud-est a Uniunii ºi, în mod simul-tan, menþinerea capacitãþii sale de acþiune.

Între cele douã obiective se poate sesiza uºor o oarecare tensiune,ceea ce nu-i scapã în mod evident nici lui Fischer, care se întreabã înfelul urmãtor: „Cum poate fi imaginat un Consiliu al Europei cu trei-zeci de ºefi de stat ºi de guvern? Cum putem împãca treizeci de inte-rese, sã luãm decizii ºi sã mai ºi acþionãm în actuala structurã orga-nizaþionalã a Uniunii? Cum vrem sã evitãm ca Uniunea sã devinã to-tal confuzã, iar compromisurile sã devinã tot mai stranii ºi tot maigreu de sesizat, ºi în ultimã instanþã, gradul de acceptabilitate în rîn-dul cetãþenilor a acestui spaþiu sã ajungã cu mult sub punctul de în-

gheþ?” O serie de întrebãri dificile, la care existã totuºi, spune Fischer, un rãspuns foarte simplu: „Uniunea trebuie sã treacã – prinextinderea sistemului parlamentar – de la uniunea statalã la o fede-raþie europeanã”. Acest lucru nu înseamnã nici mai mult nici maipuþin, decît „un Parlament ºi un guvern european, care ºi-ar exercitaefectiv puterea executivã ºi legislativã în cadrul federaþiei”, care larîndul ei ar fi bazatã pe un „contract constituþional”.

Pentru ca proiectul federalizãrii sã aibã ºanse de succes, acestatrebuie sã se bazeze pe o divizare a suveranitãþii între Europa ºi sta-tele naþionale, astfel încît instituþiile celor din urmã sã nu se devalo-rizeze ºi sã nu disparã cu totul. Fischer vede posibile divizarea suve-ranitãþii ºi aplicarea principiului atît de disputat al subsidiaritãþiidoar în mãsura în care Parlamentul european va reuºi o dublã re-prezentare: „cea a statelor naþionale ºi cea a cetãþenilor Europei”.A cest lucru însã, poate deveni o realitate „numai dacã Parlamentuleuropean reuºeºte într-adevãr sã împace elitele politice ºi opinia pu-blicã a diferitelor naþiuni.”

În afara opþiunii clare ºi ferme pentru federalism, dilemele vechireapar, ºi se pare cã nu se poate vorbi de un progres vizibil în depãºi-

rea celor mai îndãrãtnice piedici în calea integrãrii. Noutatea relativãîn poziþia oficialã a Germaniei Federale constã totuºi în lansareaunei invitaþii de a constitui un grup mai mic, de avangardã, al state-lor membre, care sã funcþioneze ca „punct gravitaþional”, sau ca„motorul integrãrii politice”, care „sã conþinã toate elementele fede-raþiei de mai tîrziu”: un contract european de bazã, un guvern, careîn cadrul Uniunii ar putea reprezenta poziþia statelor membre alegrupului în cît mai multe probleme posibile, un Parlament puternicºi un preºedinte ales în mod direct. Grupul de avangardã – se preci-z eaz ã în discursul lui Fischer – nu va fi niciodatã exclusivist, va rã-mîne deschis tuturor statelor membre ºi candidate care îºi vor de-clara dorinþa de participare.

Elem entul de noutate care va avea cu siguranþã efecte importanteîn viitorul apropiat al integrãrii, este declararea fãrã echivoc a faptu-lui cã „întãrirea colaborãrii nu duce automat” spre obiectivul major:federaþia europeanã. Acest obiectiv „presupune un act de refondareconºtientã a Europei”.

Restrîngerea proiectului de federalizare a Europei, cel puþin în-tr- o primã etapã, la un grup forte al celor care sînt dispuºi ºi pregãtiþito to datã, este semnalul unui realism politic justificat, ceea ce nu îiva scuti însã pe cei care se vor implica în implementarea acestui pro-iect, de dificultãþi nebãnuite deocamdatã, datorate complexitãþii ieºi-te din comun a iniþiativei. Cum evaluarea ºanselor de succes a aces-tei variante de integrare europeanã nu poate fi sarcina prezentei lu-c rãri , trebuie sã ne limitãm în acest context la semnalarea unei inte-resante încercãri de evaluare a co sturilor ºi a beneficiilor culturaleprobabile ale proiectului de federalizare, realizatã de Peter M. Leslie.

Î ntr-un studiu elegant articulat ºi extrem de bine documentat,Leslie încearcã sã ofere un rãspuns la o întrebare care surprinde ele-mente esenþiale ale dilemei europene, formulatã în felul urmãtor:„Care aspecte ale regimului federal se vor dovedi cele mai eficienteîn valorificarea beneficiilor non-culturale ale unui stat de dimen-siuni mari, realizînd (sau pãstrînd) totodatã, beneficiile culturale aleunui stat mai mic?” Sau, altfel spus: „În ce mãsurã este posibil sãgenerãm, prin federalizare în sus, un set de beneficii non-culturale

(înainte de toate, economice) la un preþ calculat în termeni culturalic î t mai scãzut, ºi sã generãm în acelaºi timp, prin federalizare sprejo s, un set de beneficii culturale fãrã ca acest lucru sã ne coste în ter-m eni no n-culturali (economici ºi de securitate)?” (Leslie,1996: 123.)

Cu toate cã demersul analitic al lui L eslie este nuanþat, încercîndsã þinã cont atît de varietatea de puncte de vedere ale estimãrii rapor-tului cost-beneficii, cît ºi de diversitatea contextelor în care proble-m a poate apãrea, sau însãºi de relativa ambiguitate ºi de caracterulp reponderent subiectiv al termenilor „cost/beneficii culturale/non-cul turale”, concluziile la care ajunge sînt mai mult speculative,acest lucru semnalînd o datã în plus rãmînerea în urmã a instru-mentelor conceptuale de care dispunem la ora actualã faþã de com-plexitatea fenomenelor de integrare etnopoliticã ale lumii contem-porane.

Agregarea unui bilanþ credibil al costurilor ºi beneficiilor rezulta-te din federalizarea Europei este deci dificil de realizat. Aspectele decare orice iniþiativã de acest gen trebuie sã þinã cont privesc nu doarcomplexitatea structuralã a problemei, fiind nevoie de reconcilierea

uno r puncte de vedere adesea divergente într-o veritabilã matrice arelaþiilor etnopolitice, dar ºi dinamica procesului, care implicã uncomplex de relaþii dintre „federalizarea în jos” a statelor unitare ºi„federalizarea în sus” a statelor-naþiune existente.

Co ncluziile care se pot desprinde totuºi din analiza lui Leslie vi-zeazã în principal douã aspecte. În primul rînd, referitor la întreba-rea dacã este posibil în principiu sã profitãm de beneficii economiceºi de securitate de pe urma federalizãrii la un cost cultural acceptabilpentru comunitãþile naþionale, pãrerea analistului este cã acest lu-c ru pare realizabil la prima vedere prin redistribuirea competenþeloreco nomice ºi de securitate la nivel federal ºi garantarea independen-þei statelor membre în privinþa politicilor culturale, în realitate însã,separarea celor douã aspecte este mai anevoioasã. Menirea compe-tenþelor federale economice ºi de securitate este sã impunã mãsuriconcrete de integrare economicã ºi militarã, la care se adaugã deobicei, prin natura lucrurilor, ºi obligaþii de protecþie a mediului.Aceste mãsuri inerente procesului de integrare exercitã o presiuneomogenizantã asupra statelor membre, la care reacþia acestora estede regulã sporirea suportului public pentru susþinerea culturilor na-þionale, ceea ce poate frîna, sau bloca în totalitate, demersurile între-p rinse în vederea federalizãrii.

Al doilea aspect pe care Leslie îl analizeazã este mãsura în cared iversitatea etnoculturalã ºi lingvisticã este un imbold pentru federa-lizare, ºi efectul pe care mãsurile de descentralizare îl pot avea asu-pra aplanãrii tensiunilor ºi a conflictelor din cadrul comunitãþilorm ixte din punct de vedere cultural. La o primã analizã pare de ne-contestat, opineazã Leslie, cã descentralizarea în asemenea condiþiieste soluþia cea mai eficientã pentru liniºtirea sentimentelor de fricãpe care membrii comunitãþilor minoritare o împãrtãºesc, deoareceo ferã garanþii împotriva asimilãrii ºi asigurã un climat de securitateco lectivã pentru grupurile respective. Un echilibru providenþial îndivizarea competenþelor la diferite nivele ale aranjamentului federal„poate deveni un factor important al stabilitãþii pe termen lung”. Ce-rinþele acestei stabilitãþi impun însã ºi o evaluare privind posibilitãþi-le de exploatare a libertãþilor astfel cîºtigate, în vederea separãrii ºidestabilizãrii situaþiei în ansamblu – acestea reprezentînd practicco sturile probabile ale federalizãrii de care ar trebui sã se þinã sea-ma. Leslie concluzioneazã în aceastã privinþã, cã o combinaþie a dife-ri te lor mãsuri de descurajare a separatismului, cum ar fi penalitãþileeconomice sau ameninþarea cu forþa militarã, pot asigura doar petermen scurt stabilitatea integrãrii de tip federal. Viabilitatea pe ter-men mediu ºi lung a aranjamentelor federale în condiþiile diversitã-þii culturale ºi lingvistice poate fi asiguratã doar dacã „acele comuni-tãþi culturale care participã în federaþie au sisteme de valori similare,sisteme care sînt compatibile între ele ºi care se susþin reciproc”.(Leslie, 1996: 162.)

Dilemele ºtiinþelor politice, în general, ºi ale filosofiei politicenormative, în particular, sînt deci, în contextul procesului de inte-g rare europeanã, destule ºi profunde. Cum relaþia filosofiei politicenormative – în cadrul cãreia se înscriu majoritatea opiniilor trecuteîn revistã în cele de mai sus – cu practica politicii este una destul decontroversatã, atenþionãrile normative ale teoriei neobligînd în gene-ral pe nimeni la nimic, va fi extrem de interesant de urmãrit dacã înanii ce vin voinþa politicã va reuºi sã þinã cont de recomandãrile filo-sofiei politice, sau din contrã, realizînd consecinþele probabile aleacestor recomandãri, se va replia, retrãgîndu-se în spatele concepte-lor tradiþionale, încetinind semnificativ procesele de integrare.

Bibliografie:1. Helmut Dubiel: „The Future of Citizenship in Europe”, în Constella-

tions, vol. 4 (1998) no. 3.2. Joschka Fischer: „Federaþia europeanã”, în Provincia, anul I (mai

2000) nr. 2.3. Jürgen Habermas: „Citizenship and National Identity. Some Reflections

on the Future of Europe”, în Ronald Beiner (ed.): Theorizing Citizen-ship, Albany: State University of New York Press, 1995.

4. Idem: „The European Nation-State – Its Achievements and Its Limits.On the Past and Future of Sovereignty and Citizenship”, în Gopal Balak-rishnan (ed.): Mapping the Nation, London–New York: Verso, 1996.

5. Percy B. Lehning: „Pluralism, Contractarianism and European Union”,în B. Lehning – A. Weale (eds.): Citizenship, Democracy and Justice inthe New Europe, London–New York: Routledge, 1997.

6. Peter M. Leslie: „The Cultural Dimension”, în Joachim Jens Hesse – Vin-cent Wright (eds.): Federalizing Europe? The Costs, Benefits, and Pre-conditions of Federal Political Systems, Oxford: Oxford UniversityPress, 1996.

7. Andrew Linklater : The Transformation of Political Community. Ethi-cal Foundations of the Post-Westphalian Era, Cambridge: Polity Press,1998.

Notã* Lehning citeazã urmãtorul pasaj din Habermas: „Într-o viitoare Repu-

blicã Federalã a Statelor Europene aceleaºi principii legale ar trebui sãfie interpretate din punctul de vedere al diferitelor tradiþii ºi istorii naþio-nale. Fiecare tradiþie naþionalã trebuie reinterpretatã în aºa fel încît sãfie relaþionatã cu celelalte culturi naþionale. Toate trebuie interconectateîntr-un consens prin suprapunere reprezentat de cultura politicã îm-pãrtãºitã la nivel supranaþional în cadrul Comunitãþii Europene. O anco-rare particularistã de acest gen nu poate împieta asupra semnificaþieiuniversaliste a suveranitãþii populare ºi a drepturilor umane/omului.”(Lehning, 1997: 117. Italicele aparþin lui Lehning.)

1957, Miercurea Ciuc; Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnocultu-ralã, Cluj, preºedinte executiv; UBB, Facultatea de ªtiinþe Politice, lector.

Republica Serbia –Camera Regionalã aDeputaþilor din Voivodina

Platforma-programprivind exercitareaautoritãþiiconstituþionalea regiunii autonomeVoivodina ºi principiilereferitoarela organizareaconstituþionalã viitoarea regiunii

N ovisad, 29 martie 2001Pornind de la constatarea cã descentralizarea ºi regionalizarea Serbiei ºiIugoslaviei, precum ºi dezvoltarea ºi întãrirea consiliilor locale sînt premi-ze necesare pentru realizarea unei democraþii reale ºi pentru integrareaeuropeanã a patriei noastre;

Apreciind cã prin moºtenirea ei de civilizaþie, culturalã, economicã ºimultietnicã, Voivodina este o regiune europeanã ºi „poarta” Serbiei cãtreEuropa, ºi cã aspiraþia cãtre autonomie a Voivodinei, în cadrul statului dedrept democratic ºi descentralizat al Serbiei, este o chestiune politicã, eco-nomicã, a democraþiei ºi a civilizaþiei;

Strãduindu-ne pentru ca Voivodina sã obþinã o autonomie efectivã, ca-re dã posibilitatea cetãþenilor ei de a-ºi reglementa, în mod autonom, rela-þiile din Voivodina, în acord cu specificitãþile economice, religioase, etnice,de civilizaþie, geografice, culturale ºi istorice ale acestei regiuni, pentru caautonomia Voivodinei sã asigure suveranitatea, drepturile omului ºi liber-tatea cetãþenilor, precum ºi drepturile colective ale tuturor comunitãþilornaþionale ce trãiesc în acest spaþiu geografic;

Autorii documentului subliniazã cã propunerile prezente cuprinse înacest document rãmîn în cadrul strict al Constituþiei în vigoare ºi respectãîn totalitate principiile constituþionalitãþii ºi legalitãþii, cu scopul ca, înacord cu principiile legalismului ºi ale demersului politic democratic, de-putaþii Camerei Regionale a Deputaþilor din Voivodina iar apoi organele deresort ale Republicii Serbia sã-ºi prezinte opiniile despre documentul Con-siliului Executiv al Regiunii Autonome (RA) Voivodina, astfel încît aceastãplatformã-program sã reprezinte primul pas spre realizarea promisiuniielectorale care s-a fãcut cetãþenilor ºi sã reprezinte dorinþa majoritãþii aces-tora, dorinþã care aspirã la autonomie, la descentralizare ºi la realizarea ca-drelor democratice în Serbia, toate acestea în vederea îmbunãtãþirii condi-þiilor sociale ºi economice ale cetãþenilor, precum ºi în vederea asigurãriiunei funcþionãri optime a instituþiilor publice; luînd în considerare acestelucruri se afirmã încã o datã cã organele Regiunii Autonome Voivodina nupot rezolva problemele cumulate în timp ale cetãþenilor fãrã schimbãrilestipulate în platforma-program de mai sus.

Pe baza principiilor prezentate mai sus, acceptãm urmãtoarele:

I.Statutul constituþional, juridic ºipolitic al Voivodinei din 1990 ºipînã astãziPentru a înþelege mai uºor situaþia actualã ºi pentru a putea determina cãi-le unei viitoare ameliorãri, trebuie rezumate aici caracteristicile principaleale autonomiei Voivodinei ºi relaþiile Regiunii cu Republica Serbia.

Privind din punctul de vedere al teoriei dreptului ºi al politologiei, prinautonomie regionalã în general ºi în cea mai micã mãsurã se înþelege ale-gerea democraticã a organelor autonome, ºi mai mult, se înþeleg compe-tenþe ale organelor legislative, executive ºi, mai rar, judecãtoreºti, asigurateprin Constituþie sau prin acorduri internaþionale. Autonomia regionalã po-liticã trebuie deosebitã pe de o parte de descentralizarea obiºnuitã1, iar pede alta de federaþie.2

În lumina paragrafelor 108-112 ale Constituþiei din 1990 a RepubliciiSerbia, regiunile autonome dispun de o autoritate garantatã constituþionalîn vederea dezvoltãrii economice, sociale ºi demografice, precum ºi în ve-derea reglementãrii normative ºi executive a domeniilor sãnãtãþii, protec-þiei mediului, protecþiei sociale a copiilor, asigurãrii sociale ºi de boalã, cul-turii, educaþiei, informãrii ºi utilizãrii oficiale a limbilor minoritãþilor, º. a.În plus, RA Voivodina îºi va constitui organele administrative ºi va asiguraalegerea acestora într-un mod autonom, ºi va dispune de venituri publiceproprii.

Din punct de vedere juridic ºi normativ, aceste dispoziþii constituþionalepot fi puse sub semnul întrebãrii, cãci ele nu asigurã putere legislativã re-giunilor autonome (nici mãcar în zonele în care aceste regiuni dispun,prin Constituþie, de o autoritate normativã autonomã). Orice decizie regio-nalã trebuie sã fie în acord nu numai cu Constituþia, ci ºi cu toate celelaltelegi ale republicii. Constituþia nu prevede cu precizie în sfera competenþe-lor constituþionale care sînt acele „probleme” care, în zona de autoritateregionalã, pot fi reglate de cãtre regiuni prin acte proprii. Din litera Consti-

tuþiei reiese cã în domeniile avute în vedere nu toate problemele þin de au-toritatea regionalã, astfel aceste domenii ar fi trebuit sã fi fost reglementateprin legile republicii.

În ultimii zece ani însã, legile republicii ce au reglementat domeniile þi-nînd de autoritatea regionalã au încãlcat drepturile constituþionale ale re-giunilor, reglementînd normativ unele domenii, ºi prin aceasta au nesoco-tit chiar existenþa Regiunii Autonome Voivodina. Din aceastã practicã anti-constituþionalã decurge ºi faptul cã Regiunea Autonomã Voivodina nu dis-pune de nici un fel de venituri, deºi acest lucru este prevãzut în Constituþie.

II. Direcþia schimbãrilorSfera competenþelor constituþionale ale RA Voivodina ºi organizarea consti-tuþionalã pe termen lung a RA Voivodina se cere realizatã pe etape.

Ca prim pas, trebuie înlãturatã în timpul cel mai scurt cu putinþã situa-þia actualã anti-constituþionalã, ºi prin intermediul modificãrii ºi completã-rii legilor republicii trebuie asiguratã autoritatea legislativã ºi executivã aregiunii.

În acest scop, trebuiesc modificate ºi completate aproape o sutã de legiale republicii, respectiv, cu ocazia adoptãrii legilor noi reglementînd dome-nii diverse, trebuie avute în vedere sfera competenþelor constituþionale aleregiunii.

Cele mai importante sfere de autoritate ale RA Voivodina care ar trebuirestabilite prin modificarea legilor republicii sînt:

1. Administraþia2. Folosirea oficialã a limbilor minoritãþilor.Camera Deputaþilor a Regiunii Autonome Voivodina: are competenþã

legislativã în ceea ce priveºte reglementarea unor probleme legate de folo-sirea limbii ºi scrisului minoritãþilor naþionale, avînd în vedere, în modspecial, organele regionale în limitele cadrului legal.

Secretariatul Regional: asigurã, pe cale administrativã, controlul execu-þiei legii.

3. Sãnãtate4. Asigurare medicalã5. Protecþie socialã6. Îngrijirea socialã a copiilor7. Asigurare de pensie ºi de invaliditate8. ªomaj ºi contracte de muncã9. EducaþieCamera Deputaþilor a Regiunii Autonome Voivodina: fondeazã ºcoli se-

cundare de interes teritorial ºi regional, stabileºte numãrul ºi dispunereaîn teritoriu a universitãþilor, ºcolilor ºi facultãþilor, hotãrãºte în baza opinieicomunei, unde are sediul ºcoala secundarã, hotãrãºte cu privire la înscrie-rile la ºcolile secundare ºi superioare, numeºte membrii comisiilor deconducere ºi de cenzori ale ºcolilor secundare, facultãþilor ºi universitãþi-lor.

Consiliul Executiv al Regiunii Autonome Voivodina: stabileºte în detaliucondiþiile de funcþionare a ºcolilor primare ºi secundare (loc, echipament,instrumente de învãþãmînt), întocmeºte planuri de învãþãmînt ºi de lecþiepentru educaþia în limba minoritãþilor naþionale, aprobã modificãrile destatut ale ºcolilor superioare ºi ale facultãþilor, numeºte directorii liceelor ºiaprobã regulamentul de bazã al ºcolilor secundare, facultãþilor ºi universi-tãþilor.

Secretariatul Regional: asigurã, la toate nivelele, controlul administra-tiv ºi de specialitate, aprobã înfiinþarea de secþii în limbile minoritãþilor na-

þionale în cazul în care numãrul elevilor înscriºi este sub minimul prevã-zut de lege (15), constatã dacã ºcolile primare ºi secundare, cele superioa-re ºi facultãþile întrunesc condiþiile necesare pentru începerea activitãþiilor, stabileºte conþinutul examenelor de grad ºi de admitere, aprobã ma-nualele ºi instrumentele de învãþãmînt, determinã numãrul zilelor deºcoalã ºi a celor de vacanþã, rezolvã problemele legate de contestãrile cuprivire la alegerea profesorilor ºi colaboratorilor de specialitate, omolo-gheazã certificatele obþinute de la ºcoli primare ºi secundare, diplomeleuniversitare emise în strãinãtate, prescrie forma diverselor documente,precum ºi modul de organizare a evidenþei din ºcolile primare ºi secunda-re, precum ºi din cele superioare, asigurã mijloacele necesare pentru sala-rii ºi alte plãþi din ºcolile primare ºi secundare ale regiunii.

Comunitãþile: în cadrul descentralizãrii, comunitãþile ar deveni fonda-torii ºcolilor primare ºi secundare, ar stabili zonele de ºcolarizare ºi ar

Camera Regionalã a Deputaþilor din Novisad a aprobat în 29 martie platforma-program referitoare la autonomia ºi autoritatea constituþionalãa Voivodinei, precum ºi la organizarea constituþionalã viitoare a regiunii. Acest document a fost susþinut de 86 de deputaþi, refuzat de zece din-tre deputaþii Partidului Democrat din Serbia condus de Kostunica , în timp ce alþi doi deputaþi s-au abþinut în privinþa lui. Programul propus deConsiliul Executiv Regional (guvernarea localã) se bazeazã pe soluþiile propuse de Constituþia din Serbia, respectînd astfel în totalitate Constitu-þia ºi legile în vigoare. În acelaºi timp, majoritatea deputaþilor au cãzut de acord asupra urgenþei creãrii unei noi Constituþii a Serbiei, cãci doaraºa regiunea îºi poate redobîndi autonomia realã. Djordje Djukic, preºedintele guvernãrii regionale (membru al Partidului Democrat al luiDjindjic), a precizat pe parcursul dezbaterii cã platforma-program reflectã realitatea politicã ºi constituie primul pas spre descentralizarea pu-terii. Korhecz Tamás, ministru regional, secretar în probleme privitoare la minoritãþi ºi la administraþia publicã, a citat în conferinþa þinutã laInstitutul Teleki László de la Budapesta rezultatele ultimului sondaj de opinie comandat de Consiliul Executiv Regional. Conform acestui sondaj,din 2 milioane de locuiori cîþi are regiunea, 12% sînt de partea independenþei totale, 60 % sînt simpatizanþi ai autonomiei pe care ar oferi-o unstat federal în interiorul Iugoslaviei, în timp ce 10 % se situeazã univoc pe poziþii unitariste. Din sondajul de opinie reiese cã maghiarii din re-g iune, care reprezintã 16 % din totalul populaþiei, ºi descendenþii sîrbilor care trãiau în Voivodina înainte de 1915 sînt de partea autonomiei to-tale. Procentul de 10 % care este împotriva autonomiei provine din populaþia proaspãt stabilitã în regiune, care a votat cu precãdere PartidulRadical al lui Seselj, iar acum s-a înscris masiv în partidul lui Kostunica. Dupã Korhecz, dacã învingãtorul luptelor de putere din Serbia va fiprim-ministrul pragmatic Djindjic existã speranþe pentru o înþelegere cu Belgradul. (M. G.)

Vladimir SOCOR

Moldova lui Voronin

În ultimii doi ani, partidele politice, Parlamentul, preºedinþia ºi organelelegislative din Moldova s-au angajat într-un rãzboi politic de tipul „toþiîmpotriva tuturor”. Aceastã luptã a dus la distrugerea sistemului political þãrii ºi la consolidarea Partidului Comunist pe ruinele acestuia.

În acest timp, o Pax Russica domnea netulburatã în Transnistria.Pentru prima oarã din 1991, aceasta are acum, cu sprijinul noului Parla-m ent, ºansa de a se extinde ºi în restul Moldovei, cu condiþia ca Moscovasã-i dea un imbold ºi ca Organizaþia pentru Securitate ºi Cooperare înEuropa sã îºi dea acordul.

Printre parlamentele þãrilor membre CSI, noul Parlament al Moldo-vei este unic din douã puncte de vedere. În primul rînd, este singurulParlament cu adevãrat puternic, graþie modificãrilor Constituþiei institui-te de camera precedentã în luna iulie a anului 2000. Aceste modificãriau investit puterea legislativã cu puteri foarte largi, transformînd Moldo-va dintr-o republicã semiprezidenþialã într-una parlamentarã. În al doi-lea rînd, este singurul Parlament post-sovietic cu majoritate comunistã,rezultat în urma scrutinului din 25 februarie din Moldova.

Comuniºtii deþineau un numãr mare de mandate în Parlament ºiînaintea acestor alegeri, însã erau cu mult depãºiþi ca numãr de partide-le de „centru-dreapta” sau de „dreapta”. Acestea, însã, s-au aliat cu Par-tidul Comunist împotriva ºefului statului ºi au instaurat republica parla-mentarã. Transferul de putere cãtre un Parlament dominat de comuniºtia fost o miºcare iresponsabilã din partea partidelor ne- ºi anti-comunis-te. Au urmat apoi alegerile în baza sistemului proporþional, care favorizaîn mod foarte previzibil pe marele ºi disciplinatul Partid Comunist în faþapartidelor de centru ºi de dreapta, mai mici ºi mai puþin unite. În celedin urmã, acestea au concurat unele împotriva celorlalte ºi, drept urma-re, au fost nimicite. Modificãrile din Constituþie ºi alegerile care au ur-mat au fost douã etape ale sinuciderii politice a tuturor partidelor antico-muniste din Moldova, cu excepþia unuia singur. Aceastã situaþie poateservi drept lecþie ºi avertisment partidelor naþional-democrate din Ucrai-na.

Din cei 101 de deputaþi ai noului Parlament, 71 sînt comuniºti. Înplus, mai mulþi deputaþi aleºi ca fiind de „centru-dreapta” sînt de faptcomuniºti înveteraþi care nu au mai încãput pe listele de candidaþi alepartidului cu pricina.

Aproape toþi deputaþii comuniºti sînt produse ale socializãrii politicesovietice, proces care a avut mai mult succes în R.S.S. Moldova decît înmulte alte republici ale Uniunii. Majoritatea acestor deputaþi aparþin ge-neraþiilor nãscute în primii ani de dupã cel de-al doilea rãzboi mondial –între mijlocul anilor ’40 ºi începutul anilor ’50 – ºi au trãit moderniza-rea sovieticã a înapoiatei Moldove agricole. Au contribuit ºi au beneficiatde pe urma acestui proces ca profesioniºti, manageri ºi activiºti de par-tid. Aceasta este singura lor experienþã formativã. Mulþi dintre ei s-auopu s perestroikãi, considerînd ºi reformele de dupã 1991 drept o distru-gere premeditatã a sistemului agro-industrial funcþional din Moldova.

Aproape toþi aceºti bãrbaþi ºi femei deþin diplome din partea institu-þiilor R.S.S. Moldova, însoþite în anumite cazuri de diplome din parteaacademiilor de partid din acea perioadã. O micã parte dintre ei deþin odiplomã mai respectabilã de la Moscova ºi nici unul de la vreo instituþieoccidentalã. Aproape nici unul dintre aceºti deputaþi nu a beneficiat, du-pã 1991, de schimburile de experienþã culturalã ºi profesionalã cu Occi-dentul. Marea majoritate a deputaþilor comuniºti pot fi încadraþi într-unadin urmãtoarele trei categorii profesionale: agronomi din mediul colho-zurilor, ingineri – chiar absolvenþi de colegii tehnice, numiþi ingineri – ºiprofesori de liceu.

Cîþiva dintre membrii marcanþi ai grupãrii comuniste din acest Parla-ment sînt foºti lideri nomenclaturiºti, marginalizaþi nu doar de la 1991 în-coace, ci încã din 1989, cînd s-au opus reformelor lui  G orbaciov. Listaexemplelor cuprinde nume ca Ivan Kalin (Ion Cãlin), fost ºef al Consiliu-lui de Miniºtri din R.S.S. Moldova; Vasile Iovv, fost ºef de partid în Bãlþi – aldoilea oraº ca mãrime al republicii; ºi general-maiorul Viktor Zlachevsky,fost comisar militar însãrcinat cu recrutarea, al Moldovei Sovietice.

Vladimir Voronin, un reprezentant tipic al acestei „clase politice”,prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Comuniºtilor din Mol-dova, a fost ales preºedintele statului de cãtre Parlament, la 4 aprilie, cu71 de voturi în favoarea sa dintr-un total de 101. În pofida numelui sãurusificat, Voronin a figurat în acte în întreaga sa viaþã ca etnic moldovean,ºi vorbeºte aceastã limbã ca limbã maternã. Nãscut în 1941, în raionulDubãsari, în Transnistria, Voronin, care iniþial a îndeplinit diferite funcþiimanageriale ca inginer de industrie alimentarã, a fost trimis la studii laAcademia CC al PCUS din Moscova, dupã care a devenit conducãtorulunor organizaþii de partid raionale ºi orãºeneºti – printre altele ºi la Bender –, iar în 1989-90 a îndeplinit funcþia de ministru al Afacerilor In-terne al RSS Moldoveneºti, avînd gradul de general-maior. De aceastãfuncþie se leagã ºi unicul moment mai luminos din cariera sa: în noiem-br ie 1989 a prevenit o baie de sînge prin schimbarea unui ordin emis deadjunctul sãu, un rus din Rusia, de a deschide focul cu mitralierã din in-teriorul clãdirii ministerului împotriva unei mari mulþimi de oameni ca-re f orþaserã intrarea în clãdire. Din 1990 ºi pînã la 1993, Voronin a apar-þinut în mod oficial de personalul în rezervã al Ministerului de Interne alFederaþiei Ruse.

Dupã scoaterea în afara legii a Partidului Comunist din Moldova, Voronin a intrat în afaceri ºi a devenit un bogat cu standarde moldove-n e ºti. În 1993 el a reînfiinþat partidul sub numele uºor modificat de Par-tidul Comuniºtilor, ºi a devenit liderul de necontestat al acestuia. La ale-ge rile prezidenþiale din 1996, Voronin a obþinut 10% din voturi în primultur de scrutin, ºi l-a sprijinit pe Lucinschi la al doilea tur, înlesnind victo-ria acestuia. La alegerile parlamentare din 1998, Partidul Comuniºtilor aobþinut 30% din voturi ºi – datoritã sistemului de vot proporþional – 40de locuri parlamentare din 101 posibile, iar la alegerile recente, organi-zate înainte de termen, 51% din voturi ºi 71 de mandate.

Ca majoritatea moldovenilor din cele mai multe grupe de vîrstã – cuexcepþia, poate, a tineretului educat –, Voronin nutreºte un simþ al iden-titãþii naþionale abia format, de tipul unui patriotism local premodern ºi,în mare, consecvent în stima purtatã Rusiei. Aceastã perspectivã presu-pune cã moldovenii – definiþi într-o mãsurã hotãrîtoare de cetãþenie ºide ataºamentele locale, ºi nu de principii etnice – ar trebui sã deþinãcontrolul în þara lor, iar þara ar trebui sã fie, dacã nu neapãrat în întregi-me liberã, cel puþin întreagã.

Originar din Transnistria, Voronin doreºte sã obþinã revenirea aceste-ia sub jurisdicþia Moldovei ºi el personal dezaprobã liderii secesioniºtitransnistreni proveniþi din alte regiuni, considerîndu-i cu puþin maimult decît intruºi – pãrere destul de rãspînditã în eºalonul de vîrf al co-muniºtilor din Chiºinãu. Din acest fapt izvorãºte speranþa cã Voronin vaîncerca sã refacã integritatea teritorialã a þãrii. Dar, tot aici, existã ºi peri-colul ca el sã cumpere, de bunã voie sau fiind constrîns, consimþãmîntulRusiei prin a accepta sã primeascã trupele ruseºti „pentru menþinereapãcii” pe teritoriul Moldovei reunificate.

Structura etnicã a grupãrii comuniste este una din cheile succesuluiacestui partid – ºi, în acelaºi fel, a eºecului partidelor de „centru-dreap-ta” – din aceastã þarã multietnicã. Aproximativ jumãtate sau poate maipuþin de jumãtate din deputaþii comuniºti sînt de etnie moldoveneascã,avînd prenume moldoveneºti, cealaltã jumãtate fiind fie „rusofoni”, fiepersoane cu o identitate etno-lingvisticã instabilã, atît de frecventã înMoldova. Partidele anticomuniste din Moldova au ignorat aceste segmen-te ale populaþiei ºi au propus liste de candidaþi monoetnice. Agravînd si-tuaþia creatã de aceastã eroare de calcul, cîteva dintre partidele de„dreapta” s-au bazat pe segmentul restrîns de orientare pro-românã aelectoratului etnic moldovenesc. Toþi aceºti factori i-au împins pe mulþidintre moldovenii de orientare pro-moldoveneascã ºi pe toþi rusofonii înbraþele stîngii.

Ideea de apartenenþã la naþiunea românã tinde sã se limiteze în Mol-dova doar la aproximativ 10% sau mai puþin din totalul electoratului, ºila maxim 15% dintre etnicii moldoveni. Principalii promotori ai acesteiidei fac parte din intelectualitatea literarã ºi eruditã din Chiºinãu. Aceas-tã categorie oferã ºi conducãtorii partidelor de orientare românã, care seautodefinesc ca fiind de dreapta ºi luptã unul împotriva celuilalt pentrudominarea acelui segment restrîns din spectrul politic. Ignorîndu-i pemoldovenii-moldoveni ºi pe non-moldoveni, aceste partide, de fapt, secondamnã pe sine la o permanentã marginalizare. Au abandonat „ruso-fonii”, adicã cel puþin o treime din electorat, Partidului Comunist ºi aupermis ca voturile electoratului moldovean-moldovean sã fie împrãºtiateîn mai multe direcþii.

Articol preluat din numerele din 4 ºi 9 aprilie ale publicaþieiThe Jamestown Monitor.

Traducere de VENCZEL Enikõ

Vladimir Socor este analist politic pentru CSI ºi þãrile baltice la FundaþiaJamestown din Washington. Colaboreazã la publicaþiile The JamestownMonitor: A Daily Briefing on the Post-Soviet States ºi la The Wall StreetJournal Europe. S-a nãscut la Bucureºti ºi este un veteran al RFE/RL Re-search Institute din München, unde locuieºte ºi astãzi.

numi sau ar elibera din funcþie, cu avizul consiliilor ºcolare alese în moddemocratic, directorii instituþiilor preºcolare, ai ºcolilor primare sau se-cundare, ar exercita controlul în ºcolile primare ºi secundare.

10. Nivelul de trai al elevilor ºi studenþilor11. CulturãCamera Deputaþilor a RA Voivodina: refacerea Institutului Regional de

Protecþie a Monumentelor, stabilirea bunurilor culturale imobile, refacereabibliotecii Matica srpska, a Institutului de Protecþie a Monumentelor dinVoivodina, a Arhivei din Voivodina, restabilirea centrului Muzeului din Voi-vodina pe teritoriul RA Voivodina, restabilirea tuturor instituþiilor de protec-þie ºi a autoritãþii acestora, pentru a putea îndeplini pe teritoriul regiuniitoate acele sarcini care le reveneau instituþiilor de protecþie ale republicii,stabilirea interesului public în cazul aproprierilor.

Constituirea unui fond pentru finanþarea artei populare ºi amatoare, ainstituþiilor de culturã ale tuturor minoritãþilor naþionale ce trãiesc pe teri-toriul RA Voivodina.

Consiliul Executiv al RA Voivodina: stoparea executãrii planurilor terito-riale ºi de urbanism care nu asigurã într-o mãsurã suficientã protecþia bu-nurilor culturale, numirea ºi eliberarea din funcþie a directorilor ºi a mem-brilor comisiilor de conducere ºi de cenzori ai Institutului de Protecþie aMonumentelor, ai bibliotecii Matica sprska, ai Galeriei Matica sprska, ai Ar-hivei Voivodinei, precum ºi ai Teatrului Naþional Sîrb.

Secretariatul Regional: controlul aplicãrii legii în domeniul culturii,controlul cu privire la îndeplinirea sau neîndeplinirea condiþiilor pentrufuncþionarea instituþiilor de protecþie, prescrierea modului în care se þineevidenþa bunurilor culturale, decizii privind contestaþiile la hotãrîrile Insti-tutului Regional de Protecþie a Monumentelor, prevederea ºi organizareaexamenului de specialitate pentru angajaþii bibliotecilor, muzeelor sau aiinstituþiilor.

12. Planuri de amenajare a teritoriului ºi a localitãþilor12a. Urbanism13. Probleme edilitare ºi de gospodãrire comunalã14. Finanþarea publicãTrebuie schimbatã, în acord cu Constituþia Republicii Serbia, situaþia ac-

tualã anti-constituþionalã conform cãreia RA Voivodina nu dispune de venitpropriu ºi este finanþatã direct din bugetul Republicii Serbia. Trebuie stabilitprin lege, ºi în acord cu obligaþiile ºi cheltuielile publice ale RA Voivodina, ca-re þin de autoritatea acesteia, partea care îi revine Voivodinei din impozitelepe venit ºi pe avere ale populaþiei, din cîºtigurile corporaþiilor, din accize ºidin impozitele pe circulaþie care au fost încasate pe teritoriul RA Voivodina.

Trebuie creatã posibilitatea cu privire la introducerea taxei speciale aVoivodinei ºi trebuie stabilitã partea ce se cuvine Voivodinei din taxa de rezi-denþã.

Alte surse importante de venit ale Voivodinei ar fi: venitul provenit dinvînzarea bunurilor mobile, din vînzarea acelor imobile de care Regiunea sepoate folosi de drept, o parte din banii care vin din folosirea bunurilor deinteres general pe teritoriul Voivodinei, mijloacele care provin din vînzareacapitalului constituit de RA Voivodina, profiturile ce vin din activitatea orga-nelor acestei regiuni, venitul provenit din donaþii ºi acela la care se ajungeprin vînzarea capitalului de acþiuni ale Regiunii.

15. Agriculturã16. InformareCamera Deputaþilor a Regiunii Autonome Voivodina: dreptul de fonda-

tor al RTV Novisad ºi al presei tipãrite fie în limba sîrbã, fie în cea a minori-tãþilor naþionale.

Asigurã informarea în limbile minoritãþilor naþionale în acord cu statu-tul RA Voivodina.

Consiliul Executiv al RA Voivodina: urmãrirea situaþiei informãrii pe te-ritoriul Voivodinei.

Secretariatul Regional: þine evidenþa mijloacelor de informare pe terito-riul Voivodinei, urmãreºte situaþia acestora ºi vegheazã la respectarea legi-lor.

17. Probleme legate de dreptul la proprietate ºi la avere18. Sport19. Protecþia mediului

III. Organizarea constituþionalã petermen lung a relaþiei dintre RA Voivodina ºi Republica SerbiaÎn reglementarea pe termen lung a relaþiei dintre Republicã ºi RegiuneaAutonomã trebuie pornit de la principiul cã tot ceea ce Constituþia Republi-cii Serbia ºi a Republicii Federale a Iugoslaviei nu menþioneazã ca þinînd decompetenþa statului federal ºi de cea a republicii, þine de competenþa re-giunii autonome, iar ceea ce statutul regiunii nu stipuleazã ca þinînd decompetenþa sa, þine de competenþa comunelor.

Pornind de la faptul cã cetãþenii egali în drepturi, naþiunile ºi minoritã-þile naþionale, fondatoare de stat ºi egale în drepturi, ale Voivodinei, pe bazadrepturilor lor inalienabile au decis sã trãiascã în statul comun Serbia, Voi-vodina acceptã ca Serbia ºi comunitatea naþionalã ºi statalã mai largã, Iu-goslavia, sã reglementeze, împreunã, urmãtoarele domenii: apãrarea, se-curitatea naþionalã, sistemul monetar, fundamentele sistemului economic,piaþa unicã, sistemul vamal, politica externã, procedurile penale ºi civile,dreptul civil, partea generalã a codului penal, codul de procedurã civilã.

Reglementarea competenþei RA VoivodinaÎn Constituþia Republicii Serbia trebuie stabilite cu precizie acele dome-

nii în care RA Voivodina are puterea de a reglementa, prin acte normative(legi regionale), în mod autonom ºi exclusiv, relaþiile.

În aceste domenii, pe teritoriul regiunii nu trebuie aplicate legile repu-blicii.

Caracterul constituþional al actelor regionale trebuie controlat de Cur-tea Constituþionalã unicã a republicii, celelalte organe ale republicii nea-vînd voie sã decidã asupra caracterul constituþional al hotãrîrilor regionale.

Domeniile în care Regiunea reglementeazã în mod autonom situaþiasînt, în principal, urmãtoarele: sãnãtate, asigurarea pentru invalizi ºi pen-

sionari, protecþia socialã a copiilor, contracte de muncã, ºomaj ºi protecþiesocialã, sistemul de impozite ºi veniturile publice – exceptînd accizele va-male ºi taxele pe valoarea adãugatã –, folosirea oficialã a limbilor, educaþia,informarea ºi cultura comunitãþilor naþionale ce trãiesc în Voivodina, edu-caþia, informarea, cultura, economia pãdurilor, a drumurilor ºi a celorlaltebunuri publice, protecþia mediului, cooperare internaþionalã regionalã ºitransfrontalierã, agriculturã (stabilirea preþurilor de cumpãrare a produse-lor agricole, subvenþii etc.), economia apei, dreptul familiei, stabilirea con-travenþiilor din competenþa regionalã, urbanism ºi amenajarea teritoriului.

Competenþa Regiunii în domeniile amintite nu exclude cadrul legislativ alrepublicii în alte domenii, stabilite prin Constituþie, unde se asigurã transpa-renþa legilor republicii ºi ale regiunilor, precum ºi sincronizarea dintre aces-tea ºi convenþiile internaþionale, respectiv procesele de integrare europeanã.

În cadrul organizãrii teritoriale viitoare a Republicii Serbia trebuie dez-bãtutã aprofundat posibilitatea regionalizãrii întregii Serbii, respectiv crea-rea de noi unitãþi teritoriale – regiuni, teritorii autonome – lîngã teritoriileautonome existente, Voivodina, ºi Kosovo-Metohia. În mãsura în care în-treg teritoriul Serbiei s-ar împãrþi în regiuni autonome atunci ar trebui fã-cute posibile diverse grade de autonomie, în funcþie de condiþiile, posibili-tãþile ºi exigenþele locale. Din punct de vedere juridic acest lucru ar trebuirealizat astfel încît paragrafele legilor republicii sã se aplice în funcþie de re-giune, în mãsura în care existã domenii determinate pe care regiunile nule reglementeazã prin acte normative specifice diverselor zone. Prin aceas-tã tehnicã ar deveni posibilã o mai mare autonomie a anumitor regiunilorfãrã a primejdui principiul egalitãþii ºi acela al egalitãþii în drepturi.

Traducere de Alexandru POLGÁR

Note1 Prin descentralizare, puterea centralã cedeazã competenþe bine determi-

nate, de cele mai multe ori þinînd de cele executive ale consiliilor localealese în mod democratic. În majoritatea cazurilor aceste competenþe sîntcedate printr-o lege sau prin acte fundamentate pe legi, ºi sînt recentrali-zabile, în timp ce competenþele autonomiilor nu pot fi centralizate prinvoinþa unilateralã ºi directã a puterii centrale. Cealaltã diferenþã caracte-risticã este cã centralizarea are loc în mod uniform pe tot teritoriul þãrii,în timp ce autonomia teritorialã þine de o anumitã regiune specificã.

2 Caracteristica principalã a organizãrii federative a statului este cã unitã-þile federale au cel puþin o singurã competenþã de suveranitate, pe careputerea centralã nu o poate prelua în nici un mod.

t

Paul DRUMARU

Jurnal de minoritar

Interesantã ideea acestui Jurnal : puþinã teorie ºi multã trãire, eventual co-mentariul diverselor experienþe, nimic de demonstrat, totul de arãtat –prin relatare, prin anecdoticã, desigur – aºa cã practic oricine îºi poate aflalocul aici, dacã nu datoritã statutului, atunci prin postura incidentalã de„minoritar”. Deoarece mã bucur de privilegiul atît al statutului cît ºi alposturii, deci am posibilitatea de a alege dintr-o multitudine de percepþii ºitrãiri, socot cã e util sã dau primei mele intervenþii alura de extensie la „fa-bulele culturale” prin care Al. Cistelecan inaugureazã aceastã nouã rubri-cã a Provinciei.

Reflexe lingvisticeNu mã prea dau în vînt dupã ghilimele, ba chiar dimpotrivã, chit cã sîntniºte scurtãturi profitabile în principiu, îmi sînt urîte (poate ºi pentru cãprea s-a abuzat ºi se abuzeazã de ele): zice unul la televizor: bla-bla-bla,între ghilimele, desigur; aþi simþit ghilimelele, sper..., sau îþi trimite o feli-citare: Vã urez „La Mulþi Ani!”; am vãzut ºi inscripþii de genul: „Cîine rãu”sau „Ieºire” sau „Ouã”, ei bine, nu-mi plac, dar uneori n-ai încotro, trebu-ie sã apelezi la ele, dincolo de funcþia lor neechivocã, aceea de a marca uncitat sau de rolul lor de a induce o anume ironie – cãci perechile astea devirgule cãþãrãtoare mai zic ºi aºa: nu e ceea ce pare; încît, dacã ar fi sã lepun de la mine, le-aº pune ori de cîte ori mi-ar sãri în paginã minoritateaºi majoritatea altfel decît ca expresie proporþionalã, cantitativã. Ceea ce fa-ce, de altfel, ºi Al. Cistelecan în preambulul „fabulelor” sale. Toate bune ºifrumoase, numai cã, se ºtie, pe mãsurã ce treaba devine mai simplã lu-crul se complicã: ghilimelele însele ar trebui puse între ghilimele ºi totaºa. Asta-i una. A doua e cã tocmai acolo unde, dacã n-ar exista reflexelecondiþionate prin uz, ele s-ar cere puse, nu apar. E vorba aici (ºi) de unautomatism al majoritarului, trãitor într-un stat naþional (ºi, conformConstituþiei, unitar). Citez: „Ca sã nu parã cã am deschis aici o pîrtie ex-clusivã pentru unguri sau pentru puþinii noºtri [s.n. P.Dr.] nemþi, vomdeschide rubrica prin aceste douã ,fabule’ cu protagonist ,majoritar’.”Unui alt majoritar veritabil nici nu i-ar fi sãrit în ochi acel posesiv, de altfelaparent, marcînd mai degrabã un stil colocvial sau, în orice caz, lipsit deorice intenþie discriminatoare, fie ea ºi... pozitivã. E un reflex lingvistic, nual vorbitorului ºi nici mãcar numai al limbii române. Pretutindeni existã„nemþii, croaþii, ungurii, slovacii etc. noºtri” ºi nu ºtiu cum e în alte zãriale lumii dar n-am motive sã cred cã ar fi altfel decît la noi, în Europa astaEst-Centralã. Important e cã înseamnã altceva decît a i noºtri (cum ar fi depildã „fotbaliºtii noºtri”) cãci în expresia de mai sus ai noºtri se traducepe invers: se cheamã cã nu e de-ai noºtri ci altceva. Posesivul alteritãþii, aºzice, excluderea prin includere, asocierea prin disociere, aº spune, dacãmi-ar arde de joacã. Ceea ce cred cã ar fi de reþinut e cã prin limbã ajun-gem la mentalitãþi (colective), la o anume istorie, la istoria veritabilã, cãcinumai ea, limba, are dreptul ºi calitatea ºi capacitatea de a se exprima ºialtfel decît la persoana întîi a singularului la care „neamþul nostru” – si-ghiºorean – de la Heidelberg, Harald Roth (citat de Molnár Gusztáv) îi tri-mite pe istoriografi.

Interculturalitate genuinãVoi prezenta ºi eu o „fabulã” cu protagonist majoritar, o trãire mijlocitã,în sensul cã eu n-am fost decît spectator, participant neutru, dacã vreþi,antrenat abia mai încolo, prin evocare ºi comentariu, în aceastã „expe-rienþã incidentalã” ale cãrei reverberaþii s-au tot modulat prin ani. Pe laînceputul anilor ºaizeci, aºadar, studenþi încã în „dulce tîrgul Ieºilor”, so-þia mea ºi cu mine ne-am petrecut vacanþa la Oradea, „fieful” tatãlui meunãscut la Biharkeresztes în Ungaria, copilãrit la Salonta, dar care vorbeabiniºor româneºte, poate ºi pentru cã trãise o vreme la Alba-Iulia, însuratcu o Rosner (în a cãrei familie nepoþii vorbeau româneºte ºi ungureºte,pãrinþii ungureºte, româneºte ºi nemþeºte iar bunicii între ei... vieneza).Soþia mea, româncã neaoºã, „regãþeancã”, neºtiutoare – cel puþin nu peviu – într-ale majoriminoritarismului etnic-lingvistic, cãlca pentru primaoarã prin acele pãrþi apusene ale noastre, era fascinatã de diferenþele detot felul – arhitectonice, comportamentale, temperamentale, culinare ºiaºa mai departe. Summa summarum, cãci altfel mã ia în primire demo-nul nostalgiei evocatoare, ieºim noi într-o dimineaþã de varã dintr-aleastrãlucitoare, inocente, de care nu ai parte decît pînã-n treizeci de ani, ie-ºim deci la tîrguieli, la cumpãrãturi cicã, în Piaþa Mare, cu tata pe post deamfitrion, în toate sensurile, gazdã, protector ºi ghid. Piaþa din Oradea eraîncã un spectacol – deºi nu se compara cu cea din ’46 de pildã, cea caremi-a rãmas mie întipãritã în memorie –: era, în orice caz, ceva ce la Iaºinu se vedea, nici mãcar în vis; un ºir întreg ocupat numai de cei ce vin-deau ficaþi de gîscã de cîte 6-800 de grame ºi chiar mai mult, baºca legu-mele, fructele, brînzeturile, dar mã opresc aici, înghit în sec ºi zic: nu pia-þa, domnule, ci întîmplarea, aia pe care o mai pomenim rîzînd ºi azi, cãcia fost una din cele mai frapante ºi benigne, semn cã nu numai experien-þele traumatizante lasã urme adînci. Strãbatem deci piaþa, întrebãm, netîrguim, cumpãrãm ori nu – trebuia sã luãm ºi niºte ouã, trecem deci înrevistã oferta, tata se plimbã tacticos, întreabã de preþ, cînd pe româneºte

EDITOR: Fundatia Centrul de Resurse pentru Diversitate EtnoculturalaCOLEGIUL DE REDACTIE: Ágoston Hugó, Bakk Miklós, Mircea Boari, Al. Cistelecan (coordonator), Marius Cosmeanu, Caius Dobrescu, Sabina Fati, Marius Lazar, Molnár Gusztáv (coordonator), Ovidiu Pecican,Traian Stef, Szokoly Elek, Daniel Vighi; SECRETAR DE REDACTIE: Ovidiu Pecican; ADMINISTRATIE: Ádám Gábor; REDACTOR ARTISTIC : Alexandru Antik; TEHNOREDACTOR: Szabó Gyula;CORECTURA: Georgeta Moarcas. ISSN: 1582-3946Adresa: 3400 Cluj-Napoca, str. Tebei nr. 21; tel.: 064-420490, fax: 064-420470; e-mail: provincia@edrc.osf.ro; web: www.provincia.roToate drepturile rezervate. Stocarea electronica, reproducerea totala sau partiala precum si comercializarea revistei se poate face numai cu acordul scris al editorului.Anul I al revistei a aparut ca supliment al cotidienelor Ziua de Ardeal ( editia româna) si Krónika (editia maghiara).

AbonamentePreþul unui abonament intern este de 5000 lei pe o lunã ºi13 000 lei pe 3 luni. Cei interesaþi sînt rugaþi sã achite la sediulredacþiei (3400 Cluj-Napoca, str. Þebei nr. 21) sau sã expediezeprin mandat poºtal suma corespunzãtoare pe adresa: FundaþiaCRDE - Revista Provincia, cont nr. 264100078588, BancaABN AMRO BANK (România), Sucursala Cluj (3400Cluj-Napoca, Calea Dorobanþilor nr. 70).Preþul unui abonament extern este de 6 USD pe 3 luni. Cititoriidin strãinãtate se pot abona la revista Provincia achitînd la se-diul redacþiei costul abonamentului sau depunîndu-l în contulnr. 264100078588 USD deschis la Banca ABN AMRO BANK(România), Sucursala Cluj (3400 Cluj-Napoca, Calea Dorobanþi-lor nr. 70, COD SWIFT ABNAROBU).

cînd pe ungureºte, la un moment dat ajungem în dreptul unei þãrãncidintr-un sat românesc, se cunoºtea dupã port. „Cum le dai?” întreabã ta-ta. „Un leu cincizeci perechea.” Nevastã-mea se uitã la femeie, se uitã latata, se uitã la mine. Pufneºte a rîs. „Ce-i?” o întreb din priviri. Rîde de-abinelea. Îmi spune la ureche: „Mã, la voi ouãle se vînd cu perechea?” Totnu pricep. Da, aºa se vindeau: ouãle la pereche, pîinea la kilogram. LaIaºi cereai juma’ de pîine, o franzelã, un sfert. Aici cereai juma’ de kil,cincizeci de deka, iar de bãut un deþ de rom, un deþ de ARLUS, juma’ dedeþ de coniac. La Bucureºti prunele se vindeau cu litra, iar domniºoareleerau dudui. Aici dacã-i spuneai cuiva duduie te lua la înjurãturi. Ie, zic, cala Alba, cu e deschis, cãci acolo ie înseamnã da, ba înseamnã nu, ie, zic,aºa se vînd. Atentã, þãranca vede rîsul ºi începe sã turuie pe ungureºte,crede cã soþia mea vrea sã scadã din preþ, rîsul ãsta fiind deci începutultocmelii, îºi laudã marfa, cum se face, o depreciazã discret pe-a vecinei,cu care tata vorbise în maghiarã, ia uite-aici, kisasszony drága, domni-ºoarã dragã, lelkem, sufleþel, iar nevastã-mea: „Ce zice? Ce zice? Nu înþe-leg.” Drept care femeia se înalþã cît malul, o mãsoarã din cap pînã-n pi-cioare pe subþirica translucidã (deh, studentã de doi pe-o cartelã) din faþaei, îºi pune mîinile în ºolduri ºi exclamã: „No, cã proastã mai eºti, niciungureºte nu ºtii!”

1938, Alba-Iulia; scriitor, traducãtor, Bucureºti; Transland – „poeþii meimaghiari” (2 vol.), Bucureºti, 1999.

ÁGOSTON Hugó

Bucureºtiul ca provincie

Citeam mai deunãzi într-un amabil editorial cum cã noi, cei de la Provincia, nu ne prea vedem lungul nasului, adicã nu ne doboarã respec-tul faþã de autoritate, ceea ce se vãdeºte ºi în faptul cã în ochii noºtri Tran-silvania e buricul pãmîntului iar Bucureºtiul un soi de provincie. Dat fiindcã aici subsemnatul nu are cum sã nu se simtã vizat (cãci la ce altceva seface aluzie dacã nu la titlul modestei mele rubrici?), fie-mi îngãduit sãaduc vorba – dacã nu voi fi fãcut-o în alte dãþi – despre ciudata dualitate asituaþiei mele.

Pãi, judecaþi ºi domniile voastre: se fac treizeci ºi unu de ani de cîndtrãiesc aici, în capitala României – ºi tocmai de aici îmi apare mie Ardea-lul drept centru iar Bucureºtiul avînd un aer cam provincial. ªarmant,nu-i aºa? Cã prin aceastã modificare de opticã am adus cu mine, am con-servat, la urma urmei, pentru mine ºi în sinea mea provincia, farmeculdiscret al existenþei marginale? Cã n-am devenit un bucureºtean get-be-get? ªi dacã tot am pus pe hîrtie aceastã expresie româneascã, pãi nu esenzaþional cã, dimpreunã cu colegii mei provinciali trebuie sã ne gîndimtot mereu la felul cum se vor transpune în cealaltã limbã scrierile noastre;cele ce au luat naºtere pe ungureºte, cum vor suna ele în românã ºi, deasemenea, ce lecþiune va avea în maghiarã un text conceput în româneº-te? Nu e fascinant cã avem colaboratori maghiari care-ºi scriu articolele înlimba românã ºi avem de-acum ºi un coleg traducãtor ºi scriitor româncare produce poeme maghiare ce-þi taie rãsuflarea? ªi, colac peste pupãzã,eu redau pe ungureºte tot felul de lucruri (istorioare, dialoguri ºi alte ase-menea) pe care bucureºteanul de mine le aude de fapt în românã, pentruca apoi, filtrate prin alte structuri cristaline, sã se reîntrupeze în româ-neasca baºtinei lor – pãi nu reprezintã toate astea o magnificã aventurãspiritualã?

N-aveþi decît sã spuneþi cã toate astea sînt doar niºte chestii provinciale!Se va vãdi cu atît mai mult ce valori anume semnificã pentru mine provin-cia. Îndrãznesc sã susþin pînã ºi cã provincialismul luat în acest sens cons-tituie un cîºtig pentru revista noastrã, ºi nu unul mai puþin important decîtcele ce-i conferã consistenþã, pondere ºi anvergurã spiritualã. Cãci se bucu-rã intelectul cînd citeºte polemicile inteligente ºi pline de îndrãznealã,cons trucþiile mentale care stîrnesc contrarietãþi, stupefacþie ori indignare,glosele, exegezele libere de orice constrîngere din paginile Provinciei, darsenzaþia confortului interior, sufletesc, izvorîtã din faptul cã-þi poþi împãr-tãºi gîndurile, cã eºti în contact cu cealaltã parte (cãci asta sîntem, pãrþi, fiecã abordãm lucrurile dinspre latura întregului, fie din perspectiva porþiu-nii), cã te poþi vedea pe tine ºi în oglinda celuilalt – ei bine, nu e nici asta delepãdat.

Redactorii trecuþi prin ciur ºi dîrmon cunosc preabine cã gazetele au înfundal o anume atmosferã, ba chiar mai mult: îºi au propriul psihism, unsuflet al lor. Fãrã de care n-ar face doi bani, deoarece e ca vinul, cu cît maivechi, cu atît mai... oþet. Þine de pãstrarea ºi îmbogãþirea identitãþii fiinþeiumane sã se încarce ºi cu elemente care, în sens strict, nu-i sînt cîtuºi depuþin componente, cu alte cuvinte, care par a contraveni prin natura lorchiar acestei identitãþi. Ei bine, posibilitatea unei asemenea încãrcãri simteu cã-mi oferã Provincia ºi – chit cã nu sînt adeptul romantismelor ieftine– aºa ceva caut (ºi gãsesc uneori) ºi în Bucureºti. Cã ulterior aºtern pestecele trãite o ironie benignã? Asta þine de felul meu de a fi, eu preþuiesc maipresus de toate ironia dulce-amãruie tangentã cu afecþiunea ºi nu-i învred-nicesc de ea decît pe cei pe care mi-i simt apropiaþi. Ironia bãrbãteascã econtrariul compãtimirii înjositoare ºi se înrudeºte cu solidaritatea. Iatã dece îi rog pe prietenii mei români sã nu se simtã jigniþi dacã îmi rîd uneori

de „micul Paris”. Mã iau peste picior ºi pe mine, ºi nu rareori. Nici nu ºtiudacã existã lucruri care sã nu poatã fi ironizate.

Sã urmeze deci douã istorioare pascale întru ilustrarea celor de maisus. (De Paºti, deoarece, dupã cum se ºtie, anul acesta cultele creºtine aucelebrat simultan Învierea. A fost ceva foarte înãlþãtor, deºi faptul de a nu fiavut decît o zi de luni pentru a umbla cu „stropitul” ºi a nu se duce la lucrunu le-o fi fãcut plãcere chiar tuturor.)

Douã istorioare de PaºtiDupã cum ºtim, multe se dizolvã în alcool. Graþie valenþelor sale, acest ad-mirabil produs e cu deosebire apt – ca ºi apa (brrr!) – sã desfacã legãturilemoleculare ale altor substanþe chimice. Evident, nu toate sînt solubile în-tr-însul dar cele sufleteºti sînt, cu siguranþã, solubile prin el. De pildã, amã-rãciunea. Se zicea, umbla o vorbã pe vremea partidului unic, cicã un inte-lectual maghiar are de ales între trei drumuri: ori devine alcoolic, ori se si-nucide. A treia cale ar fi putut sã fie emigrarea, însã aceasta a fost multãvreme blocatã. I-am vãzut pe unii dintre oamenii cei mai valoroºi ai gene-raþiei mele prãpãdindu-se din pricina alcoolului – ºi nu vom afla niciodatãunde ar fi ajuns, în ce mãsurã ºi în ce fel s-ar fi ruinat fãrã el. S-au sinucisprieteni poeþi ºi nu ºtim cine ne-ar putea spune unde sînt acum poemelepe care n-au apucat sã le scrie, dupã cum nu ºtim unde-i vîntul cînd nu ba-te. Ei bine, pe vremea cînd mai eram ºi eu un gagiu mustind de bucuria dea trãi – ºi nu un homeless într-ale sufletului – , alcoolul (ºi trebuie sã pre-cizez: cãlãuziþi cum eram de nobilul ideal al echidistanþei, aproape orice felde alcool) era aplicat cu fervoarea cuvenitã unui panaceu universal, asta ºidin cauza virtuþilor sale de a dizolva reticenþele unui proaspãt bucureºteanºi de a crea comuniuni.

Aºa cum românii din Ardeal, atît de receptivi faþã de spiritul sãrbãtorii,preluaserã frumosul obicei de origine pãgînã al „stropitului”, îmi desfãºu-ram eu în minte într-aripatul proiect, de ce n-aº împãmînteni uzanþa astaºi aici, în Capitalã? Ideea de bazã a pionieratului acestuia era sã iau la rîndlocurile tradiþionale, sã le vizitez adicã pe membrele de sex opus ale bresleidar – cu scopul de a împãrtãºi noi experienþe – sã-mi iau drept însoþitor ºiun tînãr român. Nu vreau sã mã pierd în amãnunte, bãiatul a fost pînã laurmã o fatã, una dintre Aline, ºi nici nu-mi amintesc cu toatã acuitateapostura destul de stupidã în care trebuie cã m-am pus recitînd poezioara„Am umblat prin grãdiniþã ºi am dat de-o garofiþã”, stropindu-le pe de-aldeBözsi ºi Ági, dînd duºcã pãhãrelele cu diverse licori, pentru a-i încredinþaapoi însoþitoarei mele care, chit cã nu ºtia ungureºte, era deosebit de drã-guþã, ouãle cu care, dupã datinã, fusesem recompensat. Îmi aduc aminteîn schimb – era prin 1976 – cã înflorea liliacul. Cum deja se însera trebuias-o conduc acasã pe Alina; punînd-o sã þinã sub observaþie terenul, eum-am aburcat pe un gard, ca sã fur niºte flori pentru dînsa. ªi numai ce-oaud, drãguþa de ea, zicînd, cicã: „ªase!” – De ce ºi pînã la cît ai de gînd oaresã numeri tu aici sub cerul molcuþ ºi înstelat?! – am întrebat-o eu, plin devoioºie. – Vine proprietarul! – strigã ea în ºoaptã. ªi într-adevãr, iacãtã oumbrã în preajma grilajului, din fericire, de partea cealaltã a sa. Atunci amînceput sã cuvîntez. Am explicat pe îndelete cã furatul florilor nu e o faptãde ruºine, ba chiar dimpotrivã, îi aduce pãgubitului tot felul de noroace; cãtoþi am fost tineri ºi romantici ºi cã fata aia la cãpãtîiul patului cãreia vorajunge florile se va gîndi, de bunã seamã, în nopþile sale încinse de doruri,ºi la proprietarul iniþial. Din direcþia proprietarului iniþial s-au auzit dupãcîteva clipe niºte cuvinte gemute: „Bine, bine, dar e de-ajuns!” În ciuda va-riatelor bãuturi consumate pe parcursul zilei, am realizat cã ruperea cren-gilor continuase ºi pe parcursul expunerii, fapt prin care îl amãgisem peproprietar, el închipuindu-ºi cã nici nu-l zãrisem, dar îl pusesem în faþaunei dileme încã mai mari în privinþa a ceea ce decembriºtii ruºi exprima-serã astfel: „ºto delati?”

E locul sã recunosc cã la ideea misionarã de a transplanta strãvechiulobicei unguresc a contribuit ºi faptul cã eu personal nu-l agream. Iar moti-vul rezidã într-o pãþanie din copilãrie. Cred cã era prima datã cînd mã du-ceam la stropit singur, netutelat. Undeva mi-au dat sã beau un lichior în-grozitor de dulce, greþos. Iar în buzunarul pantalonilor de la costumul meude sãrbãtoare nou-nouþ s-a spart un ou (sau mai multe?), care nu numaicã ieºise cleios dupã fierbere dar mai era ºi clocit. Imaginea asta mi s-a gra-vat în memorie, precis conturatã ºi neverosimil de definitivã. Iatã colo unbãieþaº, cu veºmintele borîte de-i vine sã se despoaie (altfel, desigur, ºi dinalte motive decît un „stripteur” din zilele noastre), în jurul sãu pluteºte unnour de duhoare pucioasã, ca în iad. ªi, mãcar cã îºi dã toatã silinþa, tot nupoate crede în Înviere.

Traducere de Paul DRUMARU

1944, Mediaº (jud. Sibiu); Krónika, Cluj, redactor-ºef adjunct, A Hét,Bucureºti, colaborator; Bukaresti élet, képek, Oradea, 2000.